Chemarea In Judecată, Întâmpinarea ȘI Cererea Reconvențională

I. Noțiuni introductive

I.1 Actiunea civila-notiune si continut

I.2 Cererea de chemare in judecata- element al actiunii civile

I.3 Evolutia istorica a cererii de chemare in judecată, întâmpinării și a cererii reconvenționale

II. Cererea de chemare în judecată

   II.1 Elementele cererii de chemare în judecată

   II.2 Nulitatea cererii

   II.3 Timbrarea cererii de chemare în judecată

   II.4 Înregistrarea, verificarea și regularizarea cererii

   II.5 Fixarea primului termen de judecată     

II.6 Efectele cererii de chemare în judecată

II.7 Modificarea cererii de chemare in judecată

II.8 Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

III Întâmpinarea

 III.1Scopul și cuprinsul întâmpinării
  III.2Procedura
   III.2.1 Caracterul obligatoriu

2.2 Termenul de depunere

2.3 Sancțiunea nerespectării

2.4 Comunicarea întâmpinării
  2.5 Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

IV. Cererea reconvențională
 IV.1 Noțiune și condiții
 IV.2 Procedura

IV.3 Disjungerea cerererii reconvenționale

IV.4 Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civila

V. Concluzii

VI. Bibliografie

ABREVIERI

Titluri de periodice

Referiri la denumiri de acte normative, instanțe, hotărâri judecătorești.

Alte abrevieri

Noțiuni introductive

I.1. Acțiunea civilă – noțiune și conținut

Este mijlocul legal cel mai important de protejare prin constrangere judiciară a drepturilor civile încălcate sau a intereselor ocrotite de lege nerespectate. În sens material, reprezintă posibilitatea reclamantului de a obține recunoașterea sau realizarea dreptului său contestat, încălcat, nerespectat, prin contrangerea judiciară a pârâtului. În sens procesual, dreptul la acțiunea civilă reprezintă posibilitatea unei persoane de a se adresa organului jurisdicțional, în vederea apărării dreptului său încălcat.

Elementele acțiunii juridice: părțile, obiectul, cauza.

Părțile – Acțiunea civilă nu poate fi concepută fără existența a cel puțin două personae fizice sau personae juridice (titularul dreptului ocrotit și cel căruia i se adresează această acțiune a titularului).

Aceste părți au denumiri diferite în funcție de etapa procesuală în care ne aflăm:

1. Fond (primă instanță):

– reclamant

– pârât

2. Apel:

-apelant

-intimat

3. Recurs:

-recurent

-intimat

4. Revizuire:

-recurent

-intiamt

5. Contestația în anulare:

-contestator

-intimat

6. Execuarea silită:

-creditor

-debitor

Vorbind despre părți, avem în vedere persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecății, nu și reprezentanții lor legali (ex. părinții) sau convenționali (ex. avocații).

Sunt părți și anumite persoane sau organe cărora legea le recunoaște, în anumite condiții, legitimare procesuală activă (procurorul, autoritatea tutelară, etc).

Obiectul – Indiferent de obiectul dreptului subiectiv civil, acțiunea civilă are întotdeauna ca obiect protecția acestui drept. În momentul în care se ajunge la actiune civilă, ea se individualizează, devine proces, iar obiectul procesului îl constituie ceea ce părțile consideră că trebuie dedus judecății.

Obiectul trebuie să fie licit (conform legii), posibil și determinat. La prima zi de infățișare, instanța poate da un termen reclamantului pentru întregirea sau modificarea obiectului cererii.

Cauza – reprezinta scopul către care se îndreaptă voința celui care reclamă sau se apară, altfel spus cauza acțiunii este ceea ce se invocă în susținerea petentilor.

Cauza trebuie sa existe, sa fie reală, sa fie licită și să fie morală.

I.2. Cererea de chemare in judecata – element al actiunii civile

Acțiunea civilă incepe cu cererea de chemare în judecată. Acțiunea civilă este un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora partea interesată poate solicita și își poate asigura concursul unei autorități jurisdicționale în vederea recunoașterii sau realizării unui drept subiectiv ori unui interes legitim, inclusiv prin punerea în aplicare unor măsuri de executare silită. Acțiunea civilă nu se identifică cu cererea de chemare în judecată și nici nu se reduce la aceasta, acțiunea derulându-se pe întreg parcursul procesului civil, în cele două faze ale acestuia: judecata și executarea silită.

I.3. Evoluția istorică a cererii de chemare in judecată, întâmpinarii și a cererii reconvenționale

Vechiul Cod de procedură civilă, din 1865, din punct de vedere instoric, nu a adoptat modelul de indrumări prevăzut de Codul de procedură civilă al cantonului Geneva, model după care s-a inspirat și nici cel prevăzut în Codul de procedură civilă francez.

Referitor la elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată, de remarcat este faptul că s-a prevăzut sancțiunea nulității pentru lipsa unor elemente ale cererii de chemare în judecată prin Legea de accelerare a judecăților din 1925, iar prin Legea de accelerare a judecăților din 1929 dispozițiile au fost abrogate, iar sancțiunile prevăzute de această lege fiind mai puțin riguroase.

