Biodiversitatea Faunei DE Nevertebrate DIN Solurile Ocupate CU Pasuni Si Fanete Exploatate Intensive

BIODIVERSITATEA FAUNEI DE NEVERTEBRATE DIN SOLURILE OCUPATE CU PAȘUNI ȘI FÂNEȚE EXPLOATATE INTENSIVE

CUPRINS

Abstract

PARTEA 1- DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

CAPITOLUL 1

GENERALITĂȚI

TEMA ABORDATĂ

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROIECTULUI

ANALIZA ȘI EVALUAREA METODELOR DE CERCETARE UTILIZATE

CADRUL NATURAL AL CERCETĂRII

AMPLASAREA GEOGRAFICĂ

FACTORII DE MEDIU AI ANULUI 2014

ASPECTE LEGISLATIVE ALE PROTECȚIEI ECOSISTEMELOR ARTIFICIALE

PARTEA a 2-a –CERCETĂRI PERSONALE

CAPITOLUL 2

COLECTAREA ȘI DETERMINAREA MATERIALULUI BIOLOGIC

PROTOCOL DE REALIZARE EXPERIMENTE

CONSERVAREA ȘI DETERMINAREA MATERIALULUI COLECTAT

CAPITOLUL 3

REZULTATE ȘI DISCUȚII

CARACTERIZAREA ELEMENTELOR DE FAUNĂ NEVERTEBRATĂ COLECTATE ÎN TEREN

ANALIZA IMPACTULUI FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA COLECTĂRII ȘI ASUPRA BIODIVERSITĂȚII SPECIILOR COLECTATE

CARACTERIZAREA SPECIILOR DOMINANTE

ANALIZA PRINCIPALILOR PARAMETRI ECOLOGICI

PARTEA a 3-a

CONCLUTII

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Lista tabelelor

LISTA FIGURILOR

Fig.1.1.Colectarea materialului biologic cu ajutorul capcanelor Barber

Fig.1.2.Materialul colectat

Fig.3.1.Greierele de camp; Gryllus campestris –adult.

Fig.3.2.Gândacul pământiu -Opatrum sabulosum L- adult

Fig.3.3.1.Gândacul ghebos- Zabrus tenebrioides Goeze-adult

Fig.3.3.2.Gândacul ghebos- Zabrus tenebrioides Goeze- larva

Fig.3.4. Pterosticus (Poecilus) cupreus L-adult

Fig.3.5. Dolichus Halensis Schall-adult

LISTA TABELELOR

Tab.nr.1.Factori de mediu 2013

Tab.nr.3.1.Rezultate obținute la colectarea materialului biologic

Tab.nr.3.2.Tabel aranee și miriapode

Tab.nr.3.2.Constanța speciior

Tab.nr.3.3.Tabel abudența speciilor

Abstract

În cadrul unui ecosistem speciile de nevertebrate au un rol important în menținerea unui echilibru al biodiversității dar în același timp sunt principalii indicatori care ajută la analizarea efectelor suferite de mediu din cauza factorilor andropici și naturali.

În studiul actual, au fost identificate și inventariate speciile de animale nevertebrate dintr-un ecosistem praticol exploatat intensiv în perioada de vegetație a anului 2013(iunie-august). Pentru realizarea studiului s-a utilizat metoda cu capcane de tip Barber.

În urma observațiilor realizate de pe data de 10-06-2013 până pe data de 16-08-2013, pe suprafața arealului analizat am obținut un total de 335 de indivizi din 27 specii de nevertebrate aparținând speciilor de nevertebrate din urmatoarele grupe: ordinele Orthoptera (190 de indivizi ), Coleoptera (92 de indivizi), Heteroptera (6 indvizi), Hemiptera(3 indivizi), Araneae (68 indivizi), Myriapoda (9 indivizi).

S-au descris principalele specii de nevertebrate, după care s-au analizat apoi principalii indici de biodiversitate: numărul total de specii, abudența, frecvența și constanța acestora; în urma observărilor și determinărilor realizate în ecosistem s-a constatat că în arealul studiat există un număar mare de indivizi care au fost încadrați în trei categorii de faună:

-fauna dăunătoare cu un număr de 18 specii, un număr de 265 de indivizi, reprezentând 11,04% din total.

-fauna utilă având un număr de 7 specii și 27 de indivizi, reprezentând 78,50% din total.

-fauna indiferentă cu un număr de două specii, cu 35indivizi reprezentând 10,44% din total.

În funcție de abudența și evoluția materialului biologic colectat s-a stabilit ca există un echilibru destul de bun chiar dacă suprafața este exploatată intensiv.

PARTEA 1

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI GENERALE

GENERALITĂȚI

Organismele animale dintr-un ecosistem, fie ele nevertebrate sau vertebrate, au un rol important în întreaga activitate din ecosistem, ele realizând o serie de conexiuni intraspecifice și interspecifice. De asemenea ele intervin în procesele de degradare a materiei organice și de reciclare.

Diversitatea lumii vii a atins cote înalte prin diversitatea adaptărilor viețuitoarelor la cele mai dificile și aprige condiții de viață în ceea ce privește lupta lor pentru supraviețuire.

Biodiversitatea elementelor vii cuprinde toate organismele din sol și subsol, precum și toate organismele de la suprafața acestuia, fie ele fungi, bacteria, ciuperci macro și microscopice, plante și animale.

Fiecare astfel de organism este în strânsă corelație cu factorii de mediu dar și cu speciile cu care conviețuiește și de care depinde.

Speciile de animale din cadrul unui biotop reprezintă verigi importante ale lanțului trofic , multe specii fiind considerate indicatori ecologici care ajută la stabilirea gradului de poluare a mediului. Apariția sau dispariția unei astfel de specii atrage după sine un dezechilibru ecologic de proporții, care afectează toate speciile din lanțul trofic respectiv.

Fauna de nevertebrate dintr-un ecosistem praticol este de două feluri: fauna specifică pășunilor și fânețelor, respectiv speciile de nevertebrate care se dezvoltă pe gramineele spontane și pe leguminoasele perene alături de care se găsesc prădătorii și paraziții acestora, dar și o serie de specii indiferente.

Exploatarea intensivă a pășunilor și fânețelor atrage după sine sărăcirea resurselor de sol și de plante, iar acest aspect are influență asupra speciilor care depind de plantele respective ca sursă de hrană atât ca dinamică cât și ca abundență.

Studiul ecosistemului praticol pe care l-am abordat în lucrare a scos în evidență faptul că, deși exploatată intensiv, pășunea analizată dispune de un număr mare de specii de nevertebrate, care au atât caracter de specii dăunătoare cât și caracter de specii utile sau indiferente.

Tema abordată

În lucrare s-a pus accent pe pe analiza speciilor de nevertebrate din pășuni și fânețe exploatate în sistem intensiv din localitatea Murgeni, județul Vaslui, aceste specii au o importanță deosebită asupra ecosistemului praticol și asupra biodiversității.

