Ciclul de Viata al Organizatiilor Nonprofit

CUPRINS

INTRODUCERE

I. SECTORUL CIVIL ȘI ORGANIZAȚIA NONPROFIT

1.1. Sectorul Civil. Istoric, Definiție.

1.1.1. Istoria sectorului civil în România

1.1.2. Funcțiile sectorului nonprofit

1.2. Organizațiile nonprofit

1.2.1. Definiție

1.2.2. Rolurile organizațiilor nonprofit

1.2.3. Domeniul de activitate a organizațiilor nonprofit

1.2.4. Diferențe între organizațiile nonprofit și organizațiile pentru profit

1.2.5. Ciclul de viață al organizațiilor nonprofit

II. ANTREPRENORIAT ÎN MEDIUL DE AFACERI ȘI ANTREPRENORIAT SOCIAL

2.1. Antreprenoriat în mediul de afaceri. Definiție, Concept

2.1.1. Evoluția termenului de antreprenor

2.1.2. Caracteristicile unui întreprinzător de succes

2.1.3. Rolul întreprinzătorului

2.2. Antreprenoriat social

Definiție, Concept

2.2.1. Diferențe între antreprenoriat în afaceri și antreprenoriat social

2.2.2. Care este rolul întreprinzătorilor sociali?

2.2.3. Caracteristicile unui întreprinzător social de succes

III. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Obiectivele cercetării

3.2. Metoda folosită

3.2.1. Interviul

3.2.2. Observația

3.2.3. Analiza de documente

3.3. Rezultatele cercetării

3.4. Universitatea „Emanuel” din Oradea

3.4.1. Istoric Universitatea Emanuel

3.4.2. Viziunea Universității Emanuel

3.4.3. Misiunea și obiectivele Universității Emanuel din Oradea

3.4.4. Obiectivul Universității Emanuel din Oradea

3.4.5. Biblioteca Universității Emanuel

3.4.6. Editura și Centrul de Cercetare

3.4.7. Campusul Universității Emanuel

3.4.8. „Frumusețe în Sfințenie” și „Fabrica de Bărbați”

3.4.9. Programe academice

3.4.10. Descrierea programelor de învățământ la zi

3.4.11. Programul de învățământ la distanță

3.4.12. Programul de master

3.4.13. Modalități de promovare

3.5. Prezentarea interviurilor

3.6. Interpretarea interviurilor

CONCLUZII

ANEXE

Anexa 1 – Ghid interviu pentru angajații Universității „Emanuel”

Anexa 2 – Ghid de interviu allumni

BIBLIOGRAFIE

Curpins Figuri

Figure 1 Dimensiunile activităților organziațiilor nonprofit 14

Figure 2 Factori care influențează deciziile organizațiilor 24

Listă tabele

Table 1Tipuri de organizații 6

Table 2 Modelul de evoluție a organizațiilor nonprofit după Greiner 16

Introducere

Primul capitol al acestei lucrări iși propune să prezinte în primul rând o scurtă istorie a sectorului civil și a ideii de societate civilă. După definirea acestor termeni și prezentarea scopului pentru care există, ne vom îndrepta spre organizațiile nonprofit. Aceste organizații fac parte din sectorul civil și unul din rolurile sau provocările cu care se confruntă este acela de a oferi comunităților un scop comun, un țel pentru care să își adune forțele și resursele pentru a-l împlini. Un alt scop pe care organizațiile nonprofit îl au este acela de a transforma donatorii de resurse financiare sau materiale în contribuitori. Mai mult decât resursele financiare, nevoia de resurse umane este cu mult mai importantă în special atunci când nici o resursă materială sau financiară nu poate înlocui contribuția unui proces de gândire, nu poate înlocui abilitatea de a folosi în mod creativ resursele financiare și materiale.

Având în vedere eșecurile pieței în a răspunde nevoilor populației și consecințele distribuției inegale a veniturilor, sectorul civil, implicit organizațiile nonprofit au o responsabilitate tot mai mare în a participa la implementarea acțiunilor necesare pentru a clădi sistemul de educație, sănătate, infrastructură și pregătirea noilor generații pentru a crea bunăstare în societatea în care se află. Astfel s-a născut conceptul de antreprenoriat social și următoarele capitole ale acestei lucrări va încerca să definească acest concept și să prezinte rolul și influența unei organizații nonprofit asupra comunității locale și naționale. De asemenea se vor urmări beneficiile și transformările comunității care găzduiește această organizație. Ca exemplu vom folosi o organizație nonprofit din România care practic s-a înființat în anul 1991 și a reușit până în prezent să producă multe schimbări.

Scopul acestei prezentări este să aducă în atenția altor organizații nonprofit metodele folosite de această organizație care au facut-o eficientă în ceea ce și-au propus.

I. Sectorul civil și Organizația NonProfit

1.1. Sectorul Civil. Istoric, Definiție.

Societatea este constituită din trei forțe majore care contribuie la înaintarea și dezvoltarea comunităților. Prima forță este Guvernul, numit și sectorul public, a doua forță este sectorul privat reprezentat de instituțiile înființate independent de stat atât pe plan social cât și pe plan economic, iar a treia forță este cea care are puterea să influențeze atât sectorul public cât și sectorul privat și anume sectorul civil. Din acest punct de vedere, sectorul civil a fost soluția problemelor rezultate în urma eșecurilor pieței, prin introducerea instituțiilor de caritate și a voluntarilor, probleme pentru care instituțiile guvernamentale nu au găsit soluții. Pe de altă parte, sectorul civil este un produs al epocii colonialiste, unde supraviețuirea era posibilă doar dacă vecinii se adunau în asociații voluntare. Astfel, voluntarismul și voluntarii sunt forțele principale ale sectorului nonprofit.

Stelian Tănase a redat foarte concis și clar o definiție a societății civile care sună în felul următor: ”Societatea civilă este o societate de oameni dinamici, care se asociază pentru a-și apăra interesele, a crea resurse, a apăra valori.”

În cartea America’s nonprofit sector, Lester M. Salamon descrie sectorul nonprofit ca fiind un set de organizații înființate independent de stat, însă care servesc și lucrează pentru scopuri publice cum ar fi dezvoltarea sistemului de sănătate, a sistemului de educație, pentru progresul științific, și bunăstarea socială.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în România definește societatea civilă ca fiind un întreg sistem de structură care implică cetățeanul ca membru în diferite organizații neguvernamentale. Aceste alianțe, de tip apolitic, nu fac parte din instituții ale statului sau ale sectorului de afaceri. Având în vedere influența pe care sectorul civil o are asupra instituțiilor statului de drept, organizațiile neguvernamentale, asociațiile sau fundațiile, sindicatele, uniunile patronale intervenin pe lângă factorii de decizie pentru a le influența în sensul apărării și influențării grupului de cetățeni pe care îi reprezintă.

Analiștii societății civile arată că după Al Doilea Război Mondial, conceptul de societate civilă a obținut un rol foarte important, acesta fiind unul din esențialele forme de apărare a grupurilor umane în fața expansiunii statale și furnizând mijloacele de influențare a deciziilor politice.

Termenul nonprofit, după cum relatează Peter Drucker în cartea sa, Managing the Nonprofit Organization este un termen cu o tentă negativă care transmite tot ceea ce nu este o organizație nonprofit. Ceea ce este evident din acest termen este faptul că instituțiile nonprofit au ceva în comun, indiferent care este specificul acestora. O organizație nonprofit nu este o afacere. Nu se ocupă cu producerea și vânzarea bunurilor sau a serviciilor. Produsul organizațiilor nonprofit constă în transformarea vieților umane.

În cadrul sectorului civil sunt incluse mai multe tipuri de organizații după cum urmează:

Table Tipuri de organizații

Aceste organizații oferă posibilitatea cetățenilor de a lega relații sociale noi, cu ajutorul cărora descoperă nevoile și dorințele cu privire la societatea în care se dezvoltă și se unesc în lupta pentru drepturile lor și schimbările pe care doresc să le vadă.

În structura sectorului civil se disting cinci modele de orientare și acestea sunt: modelul orientat spre educație, modelul orientat spre sănătate, modelul orientat spre servicii sociale, modelul orientat spre cultură/ recreere, si modelul echilibrat care se referă la distribuția forței de muncă în sectorul nonprofit.

De-a lungul timpului acest sector s-a prezentat sub patru forme:

Filantropia si dorința de a ajuta oamenii care se află în nevoi;

Acțiunile de întărire a comunităților locale prin sprijinul acordat reciproc și întrajutorare;

Dorința de a îmbunătăți lucrurile prin acțiune politică sau economică;

Prezentarea intereselor comune.

1.1.1. Istoria sectorului civil în România

Din anul 1944, sistemul comunist a declarat faptul că organizațiile nonprofit, neguvernamentale în România sunt ilegale, iar cel de al treilea sector care exista înainte de al Doilea Război Mondial a dispărut.

În perioada de guvernare a lui Nicolae Ceaușescu, acesta a acționat prin puterea monopolului a regimului comunist iar sistemele de sănătate, educație, protecție socială și clasa muncitoare au fost profund afectate. Oamenii au fost obligați să nu gândească la nivel individual ci colectiv. Ideea principală a sistemului comunist era ca toți să fie egali și să aibă același nivel economic. De aceea, țăranii români au fost obligați să cedeze toate bunurile materiale cum ar fi pământurile și animalele, statului pentru cooperativa agricolă de producție. Culturile neoprotestante au fost interzise, și religiile care erau acceptate erau total controlate de către stat. Oamenii au fost obligați să devină dependenți de stat, iar puterea de decizie le-a fost luată fără aprobarea lor. Beneficiul acestui sistem era faptul că toți aveau un loc de muncă. Politica de bunăstare sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu era să educe fiecare persoană în modul în care le-ar fi lor de cel mai mare folos. Românii nu aveau voie să părăsească țara pentru a nu fi influențați de sistemul capitalist iar accesul la informații era interzis.

În timpul revoluției din luna decembrie 1989 controlul dictatorial pe care Nicolae Ceaușescu l-a avut asupra României a luat sfârșit o dată cu executarea lui. Frontul Salvării Naționale a preluat controlul, sistemul comunist a fost înlăturat și a urmat instaurarea democrației și a pieței libere. În octombrie 1992, Ion Iliescu a fost votat ca și președinte a României, iar Parlamentul a adoptat o nouă constituție. Schimbările de piață au fost acceptate și în august 1991, legislația pentru privatizarea unităților comerciale a fost adoptată. Această nouă legislație a permis multor întreprinderi de stat să se transfere către sectorul civil. S-au instituit mai mult de 100 000 de întreprinderi private, care reprezentau 10% din Produsul Intern Brut. Legea nr. 21 din anul 1924 care descria modul în care instituțiile nonprofit si fundațiile ar trebui organizate a înviat și o nouă lege pentru sectorul nonprofit a fost formulată. Între timp, s-au înființat legal mai mult de 600 de organizații nonprofit.

Transformarea pe piața economică avea loc, însă într-un ritm foarte lent. Având în vedere că rata șomajului era în jur de 10%, nivelul standardelor de viață au scăzut cu aproximativ 30%, iar inflația avea o rata de 70%, speranțele unora de a forma sectorul civil au scăzut. În pofida acestor căderi, există o creștere a sectorului nonprofit în România. Organizațiile locale au lucrat împreună cu comunităților internaționale pentru câștigarea drepturilor oamenilor, pentru a răspunde nevoilor oamenilor, pentru a găsi soluții pentru problemele generate de regimul anterior, și în general facilitarea tranzacției cu succes la o societate civilă.

Sectorul civil este unul dintre cei mai importanți actori ai vieții socio-economice, contribuind direct la rezolvarea problemelor critice cu care se confruntă societatea. Acesta are un potențial uriaș în a crea locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile, de a oferi sprijin și educație tinerilor fără posibilități, și de a crea mediul necesar pentru dezvoltarea fiecărui individ. Oamenii se adună de pretutindeni pentru a răspunde schimbărilor si nevoilor care apar din dorința de a ajuta. Inițiază activități și proiecte în vederea îmbunătățirii, ameliorării, sau refacerii societății, în urma crizelor economice sau dezastrelor naturale: 1992, Ion Iliescu a fost votat ca și președinte a României, iar Parlamentul a adoptat o nouă constituție. Schimbările de piață au fost acceptate și în august 1991, legislația pentru privatizarea unităților comerciale a fost adoptată. Această nouă legislație a permis multor întreprinderi de stat să se transfere către sectorul civil. S-au instituit mai mult de 100 000 de întreprinderi private, care reprezentau 10% din Produsul Intern Brut. Legea nr. 21 din anul 1924 care descria modul în care instituțiile nonprofit si fundațiile ar trebui organizate a înviat și o nouă lege pentru sectorul nonprofit a fost formulată. Între timp, s-au înființat legal mai mult de 600 de organizații nonprofit.

Transformarea pe piața economică avea loc, însă într-un ritm foarte lent. Având în vedere că rata șomajului era în jur de 10%, nivelul standardelor de viață au scăzut cu aproximativ 30%, iar inflația avea o rata de 70%, speranțele unora de a forma sectorul civil au scăzut. În pofida acestor căderi, există o creștere a sectorului nonprofit în România. Organizațiile locale au lucrat împreună cu comunităților internaționale pentru câștigarea drepturilor oamenilor, pentru a răspunde nevoilor oamenilor, pentru a găsi soluții pentru problemele generate de regimul anterior, și în general facilitarea tranzacției cu succes la o societate civilă.

Sectorul civil este unul dintre cei mai importanți actori ai vieții socio-economice, contribuind direct la rezolvarea problemelor critice cu care se confruntă societatea. Acesta are un potențial uriaș în a crea locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile, de a oferi sprijin și educație tinerilor fără posibilități, și de a crea mediul necesar pentru dezvoltarea fiecărui individ. Oamenii se adună de pretutindeni pentru a răspunde schimbărilor si nevoilor care apar din dorința de a ajuta. Inițiază activități și proiecte în vederea îmbunătățirii, ameliorării, sau refacerii societății, în urma crizelor economice sau dezastrelor naturale: sărăcia, analfabetismul, copiii abuzați, boli fizice și mentale, cutremure, inundații. Oamenii se mai adună pentru motive spirituale, sentimentale, sau pur și simplu pentru a se bucura.

1.1.2. Funcțiile sectorului nonprofit

În urma activității îndeplinite de organizațiile nonprofit s-au realizat următoarele funcții:

Funcția de lider social. Sectorul civil este un actor al schimbării, și promovării noilor idei sociale. Spre deosebire de stat care nu poate iniția activități sau proiecte cu abordare experimentală, ci doar pe activități bazate pe certitudini, sectorul civil are posibilitatea de a se mișca cu ușurință în sferele de nesiguranță socială, descoperind necesitățile sau problemele care se cer a fi rezolvate.

Funcția de dezbatere oferă un forum unde se dezbat ideile și definițiile deja existente despre ideologii, moralitate, religie, având de cele mai multe ori forma unor chestionare cu privire la ceea ce există, ce este bun și ce ar trebui făcut în societate.

Funcția de integrare și apartenență. Fiecare cetățean simte nevoia de apartenență la un grup social sau o organizație. Acest lucru devine dificil când situația economică sau statutul social este de așa natură încât îngreunează acceptarea în diferite grupuri. Rolul organizațiilor este să pregătească persoanele vulnerabile să facă față diferitelor presiuni sociale care apar pe parcursul vieții. Pentru că oamenii au dorința de a se integra, și doresc să contribuie la binele societății devin voluntari.

Funcția de relaxare. Organizațiile nonprofit oferă activități și crează contexte în care beneficiarii, voluntarii și nu numai, se pot juca, se pot distra, sau se pot relaxa.

Funcția de memorial social. Organizațiile sunt responsabile cu păstrarea memoriei sociale și a numeroaselor idei vechi.

Funcția de gestionare a sacrului. Punctul de plecare al multor organizații este inspirat și condus din motive religioase. Liderii acestor organizații caută să facă de cunoscut beneficiarilor și clienților cu care intră în contact faptul că toate acțiunile lor sunt făcute din motive biblice și propovăduiesc pe Dumnezeu prin faptele lor.

Funcția de eliberare si refulare individuală. Organizațiile oferă posibilitatea indivizilor care fac parte din bordul de fondatori sau constituenți ai organizației să își exprime capacitățile personale și potențialului real.

Funcția de feed-back social. Sectorul civil împreună cu alte entități ale societății civile cum ar fi presa, urmăresc îndeaproape ca instituțiile publice, politice sau organizațiile de afaceri să-și îndeplinească sarcinile în mod responsabil și corect.

Funcția de instruire și educație socială. Organizațiile nonprofit asigură instruirea, educarea indivizilor și îi pregătește pentru a fi un sprijin în instituțiile economice ale societății. Organizațiile nonprofit sunt considerate ca ”adevarate școli de management, școli de comunicare, implicare, antrenare, motivare, realizare de proiecte, rezolvare de probleme, etc.”

Funcția de resursă pentru celelalte sectoare sociale. Sectorul civil este o sursă importantă de resurse umane și resurse de cunoaștere, de modele de rezolvare a problemelor, sau cel putin de abordare a lor pentru a fi rezolvate.

1.2. Organizațiile nonprofit

1.2.1. Definiție

Simpla denumire de organizație neguvernamentală ne transmite faptul ca această instituție este o organizație care nu a fost inițiată, fondată sau vreodată finanțată de guvernul unei țări. Prin urmare organizațiile neguvernamentale sunt independente de stat.

Pentru că eticheta de ONG este vagă și uneori greu de înteles, multe din organizațiile nonprofit preferă să fie numite organizații private voluntare (OPV).

Rodney Bruce și Thomas Biersteker au definit conceptul de organizație neguvernamantală în felul următor: ”organizațiile neguvernamentale sunt actorii din sectorul privat care au importanță epistemică, funcțiile de legitimare în formularea deciziilor politice transnaționale, regime, reguli, și proceduri decizionale.”

Definiția adoptată de Organizația Națiunilor Unite afirmă că ”instituțiile nonprofit sunt entități sociale sau legale create în scopul producerii de bunuri și servicii care să nu reprezinte pentru ele o sursă de venit, profit sau alt câștig financiar pentru persoanele care le înființează, controlează sau finanțează. În practică se întâmplă ca ele să genereze fie surplus, fie deficit, dar orice surplus care se întâmplă să fie generat nu poate fi însușit de vreo persoană care determină instituția nonprofit.”

Următoarea definiție a organizației nonprofit este cea mai recunoscută și des folosită în România pentru clasificarea organizațiilor și instituțiilor. Aceasta a fost elaborată de către Universitatea John Hopkins din SUA și este acceptată și folosită de Clasificarea Internațională a Organizațiilor Neguvernamentale (ICNPO – International Classification for Nonprofit Organizations). Această definiție identifică cinci caracteristici pe care o instituție trebuie să le aibă pentru a fi inclusă în sectorul civil:

Trebuie să fie organizată într-o structură instituțională și să aibă la bază documentele care să prezinte situația internă a organizației, pentru a-i oferi o permanență organizațională;

Trebuie să fie independentă de guvern, adică să fie separată din punct de vedere structural de instrumentele pe care autoritățile publice le folosesc;

Trebuie să fie nonprofit distribuitorie. Dacă organizația reușește să obțină un surplus de resurse financiare, acestea sunt îndreptate spre a oferi sprijin proiectelor aflate în desfășurare în organizație și nu sunt distribuite celor care dețin organizația sau care o conduc;

Organizația nonprofit trebuie să se auto-conducă în sensul să nu fie manipulată de către stat, sau vreo organizație de afaceri, pentru a avea libertatea să se desfășoare în așa fel încât funcția ei esențială să fie parte a acestei organizații;

O organizație nonprofit trebuie să fie bazată pe voluntariat. Dacă o organizație impune calitatea de membru, acea organizație este exclusă din această definiție.