Cererea de chemare în judecată

II.1. Elementele cererii de chemare în judecată

Elementele oricărei cereri de judecată sunt:

a)numele și prenumele precum și domiciliul sau reședința părților, în cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde codul numeric personal sau codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numarul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar al reclamantului precum și cel al pârâtului.

În caz că reclamantul locuieste în străinătate, acesta va indica un domiciliu în România unde va primi toate comunicările referitoare la proces. Dacă domiciliul nu a fost ales, chemarea în judecată va fi anulată. Pseudonimul ori porecla nu poate fi folosit în cererea de chemare în judecată, chiar dacă permite identificarea sigură a persoanei care îl foloseste, deoarece pot apărea probleme legate de executarea unei hotărâri date în asemenea condiții. Atunci când reclamantul dovedește că nu a putut afla domiciliul pârâtului ori alt loc unde acesta poate fi citat, instanța poate dispune citarea acestuia prin publicitate. Numele si locuința părților este obligatorie, însă codurile numerice personale vor fi menționate numai în măsura în care reclamantul le cunoaște.

b)numele, prenumele, și calitatea celui care reprezintă o parte în proces, iar în cazul în care acesta este un avocat, se va menționa și sediul profesional. Dovada calității de reprezentant va trebui atașată cererii de chemare în judecată.

c)obiectul cererii și valoarea lui, după evaluarea reclamantului, atunci când acesta poate fi cuantificat în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la această sumă și indicarea înscrisurilor doveditoare. Evaluarea făcută de reclamant poate fi contestată de pârât sau de instanță situație în care valoarea se va stabili după înscrisurile prezentate și dupa relatările părților. În cazul cererilor în materie imobilă, prețul acestora se va stabili în funcție de valoarea impozabilă, iar în cazul în care valoarae impozabilă nu este determinată, se va aplica dispozitiile art. 98 alin. (3) “În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicația date de părți”. Pentru idenficarea acestora, trebuie menționată localitatea, județul, strada, numărul, iar in lipsa acestora se vor arăta vecinătățile, etajul, apartamentul și atunci este înscris in cartea funciară, se vor menționa numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic.

La cererea de chemare în judecată se va anexa și extrasul de carte funciară care să arate titularul imobilului.

Obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă mai exact voința reclamantului de a-si exercita drepturile ca de exemplu: revendicarea unui bun, executarea, rezilierea sau rezoluțiunea unui contract, plata unei sume de bani, restituirea bunului împrumutat, evacuarea dintr-un imobil.

Obiectul cererii trebuie să fie licit adică pretenția reclamantului să nu reprezinte un raport juridic nelegal, posibil ceea ce înseamnă că se cere obligarea pârâtului la ceva ce nu se poate realiza si determinat sau determinabil pentru că în fața instanței se rezolvă o neînțelegere concretă, nu o problemă de principiu.

Obiectul cererii este de o maximă importanță deoarece:

-stabileste limitele cadrului procesual, astfel încât, conform art. 22 alin. (6) instanța nu poate oferi mai mult sau mai puțin sau altceva decat ce s-a cerut.

-hotărăște competența conform art. 94-96.

-este avizat atunci când se invocă litispendența, conexitatea, autoritatea de lucru judecat.

Valoarea obiectului este de mare însemnătate deoarece:

-decide taxa judiciară de timbru

-definește admisibilitatea unor mijloace de probă

-stabilește competența între două instanțe atunci când distribuirea se face în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată

d)arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. Acest element este necesar pentru arătarea împrejurărilor care l-au motivat pe reclamant să formuleze cererea și totodată aduce lamuriri privind obiectul cererii. Aici nu trebuie indicat textul de lege, ori articolul pe care se întemeiază cererea, ci este suficient ca din relatarile reclamantului să rezulte elementele lextului de lege, iar judecătorul va face încadrarea juridică potrivit art. 22 alin. (1) “Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile”.

Atunci când reclamantul este asistat de avocat și acesta dorește un anumit temei juridic, judecătorul nu îl poate schimba, altfel principiul fundamental al disponibilității va fi încălcat. Judecătorul de primă instanță este suveran în evaluarea realizării cerinței realizate.

e)arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Judecătorul nu se poate pronunța doar pe baza relatărilor facute de reclamant, așa că este nevoie de aducerea unor dovezi. Dovada se poate face prin înscrisuri, prin interogarea pârâtului sau prin martori.

Când reclamantul vrea să iși confirme cererea sau vreunul din capetele acestuia prin interogatoriul pârâtului, va solicita prezentarea acestuia în persoană, dacă este persoană fizică. Dacă se va cere dovada cu martori, trebuie să se arate numele si prenumele, precum si adresa acestora, conform art. 148 alin. (1) și se va determina dacă aceștia pot fi audiați sau nu. Indicarea probelor în cererea de chemare în judecată este necesară pentru ca pârâtul să își poată face o apărare.

f)semnătura este necesară deoarece astfel se arată intenția reclamantului de declanșare a procesului cât si însușirea faptelor mentionate în conținutul cererii. Aceasta trebuie să fie olografă și nu este suficient să fie dactilografiat numele și prenumele.