Insectele în lupta lor pentru supraviețuire s-au adaptat, găsind soluții de viață chiar și în cele mai dificile condiții datorate agriculturii în sistem intensiv, chimizării solurilor.

Chiar dacă biodiversitatea este în pericol interesele economice, comerciale și politice, în multe din cazuri au prioritate în fața necesității biodiversității.(Cristea Mihai,2006).

Cultivarea solurilor în sistem intensiv are efecte negative asupra diferitelor resurse ale mediului înconjurător: sol, aer, apa, floră și faună înregistrează cele mai intense modificări, având consecințe directe sau indirecte asupra mediului în același timp afectând negativ biodiversitatea prin utilizarea imputurilor de sinteză (îngrășăminte și pesticide).

Degradarea biologică a solului afectează modul de viață al viețuitoarelor și funcțiilor pe care acestea le exercită.

Principalele cauze ale degradării biologice sunt: hrană insuficientă, cantități mari de agrochimicale, afânarea si deranjarea excesivă a solului prin numeroasele lucrări.

Lucrările asupra solului afectează mediul prin: intensitatea de prelucrare a solului și prin cantitatea și modul de încorporare a resturilor vegetative în sol influețând cantitatea de apă, starea de aerație, temperatura și contactul dintre particulele minerale și cele organice.

Un alt efect negativ al folosirii pesticidelor în mod irațional, duce la creșterea concentrației de substanță activă în timp ce aceasta este preluată la nivelurile trofice superioare cunoscut sub denumirea de „amplificare biologică”.

Concentrația poate ajunge de câteva ori mai mare în vârful piramidelor trofice, datorită acumulării produselor fitofarmaceutice care sunt puțin degradabile și au o remanență mare în sol.

Zoocenoza dintr-un agroecosistem natural se află într-un echilibru biocenotic datorită celor două fenomene biologice: prădătorism si parazitism, acest echilibru este afectat negativ prin aplicarea produselor de sinteză produce modificări în structura și funcțiile populațiilor din ecosistemele naturale, rezultând schimbări la nivelul biocenozei cum ar fi :

– schimbarea dominanței,

– modificarea raportului dintre specii,

– scăderea diversității specifice si genetice,

– creșterea invadabilității biocenozei prin slabirea capacitatii de autoreglare, etc

(http://www.scrigroup.com/casa-masina/pomicultura/POLUAREA-CU-PESTICIDE-A-AGROEC33637.php )

1.2 Scopul și obiectivele proiectului

Scopul principal al proiectului este reprezentat de studiul teoretic și analiza informațiilor din domeniul biodiversității speciilor de nevertebrate din pășunile și fânețele exploatate intensiv din localitatea Murgeni, jud Vaslui.

Pentru realizarea proiectului am stabilit metodele de prelevare și recoltare a materialului biologic, apoi colectarea și determinarea acestuia, descrierea speciilor de nevertebrate colectate și interpretarea principalilor parametri ecologici.

Cea mai simplă metodă de studiu a biodiversității o reprezintă inventarierea speciilor în urma colectării insectelor cu ajutorul capcanelor de sol de tip Barber și cu ajutorul fileului.

Prin aceasta se urmărește depistarea prezenței indivizilor pe o anumită suprafață, identificarea speciilor, a stadiilor de dezvoltare, a densității, frecvenței și abundenței acestora, precum și monitorizarea biologiei lor.

Într-un ecosistem praticol speciile de nevertebrate reprezintă verigi ale lanțurilor trofice, multe sunt indicatori ajutând la stabilirea gradului de poluare a solului.

Insectele sunt în mare parte terestre, adică trăiesc pe suprafata solului, prin vegetația ierboasă, factorii care condiționeză existența și abundența lor sunt: umiditatea, vegetația, temperatura, poziția geografică .

O parte din acestea sunt specii dăunătoare ale culturilor agricole și ale pădurilor, o alta parte hranindu-se cu ouăle și larvele altor insecte mențindu-se astfel un echilibru la nivelul lanțului trofic.

Obiectivele proiectului sunt :

Studiul teoretic și analiza informațiilor de specialitate, din domeniul biodiversității

Analiza legislației de mediu din domeniu;

Stabilirea metodelor de prelevare și recoltare de probe pentru obținerea numărului maxim de specii dintr-o fâneață;

Colectarea, determinarea și inventarierea materialului biologic colectat

Interpretarea principalilor parametri ecologici.

1.3 Analiza si evaluarea metodelor de cercetare utilizate

Metodele de colectare a insectelor variază, în funcție de trăsăturile comportamentale și preferințele de habitat ale diferitelor specii. Colectarea este necesară pentru evaluarea dimensiunii si componenței comunitaților de insecte din acea zona.

Cea mai simplă formă de studiu o reprezintă inventarierea, respectiv depistarea indivizilor pe o anumită suprafață, cu identificarea taxonilor și abundenței acestora.

Cea mai simplă metoda de capturare este cea cu fileul, în același timp este și o metoda ecologică, fileul folosit trebuie să fie din material mai aspru deoarece unele insecte au aparat bucal de rup si mestecat ( cum sunt coleopterele sau ortopterele).

Sistemul de colectare prin “cosire” cu fileul entomologic se face pentru colectarea unor specii de nevertebrate (insecte) și este una din metodele clasice, cu ajutorul fileului se parcurge o distanță dată, vegetația ierboasă fiind ”cosită” printr-un numar fix de miscări (de exemplu 20 de cosiri pe un perimetru de 25 de metri). Insectele colectate cu ajutorul fileului entomologic sunt transferate intr-un borcan cu alcool, urmând apoi a fi triate și prelucrate în laborator.

Colectarea directa se face atunci când capturarea este prea costisitoare si se realizează cu capcane entomologice. Pentru insectele terestre se folosește frecvent capcane de sol de tip Barber care sunt niște vase umplute cu substanțe de conservare și amplasate la nivelul solului.

Tehnica de monitorizare, utilizată cea mai relevantă, ieftină și mai ușoară metodă care este cea cu capcane de sol de tip Barber care este și o monitorizare continuă asupra speciilor.

În situația de față au fost testate două metode de colectare pentru ca în final sa fie aleasă cea mai eficientă dintre ele, fiind cea cu capcane de sol de tip Barber.

Observațiile și determinările au fost efectuate pe insecte colectate cu capcane de tip Barber, având ca soluție conservatoare saramură concentrată.

1.3.1 Metoda de colectare (utilizată) .

Metoda folosită în colectarea insectelor a fost metoda de capturare cu ajutorul capcanelor Barber. Fig 1

Fig.nr. 1 .1. Colectarea materialului biologic cu ajutorul capcanelor Barber

Suprafața destinată studiului a fost stabilită la dimensiunea de 7500 mp, iar pe ea au fost amplasate 8 capcane de tip Barber. Verificarea capcanelor și colectarea probelor a fost efectuată la un interval de două săptămâni în perioada de vegetație, ocazie cu care au fost adunate insectele și completată soluția de saramură.