1.2.2. Rolurile organizațiilor nonprofit

Rolul evident al orcărei organizații nonprofit este să genereze bunăstare și să îmbunătățească calitatea vieții. O organizație nonprofit are responsabilitatea de a răspunde unor nevoi care nu sunt acoperite de alt tip de instituții (cele care aparțin sectorului privat sau celor din mediul de afaceri).

Nevoia organizațiilor nonprofit este să poată produce și oferi cât mai multe beneficii beneficiarilor fără prea multe costuri. De aceea rolul lor este să stârnească curiozitatea și dorința cetățenilor de a se implica ca și voluntari în susținerea și ajutorarea organizațiilor și implicit ajutorarea beneficiarilor organizației.

Sectorul civil este pârchia dintre oamenii care dețin resurse financiare și cei care nu dețin aceste resurse necesare unui nivel de trai decent. De aceea, rolul sectorului civil este acela de a încuraja și facilita donațiile de resurse cum ar fi bani, timp, efort pentru a elimina sau a preveni cauze ale problemelor sociale și a nedreptăților, și astfel să îmbunătățească calitatea vieții.

1.2.3. Domeniul de activitate a organizațiilor nonprofit

Domeniul de activitate al organizațiilor este împărțit de către Clasificarea Internațională a Organizațiilor Neguvernamentale (ICNPO) în 12 grupe majore în funcție de produsele sau serviciile pe care le oferă după cum urmează:

Cultură și recreere

Educație și cercetare

Sănătate

Servicii sociale

Mediu

Dezvoltare umană și habitat

Lobby politic și legal

Internaționale

Religie

Organizații profesionale și de afaceri

Alte grupuri care nu sunt clasificate.

Din această clasificare nu sunt excluse organizațiile publice și nici cele private datorită faptului că în domenii ca și cultură, cercetare, educație, sănătate sunt și acestea implicate și au un rol semnificativ în dezvoltarea lor.

1.2.4. Diferențe între organizațiile nonprofit și organizațiile pentru profit

Diferiți autori sugerează că organizațiile nonprofit pot fi diferențiate observându-le din mai multe puncte de vedere. Smith și Rosenbaum spun că organizațiile pot fi diferențiate după sursele de finanțare și anume: cele care se finanțează pe baza unui profit obținut în urma punerii în vânzare a produselor sau serviciilor. Al doilea mod de finanțare este cel obținut de la stat cu ajutorul taxelor, granturilor sau a obligațiunilor.

Pentru organizațiile nonprofit se disting patru surse de venituri:

Venituri care provin în totalitate de la clienți. Acesta este cazul companiilor de afaceri care furnizează produse sau servicii pentru care clientul plătește.

Cea mai mare parte din venituri provin de la clienți. Organizațiile încadrate în această categorie sunt universitățile private care mare parte din venituri sunt reprezentate de taxele de școlarizare. Partea de venituri pe care studenții nu o pot acoperi este completată de către sponsori.

O mică parte din venituri provine de la clienți. Specific pentru această categorie sunt universitățile de stat, unde sponsorul principal devine statul, de aici rezultă influența majoră a statului în deciziile universităților.

Clientul nu contribuie cu nimic. Organizația tipică este organizația de caritate care își asigură totalitatea veniturilor de la sponsori, aceștia influențând organizația fără să aibă clientul vreo influență asupra sa.

Robert Anthony și Regina Herzlinger fac o analiză a surselor de resurse financiare ale organizațiilor nonprofit, făcând distincția între organziațiile sprijinite de clienți sau altfel spus piața, si organizațiile sprijinite public. Cele sprijinite de clienți se comportă pe piață la fel ca oricare companie de afaceri, iar organizațiile publice sunt cele care sunt sprijinite de finanțatori instituționali publici sau privați.

The System of National Accounts, adoptat de Organizația Națiunilor Unite distinge două mari tipuri:

Organizații susținute cu ajutorul membrilor care contribuie și produc beneficii (societățile de studiu sau profesionale, partidele politice, organizațiile sau cluburile sportive, etc.)

Organizații de caritate, organizații de sprijin înființate cu scop filantropic, care nu servesc intersului membrilor. Aceste organizații sunt finanțate cu ajutorul donatorilor, sau cu ajutorul fondurilor guvernamentale.

Figure Dimensiunile activităților organziațiilor nonprofit

Sursă:Dorin Cristian Coita, Marketingul Organizațiilor nonprofit, Editura Academiei Române, 2008, p. 55

Rados sugerează faptul că o distincție clară ar trebui să o facă forma de organizare a societății. Adică modul de organizare ca și întreprindere, asociație, corporație, parteneriat sau fundație.

O altă dimensiune a clasificării e din punct de vedere legislativ. Legislația pentru sectorul civil cuprinde legi cu privire la instituțiile caritabile, religioase, științifice și educaționale. Liderii organizațiilor nonprofit au nevoie să cunoască conținutul legilor pentru a ști cum să conducă organizația conform normelor impuse de stat, dar mai ales trebuie să cunoască legile din moment ce există beneficii pe care statul le oferă.

1.2.5. Ciclul de viață al organizațiilor nonprofit

Fiecare organizație are de parcurs un anumit ciclu pentru a ajunge la un stadiu înalt de activitate, și pentru fiecare nivel parcurs sunt diferite activități care trebuie îndeplinite ca organizația să-și atingă obiectivele propuse.

O perspectivă asupra organizațiilor nonprofit prezentată de Judith Sharken Simon în lucrarea Five Life Stages on Nonprofit Organizations spune în felul următor:

Stadiul întâi în care fondatorii se gândesc și analizează dacă obiectivul pe care și l-au propus cu privire la organizație este realist și realizabil.

În stadiul doi membrii trebuie să decidă care va fi modalitatea, care va fi strategia pentru a realiza ce și-au propus.

Stadiul trei este nivelul la care membrii se întreabă și iau decizii în legătură cu modul în care vor construi organizația ca să reziste.

Stadiul patru provoacă membrii organziației să producă beneficii pentru organizație cu scopul de a o menține.

În stadiul cinci, se evaluează organizația, rezultatele obținute și se iau noi decizii cu privire la funcționarea mai eficientă a organizației.

O perspectivă a dezvoltării organizațiilor nonprofit ne oferă Larry Greiner. Acesta clasifică această dezvoltare în cinci faze:

Table Modelul de evoluție a organizațiilor nonprofit după Greiner

Sursă: Adaptat după Larry Greiner, Evolution and Revolution as Organizations Grow, Harvard Business Press, July, 2005, p. 12.

Ambele exemple ne relatează ciclul de viață al organizațiilor, dar nici Greiner, nici Judith Simon nu specifică faptul că orice organizație are și un sfârșit. Din punct de vedere psiholigic, și nu numai toate lucrurile au un sfârșit și nimic nu este veșnic. În mod normal toate organizațiile ajung la un moment dat la final din mai multe motive: fie nu există fonduri suficiente pentru susținerea proiectelor desfășurate; fie membrii din conducerea organizației ajung în situația în care nu mai pot conduce organizația și nu există alte persoane care să ducă mai departe viziunea.

II. Antreprenoriat în mediul de afaceri și antreprenoriat social

2.1. Antreprenoriat în mediul de afaceri. Definiție, Concept

Cuvântul întreprinzător derivă din franțuzescul ”entre” care înseamnă ”între” și ”prendre” care înseamnă ”a lua”. La început cuvântul a fost folosit pentru descrierea oamenilor care își asumau riscuri între cumpărători și vânzători sau cei care preluau sarcina de a porni o acțiune riscantă. Unii specialiști afirmă că întreprinzătorul este un veritabil motor al dezvoltării și este personajul central în lumea afacerilor, cel care își asumă riscurile și responsabilitățile și caută mijloace pentru organizarea întreprinderii. Un întreprinzător cunoaște modul de efectuare al activităților de antreprenoriat, mediul în care își desfășoară activitatea, problemele cu care se poate confrunta și la care e necesar să răspundă cu o soluție. Întreprinzătorul știe să estimeze conjunctura pieței la valoarea justă și să ia decizii corecte și reale.

Întreprinzătorul este o persoană care observă mereu mediul înconjurător din care face parte, descoperă o nevoie pe care o poate acoperi, o oportunitate de afacere din care ar putea obține un câștig financiar substanțial și preia inițiativa în implementarea ideii. După cum este vorba, întreprinzătorul nu inventează roata, el se folosește de creativitatea și resursele disponibile pentru a acoperi o nevoie. Un întreprinzător nu e neapărat cel care are ideea briliantă a unei noi afaceri, ci e cel care știe cum să implementeze ideea și să creeze bunăstare.

Marshall are o idee mai dezvoltată și ține să accentueze care sunt abilitățile pe care un întreprinzător le are sau ar trebui să le aibă și descrierea include:

Să fii capabil să te gândești simultan la mai multe lucruri, să ai totul pregătit pentru momentul când se cere o acțiune promptă și să dispui de resurse atunci când ceva nu merge bine, să te acomodezi rapid la schimbare, să fii ferm și de încredere, să ai întotdeauna o rezervă de energie diponibilă.

Tot Marshall consideră că aceste calități nu sunt suficiente. Un bun întreprinzător are nevoie să aibă la bază un mediu familial, educația și abilitățile naturale.

Întreprinzătorul mai poate fi descris ca fiind persoana care gestionează resursele necesare inițierii sau dezvoltării afacerilor, cel care se concentrează pe inovație și elaborarea de noi produse sau servicii. În continuare, Constantin Sasu și Robert E. Bernier trag concluzia că Rachman și Zimmerer susțin conceptul de întreprinzător ca fiind nu doar individul care înființează afacerea, ci și cel care are spiritul de inovator.

În cartea Entrepreneurship: Successfully Launching New Ventures, Barringer și Duane specifică faptul că există diferențe între întreprinzători și inventatori. Un inventator crează ceva nou, iar un întreprinzător asamblează și integrează toate resursele necesare disponibile – banii, oamenii, modelul de afacere, strategia, abilitatea de a răspunde riscurilor – și transformă inovația într-o afacere durabilă și care produce bunăstare, profit.

O altă perspectivă ne oferă o descriere mai detailată a inventatorului și a întreprinzătorului. Inventatorul este descris ca fiind persoana care se automotivează prin munca și ideile personale. De asemenea, inventatorul este de obicei o persoană educată, cu studiile superioare terminate, și experiență suficientă care contribuie la dezvoltarea creativității și gândirii libere. El este privit ca fiind o persoană încrezătoare, gata să-și asume riscurile. De obicei un inventator pune accentul pe numărul de creații realizate și pe numărul de brevete obținute. Un inventator nu folosește beneficiile monetare ca și unitate de măsurare pentru succes. În schimb, întreprinzătorul este văzut îndrăgostindu-se de organizație, de noua idee de afacere și face totul pentru a se asigura că afacerea va înainta și va genera profit. Modifică sau îmbunătățește periodic afacerea pentru a o face din punct de vedere comercial mai atractivă și de dorit pentru consumatori.

Druker spune că diferența dintre inovație și invenție este aceea că invenția nu ajută oamenii în nici un mod. Însă acest lucru se schimbă în momentul în care invențiile sunt adaptate unor sisteme și se folosesc pentru a satisface nevoile mai bine decât până în momentul introducerii lor. Nu toate invențiile sunt și inovații deoarece este nevoie ca folosirea invențiilor în sistemul economic să aducă o îmbunătățire în ceea ce privește calitatea vieții.

În urma acestei analize a conceptelor de inventator și întreprinzător înțelegem faptul că un inventator poate aduce noi idei foarte ușor datorită creativității lui, însă nu întotdeauna invențiile sunt aplicative sau realiste. Inventatorul nu are abilitatea întreprinzătorului de a implementa ideile. Singurul lucru pe care îl dorește este să îi fie recunoscută și să obțină dreptul de brevet, pe când un întreprinzător are capacitatea și abilitatea de a implementa o idee fezabilă și de a o îmbunătăți chiar pentru a obține ce iși dorește.

O dată ce am evidențiat conceptul de antreprenor, aș dori să mergem mai departe să observăm ce spun specialiștii despre spiritul antreprenorial. Ce este el și care este rolul lui? Care este beneficiul unei companii cu specific antreprenorial?

În România, conceptul de antreprenoriat a apărut mai târziu și a avut o evoluție lentă datorită faptului că România a fost mult timp sub conducerea regimului comunist, care nu încuraja inițiativa privată și spiritul antreprenorial. La sfârșitul secolului XX, mai exact după anul 1989, regimul comunist a fost înlocuit de un regim democratic. Astfel, comerțul a devenit liber, iar investițiile internaționale au devenit căile spre prosperitate.

Antreprenoriatul este foarte important datorită faptului că adaugă valoare societății. Antreprenoriatul este forța care de-a lungul istoriei a contribuit la lansarea de noi produse și tehnologii care să satifacă consumatorii și a crescut productivitatea.

Spiritul antreprenorial este un proces prin care indivizii urmăresc oportunități fără a privi la resursele pe care le dețin. Esența comportamentului antreprenorial este să identifice oportunități și să pună în aplicare idei folositoare care să rezolve o criză. Pentru a împlini sarcinile implicate în acest comportament pot fi îndeplinite de un individ sau de un grup de indivizi creativi, cu disponibilitate spre risc.

2.1.1. Evoluția termenului de antreprenor

Termenul de antreprenor a aparut pentru prima dată în secolul XVIII, când Richard Cantilon, în Essal sur la nature en general, a încercat să definească termenul. Richard Cantilon consideră că sunt trei forme de antreprenoriat și anume: statutul de antreprenoriat îl avea persoana care deținea terenuri agricole; a doua formă este reprezentată de persoanele care dețin abilități de a crea bunuri sau servicii care să răspundă nevoilor consumatorilor, iar a treia formă de antreprenoriat este reprezentată de manageri plătiți. Afirmă acest lucru deoarece consideră că deciziile umane fac parte din antreprenoriat.

Prin lucrarea „A Treatise on Political Economy or Production, Distribution and Consumation of Wealth”, Jean-Baptista Say contribuie la termenul de antreprenoriat și afirmă că este important datorită introducerii de noi produse pe piață și distributirea lor înspre clienți. În concepția lui apare valoarea adaugată prin acitivitatea antreprenorului însă atribuțiile acestuia sunt în mare parte manageriale. Succesul antreprenorial se bazează pe cunoștințele pe care acesta le deține.

Joseph Schumpeter prezintă antreprenorul ca fiind ceva diferit de un manager și oferă o semnificație mai importantă denumind antreprenoriatul „proces ingenios”. După Schumpeter, întreprinzătorul este ca și un inovator, care observă alte inovații care apar în societate și prin inovație proprie intră în mediul economic.

Frank Knight contribuie la definirea acestui termen și spune ca întreprinzătorul trebuie să aibă foarte multe cunoștințe în domeniul în care își deschide afacerea. Și mai mult de atât are nevoie de noroc și abilitate de a intra pe piață. Riscul antreprenorial se datorează incertitudinii economice, iar întreprinzătorii sunt cei care stabiliesc ritmul creșterii din economie. Acest ritm de creștere este direct proporțional cu riscul care și-l asumă, numărul de întreprinzători și capitalul investit, deoarece Knight consideră că succesul antreprenorial este într-o strânsă legătură cu capitalul investit.

Israel Kinzer vede întreprinzătorul ca fiind cel care aduce echilibrul în economie, considerându-l principalul factor care duce la evoluție și la stabilizarea economiei. El consideră că întreprinzătorii nu se bazează pe cunoștința deplină pentru că acest lucru e imposibil, ci pe fructificarea oportunităților care apar în economie datorată cunoașterii imperfecte.

Spre sfârșitul secolului XX, în literatura economică apare o altă personalitate interesată de definirea conceptului de antreprenor, Mark Casson. Acesta definește întreprinzătorul în felul următor: „un întreprinzător este o persoană care este specializată în a lua decizii raționale pentru folosirea resurselor limitate care le are le dispoziție.” Casson consideră că deciziile antreprenorului nu se aplică doar pentru perioada de timp în care sunt luate, ci au un rezultat îndelungat și acestea sunt resimțite până la nivel macroeconomic.

Peter Druker este o altă personalitate care a avut o influență semnificativă în definirea termenului de antreprenoriat, și el vede întreprinzătorul ca fiind principalul factor în ceea ce privește utilizarea resurselor, însă întreprinzătorul nu este singurul care utilizează resursele și acestă caracteristică nu conferă unei persoane atributul de întreprinzător. Ceea ce îl diferențiază pe întreprinzător este faptul că acesta folosește resursele în domeniul în care productivitatea este mai mare. Contrar concepției care există în SUA, întreprinzătorii nu sunt neapărat cei care încep o nouă afacere. De multe ori o afacere începută într-un domeniu oarecare nu aduce nimic nou, ci este o simplă copiere a ceva existent. Druker consideră că un întreprinzător vine cu ceva nou, implementează un produs nou sau transformă ceva existent în așa fel încât să se diferențieze de ceea ce deja există. Întreprinzătorii sunt oamenii care caută schimbarea, îi răspund și o transformă în avantaj concurențial pentru ei.

2.1.2. Caracteristicile unui întreprinzător de succes

Miturile despre antreprenori afirmă că antreprenorii trebuie să fie tineri și plini de energie, că sunt motivați de bani, că iubesc să fie în centrul atenției și cel mai important și neadevărat este acela că antreprenorii se nasc, nu se fac. Care sunt de fapt caracteristicile unui antreprenor de succes? Barringer și Duane ne relatează patru din caracteristicile pe care ar trebui să le aibă un antreprenor și anume:

În primul rând un antreprenor trebuie să fie pasionat de ceea ce face. Dacă pasiunea pentru afacere nu există indiferent că e la început sau deja existentă, afacerea nu va avea succes. Iar această pasiune pornește din gândirea și credința întreprinzătorului că afacerea va influența în mod pozitiv comunitatea și viețile oamenilor.

În al doilea rând, întreprinzătorul trebuie să aibă abilitatea de a crea un produs sau serviciu care știe că va răspunde unei nevoi și va fi spre multumirea și satisfacerea consumatorului.

În al treilea rând, trebuie să dea dovadă de tenacitate chiar și în momentele de eșec. Deoarece întreprinzătorii încearcă ceva nou, rata de eșec asociată cu eforturile lor sunt în mod natural mari. Dezvoltarea unei afaceri cere un anumit grad de experimente înainte de apariția unui succes. Specialiștii precizează faptul că eșecurile fac parte din proces. Provocarea lor este să încerce din nou chiar în pofida lor din nou și din nou până vor reuși.

În al patrulea rând, întreprinzătorii trebuie să dețină abilitatea de a implementa o idee solidă într-o afacere viabilă. În unele afaceri, implementarea va determina dacă afacerea va fi sau nu de succes. După cum spune un vechi proverb chinezesc: „Să deschizi o afacere e ușor. Să o menții e mai greu.” Implementarea unei afaceri presupune mult efort, organizare și devotament. De asemenea cere abilitatea de a transpune imaginația și creativitatea în acțiuni palpabile.

2.1.3. Rolul întreprinzătorului

Rolul întreprinzătorilor în dezvoltarea economică nu constă doar în creșterea producției sau a veniturilor pe cap de locuitor. Rolul întreprinzătorului constă în inițierea și constituirea schimbărilor în structura afacerilor și în structura societății. Această schimbare este însoțită de o dezvoltare și creștere a capacității de producție care permite ca mai mult belșug să fie împărțit la varietatea de participanți la această creștere. O teorie e creșterii economice descrie inovația ca fiind cheia nu numai pentru dezvoltarea a noilor produse sau servicii, ci are și rolul de a stimula interesul pentru investiții în noile afaceri create.