Dacă cererea este formulată prin intermediul unui mandatar împuternicit și dovada acestuia este atașată cererii, semnatura sa este suficientă. În caz de imposibilitate de semnare, atunci când reclamantul este orb, nu știe carte, este imobilizat etc, judecatorul după stabilirea identității persoanei, îi va citi cererea și va lua consimțământul acesteia cu privire la cerere.

Dacă reclamantul susține că nu a semnat cererea de chemare în judecată și nici nu a împuternicit altă persoană cu privire la acest lucru, se poate face o verificare de scripte, iar reclamantul este obligat să semneze în fața judecătorului. În aceeasi conjunctură, dacă dupa contestarea semnăturii, reclamantul nu se prezintă în instanță și nici nu depune dovada unui mandat pe care acesta l-ar fi dat, cererea va fi declarată nulă.

Codul de procedură civilă nu precizează cu exactitate locul semnăturii, dar din moment ce este menționată ca un ultim element al cererii de chemare în judecată, semnătura trebuie sa fie prezentă la finalul cererii.

II.2. Nulitatea cererii

În cazul în care din cuprinsul cererii lipsește numele și prenumele, denumireaate în conținutul cererii. Aceasta trebuie să fie olografă și nu este suficient să fie dactilografiat numele și prenumele.

Dacă cererea este formulată prin intermediul unui mandatar împuternicit și dovada acestuia este atașată cererii, semnatura sa este suficientă. În caz de imposibilitate de semnare, atunci când reclamantul este orb, nu știe carte, este imobilizat etc, judecatorul după stabilirea identității persoanei, îi va citi cererea și va lua consimțământul acesteia cu privire la cerere.

Dacă reclamantul susține că nu a semnat cererea de chemare în judecată și nici nu a împuternicit altă persoană cu privire la acest lucru, se poate face o verificare de scripte, iar reclamantul este obligat să semneze în fața judecătorului. În aceeasi conjunctură, dacă dupa contestarea semnăturii, reclamantul nu se prezintă în instanță și nici nu depune dovada unui mandat pe care acesta l-ar fi dat, cererea va fi declarată nulă.

Codul de procedură civilă nu precizează cu exactitate locul semnăturii, dar din moment ce este menționată ca un ultim element al cererii de chemare în judecată, semnătura trebuie sa fie prezentă la finalul cererii.

II.2. Nulitatea cererii

În cazul în care din cuprinsul cererii lipsește numele și prenumele, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului, aceasta este nulă potrivit art. 200. Totuși în caz că se invocă lipsa semnăturii, reclamantul o poate semna la primul termen, iar în caz că acesta lipsește, va fi înstiințat prin citație și la urmatorul termen o poate semna. Lipsa acestora poate fi invocată de pârât și de instanță sau procuror. Dacă aceste elemente există, însă sunt indicate greșit, iar prin aces lucru s-a adus o vatamare părții care nu poate fi înlăturată decît prin desființarea acesteia, atunci cererea este nulă.

În cazul lipsei domicilului sau reședinței, numele și sediul reprezentantului, valoarea obiectului sau motivele de drept și dovezile și daca prin lipsa acestora s-a adus o vătămare unei părți care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acesteia, atunci cererea este nulă.

   II.3. Timbrarea cererii de chemare în judecată

În cazul în care cererile de chemare în judecată introduse la instanțele judecătorești sunt supuse timbrării, taxele judiciare trebuiesc plătite anticipat. În acest caz,dovada achitării vor fi atașate la cerere.

Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în cerere. Dacă reclamantul formulează mai multe cereri, cu finalități diferite, atunci taxa de timbru trebuie achitată pentru fiecare cerere.

Nu se va dispune sancțiunea nulității cererii ca fiind netimbrată sau insufficient timbrată, decât după ce instanța a pus în vedere părții valoarea taxei de timbru, modul de calcul și sancțiunea în caz de neplată. Unele categorii de cereri sunt scutite de taxa de timbru.

II.4. Înregistrarea, verificarea și regularizarea cererii

Codul ce procedură civilă și Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea numarul 37 din 22 septembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, stabilesc urmatoarele:

Cererile de chemare în judecată, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curieri ori fax sau prin orice alt mod prevăzut de lege, de depun la registratură, unde după stabilirea cauzei, primesc o dată certă, dată care reiese din ștampila de intrare, aplicată de registratură.

Data înregistrării cererii de chemare în judecată coincide cu începutul procesului. Data la care a fost expediată cererea nu are relevanță pentru stabilirea datei înregistrării. Stabilirea completului de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, prin programul ECRIS. Acest lucru asigură respectarea dreptului părților la un proces echitabil, prin garantarea judecării de către o instanță imparțială. Odată primită, completul căruia i-a fost repartizată cauza, verifică cuprinsul cererii pentru a vedea dacă este complet, numărul de exemplare, dacă exista una din cauzele care ar putea atrage nulitatea cererii și dacă cererea este timbrată.

În caz că se descopera că cererea nu îndeplinește aceste condiții, reclamantului i se vor comunica lipsurile cererii, iar acesta are la dispozitie 10 zile pentru a aduce completările necesare, sub sancțiunea nulității. În condițiile art. 92 alin. (21) dacă din motive obiective cererea nu a primit număr în mod automat în aplicația ECRIS conform alin. (1), acestea vor fi prelucrate cu prioritate a doua zi cu aprobarea președintelui instanței sau a instanței desemnate de acesta. Este necesară încheierea unui proces-verbal în care să se menționeze data certă, data depunerii actului de sesizare la registratură.