Fig.nr.1.2.Materialul colectat

Fiecare prelevare a fost numerotată si etichetată cu data și numarul probei. Materialul rezultat a fost transportat la laborator pentru a se stabili speciile si numărul acestora.

După determinare insectele au fost inventariate și înregistrate în tabele după care s-au calculat principalii parametri ecologici.

1.4.1 Cadrul natural al cercetării

Murgeni este o comunitate situată la sudul județul Vaslui, Moldova, România. A căpătat statutul de oraș în decembrie 2003. Este format din 6 sate plus orașul Murgeni după cum urmeză: Floreni, Raiu, Cârja, Lățesti, Sărățeni, Schineni, orașul Murgeni. Suprafața totală a comunității este de: 135,19km².

Geomorfologie

Forme de relief: este situat în partea de sud-est a podișului Central Moldovenesc, într-o unitate cunoscuta în literatura de specialitate sub numele de Depresiunea Horincea –Elan-Prut, subunitatea Depresiunea colinară Elan, prezintă un teren deluros, cu șesuri numai în văile apelor. Atitudinea maximă atinge 318 m in zona masivului deluros Ciomaga, suburbia Schineni, iar atitudinea minimă este de 20 m în Lunca Prutului, litologic versanții sunt construiți din argile nisipoase și argile uneori cu caracter leossoid.

Sarmațianul este reprezentat prin marne argiloase, argilo-nisipoase si nisipuri care formează fundamentul indicat al reliefului zonei.Stratele sarmațiene au o structură simplă monoclinală cu o inclinare generală de 7-8 m-Km spre sud-vest.

Cuaternarul este reprezentat prin depozitele de argile, argile prafoase, uneori leossoide, nisipuri argiloase , nisipuri și prundișuri care formează relieful de luncă și șes, terase si versaanți deluvieni.

Geologie

Din punct de vedere geologic zona cuprinde două serii de formațiuni diferite:

-fundamental precambrian, care constituie cele mai vechi depozite din țara noastră, acoperit cu un tachet de strate sedimentare vechi, paleozoice si mezozoice, dintre care ultimul apare la suprafață în valea Prutului.

-depuneri sedimentare ale neogenului, care cuprind cea mai mare parte a teritoriului zonei, fiind acoperită cu o covertură subțire de formațiuni cuaternare.

Prezentarea climatică a zonei

Climatul are un caracter temperat-continental de tranzitie (de stepa, încadrată in formula koppen D.f.b.x ), destul de accentuat. În luna iulie o temperatură medie maximă cuprinsă între 20-21° C și un minim mediu în ianuarie între -3-4°C.

Precipitațiile înregistrează o valoare medie anuală în jur de 500mm. Regimul ploilor fiind neuniforme, înregistrându-se cantități mari de apă în lunile de vară.

Nebulozitatea atmosferei este moderată, valoarea medie a coeficientului fiind în jur de 5,8. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord-vest circa 21,5 %, est circa 18%, vest circa 16,5-21,5 % și sud-est circa 12%, direcțiile lor fiind influențate în principal de orientarea văiilor Prutului și elanului. Viteza medie anuală este mai mare din direcțiile cu vânturi dominante, dar nu depășesc 4m/s.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică este formată din cursul inferior al râului Prut, cu afluentul Elan și afluientul acestuia, Mihoanea.

Apele cele captive fiind foarte puțin cunoscute. Apa are un caracter ascensional, nivelul pizometric stabilindu-se la 0,30-12,80m adâncime. Apele subterane freatice sunt catonate in aluviunile permiabile ale luncilor și teraselor fiind intalnite în adâncimi cuprinse între 1-3m în lunci , și 8-12m în terase chiar și 16m. Nu exista lacuri , lacuri de acumulare sau baraje.

Există însă 3 acumulări piscicole:

-SC Peco Cârja cu o suprafață luciu de apă-325ha

-SC OCPET SRL cu o suprafață luciu de apă-268ha

-CS Transmir SRL cu o suprafață luciu de apă-113ha.

1.4.2. FACTORI DE MEDIU AI ANULUI 2013

Temperatura este un element climatic foarte important care redă cel mai bine influența factorilor climatogeni.Temperatura medie anuală pentru zona Murgeni, este de 9,8°C ,luna cea mai calduroasă a anului 2013 a fost luna august, cu o valoare termică maximă de 37,2°C și luna cu temperatura cea mai scăzută a fost ianuarie, cu o valoare minimă de -26,8°C.

Precipitațiile medii anuale în ecosistemul praticol situate în județul Vaslui, localiatatea Murgeni diferă în funcție de anotimp.

Precipitațiile medii anuale sunt de 66,54mm. În cursul perioadei de vegetație a anului 2013, lunile cele mai ploioase au fost: iunie (105,9mm) și iulie (135,6mm).

Tabel 1

Tabel factori de mediu 2013

1.5. Aspecte legislative ale protecției ecosistemelor artificial

Lucrarea este întocmită având în vedere cerințele legislative actuale, privind evaluarea impactului asupra biodiversității.

Determinarea principalilor parametri ecologici pentru a pune în evidență evoluția speciilor de insecte dintr-o cultură, protejarea unor specii rare amenințate cu dispariția, conservarea biodiversității, instituirea de arii protejate, precum și măsurile stabilite de autoritățile pentru protecția mediului.

În anul 1995, este promulgată Legea 137/1995 privind protecția mediului, în articolul 54 este prezentat un lucru foarte important: ”ariile protejate declarete până în data în vigoare a prezentei legi își păstrează această calitate“.

Autoritățile centrale au responsabilitatea de a elabora , actualiza și difuza periodic “Catalogul ariilor protejate și al monumentelor naturii” și “Cartea roșie a speciilor de plante și animale” de pe teritoriul țării noastre.

Legea 137/1995 stabilește cadrul general al protecției mediului de la noi, urmând ca ministerul sa elaboreze acte normative cu măsuri concrete de aplicare privind protecția mediului pe langă acestea mai prevede numeroase sancțiuni pentru cei ce încalcă legea.

Strategia Națională și planul de acțiune pentru conservrea biodiversității biologice și utilizarea durabilă și rațională a resurselor ei a fost elaborată în anul 1996 de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecția Mediului.

În anul 2000 este elaborată Legea 4/2000, cunoscută sub numele de “Legea aprobării Planului de amenajare a teritoriului național” de Ministetul Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului (MLPAT).

În 2001 a fost elaborată Legea 462 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice oferind un cadru legal și eficient în vederea protejării lor.

În anul 2003 mai apar încă trei acte normative privind ariile protejate: prin Hotărârea de Guvern 230sunt delimitate Rezervațiile Biosferei, Paarcurile Naționale și Parcurile Naturale cu întocmirea de hărți.