În pofida importanței investițiilor și inovărilor din sfera creșterii economice, există o lipsă a întelegerii procesului de evoluție a produsului. Aici intervine rolul întreprinzătorului. Prin inovare și comercializare, acesta produce creșterea economică. Punctul critic al procesului de dezvoltare al unui produs este reprezentat de către stocul de informații avut și recunoașterea unei nevoi în societate.

Deciziile atât a unei companii sau a unei organizații nonprofit sunt întotdeauna influențate de anumiți factori. Datoria întreprinzătorilor este să evidențieze acești factori deoarece unii pot fi controlați, însă o altă categorie de factori nu pot fi controlați. Deci, distingem două categorii de factori și anume:

Factori externi (mediu înconjurător) – factorii economici, demografici, culturali, noua tehnologie, noi legi emise, etc. Datoria întreprinzătorilor este să anticipeze noile decizii și schimbări în mediul extern pentru a lua decizii înainte ca ele să se întâmple.

Factori interni ai întreprinderii – resursele financiare, strategia și scopurile firmei, etc. Această categorie de factori pot fi controlați.

Figure Factori care influențează deciziile organizațiilor

Sursă: Ron Basini, Curs: Management Strategic, Oradea, 2009

Antreprenorii sunt foarte importanți și au un impact extraordinar asupra economiei și asupra societății. În cartea The Theory of Economic Development, Joseh Schumpeter a susținut că antreprenorii au dezvoltat produse și tehnologii noi care în timp fac ca produsele curente și tehnologiile să iasă din circulație. Schumpeter numește acest proces distrugere creativă. Distrugerea creativă stimulează activitatea economică prin faptul că tehnologiile si produsele noi sunt mai bune decât cele pe care le-au înlocuit și acestă disponibilitate de noi produse îmbunătățite fac să crească cererea consumatorilor.

Există trei motive pentru care comportamentul antreprenorial are un impact atât de puternic asupra stabilirii economiei și anume:

Inovarea – care după cum am mai spus este procesul prin care se crează ceva nou.

Crearea de locuri de muncă – firmele mari se concentrează tot mai mult pe ceea ce pot face mai bine, și de obicei sunt îndreptați spre fabricație, vânzări și servicii, iar majoritatea sarcinilor lor sunt externalizate către alte firme mai mici.

Globalizarea – noile tehnologii, explozia fluxului de informații, scăderea costurilor telecomunicațiilor permit companiilor să-și amplaseze sectoarele de producție, cercetare și marketing oriunde în lume. Datorită schimbărilor produse de globalizare, aceștia pot menține legătura între ei ca și când toate s-ar afla în același loc.

2.2. Antreprenoriat social

Definiție, Concept

Conceptul de antreprenoriat social este relativ nou. A apărut în Statele Unite ale Americii, în urma emiterii unei legi de către statul American care stipula că părinții care doresc să lase moștenire toate bunurile materiale și financiare copiilor, trebuie să plătească la stat o taxă de 55% din totalul patrimoniului. Acest lucru fiind de neconceput, unii părinți au început să treacă toate averile pe numele copiilor încă cât timp ei erau în viață. Riscul era ca ei să rămână fără venituri și exista posibilitatea să nu fie susținuți de copii. Iar alți părinți, au ales să doneze toate averile la fundații de caritate.

Cum am observat până acum pe parcursul lucrării, spiritul antreprenorial este un proces prin care indivizii urmăresc oportunități fără a privi la resursele pe care le dețin. Esența comportamentului antreprenorial este să identifice oportunițăți și să pună în aplicare idei folositoare care să rezolve o criză. Antreprenoriatul este important pentru că adaugă valoare societății.

2.2.1. Diferențe între antreprenoriat în afaceri și antreprenoriat social

Ca să înțelegem mai bine ce este antreprenoriatul social ar trebui să construim acest concept pe ceea ce deja știm despre antreprenoriatul în afaceri. Întreprinzătorii sociali sunt asemănători cu cei din domeniul afacerilor, însă aceștia au o misiune socială. Datorită acestei misiuni, întreprinzătorii sociali întâmpină altfel de provocări.

Pentru întreprinzătorii sociali misiunea este clară și în același timp devine explicită. Acest lucru afectează modul în care întreprinzătorii sociali percep și evaluează oportunitățile. Misiunea organizației devine criteriul central, nu crearea de avuție. Pentru întreprinzătorii sociali, avuția este modalitatea, instrumentul cu ajutorul căruia își împlinesc misiunea.

Pentru întreprinzătorii în afaceri, crearea de avuție este o dovadă reală a situației afacerii în care sunt antrenați. Dacă nu investesc resurse pentru producerea bunurilor, afacerea eșuează. Cu cât întreprinzătorii investesc mai mult în resurse de calitate pentru procesul de producție, cu cât produsele și bunurile oferite vor avea o calitate mai ridicată. În afaceri valoarea este creată de consumatorii care sunt dispuși să plătească pentru un produs mai mult decât îl costă pe producător să îl facă. Dacă întreprinzătorul nu poate convinge suficienți consumatori să plătească o sumă potrivită care să genereze profit, e un indicator clar că nu este creată suficientă valoare pentru a justifica cantitatea de resurse investită.

Însă lucrurile nu sunt la fel în ceea ce privește antreprenoriatul social. Organizațiile nonprofit nu stiu sau nu pot să aprecieze valoarea îmbunătățirilor sociale. De asemenea, nu știu să evalueze valoarea beneficiilor pe care le oferă persoanelor care nu își permit să plătească pentru ceea ce primesc. Tocmai prin acest lucru întreprinzătorii sociali sunt diferenți. Pentru ei devine mult mai greu să evalueze dacă crează suficientă valoare care să justifice toate resursele folosite în a crea valoare. Dacă o organizație nonprofit reușește să supraviețuiască sau să crească, acest fapt nu este o dovadă a eficienței ei în îmbunătățirea condițiilor sociale.

Autorii de specialitate afirmă faptul că pe piața organizațiilor nonprofit nu există aceeași disciplină care este în mediul afacerilor. Multe organzații oferă servicii în schimbul unor taxe, chiar concurează pentru donații, voluntari sau alt gen de suport. Însă de multe ori deviază de la misiunea unui întreprinzător social. Depinde de cine plătește taxele pentru asigurarea resurselor, care este motivația lor, și de cât de bine pot evalua valoarea socială creată de acțiunea inițiată. Pe termen scurt este foarte greu să evaluezi o schimbare ca rezultat a unei acțiuni sociale. De exemplu, beneficiile create prin reducerea poluării, sau prin faptul că se oferă asistență unor bătrâni.

Gregory Dees afirmă faptul că, chiar dacă îmbunătățirile ar putea fi măsurate și atribuite unei anumite intervenții, întreprinzătorii sociali de multe ori nu pot captura toată valoarea schimbării create într-o formă economică ca sa poată acoperi resursele folosite.

De multe ori, dacă nu de cele mai multe ori ne dăm seama din relatările specialiștilor că un întreprinzător în afaceri obține sau nu rezultate clare cu ajutorul cărora se poate auto-motiva. Își cunoaște foarte bine valoarea muncii sale, și nimeni nu poate pune la îndoială competența sa. Produce bunăstare palpabilă pentru compania în care lucrează și pentru sine. În schimb un întreprinzător social obține rezultate ușor de observat într-o perioadă de timp mai lungă. Rezultatele uneori sunt palpabile, alteori nu. Un întreprinzător social este îmbrăcat cu răbdare, perseverență și multă convingere că ceea ce face are importanță, iar schimbările pe care el le poate produce, nu neapărat pe plan material, au importanță nu pentru că sunt ușor observabile, ci pentru că a reușit să transforme o viață, o comunitate care avea nevoie de transformare.

Peter Druker afirmă că nu există multe diferențe între afaceri și instituțiile nonprofit, însă cele care există, sunt foarte importante. Probabil că domeniul în care se pot accentua cel mai bine diferențele este domeniul de performanță. După Druker, în mediul afacerilor performanța se măsoară în funcție de linia de fund în domeniul financiar. E foarte puțin spus, însă e un lucru concret și clar. În schimb, în organizațiile nonprofit nu există o astfel de line de jos. Organizațiile nonprofit tind să minimalizeze rezultatele. Liderii organizațiilor spun că ei slujesc pe Domnul prin ceea ce fac, este o cauză bună, îmbunătățesc viețile oamenilor și este suficient. Dar lucrurile nu sunt așa de simple, și astfel de rezultate nu sunt suficiente pentru o organizație nonprofit. Într-o afacere nu se pot irosi resurse pe nimic. Cu atât mai mult într-o organizație nonprofit pentru că banii folosiți pentru a ajuta oamenii sunt banii altor persoane care au donat pentru a spijini anumite proiecte. Acești donatori se așteaptă ca banii investiți să fie chibzuiți cu înțelepciune, și se așteaptă la rezultate concrete.

Deci ce este un întreprinzător social?

Conceptul de antreprenoriat a avut o lungă istorie în afaceri și s-a evidențiat prin inovație. De când se aplică în mai multe domenii sociale, termenul a căpătat o varietate de sensuri. Unii au combinat întreprinderile comerciale cu impactul social. În acest sens, întreprinzătorii se foloseau de abilitățile din afaceri pentru a crea o întreprindere care să îndeplinească scopuri sociale.

Alții s-au concentrat asupra antreprenoriatului social prin a inova pentru a produce un impact social. Această perspectivă se concentrează asupra problemelor societății și caută le să răspundă cu ajutorul inovațiilor și aranjamentelor sociale.

O altă perspectivă ne caracterizează antreprenoriatul social ca fiind catalizatorul necesar pentru schimbările sociale necesare. Aceste schimbări sunt mici și se produc în timp scurt care reflectă prin intermediul sistemelor existente pentru a produce schimbări mari pe termen lung.

Întreprinzătorii sociali au nevoie să înțeleagă atât problemele imediate cu care se confruntă, cât și sistemele sociale care există în legătură pentru a putea introduce noi paradigme care să conducă la consolidarea unor schimbări care să creeze aranjamente sociale sustenabile.

În Jurnalul Întreprinderilor Sociale, găsim scris că nu există o definiție universal acceptată a conceptului de antreprenoriat social, însă există un consens care să descrie înțelesul antreprenoriatului social, și din acest consens putem contura o definiție. O întreprindere socială este o organizație independentă care are obiective sociale și economice, țintește spre a împlini scopurile sociale propuse, precum și sustenabilitatea financiară prin comercializare.

Terminologia ne relatează că „socialul” țintește să genereze venituri non-economice, iar o întreprindere se manifestă pe baza structurii financiare (auto-susținere prin generarea de profit), punerea pe piață a noilor produse care răspund nevoilor oamenilor. Prin aducerea împreună a scopului social și spiritului antreprenorial, întreprinderile sociale pot fi descrise ca fiind organizații metiș: sunt autonome cu specific comercial; ele pot genera profit, și totuși angajează oameni și antrenează voluntari; și nu în ultimul rând adoptă strategii inovative pentru a-și îndeplini scopul social.

Schumpeter prezintă un întreprinzător social ca fiind un revoluționar, reformator, dar cu o misiune socială. Are viziuni îndrăznețe, atacă cauza problemei decât să amelioreze simptomele și reduc nevoile, nu doar le întâmpină. Întreprinzătorul social caută să producă schimbări sistematice și sustenabile. Chiar dacă acționează la nivel local, inițiativele lui pot avea impact la nivel global în sensul că influențează oameni din întreaga lume să ia atitudine. Antreprenoriatul social este văzut ca fiind o abordare inovativă care se ocupă de probleme sociale complexe.

2.2.2. Care este rolul întreprinzătorilor sociali?

Marele accent s-a pus mereu pe întreprinzătorii din mediul afacerilor, iar întreprinzătorilor sociali li s-au dat mai puțină atenție. În sectorul de afaceri, întreprinzătorii au fost mereu recunoscuți ca fiind motoarele schimbărilor. Prin contrast, teoriile despre schimbările sociale s-au concentrat mai mult asupra modului în care ideile noi pot schimba oameni, decât cum pot schimba oamenii ideile. Însă o idee nu poate schimba oamenii fără o persoană care să pună ideea în aplicare. Acestă persoană este întreprinzătorul social, iar el trebuie să fie talentat, auto-motivat, energic, perseverent și suficient de încăpățânat pentru a face orice e nevoie pentru a duce ideea mai departe și a o face realitate.

Când vedem împlinită o schimbare socială așteptată și mergem în urmă la momentul în care ideea a apărut, vedem un individ obsesiv lucrând neîncetat, o persoană cu viziune care conduce ideea înspre implementare cu integritate, și cu o remarcabilă putere.

În cartea How to Change the World, găsim relatate mai multe exemple de oameni care au provocat schimbări benefice pentru societatea din care făceau parte:

Primul sistem poștal în Anglia a fost introdus în anul 1840 de către Hill Rowland. Hill nu era o persoană cunoscută pe atunci. Era învățător și inventator, însă ideile lui erau ridicularizate la început. Hill a observat că veniturile poștale nu au reușit să crească, deși economia Angliei crescuse considerabil. El s-a luptat cu autoritățile poștale pentru a reorganiza colectarea și livrarea scrisorilor, în așa fel încât serviciul să aibă capacitatea de a manevra o creștere dramatică a volumului de scrisori și să justifice încrederea ca plată anticipată. După o lungă bătălie politică, guvernul a permis ca Hill să își implementeze sistemul.

Un alt inovator a fost John Woolman. El a fost foarte implicat în abolirea sclaviei în Statele Unite ale Americii. Înainte de el, era o organizație, Prietenii Societății Americane care predica împotriva sclavagismului, însă nu au practicat mai nimic din ce au spus. Asta, până John Woolman a început să călătorească prin țară și să vorbească el însuși cu ei. În tot timpul cât a călătorit, a călătorit pe jos spunând că „poate așa va simți mai mult din condițiile la care sunt supuși sclavii”.

Jean Monnet este un alt lider care și-a petrecut toată viața de adult în a construi instituții, unde oamenii să se adune și să lupte împreună pentru a rezolva probleme comune. În timpul celui de al doilea război mondial, el a organizat resursele combinate ale aliaților. Economistul John Maynard Keynes a spus că influența lui Monnet este cea care l-a condus pe președintele Franklin Roosevelt la o creștere dramatică a producției de avioane, imediat la începutul celui de al doilea război mondial.

Din exemplele relatate observăm că toate cele trei cazuri au prezentat situații în care o persoană nu și-ar dori să fie. Rolul întreprinzătorului este să se înarmeze cu curaj și să ia atitudinile și deciziile necesare pentru rezolvarea crizelor sociale cu care societatea se confruntă. Bineînțeles că nu este vorba doar de decizii, și apoi retragere pentru a lăsa lucrurile să se întâmple. Așa cum Woolman a început să meargă pe jos prin toată țara în lupta pentru abolirea sclavagismului, un întreprinzător social trebuie să se implice activ în implementarea ideilor pentru dezvoltatea societății.

Pentru că nici un întreprinzător, fie în mediul afacerilor, fie social, nu poate să ducă la îndeplinire o misiune fără ajutorul unei echipe, el trebuie să fie un lider capabil să-și împărtășească viziunea, să-și motiveze echipa cu care lucrează pentru a obține rezultatele dorite.

Întreprinzătorii sociali au rolul de a produce schimbări în sectorul civil cu ajutorul următoarelor modalități:

Adoptând o misiune care să creeze și să susțină valoarea societății;

Recunoscând și urmărind mereu noi oportunutăți de a servi această misiune;

Angajându-se într-un proces continuu de inovare, adaptare și învățare;

Luând hotărâri îndrăznețe fără a privi la resursele avute.

2.2.3. Caracteristicile unui întreprinzător social de succes

Cuvântul întreprinzător de multe ori ne inspiră imaginea unui om încrezător, cu mai multe cunoștințe, și cu mult mai persistent decât alți oameni. Însă acest lucru nu e în totalitate adevărat. Un lucru care îi caracterizează și diferențiază pe întreprinzători de alți oameni cu alte meserii este motivația. Întreprinzătorii de succes sunt cei care sunt total motivați să realizeze un scop stabilit pe termen lung care are o însemnătate puternică pentru ei. Aceștia tind să fie mai sistematici în căutarea oportunităților, anticipează obstacole, monitorizează rezultatele și plănuiesc în avans. Întreprinzătorii sunt mult mai concentrați pe calitatea și eficiența muncii, dedicați oamenilor cu care lucrează.

În continuare vom enumera șase calități ale unui întreprinzător social de succes:

Disponibilitatea de a se auto-corecta. Nu este ușor pentru nimeni să recunoască când face o greșeală care trebuie corectată, cu atât mai mult nu este ușor pentru o persoană care are succes. Pentru a-și recunoaște greșeala e nevoie de o combinație de umilitate și în același timp, e nevoie de o doză de curaj. Întreprinzătorii sociali au acest curaj.

Disponibilitatea de a împărtăși meritele – se spune că poți face orice dorești, dacă nu e important cine primește meritele. Pentru întreprinzători e foarte important să împartă mulțumirile aduse cu cei de care a fost ajutat, și astfel tot mai mulți oameni vor dori să-i ajute.

Disponibilitatea de a păși în afara structurii stabilite – avantajul este că obțin libertatea de a se manifesta și de a privi lucrurile – „out-of-the-box” – din afara cutiei.

Disponibili de a depăși limite – această calitate le oferă posibilitatea de a combina resursele în modalități noi. De fapt această caracteristică este una obligatorie pentru un întreprinzător; altfel nu se poate numi întreprinzător.

Disponibilitate de a lucra în liniște – există întreprinzători care lucrează în grupuri mici, la nivelul comunității, fără să cunoască foarte multă lume impactul acțiunilor lor. Uneori, ei devin cunoscuți numai după câțiva ani de la îndeplinirea unor scopuri, țeluri sau schimbări în societate.

Motivat din punct de vedere etic – ei nu sunt motivați de dorința de a face profit. Motivația lor constă în crearea și transformarea societății într-un loc mai bun.

David Bornestein spune că ultima caracteristică a întreprinzătorilor sociali e ceea ce îi face diferiți de întreprinzătorii în afaceri. În fond, ei gândesc despre probleme în același mod, acționează la fel. Diferențele nu constă în abilități sau temperament, ci în natura viziunii pe care o au.

Într-o zi David i-a trimis o scrisoare lui Fabio Rosa în care l-a întrebat de ce lucrează în proiectele în care lucrează și de ce nu vrea pur și simplu să facă o mulțime de bani? Răspunsul lui Fabio a întârziat timp de o lună, tocmai pentru a-și alege răspunsul cât mai bine și a spus:

Încerc să construiesc o mică parte a lumii în care mi-ar face plăcere să locuiesc. Un proiect își capătă semnificația pentru mine doar atunci când aduce fericire pentru oameni, când mediul înconjurător e mai mult respectat, și când reprezintă o speranță pentru un viitor mai bun. Acesta este sufletul proiectelor mele. […] Banii sunt foarte importanți ca să pot îndeplini proiectele. Însă banii contează doar dacă rezolvă problemele oamenilor și crează lumea pe care am descris-o mai sus.

Când oamenii se adună împreună pentru a lupta pentru un scop devin mai puternici; acolo se leagă o relație de prietenie, de unicitate iar pacea, optimismul și armonia își ocupă locul.

Antreprenoriatul prin beneficiile pre care le oferă a devenit esențial pentru orice organizație indiferent de specificul acesteia sau de piața pe care o servește: fie că se află în domeniul comerțului, fie că se află în domeniul social.

Întreprinzătorul are puterea de a aduce schimbări esențiale, majore prin implementarea inovațiilor, sau prin implementarea unor idei deja știute însă prezentate într-un mod creativ. Antreprenoriatul are un rol esențial în creșterea și dezvoltarea economiei.

