Bilantul Contabil In Romania. Analiza Corelatiei Creante Obligatii. Studiu la Societatea Chimpex S.a

Bilanțul contabil în România. Analiza corelației creante-obligatii. Studiu la societatea CHIMPEX S.A.

Cuprins

Introducere

Capitolul 1.Bilanțul contabil

1.1Conceptul de bilanț contabil

Rolul bilanțului contabil în gestiunea entității

Bilanțul contabil în România

Contul de profit și pierdere

Anexe la bilant

Abordări internationale ale bilanțului contabil

Bilanțul contabil în concepția americană

1.2.2 Bilanțul contabil în Marea Britanie

1.3 Analiza corelației creante-obligati

1.3.1 Noțiuni privind creanțele entității, caracteristici și clasificare

1.3.2 Noțiuni privind obligatiile entității, caracteristici și clasificare

1.3.3 Diagnosticul corelației creante-obligati

Capitolul 2. Prezentarea societătii CHIMPEX S.A

2.1 Scurt istoric

2.2 Obiectul de activitate

2.3 Structura organizatorică

2.4 Manualul de politici si practici contabile

2.5 Principalii indicatori economico-financiari

Capitolul 3. Studiu de caz la societatea Chimpex S.A. Întocmirea bilanțului contabil si analiza corelației creanțe-obligații

3.1 Lucrari premergatoare intocmirii bilantului contabil

3.1.1 Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere

3.1.2. Inventarierea generala a patrimoniului

3.1.3. Contabilitatea operatiilor de regularizare

3.1.4. Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere

3.1.5. Determinarea rezultatului exercitiului

3.1.6. Distribuirea profitului sau finantarea pierderii

3.1.7. Redactarea bilantului contabil

3.2 Analiza pe baza de bilant a a corelatiei creanțe-obligati

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Lista figurilor

Fig.2.1 Structura acționariatului…………………………………………………………………………….36

Fig.2.2 Organigrama societății CHIMPEX SA………………………………………………………40

Fig.2.3 Evoluția cifrei de afaceri……………………………………………………………………………46

Fig.2.4 Evoluția activului total……………………………………………………………………………..47

Fig 2.5 Evoluția veniturilor totale………………………………………………………………………….47

Fig.2.6 Evoluția profitului brut și net……………………………………………………………………48

Fig.2.7 Evoluția datoriilor totale…………………………………………………………………………..49

Fig.3.1 Ponderea creanțelor în total active……………………………………………………………..76

Fig.3.2.Ponderea obligațiilor în capitalurile proprii și datoriile totale………………………..77

Lista tabelelor

Tabel 2.1 Structura acționariatului la 31 decembrie 2013………………………………………..35

Tabel 2.2 Principalii concurenți pe categorii de produse…………………………………………37

Tabel 2.3 Bilanțul pe ultimii 5 ani al societății CHIMPEX S.A……………………………….44

Tabel 2.4 Principalii indicatori economico-financiari……………………………………………….45

Tabel 3.1 Imobilizări necorporale-situatia la inventariere ………………………………………..54

Tabel 3.2 Variația imobilizărilor corporale …………………………………………………………….55

Tabel 3.3 Structura imobilizărilor financiare la data de 31 decembrie 2013……………….58

Tabel 3.4 Structura stocurilor deținute la 31 decembrie 2013…………………………………….59

Tabel 3.5 Structura tranzacțiilor cu părțile afiliate……………………………………………………60

Tabel 3.6 Structura creanțelor pe anul 2013…………………………………………………………….61

Tabel 3.7 Provizioanele pentru deprecierea creanțelor pentru anul 2013……………………..62

Tabel 3.8 Situația datoriilor pe termen scurt ……………………………………………………………63

Tabel 3.9 Structura activelor circulante…………………………………………………………………..75

Tabel 3.10 Situația datoriilor și a capitalurilor proprii………………………………………………77

Tabel 3.11 Structura corelației creante-obligatii………………………………………………………78

Tabel 3.12 Evoluția duratelor de imobilizare și folosire……………………………………………79

Introducere

Legislația romană a cunoscut numeroase schimbări în ultimii ani, atât datorită situației economico-financiare din țară, cât și din cauza tendinței de adaptare la normele internaționale.

Bilanțul contabil este poate cel mai important document contabil și totodată unul foarte complex, fiind afectat în mod direct de schimbările menționate și de aceea s-a considerat necesar un studiu amănunțit asupra acestuia.

Pentru a putea satisface cerințele informaționale ale analizei financiare în cadrul unei societăți este foarte importantă cunoașterea corelației dintre creanțe și obligații. Analiza aceastei corelații este în măsură să indice analistului financiar modul în care managementul financiar al unei întreprinderii profită de negocierea unor termene de plată (conform uzanțelor comerciale) avantajoase în relațiile cu clienții ei, în limitele dictate de respectarea clauzelor contractuale și în deplină concordanță cu angajamentele sale de plata către terți (furnizori, bănci, instituții fiscale).

Lucrarea aleasă pentru studiu este intitulată “Bilanțul contabil în România. Analiza corelației creante-obligatii” este structurată pe trei capitole.

În primul capitol sunt prezentate noțiuni teoretice atât despre bilanțul contabil, importanța acestuia și abordarea sa în sistemul internațional, cât și despre importanța cunoașterii tipurilor de creanțe și obligații dar și a diagnosticului corelației dintre acestea.

În cel de-al doilea capitol am făcut un scurt istoric al societății CHIMPEX S.A. prezentând obiectul de activitate,principalii clienți și furnizori, precum și politicile și practicile contabile aplicabile în cadrul societății.Am încheiat acest capitol prin prezentarea și analiza principalilor indicatori economico-financiari.

În cel de-al treilea capitol am realizat studiul de caz la societatea prezentată în capitolul doi. Acest studiu tratează în prima parte lucrările efectuate la închiderea exercițiului financiar și anume: stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere, inventarierea generală a patrimoniului, operațiuni de regularizare pe baza rezultatului inventarului, stabilirea balanței conturilor după inventariere, determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului, întocmirea bilanțului contabil, precum și legislația pe baza căreia se realizează verificarea și certificarea bilanțului. În cea de-a doua parte am realizat o analiză a corelației dintre creanțe și obligații pe baza datelor din bilanțul întocmit.

În finalul lucrării am prezentat câteva concluzii și propuneri proprii cu privire la analiza bilanțului contabil, dar și a indicatorilor analizați în cadrul societății CHIMPEX S.A.

Capitolul I. Bilanțul contabil

1.1. Conceptul de bilanț contabil

Rolul bilanțului contabil în gestiunea entității

Contabilitatea își aduce o contribuție deosebită în economie, deoarece prin mecanismul sistemului de conturi ea furnizează un sistem de informații corelat și verificat, ce reflectă cu exactitate fenomenele economico-financiare.

Elaborarea unor decizii corecte, care să corespundă pe deplin realității și să contribuie la rezolvarea multiplelor și complexelor probleme ale activității economico-financiare, este dependentă de cantitatea și calitatea informațiilor furnizate prin intermediul sistemului informațional economic. În cadrul acestuia, informațiile furnizate de subsistemul informațional contabil dețin un rol doesebit de important deoarece în contabilitate sunt înregistrate toate operațiile efectuate de o entitate asupra elementelor sale patrimoniale.

Produsele finale ale oricărui sistem contabil sunt documentele de sinteză, iar oferta de informații furnizate de aceste documente depinde de utilizatori, de necesitățile lor informaționale.

Pentru a putea satisface cerințele informaționale ale analizei financiare, contabilitatea a trebuit să elaboreze un procedeu propriu de generalizare și sintetizare a datelor și informațiilor, și anume bilanțul contabil. Bilanțul contabil reprezintă documentul oficial de închidere a exercițiului financiar. Creație a contabilității în partidă dublă, bilanțul asigură o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare, cât și a rezultatului obținut. În normele europene și în standardele internaționale privind contabilitatea, documentele contabile de sinteză figurează și sub alte denumiri: situații financiare, conturi anuale.

În calitatea sa de model al patrimoniului, bilanțul caracterizează cifric și în etalon bănesc relațiile de echilibru dintre mijloacele economice aflate la dispoziția entității și sursele de procurare a acestor mijloace.

Bilanțul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili prin aceasta o serie de indicatori economico-financiari sintetici; sfera de cuprindere a bilanțului se extinde în procesul de analiză deoarece el nu se limitează numai la prezentarea condensată a datelor aferente exercițiului încheiat, ci pe baza lui se realizează o analiză a proceselor și fenomenelor economico-financiare, se identifică relațiile cauză-efect dintre acestea, se iau măsuri de reglare a activității, se elaborează prognoze, se iau decizii. Prin intermediul indicatorilor cuprinși în bilanț se poate caracteriza în ansamblu activitatea economico-financiară a entității la sfârșitul perioadei de gestiune. Bilanțul contabil surprinde situația patrimonială a firmei la un moment dat, furnizând informații privind echilibrul financiar al entității.

Dacă bilanțul contabil reflectă starea patrimonială la un moment dat, contul de profit și pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare. Rentabilitatea entității și noua stare patrimonială a ei se va reflecta în rezultatul net al exercițiului (profit sau pierdere), informație comună a bilanțului și a contului de profit și pierdere.

Anexa completează informațiile conținute în cele două documente și oferă, totodată, explicațiile necesare unei mai bune înțelegeri a bilanțului și a contului de profit și pierdere, aducând astfel clarificări privind politicile entității în materie de investiții, de finanțare, de fiscalitate, de evaluare a patrimoniului. Deci anexa îndeplinește atât un rol explicativ, cât și rolul de instrument complementar bilanțului și contului de profit și pierdere.

Bilanțul contabil în România

Conform normelor contabile românești, bilanțul contabil este alcătuit din bilanț, contul de profit și pierdere si anexă la bilanț, toate acestea constituind un tot unitar.

Bilanțul este format din: activ, capital propriu si datorii. În activ sunt înregistrate toate drepturile de proprietate și de creanță ale entității. Elementele de activ sunt grupate în bilanț în ordinea crescătoare a lichidității. Lichiditatea exprimă capacatatea unui element de activ de a fi transformat imediat în monedă fără pierdere de valoare. În funcție de lichiditate se disting mai multe categorii de active.

Activele imobilizate sunt bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create de entitate, destinate să fie utilizate în entitate pe o perioadă îndelungată. Activele imobilizate nu se consumă și nu se înlocuiesc după prima utilizare. Ele sunt formate din: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale sunt elemente care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete; ele cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci de fabrică, fondul comercial și alte imobilizări necorporale.

Imobilizările corporale constituie bunuri materiale de folosință îndelungată în activitatea entității. Ele sunt alcătuite din terenuri și mijloace fixe (clădiri, mașini, utilaje, instalații, mijloace de transport și altele).

Imobilizările financiare sunt formate din: titluri de participare, titlurile imobilizate ale activității de portofoliu, creanțe imobilizate și alte imobilizări financiare.

Activele circulante sunt elemente destinate unei utilizări ciclice, fiind deținute de entitate pe o perioadă scurtă. Ele sunt necesare ciclului de exploatare; în cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice în cea de creanțe și apoi de disponibilități. Activele circulante sunt formate din: stocuri, creanțe, disponibilități și plasamente.

Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante aflate la închiderea exercițiului sub forma activelor fizice: materii prime, materiale consumabile, producție neterminată, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.

Creanțele sunt drepturi bănești pe termen scurt ce decurg din relațiile cu diverse persoane fizice sau juridice. Aceste drepturi pot fi generate de relațiile comerciale cu clienții sau de cele necomerciale cu personalul, statul, asociații și alți debitori.

Disponibilitățile bănești în lei și devize sunt alcătuite din numerarul aflat în casieria entității, depozitele bancare și alte valori financiare care prin natura lor sunt convertibile imediat în disponibilități bănești.

Plasamentele sunt titluri de valoare achiziționate în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. Ele cuprind acțiunile și obligațiunile dobândite pe termen scurt pentru a obține un câștig sau un plus de valoare în momentul vânzării lor.

Activul bilanțului cuprinde, de asemenea, conturi de regularizare care, datorită semnificației lor particulare, nu pot fi încadrate nici în activele imobilizate, nici în cele circulante. Acestea sunt formate din: cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ, prime privind rambursarea obligațiunilor.

Capitalurile proprii reprezintă partea din patrimoniu ce aparține proprietarilor entității. Ele cuprind mai multe elemente: capitalul social, primele legate de capital, diferențele din reevaluare, rezervele, rezultatul exercițiului, rezultatul reportat, subvenții pentru investiții.

Datoriile exprimă valoarea resurselor străine folosite de entitate pentru o anumită perioadă de timp, rezultate din relațiile acesteia cu furnizorii, băncile, statul, salariații. În funcție de natura lor, datoriile pot fi grupate în datorii financiare, datorii comerciale, datorii fiscale și sociale, datorii salariale, datorii față de asociați.

