Cazuri de Raspundere Disciplinara

În ultima perioadă, în mass-media apar tot mai multe cazuri privind evenimentele negative ce au ca protagoniști procurori din cadrul Ministerului Public. Procurorii ar trebui să facă parte din persoanele cu o distinsă conduită etică și morală corespunzătoare statutului și rolului acestora în societate. Ca în orice domeniu de activitate, există însă și persoane care încalcă codul de etică și deontologie, profitând și de lacunele legislative existente în domeniu.

Deontologia și etica profesională a procurorului constituie un ansamblu de norme de conduită care îi revin procurorului în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu dar și în afara serviciului în viața privată.

Conformarea standardelor deontologiei și eticii profesionale va consolida integritatea Ministerului Public, va spori încrederea populației în activitatea Parchetelor și va contribui esențial la promovarea imaginii acestora atât în țară, cât și peste hotare.

Din aceste considerente s-a impus modificarea substanțială a unor prevederi legislative cuprinse în Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în ceea ce privește răspunderea magistraților, lucru realizat prin intermediul Legea 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cuprinsul acestei lucrări, urmează să abordăm răspunderea disciplinară a procurorilor așa cum rezultă din prevederile articolelor 99, 991 și 100 din cuprinsul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Potrivit articolului 1 din legea mai sus menționată, „Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor”. În cuprinsul articolului 2 este stipulat faptul că procurorii sunt numiți de Președintele României și se bucură de stabilitate și fiind independenți în condițiile legii. Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare, numai cu acordul lor.

Magistrații, atât judecătorii cât și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, egalitatea lor în fața legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora și să respecte Codul deontologic.

Prin Declarația privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, în cadrul întâlnirii de la Londra, 2 – 4 iunie 2010, se subliniază că independența nu este de fapt pentru judecător ci „independența este dreptul fiecărui cetățean într-o societate democratică de a beneficia de o justiție care este independentă de puterea legislativă și executivă și care ocrotește libertățile și drepturile cetățenilor într-un stat de drept” și „depinde de fiecare judecător să respecte și să lucreze în scopul menținerii independenței justiției, atât în ceea ce privește aspectul individual, cât și instituțional”. Normele care consacră răspunderea disciplinară s-au introdus cu scopul declarat de a determina magistratul să-și exercite puterile conferite cu responsabilitate, fără alte interese.

Capitolul 1

Cazuri de raspundere disciplinara

a procurorilor

Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu,

precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

dispozițiilor prezentei legi.

Constituie abateri disciplinare:

a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;

Magistrații trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea și independența magistraților, să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea sa în funcție și în societate, să apere prestigiul autorității judecătorești și să întărească încrederea în integritatea și imparțialitatea sa printr-un comportament adecvat în relațiile cu întregul corp social, să nu își exprime părerea cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor săi.

Codul deontologic prevede că magistrații își pot exprima totuși părerea cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor numai atunci când aceasta afectează imaginea justiției.

b) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii;

Judecătorii și procurorii trebuie să se abțină în cazul în care constată faptul că sunt incompatibili, în caz contrar, aceștia vor fi recuzați ulterior.

c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții;

În activitatea sa, procurorul terbuie să aibă o atitudine fermă însă prin aceasta el nu terbuie să lezeze demnitatea și onoarea persoanelor cercetate, astfel de derapaje fiind drastic sancționate prin lege.

d) desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

Acest caz implică de fapt două activități:Într-o primă împrejurare săvârșirea abaterilor disciplinare este condiționată de participarea magistratului la activități publice cu caracter politic. A doua împrejurare se realizează în momentul în care procurorul își manifestă convingerile politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces;

Această abatere disciplinară reprezintă de fapt o nesocotire a principiilor fundamentale ale dreptului procesual, respectiv a principiului rolului activ al judecătorului și procurorului, principiului dreptului la apărare, contradictorialității și al aflării adevărului.

f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

Reprezintă abatere disciplinară ce are un caracter de mare generalitate, fiind o consecință a nerespectării dispozițiilor legale.

g) nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea;

Caracterul disciplinar ala cestei abateri poate fi reținut numai în cazul în care dispoziția procurorului ierarhic superior este legală și este dată în formă scrisă.

h) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;

Având în vedere această abatere disciplinară, observăm faptul că legiuitorul pune foarte mare accent pe celeritate în activitatea procesuală.

i) nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății;

j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii;

În ceea ce privește abaterea nerespectării secretului deliberării, aceasta poate fi săvîrșită numai de către judecători, nu și de procurori. În cazul confidențialității, abaterea poate fi comisă și de către procurori.

k) absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului;

Ca în orice domeniu, prezenta lege sancționează disciplinar absența nemotivată de la serviciu, aceasta trebuie să aibă totuș un caracter reeptat sau să afecteze în mod direct activitatea instanței ori parchetului (spre exemplu absența judecătorului președinte de complet).

l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;

m) nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;

n) folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii; Intervențiile pentru soluționarea unor cereri într-un anumit mod pot fi considerate ca fiind foarte grave, întrucât asunt de natura să distorsioneze procesul de deliberare și de elaborare a unei decizii judiciare pe baza principiului independenței procurorului, al imparțialității și al supunerii lui numai față de lege.

Intervențiile la care se face referire în cadrul legal constituie abateri disciplinare și atunci când ele sunt făcute în fața altor autorități ale statului, cum sunt de exemplu cele administrative. Având în vedere rolul important pe care magistratul îl ocupă în societate, acesta ar putea interveni oricând pe lângă instituțiile abilitate ale statului, uzând de influența sa, pentru rezolvarea unor probleme personale ori familiale, lucru ce ar leza grav prestigiul justiției.

o) nerespectarea în mod grav sau repetat a dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;

Prin atribuirea aleatorie a cauzelor se urmărește dozarea echitabilă a volumului de muncă, precum și imparțialitatea.

p) obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;

Este interzisă orice activitate de natură să îngreuneze ori să obstrucționeze activitatea de inspecție judiciară ce are ca scop cercetarea și sancționarea abaterilor disciplinare.

q) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor;

Întrucât prin aceste activități se pot realiza activități ilicite ce pot leza atît demnitatea magistratului ori a întregului sistem judiciar, legiuitorul interzice participarea magistraților la aceste activități.

r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, în condițiile legii;

Totuși consider că a permite părții „să provoace” o rejudecare a cauzei sale prin sesizarea inspecției judiciare pe considerentul că hotărârea judecătorească nu a fost motivată după ce a pierdut termenul pentru promovarea căii de atac sau a pune o presiune asupra judecătorilor din apel/recurs ori a judecătorului fondului în caz de trimitere spre rejudecare cu un dosar cu obiect răspunderea disciplinară legată de cauza concretă dedusă judecății nu sunt măsuri de natură să susțină principiul independenței judecătorilor.

s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat;

Cu privire la calificarea „expresiilor ca inadecvate” de asemenea se lasă loc la interpretări. Magistrații au o anumită pregătire școlară (au absolvit studii liceale și universitare de specialitate, INM și mulți dintre ei și studii postuniversitare, masterate, doctorate), un limbaj elevat, o anumită cultură cu siguranță nu vor utiliza jargonul de cartier sau argoul în motivarea hotărârilor lor.

ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii;

aceasta este în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la necesitatea unei practici judiciare uniforme. Principiul independenței judecătorilor nu exclude intervenția instanțelor de control judiciar pe calea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, și nici pronunțarea de către ÎCCJ a unor decizii menite să unifice diferențele de interpretare și aplicare a aceluiași text de lege. Scopul legiuitorului a fost de a reglementa o modalitate de stabilire a unei practici unitare, atunci când se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești irevocabile.

t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește, din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.” Aceste definiții nu sunt suficient de precise putând da naștere la arbitrariu.

Sancțiuni disciplinare aplicate magistraților:

Proiectul de lege prevede ca aplicarea sanctiunilor disciplinare sa se faca proportional cu gravitatea abaterilor. Pe langa avertisment, diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu pana la 20% pe o perioada de pana la 6 luni, mutarea disciplinara pentru o perioada de pana la un an la o instanta sau la un alt parchet,  se propune ca sanctiune si suspendarea din functie pe o perioada de până la 6 luni, precum și excluderea din magistratură.

Sancțiunile disciplinare se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.

În cazul procurorilor cărora prin hotărâre irevocabilă li s-a aplicat o sancțiune disciplinară, li se va acorda calificativul imediat inferior celui rezultat în urma evaluării.

Capitolul 2:

INSPECȚIA JUDICIARĂ

Este o structură cu personalitate juridică, aceasta funcționează în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și îndeplinește prin inspectorii judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate.

Legea nr. 317/2004 a fost primul act normativ care a consacrat inspecția judiciară ca și organ reprezentativ la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, toate prevederile legislative precedente, încă din anul 1909, situând inspecția judiciară la nivel de competență al ministerului justiției.

În forma sa inițială, Legea 317/2004 prevedea faptul că Inspecția judiciară constituia parte componentă a structurii administrative a Consiliului alături de toate celelalte compartimente administrative, direcții, servicii, birouri, etc., toate aflate, din punct de vedere teoretic, în subordinea secretarului general al C.S.M. În practică, au existat compartimente din cadrul structurii administrative a Consiliului care, deși din punct de vedere legal trebuiau coordonate de secretarul general, erau coordonate în fapt de către președintele sau vicepreședintele Consiliului, în baza unor simple decizii ale președintelui.

Prin Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut că Inspecția judiciară să funcționeze „pe lângă” Plenul C.S.M., formulă pe care macar din perspectiva terminologică o apreciem a fi ciudată, prin această prevedere legală apreciem faptul că s-a urmărit desprinderea, cel puțin din punct de vedere terminologic, Inspecției judiciare de structura administrativă a secretarului general.

Potrivit art. 61 din Legea 317/2004 „atribuțiile Inspecției judiciare, structura, numărul și salarizarea inspectorilor de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului” iar potrivit art. 42, alin. 1 din regulament, „Inspecția judiciară îndeplinește, potrivit legii, atribuții de analiză, verificarea și controlul în domeniile specifice de activitate sub controlul plenului”. Aceste două texte citate impun două aprecieri: În primul caz, în cadrul legal se specifică faptul că atribuțiile Inspecției judiciare se fixează în limita bugetului, lucru pe care personal îl consider absurd. Interpretând cadrul legal, presupunem faptul că membrii Inspecției pot fi revocați din funcție pe motiv că fondurile sunt insuficiente pentru a mai susține întreg personalul. În cel de-al doilea text citat, Inspecția are un caracter represiv în dauna celui de evaluare și analiză sintetică a activității magistraților.

Considerăm faptul că rolul inspectorilor nu este doar acela de a constata abaterile ci și de a stabili condițiile în urma cărora s-a ajuns la comiterea acestor abateri, astfel putând fi corectate neajunsurile legislative și organizatorice.

În reglementarea actuală, statutul inspectorilor judiciari, atribuțiile și competențele acestora sunt prevăzute în legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și de Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii (art. 42, alin. 3-art. 45), menționându-se faptul că funcția de inspector poate fi ocupată și de judecători sau procurori detașați (art. 61, alin. 3).

Așadsar, potrivit dispozițiilor Legii 317/2004, În cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a înființat Inspecția Judiciară, structură cu personalitate juridică.

Inspecția Judiciară își are sediul în București și este condusă de un inspector-șef, secundat de un inspector-șef adjunct.

În realizarea scopului pentru care aceasta a fost creată, Inspecția Judiciară dispune de un aparat propriu organizat în direcții, servicii și birouri. În cadrul acestui aparat propriu al Inspecției Judiciare funcționează inspectori judiciari, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, funcționari publici și personal contractual.

Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, precum și structura organizatorică și atribuțiile compartimentelor acesteia, se stabilește de cătreinspectorul-șef și se publică în Monitorul Oficial al României, partea I.

În fiecare an, Consiliul Superior al Magistraturii stabilește un număr de posturi bugetate, însă nu mai mult de 70. Numărul de posturi prevăzut în bugetul annual poate fi modificat prin hotărâre a guvernului, la propunerea inspectorului-șef, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Inspecției Judiciare se asigură integral de la bugetul de stat, fondurile destinate Inspecției Judiciare fiind evidențiate distinct în bugetul Consiliului Superior al Magistraturii.

Funcția de inspector-șef și cea de inspector-șef adjunct se ocupă prin concurs organizat de către C.S.M., ori de câte ori se impune acest lucru.