Într-o organizație nonprofit, antreprenoriatul lărgește orizontul acesteia, oferindu-i noi perspective și spirit de a observa lipsurile și nevoile societății care trebuie rezolvate. Prin viziunea lor, întreprinzătorii sociali pot influența o lume întreagă să producă noi schimbări pentru binele întregii societăți, cum deja se întâmplă aceste schimbări. Diferite organizații au văzut că mediul înconjurător este tot mai afectat de acțiunile oamenilor fără ca nimeni să repare ceea ce strică; alte organizații au luat atitudine și au înființat clinici de ajutor și sprijin pentru oamenii infectați de virusul HIV. Acestea sunt schimbări produse de organizații nonprofit cu spirit de inovatori, cu spirite curajoase, gata să producă schimbări, nu pentru binele personal, ci pentru binele întregii comunități, chiar pentru binele întregii lumi.

III. Metodologia cercetării

În decursul a ultimilor ani, antreprenoriatul este un domeniu care a luat foarte mult amploare datorită schimbărilor globale și a instaurării regimului capitalist în România înlocuind regimul comunist. Acest domeniu se extinde atât în mediul afacerilor, cât și în mediul sectorului civil, iar în această lucrare vom prezenta cercetarea făcută în acest domeniu. Pentru această cercetare am folosit metoda studiului de caz și mai multe instrumente pentru a întocmi această cercetare și anume: interviul, observația și analiza de documente.

3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivele de la care a pornit cercetarea acestui subiect sunt:

Descrierea unei organizații nonprofit dezvoltată pe principiile antreprenoriale;

Propunerea unor modalități de îmbunătățire a serviciilor oferite de către această organizație nonprofit.

Metoda folosită

Pentru realizarea obiectivelor s-au folosit următoarele metode: studiul de caz ca și metodă de cercetare și trei instrumente pentru a afectua acest studiu: interviul structurat, observația participativă și analiza de documente.

Pentru studiul de față am folosit interviul structurat și semi-structurat, observația nestructurată, și analiza de documente publice neoficiale. Unitățile de analiză sunt documentele și indivizii.

3.2.1. Interviul

Interviul este o încercare de a obține informații de la anumite persoane prin întrebări și răspunsuri, în cadrul unei convorbiri, oficiale sau neoficiale, structurate sau nestructurate.

Interviul structurat este identic cu metoda aplicării interviului față în față sau a interviului prin telefon. În interviul semistructurat sunt stabilite doar subiectele în jurul cărora se va purta discuția, fără întrebări clare, prestabilite precum în interviul structurat. În cazul interviului semistructurat, cercetătorul trebuie să dețină abilități empatice, inteligență și experiență pentru a ajunge să obțină date relevante pentru cercetarea lui. În cadrul interviului individual nestructurat se presupune că cercetătorul poartă discuții libere cu anumiți indivizi concentrate pe o anumită problemă.

3.2.2. Observația

La mod general observația presupune să cunoști, să examinezi un obiect sau un proces și să faci constatări și remarci la ceea ce ai privit cu atenție. Însă specialiștii spun că lucrurile se schimbă atunci când privim lucrurile din punct de vedere epistemologic și metodologic: Edgar Morin spune că a observa înseamnă nu numai a înregistra, dar și a „inventa” sau a „construi realitatea”.

Kohn R. C. și Negre afirmă că procesul psihic pe care se bazează observația este compus din mai multe procese care pun laolaltă acțiunea memoriei, inteligenței, atenției, imaginației și receptivității emoționale.

Observația nestructurată mai este numită observația slab structurată și are ca scop descrierea amănunțită a unei culturi sau subculturi.

3.2.3. Analiza de documente

Pentru a discuta despre analiza de documente este necesar să definim ce sunt documentele sociale și care este scopul acestor documente.

În domeniul social, documentul este un obiect sau un text care oferă informații. Cercetătorul pornește de la realitatea socială și prezintă aceste date comparându-le cu ceea ce prezintă documentele istorice sociale putând să creeze o analiză a evoluției societății.

3.3. Rezultatele cercetării

În primul rând, în această secțiune voi prezenta Universitatea Emanuel din Oradea, folosind următoarele criterii: istoric, misiune, viziune, și programele acesteia în desfășurare. Datele au fost obținute cu ajutorul analizei urmatoarelor documente: Raport de Autoevaluare în Vederea Acreditării Programului de Studii Universitare de Masterat, Specializarea Artă Muzicală, Învățământ de zi, din anul 2010 și Raport de Evaluare Internă, Autoevaluare Instituțională, din anul 2009 al Universității Emanuel. Aceste documente mi-au fost puse la dispoziție de către Secretarul Șef al Universității Emanuel, doamna Marcela Țundrea. De asemenea m-am folosit de informațiile cuprinse în site-ul universității www. emanuel.ro.

În al doilea rând, voi prezenta un număr de șapte interviuri. Subiecții intervievați sunt: Decanul Facultății de Management, Sebastian Văduva; Secretarul Șef al Universității Emanuel, doamna Marcela Țundrea; și cinci allumni ai Facultății de Teologie Pastorală Baptistă, Asistență Socială, Limbă și Literatură Engleză, și Management. Datele obținute prin observația nestructurată vor fi discutate mai pe larg în secțiunea următoare și anume Interpretarea rezultatelor, unde voi colera datele obținute prin analiza documentelor, interviuri și observația nestructurată cu datele biografice tratate pe larg în partea teoretică a lucrării de față.

3.4. Universitatea „Emanuel” din Oradea

Universitatea Emanuel din Oradea este o universitate evanghelică conservatoare care se dedică pregătirii și dezvoltării noilor generații de tineri care doresc să devină păstori, misionari, oameni de afaceri, profesori, asistenți sociali și muzicieni cu scopul de a sluji lui Dumnezeu prin meseria pe care și-o aleg.

Universitatea Emanuel a fost acreditată în conformitate cu Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 486/2002. De asemenea, toate programele de studiu și specializările sunt acreditate. Diplomele absolvenților eliberate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, sunt recunoscute atât în țară, cât și în străinătate.

3.4.1. Istoric Universitatea Emanuel

În anul 1986, Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, pe atunci Biserica Numărul 2, a înființat un institut biblic în secret cu scopul de a pregăti păstori și misionari.

În 1989, după regimul comunist, școala numită pe atunci Școala Prorocilor a devenit un seminar teologic. Universitatea Emanuel a fost mereu încurajată să formeze atât păstori cât și profesori pentru câmpul de lucru, de aceea perspectiva conducerii asupra formării tinerilor s-a lărgit. Au decis să formeze tineri în domenii variate de studiu, puternic înrădăcinați în principiile creștine. Deci, în anul 1991 Institutul avea 61 de studenți, iar acești studenți au fost împărțiți pe specializări și anume: litere, muzică bisericească, asistență socială, didactică sau psihopedagogie și teologie. Fiecare secție era dublă specializare, adică litere și teologie, muzică bisericească și teologie, asistență socială și teologie și psihopedagogie și teologie. În anul 1995, specializările existente la vremea respectivă au fost autorizate.

În anul 1998, s-a înființat Facultatea de Management cu ajutorul lordului Brian Griffiths și John Lenton. Iar în anul 2001, secția de muzică bisericească a fost înlocuită cu secția de pedagogie muzicală.

În prezent, Universitatea Emanuel funcționează sub autoritatea spirituală a Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea și a unui Bord Internațional de Garanți.

3.4.2. Viziunea Universității Emanuel

Încă de la începutul Universității Emanuel, viziunea acesteia a fost să se integreze prin slujirea creștină la orice nivel al societății. Având aceste convingeri, Universitatea Emanuel a pregătit generația viitoare de lucrători și a extins orizontul pentru a putea să se implice și în alte părți ale societății.

3.4.3. Misiunea și obiectivele Universității Emanuel din Oradea

Misiunea Universității Emanuel este să pregătească specialiști cu pregătire superioară în domeniile de teologie, asistență socială, limbă și literatură română, arte muzicale, și management folosind metode noi de educare interactivă. Universitatea Emanuel folosește resursele și instrumentele necesare în procesul de educație și de cercetare la standarde de calitate, necesare asigurării competivității în Spațiul European al Învățământului Superior.

3.4.4. Obiectivul Universității Emanuel din Oradea

Obiectivele Universității Emanuel se împart pe trei sfere și anume: obiectivul academic, obiectivul de cercetare și obiectivul misionar.

Obiectivul academic – Universitatea Emanuel își propune să formeze lucrători pentru bisericile locale prin Facultatea de Teologie și specialiști în domeniile precum Asistență Socială, Pedagogie Muzicală, Limbă și Literatură Engleză, și Management, competitivi la nivelul standardelor comunităților științifice contemporane, buni profesioniști care să-și integreze concepția creștină despre lume și viață în domeniul în care lucrează.

Obiectivul de cercetare – Universitatea Emanuel caută să răspundă întrebărilor care frământă societatea contemporană în domeniile specifice pregătirii studenților și expertizei academice a profesorilor prin comunitatea eclesială.

Obiectivul misionar – Universitatea Emanuel își propune să formeze specialiști care să contribuie atât la dezvoltarea științei și culturii prin integrarea teologiei în cadrul specializărilor care se studiază în universitate, cât și prin crearea unei școli de gândire în domeniul muzicii, asistență socială și management.

3.4.5. Biblioteca Universității Emanuel

Universitatea Emanuel din Oradea dispune de o bibliotecă care conține 61.000 de cărți, casete, CD-uri puse la dispoziția atât a studenților cât și a cadrelor didactice. Biblioteca Universității Emanuel este una dintre cele mai dotate din România în domeniul teologic. Cu ajutorul unui sistem electronic pus la dispoziția studenților și profesorilor, munca de cercetare li se ușurează.

3.4.6. Editura și Centrul de Cercetare

De asemenea, Universitatea Emanuel are o editură și un centru de cercetare. Centrul de cercetare se desfășoară potrivit cu planul de cercetare al catedrei, aprobat în consiliul facultății și integrat în planul de cercetare al universității, ca obiectiv strategic al dezvoltării academice, aprobat în plenul senatului. Obiectivul principal al centrului de cercetare este să promoveze valorilor evanghelice în toate domeniile științei, și în special ale celor reprezentate de specializările Facultății de Teologie și Facultatea de Management. Centrul își concentrează activitatea asupra proiectelor de cercetare reașezate pe bază de contract, precum și asupra publicării de studii de specialitate. Publicarea rezultatelor se realizează în colaborare cu Editura Universității Emanuel.

3.4.7. Campusul Universității Emanuel

Studenții Universității Emanuel care nu locuiesc în Oradea au posibilitatea de a locui în campusul universitar. Acesta nu este doar un loc de cazare pentru studenți, ci este locul unde ei vor studia și locul unde vor lega prietenii pe viață. De asemenea campusul universitar este un loc propice pentru creșterea profesională și spirituală prin proiectele și călătoriile inițiate atât de studenți cât și de profesori. Campusul universitar este locul potrivit pentru formarea caracterului într-un mod sănătos pentru chemarea pe care Dumnezeu o face fiecărui student.

3.4.8. „Frumusețe în Sfințenie” și „Fabrica de Bărbați”

În anul 2000 s-a format grupul de „Frumusețe în Sfințenie” destinat fetelor care doresc să crească în relația lor personală cu Isus Hristos. Acest grup a adus împreună tinere studente și surori mature în credință cu scopul de a învăța unele de la altele și de a crește în sfânta legatură în Hristos Isus. De asemenea, există un grup destinat băieților în special care se numește „Fabrica de Bărbați”. Fabrica de Bărbați este o școală informală unde băieții au posibilitatea de a se forma și învăța să controleze atât partea lăuntrică, cât și ceea ce se vede, trupul și lucrurile pe care Dumnezeu le-a dat în administrare.

3.4.9. Programe academice

Universitatea Emanuel din Oradea oferă programe de învățământ la zi și la distanță sau ID. Opțiunea de învățământ la distanță este o metodă la îndemână pentru studentul care nu se poate deplasa fizic la Universitatea Emanuel. Programele academice la nivel de licență sunt de trei ani, cu excepția programului de Teologie Pastorală, care durează patru ani. Programele de master sunt de doi ani.

3.4.10. Descrierea programelor de învățământ la zi

Facultatea de Teologie Baptistă Pastorală

Acest program de studiu este destinat tinerilor care au auzit chemarea lui Dumnezeu în lucrare și doresc să fie con-lucrători în Marea Trimitere pe care Dumnezeu ne-a făcut-o și anume aceea de a merge și a face ucenici din toată lumea. Durata programului de pregătire a studenților este de patru ani. În cadrul Facultății de Teologie avem următoarele specializări:

Asistență Socială

Toți indivizii pot simți cu oamenii care sunt în nevoi și suferință, însă nu toți sunt gata să se sacrifice pentru acești oameni. În cadrul programului de asistență socială, studenții sunt pregătiți din punct de vedere profesional, spiritual pentru lucrarea cu semenii care sunt în suferință. Diploma acordată în asistență socială le oferă competențe de a lucra ca și asistent social în organizații guvernamentale și nonguvernamentale, conducător de proiecte europene de dezvoltare comunitară și de asemenea poate fi inițiatorul unei organizații nonprofit.

Pedagogie Muzicală

La această specializare, studenții își pot valorifica și perfecționa talentele muzicale și mai ales aceste talente pot fi cultivate într-un mod special pentru a le pune la dispoziția lui Dumnezeu. Competențele obținute în urma absolvirii facultății de pedagogie muzicală sunt: profesor de muzică pentru învățământul primar și gimnazial, dirijor de cor la formații corale și instrumentele din școli, conducător de muzică în biserici și în alte mișcări artistice, și profesori de instrument cum ar fi pian, orgă, chitară clasică sau canto clasic în învățământ primar și gimnazial.

Limba și Literatură

Facultatea de Litere își propune să pregătească personal calificat în susținerea unui domeniu care se dovedește strategic în perioada post-postmodernă și anume comunicarea. Cu diploma obținută în cadrul acestei facultăți, un absolvent se poate angaja în următoarele domenii: editare carte, creație artistică literară, redacții radio, televiziune, purtător de cuvânt, profesor de limbă și literatură română, profesor de limbă și literatură engleză, jurnalism sau traducător specializat.

Facultatea de Management

În cadrul Facultății de Management studenții sunt pregătiți să fie sare și lumină în lumea afacerilor, pentru a împlini trimiterea lui Dumnezeu de a duce Evanghelia până la marginile pământului. Studenții Facultății de M anagement sunt chemați să experimenteze lucruri mari cu Dumnezeu prin intermediul acestei facultăți. Este un loc unde un student poate să crească, poate să se dezvolte din toate punctele de vedere și poate fi o mărturie vie prin credincioșia cu care lucrează. Diploma obținută la terminarea studiilor de management este de Economist licențiat și absolventul poate fi manager în organizații guvernamentale sau nonguvernamentale, va putea lucra în bănci, companii locale sau naționale.

3.4.11. Programul de învățământ la distanță

Din anul 2008, Universitatea Emanuel a început să ofere cursuri prin Învățământ la Distanță. În cadrul acestui program, studenții au datoria de a parcurge bibliografia oferită de profesori, cursurile scrise ale profesorilor și fișierele audio sau video ale cursurilor.

3.4.12. Programul de master

Programul de master există la toate specializările cu excepția secției de Litere și este acreditat în România de către Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, și este de asemenea recunoscut internațional.

Master în Teologie Pastorală și Misiologie

Acest program de master este un răspuns pentru lucrătorii care doresc să realizeze lucrări mari cu Dumnezeu. Studenții au posibilitatea să crească în cunoaștere, în deprinderile de slujire și caracter, ca apoi să-i ajute și pe alții să crească. Ei se pot specializa în:

Pastorală și postmodernism

Orizonturi și dezbateri actuale în bioetică

Hermeneutică avansată

Postmodernism și misiologie

Postmodernism și imnologie bisericească

Consiliere spirituală

Homiletică și retorică.

Master în Asistență Socială

Acest program de master este potrivit pentru persoanele care sunt pregătite să se implice în programe și proiecte social-comunitare pentru rezolvarea problemelor societății în care se află. Pentru programele de master, Universitatea Emanuel colaborează cu universități din țară și străinătate, atât pentru pregătirea academică cât și pentru proiectele practice. Programul de master deschide uși spre doctorat și pregătește studentul pentru a deveni un expert în domeniu. Cursurile pe care le urmează în cadrul masterului sunt:

Managementul resurselor umane

Antreprenoriat social și management strategic

Managementul organizațiilor nonprofit și dezvoltarea comunitară

Managementul financiar al serviciilor sociale

Marketing și fund-raising

Consiliere spirituală în situație de boală neuropsihică și somatică, crize existențiale și spirituale

Orizonturi și dezbateri actuale în bioetică, biserică și problemele sociale.

Master în Arta Muzicală

Masterul în arta muzicală oferă licențiaților în muzică posibilitatea de a se perfecționa, cu specializarea în profilul didactico-interpretativ, profesor de muzică, dirijor de cor-maestru de canto coral-pianist acompaniator.

Master în Managementul Antreprenorial

Masterul în managementul antreprenorial oferă posibilitatea de a studia după modelul celor mai renumite programe de Master din Statele Unite ale Americii, și intenționează să răspundă celei mai mari nevoi a Europei de Est și anume managementul antreprenorial. În cadrul cursurilor, profesorii care predau sunt oameni cu experiență îndelungată din Statele Unite, Marea Britanie și Elveția. Aria curriculară a fost construită pe baza curriculară de la Harvard Business School și al altor centre de afaceri prestigioase. Acest program de master promite îmbogățirea cu metode strategice de rezolvare a problemelor, înțelegerea mai complexă a economiei globale, și noi relații în lumea afacerilor. Programul de master cuprinde nouă cursuri fundamentale și de specialitate, patru cursuri inter și trans-disciplinare și trei cursuri opționale. Domeniile de dezbatere vor fi Management Antreprenorial, Training Profesional și Marketing.

Pe lângă masterul în Managementul Antreprenorial, Universitatea Emanuel oferă un program de MBA (Management Business Administration).

3.4.13. Modalități de promovare

Faptul că Universitatea Emanuel nu beneficiază de finanțare de la bugetul statului a influențat modalitatea prin care universitatea și-a conceput și realizat viziunea de promovare. Printre cele mai importante forme de promovare menționăm:

Promovare prin materiale mass-media: ghidul admiterii, broșura și pliantele Universității Emanuel, prezentare Power Point, înregistrare difuzată la posturile de radio creștine din țară și străinătate (accesate prin satelit), site-ul Universității Emanuel.

Promovare prin grupurile de studenți și profesori: echipe de promovare care vizitează liceele confesionale din țară; echipele de promovare care vizitează bisericile confesionale din țară și străinatate; echipele de promovare care participă la diferite conferințe de tineret organizate în bisericile confesionale din țară; concertele susținute de corul universității în țară și străinătate; conferințe și/sau seminarii la care sunt invitați profesori/studenți ai universității.

Promovare prin intermediul diferitelor programe organizate în spațiul Universității Emanuel din Oradea. Prin prezența în campusul universitar, participanții din afara comunității academice vin în contactat direct cu cadre didactice și studenți și pot evalua direct facilitățile și oferta Universității Emanuel din Oradea.

Conferințe științifice (sesiunea de comunicări științifice, conferința Perichoresis)

Organizarea unor evenimente de orientare în carieră: “Liceeni olimpici”

Școala de vară (în domeniul muzical)

Întâlnire Allumni, evenimente culturale (concerte, etc.)

Promovarea informală – prin intermediul absolvenților universității, care profesează în diferite orașe ale țării sau în afara țării.

Universitatea Emanuel este un loc potrivit pentru orice tânăr creștin, născut din nou, care dorește să se formeze atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere spiritual.