Contul de profit și pierdere

În țara noastră, contul de profit și pierdere (vezi Anexa 1) se prezintă în format "listă", cu prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natura operațiilor desfășurate de entitate în cursul unui exercițiu financiar. Se disting astfel cheltuieli și venituri de exploatare, cheltuieli și venituri financiare, cheltuieli și venituri excepționale.

Cheltuielile și veniturile de exploatare sunt elemente generate de activitatea curentă a entității, vizând realizarea obiectului ei de activitate și activități accesorii, care au un caracter permanent, obișnuit și repetitiv.

Veniturile din exploatare se referă la venituri din vânzarea mărfurilor, a produselor finite, semifabricatelor, venituri din producția stocată și imobilizată, venituri din subvenții de exploatare, venituri din provizioane de exploatare și altele.

Cheltuielile de exploatare includ cheltuielile cu toate materialele necesare desfășurării activității (materii prime, materiale consumabile, energie, apă), cheltuielile cu serviciile și lucrările executate de terți, cheltuielile cu impozitele, taxele, cheltuielile de personal (salarii și asigurări sociale), cheltuieli cu amortizarea și provizioanele de exploatare.

Diferența dintre veniturile din exploatare și cheltuielile de exploatare este rezultatul din exploatare, care poate fi profit sau pierdere.

Cheltuielile și veniturile financiare rezultă din activitatea financiară a entității (dividende încasate, dobânzi cuvenite pentru împrumuturile acordate și dobânzi datorate, vânzări și cumpărări de titluri de plasament, sconturi acordate clienților sau primite de la furnizori, cheltuieli și venituri din diferențe de curs valutar, venituri din provizioane și cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente activității financiare).

Diferența dintre veniturile și cheltuielile financiare formează rezultatul financiar.

Rezultatul din exploatare plus rezultatul financiar formează rezultatul curent.

Operațiile de gestiune generează venituri sau cheltuieli ca urmare a donațiilor primite sau acordate, despăgubirilor și penalităților cuvenite sau datorate, calamităților naturale.

Operațiile de capital generează venituri sau cheltuieli ca urmare a vânzării de active imobilizate, a primirii de subvenții pentru investiții, a înregistrării la cheltuieli a părții neamortizate a activelor imobilizate vândute.

În afară de aceste elemente, mai există și amortizări și provizioane excepționale.

În continuare, contul de profit și pierdere prezintă veniturile totale, cheltuielile totale și rezultatul brut al exercițiului (obținut prin scăderea cheltuielilor totale din veniturile totale) ca rubrici distincte.

Următoarea rubrică distinctă este cheltuiala cu impozitul pe profit.

Ultima rubrică a contului de profit și pierdere este rezultatul net calculat că diferență între rezultatul brut și cheltuiala cu impozitul pe profit.

1.1.4. Anexe la bilant

Anexele, în viziunea normalizatorilor români, sunt un document de sinteză care are ca obiective principale completarea și explicarea datelor din bilanț și contul de profit și pierdere. Ele se prezintă sub forma unor tabele.

Anexa 1 – "Repartizarea profitului": prezintă repartizarea profitului pe destinații: constituirea de rezerve legale, rezerve statutare și alte rezerve, acoperirea pierderilor din anii anteriori, fondul de participare a salariaților la profit, cota managerului din profitul net, dividende și alte repartizări, profitul nerepartizat.

Anexa 2 – "Situația stocurilor și a producției în curs de execuție – valori brute": prezintă stocurile în valori brute (necorectate cu provizioanele pentru depreciere), detaliate pe feluri de stocuri, la începutul și sfârșitul exercițiului.

Anexa 3 – "Situația creanțelor și datoriilor": prezintă creanțele cu termen de încasare mai mic un an și creanțele cu termen de încasare mai mare de un an. Datoriile sunt detaliate în funcție de termenele de exigibilitate în datorii cu termen de plată mai mic de un an, datorii cu termen de plată între 1 și 5 ani, datorii cu termen de plată mai mare de 5 ani.

Anexa 4 – "Situația altor provizioane": prezintă existența (soldul inițial și șoldul final) și mișcarea (cheltuieli privind provizioanele și venituri din provizioane) aferente provizioanelor, altele decât cele pentru deprecierea imobilizărilor: provizioane reglementate, provizioane pentru riscuri și cheltuieli, provizioane pentru deprecierea activelor circulante.

Anexa 5a – "Date informative": cuprinde informații privind: numărul mediu de salariați, numărul de colaboratori, creditele primite, date privind alocațiile de la buget, date privind investițiile străine în România.

Conținutul acestei anexe este destinat satisfacerii nevoilor informaționale ale instituțiilor statului implicate în gestiunea macroeconomică.

Anexa 5b – "Plăți restante": cuprinde o detaliere a plăților restante pe tipuri de datorii (către furnizori, stat, bănci și alți creditori).

Anexa 5c – "Impozite, taxe și alte obligații datorate și vărsate": cuprinde toate obligațiile pe care o entitate le are față de stat, precizând pentru fiecare obligație suma datorată, suma vărsată, suma rămasă de plată, sumele vărsate în plus.

Informațiile furnizate de această anexă răspund nevoilor organismelor fiscale și de asigurări și protecție fiscală, fiind de fapt o raportare a modului cum entitatea își execută obligațiile față de aceste organisme.

Anexa 6 – "Situația activelor imobilizate": cuprinde 3 părți:

"Valoarea brută": prezintă existențele și mișcările de imobilizări în valori brute

"Amortizări": prezintă existența și mișcarea amortizărilor aferente imobilizărilor

"Provizioane pentru depreciere": prezintă existența și mișcarea provizioanelor pentru depreciere aferente imobilizărilor

Anexa 7 – "Alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare": este o situație care prezintă modul de evaluare al diverselor posturi din bilanț și contul de profit și pierdere, modul de calcul al amortizărilor și provizioanelor, indicarea și justificarea derogărilor de la principiile contabile, comentarii privind absența comparabilității conturilor, analiza unor conturi, alte informații semnificative.

1.2. Abordări internationale privind bilanțul contabil

1.2.1. Bilanțul contabil în concepția americană

Bilanțul entităților americane cuprinde 3 părți:

activele (assets)

datoriile (liabilities)

capitalurile proprii (shareholders’ equity).

Similar contabilităților din alte țări (Franța, România), valorile bilanțului figurează la costurile istorice și nu la valorile actuale.

Bilanțul contabil poate fi prezentat fie în format orizontal, sub formă de cont (vezi Anexa 2), fie în format vertical (în listă), preferându-se însă formatul orizontal. Spre deosebire de multe țări europene în care activul este prezentat în ordinea crescătoare a lichidității, iar pasivul în ordinea crescătoare a exigibilității, în Statele Unite ordinea rubricilor și posturilor bilanțiere este inversă (ordine descrescătoare a lichidității la active, respectiv exigibilității la pasive) : activul începe cu activele curente și se termină cu imobilizările, pasivul începe cu datoriile sau pasivele curente și se termină cu capitalurile proprii.

Activele circulante cuprind disponibilitățile, plasamentele financiare, clienții și efectele de primit, stocurile și lucrările în curs și cheltuielile plătite în avans.

Activele imobilizate cuprind imobilizările financiare, imobilizările corporale (inclusiv active achiziționate prin contracte de locație – finanțare), imobilizările necorporale (brevete, mărci, fond comercial), alte active imobilizate și cheltuielile amânate, precum și cheltuielile de emisiune a împrumuturilor.

Datoriile se împart în datorii pe termen scurt și datorii pe termen lung. Datoriile pe termen scurt sunt generate de ciclul de exploatare și cuprind furnizorii și efectele de plătit, datoriile și cheltuielile de plătit referitoare la salarii și impozite, dividendele de plătit, avansurile primite de la clienți și alte datorii pe termen scurt. Datoriile sau pasivele pe termen lung cuprind împrumuturile pe termen lung, alte datorii pe termen lung, venituri constatate în avans și impozitele amânate.

Capitalurile proprii includ următoarele categorii : capital, primele de emisiune, rezervele, pierderile latente asupra investițiilor pe termen lung și diferențele din conversiune, acțiunile proprii deținute. Capitalul social cuprinde acțiuni ordinare și privilegiate.

Posturile bilanțiere sunt exprimate la valoarea lor netă (prin deducerea provizioanelor pentru depreciere și a amortizărilor). Mărimea provizioanelor este indicată între paranteze, după denumirea postului, sau în anexe. Amortizările relative la un post de imobilizări sunt prezentate (și deduse) sub forma lor cumulată.

Contul de rezultate în contabilitatea americană se prezintă în format vertical-listă (vezi Anexa 3), iar în structura sa de bază sunt cuprinse veniturile (revenues) și cheltuielile (expenses). Clasificarea cheltuielilor se face după destinația acestora (după funcțiile entității). În acest sens, contul de profit și pierdere distinge patru funcții ale entității:

funcția de producție, exprimată prin costul bunurilor vândute;

funcția de vânzare, exprimată prin cheltuielile de vânzare;

funcția administrativă, exprimată prin cheltuielile generale și cele administrative;

funcția financiară, exprimată în special prin cheltuielile cu dobânzile.

Impozitul de plătit este structurat în cadrul formularului în două rubrici:impozit asupra beneficiului curent;impozit asupra elementelor excepționale.

În contabilitatea Statelor Unite, ca element distinct, în partea de jos a formularului de cont este prevăzut postul “beneficiul pe acțiune”; acesta este rezultatul pe o acțiune ordinară determinat după remunerarea acțiunilor privilegiate.

Noțiunea fundamentală este aceea de “cost al bunurilor vândute” fără a se face distincția între mărfurile vândute și producția vândută. În mod corespondent, postul “vânzări nete” nu precizează dacă este vorba de veniturile din vânzarea mărfurilor sau din vânzarea producției obținute.

Spre deosebire de viziunea european-continentală, în SUA numai producția vândută este considerată ca o măsură a produsului creat de către o entitate producătoare, acesta fiind motivul pentru care noțiunile de “valoare adăugată” și "producția exercițiului" lipsesc din structura contului de rezultate.

Spre deosebire de contabilitatea franceză care utilizează informațiile contabilității financiare pentru întocmirea contului de profit și pierdere, contabilitatea americană folosește informațiile generate de contabilitatea analitică care permit determinarea “costului bunurilor vândute”.

Deși cheltuielile de exploatare sunt clasificate după funcțiile entității, contabilitatea americană permite identificarea celor trei categorii de cheltuieli și venituri, după natura acestora:

de exploatare (vânzări nete, costul bunurilor vândute, alte cheltuieli de exploatare)

financiare ;

extraordinare (elemente extraordinare).

Costul bunurilor vândute se calculează în mod diferit, după cum este vorba despre o entitate comercială sau despre una industrială:

1.În cazul entităților cu activitate comercială:

2.În cazul entităților cu activitate industrială:

Corespunzător celor trei faze ale ciclului de exploatare al entității (aprovizionare, producție, comercializare), între “vânzare” și “cumpărare”, sunt definite trei procese de stocaj:

stocajul materiilor prime și materialelor;

stocajul producției neterminate;

stocajul produselor finite.

costul produselor sold inițial costul de șold final

vândute = produse finite + producție – produse finite

Pentru calculul și înregistrarea amortizărilor contabilitatea americană folosește doi termeni:

1.“amortizare” (depreciation)- corespunzător constatării contabile a unei diminuări de valoare, în cazul unei imobilizări corporale;

2.“amortizare” (amortisation)- pentru pierderi de valoare în cazul activelor necorporale.

În entitățile industriale, amortizările pot fi incluse în costul indirect al producției, în cheltuielile de vânzare și în cheltuielile generale, caz în care nu apar în mod distinct în structura contului de profit și pierdere.

1.2.2. Bilanțul contabil în Marea Britanie

În Marea Britanie legea societăților comerciale propune două modele de bilanț: formatul 1 (vezi Anexa 4), cu prezentare în listă (vertical) și formatul 2, cu prezentare în formă de cont (orizontal).

Societățile britanice utilizează, cel mai adesea, formatul 1.

În general, activele figurează în bilanț la valoarea lor netă contabilă. Analiza valorilor brute și a amortizărilor cumulate sau a provizioanelor pentru depreciere este furnizată în anexă, la fel ca în România.

În ceea ce privește imobilizările necorporale, se constată absența unei norme generale. Astăzi, aceste probleme sunt rezolvate prin aplicarea normei FRS 10 conform căreia o imobilizare necorporală este definită astfel: activ destinat unei utilizări durabile în cadrul activităților societății, de natură nemonetară și fără substanță fizică.