Organizarea concursului pentru ocuparea posturilor de inspector-șef și inspector-șef adjunct se anunță cu cel puțin 3 luni înaintea primei probe de concurs. Data, locul, tematica și bibliografia concursului se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Direcției resurse umane și organizare, cu consultarea Institutului Național al Magistraturii, și se afișează pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la aceeași dată cu anunțul de organizare a concursului. Concursul constă în susținerea următoarelor probe:

    a) prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției pentru care se candidează;

    b) probă scrisă privind managementul, comunicarea și resursele umane, evaluarea capacității candidatului de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, precum și verificarea rezistenței la stres și un test psihologic, aceasta având două componente:

    1. testarea psihologică, evaluarea capacității candidatului de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, precum și verificarea rezistenței la stres, denumită în continuare testarea psihologică;

    2. testarea scrisă a cunoștințelor privind managementul, comunicarea și resursele umane, denumită în continuare testarea scrisă.

La acest concurs pot participa și inspectorii în funcție.

Pentru participarea la acest concurs, inspectorii trebuie să urmeze următorii pași:

Inspectorii își depun candidaturile în termen de 15 zile de la publicarea datei concursului, la Consiliul Superior al Magistraturii.

Modificarea opțiunii în ceea ce privește funcția pentru care inspectorii candidează poate fi realizată până la data expirării termenului de depunere a candidaturilor.

(3) Proiectul referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere se depune în 6 exemplare identice, pe suport hârtie, la Consiliul Superior al Magistraturii, cu cel puțin 10 zile înainte de data desfășurării primei probe a concursului. Proiectul se depune și în format electronic, pe suport specific – CD. Depășirea din motive imputabile candidatului a termenului de depunere a proiectului atrage decăderea din dreptul de a mai participa la concurs.

În continuare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii numește la propunerea Direcției resurse umane și organizare o Comisie de organizare a concursului compusă din:

președinte: secretarul general ori secretarul general adjunct al Consiliului Superior al Magistraturii sau un director al Direcției resurse umane și organizare;

vicepreședinte: secretarul general adjunct sau un director al Direcției resurse umane și organizare;

membri: personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu funcții de conducere și execuție, funcționari publici și personal contractual din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Comisiile de concurs sunt numite de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Direcției resurse umane și organizare. Pentru probele al căror rezultat poate fi contestat, prin aceeași hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sunt numite și comisiile corespunzătoare de soluționare a contestațiilor.

Nu pot fi numite în comisia de organizare a concursului sau în comisiile de concurs persoanele care au soțul sau soția, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv în rândul candidaților. Dacă incompatibilitatea se ivește ulterior desemnării membrilor comisiilor, membrul în cauză are obligația să se retragă și să îi comunice de îndată această situație președintelui comisiei, în vederea înlocuirii sale. Totodată, aceeași persoană nu poate face parte din mai mult de o comisie din

       La 10 zile de la data expirării termenului de depunere a candidaturilor, listele cu candidații care îndeplinesc condițiile legale de participare la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii. În termen de 24 ore, candidații respinși în urma verificării pot formula contestații ce urmează să fie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre care se comunică de îndată contestatarului.

După alcătuirea listei finale, candidații susțin concursul alcătuit din trei probe, respectiv susținerea prezentarea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, testarea psihologică, testarea scrisă. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului pentru numirea în funcțiile de conducere ale Inspecției Judiciare.

Atribuțiile inspectorului-șef:

Potrivit articolului 69 din Legea nr. 317/2004 republicată din 1 iulie 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorul-șef îndeplinește, următoarele atribuții:

a) exercită funcția de conducere și organizare a activității Inspecției Judiciare;

b) reprezintă Inspecția Judiciară în relațiile cu Consiliul Superior al Magistraturii sau cu alte instituții interne sau internaționale;

c) exercită atribuțiile legale ce îi revin în calitate de ordonator de credite;

d) ia măsuri pentru repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul Inspecției Judiciare;

e) stabilește anual sau ori de câte ori se impune domeniile specifice de activitate cu privire la care se exercită controlul, după consultarea inspectorilor judiciari ori la propunerea oricăruia dintre titularii acțiunii disciplinare;

f) stabilește echipele de control, în domeniile prevăzute la lit. e);

g) numește, în condițiile legii, inspectorii judiciari și celelalte categorii de personal din cadrul Inspecției Judiciare, dispune modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestora;

h) stabilește atribuțiile și sarcinile individuale ale personalului din subordine, aprobând fișele de post ale acestuia;

i) evaluează, în condițiile legii, personalul din subordine;

j) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.

În activitatea sa, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare nu solicită și nu primește instrucțiuni de la nicio autoritate, instituție sau persoană în realizarea atribuțiilor sale referitoare la declanșarea, desfășurarea și valorificarea controalelor, cu excepția situațiilor prevăzute de prezenta lege. El este ordonator de credite, potrivit legii.

Potrivit alineatului 4 al aceluiași articol din prezenta lege, inspectorul-șef adjunct îndeplinește următoarele atribuții:

a) coordonează activitatea personalului Inspecției Judiciare, altul decât inspectorii judiciari;

b) ajută inspectorul-șef în activitatea de verificare și avizare a actelor și rezoluțiilor întocmite de către inspectorii judiciari;

c) coordonează activitatea de protecție și securitate a muncii;

d) coordonează formarea profesională a inspectorilor judiciari și activitatea de unificare a practicii la nivelul Inspecției Judiciare;

e) este înlocuitorul de drept al inspectorului-șef;

f) exercită orice alte atribuții delegate de inspectorul-șef.

Componența Inspecției Judiciare:

Competențele Inspecției Judiciare

Insprcția Judiciară îndeplinește prin inspectorii săi atribuții de analiză, verificare și control în domeniile sale de activitate. Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Competențele Inspecției judiciare sunt date de atribuțiile stabilite prin Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost republicată, modificată și completată ulterior și de Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 74 alin. (1) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii – republicată, inspectorii judiciari au urmatoarele atribuții:

În materie disciplinare, dispun și efectuează cercetarea disciplinară în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători, procurori, inclusiv față de cei ce sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum și față de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile prezentei legi;

Efectuează verificări la instanțele de judecată cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatoare a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunțarea, redactarea și comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanțele competente, punerea în executare a hotărârilor penale și civile și informează Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, formulând propuneri adecvate;

Efectuează verificări la parchete în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea și înregistrarea lucrărilor, repartizarea dosarelor pe criterii obiective, continuitatea în lucrările repartizate și independența procurorilor, respectarea termenelor, redactarea și comunicarea actelor procedurale și informează Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formulând propuneri adecvate;

Verifică eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente pentru asigurarea bunei funcționări a instanței și a parchetului, a calității corespunzătoare a serviciului, semnalează deficiențele constatate și formulează propuneri corespunzătoare pentru înlăturarea acestora, pe care le prezintă secției corespunzătoare;

Verifică sesizările adresate Inspecției Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, procurorilor, inclusiv a celor ce sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și a magistraților-asistenți ai Înaltei Curte de Casație și Justiție, ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora;

Efectuează, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, verificări privind condiția bunei reputații, pentru judecătorii și procurorii în funcție;

Efectuează verificările dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii pentru soluționarea cererilor privind apărarea reputației profesionale și a independenței judecătorilor și procurorilor; prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii raportul cuprinzând rezultatul verificărilor;

Efectuează orice alte verificări sau controale dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii sau de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (2) din același act normativ, atribuțiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), d) se efectuează din oficiu sau la solicitarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ori a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Modalitățile de sesizare a Inspecției judiciare:

Inspecția Judiciară poate fi sesizată de către ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. Cu toate acestea, Inspecția Judiciară se poate sesiza și din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii atunci când este titulară a acțiunii disciplinare în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de către judecători și procurori.