Universitatea Emanuel este o instituție care caută oportunități pentru a pune în aplicare noi idei folositoare pentru a rezolva probleme ale societății sau noi idei de a inova procesul de învățare al studenților și bineînțeles prin acest proces continuu de inovare, Universitatea Emanuel reușește să adauge valoare atât în societate cât și în viața studentului.

Peste Universitatea Emanuel domnește un spirit de armonie, înțelegere deoarece fiecare angajat al Universității, fiecare student cunoaște standardul de la care Universitatea Emanuel pleacă și acela este cel al Bibliei. Nu există zonă de gri sau lucruri incerte. Universitatea Emanuel este lucrarea lui Dumnezeu. Cunoscându-L pe Dumnezeu, profesorii, conducerea Universității nu se abat nici la stânga, nici la dreapta în conducerea acesteia și nu fac rabat la lucrurile importante care țin de caracter și corectitudine.

3.5. Prezentarea interviurilor

Unul din instrumentele folosite în studiul de caz a fost interviul semi-structurat. Acesta a fost aplicat Decanului Facultății de Management din cadrul Universității Emanuel, Sebastian Văduva și Secretarului Șef al Universității, Marcela Țundrea. Interviul a constat întru-un număr de 12 întrebări deschise. Interviurile au fost aplicate în luna mai, durata unui interviu încadrându-se aproximativ între 30 și 60 de minute.

Primul interviu prezentat este cel luat Decanului Facultății de Management, domnul Sebastian Văduva.

Care considerați că este misiunea Universității „Emanuel” în ceea ce îi privește pe studenți?

Să-i pregătească cât de bine posibil și dacă vorbim doar despre domeniul de antreprenoriat să-i infuzioneze cu o atitudine pozitivă și să aibă aceaste două părți ale aceleași monede: pe o parte să aibă pregătirea profesională, cu tot ceea ce înseamnă partea științifică de calcul, previziuni, de evaluat, de măsurat. Pe cealaltă parte este să-i infuzioneze cu motivația. Și motivația noastră este din Sfintele Scripturi. În alte cuvinte mandatul pe care noi îl avem nu este doar că nouă ni se pare că așa ar fi bine să fie în societate: cu hărnicie, corectitudine ș.a.m.d., ci este un mandat de viață divin pe care îl avem și trebuie să îl facem cu poftă de viață, cu chef de viață. Astea sunt cele două lucruri pe care încercăm să le infuzionăm în ei.

Cunoașteți exemple de absolvenți ai Universității „Emanuel” din Oradea care să creeze bunăstare în comunitatea în care se află? Dacă da, vă rog să oferiți 2 astfel de exemple.

Absolut! Da, absolut! Deci, odată încep cu cei care sunt cei mai la îndemână: cu cei de la Romcom. Si acolo avem un număr de absolvenți, (vreo 12 cred), nici nu mai țin minte câți. Romcom a început ca și o fundație care făcea microfinanțare. Asta însemna că făcea micro-împrumuturi oamenilor care încercau să-și deschidă noi firme și au foarte multe istorii de succes. Cea mai de succes istorie este firma Arnos, care a început în apartamentul fratelui Gere. Cu tăiței au ajuns la punctul în care aveau 100 și ceva de angajați. Firma până la urmă s-a vândut unui grup polonez, la o sumă foarte frumoasă. Deci, pe de o parte a scos o familie din sărăcie, pentru că erau pe lista bisericii maghiare de săraci; pe cealaltă parte a creat bunăstare, locuri de muncă și multe alte lucruri. Și într-o măsură mai mică sau mai mare au contribuit acolo și studenții noștri: dat fiind că au facut acest împrumut posibil și al doilea pentru că au fost consultanță specializată: consultanță de marketing, consultanță de produse, ș.a.m.d.

Considerați că Universitatea „Emanuel” este un catalizator pentru schimbările sociale necesare? Dacă da, ce măsuri ia pentru a produce schimbări?

Absolut, dar nu în modelul tradițional, clasic. Modelul tradițional, clasic este să mergem să schimbăm legislația și ceea ce vrem să facem este să facem legi noi și să punem oamenii noștri acolo și oamenii noștri să vină și să ne aducă pituca acasă. Nu modelul acesta. Modelul nostru de catalizator este: noi luptăm din răsputeri cu mentalitățile oamenilor. Deci, noi fiind prin excelență o instituție de învățământ cu asta ne luptăm: oamenii să gândească altfel. Să învețe să gândească.

Deci aceasta este una dintre măsurile pe care le folosiți?

Absolut! Măsurile sunt: dacă gândesc diferit față de cei care nu sunt absolvenți ai Universității Emanuel din Oradea, și dacă se implică social, spre deosebire de cei care nu sunt implicați. Noi, la Facultatea de Management specific am mai avea încă o măsurătoare care îi pertinentă la cazul României: gradul de emigrație. Câți la % din absolvenții noștri au rămas în România și căți au părăsit țara? Avem peste 90% din absolvenții Facultătii de Management în România.

Și cei care sunt plecați în străinătate lucrează în domeniul în care au absolvit?

Da. Deci cei care sunt în afară. Deci avem o sutăcincizeci de absolvenți. Eu știu de vreo zece care sunt în străinătate, dintre ei jumătate lucrează pe domeniul lor. S-au dus ca și manageri în locurile respective, ceilalți s-au dus cu căsătoria: fete care s-au căsătorit în America sau așa mai departe.

În ce an s-a înfiintat Facultatea de Management?

Facultatea de Management s-a înființat in 1998.

Puteți să îmi spuneți cam cum au decurs lucrurile?

Deci, în 1996 sau nu, pardon 1995, a fost Lordul Brian Griffiths vorbitor la graduare și cuvântul a fost că Dumnezeu poate face o schimbare în România prin Universitatea Emanuel. Fratele Paul a întrebat pe Lordul Brian Griffiths: „Ești gata să implementezi sau să-ți asculți propria ta predică?” Și Lordul Brian Griffiths l-a întrebat: ”La ce te gândești?” „Uite, noi ne gândeam de multă vreme că ar fi nevoie de o școală de business, o școală de management care să pregătească oameni cu o bază teologică, dar oameni care să intre în piața românească, cu pregătire, cu profesionalism.” Lordul Brian Griffiths s-a dus înapoi în Anglia, s-a rugat și la vreun an de zile după, a fost contactat de un alt individ, care la vremea aceea căuta să iasă din firma American Express. Era prim-vicepreședinte la ei și căuta să facă ceva cu viața lui pentru Domnul. El la rândul lui era copil de păstor, copil de preot anglican și vroia să se implice într-o lucrare spirituală, dar vroia să-și folosească background-ul lui de bancher. Bineînțeles îl chema John Lenton. Și ei s-au întâlnit și Lordul Brian Griffiths i-a zis lui John: „Uite, chiar aș avea un proiect pentru tine la care m-am gândit și pentru care mă rog de multă vreme. Nu ai vrea să mergi până în România și să faci un studiu? Stai acolo o saptămână să te uiți ce ar însemna să faci acolo o școală de business în această Universitate.”

Bineînțeles, prima lui întrebare a fost: „Unde e România?” Nu știa unde era România la vremea aceea. Și s-a dus și a făcut planul de afaceri cum ar veni pentru școala de business. Dumnezeu l-a chemat să fie el cel care vine să o înceapă și în 1997 s-a mutat în România și în 1998 a luat prima generație de studenți.

Iar dumneavoastră în ce an ați ajuns la Universitatea Emanuel?

Primul an în care am fost aici, in Universitatea Emanuel din Oradea a fost în 1996. Dar am venit prin misiunea Countryside. Nu avea nimic de a face cu predatul. Deci, noi în 1996 am discutat cu fratele Paul, în ideea în care să facem un proiect de misiune împreună: studenții Universității Emanuel cu tinerii din Statele Unite și Canada. După aceea, Dumnezeu a tot intensificat lucrurile și prima dată când am venit să predau, pe postura de profesor a fost în 1999, ca și profesor vizitator la Facultatea de Management.

Iar ca și decan?

Ca și decan, în 2005.

În ce măsură are Universitatea „Emanuel” un rol inovator în societate prin proiectele universității, călătoriile misionare, educarea și pregătirea lucrătorilor creștini?

Deci, inovarea vine din idei. Și inovarea pe care o aducem în societate este în combinații noi. Deci, combinații de idei cu combinații de resurse; combinații de lucruri care până acum nu au mai fost folosite.

Îmi dați câteva exemple?

Da. De exemplu când am intrat în proiectul cu orașul Oradea. Orașul Oradea ne-a solicitat cu consultanță și ne-au zis: „Uite, ce ar trebui să facem noi ca și oraș?” La vremea aceea, discuția tradițională era: „Cum am putea noi reînvia vechea industrie a orașului: fabrica, combinatele ș.a.m.d.?” Și noi atunci am facut această corelație cu ceea ce se întâmplă în lumea globală și posibilități ale Oradiei. Și noi am spus: „Nu, nu ar trebui deloc să reînvie veche industrie, ci din contră ar trebui să se focalizeze tot mai mult pe servicii. Și dat fiind că există Băile Felix în orașul Oradea, asta ar trebui explorat. Ar trebui capitalizat pe resursele care sunt: faptul că există o Universitate, noi ar trebui să devenim un centru de training și în direcția asta noi sperăm ca orașul să ajungă. Pentru că este foarte mare nevoie în domeniul acesta. Trei: am încercat și încă încercăm să facem orașul un pioner în energia alternativă verde. În loc să fie energia tradițională: arderea de cărbune, să fie energia alternativă: arderea deșeurilor municipale, sau a cărbunelui care să-l transformi în gaz și apoi în energie electrică.

Considerați că Universitatea „Emanuel” întâmpină problemele imediate ale societății? Dacă da, oferiți 3 exemple de probleme sociale la care Universitatea Emanuel din Oradea răspunde.

Absolut! 1. Cred că problema imediat a societății sunt angajații sau muncitorii ineficienți. Și când spun ineficienți mă refer la faptul că nu lucrează o normă întreagă. Nu își fac slujba cum ar trebui să și-o facă, cu credincioșie. Cred că multor oameni le lipsește creativitatea. Dacă noi și, asta ne străduim nu înseamnă că o facem 100%, deci dacă noi pregătim oameni care sunt angajați opt ore, muncesc opt ore, sunt angajați să ia inițiativa, iau inițiativa, noi ne îndeplinim rolul. Mai este și o componentă pe care noi am început-o de doi ani încoace. Este componenta de cercetare. Și cercetarea nu este cercetare de dragul cercetării, ci cercetare ca și soluționare a noilor probleme, în care să venim cu soluții concrete. Ce înseamnă atragere de investitori într-o zonă ca și Oradea? Ce înseamnă eficiența într-o administrație publică? Ce înseamnă soluții pentru agricultura românească?, ș.a.m.d. Suntem doar la faza incipientă a cercetării. Încă nu avem un centru de cercetare bine dezvoltat, dar din ceea ce avem cred că asta va fi un lucru pe care noi îl vom putea aduce în termeni de idei. Sperăm dacă ne ajută Dumnezeu să ajungem la punctul în care să avem și inițiative de training populare, adică prin ziar, competiții deschide la primării ș.a.m.d. în care să discutăm despre aceste principii de dezvoltare sociale.

Acesta ar fi un plan de viitor?

Da, da.

Care sunt sistemele sociale folosite de UEO pentru a produce paradigme noi de schimbare și soluții sociale sustenabile?

Primul cel mai mare este Fondurile Europene. Deci, Fondurile Europene este un mare morcov, care toată lumea dorește să-l înhațe, dar fondurile structurale, fondurile europene au cu ele foarte mari constrângeri.

Și Universitatea Emanuel din Oradea beneficiază de astfel de fonduri?

Nu. Dar, noi suntem de acord cu profesionalizarea pe care Uniunea Europeană o impune. Noi nu acceptăm fondurile datorită faptului că, ca și strucură nu vrem să funcționăm cu banii statului pentru că știm că va veni și controlul statului. Și pe lângă lucrurile bune care vin: eficientizare, profesionalizare sunt și lucruri rele. Nu ai voie să vorbești despre standardul moral, nu ai voie sa vorbești de Dumnezeu. Noi nu vom face chestia asta niciodată.

Nu obligă Universitatea Emanuel să se supună la toate normele?

Ba. Asta dacă am accepta banii, ne-ar obliga. Dar faptul că nu acceptăm banii aceștia, avem autonomie universitară. Cu ce suntem de acord sunt normele de calitate. Cu normale de calitate suntem de acord și tocmai de aceea am ales ca și Universitate să fim o universitate acreditată și ne-am bătut din răsputeri nu ca să fim doar acreditați, ci să fim acreditați cu grad înalt de încredere. Ceea ce multă lumea a spus: „nu vă plătesc, de ce jucați după regulile lor?” Pentru că suntem de acord cu standardul lor de calitate și asta înseamnă că ceea ce ei măsoară ca și calitate: raportul dintre profesor și student, numărul de ore la care profesorul este la curs, rezultatele studentului, faptul că studentul e șomer sau nu, noi suntem complet de acord și noi facem lucrul acesta cu mult înainte ca ei să vină să ni le impună.

Consederați că UEO este o organizație revoluționară pentru societate? Argumentați.

Da! Dar din nou, nu în termenii tradiționali, nu în termenii tipici ai revoluției franceze.

Au început să se vadă schimbări?

Absolut! Exemplu numărul unu este ce s-a întâmplat la Colliers. Deci, Colliers este marea firmă de brokeraj imobiliar în România. Sunt numărul unu din numărul unu. Oamenii care lucrau în Colliers erau niște rechini amestecați cu pirana, cum vreți voi să-i spuneți. Și în 2006 au fost angajați doi dintre studenții nostri: Robert Miklo și Marius Ștefănescu. Și în special Robert Miklo când a văzut ce se întamplă acolo a spus: „Domnule, aici e Sodoma și Gomora.” Păcătoșenia care era, minciunile, înșelătoriile pentru că vorba aia, „așa se fac afacerile în special în zona Bucureștiului”. Și țin minte că am discutat foarte mult cu el pe subiectul acesta. Instinctul lui inițial a fost: „Eu trebuie să-mi dau demisia. Nu am ce căuta aici. Nu voi supraviețui niciodată.” Și am spus: „Robert, dacă Dumnezeu ți-a deschis ușa asta gândește-te că Dumnezeu are un scop cu viața ta.” În fine. A avut un an, un an și ceva în care a fost testat pe toate căile, pe toate metodele, de șefii lui, de colegii lui și până la urmă, chiar șeful lui a ajuns la concluzia că Dumnezeul lui Robert este singurul Dumnezeu. Și a instaurat în firma Colliers tot felul de concursuri, premii de cinste, premii de onestitate, training de sinceritate, a făcut tot felul de chestii pe care le făcea el, directorul general împreună cu Robert. Au interzis practicile care se făceau până atunci: de minciună, de înșelătorie și chiar au făcut foarte mare caz de codul lor etic care apropo l-a scris Robert împreună cu Bogdan, adica Robert. Și așa mai departe. Și dintr-o dată, în decursul a trei, patru ani de zile o firmă care era epicentru unei lumi foarte corupte cum erau imobiliarele din vremea respectivă, anii 2006-2007, a devenit o lume care a luat principiile, valorile creștine, etica creștină ș.a.m.d. După părerea mea, asta este mult mai revoluționar decât să fi schimbat o lege în Parlament sau să fii avut pe cineva în consiliul județean.

Care este viziunea Universității „Emanuel”?

De unde să încep și pe ce front? Nu pot sa vorbesc pentru toată Universitatea, dar cu siguranță pot să vorbesc pentru școala de management. Viziunea nostră este să mergem în faza medie – următorii cinci ani de zile – la punctul în care să fim o autoritate recunoscută de training și de cercetare în România. De cinci ani încolo dorim să devenim un jucător regional foarte puternic. Regional înseamnă toată Europa de Est și să intrăm în Europa de Vest. La nivel mondial cred că avem o șansă undeva în 20-30 de ani să fim școala numărul unu de afaceri creștină. Deci, să pornim pe conceptul acesta de business misionary, în alte cuvinte pregătim oameni în domeniul economic, dar scopul este să fie pregătiți ca și misionari pentru piață. Toți care vor merge, vor merge să fie misioanari.

Deci nu e neaparat că vor fi studenți care vor lucra aici pentru Soluții Avansate, ci vor fi studenți care vor lucra în companii din intreaga lume?

Nu, chiar din contră. Să o privim ca și un pas intermediar pe timpul masterului. Deci pentru cei care sunt interesați să-și facă un master stau la Soluții Avansate și după aceea, rolul lor este să plece cât de departe, să fie sare și lumină acolo.

Cum abordează Universitatea „Emanuel” problemele societății? Oferiți 3 exemple.

În primul rând aș putea să spun că le abordează prin perspectiva biblică și Biblia le abordează cu milă, dar totodată cu dreptate. Adică ți-e milă de situația în care oamenii sunt, iți pare rău că există sărăcie, familii rupte, că există tot felul de alte lucruri, dar pe cealaltă parte trebuie să vorbești adevărul și să spui că de cele mai multe ori aceste cauze ale problemelor sociale sunt niște cauze care oamenii și le-au autoindus, și le-au auto-făcut, datorită neascultării de Dumnezeu, datorită trăirii în neorânduială în familie, în afaceri, în Guvern, în administrație. Oamenii și-au adus astfel de probleme asupra lor și trebuie să spunem adevărul și acesta este adevărul. Cred că rolul nostru este acela de a fi o voce care să spună chestia asta, noi facem bineînțeles lucrul acesta prin biserici, pentru că noi aparținem Bisericii. Deci când spun „noi facem chestia asta” mă refer și la toate bisericile neoprotestante din România. Toate bisericile care vor să se ridice și să spună adevărul. Chiar adineauri discutam cu un viitor păstor și exact chestia asta i-am spus: intri în pastorală, este extraordinar că vei merge să propovăduiești Cuvântul lui Dumnezeu duminica, va fi extraordinar! Dar găsește un mesaj și pentru luni până sâmbătă. Trebuie să ai un mesaj: un mesaj care să răspundă la problemele sociale ale societății și chiar îi spuneam: este o comunitate unde se gândește să intre ca și lucrător, a fost invitat. I-am zis că problema numărul unu cu care comunitatea aia se confruntă este șomajul. „Tu ca și păstor va trebui să ai un cuvânt de spus de creere a locurilor de muncă. Dacă vrei să aduci o soluție pentru comunitatea în care trăiești, dacă într-adevăr ești păstor, ești duhovnic al comunității, trebuie să ai un cuvânt de spus; trebuie să știi măcar de ce există șomaj, măcar trebuie să știi de unde vin problemele astea. Trebuie să ai soluții pentru chestia asta.”

Care este impactul Universității „Emanuel” în societate și la ce nivel se extind aceste schimbări?