ED 52 prevede obligația de a înscrie o imobilizare necorporală în activ dacă sunt îndeplinite următoarele trei condiții:

costul istoric este cunoscut cu precizie;

natura fondului comercial și a celorlalte active este distinctă în mod clar;

se poate determina un cost independent de fondul comercial și celelalte active.

În cadrul imobilizărilor necorporale nu există un post distinct corespunzător cheltuielilor de constituire. Conform legii, aceste cheltuieli, precum și cheltuielile de creștere de capital, de fuziune trebuie să fie înscrise în cheltuielile exercițiului sau imputate asupra primelor de emisiune.

În cadrul imobilizărilor necorporale, apare un post distinct, “Cheltuieli de dezvoltare”. Conform normei SSAP 13, cheltuielile de cercetare fundamentală și de cercetare aplicată sunt înscrise, în mod obligatoriu, în contul de profit și pierdere.

Deși capitalizarea elementelor necorporale create de entitate a fost interzisă printr-o normă, mai recent (cu excepția fondului comercial), această capitalizare este permisă în anumite condiții. De exemplu, cheltuielile de dezvoltare pot să facă obiectul capitalizării, în măsura în care:

ele sunt legate de un proiect definit în mod clar;

respectivele cheltuieli sunt identificabile;

venitul realizat prin proiect este estimat cu o fiabilitate rezonabilă;

mărimea veniturilor estimate (din care au fost deduse cheltuielile de producție, de vânzare și de administrare corespunzătoare) este mai mare decât totalul cheltuielilor de dezvoltare angajate sau angajabile, în legătură cu acest proiect.

Cheltuielile de dezvoltare capitalizate trebuie să fie amortizate pe toată durata de viață economic utilă a proiectului.

În categoria imobilizărilor corporale, sunt incluse bunuri ce aparțin societății (societatea este proprietara lor), dar și bunuri utilizate de entitate în calitate de locatar în cadrul contractelor de locație-finanțare.

În ceea ce privește imobilizările financiare, abordarea britanică este similară celei franceze și românești.

În bilanțul britanic apar ca posturi distincte “Participațiile și împrumuturile acordate entităților grupului” și “Participațiile și împrumuturile acordate entităților sub influență notabilă”.

Debitorii cuprind:

creanțe generate de ciclul de exploatare al entității;

partea din împrumuturile acordate, a căror scadență este sub un an;

cheltuielile constatate în avans și veniturile de primit (acestea pot fi prezentate într-o rubrică distinctă)

Titlurile de plasament regrupează titlurile care nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate titluri imobilizate.

Disponibilitățile regrupează disponibilități în casă și în conturile bancare.

În contabilitatea britanică dispare postul “prime de rambursare a obligațiunilor”, fiind prevăzute două prelucrări posibile:imputarea lor asupra unui post privind primele de emisiune;înscrierea lor în cheltuieli constatate în avans și reluarea la cheltuieli financiare, pe durata de viață a împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni.

De asemenea, nu există posturile de “diferențe de conversie” (activ sau pasiv), pierderile sau câștigurile din conversiune fiind înscrise direct în contul de profit și pierdere.

Creditorii sunt prezentați în două rubrici distincte: cu scadență sub un an și mai mare de un an. Fiecare dintre cele două rubrici regrupează:datoriile implicate în ciclul de exploatare al entității;datoriile financiare;cheltuielile de plătit și veniturile constatate în avans (pot să figureze într-o rubrică distinctă).

Creditele bancare pe termen scurt sunt prezentate în rubrica "creditori cu scadență sub un an".

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se referă la angajamentele privind pensiile și provizioanele pentru impozite amânate. Existența acestor posturi rezultă din obligația de a contabiliza:cheltuiala privind impozitul asupra profitului, conform metodei reportului de impozit (impozitului amânat);angajamentele implicate de pensionare.

Mărimea capitalului care figurează în bilanț corespunde capitalului efectiv apelat. Statutele societăților de capitaluri fixează mărimea capitalului autorizat în limita căruia administratorii pot să procedeze, fără autorizarea Adunării acționarilor, la emisiunea de titluri pentru a constitui capitalul emis.

Capitalul efectiv apelat poate să nu reprezinte decât o parte a capitalului emis. Partea neeliberată a capitalului apelat figurează în activ, la o rubrică distinctă sau într-un post al rubricii “debitori”.

În cadrul societăților britanice există mai multe categorii de acțiuni. Spre deosebire de acțiunile ordinare, acțiunile privilegiate (preference shares) beneficiază de drepturi preferențiale asupra dividendelor și câștigurilor din lichidare. La rândul lor, acțiunile ordinare (ordinary shares) pot fi clasificate în categorii distincte în funcție de valoarea lor nominală, de drepturile lor la beneficii sau de drepturile lor de vot.

Cumpărarea de către societate a propriilor sale acțiuni este interzisă, dar există și excepții. Răscumpărarea propriilor acțiuni trebuie să fie autorizată de Adunarea acționarilor și să conducă la o reducere de capital.

Societățile britanice pot să emită acțiuni rambursabile, adică acțiuni pe care ele le pot răscumpăra de la acționari, printr-un acord prealabil. Această posibilitate nu există în dreptul altor țări (Franța).

Primele de emisiune se referă la excedentele veniturilor ce rezultă din apelurile la capital, față de valoarea nominală a titlurilor, și nu se pot distribui.

Rezervă din reevaluare cuprinde plusurile de valoare rezultate din aplicarea metodelor ce reprezintă derogări de la principiul costurilor istorice și nu este distribuibilă.

Rezerva echivalentă capitalului rambursat corespunde valorii nominale a acțiunilor rambursate. Această rezervă nu este distribuibilă.

Rezerva pentru acțiuni proprii corespunde valorii nominale a acțiunilor proprii răscumpărate de societate și se poate preleva asupra beneficiilor distribuibile. Rezervă nu poate fi distribuită.

Postul "Rezultate reportate" cuprinde rezultatul net al exercițiului și suma ce rezultă din cumularea rezultatelor exercițiilor anterioare, care nu s-au distribuit și nici nu s-au virat la rezerve.

Se constată absența postului “provizioane reglementate” (din rațiuni de nepoluare fiscală a conturilor), ajustările fiscale efectuându-se extracontabil.

De asemenea, se constată absența postului “subvenții pentru investiții”, care fie se înscriu într-un cont de regularizare și se repartizează în contul de profit și pierdere pe durata de viață economic utilă a imobilizării, fie se impută asupra valorii brute a imobilizării. Conform legii societăților comerciale este posibilă numai prima metodă.

În ceea ce privește contul de profit și pierdere, legea societăților comerciale propune patru modele de prezentare a sa rezultate din combinarea celor două moduri de analiză a cheltuielilor (după funcție și după natură) cu cele două forme de prezentare a elementelor (în listă sau în cont). Modelul în listă cu prezentarea cheltuielilor după funcție este prezentat în Anexa 5.

În toate cele patru formate, cheltuielile și veniturile sunt clasificate în:

cheltuieli și venituri din activități ordinare

cheltuieli și venituri din activități extraordinare

Cheltuielile și veniturile ordinare sunt formate din cheltuielile și veniturile de exploatare și din cele financiare.

În toate cele patru formate apar ca rubrici distincte:

impozitul asupra rezultatului activității ordinare

rezultatul activității ordinare după impozitare

elementele extraordinare

impozitul asupra rezultatului extraordinar

rezultatul extraordinar după impozitare

rezultatul net al exercițiului

În cadrul contului de profit și pierdere britanic, cifra de afaceri este formată din vânzările de bunuri, lucrări și servicii legate de activitatea de bază a entității. Cifră de afaceri este prezentată ca volum absolut din care se deduce taxa pe valoarea adăugată și eventualele sconturi și rabaturi acordate clienților.

Cheltuielile curente de exploatare sunt grupate ținând cont de cele trei funcții ale entității:

funcția de producție: costul mărfurilor vândute

funcția de comercializare: costuri de distribuție

funcția de administrare: costuri administrative

În cazul grupării după natură, cheltuielile și veniturile sunt prezentate la fel ca în România (consumuri materiale, cheltuieli de personal, cheltuieli cu amortizările și provizioanele, alte cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cifra de afaceri, producția stocată, producția imobilizată, alte venituri de exploatare, venituri financiare, cheltuieli extraordinare, venituri extraordinare).

Cheltuiala cu impozitul asupra rezultatului care apare în contul de rezultate este calculată prin metoda reportului de impozit. Cheltuiala este formată din impozitul exigibil și variația impozitelor amânate.

Elementele din contul de profit și pierdere pot fi de trei feluri:

ordinare

excepționale

extraordinare

Primele două contribuie la determinarea rezultatului ordinar, în timp ce elementele extraordinare sunt prezentate distinct în contul de profit și pierdere.

Elementele ordinare corespund unei activități normale, obișnuite, regulate și frecvente a entității.

Elementele extraordinare sunt rezultatul unor evenimente sau tranzacții ce prezintă următoarele caracteristici:

originea lor nu se găsește în activitatea obișnuită a entității

nu pot fi controlate de entitate

au o frecvență extrem de redusă.

Anexa în Marea Britanie cuprinde patru părți:

prezentarea politicilor contabile

informații relative la bilanț

informații relative la contul de profit și pierdere

informații suplimentare

1.3.Analiza corelație creanțe-obligatii

1.3.1. Noțiuni privind creanțele entității, caracteristici și clasificare

Creanțele constituie o parte a activelor care trebuie achitate entității de către alte persoane fizice și juridice la scadența stabilită prin condițiile contractului, cambiei sau altor acte normative.În cadrul entității de regulă creanța provine dintr-un contract de vânzare, de credit, din obligații legale precum plata unor impozite și taxe etc. Creanța este garantată de bunuri mobile și imobile sau cu drepturi reale care intră în patrimoniul debitorului. Totodată creanța poate fi cedată altei persoane fizice și juridice căreia titularul sau deținătorul său îi este debitor.

Creanțele se pot distinge după gradul de lichiditate și după caracterul comercial sau financiar.

După gradul de lichiditate creanțele pot fi:

creanțe pe termen lung, al căror termen de achitare este mai mare de un an;

creanțe pe termen scurt, al căror termen de achitare este mai mic de un an.

Creanțele pe termen scurt reprezintă active ale entității, rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice șifizice, relații în urma cărora entitatea a livrat un bun economic, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare, și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau contra prestație, într-o perioadă de timp de până la un an.Pot fi constatate ca active creanțele în cazul când se respectă următoarele cerințe:

-sunt controlate de entitate, rezultat al evenimentelor anterioare (în baza drepturilor juridice asupra acestora);

-există o certitudine întemeiată că pe viitor acestea vor aduce avantaje economice;

-valoarea lor poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.

Unul din principiile de bază ale contabilității creanțelor constă în faptul că operațiile economice legate de livrarea produselor, mărfurilor, executarea serviciilor se înregistrează în contabilitate în baza documentelor comerciale și de decontare justificative.

Creanțele entității se reflectă în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanțele în valută străină se înregistrează și se reflectă în rapoarte financiare în valută națională la cursul de schimb valutar la data apariției acestora.

Creanțele entității se clasifică după diverse criterii:

1)După natura operațiilor pe care le generează :

creanțe comerciale;

creanțe financiare;

alte creanțe.

2)După conținutul economic și obiectul creanțelor:

creanțe asupra clienților pentru produsele vândute, lucrări executate și servicii prestate,

creanțe asupra furnizorilor generate de avansurile și acordurile anticipate de către cumpărător;

diverse creanțe asupra debitorilor provenite din operațiile necomerciale;

3)În funcție de termenul de încasare:

creanțe de încasat pe termen lung (peste 5 ani);

creanțe de încasat la termen mijlociu (între 1 și 5 ani);

creanțe de încasat la termen scurt (mai puțin de un an).

4) În funcție de monedă în care se formează:

creanțe în lei (clienți interni);

creanțe în devize (clienți externi).

5) În funcție de raporturile avute cu societățile:

creanțe asupra societăților din cadrul grupului

creanțe din afara grupului.

6) După conținutul economic deosebim:

a) Creanțele comerciale reprezintă aceea parte a creanțelor care apare în cazul când momentul transmiterii către cumpărători a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor și altor active livrate, precum și cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora.

Din categoria creanțelor comerciale fac parte:

creanțe rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de servicii sau lucrărilor ce fac obiectul de activitate alentitatii;

creanțe legate de lipsurile de bunuri de natura stocurilor sau de altă natură, descoperite la efectuarea recepției acestora și care se impută.

b) Creanțele bugetului față de entitate apar ca urmare a diferențelor dintre sumele calculate și achitate la bugetele impozitelor și taxelor a căror mod de administrare și de contabilizare are un aspect complex.