Alin. (2) al textului subliniază că stabilirea obiectului cauzei se face, de regulă, de către un grefier cu studii superioare, sub supravegherea unui judecător. După ce numărul este stabilit de aplicația ECRIS dosarele sunt înmânate personalului responsabil cu efectuarea repartizării aleatorii, iar acestea au atașate dovezile ce privesc modul în care au fost transmise, în caz că nu au fost depuse personal sau de reprezentantul acestuia și ajută la verificarea termenului în care a fost depusă.

Pentru a împiedica abuzul procesul, Planul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârile nr. 749/2011 și 829/2011 de modificare și completare a Regulamentului de ordine interioara al instanțelor judecătorești:

– dacă se observă ca două cereri cu aceleași acte de învestire a instanței au fost depuse în aceeași zi, atunci aplicașia ECRIS le va da un singur număr de înregistrare și vor forma un singur dosar.

– dacă se sesizează că pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri care nu au fost încă soluționate, formulate de aceeași parte având același obiect principal și aceeași cauză, vor fi judecate de către primul complet învestit, chiar dacă partea a renunțat la judecarea cererii aflate pe rol la judecata acestui complet sau cererea a fost anulată ca netimbrată sau nesemnată.

– conform art. 97 alin. (3) când pe rol există alte dosare având aceleași părți și același obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu ale dosarului pentru care se iau măsurile necesare în scopul pregătirii ședinței de judecată se dispune atașarea dosarelor indicate în referat pentru primul termen de judecată in dosarul nou-format.

– în primă instanță grefierul de ședință verifică în sistemul ECRIS dacă sunt alte dosare formulate de aceeași persoană împotriva acelorași personae, cu același obiect și întocmește un referat cu rezultatul verificării, care îl prezintă completului de judecată, cel târziu cu o zi înainte de ședință de judecată.

După înregistrarea cererii de chemare în judecată începe procesul.

Verificarea cererii și regularizarea acesteia, precum și fixarea primului termen de judecată țin de competența completului căruia i-a fost repartizată cauza și nu a președintelui instanței.

Conform art. 1031 alin. (2) la data stabilită pentru verificarea cererii de chemare în judecată, dosarele repartizate aleatoriu sunt communicate completului corespunzător pentru efectuarea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată.

Procedura regularizării constă în verificarea unor condiții strict formale și nu îndeplinirea sau neîndeplinirea unor cerințe ce nu pot fi analizate decât în procedura contencioasă, de exemplu lipsa procedurii prealabile, excepții, admisibilitate probe, depunerea unor înscrisuri anume, etc.

Art. 200 stabilește că procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată se va aplica oricaror cereri introductive de instanță. Având în vedere cele spuse majoritatea doctrinei ajunge la concluzia stabilit căreia regularizarea trebuie realizată inclusiv în cazul procedurii necontencioase.

În ipoteza regularizării unei cereri necontencioase trebuie făcută distincția dintre elementele obligatorii și cele facultative ale cererii. Dacă lipsesc elementele obligatorii, judecătorul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza, poate dispune anularea cererii.

Art 202. alin (2) care are ca obiect verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată stabilește că în caz de nerespectare a obligației de desemnare a unui reprezentant comun, cererea nu se anulează, ci se va proceda în sensul art 202. alin (3). Verificarea si regularizarea cererii de chemare în judecată are în vedere fixarea primului termen de judecată.

II.5. Fixarea primului termen de judecată     

Judecătorul, odată ce verifică cererea de chemare în judecată si stabilește că aceasta îndeplinște toate cerințele legii, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, care în termen de 25 de zile de la comunicare trebuie să depună întâmpinare și i se pune în vedere sancțiunea în cazul nedepunerii in aces termen, și anume decăderea din drepul de a administra dovezi și de a invoca excepții de procedură relativă.

Întămpinarea i se comunică reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează primul termen de judecată, prin rezoluție, care nu poate depăși 60 de zile de la data rezoluției.

În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare sau reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare în termenele prevăzute de lege, judecătorul fixeaza primul termen de judecată, prin rezoluție, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției. În cazul în care pârâtul are domiciliul în străinătate, judecătorul poate fixa primul termen după o perioada mai îndelungată de 60 de zile, în raport cu împrejurările cauzei.

În stabilirea limitei minime a primului termen, judecătorul trebuie să țină cont de faptul că citația trebuie înmanată părților cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În procesele urgente, judecătorul poate reduce termenele de depunere a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare, a primului termen de judecată. Printr-un calcul simplu, putem estima astfel durata maximă în cazul unei cereri de chemare în judecată, rezultând un maxim de 95 de zile.

Art. 197 alin.(2) prezintă situația în care judecătorii prevazuți la alin.(1) se află în imposibilitate să ia masurile necesare pregătirii judecății, astfel încât să garanteze soluționarea rapidă a cauzelor. Acestea vor fi dispuse de președintele instanței ori al secției sau de judecătorul de serviciu, fapt din care rezultă că pregătirea judecății dosarului nu este făcută de judecătorul din complet, în aceste cazuri.