Astăzi impactul numărul unu, și vrem să fie în primul rând în domeniul acesta, este în domeniul inimii; domeniul inimii și minții. Schimbă inimi, schimbă minți. Schimbă mentalități! Și ceea ce nădăjduim noi este să se creeze o școală nouă de gândire. Deja a început să se creeze un nou fel de a gândi și noul fel de a gândi, apropo se întâmplă să fie un fel foarte vechi de a gândi pentru că este felul biblic, dar datorită faptului că în ultimii ani ani s-a pierdut sau sunt mulți oameni care din păcate au o îndoială vis-a-vis de acest stil de gândire, și chiar sunt unii care își cer iertare: „știți, vă rog să mă scuzați că eu încă mai cred în Biblie.” Noi ce încercăm să facem este să creăm o școală de gândire, un fenomen în care felul de gândire biblic, nou testamental să fie un fel de gândire de care să nu ne fie rușine. De care să nu ne cerem iertare pentru că este felul de gândire biblic și este felul de gândire care funcționează; este singurul fel de gândire care a dat rezultate vreodată în istorie. Și noi ce încercăm să facem, sau ce sper că vom face: este să împachetăm acest fel de gândire în metoda care să fie soluția pentru secolul 21. Pentru că atunci când vorbim de creativitate, când vorbim despre inovare, când vorbim despre soluționarea de probleme, când vorbim despre milă socială, acestea sunt percepții care vin direct din Biblie. A fost cel mai bine exemplificat de Domnul Isus Hristos. Și noi ca și creștini, suntem ca și Hristos. Ce încercăm să facem ca și Universitate este să articulăm aceste valori și oamenii care cred în ele să creadă cu mai multă putere; să fie întăriți. Să nu le creadă cu jumătate de măsură, să spună „Vai, vă rog iertați-mă, eu cred, dar eu cred pentru că așa am moștenit de la părinți”. Da, credem că așa am moștenit de la părinți, dar credem pentru că sunt adevărate. Asta cred că este adevarata schimbare care putem și vrem să o facem în societate: oamenii să iasă cu adevărul și să spună: „Acesta este adevarul!”

Cum considerați că este văzută Universitatea „Emanuel” de către alte organizații publice, private sau de către persoanele care investesc în această universitate?

Deci, este prin harul și mila lui Dumnezeu văzută foarte bine. Mai bine decât ne-am fi așteptat sau am fi sperat. Și motivul pentru care este văzută așa de bine este pentru că produce rezultate. Când a fost comisia de la ARACIS, au spus un singur lucru: „Voi nu pregătiți șomeri!”. Aceasta a sumarizat tot ceea ce este din punctul lor de vedere.

Universitatea Emanuel nu are absolvenți care să nu aibă loc de munca?

Ba da. Dar sunt în procent mult mai mic decât media. Media la Universitățile de Stat, universitățile românești în general este undeva la peste 50%. Noi, aș putea să spun că este undeva la 10%, în cel mai groaznic caz 15%. Și cei mai mulți dintre ei nu neapărat pentru că nu își pot găsi locuri de muncă, dar sunt foarte mulți care din convingere. Eu de exemplu, cunosc pe cineva care a fost pregătit pentru un domeniu ca și asistență socială și a ales să stea acasă cu familia nu consider că este un șomer. Deci chiar din contră îl felicit și spun: „Slavă Domnului, are o îndeprindere mult mai mare.” Ăia nu sunt șomeri. Dar eu ce pot spune și asta o pot spune chiar cu certitudine la Facultatea de Management: orice absolvent al Facultății de Management care vrea un loc de muncă, și-l poate găsi. Că nu e ideal, că nu e perfect, că nu e plata nu știu care, că nu-s condițiile nu stiu care, aia e altă poveste. Dar cine vrea un loc de muncă iși găsește. Și emblema Universității Emanuel din Oradea îi un lucru care îi ajută și mulți angajatori ne spun chestia asta: „Măi, luăm unul de la voi, că măcar știm că …” și sunt mult mai dispuși la chestia asta. Când au venit cei din afară, ei astea au văzut: chestiile punctuale. „Domnule, la voi se face carte!” „Domnule la voi profesorii merg la cursuri.” „Domnule, la voi studenții nu vor să facă revoluție că au nu știu ce în mâncare cum e la alte instituții în care mâncarea e lăpturi de porc.” Deci sunt chestiile astea punctuale care, sincer să fiu când eu m-am gândit la Universitatea Emanuel lucrurile acestea nu mi-au sărit în ochi, să spun că de asta suntem noi buni. Eu credeam că acesta e normal, acesta e bunul simț, știi? Eu mă gândeam că noi suntem grozavi pentru că am avut nu știu ce profesori vizitatori de la Londra, sau că suntem grozavi că unul din autorii noștri cum îi fratele Corneliu Simuț are două publicații la Turnberg sau așa mai departe. Ei nu au observat chestia asta. Ei au observat chestiile punctuale.

Ce servicii credeți că ar putea UEO să îmbunătățească?

Toate! Deci, nu suntem și chiar dacă sunt foarte optimist și pozitiv vis-a-vis de Universitatea Emanuel, nu suntem nici pe departe perfecți. Aș începe prin îmbunătățirea sistemului care să-i ajute pe studenți să învețe mai mult. Încă nu suntem pregătiți 100% în ceea ce privește prezența profesorului la clasă, sunt cursuri care încă ne scapă printre degete, în care realmente nu suntem pregatiti pentru asta sau nu avem profesori pentru anumite cursuri, nu avem încă o bază materială optimă ideală, nu avem un laborator de calculatoare optim, nu avem baze de date internaționale așa cum ne-ar place nouă să le avem, condițiile nu sunt încă sută la sută bune, nu avem apă caldă 24 din 24 și căldură. Suntem încă slabi finanțati. Prin comparație, un profesor la Universitatea Emanuel câștigă în cazul fericit 25% din salariul pe care l-ar câștiga la o universitate de stat. Aceasta este în medie. Pe termen scurt putem supraviețui așa, pe termen lung nu cred. Pe termen lung va trebui să ajungem la o metodă prin care să putem crește salariile.

Și care ar fi măsurile?

Deci, măsurile ar fi o dată creșterea cantității și ar fi diversificarea surselor de finanțare. De abia de 2-3 ani de zile am început o inițiativă de finanțare de la bisericile din România. Și foarte mare speranță am eu de la bisericile din România și de la absolvenții, cei care au terminat, care să se întoarcă și în măsura posibilităților să subvenționeze învățămăntul. O măsură de ultra-criză ar fi creșterea taxei de școlarizare care sperăm să nu trebuiască să facem în nici un caz la nivelul la care ar trebui să fie. Deci, sperăm să putem să oferim un învățământ de calitate înaltă la un preț minim. Asta și datorită specificului. Deci noi deservim bisericile din România, și prin comparație, un membru din biserica evanghelică tipică românească și un cetățean din România tipic, cei din bisericile noastre sunt probabil undeva la 50% ca și venituri. Deci suntem sub medie fără dar și poate. Asta și datorită familiilor mai numeroase și datorită anumitor dezavantaje sociale pe care le avem. Suntem foarte conștienți de chestia aceasta și facem tot ce ne stă în putință ca să putem deservi la prețul subvenționat.

Care sunt alte planuri ale Universității Emanuel?

Cele două mari axe pe care vrem să ne axăm sunt pregătirea academică și pregătirea spirituală. Deci noi suntem prin excelență o instituție de învățământ. Ca și Facultate de Management avem o soră mai mică care se numește consultanță. Deci, asta este chestia pe care am început să o facem de 4 – 5 ani, mai mult sau mai puțin formală. Deci, astăzi încă e mult, mult prea informală și din păcate nu e încadrată într-un sistem cât îi încadrată în persoane. Deci este consultanță o persoană care are relație cu cineva și o consiliază în probleme de genu whatever. Sper să ajungem la punctul în care este un MacKenzei sau un Harvard prin care să avem posibilitatea ca sistematic studenții, masteranzii să fie implicați în aceste proiecte de consultanță și să ofere servicii de consultanță. Consultanță, așa spus pe înțelesul oricăruia e vorba de diagnostic în care să te duci și să spui: „Domnule, uite asta îți este problema, acestea sunt câteva chestii pe care le poți rezolva.” Asta este una din inițiativa pe care o putem face, care ne este la îndemână. O altă inițiativă este inițiativa de facilitare, de intermediere. Universitatea este o intersecție de foarte multe drumuri: studenți cu potențiali angajatori, investitori cu studenți, profesori cu nu știu ce, primăria cu investitorii, deci poate să fie o, nu știu cum să-i spun, o placă turnantă care să facă multe intersecții sau un sens giratoriu, unii intră, se învârt și merg în altă direcție, sau se conectează aici. Asta aș putea să spun că sunt cele doua direcții în care să mergem.

Ce planuri de viitor are Universitatea Emanuel?

Sunt foarte multe planuri de viitor. Nu îmi place să vorbesc foarte mult de planuri de viitor pentru că nu aș vrea să sunăm triumfaliști. Cred că planul de viitor numărul unu este consolidarea a ceea ce avem acum: creșterea de profesori pentru că școala egal cu profesori. Școala nu este egal cu clădiri, cu toate că sunt importante, laboratoare ș.a.m.d. Școala egal cu profesori. Noi trebuie să ajungem la punctul în care trebuie să creștem, să avem mai mulți profesori care să aibă toate calificările impuse de minister, dar mai mult, să aibă chemarea lui Dumnezeu. Deci dacă avem profesori care nu sunt chemați de Dumnezeu, vai și amar și de ei și de noi! Pentru că niciodată nu vor avea Ethos-ul, nu vor avea inima a ceea ce înseamnă dedicare.

Următorul interviu a fost aplicat Secretarului Șef al Universității Emanuel din Oradea, Doamna Marcela Țundrea.

Care considerați că este misiunea Universității „Emanuel” în ceea ce îi privește pe studenți?

Misiunea Universității Emanuel din Oradea este să formeze lucrători pentru bisericile locale (teologie pastorală) și specialiști în diferite alte domenii, competitivi la nivelul standardelor comunităților științifice contemporane, buni profesioniști care să-și integreze concepția creștină despre lume și viată în domeniul în care lucrează.

Cunoașteți exemple de absolvenți ai Universității „Emanuel” din Oradea care să creeze bunăstare în comunitatea în care se află? Dacă da, vă rog să oferiți 2 astfel de exemple.

A). Da, sigur. Avem studenți care au deschis Institutul Biblic din Republica Moldova; alți studenți au deschis în Ucraina Institutul Teologic și sunt acolo profesori. Dintre primii absolvenți ai secției de asistență socială avem pe Mirela Balog și Marinela Murg care au deschis fundațiile Casa și Hospice. Vera Scutaru a extins ramurile fundației Dorcas până în Republica Moldova.

B). Absolvent al secției de muzică bisericească, acum pedagogie muzicală este Ovidiu Niculaș. El este dirijor la Biserica Emanuel. Corina Redis este profesor de canto la Liceul de Artă din Arad. Sandu Ghiorghiaș este păstor la patru biserici din Subpiatră, Hotar, Fâșca, și Peștera.

Considerați că Universitatea „Emanuel” este un catalizator pentru schimbările sociale necesare? Dacă da, ce măsuri ia pentru a produce schimbări?

Da, este. În primul rând își trăiește integritatea de copii de Dumnezeu și promovează astfel integritatea în viața studentului. În al doilea rând este o schimbare prin proiectele practice, sociale prin care influențează comunitatea din jurul bisericilor locale.

În ce măsură are Universitatea „Emanuel” un rol inovator în societate prin proiectele universității, călătoriile misionare, educarea și pregătirea lucrătorilor creștini?

Universitatea Emanuel este singura universitate creștină baptistă acreditată în Europa. A primit cel mai înalt calificativ, grad de încredere acreditat. De asemenea are o influență inovatoare prin călătoriile misionare din Turcia, Albania, și Bulgaria. Un absolvent al Universității Emanuel a fost misionar timp de 5 ani în Albania, și chiar așa a început colaborarea dintre biserica baptistă din Albania și Universitatea Emanuel.

Considerați că Universitatea „Emanuel” întâmpină problemele imediate ale societății? Dacă da, oferiți 3 exemple de probleme sociale la care Universitatea Emanuel din Oradea răspunde.

Educarea persoanelor care nu au fost infectate cu HIV, și ajutorul oferit celor deja infectați. (Kenia);

Proiecte derulate pentru educația sexuală a adolescenților. De exemplu în această lucrare sunt implicați Ligia și Sami Petroi, Claudia Chiș;

Fundația Hospice care se ocupă de bolnavii terminali;

Educație pentru păstrarea educației sănătoase la toate nivelele.

Care sunt sistemele sociale folosite de UEO pentru a produce paradigme noi de schimbare și soluții sociale sustenabile?

Agenția Națională de Asigurare a Calității și Acreditare

Considerați că UEO este o organizație revoluționară pentru societate? Argumentați.

Termenul de revoluționar are și un aspect negativ în sensul că îți implementezi strategiile indiferent de cost. Păi Universitatea Emanuel este o instituție inovatoare sau promotoare a valorilor creștine. Această promovare se face prin exemplu personal.

Care este viziunea Universității „Emanuel”?

Universitatea Emanuel dorește să dezvolte, să creeze o școală de gândire creștină în cultura contemporană pe diferite domenii. De asemenea Universitatea Emanuel are în plan să dezvolte noi programe de licență și înființatea școlii de doctorat.

Cum abordează Universitatea „Emanuel” problemele societății? Oferiți 3 exemple.

Universitatea Emanuel îi învață și pregătește pe studenți să-și creeze propriile firme, fundații sau organizații și astfel să creeze locuri de muncă.

Oferă o stabilitate din punct de vedere economic prin absolvenții angajați

Implicarea studenților în programe de voluntariat plus crearea mentalității de voluntariat.

Parteneriate cu instituții publice locale

Care este impactul Universității „Emanuel” în societate și la ce nivel se extind aceste schimbări?

Studenți din țările comuniste precum Republica Moldova au preluat viziunea Universității Emanuel din Oradea și au format institute biblice pentru tineri din țările respective.

Cum considerați că este văzută Universitatea „Emanuel” de către alte organizații publice, private sau de către persoanele care investesc în această universitate?

Universitatea Emanuel este lucrarea lui Dumnezeu. Domnul profesor de canto Roșu nu era creștin, însă de câte ori venea la universitate dorea să fie salutat cu „Pace!” pentru a se simți parte din familia Universității Emanuel.

Ce servicii credeți că ar putea UEO să îmbunătățească?

Multe. Pentru studenți ar trebui îmbunătățită biblioteca printr-un fond de carte nouă. Îmbunătățirea prezenței la cursuri a profesorilor, deoarece nu sunt suficienți profesori. Acest lucru este cauzat de faptul că nu sunt profesori creștini în specializările pe care le oferă universitatea.

În ce an s-au înființat secțiile de Asistență Socială, Muzică și Litere?

Universitatea Emanuel a demarat în 1980, pe atunci ca Institutul Biblic Baptist. În anul 1991, cei 61 de studenți existenți s-au împărțit pe specializări: litere, muzică bisericească, asistență socială, didactică (psihopedagogie), teologie. De specificat că fiecare secție avea dublă specializare. În anul 1995 a venit prima hotărâre de la Guvern care a autorizat specializările existente.

În anul 1998 s-a înființat Facultatea de Management.

În anul 2001 secția de Teologie – Muzică Bisericească a fost înlocuită cu cea de Pedagogie Muzicală.

Universitatea Emanuel este acreditată instituțional prin legea 486/2002.

Următoarele interviuri au fost aplicate la cinci absolvenți ai Universității Emanuel din cadrul Facultății de Teologie Pastorală Baptistă, Limbă și Literatură, Asistență Socială și Facultatea de Management. Interviul a constat întru-un număr de 16 întrebări deschise și închise. Interviurile au fost aplicate în luna mai, durata unui interviu încadrându-se între 15 și 20 de minute.

Primul interviu a fost aplicat absolventului al Facultății de Teologie Patorală Baptistă, Corneluș Miron.

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)______________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

Nu, uneori în vacanță

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Diferența o fac studiile avute, în special pentru disciplina în prezentarea informațiilor, dar și a cunoștințelor deținute în urma parcurgerii cursurilor.

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Integritate

Profesionalism

Slujire

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Practică mai multă

Cunoașterea studentului

Încurajarea studentului în egală măsură pe fiecare

Despre situația d-voastră actual

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

DA

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

Da, pentru că cea mai bună investiție este în oameni și dacă tot investim în oameni, de ce să nu investim într-o instituție care investește în oameni de caracter.

Care este situația d-voastră profesională?

sunt angajat cu normă întreagă

sunt angajat cu jumătate de normă

nu sunt angajat pe motiv de________________________

Cum apreciati situația d-voastră financiară? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 31 ani

Următorul interviu a fost aplicat unui absolvent al Facultății de Teologie Pastorală, Daniel Suciu.

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

2. În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

3. În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)______________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

–

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Da, mi-a conferit un cadru teologic sănătos cu limite în care să-mi gândesc viața și lucrarea vizibil în contrast cu alții din aceeași tagmă, m-a făcut să deprind plăcere pentru studiu și activitățiile intelectuale și m-a deprins cu un stil de viață care pune accent pe formarea spirituală.

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Volumul de informații din perspectivă creștină oferite

Interacțiunea aparte cu profesorii

Cadrul moral sănătos care asigură un mediu sănătos de dezvoltare

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Atragerea încă a câtorva specialiști între profesori care să acopere materii puțin neglijate la ora actuală.

Aducerea la zi a bibliotecii (mă refer doar la segmentul de teologie)

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

Da/Nu

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

Pentru că și alții pot beneficia de acest mediu spiritual sănătos și academic deosebit, pentru că bisericile din România pot fi înviorate prin generații noi de tineri evanghelici, pentru că societatea seculară din România poate fi influențată prin prezența în viitor a absolvenților UEO în toate domeniile de activitate profesională.

Care este situația d-voastră profesională?

sunt angajat cu normă întreagă

sunt angajat cu jumătate de normă

nu sunt angajat pe motiv de_______________________

Cum apreciati situația d-voastră financiara? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 25

Următorul interviu a fost aplicat absolventei Facultății de Limbă și Literatură Engleză, Monica Moricz.

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)_________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

NU

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Da, prin eficiență și conștiinciozitate; răbdare

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Standarde creștine (regulamentul UEO)

Încurajarea moralității și performanței în rândul studenților

Promovarea lucrărilor misionare

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Să ne focalizăm asupra lucrurilor de maximă importanță;

Stabilizarea orarului (pe cât posibil anual)

Servicii de calitate pentru viața de campus (apă caldă)

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

12

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

DA

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

DA

Care este situația d-voastră profesională?

Sunt angajat cu normă întreagă

Sunt angajat cu jumătate de normă

Nu sunt angajat pe motiv de________________________________

Cum apreciati situația d-voastră financiara? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 25

Următorul interviu a fost aplicat absolventei Facultății de Asistență Socială, Daniela Geliș.

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

a. Acasă cu părinții/soțul sau soția

b. În campusul universitar

c. În chirie

d.Altundeva (specificați)______________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

Doar pe perioada programului de master, la o fundație.

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Cu siguranță. Consider că fundamentele creștine, respectiv abordarea profesiei din punct de vedere creștin fără diferentă. Profesional, dar și spiritual, suntem chemați să fim competenți, integri.

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Raportarea la cei din jur bazându-se pe principii și standarde creștine;

Credincioșia de care dau dovadă;

Spirit dinamic, pregătirea pe plan academic.

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

–

–

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

NU

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

–

Care este situația d-voastră profesională?

sunt angajat cu normă întreagă

sunt angajat cu jumătate de normă

nu sunt angajat pe motiv că sunt studentă la master

Cum apreciati situația d-voastră financiară? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 24

Următorul interviu a fost aplicat unei absolvente a Facultății de Management, Ramona Popa, căs. Thotazan.

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)______________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

Universitatea Emanuel, SC Petra SRL, etc.

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

–

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Colaborări cu profesori din străinătate

Legăturile cu mediul de afaceri

Activitățile sociale întreprinse cu studenții

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Seriozitate mai mare în ceea ce privește acoperirea ariei curricular

Seriozitatea profesorilor în ceea ce privește prezența la cursuri

Cerințe mai mari de la studenți.

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

Da/Nu

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

Nu consider o investiție a sprijini financiar un ONG, însă e adevărat, ajută în parte la formarea unei noi generații.