Prin Ordinul nr.552, al Ministerului Agriculturii, Pădurii, Apelor și Mediului se trece la o delimitare mai exactă, prin Hotărârea de Guvern 1267/2003 sunt prevăzute normele de administrare și custodie a acestora.

În anul 2004, se reânfințează Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor, în anul 2007 acest minister iși schimbă numele în Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Convenția prinvind combaterea deșertificării, adoptată la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1994 a fost ratificată prin Legea 111/1998.

Atât autoritățile publice centrale și locale, precum și persoanele fizice sau juridice trebuie să protejeze mediul, responsabilitatea privin protecția naturii revine autorităților centrale și agențiilor sale teritoriale.

În baza legislației de mediu în viguare, autoritatea centrală pentru protecția mediului impreuna cu autoritățile centrale de specialitate elaborează reglementări tehnice în vederea protecției și conservării biodiversității și a utilizării raționale a resurselor naturale.

Deținătorii cu orice titlu, care aplică măsuri de conservare ecologică stabilite de autoritatea centrală pentru protecția mediului sunt scutiți de impozite iar cei particulari vor fi compesați cu în raport cu valoarea lucrărilor de refacere.

Autoritatea Centrală pentru protecția mediului împreună cu Academia Română și Comisia Națională UNESCO, hotărăsc criteriile pentru instituirea ariilor protejate și de conservare a biodiversității. Autoritățile compentente pentru stabilirea măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare a biodiversității, a dezvoltării durabile și pentru asigurarea sănătății umane sunt Autoritatea Publică Centrală pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia.

Legea 265/2006 privin protecția mediului:

Articolul 49, alineatele (1) și (3) vor avea următorul cuprins:

(1) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritățile publice centrale și locale, după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare și utilizare durabilă a componentelor diversității biologice.

(3) La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii natural protejate se va evalua impactul asupra acesteia, consecințele care vor urma se va stabili masurile ce vor fi luate pentru menținerea zonelor de habitat natural în vederea conservării funcțiilor ecosistemelor și protecția speciilor salbatice de floră și faună.Se va face o monitorizare pentru a se stabili daca aceste lucrări afectează mediul prin modificarea cadrului natural al faunei si florei, această masură este obligatorie pentru obținerea autorizație de constructie potrivit legislației în viguare.

Articolul 62 Deținătorii, de terenuri pe duprafata cărora se găsesc perdelele și aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii au obligația să le întrețină pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, protecția fonică și eoliană."

Articolul 65 sunt stabilite măsuri, adecvate de gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, protecție și conservare a solului, subsolului și a ecosistemelor terestre în vederea dezvoltării durabile.

Articolul 75, va avea următorul cuprins cu privire la :

– reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și reprezentanți ai societății civile să se întâlneasca și să se consulte măcar odată pe an pentru a stabili strategii privind protecția mediului.

– propune, în situații speciale constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, stabilirea zonelor dintr-o anumită regiune care au fost afectate de poluare sau sunt supuse poluării, se stabilesc masuri de prevenire combatere și combatere a poluării.

După ce sunt eliminați factorii de risc, zonele sunt monitorizate iar pe baza evoluției stării mediului, se stabilește dacă zona respectivă este reintrată în normalitate sau va rămâne protejată și monitorizată până se obțin rezultate bune cu privire la calitatea mediului din acea zonă.

Articolul 87.

Pe baza articolului, se stabilesc locațiile și suprafețele pe care se vor cultiva, plante superioare modificate genetic pentru a fi autorizate de autoritatea publică centrală

pentru protecția mediului în vedere obținerii autorizației

Articolul 94, conține date cu privire la:

-orice persoană fzică sau juridică ce deține, exploatează resursele solului și a subsolului au obligația de a proteja solul și de anunța autoritățile în cazul unor accidente sau situații de risc.

-autoritățile în urma sesizării in cazul unui accident sau o situație de risc potrivit legii aceasta va acționa pentru refacerea acestuia și pentru evitarea situațiilor de risc.

CAPITOLUL 2.

COLECTAREA ȘI DETERMINAREA MATERIALULUI BIOLOGIC

Lucrarea de licență abordează studiul Biodiversității faunei de nevertebrate din solurile ocupate cu pășuni și fânețe exploatate intensiv din zona Murgeni.

Colectarea materialului s-a realizat în perioada de vegetație începând cu data de 10-06-2013 și terminându-se cu ultima colectare care a avut loc pe data de 16-08-2013 . Colectarea s-a realizat cu ajutorul a 8 capcane de sol de tip Barber, au fost 8 prelevări în urma cărora am obținut 335 specii de insecte din fauna utilă și fauna dăunătoare.

După colectare urmând analiza materialului ecologic colectat, determinarea unor specii și calculul unor indici ecologici pentru determinarea numărului și a speciilor de indivizi din cultura de fâneață din localitate Murgeni.

2.1. Protocol de realizare experimente

Pentru atingerea obiectivelor propuse, am aplicat în câmp capcanele de sol de tip Barber .

S-au instalat 8 capcane Barber (borcane din sticlă de aproximativ 800ml), lichidul conservant fiind soluție de saramură formată din soluție de apă (400-500ml) și sare neiodată (aproximativ 50 g) amplasate în pașune.

Capcanele au fost amplasate în cultură pe data de 10-06-2013, colectarea materialuui biologic s-a facut la intervale de 2 saptămâni și s-a încheiat pe data de 16-08-2013.

Capcanele de tip Barber s-au instalat astfel: s-au săpat 8 gropi, în care au fost introduse vasele din sticlă în așa fel încat orificiile acestora sa fie la nivelul solului.

Vasele au fost acoperite cu capace montate pe un suport din sârmă rămânând astfel intre orificiul vasului și capac un spațiu de aproximatic 3cm, pentru a nu lăsa precipitațiile să pătrundă în ele.

Insectele căzute in capcană, nu vor mai putea ieși, rămânând captive în vas unde vor fi conservate în soluție de saramură.

Capcanele au fost golite la o perioadă de două saptămâni, golirea s-a realizat cu ajutorul unei sâtiști care a fost golită intr-un tifon, indivizii colectați au fost imobilizați cu ace de siguranță în insectare s-a notat data, proba la fiecare colectare.

După ce au fost golite capcanele s-a realiza completarea cu soluție de saramură acolo unde a fost necesar, au fost montate înapoi în sol și acoperite cu capacele cu suport.

Fig.2.1.Montarea capcanelor de tip Barber (foto original)

Fig.2.2.Capcană de tip Barber , cu acoperiș (foto original)

Capcanele au fost montate în sol, prima colectare a avut loc pe data de 10-06-2013, următoarele colectări au fost efectuate la o perioada de doua săptămâni până pe data de 16-08-2013.

Colectarea insectelor din borcane s-a realizat cu o sitișcă au fost puse într-o pânză pentru a fi transportate, speciile colectate au fost prinse cu ace de siguranță în insectare, s-a notat data, numărul prelevării și numărul capcanei.