Situațiile de apariție a creanțelor sunt în dependență de specificul operațiilor economice, tipul impozitelor și cuprinde:

impozitul pe venit plătit în plus, achitat în avans în decursul anului reținut la sursa de plată, plătit în cursul anului în străinătate, reținut în cazul plății anticipate a dividendelor intermediare;

TVA pentru trecerea în cont, TVA de recuperat, TVA calculată de la avansurile primite;

accizele aferente procurărilor pentru trecerea ulterioară în cont;

altor impozite și taxe republicane și locale achitate în avans sau plătite în plus.

Creanțele personalului reprezintă datorii ale angajaților față de entitate și apar în urma:

acordării avansurilor spre decontare;

procurări de către angajați a mărfurilor cu achitarea în rate;

recuperările către gestionari a daunei materiale cauzate;

alte datorii cum ar fi: pensiile alimentare și alte titluri executorii privind plățile efectuate în folosul angajaților pentru serviciile consumate.

c) Creanțele privind veniturile calculate reprezintă suma datoare entitatii aferente veniturilor care sunt determinate în baza contractelor încheiate sau legislației în vigoare. Veniturile calculate ale entitatii sunt:

veniturile privind arenda;- veniturile privind dobînzile și redevențele calculate;

veniturile privind dividendele calculate;

alte venituri.

În afară de creanțele comerciale, ale bugetului, ale personalului, privind veniturile calculate, în procesul activității economice a entitatii apar și alte creanțe cum ar fi:

a) creanțe privind recuperarea pierderilor;

b)creanțe ale organelor de asigurări sociale;

c)creanțe privind reclamațiile înaintate și recunoscute;

d)creanțe ale băncilor;

e)creanțe privind alte operații.

1.3.2.Noțiuni privind obligatiile entității, caracteristici și clasificare

Datoriile reprezintă obligații actuale ale entității ce decurg din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Prin datorii înțelegem niște angajamente de plată ale entității față de furnizori pentru bunurile procurate și serviciile prestate, față de personalul angajat privind retribuirea muncii, față de stat privind plata impozitelor și taxelor, față de alte persoane juridice și fizice.

Standarul Internațional de Contabilitate clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când:

se așteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii

este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate că datorii pe termen lung. „Provizioane, datorii și active contigente” definește provizioanele ca fiind datorii incerte din punct de vedere al perioadei de exigibilitate sau al valorii. Stingerea datoriilor recunoscute se poate realiza sub formă de plată în numerar, transfer de alte active, prestarea de servicii, înlocuirea acelei obligații cu altă, conversia obligației în capital propriu etc. Evaluarea datoriilor este în corelație și se bazează pe valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.

În contabilitate și rapoartele financiare datoriile se clasifică după diferite criterii:

a) în funcție de conținutul economic avem:

datorii financiare

datorii comerciale

datorii calculate

b) în funcție de termenul de achitare:

datorii pe termen lung cu termenul de achitare mai mare de un an

datorii pe termen scurt cu termenul de achitare nu mai mare de un an

c) în funcție de modul de achitare:

datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părți din capitalul statutar (acțiuni sau cote de participație)

datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace și nu prevede cedarea unei părți din capitalul statutar

Datoriile entității la etapa constatării lor pot fi exprimate în valută națională – în cazul când provin din țară sau în valută străină – dacă provin din străinătate. Datoriile în valută străină sunt reflectate în contracte, documente primare de achiziționare a mărfurilor, însă la etapa înregistrării în conturile contabile și rapoartele financiare datoriile trebuie recalculate în valută națională.

Datoriile exprimate în valută străină în urma modificării cursului de schimb valutar din momentul apariției acestora pană la momentul achitării lor, pot genera venituri-în cazul diferențelor favorabile de curs valutar sau pierdere-in cazul diferențelor nefavorabile de curs valutar.

În conformitate cu bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, datoriile se constată și pot fi reflectate în bilanțul contabil în cazul când se respectă următoarele condiții :

există probabilitatea diminuării în viitor a activelor ( mijloacelor bănești și altor active proprii) care sunt purtătorii de avantaje economice,

suma la care se constată datoriile poate fi evaluată veridic.

Datoriile se constată și se evaluează la sumă nominală, inclusiv TVA și alte impozite și taxe care urmează a fi achitate.

După constatare datoriile se reflectă în contabilitate în baza principiului specializării exercițiilor – atunci când au fost înregistrate în documentele contabile, fiind incluse în rapoartele financiare în perioadă la care se referă, dar nu atunci când se plătesc mijloacele bănești sau se transmit alte active în schimb.

Rapoartele financiare întocmite în baza principiului specializării exercițiilor informează utilizatorii nu numai despre tranzacțiile anterioare, ci și despre angajamentele de plată a mijloacelor bănești în perspectivă.

Datoriile se înregistrează în baza documentelor de livrare cu regim special care însoțesc bunurile intrate de la furnizori sau serviciile prestate de către aceștia. Pentru livrările impozabile cu TVA se întocmesc facturi fiscale, iar pentru livrările neimpozabile – facturi de expediție. Pentru unele bunuri materiale sunt necesare documente suplimentare. Astfel, la livrarea produselor alimentare se prezintă certificatul de calitate.

În procesul de constatare a datoriilor, timpul reprezintă factorul cel mai important. Deseori, neînregistrarea unei datorii într-un exercițiu contabil este însoțită de neînregistrarea unei cheltuieli. Astfel, ea conduce la o subevaluare a cheltuielilor și o supraevaluare a profitului. O datorie se înregistrează în momentul în care se creează obligația. Această regulă este mult mai greu de aplicat decât pare. Atunci când printr-o operațiune compania este obligată să efectueze plăți viitoare, apare și este constatată o datorie, ca în cazul cumpărării bunurilor pe credit. Totuși, deseori datoriile curente nu sunt reprezentate de o operațiune directă. Unul din principalele obiective ale înregistrărilor de regularizare de la sfârșitul exercițiului financiar-contabil se referă la constatarea datoriilor neînregistrate. Printre aceste datorii acumulate se numără datoriile față de personal și dobînziile de plătit. Alte datorii care pot fi doar estimate, cum ar fi impozitele de plătit, trebuie de asemenea constatate prin înregistrări de regularizare.

1.3.3.Diagnosticul corelației creanțe și obligații

Pentru activitatea financiară a entității este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe și obligații, întrucât aceasta influențează în mod direct capacitatea de plată.

În ceea ce privește noțiunile utilizate, creanțele reprezintă anumite drepturi bănești, realizabile în diferite termene. Formarea lor este în legătură directă cu rotația capitalului, cu momentele parcurse în procesul schimbarii formei acestuia. Apariția creanțelor este determinată, în principal, de relațiile care se formează între firmă, în calitate de furnizor, și clienții săi.

Opusul creanțelor îl reprezintă obligațiile sau datoriile firmei către terți, formate în cadrul relațiilor dintre aceștia cu furnizorii, acționarii, salariații, bugetul statului etc.Întrucât în literatura de specialitate și în practica economică se folosesc mai multe noțiuni, propunem următoarea terminologie:

obligații, în care să se includă datoriile entității către terțe persoane fizice și juridice, inclusiv obligațiile fiscale;

datorii curente, care să cuprindă obligațiile, împrumuturile pe termen scurt și ratele scadente pentru împrumuturile pe termen mediu și lung;

datorii totale, respectiv datoriile curente și împrumuturile pe termen mediu și lung.

O asemenea precizare este importantă pentru calcularea unor indicatori prin care se caracterizează starea financiară a entității. Entitatea poate contracta un împrumut pentru producție, deci o sursă de finanțare poate fi utilizată pentru stingerea unei obligații, dar care devine la rândul său obligație.

În cadrul diagnosticului se cercetează, în primul rând, evoluția creanțelor și obligațiilor, în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului entității și folosirea surselor atrase.

Asemenea aspecte pot fi puse în evidență și cu ajutorul indicatorilor:

Durata de imobilizare a creanțelor (Di):

În care:

Sd = soldul creanțelor;

Rd = rulajul debitor al conturilor de creanțe;

CA = cifra de afaceri

T = perioada de timp considerată.

În practică se folosește în determinarea relației și cifra de afaceri, datorită faptului că bilanțul nu furnizează informații referitoare la rulajul conturilor.

Durata de folosire a surselor atrase (Df):

În care:

Sc = soldul creditor al conturilor de obligații;

Rc = rulajul debitor al conturilor respective.

Cunoașterea acestor aspecte este absolut necesară în practica evaluării pentru a se putea determina capitalul permanent necesar exploatării. Evaluatorul va trebui să aprecieze și să motiveze evoluția probabilă a acestor indicatori, ce vor fi utilizați ulterior.

Pentru evaluarea entității, creanțele și obligațiile trebuie analizate în raport cu vechimea lor. Intervalele utilizate sunt diferite, dar în mod normal considerăm că acestea pot fi grupate în: creanțe/obligații până la 30 de zile, creanțe/obligații între 30 și 90 de zile și un an, creanțe/obligații peste 1 an.

Capitolul II. Prezentarea societătii CHIMPEX S.A

2.1.Scurt istoric

CHIMPEX S.A este o societate comercială înființată în 20.02.1991 cu sediul în Constanța, Incinta Port, Dana nr. 54, județ Constantă și înregistrată la Oficiul Registrului Constanța cu nr J13/619/1991, având cod unic de în registrare nr. 1910160 și CIF:RO1910160 conform Certificat de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 0354371.

Din activitatea tradițională de export și import prin portul Constanța a produselor petroliere și chimice, în anul 1965 activitatea de export produse chimice s-a individualizat prin înființarea “Întreprinderii de condiționare și livrare a produselor chimice”, care din 1971 a primit și denumirea de “CHIMPEX”.

Activitatea acestei întreprinderi se limita la primirea mărfurilor chimice de la producătorii interni, depozitarea acestora și apoi predarea către “Întreprinderea de Exploatare Portuară” care presta operațiuni de încărcare în nave. Extinderea prestațiilor și la operarea directă în încărcarea și descărcarea mărfurilor la nave s-a realizat prin punerea în funcțiune prin investiții a danei 61 (export uree vrac) în anul 1977 și a danei 62 (import fosfați) în anul 1978. Din anul 1978 prin sectorizarea portului Constanța pe tipuri de mărfuri și alocarea pe întreprinderi de operare portuară a acestor sectoare, “CHIMPEX” și-a extins aria la 10 dane de operare.

După mai multe fuzionări și divizări cu activitatea de operare a produselor petroliere (actual, S.C.”OIL TERMINAL S.A Constanța) ultima divizare are loc prin HG 514/12.05.1990, iar prin HG 1254/04.12.1990 Întreprinderea “CHIMPEX” s-a transformat în Societate Comercială pe Acțiuni.

Activitatea de prestații s-a desfășurat și se desfășoară prin cele 10 dane de operare și dotările aferente, prin operarea mărfurilor exportate și importate de industria chimică ambalate și vrac (îngrășăminte, sodă calcinată și caustică, carbid, fosfați, apatita) și s-a extins an de an și la alte tipuri de mărfuri (metalurgice, cherestea, cereale, etc.).

Din luna octombrie 2004, S.C AZOMURES S.A a devenit principalul acționar al societății Chimpex, prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni.

Activitatea CHIMPEX S.A a înregistrat o evoluție contradictorie după anul 1989. Perioada de după anul 2006 este o perioadă de creștere a volumului de activitate. În prezent, societatea are un capital social de 28.169.477,50lei. În exercițiul financiar 2013 evoluția capitalului social s-a prezentat conform tabelului 2.1.

Tabel 2.1. Structura acționariatului la 31 decembrie 2013

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Fig.2.1. Structura actionariatului

Principalul furnizor este autoritatea portuară locală – Compania Națională „Administrația Poturilor Maritime” Constantă, relațiile contractuale fiind guvernate de contractul de inchirire nr. 50/2004. Printre furnizorii importanți se numără Enel Energie, CN CFR, dar și societăți cu profil tehnic sau construcții – montaj care efectuează reparații pentru păstrarea parametrilor de funcționare a utilajelor sau spațiilor de depozitare.

2.2.Obiectul de activitate

Societatea CHIMPEX S.A Constanța activează ca operator portuar de prestații, în Portul Constantă, având ca obiect principal de activitate manipularea de mărfuri la export, import și tranzit prin încărcarea și descărcarea în/din nave maritime a mărfurilor ce fac obiectul operațiunilor de export, import și tranzit.

Capacitățile de operare sunt completate de platforme tehnologice și de lucru, linii cale ferată în toate zonele de operare și utilaje portuare diverse.

Activitatea societății CHIMPEX S.A se desfășoară în principal în trei direcții:

activitate de încărcări/descărcări mărfuri;

activitate de depozitări;

activitate de închiriere spații și utilaje portuare;

Principalele produse operate de CHIMPEX S.A sunt în primul rând produse provenite din industria chimică și materii prime necesare industriei chimice, produse cerealiere, zahăr brut și alte mărfuri generale.