Motive pentru care poate fi sesizată Inspecția Judiciară

Inspecția judiciară poate fi sesizată în legătură cu evenimente necorespunzătoare din activitatea magistraților, așa cum rezultă din art. 97 alin.1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

În activitatea sa de soluționare a petițiilor, Inspecția Judiciară nu trebuie să intervină în activitatea de soluționare a dosarelor aflate pe rolul instanțelor și parchetelor. Totodată aceasta nu analizează soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești sau măsurile și soluțiile emise de către procurori, concluziile procurorilor în instanțele de judecată acestea putând fi atacate prin alte căi de atac. Inspecția Judiciară nu poate încălca principiile independenței judecătorului și autorității de lucru judecat. Aceasta nu are dreptul să efectueze acte de urmărire penală sau să acorde asistență juridică.

Modalitățile de adresare Inspecției Judiciare:

Persoanele interesate se pot adresa printr-o petiție transmisă prin poștă sau fax la sediul Inspecției Judiciare. Petiția trebuie să conțină obligatoriu datele de identificare ale petiționarului, descrierea faptelor sesizate, precum și data și semnătura olografă a petiționarului.

În situația în care petiția este transmisă prin intermediul poștei electronice, petiția trebuie să cuprindă în mod obligatoriu alături de elementele petiției convenționale și semnătura electronică a petiționarului.

Accentuăm faptul că elementele mai sus menționate sunt obligatorii, absența unuia dintre acestea atrage clasarea petiției.

O altă posibilitate de adresare se realizează prin intermediul conducătorii instanșelor sau parchetelor. Orice semnalare privind activitatea necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor, greșit îndreptată la instanțe și parchete, va fi înaintată Inspecției judiciare în termen de 5 zile de la înregistrare.

Desfășurarea activității inspecției judiciare:

Verificările prealabile se efectuează prin inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în termen de 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare. Inspectorul șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile, cu cel mult 45 zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. Inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.

Inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face verificările pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente.

Verificările pot fi efectuate și prin judecători anume desemnați de președintele instanței, la cererea Inspecției Judiciare. În cazul anchetelor ce au ca subiecți procurori din cadrul parchetelor, verificările la un anumit parchet pot fi efectuate, la cererea Inspecției judiciare, și de către procurori anume desemnați de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul șef al DNA sau procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel.

Potrivit art.72 Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, verificările la parchetele din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pot fi efectuate, la cererea Inspecției Judiciare, și prin procurori anume desemnați de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

După primirea sesizării în materie disciplinară, Inspecția Judiciară efectuează o cercetare prealabilă pentru stabilirea existenței sau inexistența aspectelor semnalate. Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii abateri disciplinare, rezultatul verificărilor prealabile se transmite de către inspectorul judiciar în termen de 10 zile de la finalizare ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în situația în care aceștia au sesizat Inspecția Judiciară, cu o propunere de clasare.

Dacă Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, iar din verificările prealabile se constată că nu există indiciile comiterii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare.

În situația în care în urma cercetării prealabile rezultă existența unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar transmite în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile autorului sesizării propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată de către ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Când Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, iar din verificările prealabile se constată că există indiciile comiterii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare prealabile.

Primind propunerea de începere a cercetării prealabile, ministrul justiției președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate începerea cercetării disciplinare.

Cercetarea disciplinară se efectuează în termen de 60 de zile de la data dispunerii acesteia, cu excepția situației în care intervine suspendarea. În situația în care termenul este insuficient, acesta se poate prelungi cu cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

– admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

– clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b. În această situație se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

– respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

Rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt respingerea contestației sau admiterea contestației, desființarea rezoluției de respingere a sesizării și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă.

În situația în care cercetarea disciplinară a fost dispusă de către ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Inspecția Judiciară comunică rezultatul cercetării prealabile titularului acțiunii disciplinare în termen de cel mult 7 zile de la finalizarea acesteia. Dacă apreciază că cercetarea este incompletă, titularul acțiunii disciplinare poate solicita o singură dată Inspecției Judiciare completarea acesteia. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată și se comunică titularului acțiunii disciplinare în termen de cel mult 7 zile de la finalizarea acesteia.

După primirea rezultatului cercetării prealabile, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate exercita acțiunea disciplinară prin sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Capitolul

Spețe

Nerespectarea normelor Codului deontologic al Judecătorilor și Procurorilor. Afectarea prestigiului justiției.

„Procurorul B a trimis redacțiilor de știri ale unor televiziuni, un memoriu ăn care făcea o serie de afirmații referitoare la justiție. Afirmațiile cu caracter general din cuprinsul memoriului au fost de natură să afecteze demnitatea instituției și a persoanelor care înfăptuiesc actul de justiție. Procurorul B avea obligația să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea și independența magistraților, să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea sa în funcție și în societate, să apere prestigiul autorității judecătorești și să întărească încrederea în integritatea și imparțialitatea sa, printr-un comportament adecvat în relațiile cu întregul social, să nu își exprime opinia cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor săi.

Față de modul în care declarațiile au fost făcute, cât și față de conținutul lor, nu se poate spune că acestea au ajutat la îmbunătățirea imaginii justiției, dimpotrivă au afectat-o și mai tare”. (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 08 septembrie 2005)

În fapt, prin cererea înregistrată la 05 august 2005, judecătorul A de la Tribunalul Y a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 95 din Legea 303/2004 și art. 4 din Hotărârea nr. 144/26.04.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, apărarea demnității, obiectivității și imparțialității magistraților, care au fost grav afectate prin apariția unor așa-zise „memorii” publicate în presă și redate pe principalele posturi de radio și televiziune.