Fig.3.2.Insectare întocmite în urma colectărilor(foto original)

La sfârșitul colectărilor, insectarele au fost transportate la laborator, unde s-a realizat identificarea indivizilor cu ajutorul CD-ROM-ului și a determinatoarelor.

2.2. Conservarea și determinarea materialului colectat

Conservarea materialului s-a realizat în insectare, insectele colectate cu ajutorul capcanelor au fost prinse cu ace de siguranță, s-au notat data colectării, numărul probei și numărul de indivizi.

Determinarea materialului s-a realizat în laborator cu ajutorul CDROM-ului și determinatoarelor. Odată identificate speciile au fost clasificate după ordin și familia din care fac parte fiind încadrate în trei tipuri de faună: fauna utilă, fauna dăunătoare, fauna indiferentă.

CAPITOLUL 3

REZULTATE ȘI DISCUȚII

În urma rezultatelor obținute după identificarea speciilor și calcularea parametrilor ecologici am obținut trei categorii de insecte :

– fauna dăunătoare – respectiv specii dăunătoare ale gramineelor spontane și leguminoaselor perene precum și specii polifage;

– fauna utilă-respectiv specii predominant prădătoare din familia Carabidae;

– faună indiferentă.

Acestor specii li s-a adăugat un număr mare de insecte din ordinul Diptera și de artropode din ordinul Aranea și Miriapoda, care au fost doar colectate și înregistrate numeric, fără a fi determinate .

3.1. Caracterizarea elementelor de faună nevertebrată colectate în teren

În cursul perioadei de vegetație au fost efectuate 8 recoltări de probe biologice, iar materialul colectate și apoi determinat în laborator a fost înregistrat într-un tabel centralizator care cuprinde toate speciile colectate. ( Tabelul nr. 3.1.)

Tabel nr.3.1

Rezultate obținute la colectarea materialului biologic

Fig.3.1 Rezultate obținute la colectarea materialului biologic

În teren au fost efectuate un număr de 8 colectari, prelevarea materialului biologic fiind făcută la un interval de doua săptămâni, in toată perioada de vegetație .

Datele obținute au fost analizate, materialul biologic a fost determinat și înregistrat sub aspect numeric, apoi informațiile au fost centralizate și interpretate .

Astfel prima colectare a fost efectuată pe data de 10-6-2013 și în urma ei s-au obținut un număr de 57 de indivizi , din care 54 de indivizi sunt specii de insecte dăunătoare si 3 indivizi din fauna utilă, respectiv specii de insecte entomofage.

A doua colectare a fost efectuată pe data de 24-06-2013 și s-au obținut 42 de indivizi . dintre aceștia 25 de indivizi aparțin speciilor din fauna dăunătoare , 15 indivizi din fauna utilă și 2 indivizi din fauna indiferentă.

A treia colectare a fost efectuată pe data de 08-07-2013 și s-au obținut 35 indivizi dintre care 29 indivizi din fauna dăunătoare , 2 indivizi din fauna utilă și 4 indivizi din fauna indiferentă.

A patra colectare a fost efectuată pe data de 22-07-2013 și s-au obținut 51 de indivizi dintre care 40 indivizi din fauna dăunătoare , 7 indivizi din fauna utilă și 4 indivizi din fauna indiferentă.

A cincea colectare a fost efectuată pe data de 05-07-2013 și s-au obținut 35 de indivizi din care 24 de indivizi din fauna dăunătoare , 9 indivizi din fauna utilă și 2 indivizi din fauna indiferentă.

A șasea colectare a fost efectuată pe data de 19-07-2013 și s-au obținut 39 de indivizi din care 27 indivizi din fauna dăunătoare , 10 indivizi din fauna utilă și 2 indivizi din fauna indiferentă.

A șaptea colectare a fost efectuată pe data de 02-08-2013 și s-au obținut 34 de indivizi din care 36 de indivizi din fauna dăunătoare , 3 indivizi din fauna utilă și 5 indivizi din fauna indiferentă.

A opta colectare a fost efectuată pe data de 16-08-2013 și s-au obținut 42 de indivizi din care 29 indivizi din fauna dăunătoare , 7 indivizi din fauna utilă și 6 indivizi din fauna indiferentă.

După prelucrarea datelor rezultatele au arătat că în arealul studiat sunt active 27 specii din care au fost colectați 335 de indivizi .

Din cele 27 de specii 7 aparțin de fauna utilă: Dolichus halensis, Broscus cephalotes, Pterostichus rufifes, Pterostichus niger, Pterostichus complanatus, Pterostichus elongates, Pterostichus cupreus ;2 specii din fauna indiferentă Diptere și Pyrrhocoris apterus , 18 specii din fauna dăunătoare: Gryllus campestris, Gryllus desertus, Opatrum sabulosum, Nebria livida, Oryctes nasicornis, Lygus pratensis, Eurygaster integriceps , Coccinella 24 punctata , Agriotes lineatus , Cassida nebulosa, Agriotes sp , Geotrupes puncticollis, Cetonia aurata, Lucanus cervus, Lema melanopa , Sciaphobus squalidus, Apion apricans, Zabrus tenebrioides.

Fig.3.2 Categorii de specii colectate

Înafară de speciile prezente la colectare au mai fost capturate un număr de aranee si miriapode, acestea nu au fost determinate ci doar inventariate in tabelul urmator.

Tabel nr.3.2

Tabel aranee și miriapode

Din tabelul nr.3.2. reiese că , în perioada colectărilor au rezultat un număr de 72 de indivizi, acestia fac parte din fauna indiferentă, din care 9 aparțin Miriapodelor și 68 de indivizi Ordinul Aranea (Araneidae).

Fig.3.3.Reprezentarea grafică a artropodelor colectate în teren

.

3.3.1. Caracterizarea principalelor specii de insecte dăunătoare

Gryllus campestris L . – greierele de camp ( Ordinul Orthoptera- fam. Gryllidae)

Răspândire. Este răspândit în cele mai variate medii: în sol, sapă tuneluri sau folosește crăpăturile, pe sol sub pietre ,în/și pe ierburi cu umiditate abudentă, sau pe lângă locuințele oamenilor, fiind raspândit pe toate continentele, în România este răspândit în toate regiunile.

Descriere.

Masculul produce bine-cunoscutul cântec prin frecarea aripilor anterioare pe care are un dispozitiv sonor format din crestele transversale ale unei nervuri de pe fața inferioară a aripii drepte cu același intrument prezent pe fața aripii stângi.(Ionescu-Andrei Anuța,1998)

Adultul are corpul scurt, îngroșat, aproape cilindric. Culoarea de bază e neagră,deseori baza tegumentelor este galbenă iar femurele sunt roșii.Tegumentul este lucios, slab pubescent.Capul este mare, globulos, mai lat decât pronotul. Pronotul este de douâ ori mai lat decât lung, iar cerceii sunt scurți.