Care este situația d-voastră profesională?

a. sunt angajat cu normă întreagă

b. sunt angajat cu jumătate de normă

c. nu sunt angajat pe motiv de –

Cum apreciati situația d-voastră financiară? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 25

3.6. Interpretarea interviurilor

Universitatea Emanuel este o organizație de învățământ nonguvernamentală și este preocupată cu pregătirea studenților potrivit cu nevoile și problemele pe care societatea le întâmpină.

Sarah K. Alvord, L. David Brown și Christine W. Letts, au afirmat în Social Entrepreneuship and Social Transformation că antreprenoriatul s-a evidențiat de-a lungul timpului prin inovație. Conform răspunsurilor Decanului Facultății de Management și Secretarului Șef al Universității Emanuel de la întrebarea 4 în ceea ce privește rolul inovator, Universitatea Emanuel este o instituție inovatoare deoarece este singura universitate creștină baptistă acreditată în Europa, și este inovatoare prin combinarea de idei și resurse, combinații de lucruri care până în prezent nu au mai fost folosite.

În cartea New Social Entrepreneurs, Emerson Jed și Fay Twesksy, afirmă că întreprinzătorii se foloseau de abilitățile din afaceri pentru a crea o întreprindere care să îndeplinească scopuri sociale. Conform răspunsurilor de la întrebările 4 și 8 a Decanului Facultății de Management, universitatea aplică concepte din mediul afacerilor pentru că oferă consultanță primăriei orașului Oradea, și ca și plan de viitor are în vedere să ajungă la punctul în care să fie recunoscută ca o autoritate de training și de cercetare în România.

Conform lui Gregory Dees, unii întreprinzători s-au concentrat asupra inovării în mediul afacerilor, și creșterea economiei, însă alți întreprinzători s-au concentrat asupra antreprenoriatului social prin a inova pentru a produce un impact social. El explică că această perspectivă se concentrează asupra problemelor societății și caută să răspundă cu ajutorul inovațiilor și aranjamentelor sociale. Universitatea Emanuel a observat unele probleme cu care se confruntă societatea și conform răspunsului domnului Sebastian Văduva de la întrebarea 5, vedem că această universitate se ocupă special cu pregătirea tinerilor studenți să își facă slujba cu credincioșie, datorită faptului că astăzi, la locurile de muncă, angajații nu își îndeplinesc datoriile în totalitate și sunt ineficienți. De asemenea, Universitatea Emanuel, de doi ani se ocupă cu cercetarea pentru a găsi soluții la noile probleme.

Sarah Alvord și David Brown parafrazează din Ashoka Innovators for the Public, Selecting, Leading Social Entrepreneurs, și spun că antreprenoriatul social este catalizatorul necesar pentru schimbările sociale necesare; schimbări mici, produse în timp scurt, însă care reflectă prin intermediul sistemelor existente pentru a produce schimbări mari pe termen lung. Domnul Sebastian Văduva, la întrebarea numărul 3 a răspuns că Universitatea Emanuel este un catalizator al schimbărilor, însă nu în mod tradițional, adică prin schimbarea legilor, ci prin schimbarea mentalităților oamenilor. Universitatea Emanuel dorește să învețe oamenii să gândească altfel, să nu se mai simtă limitați în viziunile și acțiunile lor datorită lipselor de resurse, ci să lupte pentru un mai bun trai, pentru o mai bună societate, și toate aceste lucruri sub călăuzirea lui Dumnezeu.

După deschiderea ușilor spre Europa, România s-a confruntat cu o problemă și anume: plecarea tinerilor și nu numai, în Europa, de Vest, Statele Unite ale Americii pentru a-și câștiga un trai mai bun. Conform spuselor domnului Sebastian Văduva, Universitatea Emanuel a reușit să schimbe mentalitatea studenților din cadrul universității și să le arate că există posibilitatea de a lucra și în România și bineînțeles pentru un salariu net superior.

Doamna Marcela Țundrea, a oferit exemple de absolvenți ai Universității Emanuel care sunt catalizatoare de schimbări atât în România, cât și în țări din Europa de Est, producând schimbări radicale prin înființarea Institutelor de Teologie, fundații pentru bolnavi terminali, și altele.

Schumpeter, spune că un întreprinzător social este un revoluționar, care are viziuni îndrăznețe și atacă cauzele problemelor și reduc nevoile, în loc să amelioreze problemele. Schimbările produse de un întreprinzător social sunt sustenabile. Tot Sebastian Văduva afirmă categoric la întrebarea numărul 7 că Universitatea Emanuel este o organizație revoluționară și ne explică de ce. Datorită faptului că studenții Universității Emanuel sunt educați din punct de vedere academic la cele mai înalte standarde, dar nu numai atât, sunt educați ca bagajul de cunoștințe acumulat să fie aplicat, implementat în viața de zi cu zi cu frică de Dumnezeu, cu credincioșie făcând cinste Celui ce merită să fie vestit prin tot ceea ce fac, iar oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu observă acest lucru în timp și absolvenții obțin trecere înaintea lor. Exemplul viu pe care l-a dat domnul decan este cel al celor doi studenți ai Facultății de Management care au fost angajați la firmei Colliers, și au reușit să implementeze regulile după care lui Dumnezeu îi place să se lucreze.

Doamna Marcela Țundrea preferă să spună că Universitatea Emanuel este o instituție promotoare ale valorilor creștine prin exemplul personal, deoarece termenul de revoluționar conține acel aspect negativ care nu se aplică Universității Emanuel din Oradea.

În partea teoretică a lucrării de față despre antreprenoriatul social găsim scrise exemple de oameni care au îndrăznit să se ridice și să preia inițiativa schimbărilor sociale majore care erau necesare în societate și care prin mult sacrificiu aveau să se întâmple. Acești oameni au fost John Woolman care a luptat pentru abolirea sclavagismului, Jean Monet, un lider cu viziune care reușea să-i aducă pe oameni împreună, și Hill Rowland care a rezolvat problema sistemului social din Anglia.

Conform răspunsului domnului Sebastian Văduva la întrebarea 9, Universitatea Emanuel este o instituție gata să stea în picioare și să lupte împotriva problemelor sociale, abordându-le biblic, iar perspectiva biblică este să spună adevărul. Adevărul că oamenii își provoacă probleme prin neascultarea de Dumnezeu, și trăirea în neorânduială în familie, afaceri, viața privată. Acest lucru îl fac prin biserică, deoarece Universitatea Emanuel este sub autoritatea bisericii. Conducerea Universității Emanuel are curajul să se ridice și să spună acest adevăr și are curajul să ia deciziile necesare pentru rezolvarea crizelor cu care societatea se confruntă.

David Bornstein, în How to Change the World, spune că un întreprinzător social trebuie să fie talentat, auto-motivat, energic și perseverent, suficient de încăpățânat pentru a face orice e nevoie pentru a-și duce viziunea mai departe și a o face realitate. David vede un întreprinzător social ca fiind un individ obsesiv lucrând neîncetat, care conduce ideea înspre implementare cu integritate cu o putere remarcabilă.

Conform răspunsului domnului Sebastian Văduva de la întrebarea numărul 8 și cele două întrebări privitoare la planurile actuale și cele de viitor ale Universității Emanuel, ne dăm seama că Universitatea Emanuel nu este o instituție care s-a culcat pe o ureche și își continuă activitatea fără să iasă prea mult din comoditatea sa, ci dimpotrivă, Universitatea Emanuel din Oradea, este o instituție care caută mereu noi oportunități, care lucrează din greu și face tot ce e nevoie în limitele impuse de Cuvântul lui Dumnezeu să-și împlinească viziunea.

Conform lui Gregory Dees, misiunea unei organizații nonprofit dezvoltată pe principiile antreprenoriale este criteriul central al acesteia și nu crearea de avuție. Pentru întreprinzătorii sociali, avuția este modalitatea cu ajutorul căreia își împlinesc misiunea. Misiunea Universității Emanuel este să se integreze prin slujirea creștină la orice nivel al societății. Iar aceasta misiune se poate împlini prin studenți. Conform răspunsului domnului Sebastian Văduva la întrebarea 1, misiunea Universității Emanuel în ceea ce îi privește pe studenți, este să-i infuzioneze cu o atitudine pozitivă și să aibă atât pregătirea profesională de care au nevoie, cât și motivația. Iar motivația conducerii Universității este motivația din Sfintele Scripturi. Adică, ceea ce universitatea face, nu face pentru că așa consideră că este bine, ci pentru că așa trebuie. Universitatea Emanuel este un mandat de viață, pe care trebuie să-l facă cu poftă de viață.

Marshall afirmă că toate calitățile pe care un bun întreprinzător le poate avea nu sunt suficiente dacă nu are la bază un mediu familial din care să provină. Conform răspunsului domnului Sebastian Văduva de la întrebarea 9, Universitatea Emanuel deține toate aceste calități, dar mai presus de tot și ceea ce o face să aibă trecere înaintea oamenilor și să obțină rezultatele pe care le are este Dumnezeu. Universitatea Emanuel este o instituție a cărei conducere nu îi este frică să spună că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și Lui se datorează totul.

Tot Gregory Dees în The Meaning of Social Entrepreneurship, spune că un întreprinzător social pentru a produce schimbări în societate trebuie să folosească urmărtoarele modalități:

Să adopte o misiune care să creeze și să susțină valoarea societății;

Să recunoască și să urmarească mereu noi oportunități de a servi această misiune;

Să se angajeze într-un proces continuu de inovare, adaptare și învățare;

Și să ia decizii îndrăznețe fără a privi la resursele avute.

Privind la răspunsurile domnului Sebastian Văduva și doamna Marcela Țundrea, observăm că toate aceste modalități sunt cuprinse în aceste răspunsuri: misiunea adoptată este investiția în studenți; Universitatea Emanuel este mereu atentă la noile oportunități și gata să acționeze; de asemenea este angajată mereu într-un proces de continuă inovare, adaptare și învățare prin faptul că e în legătură cu mai multe sisteme sociale de la care împrumută profesionalismul și nivelul de calitate, prin faptul că există mulți profesori americani, englezi, și elvețieni care vizitează școala semestrial și bineînțeles, cu ocazia acestor vizite se produce schimbul de experiență. Universitatea Emanuel de asemenea este gata să ia decizii îndrăznețe pentru a duce mai departe misiunea, și a-și atinge scopurile propuse.

Dacă privim la ceea ce spun absolvenții despre Universitatea Emanuel și activitatea acesteia, observăm că Universitatea Emanuel a avut un rol important în viața lor, și nu numai pentru faptul că i-au pregătiti din punct de vedere profesional și spiritual, ci și pentru faptul că studenții au fost sprijiniți de Universitatea Emanuel din punct de vedere financiar. Universitatea Emanuel este finanțată în cea mai mare parte cu ajutorul sponsorilor din străinătate și cu ajutorul bisericilor din România. Fără acest ajutor financiar, studenții Universității Emanuel nu ar putea fi capabili din punct de vedere financiar să-și achite taxele de școlarizare.

De asemenea, Universitatea Emanuel i-a ajutat pe acești absolvenți să se diferențieze la locurile de muncă prin studiile oferite, disciplina învățată de-a lungul anilor de studiu, și prin promovarea principiilor creștine de la care un student sau absolvent al Universității Emanuel nu trebuie să facă rabat.

Conform răspunsurilor domnului Sebastian Văduva și Marcela Țundrea de la întrebarea 12, Universitatea Emanuel nu este perfectă, cum nici o organizație sau un alt lucru nu este.

Domnul Sebastian Văduva spune că prima îmbunătățire pe care ar aduce-o Universității Emanuel este în sistemul care i-ar putea ajuta pe studenți să învețe mai mult și anume prezența profesorilor la curs, deoarece există cursuri la care încă nu au profesori. O altă îmbunătățire ar fi cea a laboratorului de calculatoare și a condițiilor din campus și anume apa caldă 24 din 24 de ore și căldura. Părerea domnului Sebastian este că pe termen scurt pot continua așa, însă pe termen lung aceste îmbunătățiri sunt esențiale.

Doamna Marcela Țundrea susține ideea îmbunătățirii prezenței profesorilor la curs, dar adaugă îmbunătățirea bibliotecii universității printr-un fond de carte nouă.

Studenții Universității Emanuel au venit și ei cu sugestiile lor de îmbunătățire a serviciilor Universității Emanuel și anume:

Mai multă seriozitate în acoperirea ariei curriculare;

Cerințe mai mari de la studenți;

Practică mai multă pentru fiecare specialitate;

Cunoașterea mai atentă a studentului de către profesori;

Încurajarea studenților în egală măsură;

Concentrarea atenției asupra lucrurilor de maximă importanță;

Stabilizarea orarului (pe cât posibil anual);

Imbănătățirea serviciilor din campus, și aici se referă la apă caldă;

Atragerea profesorilor specialiști care să acopere materiile puțin neglijate la ora actuală;

Și la fel ca doamna Marcela, aducerea la zi a bibliotecii, mai ales segmentul de teologie.

Concluzii

Antreprenoriatul social este un răspuns la problemele sociale la care statul și industriile comerciale nu pot răspunde datorită faptului că au alte priorități și nu pentru că nu ar avea posibilități.

Universitatea Emanuel din Oradea este o organizație nonguvernamentală, nonprofit dezvoltată pe principiile antreprenoriale care caută să fie integră și excelentă în toate activitățile ei și să ofere societății tineri pregătiți, gata să se implice pentru a produce schimbări sustenabile în comunitățile în care se stabilesc.

Unul dintre rolurile întreprinzătorului social este acela de a molipsi pe cei din jurul lui cu viziunea pe care o are și să-i convingă să și-o însușească ca și cum ar fi viziunea lor. Universitatea Emanuel implemenentează viziunea ei studenților, iar aceștia pleacă în orașele natale sau în alte comunități și produc schimbările pe care Universitatea Emanuel și le-a propus să le producă în lumea întreagă prin ei.

Universitatea Emanuel și-a construit un nume bun și o situație stabilă prin faptul că are o misiune pe care o urmează. Scopul principal al universității este slava lui Dumnezeu și fiecare angajat cunoaște standardele de funcționare a acesteia. Datorită acestui fapt, universitatea își desfășoară activitatea într-un cadru armonios.

Universitatea Emanuel își împlinește mandatul pe care l-a primit față de societate prin pregătirea acestor studenți atât pe plan profesional cât și pe plan spiritual. Pe parcursul anilor de studiu le sunt insuflate principiile biblice, și sunt încurajați să le practice și să molipsească și alți tineri să trăiască conform standardelor creștine.

Cred că Universitatea Emanuel reușește să facă în viața studenților ceea ce și-a propus și anume să-i învețe să găndească că nimic nu îi limitează decât viziunea pe care ei o au cu privire la lumea înconjurătoare și cu privire la viața lor.

Anexe

Anexa 1 – Ghid interviu pentru angajații Universității „Emanuel”

Titlul studiului:

Data studiului:

Numărul de subiecți incluși în eșantion:

Numărul interviului [__][__]

Data interviului (data) [__][__] (luna) [__][__]

Următoarele întrebări sunt legate de activitatea Universității „Emanuel” în societate. Aceste informații vor ajuta la un studiu realizat despre Universitatea „Emanuel” din Oradea în ceea ce privește rolul și influența pe care le are în viața studenților, și în societate prin absolvenții și proiectele inițiate de către Universitate.

Vă rog să răspundeți la fiecare întrebare completând cât mai clar opinia d-voastră!

Interviul de față conține un număr de 12 întrebări, iar completarea durează aproximativ 10 minute.

Vă mulțumesc!

Care considerați că este misiunea Universității „Emanuel” în ceea ce îi privește pe studenți?

Cunoașteți exemple de Absolvenții ai Universității „Emanuel” din Oradea care să creeze bunăstare în comunitatea în care se află? Dacă da, vă rog să oferiți 2 astfel de exemple.

Considerați că Universitatea „Emanuel” este un catalizator pentru schimbările sociale necesare? Dacă da, Ce măsuri ia pentru a produce schimbări?

În ce măsură are Universitatea „Emanuel” un rol inovator în societate prin proiectele universității, călătoriile misionare, educarea și pregătirea lucrătorilor creștini?

Considerați că Universitatea „Emanuel” întâmpină problemele imediate ale societății? Dacă da, oferiți 3 exemple de probleme sociale la care Universitatea Emanuel din Oradea răspunde.

Care sunt sistemele sociale folosite de UEO pentru a produce paradigme noi de schimbare și soluții sociale sustenabile?

Consederați că UEO este o organizație revoluționară pentru societate? Argumentați.

Care este viziunea Universității „Emanuel”?

Cum abordează Universitatea „Emanuel” problemele societății? Oferiți 3 exemple.

Care este impactul Universității „Emanuel” în societate și la ce nivel se extind aceste schimbări?

Cum considerați că este văzută Universitatea „Emanuel” de către alte organizații publice, private sau de către persoanele care investesc în această universitate?

Ce servicii credeți că ar putea UEO să îmbunătățească?

Anexa 2 – Ghid de interviu allumni

Titlul studiului:

Data studiului:

Tehnica de eșantionare:

Numărul de subiecți incluși în eșantion:

Denumirea localității:

Numărul interviului [__][__]

Data interviului (data) [__][__] (luna) [__][__]

Următoarele întrebări sunt legate atât de experiența dumneavostră ca studenți ai UEO, cât și astăzi ca și absolvenți ai UEO. Aceste informații vor ajuta la un studiu realizat despre Universitatea „Emanuel” în ceea ce privește rolul și influența pe care le are în viața studenților, și nu în ultimul rând în societate prin absolvenții Universității.

Vă rog să încercuiți răspunsurile care corespund oponiei dumneavoastă la fiecare întrebare sau să completați notând cât mai clar opinia sau situația în care ați fost ca student sau în care vă aflați în prezent.

Interviul de față conține un număr de 16 întrebări, iar completarea durează aproximativ 15 minute.

Vă mulțumesc!

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)____________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeși că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

Da/Nu

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

Care este situația d-voastră profesională?

sunt angajat cu normă întreagă

sunt angajat cu jumătate de normă

nu sunt angajat pe motiv de_______________________

Cum apreciati situația d-voastră financiară? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 25

Bibliografie

Articole

Ashoka Innovators for the Public. Selecting Leading Social Entrepreneurs, , f.a

Ana Maria Peredo, Murdith McLean, Social Antrepreneurship: A critical review of the concept, Journal of World Business 41 (2006), p. 56

Private authority and disaster relief, The cases of Post-Tsunami Aceh and Nias, Chandasi Pandya, f.a. f.p. f.e.

Social Entrerprise Journal from London, Vol. No. 1, p. 93 – 97, f.a.q

The Economic Insight newspaper, vol. 6 no. 3, Schumpeter on his own word, f.a., f.p.

Cărți

Alice K. Johnson, Linda Ourvan, Dennis Young, The emergence of nonprofit organziations in Romania and the role of international NGO’s, f.e. f.p., 1993

Bogdan Băcanu, Management strategic, Ed. Teora, București, 1997

Bruce R. Barringer, R. Duane Ireland, Entrepreneurship: Successfully launching new ventures, Second Edition; copyright by Pearson Education, f.p., f.a.

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coordonatori), Dictionar de sociologie, Ed. Babel, București, 1998

Constantin Sasu, Robert E. Bernier, Enciclopedia Întreprinzătorului, Ed. Economică, 1999, f.p.