Societatea CHIMPEX S.A operează o paletă largă de mărfuri ambalate și vrac, cum ar fi mărfurile provenite din industria chimică (pentru care societatea noastră este operatorul tradițional), materii prime pentru industria chimică, mărfuri cerealiere, zahăr, ciment ambalat, laminate și altele.

Societatea CHIMPEX S.A deține primul loc între operatorii portuari(vezi tabel 2.2) în ceea ce privește lungimea totală a danelor (2,26 km).Danele au pescaje cuprinse între 9,5 și 13 m, ceea ce permite operarea navelor de diferite dimensiuni și capacități, inclusiv a navelor de tip Panamax.

Tabel 2.2. Principalii concurenti pe categorii de produse

Sursa:www.sc.chimpex.sa

Concurența este destul de ridicată pe acest segment de piață, succesul fiecărei societăți fiind conferit de echipamentele tehnologice de care dispune (numărul de dane deținute, capacitățile de operare directă și de depozitare), dar și de o traditionalitate în operarea unui anumit tip de mărfuri.

Principalii client ai societății sunt: AZOMURES, BUNGE, CARGILL, ZAHĂRUL LIEȘTI, INTERAGRO SA, GRANI COMERȚ, TRANSFER INT.SPEDITION, GHCL UPSOM, N.S.S., PETROTEL LUKOIL, LEMARCO CRISTAL.

2.3. Structura organizatorică

Chimpex SA Constanța este o societate pe acțiuni, deschisă, cotată la Bursa de Valori. Acțiunile societății (simbol CHEM) sunt listate la categoria III-R a Bursei de Valori București, secțiunea RASDAQ și se tranzacționează pe piața de capital din România.

Acțiunile revin asociaților în funcție de cota de participare la capitalul social al societății. Pe lângă dreptul la vot, calitatea de acționar conferă și alte drepturi cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, cum sunt:

dreptul de a participa la adunarea generală a acționarilor

dreptul de informare

dreptul la dividende

dreptul asupra părții cuvenite din lichidarea societății

Organismul de conducere al societății este Consiliul de Administrație, format din 3 membri. Astfel la data de 30.09.2013 consiliul de administrație era compus din:

Dl. Andrew Henry Zivy–Administrator, Președinte al Consiliului de Administrație;

Dl. Gilles Louis Gabriel Viellet–Administrator

Dl.Gheorghe Iulian Mircea–Administrator

Conducerea executivă este asigurată de o echipă managerială compusă din 4 directori:

Gheorghe Iulian Mircea–Director General

Yardimci Serhan–Director Executiv

Liana Constantin–Director Economic

Ducă Octavian–Director Departament Operare

Directorii sunt numiți și revocați din funcție prin hotărâre a Consiliului de Administrație.

Între membrii conducerii executive a societății S.C.CHIMPEX S.A. și alte persoane nu există niciun acord și/sau nicio legătură de familie datorită căreia membrii conducerii executive au fost numiți în pozițiile ocupate. Din punctul de vedere al participării la capitalul social, niciunul dintre membrii conducerii executive a societatii CHIMPEX S.A nu deține cotă de participare la capitalul social. Administratorii societății și membrii conducerii executive (vezi Fig.2.2)nu sunt implicați în litigii sau proceduri administrative.

Fig.2.2.Organigrama societatii CHIMPEX SA

2.4.Manualul de politici și practici contabile al societății CHIMPEX S.A

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.

Situațiile financiare individuale ale Societății Chimpex S.A. se întocmesc în Conformitate cu: Legea contabilității 82/1991 (republicată 2009); Prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009(actualizat 2014 ). Situațiile financiare se referă doar la Chimpex SA. Societatea nu are filiale care să facă necesară consolidarea.

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale ale entității se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Contabilitatea se ține în limba romană și în monedă națională („RON” sau „LEI”). Elementele incluse în aceste situații sunt prezentate în lei românești. Tranzacțiile Societății în monedă străină sunt înregistrate la cusurile de schimb comunicate de Banca Națională a României („BNR”) pentru data tranzacțiilor.

Soldurile în monedă străină sunt convertite în LEI la cursurile de schimb comunicate de BNR pentru data bilanțului. Câștigurile și pierderile rezultate din decontarea tranzacțiilor într-o monedă străină și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în monedă străină sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în cadrul rezultatului financiar.

Mai jos sunt prezentate politicile contabile semnificative utilizate în întocmirea situațiilor financiare.

Ori de câte ori evenimente sau anumite modificări indică faptul că valoarea contabilă a unei imobilizări ar putea fi nerecuperabilă, este efectuat un test de verificare a diminuării valorii mijloacelor fixe sau activelor necorporale. Atunci când valoarea contabilă a unui activ imobilizat depășește valoarea recuperabilă, pierderea înregistrată prin depreciere se recunoaște în contul de profit și pierdere.

Valoarea recuperabilă a activului se calculează ca fiind maximul dintre prețul de vânzare al activului și valoarea sa de utilitate. Prețul de vânzare net este suma obținută din vânzarea dintr-o tranzacție la valoarea de piață, în timp ce valoarea de utilitate este valoarea actualizată a fluxurilor nete de numerar ce se estimează a fi obținute din folosirea continuă a unui activ și din casarea acestuia la expirarea duratei utile de viață. Valorile recuperabile sunt estimate individual pentru fiecare activ, iar dacă acest lucru nu este posibil, pentru active grupate în unități generatoare de numerar.

Conturile de clienți și alte creanțe sunt evidențiate în bilanț la valoarea lor recuperabilă netă.Pentru creanțele incerte se constituie provizioane pe baza estimărilor managementului.Creanțele nerecuperabile sunt trecute pe cheltuieli în perioada în care au fost identificate.

Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul perioadei sau față de cele la care au fost raportate în situațiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Împrumuturile pe termen scurt și lung sunt înregistrate la suma primită. Costurile aferente obținerii împrumuturilor sunt înregistrate ca și cheltuieli în avans și amortizate pe perioada împrumutului atunci când sunt semnificative. Porțiunea pe termen scurt a împrumuturilor pe termen lung este clasificată în „Datorii: Sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an” și inclusă împreună cu dobânda preliminată la data bilanțului contabil în „Sume datorate instituțiilor de credit” din cadrul datoriilor curente.

Obligațiile comerciale sunt înregistrate la cost, care reprezintă valoarea obligației ce va fi plătită în viitor pentru bunurile și serviciile primite, indiferent dacă au fost sau nu facturate către societate. Pentru datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Cheltuieli cu dobânzile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în perioadă la care se referă.

Societatea înregistrează impozit pe profit curent în conformitate cu legislația romană în vigoare la data situațiilor financiare. Datoriile legate de impozite și taxe sunt înregistrate în perioadă la care se referă.

Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții. În cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare. Orice impact asupra informațiilor comparative referitoare la poziția financiară și performanță financiară, respectiv modificarea poziției financiare, este prezentat în notele explicative și ajustat în rezultatul reportat în timpul anului.

2.5.Principalii indicatori economico-financiari

Orice activitate economică presupune consumuri de resurse umane, materiale și financiare care se înregistrează potrivit principiilor organizării contabilității financiare și contabilității de gestiune, în conturi specifice. La închiderea exercițiului financiar se întocmesc documentele de sinteză contabile, care furnizează informații privind volumul resurselor consumate dar și eficiența acestui consum. Situația patrimoniului la societatea CHIMPEX S.A se prezintă conform Tabelului nr.2.3.

Tabel 2.3. Bilantul pe ultimii 5 ani al societatii CHIMPEX S.A

Sursa:Situatiile financiare pe anii 2009,2010,2011,2012,2013.

După cum am văzut mai sus bilanțul sintetizează indicatori care nu își modifică conținutul în mod substanțial decât în cazuri excepționale. De regulă, societățile nu se îndatorează excesiv sau nu înstrăinează active importante de la un trimestru la altul.

In continuare am analizat pe ultimii 5 ani principalii indicatori economico-financiari din cadrul societatii dupa cum urmeaza in tabelul 2.4.

Tabel 2.4.Principalii indicatori economico-financiari

Sursa:Situatiile financiare pe anii 2009,2010,2011,2012,2013.

Cifra de afaceri este primul indicator din tabel analizat. Ea este considerată un indicator de volum de importanță esențială, deoarece ea arată nivelul activității productive a unității, modul de utilizare a potențialului tehnic și modul de comercializare a serviciilor prestate.

Fig.2.3.Evolutia cifrei de afaceri

Cifra de afaceri la societatea CHIMPEX S.A a înregistrat o creștere semnificativă pe parcursul celor cinci ani astfel de la 37.750.123 lei valoare înregistrată în 2009, s-a ajuns prin creșteri repetate că în anul 2013 cifra de afaceri a firmei să fie dublată, respectiv 72.412.783 lei, acest aspect este unul pozitiv pentru aprecierea valorii societății.

Total active este cel de-al doilea indicator analizat. Acesta se calculează ca sumă între activele imobilizate, activele circulante și cheltuielile în avans. În decursul celor 5 ani analizați se observă o creștere a totalului activelor societății,ceea ce înseamnă că aceasta s-a dezvoltat și a prosperat.

Totuși observăm că în anul 2012 a fost inregistrata cea mai mare sumă , și anume 139.767.945 lei iar în 2013 deși atat activele circulante cât și cheltuielile în avans au fost mai mari,au scăzut activele imobilizate rezultând o diminuare a activului de 7.697.625 lei.

Fig.2.4.Evolutia activului total

Total venituri este un alt indicator analizat. Veniturile totale după cum sugerează și denumirea cuantifică toate veniturile realizate: veniturile din activitatea curentă, veniturile financiare (dividende, dobânzi, diferențe pozitive de curs valutar, etc.) sau venituri din vânzări de active, subvenții, anulări de provizioane, etc.

Fig 2.5. Evolutia veniturilor totale

Se observă că în anul 2013 venituri societății au înregistrat o importantă creștere comparativ cu anul 2009, respectiv cu 39.138.423 lei, deși în anul 2012 acestea au înregistrat o scădere față de anul 2011.

Cheltuielile totale sunt de asemenea un indicator foarte important. Cheltuielile au înregistrat o creștere importantă, asemenea veniturilor, ceea ce demonstrează o creștere semnificativă a vitezei de rotație a banilor și o intensificare a activității de bază în cadrul societatii CHIMPEX S.A .

Profitul este cel mai important indicator evidențiat de documentele contabile. Este prezentat sub două forme: brut și net.

Fig.2.6. Evoluția profitului brut si net

Profitul brut se calculează că diferența între veniturile și cheltuielile totale iar profitul net scăzând din cel brut impozitul pe profit. În analiza noastră observăm că deși acestea au avut în anul 2009 valori negative ceea ce arată că investiția făcută a fost mai mare decât veniturile realizate din serviciile prestate, în următorii 3 ani respectiv 2010, 2011 si 2012 acestea au înregistrat valori pozitive și care păreau să arate că profitul societății este în continuă creștere. Această creșterea fost întreruptă în anul 2013 când profitul societății a suferit o scădere semnificativă, rămânând totuși de semn pozitiv.

Total datorii este ultimul indicator din tabel analizat. Acestea se calculează ca sumă dintre datoriile pe termen scurt, datoriile pe termen lung și veniturile în avans. De regulă volumul datoriilor trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu valoarea totală a activelor. Observăm că în analiza noastră se respectă această idee, volumul datoriilor crescând în decursul celor 5 ani în același ritm cu nivelul activului dar la o scară mult mai mică.

Fig.2.7. Evoluția datoriilor totale

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..????????????????????????????

Capitolul III. Studiu de caz la societatea Chimpex S.A. Întocmirea bilanțului contabil si analiza corelației creanțe-obligații.

3.1. Lucrări premergătoare întocmirii bilanțului contabil

Legea contabilității nr. 82/1991(actualizată 2014) prevede la art. 27 că „exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate când acesta începe la data înființării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor prevăzute la art.1". Persoanele menționate la art.1 sunt „regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant și au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie". Același articol 27 al Legii contabilității precizează că bilanțul contabil este compus din bilanț, contul de profit și pierdere și anexe.

Lucrările de închidere a exercițiului financiar au ca scop întocmirea documentelor contabile de sinteză care trebuie să prezinte situația patrimoniului, situația financiară și rezultatele obținute.

3.1.1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere

Lucrare de stabilire a balanței conturilor înaintea inventarierii constituie cea dintâi lucrare premergătoare întocmită în scopul redactării bilanțului contabil al societății CHIMPEX S.A și a situațiilor financiare.

Inițial a avut loc transpunerea operațiilor economice sub formă de articole contabile, în mod cronologic, în Registrul Jurnal, prelucrarea acestora , mai departe prin includerea și sistematizarea în Registrul Cartea-Mare, finalmente preluarea acestora în Balanță de verificare la 31 decembrie 2013.