II.6. Efectele cererii de chemare în judecată

Ca urmare a cererii de chemare în judecată, o instanță va fi învestită pentru judecarea procesului. Există și situații în care instanța se învestește din oficiu, atunci când soții au copii minori, iar în urma divorțului instanța se va pronunța și asupra exercitării autorității părintești, chiar dacă acest lucru nu a fost cerut în cererea de chemare în judecată. Totodata prin aceasta se stabilesc părțile și obiectul. Instanța totuși are dreptul să introducă în cauză și alte persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Cu privire la obiect, instanța poate acorda doar cât s-a cerut, nu mai mult, nu mai puțin. Dacă prin cererea de chemare în judecată se valorifică un drept personal, aceasta poate fi introdusă doar de titularul dreptului, și în unele cazuri, prevăzute de lege, aceasta poate fi continuată de moștenitori.

În cazul în care prin cererea de chemare în judecată se urmărește apărarea posesiei unui bun, dupa admitere, pârâtul va datora reclamantului fructele din momentul introducerii cererii. Dacă dupa cererea de chemare în judecată, asupra unui bun determinat, bunul nu se mai regasește, atunci pârâtul va suporta dispariția acestuia.

Dacă obiectul cererii este o sumă de bani pentru care anterior nu s-a cerut dobândă, dupa cererea de chemare în judecată aceasta devine purtătoare de dobândă, iar in cazul admiterii cererii pârâtul va trebui să plătească dobânda aferentă din momentul chemării în judecată până la decizia instanței.

II.7. Modificarea cererii de chemare in judecată

Reclamantul poate să își modifice cererea sau să aducă alte dovezi până la primul termen la care reclamantul este legal citat. În acest caz instanța va amâna cauza și i se va trimite o copie a cererii modificate pârâtului, care va trebui sa formuleze o întâmpinare care va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea noului termen. În întâmpinare acesta nu terbuie să propună probe noi, ci trebuie să își facă apărarea cu privire la faptele relatate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Totuși cererea de chemare în judecată poate fi modificată și dupa acest termen, însă numai cu acordul părților. Dacă părțile sunt prezente acordul acesora poate fi verbal, fapt ce va fi consemnat în încheierea de ședință, iar dacă nu sunt prezente acestea vor fi înștiințate și vor răspunde printr-o cerere scrisă.

Există și modificări care se pot face în timpul ședinței și pentru care nu va fi acordat un nou termen. Acestea nu au nevoie de acordul părților și sunt următoarele cauze: când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii, când reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii, când se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului, când se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

În urma acestor modificări dacă pârâtul nu este prezent, în principiu nu este nevoie să îi fie comunicată o copie a modificărilor. Totuși daca procesul este în stare de judecată, iar acesta lipsește, se poate amâna cauza și comunicarea către acesta a unei copii de pe încheierea de ședință în care au fost notate modificările atunci când pentru apărarea pârâtului ar fi necesar acest lucru.

II.8. Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

Prin adoptarea noului cod de procedură civilă, legiuitorul a dorit să impună o disciplină procesuală mai mare decât practicile vechiului cod. Noul cod reglementează mult mai riguros conținutul cererii de chemare în judecată, așa cum dispune art. 194. Legiuitorul a dorit ca anumite elemente ale cererii să nu aibă caracter facultativ pentru reclamant.

Ca și noutate, N.C.pr.civ., reglementează o procedură de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată și o etapă scrisă, clar delimitată de etapa cercetării și cea a dezbaterilor. Se poate spune că scopul procedurii de regularizare este unu simplu, și anume acela de a realiza o disciplină procesuală, prin evitarea amânărilor repetate ale cauzei pentru a clarifica cadrul procesual și obiectul cererii de chemare în judecată.

Totodată se realizează o protecție a pârâtului, prin comunicarea cererii de chemare în judecată completă, față de care își va pregăti apărarile prin întâmpinare.

Atunci când completările sau modificările necesare cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut, de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, în vechiul cod sancțiunea era suspendarea judecății, iar noul cod prevede anularea cererii prin încheiere. Împotriva aceste sancțiuni, reclamantul solicita motivat să se revină asupra decizieri de anulare numai printr-o cerere de reexaminare, iar aceasta se poate face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Un alt complet al instanței va soluționa prin încheiere definitivă cererea și va putea reveni asupra anulării acesteia dacă a fost eronat dispusă sau dacă au fost îndreptate neregularitățile în termenul prevăzut. În cazul admiterii cererii de examinare, cauza se va retrimite completului de judecată inițiat învestit.

Față de vechiul cod, atunci când reclamantul cere proba prin interogatoriul pârâtului, N.C.pr.civ. prevede că pârâtul va răspunde la interogatoriu în scris, atunci când legea prevede astfel, iar înscrisul va fi atașat cererii de chemare în judecată.

Referitor la fixarea primului termen de judecată, N.C.pr.civ. stabilește că primul termen de judecată va fi fixat în cel mult 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare prin rezoluție, dar care nu va depăși 60 de zile de la data acesteia. Dacă pârâtul nu depune întâmpinarea în termenul prevăzut sau reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termen, judecătorul fixează primul termen de judecată, prin rezoluție, care va fi de cel mult 60 de zile de la acea dată.