David Bornstein, How To Change the World, Social Entrepreneurship and the Power of New Ideas, Oxford University Press, New York, 2004

Dorin Cristian Coita, Marketingul organizațiilor nonprofit, Ed. Academiei Române, București, 2008

David C. McClelland, „Characteristics of Successful Entrepreneurs,” Journal of Creative Behavior, 21, f.p., (1987)

D. H. Smith, The Impact of the Nonprofit Voluntary Sector on Society, McGraw-Hill, New York, 1988

Edith Archambault, Handbook on Non-profit institutions in the System of National Accounts, STD/NA (2002) 38, OCDE, f.p., 2002

Emerson, Jed and Fay Twerksy, eds. September 1996. New Social Entrepreneurs: The Success, Challenge and Lessons of Non-Profit Enterprise Creation. San Francisco, The Roberts Foundation, Homeless Economic Development Fund

EMES. (2000) (1999) The Emergence of Social Enterprises in Europe, New Answers to Social Exclusion. Brussels,

Gheorghe Popescu, Evolutia gandirii economice (editia revizuita) Editura George Baritiu, Cluj Napoca, 2002

Hall Rodney Bruce, Thomas J. Biersteker, The emergence of private authority in the international system. Ed. Cambridge: Cambridge University Press, f.p., f.a.

Hila Eugenia, Vameșu Ancuța, Catalogul Organizațiilor Neguvernamentale din România, 1991- 1992, București, f.e.

Israel M. Kirzner, Competition and Entrepreneurship,The University of Chicago Press, Chicago 606337, 1973

Jacques Cheminade, „F.D.R. and Jean Monnet: The Battle Against British Imperial Methods Can Be Won,” Fidelio, 9, nos. 2-3, 2000

Janet Withney, John Woolman, American Quaker, (Boston: Little, Brown and Co., 1942)

Jean Baptiste Say, A Treatise on Political Economy or Production, distribution and Consumation of Wealth, New American Edition, 1857, f.p.

Johnson, S. (2000), Literature review on social entrepreneurship, Canadian Centre for Social Entrepreneurship, f.p.

Joseph A. Schumpeter, (1939), Business Cycle: A Theoretical, Historical, and Statistical Analysis of the Capitalist Porcess (New York: McGraw-Hill)

Joseph Schumpeter, The Theory of economic development, Cambridge, MA: Harvard University; 1934

Judith Sharken Shimon, Terence J. Donovan, Five Life Stages of Non profit Organizations, Wilder, Amherst H. Foundation, 2001

J. Gregory Dees, The Meaning of „Social Entrepreneurship”, Original Draft: October 31, 1998, reformatted and revised: May 30, 2001

J. Gregory Dees, “The Meaning of ‘Social Entrepreneurship’” October 31, 1998b. Comments and suggestions contributed from the Social Entrepreneurship Funders Working Group

Kohn R. C. și Negre P., Les Voies de L’observation, Paris Nathan, 1991

Kolaeska-Bobinska, L. (1992), The changing face of civil society in Eastern Europe, f.p. f.e.

Larry Greiner, Evolution and Revolution as Organizations Grow, Harvard Business Press, July, 2005, f.p.

Lester. M. Salamon, America’s nonprofit sector, The Foundation Center, f.a., f.p.

Lester M. Salamon și Helmut K. Anheier, The international Classification of Nonprofit Organizations, ICNPO Revision 1, The John Jopkins University, Institute for Political Study, Baltimore, 1996

Mark Casson, The entrepreneur – An Economic Theory, (second edition ), 1982, f.p.

Marshall A., 1930, Principles of economics, Macmillan ND Co., London First Edition 1890

Mihaela Vlăsceanu, Sectorul nonprofit – contexte, organizare, conducere, Ed. Paideia, București, 1996

Morin Franco., Practiques Anthropologigues et Histoire de Vie, în „Cahier Internationaux de Sociologie”, vol. LXIX, f.a., f.p.

Peter Druker, Inovare și spirit antreprinzător, 1993, Editura Teora, București, 2000,

Peter Druker, Managing the Nonprofit Organization, Collins Business, 2005, f.p.

Philip Kotler, Alan Andreasen, Strategic Marketing for nonprofit organizations, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632, f.a.

Rachman, D. J., Zimmerer T. W., f.a., f.p. f.e.

Rados David L., Marketing for Nonprofit Organizations, 2nd Edition, Auburn House Publisher, 1996, f.p.

Richard Cantillon, Essai Sur La Nature Du Commerce En Général, Sentry Press, 1931, f.p.

Robert D. Hisrich, Michael P. Peters, Entrepreneuship, Fifth Edition, The International Edition, 2002, f.p.

Robert D. Hisrich, ”The Inventor: A Potential Source for New Products”, The Mid-Antlantic Journal of Business 24 (Winter 1985-1986), f.p.

Robert N. Anthony, Regina E. Herzlinger, Management Control in Nonprofit organization, Richard D. Irwin, Homewood, Illinois, 1980

Ron Basini, Curs: The Strategic Management, Oradea, 2009.

Sandy Adirondack, Managementul pus și simplu – Management eficient pentru organizații neguvernamentale, Ed. FDSC, București, 1999

Sarah H. Alvord, L. David Brown, Christine W. Letts, Social Entrepreneurship and Social Transformation, The Hauser Center for Nonprofit Organziations and The Kennedy School of Government, Harvard University, 2002, f.p.

Sebastian Vaduva, Antreprenoriatul – Elemente Fundamentale Globale, Editura Economica, București, 2004

Sebastian Vaduva, Antreprenoriatul – Practici Aplicative în România și în Alte Țări în Tranziție, Editura Economica, București, 2004

Septemiu Chelcea, Ioan Mărginean, Ion Cauc, Cercetarea Sociologică, Metode și Tehnici, Ed. „Destin”, 1998, f.p.

Smith and Rosenbaum, Fiscal capacity, Rodos, Marketing, Fine, Marketing of idea, f.a., f.e., f.p.

Thomas L. Friedman, Lexus și Măslinul, Ed. Polirom, 2008

Traian Rotariu, Petre Iliuț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică, Ed. Polirom, 1997, f.p.

T. L. Wheenlen, J. D. Hunger, The effect of Revenue upon Patterns of Clients Organization Influence, Wheelen and Hunger Associates, 1982, f.a., f.e., f.p.

Universitatea Emanuel, Raport de autoevaluare în vederea acreditării programului de studii universitare de masterat, Specializarea Artă Muzicală, Învățământ de zi, Ed. Universității Emanuel, Oradea, 2010

Universitatea Emanuel din Oradea, Raport de Evaluare Internă, Autoevaluare Instituțională, Ed. Universității Emanuel, Oradea, 2009

Surse internet

www.emanuel.ro

www.fdsc.ro

www.kpmg.com

www.nonprofitexpert.com

www.stiriong.ro

Bibliografie

Articole

Ashoka Innovators for the Public. Selecting Leading Social Entrepreneurs, , f.a

Ana Maria Peredo, Murdith McLean, Social Antrepreneurship: A critical review of the concept, Journal of World Business 41 (2006), p. 56

Private authority and disaster relief, The cases of Post-Tsunami Aceh and Nias, Chandasi Pandya, f.a. f.p. f.e.

Social Entrerprise Journal from London, Vol. No. 1, p. 93 – 97, f.a.q

The Economic Insight newspaper, vol. 6 no. 3, Schumpeter on his own word, f.a., f.p.

Cărți

Alice K. Johnson, Linda Ourvan, Dennis Young, The emergence of nonprofit organziations in Romania and the role of international NGO’s, f.e. f.p., 1993

Bogdan Băcanu, Management strategic, Ed. Teora, București, 1997

Bruce R. Barringer, R. Duane Ireland, Entrepreneurship: Successfully launching new ventures, Second Edition; copyright by Pearson Education, f.p., f.a.

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coordonatori), Dictionar de sociologie, Ed. Babel, București, 1998

Constantin Sasu, Robert E. Bernier, Enciclopedia Întreprinzătorului, Ed. Economică, 1999, f.p.

David Bornstein, How To Change the World, Social Entrepreneurship and the Power of New Ideas, Oxford University Press, New York, 2004

Dorin Cristian Coita, Marketingul organizațiilor nonprofit, Ed. Academiei Române, București, 2008

David C. McClelland, „Characteristics of Successful Entrepreneurs,” Journal of Creative Behavior, 21, f.p., (1987)

D. H. Smith, The Impact of the Nonprofit Voluntary Sector on Society, McGraw-Hill, New York, 1988

Edith Archambault, Handbook on Non-profit institutions in the System of National Accounts, STD/NA (2002) 38, OCDE, f.p., 2002

Emerson, Jed and Fay Twerksy, eds. September 1996. New Social Entrepreneurs: The Success, Challenge and Lessons of Non-Profit Enterprise Creation. San Francisco, The Roberts Foundation, Homeless Economic Development Fund

EMES. (2000) (1999) The Emergence of Social Enterprises in Europe, New Answers to Social Exclusion. Brussels,

Gheorghe Popescu, Evolutia gandirii economice (editia revizuita) Editura George Baritiu, Cluj Napoca, 2002

Hall Rodney Bruce, Thomas J. Biersteker, The emergence of private authority in the international system. Ed. Cambridge: Cambridge University Press, f.p., f.a.

Hila Eugenia, Vameșu Ancuța, Catalogul Organizațiilor Neguvernamentale din România, 1991- 1992, București, f.e.

Israel M. Kirzner, Competition and Entrepreneurship,The University of Chicago Press, Chicago 606337, 1973

Jacques Cheminade, „F.D.R. and Jean Monnet: The Battle Against British Imperial Methods Can Be Won,” Fidelio, 9, nos. 2-3, 2000

Janet Withney, John Woolman, American Quaker, (Boston: Little, Brown and Co., 1942)

Jean Baptiste Say, A Treatise on Political Economy or Production, distribution and Consumation of Wealth, New American Edition, 1857, f.p.

Johnson, S. (2000), Literature review on social entrepreneurship, Canadian Centre for Social Entrepreneurship, f.p.

Joseph A. Schumpeter, (1939), Business Cycle: A Theoretical, Historical, and Statistical Analysis of the Capitalist Porcess (New York: McGraw-Hill)

Joseph Schumpeter, The Theory of economic development, Cambridge, MA: Harvard University; 1934

Judith Sharken Shimon, Terence J. Donovan, Five Life Stages of Non profit Organizations, Wilder, Amherst H. Foundation, 2001

J. Gregory Dees, The Meaning of „Social Entrepreneurship”, Original Draft: October 31, 1998, reformatted and revised: May 30, 2001

J. Gregory Dees, “The Meaning of ‘Social Entrepreneurship’” October 31, 1998b. Comments and suggestions contributed from the Social Entrepreneurship Funders Working Group

Kohn R. C. și Negre P., Les Voies de L’observation, Paris Nathan, 1991

Kolaeska-Bobinska, L. (1992), The changing face of civil society in Eastern Europe, f.p. f.e.

Larry Greiner, Evolution and Revolution as Organizations Grow, Harvard Business Press, July, 2005, f.p.

Lester. M. Salamon, America’s nonprofit sector, The Foundation Center, f.a., f.p.

Lester M. Salamon și Helmut K. Anheier, The international Classification of Nonprofit Organizations, ICNPO Revision 1, The John Jopkins University, Institute for Political Study, Baltimore, 1996

Mark Casson, The entrepreneur – An Economic Theory, (second edition ), 1982, f.p.

Marshall A., 1930, Principles of economics, Macmillan ND Co., London First Edition 1890

Mihaela Vlăsceanu, Sectorul nonprofit – contexte, organizare, conducere, Ed. Paideia, București, 1996

Morin Franco., Practiques Anthropologigues et Histoire de Vie, în „Cahier Internationaux de Sociologie”, vol. LXIX, f.a., f.p.

Peter Druker, Inovare și spirit antreprinzător, 1993, Editura Teora, București, 2000,

Peter Druker, Managing the Nonprofit Organization, Collins Business, 2005, f.p.

Philip Kotler, Alan Andreasen, Strategic Marketing for nonprofit organizations, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632, f.a.

Rachman, D. J., Zimmerer T. W., f.a., f.p. f.e.

Rados David L., Marketing for Nonprofit Organizations, 2nd Edition, Auburn House Publisher, 1996, f.p.

Richard Cantillon, Essai Sur La Nature Du Commerce En Général, Sentry Press, 1931, f.p.

Robert D. Hisrich, Michael P. Peters, Entrepreneuship, Fifth Edition, The International Edition, 2002, f.p.

Robert D. Hisrich, ”The Inventor: A Potential Source for New Products”, The Mid-Antlantic Journal of Business 24 (Winter 1985-1986), f.p.

Robert N. Anthony, Regina E. Herzlinger, Management Control in Nonprofit organization, Richard D. Irwin, Homewood, Illinois, 1980

Ron Basini, Curs: The Strategic Management, Oradea, 2009.

Sandy Adirondack, Managementul pus și simplu – Management eficient pentru organizații neguvernamentale, Ed. FDSC, București, 1999

Sarah H. Alvord, L. David Brown, Christine W. Letts, Social Entrepreneurship and Social Transformation, The Hauser Center for Nonprofit Organziations and The Kennedy School of Government, Harvard University, 2002, f.p.

Sebastian Vaduva, Antreprenoriatul – Elemente Fundamentale Globale, Editura Economica, București, 2004

Sebastian Vaduva, Antreprenoriatul – Practici Aplicative în România și în Alte Țări în Tranziție, Editura Economica, București, 2004

Septemiu Chelcea, Ioan Mărginean, Ion Cauc, Cercetarea Sociologică, Metode și Tehnici, Ed. „Destin”, 1998, f.p.

Smith and Rosenbaum, Fiscal capacity, Rodos, Marketing, Fine, Marketing of idea, f.a., f.e., f.p.

Thomas L. Friedman, Lexus și Măslinul, Ed. Polirom, 2008

Traian Rotariu, Petre Iliuț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Teorie și practică, Ed. Polirom, 1997, f.p.

T. L. Wheenlen, J. D. Hunger, The effect of Revenue upon Patterns of Clients Organization Influence, Wheelen and Hunger Associates, 1982, f.a., f.e., f.p.

Universitatea Emanuel, Raport de autoevaluare în vederea acreditării programului de studii universitare de masterat, Specializarea Artă Muzicală, Învățământ de zi, Ed. Universității Emanuel, Oradea, 2010

Universitatea Emanuel din Oradea, Raport de Evaluare Internă, Autoevaluare Instituțională, Ed. Universității Emanuel, Oradea, 2009

Surse internet

www.emanuel.ro

www.fdsc.ro

www.kpmg.com

www.nonprofitexpert.com

www.stiriong.ro

Anexe

Anexa 1 – Ghid interviu pentru angajații Universității „Emanuel”

Titlul studiului:

Data studiului:

Numărul de subiecți incluși în eșantion:

Numărul interviului [__][__]

Data interviului (data) [__][__] (luna) [__][__]

Următoarele întrebări sunt legate de activitatea Universității „Emanuel” în societate. Aceste informații vor ajuta la un studiu realizat despre Universitatea „Emanuel” din Oradea în ceea ce privește rolul și influența pe care le are în viața studenților, și în societate prin absolvenții și proiectele inițiate de către Universitate.

Vă rog să răspundeți la fiecare întrebare completând cât mai clar opinia d-voastră!

Interviul de față conține un număr de 12 întrebări, iar completarea durează aproximativ 10 minute.

Vă mulțumesc!

Care considerați că este misiunea Universității „Emanuel” în ceea ce îi privește pe studenți?

Cunoașteți exemple de Absolvenții ai Universității „Emanuel” din Oradea care să creeze bunăstare în comunitatea în care se află? Dacă da, vă rog să oferiți 2 astfel de exemple.

Considerați că Universitatea „Emanuel” este un catalizator pentru schimbările sociale necesare? Dacă da, Ce măsuri ia pentru a produce schimbări?

În ce măsură are Universitatea „Emanuel” un rol inovator în societate prin proiectele universității, călătoriile misionare, educarea și pregătirea lucrătorilor creștini?

Considerați că Universitatea „Emanuel” întâmpină problemele imediate ale societății? Dacă da, oferiți 3 exemple de probleme sociale la care Universitatea Emanuel din Oradea răspunde.

Care sunt sistemele sociale folosite de UEO pentru a produce paradigme noi de schimbare și soluții sociale sustenabile?

Consederați că UEO este o organizație revoluționară pentru societate? Argumentați.

Care este viziunea Universității „Emanuel”?

Cum abordează Universitatea „Emanuel” problemele societății? Oferiți 3 exemple.

Care este impactul Universității „Emanuel” în societate și la ce nivel se extind aceste schimbări?

Cum considerați că este văzută Universitatea „Emanuel” de către alte organizații publice, private sau de către persoanele care investesc în această universitate?

Ce servicii credeți că ar putea UEO să îmbunătățească?

Anexa 2 – Ghid de interviu allumni

Titlul studiului:

Data studiului:

Tehnica de eșantionare:

Numărul de subiecți incluși în eșantion:

Denumirea localității:

Numărul interviului [__][__]

Data interviului (data) [__][__] (luna) [__][__]

Următoarele întrebări sunt legate atât de experiența dumneavostră ca studenți ai UEO, cât și astăzi ca și absolvenți ai UEO. Aceste informații vor ajuta la un studiu realizat despre Universitatea „Emanuel” în ceea ce privește rolul și influența pe care le are în viața studenților, și nu în ultimul rând în societate prin absolvenții Universității.

Vă rog să încercuiți răspunsurile care corespund oponiei dumneavoastă la fiecare întrebare sau să completați notând cât mai clar opinia sau situația în care ați fost ca student sau în care vă aflați în prezent.

Interviul de față conține un număr de 16 întrebări, iar completarea durează aproximativ 15 minute.

Vă mulțumesc!

Despre situația d-voastră ca student(ă) a UEO

Cât de satisfăcut(ă) ați fost de condițiile oferite de UEO:

(ALEGEȚI CÂTE UN RĂSPUNS PE FIECARE RÂND ÎNCERCUIND NUMĂRUL CARE CORESPUNDE CEL MAI BINE CU OPINIA DUMNEAVOASTRĂ)

În ce măsură au fost costurile de școlarizare acoperite de UEO în perioada în care ați studiat la această universitate?

În perioada studenției unde ați locuit?

Acasă cu părinții/soțul sau soția

În campusul universitar

În chirie

Altundeva (specificați)____________________________

Ați lucrat în timpul studiilor la UEO? Dacă da, unde?

Cum apreciați situația d-voastră din timpul de studenție? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeși că v-ați încadrat pe perioada studenției?

(ÎNCERCUIȚI CU UN SINGUR RĂSPUNS)

În ce măsură credeți că v-a ajutat UEO în formarea d-voastră profesională?

Considerați că UEO a avut un impact asupra formării caracterului d-voastră?

Dacă da, vă ajută să vă diferențiați la locul de muncă? În ce fel? Explicați.

Considerați că UEO ajută la formarea de profesioniști care să aibă impact în societate? Dacă da, notați trei astfel de modalități prin care UEO își atinge acest obiectiv.

Ce sugestii ați dori să formulați pentru îmbunătățirea serviciilor oferite de UEO? Vă rugăm să formulați 3 astfel de sugestii.

Despre situația d-voastră actuală

Cât de des interacționați cu UEO?

După absolvire, ați sprijinit cel puțin o dată financiar UEO?

Da/Nu

Dacă da, considerați că este o investiție bună? De ce?

Care este situația d-voastră profesională?

sunt angajat cu normă întreagă

sunt angajat cu jumătate de normă

nu sunt angajat pe motiv de_______________________

Cum apreciati situația d-voastră financiară? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă „cel mai scăzut nivel financiar”, iar 10 „cel mai înalt nivel financiar” în țara noastră, în ce grupă pe această scală credeți că vă încadrați, tinând cont de toate sursele de venit al gospodăriei d-voastră?

(ÎNCERCUIȚI UN SINGUR RĂSPUNS)

Care considerați că este impactul locului d-voastră de muncă (serviciului) în comunitate? Pe o scală de 10 puncte, unde 1 înseamnă ”cel mai scăzut nivel al impactului în comunitate”, iar 10 ”cel mai înalt nivel al impactului în societate” în ce grupă credeți că se încadrează locul d-voastră de muncă?

Sex

Vârsta de ani implinită: 25