Această balanță include conturile de venit și cheltuieli nesoldate, așadar înaintea închiderii lor prin contul 121 / Profit și pierdere. Ne referim aici la conturile de venituri și cheltuieli aferente perioadei curente, așadar lunii decembrie.

Balanță de verificare primară, redactată înaintea efectuării inventarierii generale pentru elementele de natura activelor, datoriilor, respectiv capitalurilor proprii, conține în aplicația noastră conturi, aparținând unei mari societăți comericiale a cărei contabilitate este organizată potrivit prevederilor OMFP nr. 3055/2009(actualizat 2014 ).

3.1.2. Inventarierea generală a patrimoniului

Inventarierea generală a patrimoniului constituie lucrarea preliminară întocmirii bilanțului contabil, prin intermediul căreia are loc stabilirea situației patrimoniale reale.

Scopul principal al inventarierii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de active, datorii, respectiv capitaluri proprii care aparțin entității cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar se folosesc în cadrul unității. Prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea la nivelul valorii actuale.

Fără realizarea prealabilă a inventarierii nu este posibilă conceperea bilanțului, nici determinarea situației financiare și a rezultatelor întreprinderii la un moment dat. În condițiile actuale ale variației prețurilor și puterii de cumpărare la nivelul economiei, doar o întocmire a bilanțului pe baze reale poate duce la efectuarea de analize pertinente și adoptarea unor decizii manageriale în cunoștință de cauză, pentru o bună orientare și menținere pe piață a societății.

Inventarierea se efectuează în conformitate cu prevederile „Normei privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii” aprobată prin OMFP 2861/2009(actualizată 2013). Potrivit pct. 42 al acesteia, „rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal”.

La data de 15 decembrie 2013 prin Decizia nr. 1118 (vezi Anexa 6), Directorul general al societății CHIMPEX S.A a dispus constituirea comisiei de inventariere, prin aceasta având loc inițierea lucrărilor de închidere.

În perioada 15-20 decembrie 2013 au fost inventariate, respectându-se prevederile în vigoare toate gestiunile din cadrul societății.

Toate bunurile ce s-au inventariat s-au înscris în listele de inventariere, care s-au întocmit pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de bunuri, apoi s-a procedat la evaluarea loc cu prețurile utilizate la înregistrarea în contabilitate (creanțele și datoriile s-au evaluat la valoarea lor probabilă de încasat sau de plată ) apoi s-au semnat Listele filă cu filă de către membrii comisiei și de gestionar, pe ultima filă gestionarul făcând mențiuni referitoare la efectuarea inventarului în prezența sa.

Ca operațiune finală, după constatarea că nu mai există alte diferențe în urma cărora să se procedeze la regularizări, s-au trecut Listele de inventariere în Registrul Inventar, conform pozițiilor din bilanțul contabil după care se redactează o nouă Balanță de verificare a conturilor.

Aceasta se redactează înainte de stabilirea rezultatului exercițiului, și este principalul document pentru redactarea bilanțului contabil.Balanța s-a întocmit pe baza documentului Cartea Mare, care reprezintă preluarea soldurilor din Jurnalul de operațiuni diverse, în care s-au trecut, de fapt, înregistrările de regularizări.

Inventarierea patrimoniului la societatea CHIMPEX S.A, s-a făcut respectându-se parcurgerea următoarelor etape:

a)Determinarea fizică a activelor, s-a făcut astfel:

utilizând documentația de evidentă pentru activele necorporale, datoriile și creanțele societății;

pe baza observării directe pentru activele corporale: numărare, cântărire, măsurare, calcule tehnice ;

b)Evaluarea elementelor patrimoniale are loc prin:

stabilirea valorii acestora de inventor pornind de la pricipiul prudenței;

determinarea ajustărilor ce trebuie create;

calcularea diferențelor între valoarea de inventar și cea contabilă.

c)Valorificarea rezultatelor inventarierii la nivelul departamentului contabil prin înregistrarea operațiunilor de regularizare.Situații întâlnite sunt:

Plusuri de inventar-sunt înregistrate ca intrări în patrimonial societății;

Minusuri de inventar-sunt înregistrate pe seama cheltuielilor, după natural lor, stabilindu-se în seama celor vinovați de producerea lor, imputându-se acestora.

După efectuarea inventarierii la societatea CHIMPEX S.A, s-au constatat următoarele:

1.În primă instanță au fost inventariate conturile de „capitaluri proprii” și anume: „capital social, prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve , rezultat reportat, contul de rezultate, provizioane pentru ricuri și cheltuieli”, constatându-se veridicitatea și realitatea soldurilor sintetice înregistrate la 31 decembrie 2013 și corespondența soldurilor sintetice cu soldurile analitice pe fiecare cont. După inventarierea conturilor de „capitaluri proprii” a rezultat:

2.În al doilea rând s-au inventariat conturile de „imobilizări necorporale,imobilizări corporale,imobilizări în curs de execuție și imobilizări financiare” constatându-se veridicitatea și realitatea soldurilor sintetice și corespondența acestora cu soldurile analitice pe centre de profit și gestiuni.

Imobilizările necorporale au fost evaluate inițial la cost. După recunoaștere, acestea sunt contabilizate pe baza modelului bazat pe cost. Toate imobilizările necorporale au durate de viață utile determinate, metoda de amortizare fiind în toate cazurile cea liniară pe durata de viață utilă.

Tabel 3.1 Imobilizări necorporale-situatia la inventariere -lei

Sursa:Raportul administratorilor pe anii 2011,2012,2013

Duratele de viață utilizate la calculul amortizării imobilizărilor necorporale sunt de 3 ani. Componența soldului este constituită din programe informatice, licențe soft, înregistrarea în contabilitate făcându-se la cost istoric. Nu sunt capitalizate cheltuieli de cercetare dezvoltare și cheltuielile de constituire.

În cadrul avansurilor și a imobilizărilor necorporale, societatea a prezentat un drept de folosință asupra căii ferate din incinta Societății, ce urmează să fie pus în funcțiune în cursul anului 2014.

În situațiile financiare, valoarea imobilizărilor corporale (construcții și echipamente) este prezentată la cost reevaluat.

Tabel 3.2.Variatia imobilizărilor corporale

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013.

La 31 decembrie 2013, a avut loc reevaluarea tuturor imobilizărilor corporale aparținând Societății de către un expert evaluator (SC Natworld SRL) în conformitate cu OMF 3055/2009 cu modificările ulterioare și standardele naționale de evaluare emise de ANEVAR.

Reevaluarea a vizat ajustarea valorilor nete contabile ale elementelor incluse în aceste categorii la valoarea lor justă luând în considerare starea lor fizică și valoarea de piață.

Diferența din reevaluare provenită din creșterea costului activelor reevaluate a fost înregistrată în contrapartidă cu contul 105 – Rezerve din reevaluare cu suma de 30.077.707, diferența din reevaluare provenită din creșterea ajustărilor de valoare cumulate a activelor reevaluate a fost înregistrată în contrapartidă cu contul 105 – Rezerve din reevaluare cu suma de 12.651.001 lei, iar diferența de 1.143.407 a afectat contul de profit și pierdere.

La data de 31 decembrie 2013, rezervă din reevaluare nerealizată și aferentă perioadei de după 1 ianuarie 2013 este în sumă de 30.911.858 lei.

În cursul anului 2013 a fost transferată suma de 3.674.944 lei, reprezentând surplus realizat din rezerve din reevaluare, din care rezerve din reevaluare aferente reevaluării patrimoniului anului 2011 este în cuantum de 659.117 lei și rezerve din reevaluare aferente reevaluării patrimoniului în anul 2012, în cuantum de 3.015.826 lei.

Societatea a actualizat valoarea contabilă a imobilizărilor corporale la data bilanțului în conformitate cu prevederile OMF 3055/2009, pe baza unui raport de evaluare făcut de către un specialist acreditat de către ANEVAR, fiind utilizate următoarele metode:

Abordarea prin comparații pentru clădiri;

Costul de înlocuire net pentru echipamente.

Diferențele din reevalare înregistrate de societate la 31 decembrie 2013 aferente imobilizărilor aflate în patrimoniu sunt de lei și nu sunt distribuibile acționarilor.

În prezent, societatea realizează un program de investiții în vederea dezvoltării și modernizării fluxului de uree și fosfați, precum și modernizarea tuturor echipamentelor, clădirilor, platformelor, cântarelor utilizate în activitatea de manipulare și depozitare.

În cursul anului 2013, Societatea a investit în active imobilizate în valoare de 37.832.028 lei ca urmare a continuării activităților de investiții pentru:

modernizare flux uree și fosfați;

continuarea investițiilor la terminalul de chimice lichide;

construcția unui nou depozit de mărfuri generale;

creșterea performanțelor operaționale curente, respectiv prin modernizarea și creșterea nivelului tehnologic al echipamentelor și instalațiilor curente utilizate, precum și prin achiziționarea unor echipamente noi.

Printre echipamentele achiziționate și puse în funcțiune în 2013 se numără următoarele:

– Măturătoare mecanică;

– Macara Liebherr LHM180;

– Perie colectoare;

– Sistem de camere video;

– Cântar rutier Mettler-Toledo;

– Buncăr portal Bocsa;

– Graifer cu accesorii;

– Încărcător frontal Volvo (2 buc);

– Transportor cu bandă.

Valoarea contabilă netă a mjloacelor fixe achiziționate prin contracte de leasing la data de 31 decembrie 2013 este de 3.442.826 lei (2012: 3.541.226 lei), respectiv prin societățile Credit Europe Leasing și RCI Leasing. Acestea sunt echipamente industriale și autovehicule.

Imobilizările financiare constau în participații deținute la Agenția Pentru Ocuparea și Formarea Profesională a Muncitorilor Portuari (i.e. asociație non-profit).

Tabel 3.3. Structura imobilizărilor financiare la data de 31 decembrie 2013

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Titlurile de participare sunt contabilizate la cost.

3.În al treilea rând, au fost inventarate conturile de materii prime,material auxiliare,obiecte de inventar,mărfuri și ambalaje,constatându-se veridicitatea și realitatea soldurilor conturilor sintetice, corespondența acestora cu soldurile conturilor analitice și componența valorică a gestiunilor societății.

Stocurile deținute la 31 decembrie 2013 sunt compuse în majoritate din material consumabile și sunt prezentate a cost mediu ponderat conform Tabelului.3.4.

Tabel 3.4 Structura stocurilor deținute la 31 decembrie 2013 -lei

Sursa:Raportul administratorilor pe anii 2012,2013

La ieșirea din gestiune stocurile se evaluează pe baza metodei costului mediu ponderat.

Ca urmare a rezultatelor inventarierii faptice efectute pentru exercițiul financiar 2013 s-au făcut o serie de propuneri privind reforma, ce urmează a fi analizate, discutate și aprobate pentru punerea în aplicare în exercițiul financiar 2014.Una din propuneri vizează ca acolo unde este cazul să se constituie ajustări de valoare pentru stocuri învechite, cu mișcare lentă sau cu defecte.

4.În al patrulea rând s-au invenariat conturile de „furnizori, furnizori-debitori, client, client-creditori, debitori, creditori, personal-salarii datorate, obligațiile de plată la bugetul statului, impozitele achitate la bugetul statului-TVA, la bugetul local-impozit pe clădiri, teren, mijloace de transport, sume în curs de clarificare, cheltuieli și venituri în avans”-Clasa IV-constatandu-se realitatea și veridicitatea soldutilor conturilor sintetice și corespondența acestora cu conturile analitice.

S.C. Chimpex S.A, ca și societate raportoare, în anul 2013, a avut tranzacții cu entități legate sau părți afiliate, suma acestor tranzacții, natura relațiilor cu entitățile legate sau părți afiliate și alte informații fiind redate după cum am prezentat în Tabelul 3.5.

Tabel 3.5.Structura tranzactiilor cu parțile afiliate

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

În 2013, cheltuielile cu dobânzile aferente împrumutului de la Azomures au fost 25.665 lei.

Cu societatea Azomures SĂ se desfășoară o activitate comercială conform contractelor de prestări servicii portuare. Obiectul contractelor îl constituie derularea traficului de mărfuri și constă în:

Primirea, manipularea, transbordarea, depozitarea, expedierea/reexpedierea de mărfuri ambalate sau în vrac.

Descărcarea navelor/containerelor aflate într-una din danele prestatorului.

Primirea, prelucrarea și transmiterea documentelor privind derularea mărfurilor de import și export.

Decontarea cheltuielilor aferente acestor operațiuni.

Pentru contractul nr. 2839/02.06.2008 – derularea mărfurilor de import și alte accesorii care decurg din contract – valoarea tranzacțiilor pentru anul 2013 se ridică la suma de 8.702.034 lei (2012: 7.152.683 lei).