Lungimea corpului la mascul este de 19-24mm iar la femelă de 25-28mm.

Iernează ca larvă în propriile galerii din sol. Primăvara larvele devin active eșalonat începând din luna martie când temperatura în timpul zilei este de ‚+4 +5 °C iar noaptea nu mai scade sub +1°C. Femela poate depune eșalonat până la 80-100 de ouă.

Acești greieri sunt insecte fitofage și uneori pot produce daune culturilor. ( Fig. nr.3.1.)

Fig. nr. 3.4.Greierele de camp; Gryllus campestris –adult.

( http://www.insecte.org. )

Biologie. Greierele de stepă iernează în sol, în ultimul stadiu larvar.Adulții apar în luna iunie și stau în galeriile făcute în sol. Numai în timpul împerecherii, în aceiași galerie se gasesc ambele sexe. Larvele eclozate din ouă se adăpostesc în galeriile făcute de parinții lor .Adulții și larvele trăiesc solitar. Dacă într-o galerie intra două larve, ele se luptă intre ele până ce una fuge sau este omorâtă și consumată de cea mai puternică. Până toamna larvele ajung în ultimul stadiu de dezvoltare și iernează în galerii mai adânci.

Mod de dăunare. Acesta este un daunator al plantelor suculente de pe cîmpuri și pășuni, dar și al grădinilor de zarzavaturi, al tutunului, mazării si cartofului. Are obiceiul sa roadă frunzele, tulpinile dar si rădacinile plantelor fragede.

Opatrum sabulosum L -Gândacul pământiu , (Ord Coleoptera -Fam Tenebrionidae )

Răspândire. Gândacul pământiu este răspândit în toată regiunea paleartctică , dar mai frecvent în regiunile europei Centrale și Orientale. În țara noastră se întâlnește mai ales în Câmpia Română și sudul Moldovei.

Descriere. Adultul are corpul alungit, ușor bombat dorsal, de culoare neagră, acoperit dorsal cu resturi de pământ, de unde și denumirea populară de „pământiu” . Clipeul, anterior prezintă o adâncitură, iar pronotul mici tubercule. Elitrele sunt prevăzute cu interstrii intermitente, puțin convexe și mărginite de tubercule lucioase , plate , așezate longitudinal. Pronotul prezintă o punctuție deasăși regulată. Lungimea corpului variază între 7-10 mm. Oul este oval, albicios, de 0,9 mm lungime. Larva are corpul acoperit de un tegument puternic chitinizat (tare), de culoare castanieînchis, pe partea ventrală mia deschis (gălbuie). Ultimul segment abdominal are formă obtuză, cu vârful ascuțit și prevăzut cu 16-22 peri. Larva matură are 15-17 mm lungime. În general, larva este foarte asemănătoare cu aceea de Agriotes, de unde și numele de ”vierme sârmă fals”.

Fig nr 3.5. Gândacul pământiu -Opatrum sabulosum L- adult

(http://www.biolib.cz)

Biologie. Iernează în stadiu de adult în sol și are o generație pe an.Adulții apar în luna aprilie și se hrănesc cu plantele spontane sau cultivate: longevitatea lor poate sa ajungă până la 2 ani. Ouăle sunt depuse în sol, fiind preferate terenurile ușoare , nisipoase .O femelă depunde 100-150 ouă. Larvele apar după 5-7 zile și se dezvoltă în stratul superficial al solului, hrănindu-se cu părțile subterane ale diferitelor plante ierboase.Evoluția larvară se desfașoară aproape două luni. Larva ajunsă la maturitate la sfârșitul lunii iulie sau august, se transformă în pupă într-o casuță din pământ.Durata acestui stadiu este de 14-16 zile. Adulții care apar rămân în sol, unde iernează.

Plante atacate și mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă porumbul, orzul, sfecla, tutunul, lucerna și alte plante cultivate, producând pagube mari la culturile de foarea-soarelui. Adulții atacă plantele în fază de răsărire, la care rod frunzele de-abia formate sau le retează, ceia ce duce la uscarea plantelor. Larvele atacă rădăcinile diferitelor specii de plante, provocând uneori aceleași daune ca și viermii sârmă.

Zabrus tenebrioides -Gândacul ghebos- Goeze, (Ord. Coleoptera, Fam. Carabidae)

Răspândire. Este răspândit in Europa, Orientul apropiat, Asia Centrală etc. La noi se găsește pretutindeni, dar mai ales în Câmpia Bărăganului.

Descriere .Adultul are corpul alungit, de 14-16 mm lungime, dorsal de culoare brun inchisă sau neagră, usor lucios, ventral mai deschis la culoare. Antenele, piesele aparatului bucal, picioarele și partea ventrală a corpului sunt de culoare brun-roșcată. Protoracele este bombat cu marginile laterale și baza puternic punctate. Elitrele sunt cu 9 striuri longitudinale, cu interstriurile cu puncte fine și câte un pinten pe partea distală.

Fig 3.6.1. Gândacul ghebos- Zabrus tenebrioides Goeze-adult

(http://www.muensingen.ch)

Biologie și ecologie. Insecta prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă tânără în sol. Adulții ies din sol la apariția spicelor și paniculelor. În timpul zilei, insectele stau ascunse sub bulgării de pământ . Ei se hrănesc cu boabe în lapte, boabe în pârgă sau boabe mature ale cerealelor.

Mod de dăunare. Larvele atacă atât toamna cat și la începutul primăverii și se hrănesc exclusiv cu frunze. Acestea fac galerii în apropierea plantelor, ies partial din galerii, rod baza funzelor pe care apoi le trag în galerii si le triturează cu ajutorul aparatului bucal. Din frunze este retinuta doar partea suculentă, iar nervurile sunt împinse sub forma unor ghemotoace răsucite la baza plantelor. Adultii se hrănesc pe spic, consumând boabele în diferite stadii de dezvoltare, dar pagubele cele mai mari le produc larvele. Atacul se manifesta în vetre.

Fig 3.6.2 Gândacul ghebos- Zabrus tenebrioides Goeze- larva

(http://www.bayercropscience.ro/daunatori)

=mod daunare si poza

3.3.2 Specii de insecte din fauna utilă

Pterosticus (Poecilus) cupreus L, ( Ord. Coleoptera, Fam. Carabidae )

Răspândire. Specia este răspândită în regiunea paleartică (CSIKI , 1946).Populează terenuri umede , păduri , pășuni , fânețe , terenuri nisipoase , argiloase , culturi agricole (BURMEISTER , 1939). Se găsesc în culturi de rapiță , cereale de toamnă, sfeclă de zahăr unde este dominantă (TEITYE ,1973). La noi în țară este frecventă în toate zonele.

Descriere. Adultul are corpul de 10-14 mm lungime, dorsal de culoare arămie , verde,albastră sau albastră-negricioasă metalica.Primele 2-3 articole antenele sunt roșcate.