În motivarea sesizării, s-a arătat că la 08 iulie 2005 procurorul B de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Y a trimis redacțiilor de știri ale unor televiziuni, un memoriu pe care l-a citit la prezentarea știrilor, la o oră cu maximă audiență. La 09 iulie 2005, memoriul a fost publicat și în presa locală, fiind însoțit și de comentariile procurorului B.

Se mai arată că acest memoriu a adus grave atingeri onoarei, reputației și demnității magistraților arădeni și nu numai, constituind o gravă încălcare a Codului deontologic al magistraților, că prin afirmațiile făcute au fost încălcate dispozițiile art. 5, alin. 1, 2 și 3, art. 10 alin. 2 și 3, art. 20, alin. 1 și 2 și art. 22, alin 1 și 2 din Codului deontologic al magistraților, precum și prevederile art. 5, alin. 1 din Legea 303/2004; că procurorul B ar fi afirmat în colectivul din care face parte că a fost la București în data de 25 iulie 2005 pentru a fi felicitat de conducerea Ministerului Justiției și de consilierul ministrului justiției pentru memoriul întocmit, putând fi probat faptul că în data respectivă, procurorul B a lipsit de la serviciu.

Prin nota Inspecției Judiciare s-au reținut următoarele:

Prin memoriul respectiv, procurorul B a arătat că este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității din București, promoția 1994, în prezent având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Y; că în interiorul sistemului judiciar există foarte multă corupție, incompetență, iresponsabilitate și indolență; că în majoritatea cazurilor sunt caracterizați de aceste grave păcate magistrații care au intrat în magistratură înainte de 1989, indiferent dacă au avut sau nulegături cu fosta Securitate; că funcțiile de conducere ale multor curți de apel, tribunale, judecătorii și parchete sunt ocupate de astfel de oameni, dar și de unii magistrați tineri care s-au molipsit de această teribilă lepră; că există și magistrați în vârstă de bună-credință dar care sunt afectați, la nivel subconștient de mentalități comuniste și retrograde; că cei mai mulți dintre magistrații tineri sunt cinstiți, bine pregătiți profesional, au un dezvoltat simț al răspunderii și suferă mult, pentru că de pe pozițiile lor de subordonare față de asemenea șefi, nu pot face mare lucru pentru ameliorarea actului de justiție; că începând cu anul 1994 de când este magistrat, și până în prezent a reușit să își facă datoria, având conștiința împăcată și mâinile curate; că anul acesta a constatat pentru prima oară că un Președinte al României și un guvrn doresc cu adevărat o reformă a sistemului juridic român; că atitudinea Președintelui României, poziția primului-ministru și acțiunile ministrului de justiție i-au format convingerea că Dumnezeu a trimis un executiv care își dorește în mod sincer o justiție sănătoasă,depolitizată, necoruptă, responsabilă, competentă; că cei care nu doresc reformarea justiției, ci doar realizarea propriilor interese meschine ocupă în mare parte funcții de conducere ale instanțelor și parchetelor, funcții pe care doresc să și le păstreze cu orice preț; că o parte din membrii Curții Constituționale sunt reprezentanții forțelor reacționare din justiția română.

În cuprinsul memoriului nu se menționează nume de magistrați care s-ar afla în situațiile respective, afirmațiile având caracter general și abstract.

Memoriul procurorului B exprimă, în esență o idee acceptată la nivelul întregii societăți, aceea că sistemul judiciar trebuie însănătoșit și reformat, însă această atitudine este criticabilă din perspectiva conținutului unora dintre aceste afirmații, precum și a modului în care acestea au fost făcute.

Afirmațiile nu au caracter jignitor pentru că nu se referă la persoane concrete, judecători sau procurori, însă ele afectează imaginea justiției pe care o acuză, în parte, de incompetență, corupție, iresponsabilitate, politizare e.t.c.

Căile legale de a sesiza aceste neajunsuri ale sistemului judiciar nu constau în criticarea acestora în presă, chiar dacă aceste critici s-ar fonda pe fapte reale, acestea nu ar reuși decât să discrediteze și mai mult imaginea acestui sistem aflat în plin proces de reformare.

Afirmațiile cu caracter general ale procurorului B sunt de natură să afecteze demnitatea instituției și a persoanelor care sunt chemate să înfăptuiască justiția, iar în raport de funcția pe care o exercită, aceasta cunoștea că trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea și independența magistraților, să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea sa în funcție și în societate, să apere prestigiul autorității judecătorești și să întărească încrederea în integritatea și imparțialitatea sa printr-un comportament adecvat în relațiile cu întregul corp social, să nu își exprime părerea cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor săi.

Codul deontologic prevede că magistrații își pot exprima totuși părerea cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor numai atunci când aceasta afectează imaginea justiției. Numai că declarațiile procurorului B nu se referă la persoane concrete și deși ar putea fi adevărate, nu sunt nici dovedite.

Din punct de vedere profesional, procurorul B cunoștea faptul că are obligația să concretizeze orice afirmație și să o argumenteze cu date care să creeze convingerea că sunt adevărate, astfel încât să rezulte că scopul pentru care aceste afirmații au fost făcute, a fost apărarea imaginii justiției. Însă față de modul în care au fost făcute declarațiile, cât și față de conținutul lor, nu se poate spune că acestea au ajutat la îmbunătățirea imaginii justiției, dimpotrivă, au afectat-o și mai tare.

Capitolul 3:

Studiu de caz

Analiza activității Inspecției Judiciare între anii 2005-2013

Potrivit site-ului Consiliului Superior al Magistraturii, inspecția a realizat mai multe cercetări disciplinare cu privire la procurori, după cum urmează:

În anul 2005 au fost promovate un număr de 4 acțiuni, toate fiind admise;

În anul 2006, au fost promovate un număr de 8 acțiuni, 3 dosare au fost conexate, rezultând șase acțiuni admise de Secție;

În anul 2007, au fost promovate 11 acțiuni, trei dosare au fost conexate, 4 acțiuni au fost respinse de secție, 5 acțiuni fiind admise de secție;

În anul 2008, au fost promovate 6 acțiuni, 3 acțiuni au fost respinse de secție, 3 acțiuni fiind admise de secție;

În anul 2009, au fost promovate 11 acțiuni, 5 acțiuni au fost respinse de secție, 6 acțiuni fiind admise de secție, 2 fiind respinse în recurs;

În anul 2010, au fost promovate 10 acțiuni, 6 acțiuni au fost respinse de secție, 4 acțiuni fiind admise de secție. Ulterior o acțiune din cele 6 respinse de secție a fost admisă în recurs.