Cu privire la modificarea cererii, ca noutate, modificarea cererii de chemare în judecată va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat. Atunci când se depășește această perioadă, se pot face totuși modificări, dar numai cu acordul expres al tuturor părților.

Atunci când cererea de chemare în judecată este supusă timbrării, N.C.pr.civ. stabilește că dovada achitării acesteia trebuie atașată cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii.

Întâmpinarea

 III.1. Scopul și cuprinsul întâmpinării

Întâmpinarea reprezintă un act de procedură prin care pârâtul formulează apărări referitoare la acuzațiile aduse de reclamant prin cererea de chemare în judecată așa cum este stabilit în art. 205 alin. (1). Aceasta are ca scop înștiințarea reclamantului de apărarea pârâtului, iar acestea pot fi de fond sau procesuale.

Cuprinsul întâmpinării este stabilit în art. 205 alin. (2) conform căruia, întâmpinarea va cuprinde:

a) numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința pârâtului, iar pentru persoanele juridice, denumirea și sediul, precum și codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, în caz că reclamantul nu le-a menționat în cererea de chemare în judecată. Iar în caz că reclamantul locuieste în străinătate, acesta va indica un domiciliu în România unde va primi toate comunicările referitoare la proces. În ipoteza în care pârâtul care locuiește în străinătate și nu își alege un domiciliu în România, comunicările privind procesul îi vor fi facute prin scrisoare recomandată, iar recipisa de predare la poșta română în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce sunt expediate, va ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii.

Referitor la nume, prenume, iar pentru persoanele juridice, denumirea pârâtului, idiferent dacă acesta dorește să dezmintă sau nu datele menționate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, trebuiesc menționate deoarece astfel este identificată persoana care își asumă conținutul întâmpinării. În cazul în care acestea lipsesc, întâmpinarea va fi anulată conform art. 200 alin. (2) C. Pr. Civ. Cât despre domiciliu, reședință sau pentru persoanele juridice sediul pârâtului, acestea trebuiesc menționate în întâmpinare doar dacă în cererea de chemare în judecată erau înscrise greșit ori dacă pârâtul dorește să își aleagă alt domiciliu procesual.

Un element extrem de important al întâmpinării este codul numeric personal al pârâtului, care poate fi indicat și în cererea de chemare în judecată dacă este cunoscut de reclamant.

b) excepțiile procesuale pe care pârâtul le invocă referitoare la cererea de chemare reclamantului. Prin întâmpinare vor fi invocae excepții referitoare la cerințele cererii de chemare în judecată pe care pârâtul le-a luat la cunoștință, iar acestea pot fi de procedură sau de fond.

c) răspunsul la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii. Prin acesta pârâtul se apără în fond, după caz, contestând pretenția reclamantului, invocând motive de întârziere în executarea obligației ori cauze de stingere a raportului juridic care formează litigiul, de exemplu când pârâtul invocă:

– faptul ca și-a executat, în tot sau în parte, obligațiile asumate prin contract;

– compensția legală – iar în cazul în care creanța pârâtului este mai mare decât creanța reclamantului, pentru diferență trebuie făcută o cerere reconvențională;

– excepția neexecutării contractului;

– simulația titlului invocat de reclamant;

În cazul în care pârâtul invocă prin întâmpinare nulitatea actului juridic ce constituie temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, dacă nu exista o cerere reconvențională care să aibă un asemenea obiect, instanța nu poate să stabilească nulitatea contractului.

Totuși atunci când consideră că apărarea pârâtului este întemeiată, poate respinge cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată, însă prin rolul său activ, judecătorul trebuie să discute cu părțile calificarea cererii prin care pârâtul invocă nulitatea actului ca fiind o cerere reconvențională.

– dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere, unde se va ține seama de toate elementele de la art. 194 lit. e). Conform art. 206 alin. (2) teza I, „la întâmpinare vor fi atașate același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum și un rând pentru instanță.”

Așa cum este stipulate în art 194 lit. e) dacă pârâtul invocă în apărare proba prin înscrisuri, vor trebui atașate la întâmpinare copii de pe înscrisurile pe care acesta dorește să le folosească, certificate de către pârât că sunt conforme cu originalul. Pot fi atașate la întâmpinare doar copii din părți ale înscrisului, iar instanța, dacă va socoti necesar, poate cere prezentarea înscrisului în întregime. Dacă acestea sunt scrise într-o limbă străină, vor trebui atașate la dosar în copie certificată, împreună cu o traducere legalizată efectuată de un traducător autorizat.

Dacă pârâtul dorește să administreze proba prin interogatoriul reclamantului, acesta trebuie să se prezinte, dacă este persoană fizică, iar în cazul în care legea prevede că partea trebuie să raspundă în scris, va fi atașat la întâmpinare înscrisul cu interogatoriul.

În caz că pârâtul va cere dovada cu martori, vor fi indicate numele, prenumele și adresa acestora pentru a fi identificați si pentru a se stabili dacă pot sau nu fi audiați în process, conform art. 315-317 C. pr. Civ.

Chiar dacă în întâmpinare nu sunt prezentate dovezile de apărare împotriva fiecărui cap de acuzare, și sunt relatate în bloc, nu intervine decăderea. Însă la momentul susținerii în instanță a întâmpinării vor trebui aratate concret dovezile cu care se face apărarea împotriva fiecărui cap de acuzare din cererea reclamantului.