Pentru contractul nr. 2840/19.05.2008 – derularea mărfurilor pentru export și alte accesorii care decurg din contract – valoarea tranzacțiilor de vânzare pentru anul 2013 se ridică la suma de 9.691.297 lei (2012: 16.217.727 lei).

Creanțele comerciale sunt recunoscute și înregistrate la suma inițială a facturilor minus ajustările pentru depreciere pentru sumele necolectabile. Ajustările pentru depreciere sunt constituite când există dovezi conform cărora Societatea nu va putea încasa creanțele la scadență inițial agreată. Creanțele neincasabile sunt înregistrate pe cheltuieli când sunt identificate.

Creanțele comerciale nu sunt purtătoare de dobândă și au, în general, un termen de plată între 30 și 90 de zile comform structurii prezentate în Tabelul 3.6.

Tabel 3.6 Structura creanțelor pe anul 2013

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Suma de 6.061.440, reprezatand TVA de recuperat la mai 2013, a facut obiectul unui control fiscal, urmand ca sumele sa fie incasate in anul 2014.

La 31 decembrie 2011, Societatea are inregistrat un provizion pentru deprecierea creanțelor comerciale in suma de 2.145.128 (pentru creanțele neincasate in termenii contractuali si a caror incasare a fost considerata incerta de conducerea Societatii).

Tabel 3.7 Provizioanele pentru deprecierea creantelor pentru anul 2013

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Societatea a reversat în cursul anului încheiat la 31 decembrie 2011 suma de 47.568 lei, suma rămasă în sold la sfârșitul perioadei reprezentând provizioane constituite în perioadele precedente.

Datoriile pe termen scurt ale societății CHIMPEX S.A sunt în valoare de 7.448.363 lei, structura lor pe vechimi, în funcție de momentul constituirii, prezentându-se astfel:

Tabel 3.8 Situația datoriilor pe termen scurt – lei

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

La data de 31 decembrie 2013, societatea avea contractat un credit de investiții în suma de 7.172.733 lei de la Unicredit Țiriac Bank. În cursul anului 2014, acest credit va fi rambursat integral prin utilizarea finanțării obținute în urma majorării de capital social.

Datoriile pe termen lung ale societății sunt compuse din credite de investiții, precum și împrumuturi primite de la entitățile afiliate după cum urmează:

Contractul cu numărul 11017, încheiat la 05 aprilie 2013, pentru achiziționarea unei macarale mobile de cheu Liebherr (credit pentru investiții), în suma de 1.500.000 EUR, între RBS Bank (România) SA și Chimpex SA. La 31 decembrie 2013, societatea a utilizat 1.496.250 EUR, reprezentând 6.463.351 lei. Contractul menționat este scadent la 31 martie 2018 și are o rată a dobânzii Euribor 1M+2.5%.

Contractul cu numărul 11019, încheiat la 05 aprilie 2013, pentru finanțarea de până la 80% din valoarea fără TVA a construcției unei magazii mărfuri generale (credit pentru investiții), în suma de 1.600.000 EUR între RBS Bank (România) SA și Chimpex SA. La 31 decembrie 2013, societatea a utilizat 1.600.000 EUR, reprezentând 6.911.520 lei.Data scadentă a contractului fiind 31 martie 2018, are o rată a dobânzii Euribor 1M+2.5%.

Contractul încheiat în data de 20 septembrie 2013, pentru suma de 1.000.000 EUR între Azomures SA și Chimpex SA, pentru realizarea programului de investiții al Chimpex SA. La 31 decembrie 2013, societatea a utilizat 1.000.000 EUR, reprezentând 4.319.700 lei.

La data inventarierii, societatea avea dobânzi neplătite în suma de 26.829 lei.

Referitor la conturile ce evidențiază impozitele achitate la bugetul statului-TVA, și la bugetul local-impozit pe clădiri, teren, mijloace de transport, soldul lor arată că la 31 decembrie 2013 societatatea Chimpex S.A. a virat în întregime impozitele respective la bugetul statului. Nu s-au constatat diferențe între evidența sintetică și cea analitică.

S-a mai constatat că, atât obligațiile fiscal privind impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitele și taxele locale, cât și obligațiile către bugetul asigurărilor sociale de stat și sănătate, contribuțiile la fondul de șomaj și fondurile special, s-au detreminat corect și au fost virate integral la termenele legale.

5.În etapa finală au fost inventariate conturile de „titluri de plasament, disponibilitățile bănești, alte valori”,constatându-se realaitatea și veridicitatea soldurilor conturilor sintetice și corespondența acestora cu conturile analitice.

Conform politicilor contabile aplicate în cadrul societății Chimpex S.A., operațiunile exprimate în monedă străină sunt înregistrate în lei „la cursul oficial de schimb de la data decontării”.

Echivalențele de numerar sunt prezentate în bilanț la investitille financiare pe termen scurt.

Disponibilitățile bănești în lei și valută din conturile curente deschise la bănci au fost inventariate pe baza extraselor de cont și a confirmărilor de șold atât pentru valută cât și pentru lei.

După inventarierea tuturor posturilor se cuantifică rezultatele și impactul măsurilor luate în urma inventarierii asupra rezultatelor societății.

3.1.3. Contabilitatea operațiilor de regularizare

Societatea înregistrează la data de 31 decembrie 2013 rezerve din reevaluare în valoare de 26.972.755lei.

Diferențele în plus din reevaluare se reflectă în contabilitate la „alte elemente ale rezultatului global” și sunt acumulate în capitalurile proprii cu titlul de „surplus din reevaluare”:creșterea lor compensează o descreștere din reevaluarea anterioară a aceluiași activ recunoscut anterior în profit sau pierdere.

Diferențele în minus din reevaluare se recunosc în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care descreșterea compensează o creștere anterioară din reevaluare, acumulată în capitalurile proprii ca surplus din reevaluare, caz în care reducerea este recunoscută în „alte elemente ale rezultatului global”, micșorând surplusul din reevaluare.

Înregistrarea contabilă aferentă creării rezervelor din reevaluare la finele anului 2012 s-a făcut pe baza notei contabile:

Cont debitor Cont creditor Suma

La 31 decembrie 2013, se constată o diminuare a soldului față de exercițiul financiar 2012 cu o valoare de 11.480.258 lei reprezentând diferențe din reevaluare aferente activelor vândute în exercițiul financiar 2012.

Cont debitor Cont creditor Suma

Conform Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, și în bzaaa procedurilor interne existente în exercițiul financiar 2013 s-au casat mijloaace fixe în vaaloare de 1.093.526 lei. Nota contabilă aferentă este următoarea:

Cont debitor Cont creditor Suma

În urma inventarierii au fost constatate diferențe între evidența scriptică și evidența faptică în valoare totală de 2.228,43 lei reprezentând contravloare materiale consumabile și obiecte de inventar.

Cont debitor Cont creditor Suma

Valoarea totala a minusului in suma de 2.228,43 lei fost înregistrată în contabilitate în conformitate cu aprobare Consiliului de Administrație prin imputarea și recuperarea contravalorii acestuia.

Cont debitor Cont creditor Suma

In exercițiul financiar 2013 au fost casate obiecte de inventar în valoare totală de 10.220,68 lei cu respectrea prevederilor Legii nr.15/2005 și a procedurilor interne aprobate de conducerea societății.

Casarea se înregistreaza contabil astfel:

Cont debitor Cont creditor Suma

Din analiza creanțelor înregistrate de societate la finele exercițiului financiar 2013,comisia a constatat că se înregistrează client neîncasați în valoare totală de 2.983.310lei. Se constată o diminuare a soldului creanțelor înregistrate în conturile de client față de finele exercițiului financiar 2013 cu o valoare de 1.648.909 lei.

Din șoldul total al creanțelor neîncasate înregistrate în conturile de client societatea are constituite provizioane în exercițiile financiare anterioare în valoare totală de 2.145.128 lei.

Cont debitor Cont creditor Suma

Din datoria de 42.112 lei clientul S.C. INTERAGRO S.A refuză să plătească la finele anului mai mult de 20.000 lei, drept pentru care firma a creat o ajustare de 8.000 lei:

Cont debitor Cont creditor Suma

In anul 2014, in urma Notificării nr.3 , in luna ianuarie se încasează integral suma de la S.C INTERGRO S.A, iar înregistrările contabile vor fi:

Cont debitor Cont creditor Suma

Din analiza soldului coturilor de clienți s-a constatat că din valoarea totală a acestora s-a încasat în luna ianuarie o valoare de 89.600 lei și că în urma demersurilor inițiate de societate pe cale juridică pentru recuperarea sumelor datorate de clienți nu mai poate fi recuperată o creanță în valoare totală de 76.020 lei, valoare pentru care societatea are constituite provizioane,iar în consecință aceaasta valoare considerăm că poate fi trecută pe pierdere prin scăderea din evidență a clienților incerți sau în litigiu și anularea provizioanelor constituite.

Cont debitor Cont creditor Suma

Societatea înregistrează la finele exercițiului financiar 2013 debitori neincsaati în valoare de 805.342 lei din care ponderea cea mai importantă o reperezinta contravaloarea ratelor scadente în exercițiile financiare viitoare la vânzarea cu plata în rate a activelor conform cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate, și anume o valoare de 805.342 lei.

Din analiza conturilor de debitori se constată că sunt întreprinse demersurile juridice necesare pentru recuperarea sumelor datorate cu excepția valorii de 2.243,55 lei reprezentând debite înregistrate ca urmare a lipsurilor din gestiune, valoare care se propune a fi înregistrată pe pierdere.

Cont debitor Cont creditor Suma

La 31 decembrie 2013, societatea nu are datorii restante pentru care ar trebui să plătească dobânzi sau majorări de întârziere.De asemenea, precizăm că nu au fost garantate obligații ale țerilor.

3.1.4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere

În urma operării regularizărilor, înregistrării diferențelor constatate la inventariere, delimitării în timp a cheltuielilor și veniturilor, înregistrării ori ajustării provizioanelor, contabilizării diferențelor de curs valutar, calculului și contabilizării impozitului pe profit și distribuirii rezultatului exercițiului are loc întocmirea balanței conturilor după inventariere.

Prin acesta lucrare se centralizează mișcările de valori pornind de la datele incluse în Registrul Cartea Mare.Față de prima balanță, unde conturile de cheltuieli și venituri ale perioadei curente prezentau sold aferent ultimei luni a exercițiului financiar complet,în cea de-a doua balanță, acestea nu mai au șold, întrucât a avut loc închiderea lor prin intermediul contului 121, cu ocazia calculării rezultatului contabil.

În coloanele de rulaje ale balanței de verificare finale sunt consemnate rulajele debitore și creditoare cumulate, inclusiv operațiunile de regularizare consemnate la închidere exercițiului financiar

3.1.5. Determinarea rezultatului exercițiului

Așa cum reiese din situația financiară a societății CHIMPEX S.A., după natura activității generatoare de profit în anul 2013, putem identifica trei mari categorii de activități și anume:activitatea de bază a societății,respectiv manipulări de mărfuri, ce constituie 80,75 % din veniturile realizate, activitatea de depozitare, acest segment, deși deține în prezent o cotă mică, de cca.16% în total venituri realizate din activitatea de bază, poate deveni un segment influent în activitatea Chimpex, prin eficientizarea exploatării spațiilor de depozitare și activitatea de închiriere spații și utilaje portuare – este segmentul de piață cel mai scăzut valoric, cu o pondere de cca.1% în total venituri. Acest segment este puternic influențat de elasticitatea prețurilor și de situația economiei naționale, fiind puțin sensibil la acțiunile de promovare.

În cadrul acestei etape, veniturile și cheltuielile sunt virate în contul 121 „Profit și pierdere”, care poate avea sold creditor, dacă rezultatul exercițiului este profit sau sold debitor, dacă întreprinderea a suferit o pierdere în exercițiul financiar respectiv.

Formula de calcul generală pentru rezultatul exercițiului este:

La stabilirea rezultatului exercițiului se ține cont de Legea contabilității numărul 82/1991(actualizată 2014) conform căreia profitul sau pierderea se stabilește lunar și de Legea privind impozitul pe profit care prevede că profitul impozabil și impozitul pe profit să se calculeze și să se evidențieze lunar, cumulat, de la începutul anului fiscal.

După stabilirea rezultatului exercițiului se realizează impozitarea acestuia. În acest scop trebuie calculat rezultatul fiscal deoarece acesta poate fi diferit de cel contabil, cauza fiind nepotrivirea dintre principiile contabile ce privesc imaginea fidelă și principiile impunerii fiscale.

Concluzionând,la finele anului 2013, societatea CHIMPEX S. A. a înregistrat un profit brut de 4.801.073 lei. Profitul net ce îi corespunde acestuia este în valoare de 1.483.324,00 lei.