Bordura laterală a pronotului este mai ridicată posterior și mărginită anterior de un șanț care posterior se lărgește, devenind plan. Picioarele sunt lungi, roșii sau uneori femurele roșcate.Ultimul articol tarsal prezintă cațiva peri, pe partea ventrală.Elitrele sunt ceva mai late decat lungimea pronotului.

Fig 3.7. Pterosticus (Poecilus) cupreus L-adult

(http://www.wildaboutbritain.co)

Biologie și ecologie. Este o specie monovoltină .Iernează in stadiul de adult în sol.Femela depune ouăle în sol, într-un singur loc, obișnuit într-o celulă special construită. Se hrănește cu insecte din sol și de pe sol, preferând ouăle de coropișniță și de gândaci pocnitori.

Dolichus Halensis Schall, Ord, Coleoptera, Fam. Carabidae

Răspândire. Este răspândit in Europa, Orientul apropiat, Asia Centrală etc. La noi se găsește pretutindeni.

Descriere. Corpul este negru. Elitrele sunt mate, adesea cu o pată comună, mare suturală, triunghiulară, roșcată. Pronotul este cordiform, cu marginile laterale roșcate. Antenele și picioarele sunt galbene. Elitrele sunt cu striuri longitudinale, interstriile sunt plane. Corpul este lat, plan alungit. Lungimea corpului este de 15-20 mm.

Fig 3.8. Dolichus Halensis Schall-adult

(http://www.biolib.cz/ )

Biologie și ecologie.Specia este prezentă în culturi din luna mai până în luna septembrie inclusiv. În unele ecosistema este văzută sporadic. În cultura de grâu (Ialomița , 1978) a fost sporadic întâlnită în luna august. În pădurea de plop (Torcești , 1976) a fost găsită sporadic în lunile mia și iunie. La Valea lui David ( Iași , 1978 ) a fost găsită în luna iulie. Cultura de sfeclă de zahăr îi este favorabilă acestei specii. În anul 1979 , în luna iulie ( VARVARA M . și col . ,1981).

3.4.Analiza principalilor parametri ecologici

Principalii parametri ecologici analizați au fost: frecvența, constanța, dominanța și abundența. Parametrii au fost analizați pentru a pune în evidență evoluția speciilor de insecte dintr-o cultură.

Frecvența a fost calculată prin raportarea numărului total de probe care conțin specia analizată la numărul total de probe adunate in același timp. S-a calculat după formula:

F = p/P x 100

p = numărul probelor în care apare specia

P = nr. total de probe analizate

Frecvența speciilor este direct influențată de distribuția și densitatea spațială a indivizilor colectați.

Speciile cu frecvență cea mai mare sunt : Gryllus campestris, Pyrrhocoris apterus aceste specii au fost găsite în toate cele 8 probe, speciile: Zabrus tenebrioides, Gryllus desertus au fost gășite doar in 6 probe, speciile: Opatrum sabulosum, Dolichus halensis au fost gasite doar în 5 probe.

Speciile cu frecvență mică au fost: Nebria livida, Pterostichus niger, Oryctes nasicornis, Lygus pratensis, Eurygaster integriceps, Coccinella 24 punctata, Agriotes lineatus, Pterostichus cupreus, Cassida nebulosa, Agriotes sp, Geotrupes puncticollis, Cetonia aurata, Pterostichus rufipes, Lucanus cervus, Broscus cephalotes Pterostichus complanatus, Pterostichus elongates, Dolichus halensis, Lema melanopa, Sciaphobus squalidus, Apion apricans, Diptere. ( tabelul nr. 3.3)

Constanța speciilor se referă la prezența unei specii în una sau mai multe probe sau biocenoze valorile se exprimă prin frecvență. În funcție de mărimea frecvenței, speciile se grupează în specii accidentale: F < 25%, specii accesorii F = 25- 49.9%, specii constante F = 50- 74.9 %, și specii euconstante F = 75-100% . ( tabelul nr. 3.3)

Tabelul nr. 3.3.

Constanța și frecvența speciilor colectate

Din datele obținute rezultă că speciile euconstante au fost: Gryllus campestris, Pyrrhocoris apterus, Zabrus tenebrioides și Gryllus desertus.

Speciile constante au fost: Opatrum sabulosum, Dolichus halensis.

Speciile accesorii au fost: Pterostichus elongates, Pterostichus cupreus, Pterostichus niger, Oryctes nasicornis, Lygus pratensis, Eurygaster integriceps, Coccinella 24 punctata, Pterostichus cupreus, Agriotes sp, Geotrupes puncticollis, Pterostichus elongates, Dolichus halensis, Sciaphobus squalidus, Diptere.

Specii accidentale au fost: Nebria livida, Agriotes lineatus, Cassida nebulosa, Cetonia aurata, Pterostichus rufipes, Lucanus cervus, Broscus cephalotes Pterostichus complanatus, Lema melanopa, Apion apricans.

Abudența s-a exprimat în procente și s-a calculat raportând numarul sau biomasa indivizilor unei specii la numărul sau biomasa indivizilor tuturor speciilor din probe.(tabelul nr. 3.4.) .Abundența speciilor colectate s-a calculat dupa formula :

A% = n/N x 100

n = numărul sau biomasa indivizilor unei specii

N = numărul sau biomasa indivizilor tuturor speciilor din probe.

Tabelul nr. 3.4

Abundența speciilor de insecte colectate

Specia cu abudența cea mai mare a fost: Gryllus campestris 51,4% urmata de speciile: Pyrrhocoris apterus 9,85%, Opatrum sabulosum 6,26%, Zabrus tenebrioides și Gryllus desertus 5,67%, Dolichus halensis 3,88%, Pterostichus cupreus 2,38%, Eurygaster integriceps și Pterostichus elongates 1,79%.

Speciile cu o abudență mai mica de 1,49% au fost: Pterostichus niger 1,49%, speciile Oryctes nasicornis, Lygus pratensis, Agriotes sp, Pterostichus complanatus, Sciaphobus squalidus au fost în procent de 0,89%, speciile Nebria livida, Cassida nebulosa, Geotrupes puncticollis, Cetonia aurata, Lema melanopa, Diptere în procent de 0,59%, speciile Pterostichus rufifes, Lucanus cervus, Broscus cephalotes, Apion apricans în procent de 0,29%.

CONCLUZII

Scopul acestei lucrări a fost de a stabili biodiversitatea faunei de nevertebrate din arealul studiat , pentru aceasta au fost montate în teren un număr de 8 capcane de sol de tip Barber care au fost verificate pe parcursul perioadei de vegetație, efectuându-se 8 colectări.

În urma analizării materialului colectat am constatat următoarele :

În urma celor 8 colectări au rezultat un total de 335 de indivizi si un numar de 27 de specii de nevertebrate aparținând speciilor de nevertebrate din urmatoarele grupe: ordinele Orthoptera (190 de indivizi ), Coleoptera (92 de indivizi), Heteroptera (6 indvizi), Hemiptera(3 indivizi), Araneae (68 indivizi), Myriapoda (9indivizi).