– semnătura – în caz că întâmpinarea nu este semnată, va fi anulată în condițiile art 175 alin. (1). De asemenea vor fi anulate si întâmpinările dacă prin nerespectarea cerințelor aceteia s-a adus unei părți o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acesteia, în condițiile art. 175 alin. (1).

III.2. Procedura

   III.2.1. Caracterul obligatoriu

Întâmpinarea este obligatore, în afara de cazurile expres prevăzute de lege. Aceasta este obligatore în etapa judecății în primă instanță, în apel, recurs, contestație în anulare și în revizuire, în contestație la executare, în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale.

Cazurile în care nu este obligatore sunt: în procedura de asigurare a dovezilor, în procedura ordenanței președențiale și în procedura de evacuare. Acestea sunt lipsite de obligativitatea depunerii întâmpinării doar în etapa judecății în primă instanță.

Așa cum este stipulate în art. 208 alin. (1) întâmpinarea nu este obligatorie numai în cazurile expres prevăzute de lege, deci, atunci când în lege nu este stipulată necesitatea depunerii întâmpinării, aceasta este obligatorie. Totuși dacă în aceste cazuri pârâtul depune întâmpinare, instanța trebuie să o primească, însă nu se va urma procedura prevăzută în situațiile pentru care aceasta este necesară, așadar întâmpinarea nu va fi comunicată reclamantului și nici nu se va acorda un terment pentru ca acesta să depună un răspuns la acest act de procedură.

2.2. Termenul de depunere

Atunci când formularea întâmpinării este obligatorie, aceasta trebuie depusă în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, așa cum este stabilit în art. 201 alin. (1) și cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen.

2.3. Sancțiunea nerespectării

Nedepunerea întâmpinării în termenul de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată, atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Prin această sancțiune se urmărește asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului civil și nu numai ocrotirea reclamantului, iar aceasta poate fi invocată de reclamant sau de instanță.

În procedura ordonanței de plată nedepunerea întâmpinării poate să semnifice admiterea pretențiilor reclamantului.

Decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe noi și de a invoca excepții intervine dacă:

– pârâtul nu a depus întâmpinare;

– pârâtul a depus întâmpinare, însă nu în termenul stabilit de lege;

De asemenea decăderea poate interveni și atunci când pârâtul a depus întâmpinare în timp, însă nu a solicitat administrarea de probe pentru apărare împotriva capetelor de acuzare din cererea de chemare în judecată sau nu a invocate excepții procesuale relative. Totuși conform art. 263, partea decăzută din dreptul de a administra probe va putea să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.

2.4. Comunicarea întâmpinării

Întâmpinarea se va comunica reclamantului în scopul ca acesta să poată combate apărarea pârâtului pe care a facut-o în întâmpinare față de cererea de chemare în judecată. Așa cum este stabilit în art. 201 alin. (2), întâmpinarea va fi trimisă reclamamtului de îndată, care trebuie să depună răspuns la aceasta în termen de 10 zile. Pârâtului i se va trimite o copie a răspunsului la întâmpinare. Întâmpinarea se comunică doar atunci când a fost depusă în termen.

Instanța nu are obligația comunicării răspunsului la întâmpinare, motiv pentru care reclamantul trebuie să depună acest act de procedură într-un singur exemplar. Atunci când pârâtul primește totuși o copie de pe răspunsul întâmpinării, instanța nu trebuie să mai aștepte să treacă vreun termen pentru ca acestuia să i se aducă la cunoștință actul reclamantului și se va proceda așa cum prevede art. 201 alin. (3), așadar judecătorul va fixa data primului termen de judecată prin rezoluție nu mai târziu de 60 de zile de la data rezoluției.

Conform art. 206 alin. (2) întâmpinarea trebuie depusă în atâtea exemplare câți reclamați sunt în afară de cazul în care mai multți reclamanți au un reprezentant comun, caz în care va trebui depus un singur exemplar și un exemplar pentru instanță. La aceasta vor fi atașate același număr de copii certificate de pe însrisurile pe care se sprijină. Atunci când pârâtul nu a depus suficiente copii ale întâmpinării, judecătorul poate să facă o copie de pe întâmpinare sau poate înștiința reclamantul să îndeplinească această obligație, cheltuiala în ambele cazuri va fi suportată de pârât. Când întâmpinarea a fost trimisă prin fax sau poștă electronică, grefierul de ședință este obligat să facă din oficiu câte copii sunt necesare, pe cheltuiala pârâtului.

Când există mai mulți pârâți aceștia pot răspunde toți împreună sau numai o parte din ei printr-o singură întâmpinare. În cazul în care a fost depusă o întâmpinare comună, pârâtul care nu a depus s-ar putea folosi de întâmpinarea celorlalți conform art. 60 alin. (2).

2.5. Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

Ca noutate față de vechiul cod, N.C.pr.civ. menționează că întâmpinarea va cuprinde și codul numeric personal în cazul persoanelor fizice sau codul unic de înregistrare pentru persoanele juridice, în cazul în care reclamantul nu le-a menționat în cererea de chemare în judecată. Atunci când pârâtul locuiește în străinătate, acesta își va alege și va comunica un domiciliu în România, unde va primi toate comunicările privind procesul.