3.1.6. Distribuirea profitului sau finanțarea pierderii

În cadrul societății CHIMPEX S.A, Consiliul de Administrație a propus Adunării Generale a Asociaților efectuarea repartizării profitului net obținut în anul 2013, care are o valoare de 1.483.324,00lei, pe destinații astfel:

La rezerva legală 324.178,09 lei;

Distribuirea de dividend acționarilor 678.435,91 lei;

Repartizarea la alte rezerve 480.710,00 lei.

Înregistrarea în contabilitate se face după cum urmează:

Cont debitor Cont creditor Suma

Înregistrările contabile au fost efectuate conform O.M.F.P. nr. 3055/2009 care specifică că, contul 129 „Repartizarea profitului”, nu se mai utilizează pentru repartizarea profitului obținut, ci se limitează numai la evidențierea repartizării la rezervele legale.

3.1.7. Redactarea bilanțului contabil

Bilanțul contabil reprezintă principalul document pe baza căruia se efectuează analiza situației financiare a societății comerciale cu scopul de a cerceta echilibrul dintre mijloace și surse pentru stabilirea integrității financiare, precum și pentru a se stabili capacitatea de autofinanțare a societății.

Bilanțul contabil propriu-zis se întocmește după determinarea și repartizarea rezultatului exercițiului financiar.

Sistematizarea și evaluarea posturilor în bilanț presupune efectuarea în anumite situații a unor operații de agregare și rectificare a valorilor.

De exemplu, în situația activelor imobilizate,din valoarea soldului final debitor al acestora se scade soldul final creditor al amortizărilor și al provizioanelor aferente.

Modul de calcul și regrupare a sumelor este indicat atât în formularul tip de bilanț prin colaționarea rândurilor, cât și prin normele metodologice de completare a acestora.

Indicatorii primari se transcriu direct din balanță finală în structura bilanțului. Se încadrează în această categorie indicatorii „Cheltuieli înregistrate în avans”, „Venituri înregistrate în avans”, „Rezerve din reevaluare”, etc.

Indictorii de însumare sau derivați se obțin prin cumularea sumelor aparținând mai multor indicatori primari.

Verificarea și certificarea bilanțului se face de către un auditor independent,pe baza contractului încheiat cu societatea CHIMPEX S.A. Acesta va întocmi un “ Raport de Audit”, în care va prezenta în mod detaliat rezultatele și constatările verificărilor asupra structurii patrimoniale, a situației financiare și a rezultatelor obținute.Auditorul va verifica corectitudinea tinerii contabilității, precum și legalitatea și precizia în determinarea profitului și repartizarea sa pe destinații.

După prelucrarea datelor incluse în balanță de verificare finală rezultatul este bilanțul sistematizat. Datele sunt completate în programul pus la dispoziție de A.N.A.F. contribuabililor, iar după completare, bilanțul (vezi Anexa 7) a fost semnat de persoanele împuternicite, verificat, certificat, aprobat de către Consiliul de Administraatie, pentru a putea fi depus la Ministerul Finanțelor Publice.

Aprobarea bilanțului este o competentă a Consiliului de Administrație și a Adunării Generale a Acționarilor. În acest scop are loc analiză în detaliu a componentelor bilaantului, cu precădere a rezultatelor obținute.

Verificarea efectuată vizează atât aspectul formei-formularele conținute, corectidudinea și integritatea completării acestora, respectarea corelației bilanțului cu anexele sale, precum și verificarea de fond ce face referire la modul de respectare a destinațiilor legale de repartizare a profitului, calculul corect și plata, potrivit termenelor legale a obligațiilor fiscale.

3.2. Analiza pe bază de bilanț a a corelației creanțe-obligați

Creanțele și obligațiile constituie principalele elemente care influențează fluxurile bănești ale întreprinderii. În consecință, acestea trebuie analizate corelat din punct de vedere al sumelor și al termenelor de încasare și de plată.

Pentru activitatea financiară a entității este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe și obligații, întrucât aceasta influențează în mod direct capacitatea de plată.

Începem prin a analiza ponderea atât a creanțelor în totalul activului (Tabel 3.10. ) , cât și a obligațiilor (Tabel nr.3.11. ) în totalul capitalului propriu și datoriilor. Această pondere ne va ajuta să stabilim dacă există echilibru financiar în cadrul societății.

Tabel 3.9 Structura activelor circulante

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Creanțele dețin ponderea cea mai mare în totalul activelor,ceea ce înseamnă că societatea are de încasat, ceea ce arată rulaj mare de bunuri/servicii. În același timp poate duce la incapacitatea de plată a societății.

Fig.3.1 Ponderea creanțelor in total active

Rata creanțelor comerciale reflectă relațiile cu clienții si are influentă asupra lichiditații imediate a societătii.

Rata crescută a creanțelor nu afectează lichiditatea și capacitatea firmei de a face față obligațiilor bănești și investițiilor viitoare deoarece aceasta are încheiate contracte pentru exportul de mărfuri pe termen scurt. Sumele ce urmează a fi virate sunt considerabile și de aceea avem o rată crescută.

Opusul creanțelor îl reprezintă obligațiile sau datoriile firmei către terți formate în cadrul relației acesteia cu furnizorii, cu acționarii, cu salariații, cu bugetul, cu băncile.

Tabel 3.10 Situatia datoriilor si a capitalurilor proprii

Sursa:Raportul administratorilor pe anul 2013

Ponderea obligațiilor in totalul capitalului propriu si a datoriilor este una relativ mică, ceea ce arată că societatea este in echilibru financiar.

Fig.3.2.Ponderea obligațiilor in capitalurile proprii si datoriile totale.

În cazul nostru, observăm că rata de îndatorare globală înregistrează de la un an la altul o diminuare, ceea ce poate fi explicat prin plata, chiar în avans, a unor obligații. Aceasta ar justifica și scăderea lichidităților. Arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității. Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator poate fi de 66%, deși se consideră că o valoare sub 50% este mai sigură.

Tabel 3.11 Structura corelației creanțe-obligații

 Sursa:Raportul administratorilor pe anii 2011,2012,2013.

În perioadele analizate, creanțele și obligațiile cresc într-un ritm superior aferent cifrei de afaceri influențând nefavorabil fluxul de disponibilități. Influența este atenuată parțial de raportul dintre creanțe și obligații care deși crește este subunitar , fapt ce compensează parțial gradul de imobilizare al capitalului firmei.

Asemenea aspecte pot fi puse în evidență cu ajutorul a doi indicatori :

1. Durata de imobilizare a creanțelor, se calculeaza :

Unde: Sd – soldul debitor al creanțelor

Rd – rulajul debitor al conturilor de creanțe

2. Durata de folosire a surselor atrase :

Unde: Sc – soldul creditor al obligațiilor

Rc – rulajul creditor

Tabel 3.12 Evoluția duratelor de imobilizare si folosire

Sursa: Prelucrare proprie prin utilizarea datelor din bilant.

Evoluția și mărimea indicatorilor dovedesc că deși creanțele înregistrează creșteri substanțiale, imobilizarea fondului de rulment este suplinită de sursele atrase suplimentar. Cunoașterea aspectelor de mai sus este necesară pentru o previzionare corectă a surselor de finanțare a exploatărilor.

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității curente de exploatare. Concret, acesta constituie diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate, sau altfel spus, excedentul capitalurilor permanente asupra activului imobilizat.

Fondul de rulment al exercițiului financiar 2013 este pozitiv și are o valoare semnificativă. Societatea a obținut o creștere a capitalurilor permanente printr-o nouă emisiune de acțiuni și prin activitatea rentabilă care a generat un rezultat semnificativ. Prin urmare, nu au apărut nevoi de finanțare pe termen lung din activitatea de investiții care să consume din capitalurile permanente efectul fiind favorabil asupra trezoreriei.

Nevoia de fond de rulment este un indicator de echilibru financiar care se calculează că diferența între nevoile temporare și resursele temporare.

Necesarul de fond de rulment este pozitiv și are o valoare semnificativă, lucru care se apreciază a fi nefavorabil. Nevoia de fond de rulment poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor, pe de-o parte, și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor și urgentarea plăților. Acest lucru semnifică o ieșire a numerarului din companie iar dacă această tendință este constantă, firma se va confrunta cu probleme de lichiditate.

Trezoreria netă reprezintă diferența dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment.

Trezoreria netă pozitivă e rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Dacă trezoreria netă e pozitivă (valoarea fondului de rulment financiar este superioară valorii nevoii de fond de rulment), atunci excedentul de finanțare se va regăsi sub formă disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă sau altfel spus, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate – până la urmă, acesta este scopul final al activității unei societăți, alături de obținerea de profit din activitatea curentă.

Diagnosticul corelației creante-obligatii reflectă faptul că societatea are capacitatea de a-și acoperi în totalitate obligațiile pe termen scurt pe seama creanțelor. Totuși acest lucru nu este pe deplin pentru că, așa cum se observă din calculele efectuate, durata de recuperare a creanțelor este superioară perioadei de achitare a datoriilor prin intermediul cifrei de afaceri.

Concluzii

Bilanțul contabil este poate cel mai important document contabil și totodată unul foarte complex, fiind afectat în mod direct de schimbările legislative din ultimii ani.

Obiectivul fundamental al contabilitatii este prezentarea de situatii financiare periodice, conturi anuale sau documente de sinteza, care formeaza un tot unitar si care trebuie sa ofere o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor unitatii patrimoniale in scopul furnizarii de informatii utile ansamblului de utilizatori pentru luarea de decizii economice. Pentru realizarea obiectivului contabilitatii, bilantul contabil a fost proiectat ca un document de sinteza complex alcatuit din urmatoarele componente: bilantul propriu-zis, contul de profit si pierdere si anexa la bilant.

Toate acestea necesita o munca laborioasa pentru completare, intrucat exista un volum mare de informatii care trebuie analizate si valorificate pentru a oferi o imagine cat mai clara a patrimoniului la un moment dat.

Fiecare parte a bilantului are rolul sau si nu poate fi despartita de celelalte. Astfel, bilantul prelucreaza informatiile din cursul exercitiului si constata rezultatul, contul de profit si pierdere descrie si explica rezultatele prin prisma cheltuielilor si veniturilor care l-au determinat, precum si a activelor consumatoare si producatoare de rezultate, iar anexa completeaza si explica elementele din bilant si contul de rezultate pentru obtinerea unei imagini fidele. Fiecare dintre cele trei parti ofera informatii diferite, care impreuna sa conduca la atingerea obiectivului conturilor anuale. Bilantul furnizeaza informatii cu privire la pozitia financiara a unitatii patrimoniale, contul de profit si pierdere prezinta informatii despre rezultatul exercitiului, iar anexa aduce clarificari asupra politicilor promovate de unitate in domeniul investitiilor, finantarii, fiscalitatii si evaluarii patrimoniului.

Din punct de vedere economico-financiar societatea CHIMPEX S.A este profitabilă, fapt datorat desfășurării bune a activității sale. În urma analizei activității care s-a realizat în capitolele anterioare se pot formula o serie de concluzii prezentate sub forma punctelor tari și punctelor slabe ale activității.

Analizad fondului de rulment,care reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori ai echilibrului financiar, observăm că valorile lui pozitive reflectă o situație favorabilă și continuând cu prezentarea altor indicatori cum ar fi: nevoia de fond de rulment și trezoreria netă, s-au observat unele dezechilibre în ceea ce privește încasările și plățile în cadrul societății.

Dacă ne referim la creanțe și obligații, acestea au avut un ritm, de creștere inferior cifrei de afaceri, ceea ce a influențat favorabil fluxul de disponibilități.

După cum am observat, societatea se confruntă în principal cu lipsa lichidităților, fenomen specific la majoritatea societăților și care se datorează în special blocajului financiar existent în economie la ora actuală.

O măsură de real folos în asigurarea echilibrului între încasări și plăți, este graficul de încasări și plăți previzionate, el constituind un instrument operativ de sincronizare a încasărilor și plăților și de utilizare eficientă a mijloacelor de care dispune societatea.

În situația în care nu pot fi respectate previziunile făcute, se vor lua unele măsuri cum ar fi: reducerea volumului aprovizionărilor, renunțarea la unele materiale aflate în stoc peste necesar, se impulsionează desfacerile, se accelerează lichidarea unor imobilizări.

Bibliografie

1.Neluța Mitea-Contabilitate financiară, Editura Fundației “Andrei Șaguna”, Constanța, 2008

2. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga Niculae – Contabilitate financiară, o abordare europeană și internațională, vol.I și II, Editura Infomega, București, 2005

3.Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae – Analiză economico-financiară, Editura Economică, 2005

4.Mihai Ristea-coordonator, Contabilitata financiară a întreprinderii, Editura Universitară, 2008

5.***O.M.F.P. nr. 3055/2009(actualizat 2014)

6.***Legea contabilității nr.82/1991 (actualizată 2014)