În anul 2011, au fost promovate 8 acțiuni, 4 acțiuni au fost respinse de secție, 4 acțiuni fiind admise de secție;

În anul 2012, au fost promovate 8 acțiuni, 3 acțiuni au fost respinse de secție, 5 acțiuni fiind admise de secție, o acțiune a fost admisă în recurs;

În anul 2013, au fost promovate 7 acțiuni, 6 acțiuni au fost respinse de secție, o singură acțiune fiind admisă de secție.

Observăm astfel că în perioada analizată au fost promovate 73 de acțiuni disciplinare ce vizează procurori, 6 dosare au fost conexate, 31 acțiuni au fost respinse de secție, 38 de acțiuni disciplinare au fost admise de secție, iar un număr de 3 acțiuni au fost admise în recurs.

Dintre acțiunile admise, în anul 2008, una s-a soldat cu o excludere din magistratură, iar în anul 2009 din cele 6 acțiuni admise de Secție, 3 s-au soldat cu excluderi din magistratură.

Exemple acțiuni disciplinare desfășurate de către Inspecția Judiciară între anii 2011-2013 (spețe publicate pe site-ul C.S.M.)

Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g) și h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în perioada ianuarie 2008 – 25 octombrie2010 a primit de la organele de poliție judiciară un număr de 6696 dosare penale pe care le-a reținut în propriul birou până în luna decembrie 2009 și apoi depozitate într-o altă încăpere unde nu se desfășurau alte activități, fără a le repartiza pentru soluționare procurorilor din subordine și fără a le înregistra în Registrul penal, denaturându-se astfel situația statistică și a activităților din unitate.

De asemenea, s-a reținut că procurorul nu a respectat ordinele date, în conformitate cu legea, de prim procurorul ierarhic superior, prin notele de serviciu emise la datele de 16.06.2008, 23.02.2009, 26.11.2009 și 30.04.2010.

S-a mai reținut că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prim procurorul a soluționat cu mare întârziere mai multe plângeri formulate de părți în temeiul art. 278 Cod procedură penală, împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată (Hotărârea nr. 6P/10.05.2011)”.  

D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Hunedoara

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în dosarul nr. 28D/P/2010 nu a respectat normele de procedură care reglementează dreptul la apărare, prin aceea că a dispus o măsură preventivă față de o inculpată cu încălcarea dispozițiilor art. 143 alin. (1) Cod procedură penală care prevăd asistența juridică obligatorie, pentru cazurile în care se dispune o astfel de măsură (Hotărârea nr. 5P/14.04.2011)”. 

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că la data de 13 octombrie 2010 a avut atitudine necuviincioasă față de numitul D.E., citat în calitate de martor la sediul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în timp ce acesta era audiat de către procurorul T.S. În timp ce martorul era audiat, procurorul i-a solicitat direct martorului pe un ton răstit, inadecvat și insultător – marș afară – să părăsească biroul.

De asemenea, s-a mai reținut că, la data de 1 martie 2011 în timp ce numitul L.A., ofițer de cercetare penală la Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, se afla în biroul procurorului de caz T.S., în vederea audierii sale în calitate de martor, procurorul, cu un aer de superioritate, i-a reproșat martorului că ar fi favorizat o persoană cercetată de el, într-un dosar ce a avut ca obiect un accident de circulație și care a plecat fără drept în Afganistan, motiv pentru care ofițerul de poliție (martor) ar urma să-i plătească solda și salariul. (Hotărârea nr. 9 P/16.11.2011)”.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. d) și h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în nerespectarea confidențialității lucrărilor de care a luat la cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin aceea că a adus la cunoștința unor persoane neautorizate, aspecte care rezultau din punerea în aplicare a unui mijloc de probă care prin natura sa, implica fără echivoc păstrarea confidențialității administrării lui.

De asemenea, s-a reținut că procurorul a încălcat Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind desfășurarea activității de relații cu mass-media în cadrul Ministerului Public.

Astfel, în cauză, s-a reținut că procurorul nu a avut nici acordul conducătorului unității de parchet, nu a informat nici purtătorul de cuvânt și a furnizat mass-mediei date care exced unei prezentări tehnice de specialitate. (Hotrărârea nr. 1 P/08.02.2012)”.  

Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că s-a învestit cu soluționarea unui dosar penal în condițiile în care apărătorul ales al învinuitului îi era rudă de gradul III, a soluționat cauza și a semnat adresele de comunicare a soluției dispuse.(Hotărârea nr. 8 P/17.10.2011)”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) și i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că, în  perioada 2000-2010 a stocat în biroul său un număr de 174 de dosare penale (9 dosare în anul 2000; 7 dosare în anul 2001; 14 dosare în anul 2002; 20 dosare în anul 2003; 30 dosare în anul 2004; 29 dosare în anul 2005; 3 dosare în anul 2006; 16 dosare în anul 2007; 21 dosare în anul 2008, 9 dosare în anul 2009 și 6 dosare în anul 2010) în care procurorii au emis soluții ori au dispus completarea cercetărilor de către organele de poliție, pe motiv că acestea nu ar fi legale și temeinice, însă nu a procedat la infirmarea lor, în unele dintre dosare procedând sau intenționând la completarea probatoriului. În cele mai vechi dintre dosare s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 10 lit. g Cod procedură penală.

Cu privire la cea de a doua abatere disciplinară, s-a reținut că, în perioada 2003-2010, procurorul a lăsat nesoluționate un număr de 22 plângeri, sesizări și memorii (o cauză în anul 2003, o cauză în anul 2004, două cauze în anul 2005, 4 cauze în anul 2006, 9 cauze în anul 2008 și 5 cauze în anul 2009), nerespectând termenul legal de 20 zile, prevăzut de art. 277 C.p.p. pentru plângerile la soluții, termenul prevăzut de art. 399 alin. 4  C.p.p. pentru revizuiri ori un termen rezonabil pentru celelalte lucrări. (Hotărârea nr.7 P/06.09.2011)”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara

„Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că a acordat atât telefonic, cât și cu prilejul unei întâlniri avută în București, consultații juridice unei părți în privința conduitei procesuale ce s-ar impune să o adopte, precum și a obiecțiilor ce urmează să le invoce referitor la expertiza tehnică efectuată într-un dosar al Direcției Naționale Anticorupție – S.T.Timișoara”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduș

”Comisia pentru procurori a formulat acțiune disciplinară împotriva unui procuror pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că a refuzat să-și îndeplinească îndatoririle profesionale privind desfășurarea serviciului de intervenție, cu nerespectarea Ordinului nr. 192/02.09.2010 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău

”Comisia de disciplină pentru procurori a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. A) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că a realizat controlul de legalitate și temeinicie cu privire la soluția adoptată într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, în care s-au efectuat acte de cercetare penală față de soția sa. – (Hotărârea nr. 3 P/05.04.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii – Irevocabilă prin decizia nr. 393/01.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție)”.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad

”Comisia de disciplină pentru procurori a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. A) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că, la data de 24 ianuarie 2012, ora 1134, la postul de televiziune Antena 3, a avut o intervenție în direct, de circa 5 minute, în care a făcut aprecieri privind sistemul de justiție din România, activitatea Guvernului României și a probității morale a membrilor acestuia, afirmații care se înscriu în sfera manifestărilor contrare demnității funcției de procuror și sunt de natură să afecteze prestigiul funcției pe care o ocupă. De asemenea, se reține și că, la data de 31.01.2012, ora 2234, la postul de televiziune „Antena 3”, în emisiunea „Sinteza zilei”, a avut o intervenție în direct, de circa 10 minute, în care a făcut afirmații privind starea morală a societății românești, aprecieri care se înscriu în sfera manifestărilor care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției. – (Hotărârea nr. 5 P/02.05.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, irevocabilă prin decizia nr. 447/12.11.2012 a Înaltei Curți de Casație de Justiție.)”

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

„Comisia de disciplină pentru procurori a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. H) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată prin Legea nr. 36/2011, precum și art. 99 lit. L) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată prin Legea nr. 24/2012, constând în aceea că nu a respectat dispozițiile legale privind competența după calitatea persoanelor, cu prilejul solicitării unei autorizații de interceptare și înregistrare pe bandă magnetică a convorbirilor telefonice într-un dosar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. De asemenea, pârâtul a exercitat funcția cu rea credință, prin preluarea unui dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, cu încălcarea principiului continuității și al independenței procurorului în adoptarea soluției, și a intervenit în activitatea altor procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, cărora le-a solicitat rezolvarea într-un sens favorabil a dosarului penal privind pe concubina sa. – (Hotărârea nr. 7 P/18.07.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, irevocabilă prin decizia nr. 3/14.01.2013 a Înaltei Curți de Casație de Justiție)” .

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj

„Comisia de disciplină pentru procurori a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată (art. 99 lit. t) din actuala reglementare), constând în aceea că, având de instrumentat un dosar, a propus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 2481 Cod penal, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind competența materială, prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, ce se sancționează cu nulitate absolută, consecința faptei fiind privarea de libertate a inculpatului. – (Hotărârea nr. 6 P/20.06.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturi, irevocabilă prin decizia din 28.01.2013 a Înaltei Curți de Casație de Justiție)”.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

„Comisia de disciplină pentru procurori a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată prin Legea nr. 24/2012, constând în aceea că a manifestat o atitudine care a adus atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, respectiv a refuzat nejustificat să îndeplinească o îndatorire de serviciu. – (Hotărârea nr. 8 P/10.10.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, irevocabilă prin decizia nr. 4/14.01.2013 a Înaltei Curți de Casație de Justiție)”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București

„Judiciară a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea a două abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și trei abateri prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, în vigoare până la data de 25.01.2012, constând în aceea că a participat la negocierile ocazionate de rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a unui teren proprietatea unei societăți comerciale, acordându-i directorului general al acesteia asistență juridică, precum și că, în luna august 2011, a acordat consultanță juridică unei persoane fizice, în vederea redactării unei plângeri împotriva unei ordonanțe Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care aceasta avea calitatea de persoană vătămată, ca urmare săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune. De asemenea, s-a reținut în sarcina pârâtului procuror că, urmare unor promisiuni făcute unui subofițer în cadrul unei unități militare de jandarmi din București, care făcea parte din dispozitivul de pază repartizat pentru obiectivul „sediul parchetelor din strada Scaune”, a intervenit pe lângă persoane cu funcții de conducere din cadrul Jandarmeriei Române, în vederea menținerii acestuia la locul de muncă din strada Scaune, că, în luna august 2011, în urma avarierii autoturismului unei persoane fizice, întrucât aceasta nu avea asigurare pentru daune, în baza relației de afinitate existentă între ei, i-a solicitat șefului Serviciu daune din cadrul unei societăți de asigurări să efectueze reparațiile necesare autoturismului, fără a achita contravaloarea acestora, iar, în perioada august-septembrie 2011, a intervenit pe lângă șeful Poliției Comunitare București, în favoarea vărului său, pentru a fi repartizat pe un anumit post din cadrul acestei instituții, post în cadrul căruia programul de lucru era 24 de ore lucrate cu 72 ore libere, față de postul unde acesta activa și în cadrul căruia programul era 24 ore lucrate și 48 ore libere. – (Hotărârea nr. 9 P/20.12.2012 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii) – hotărârea este definitivă, însă nu s-a împlinit termenul de declarare a recursului”.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea

„Inspecția Judiciară a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, constând în aceea că, la data de 3 mai 2012, în instrumentarea unui dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, a respins propunerea organelor de poliție de sesizarea instanței în vederea luării măsurii arestării preventive, nesocotind, din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept procesual, printr-o greșită apreciere a gradului de pericol social pe care, în raport de probele administrate, îl reprezenta persoana învinuitului și faptele de tâlhărie și violare de domiciliu săvârșite de acesta, pe timp de noapte, asupra unei persoane în vârstă lipsite de apărare, în condițiile în care învinuitul nu se afla la prima abatere de la legea penală, fiind cunoscut ca o persoană violentă, cu antecedente. – (Hotărârea nr. 2 P/30.01.2013 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii) – hotărârea este definitivă, însă nu s-a împlinit termenul de declarare a recursului”.

Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași

„Inspecția Judiciară a exercitat acțiune disciplinară împotriva unui procuror, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, constând în acea că a încălcat dispozițiile art. 221 alin. (1) Cod procedură penală referitoare la întocmirea procesului verbal de sesizare din oficiu, consemnând cu rea credință fapte nereale ori neverificate, finalizate cu înregistrarea unui dosar penal la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, pentru infracțiuni care în realitate nu au existat, dar referitor la care nu existau nici indicii la data întocmirii procesului verbal de sesizare din oficiu că au fost comise. De asemenea, s-a reținut faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 911 Cod procedură penală referitoare la existența datelor și a indicilor temeinice necesare pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor unei persoane, precum și ale art. 911 alin. (7) Cod procedură penală, potrivit cărora procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor și înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizației dacă nu mai există motivele care le-au justificat. – (Hotărârea nr. 1P/30.01.2013 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii) – hotărârea este definitivă, însă nu s-a împlinit termenul de declarare a recursului”.