Din observațiile și determinările făcute s-au înregistrat un numar de 18 specii din fauna dăunătoare: Gryllus campestris, Gryllus desertus, Opatrum sabulosum, Nebria livida, Oryctes nasicornis, Lygus pratensis, Eurygaster integriceps, Coccinella 24 punctata, Agriotes lineatus, Cassida nebulosa, Agriotes sp, Geotrupes puncticollis, Cetonia aurata, Lucanus cervus, Lema melanopa, Sciaphobus squalidus, Apion apricans, Zabrus tenebrioides ( cu un număr de 263 de indivizi reprezentând 11.04% din total.

În ecosistemul analizat s-a inregistrat pe langă specille din fauna dăunătoare si un număr de 7 specii din fauna utilă (Dolichus halensis, Broscus cephalotes, Pterostichus rufifes, Pterostichus niger, Pterostichus complanatus, Pterostichus elongates, Pterostichus cupreus), cu un număr de 37 de indivizi reprezentând 78.50% din total.

Un număr de două specii din fauna indiferentă: Diptere și Pyrrhocoris apterus cu un număr de 35 de indivizi reprezentând 10.44% din total.

Pe lângă colectările efectuate s-a mai colectat și înregistrat un numar de 9 Myriapode și un număr de 68 Aranee, mzriapodele reprezentând 2.68 % și araneele 20.29% din total , acestea facănd parte din fauna indiferentă.

Dupa analiza parametrilor ecologici se constată că există 4 specii euconstante (Gryllus campestris, Pyrrhocoris apterus, Zabrus tenebrioides și Gryllus desertus), două specii constante (Opatrum sabulosum, Dolichus halensis), 11 specii accesorii, 10 specii accidentale.

Din observațiile si determinările facute rezultă ca speciile cu abudența cea mai mare sunt: Gryllus campestris 51,4% urmata de speciile: Pyrrhocoris apterus 9,85%, Opatrum sabulosum 6,26%, Zabrus tenebrioides și Gryllus desertus 5,67% , Dolichus halensis 3,88%, Pterostichus cupreus 2,38%, Eurygaster integriceps și Pterostichus elongates 1,79% , restul speciilor au o abudență mai mica de 1.5%.

Concluzia finală este ca în arealul analizat există un număr mare de specii care se pot încadra la 3 categorii :din fauna utilă ,dăunătoare și indiferentă , rezultă un echilibru destul de bun cu toate că suprafața e exploatată intensiv.

BIBLIOGRAFIE

I.Articole

1.Ailincăi C.,Jităreanu G.,BucurD.,Ailincăi D.,Mercuș Ad.,2011, Evoluția unor proprietăți chimice ale solului sub influența eroyiunii și a diferitelor sisteme de cultură, Revista Cercetări agronomice în Moldova, volum nr.4(148),p.6;

2.Nicoară Mircea,2004, Biodiversity conservation, Analele Științifice ale Universității ”Al.I.Cuza” , s.Biologie animală, Tom.L.,pp.183-184;

3.Tălmaciu Nela, HUMA Ramona,2009, Observation regarding the spreading ans control the invasive weeds from a natural pasture, USAMV Timișoara, Editura Agroprint, Vol.41,pp.314-319,ISSN 2066-1843;

4.Tălmaciu Nela ,Tălmaciu M.,2009, Observații privind entomofauna de coleoptere pe care s-au aplicat măsuri ecologice de combatere, Revista Cercetări agronomice în Moldova , volum nr.4(140),pp.61-62;

5.Tălmaciu Nela,Tălmaciu M., Lipșa F D.,2010, Observații privind inventarierea artropodelor fitofage și a agenților fitopatogeni din pajiștile situate în nord-estul Moldovei , RevistaCercetări agronomice în Moldova, volum nr.3 (143),pp.43-45;

6.Ulea E.,Lipșa F.D.,Irimia Nicoleta , Balan Gabriela Mihaela, 2009, Investigasion on the influence of fertilization and of Onobrzchis viciifolia Scop. And Bromus inermis Leiss.mixture on soil microflora, Cercetării agronomice în Moldova, vol.XLII,No.2(138),pp.47-54,ISSN 0379-5837;

7.Vîntu V.,Samuil C., Iacob T ., Postolache St., Popovici I.,2006, The Influence of the Fertilisation and the Usage Management on the Degraded Pastures from Romania’s Sylvosteppe, 21 General Meeting of the European Grassland Federation, Badajoz Spain ,ISBN 84 689 6711 4,pp.86-88;

8.Vîntu V.,Samuil C.,Postolache Șt,Popovici I., 2006, Valoarea agronomică a unor ecosisteme praticole din NE României, Lucrări științifice seria Agronomie, vol.48, ISSN 1454-7414;

II.Cărți

Aioanei Florin și Stravrescu-Bedivan Mala-Maria ,2011, Zoologia nevertebratelor, Editura Bioflux, Cluj-Napoca;

Bădeanu Marinela ,2005, Zoologie agricolă, Editura Tehnopress ,Iași

Bădeanu Marinela, 2007, Entomologie, Editura Pim, Iași

CONSTANTIN PISICĂ, MATILDA LĂCĂTUȘU- Biologia Dăunătorilor Animali – EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ BUCUREȘTI 1980

Cristea Mihai, 2006, Biodiversitatea, EdituraCeres ,București

Dumitrescu N,2007, Ameliorarea pajiștilor erodate din Moldova, Editura “Ion Ionescu de la Brad” , Iași;

Fiipov Feodor, 2006, Pedologie, Editura Ion Ionescu de la Brad “ , Iași;

Margarint Iolanda, 1996, Zoologie-Lucrări practice, Universitatea Agronomică “Ion Ionescu de la Brad “ , Iași, Facultatea Zootehnie, Iași;

Munteanu C., Dumitrașcu M., Iliuță R. A., 2011, Ecologie și protecția calității mediului, Editura Balneară, București;

Perju T., bobîrnac C., Costescu C.,Duvlea I.,Filipescu C.,Ghizdavu I., Pașol P .,1983, Entomologie agricolă, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Tălmaciu M.,Georgescu T, 1998, Fauna de carabide (coleptera-carabidae) din plantațiile de viță-de-vie din Moldova, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași;

Vîntu Vasile, Moisiuc A.,Motcă Ghe., Rotar I., 2004, Cultura pajiștilor și a plantelor furajere, Editura “Ion Ionescu de la Brad” , Iași;

***Institutul meteorologic, 1966, Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România , București;

III.Siteuri

http://www.scrigroup.com

http://www.insecte.org

http://www.biolib.cz

http://www.muensingen.ch

http://www.bayercropscience.ro/daunatori

http://www.wildaboutbritain.co

http://www.biolib.cz/