O altă diferență este aceea că dacă pârâtul nu depune înâmpinare în termenul prevăzut de lege, acesta nu va mai putea propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, atunci când legea nu prevede altfel.

Cererea reconvențională

 IV.1. Noțiune și condiții

Dacă pârâtul dorește obținerea și a altui beneficiu în afară de respingerea cererii de chemar în judecată formulată de reclamant, acesta pe lângă întâmpinare trebuie să formuleze și să depună și o cerere reconvențională. Așa cum este stabilit în art. 209 alin.(1) atunci când pârâtul are cereri care izvorăsc din același raport juridic sau legate de cererea de chemare în judecată, poate să formuleze cerere reconvențională.

Cererea reconvențională reprezintă actul de procedură prin care pârâtul invocă pretenții împotriva reclamantului. În aceasta pot fi invocate doar pretenții ce au legătură cu cererea de chemare în judecată, astfel încât judecarea acestora să se poată face impreună.

În cazul în care sunt mai mulți reclamanți, pârâtul poate să formuleze cerere reconvențională doar împotriva celor pe care îi consideră obligați în raportul juridic.

Conform art. 209 alin. (2) atunci când cererea reconvențională privește și alte persoane decât reclamantul, acestea pot fi chemate în judecată ca pârâți. Din art. 209 alin. (7) reiese că reclamantul nu poate face cerere reconvențională la cererea reconvențională inițială, indiferent dacă reclamantul ar avea pretenții împotriva pârâtului sau a celorlalți intrduși în proces prin această cerere. Totuși după primirea cererii reconvenționale reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată în ținându-se cont de condițiile art. 204. C. pr. civ.

Prin redactarea cererii reconvenționale, pârâtul poate solicita:

obținerea compensației judiciare dacă pârâtul are de primit de la reclamant o sumă de bani sau bunuri, iar creanța nu este certă ca să poată cere prin întâmpinare compensația legală, atunci când creanța pârâtului este mai mare decât creanța reclamantului;

punerea în discuție a valabilității titlului reclamantului atunci când obiectul cererii de chemare în judecată este executarea unui contract, iar pârâtul dorește anularea, rezoluțiunea sau rezilierea contractului respectiv. Astfel acesta pe lângă apărare dorește si obținerea unui avantaj;

obținerea unei obligări la plată a reclamantului, de exemplu în cazul în care reclamantul dorește evacuarea pârâtului dintr-un imobil, acesta poate solicita prin cererea reconvențională obligarea reclamantului la plata îmbunătățirilor pe care le-a făcut imobilului.

IV.2. Procedura

Cererea reconvențională are caracter facultativ, iar pârâtul își poate valorifica pretențiile prin aceasta, astfel încât el nu este întâi obligat să achite cererile reclamantului și abia apoi să poată cere legiuitorului o rezolvare în situația sa. Sunt totuși cazuri în care cererea reconvențională este obligatorie, de exemplu într-un proces de divorț dacă pârâtul dorește să obțină desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului. Altfel dacă cererea reconvențională nu este formulată, va atrage decăderea soțului pârât din dreptul de a cere desfacerea căsătoriei pentru culpa exclusivă a celulilalt.

IV.3. Disjungerea cerererii reconvenționale

Numai dacă cererea principală este în stare de a fi judecată, iar pentru soluționarea cererii reconvenționale mai sunt necesare dovezi, instanța poate dispune judecarea separată a cererii reconvenționale. Totuși, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile în care judecarea cauzelor împreună este necesară pentru soluționarea cauzei sau în anume cazuri prevăzute de lege. Cererea reconvențională nu poate fi judecată înaintea cererii principale.

Disjungerea cauzelor se dispune prin incheiere și poate fi atacată doar împreuna cu cererea principală, odata cu fondul. Dupa disjungere cererea reconvențională va fi soluționată de către instanța la care a fost înregistrată. Chiar dacă în judecată se află doar cererea principală, disjugarea cererii reconvenționale nu este posibilă în procesul de divorț.

IV.4. Diferențe între vechiul cod de procedură civilă și noul cod de procedură civilă

N.C.pr.civ. accentuează faptul că prentețiile cererii reconvenționale trebuie să fie derivate din același raport juridic cu cererea de chemare în judecată sau strâns legate de acesta.

Când prin cererea reconvențională pretențiile formulate privesc și alte persoane în afara reclamantului, ele vor fi putea chemate în judecată ca pârâți.

N.C.pr.civ. subliniază că cererea reconvențională se dupune sub sancțiunea decăderii o data cu întâmpinarea sau cel mai târziu la primul termen de judecată, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare.

O altă diferență este aceea că cererea reconvențională se va comunica reclamantului sau pârâților pentru a formula întâmpinarea. Alin. (7) al art. 209 stabilește că reclamantul nu poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională a pârâtului inițial.

Referitor la disjungerea cererii reconvenționale, N.C.pr.civ. prevede că aceasta nu poate fi dispusă în anumite cazuri stabilite de lege sau atunci când judecarea ambelor cereri se dispune pentru soluționarea unitară a procesului.