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 18.06.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului A.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), i) teza a II-a, n) și t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, constând în aceea că procurorul a solicitat în mod repetat de a fi prezentat inculpatul la unitatea de parchet, deși aceste prezențe nu erau necesare, existând zile în care nu s-au efectuat acte procedurale, a rămas singură în birou cu inculpatul ore în șir, pentru a scrie un denunț de câte o pagină, a purtat corespondență cu inculpatul aflat în penitenciar prin intermediul s.m.s., aspecte ce au ajuns și la cunoștința opiniei publice prin intermediul presei; a intervenit în favoarea inculpatului la conducerile organelor de cercetare penală și penitenciarului, a întreprins demersuri pentru ca inculpatul să beneficieze de sprijinul unor cadre universitare în vederea redactării unor lucrări științifice, a solicitat unei martore să-l sprijine pe inculpat, iar natura mesajelor adresate inculpatului și conținutul discuțiilor cu fratele acestuia, denotă un interes special pentru inculpat, dincolo de orice preocupare normală față de situația oricărui inculpat, caz în care era obligată să se abțină în toate dosarele în care inculpatul avea calitate de parte; a dispus ca inculpatul să nu fie transferat la penitenciar după sesizarea instanței de judecată, a citat inculpatul sediul unității de parchet și a acceptat să rămână în biroul acesteia, uneori 5-6 ore, contribuind la sustragerea inculpatului de la regimul de detenție, a intervenit la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă pentru a-l repartiza pe inculpat la camera destinată „veselarilor”, pentru a beneficia de o libertate mai mare de mișcare, a contactat telefonic un profesor universitar, declinându-și calitatea de magistrat procuror, în condițiile în care era de notorietate că inculpatul era arestat; a înregistrat un dosar penal urmat de efectuarea unor acte premergătoare vizând o infracțiune care nu există, fapt ce rezulta chiar din plângerea inculpatului petiționar și, care, dacă ar fi existat, nu era de competența unității respective de parchet, urmărind vătămarea intereselor legale ale procurorilor reclamați, fapt ce rezultă din conținutul mesajelor trimise inculpatului.

Prin Hotărârea nr. 3P/03.09.2013, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a) i), n) și t) din Legea 303/2004( irevocabilă prin Decizia nr. 38/24.03.2014 a Î.C.C.J.)”

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 18.07.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului A.V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, constând în manifestări care pot aduce atingere onoarei ori prestigiului justiției, săvârșite în afara atribuțiilor de serviciu, respectiv existența între procuror și un ofițer de poliție a unui conflict deschis, despre care se cunoștea în opinia publică, având originea în întreținerea unor relații extraconjugale de către soția polițistului cu procurorul, anterior pronunțării hotărârii de divorț, sesizările anonime formulate de procuror la adresa polițistului, angajarea unei firme de detectivi pentru a-l urmări pe polițist, precum și servirea cu bere a unor clienți la restaurantul deținut de concubina sa, solicitările repetate adresate unor lucrători de poliție de a-i furniza relații despre ofițerul de poliție, vizita la Școala Specială D. și încercarea de realizare a unei constatări a unei infracțiuni flagrante în prezența unor angajați ai mass-media, pe care i-a solicitat special să-l însoțească.

Prin Hotărârea nr. 4P/17.09.2013, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 ( irevocabilă prin Decizia nr. 39/24.03.2014 Î.C.C.J.)”.

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 07.08.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului B.L. din cadrul DIICOT- ST C., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) și t), constând în aceea că la data de 26 decembrie 2012, după ce a primit plângerea, cu încălcarea pct. 2 lit. e) din dispoziția nr. 1600/D/I/5/1.10.2012, a prezentat procurorului șef serviciu o situație nereală (respectiv că se afla la serviciu, în exercitarea unor atribuții specifice și 2 persoane au venit la Craiova, de la Slatina, pentru a reclama o faptă de competența DIICOT – exploatare sexuală în care sunt implicați polițiști), cu scopul vădit de a eluda dispoziția menționată și în același timp, de a-și repartiza sieși plângerea, cu intenția procurorului de a manipula legea în mod conștient, urmată de o vătămare a intereselor uneia din părțile implicate în proces.

Prin Hotărârea nr. 7P/16.12.2013, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat sancțiunea disciplinară constând în avertisment pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 ( irevocabilă prin Decizia nr. 86/30.06.2014 a Î.C.C.J.)”

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 27.08.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului T.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, constând în aceea că, în perioada 01.01.2012 – 07.08.2013, în mod repetat și din motive imputabile, nu a respectat dispozițiile legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor și, totodată, din motive imputabile a efectuat cu întârziere lucrările ce i-au fost repartizate. Prin Hotărârea nr. 6P/20.11.2013, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat sancțiunea disciplinară constând în avertisment pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 ( irevocabilă prin Decizia nr. 67/05.05.2014 a Î.C.C.J.)”.

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 30.09.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului P.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria I., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, constând în consumul de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, precum și nesoluționarea în termenul prevăzut de lege a dosarelor și depășirea duratei acestui termen cu o perioadă semnificativă de timp.

Prin Hotărârea nr. 1P/08.01.2014 Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturi a aplicat sancțiunea disciplinară constând în avertisment pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 ( irevocabilă prin Decizia nr. 281/13.05.2014 a Î.C.C.J.)”.

„Inspecția Judiciară a exercitat la data de 11.10.2013 acțiunea disciplinară împotriva procurorului B.M.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) și t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare constând în faptul că, printr-o altă ordonanță, a infirmat măsura luată de prim procurorul unității, care a dispus ca într-un dosar cercetarea penală să fie efectuată de către Inspectoratul de Poliție Județean N. – Serviciul Poliției Rutiere și, fără cunoștința acestuia a dispus ca dosarul cauzei să fie soluționat de către Poliția oraș B., organele de cercetare penală fiind în imposibilitate a pune în aplicare cele două măsuri contradictorii.

Prin Hotărârea nr. 2P/08.01.2014, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat sancțiunea disciplinară constând în suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. m) și t) din Legea nr. 303/2004. Împotriva hotărârii secției, până la data prezentei, nu a fost exercitată calea de atac a recursului”.