Baza Datelor Climatologice de la Centrul Meteorologic Regional Cluj Napoca, Statia Meteorologica Ocna Sugatag

Drept

Baza Datelor Climatologice de la Centrul Meteorologic Regional Cluj Napoca, Statia Meteorologica Ocna Sugatag

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

1. Capitolul I

EVOLUȚIA STAȚIUNII BALNEOCLIMATERICE

OCNA ȘUGATAG DE LA ATESTARE PÂNĂ ȊN PREZENT

2. Capitolul II

APELE MINERALE ; CLASIFICARE. EFECTE FARMACODINAMICE

3. Capitolul III

BIOCLIMATOLOGIA, CURA PRIN CLIMA, ACLIMATIZAREA

4. CAPITOLUL IV

ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND TURISMUL

Introducere

Statia meteorologică Ocna Șugatag este una dintre cele mai vechi stații meteorologice din România. Prin poziția sa geografică este foarte importantă, fiind o stație care reprezintă cel mai bine caracteristicile climatului din această zonă.

Am ales aceasta temă datorită faptului că această comună este o stațiune balneoclimaterică, astfel încât este bine de cunoscut clima arealului, în cazul planificarii unei excursii sau pentru un sejur de mai lungă durată. În acest context, lucrarea îsi propune sa evidentieze patrimoniul turistic fǎrǎ pereche al judetului Maramures, sǎ analizeze principalele forme de turism ce pot fi practicate în acest judet, cu accent pe cele specifice zonelor rurale, sa studieze stadiul actual de valorificare a potentialului turistic, inclusiv prin determinarea indicatorilor ce caracterizeaza circulatia turistica, si sa propuna câteva strategii de promovare a acestui areal la nivel national

Lucrarea de față a fost realizată pe baza datelor climatologice de la Centrul Meteorologic Regional Cluj Napoca, Stația Meteorologica Ocna Șugatag,

Ȋn acest context aș dori să aduc respectuoase mulțumiri, în special coordonatorului știintific al acestei lucrari, șef lucrări dr.Paul Șerban, pentru sprijinul și bunavoința, precum și tuturor cadrelor didactice pentru instruirea acordată pe parcursul anilor de facultate, si nu în ultimul rând personalului de la Statia Meteorolgică Ocna Șugatag și celor de la Centrul Meteorologic Regional Cluj Napoca.

Fig. nr 1 Atractiile turistice a Maramureșului autentic

Capitolul I

EVOLUȚIA STAȚIUNII BALNEOCLIMATERICE

OCNA ȘUGATAG DE LA ATESTARE PÂNĂ ȊN PREZENT

Ȋn această lucrare sunt utilizate date referitoare la temperature aerului, nebulozitate, durata de stralucire a Soarelui, cantitatea de precipitații atmosferice, frecvența și viteza vântului și fenomene climatice de risc pe un interval de 10 ani (1981-1990). Baza de date este reprezentata de valori medii, valori extreme , abateri fata de medii și frecventa producerii acestora.

Caracterizarea climatică poate oferi date în plus în vederea unei mai bune prevederi a fenomenelor climatice din viitor și a evolutiei acestora

Peste o treime din apele minerale ale Europei se gasesc în România. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbinti, multe radioactive. Înca din antichitate, unele lacuri acumulate în craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea ori prabusirea unor partii de munte, erau cunoscute ca având efecte terapeutice.

România poate fi considerata pe bune dreptate, o tara fondatoare a turismului balnear. Prin complexitatea factorilor de cura pe care îi detin aceste "uzine ale sanatatii", pot trata aproape toate maladiile umane. Ocna sugatag -Mogosa – Vadu Izei.

Ocna sugatag este situata în Depresiunea Maramuresului la poalele Muntilor Țibles si Gutâi, la o altitudine de 490 de metri. Frumusetea locurilor, ospitatalitatea oamenilor, aerul ozonizat, bogatia de obiective turistice si sarbatori folclorice va vor face sa va aduceti aminte cu drag si nostalgie de aceasta statiune.

Pe lânga toate acestea mai exista si izvoarele de ape minerale care sunt recomadate în tratarea unor afectiuni reumatismale, ale sistemului nervos periferic, ginecologice sau ale aparatului locomotor. În sprijinul acestora stau facilitatile de tratament prezente: bazine cu apa minerala calda sau rece, fizioterapie, electroterapie , aerosoli, gimnastica medicala.

Profil terapeutic: reumatismal, respirator

Factori terapeutici naturali: ape minerale clorurosodice sulfuroase, ape clorurosodice iodurate, bromurate, izvoare crenoterapie.

Indicatiile tratamentului balnear:

1. Afectiuni O.R.L.: rinosinuzite cronice,catarale, alergice, hipertrofice,

ozenoase, sinuzite operate, rinofaringite cronice hipertrofice, laringite, micoze

ocofaringiene.

2. Afectiuni respiratorii: bronsita cronica, traheobronsite, B.P.O.C.N.,

emfizen pulmonar, status post ionfectii respiratorii repetate, bronsiiectazii fara

episoade hemoptoice, astmul bronsic alergic, infectîos, infectioalergice, sechele

postpneumectorii.

3. Afectiuni ale aparatului locomotor: reumatism degenerativ: spondiloze, gonartroze, coxartroze, artroze periferice, reumatism secundar infectios, reumatism abarticular, disfunctii postraumatice: afectiuni neurologice, periferice, centrale.

4. Boli asociate: afectiuni ginecologice, endocrine, boli profesionale, boli

cardiovasculare.

Aerosoloterapia = pulverizarea prin diferite tehnici a apelor sulfuroase si iodurate, confera aerosolului temperatura deosebita, marirea particulei, viteza de deplasare.

Efectele apelor sulfuroase: umiditatea mucoasei bronsice, revitalizarea epitelului vibratil, vasodilatatie cu refacerea troficitatii mucoasei, favorizarea mukokineziei în sputele vâscoase permanente, efect bacteriostatic prin interferarea metabolismului microbian, efect histominopaxic si spasmilitic, efect antiinflamator, amelioreaza deficitul creat prin eliminarea procluziilor de secretie patologica, creste rezistenta la frig a mucoasei cailor respiratorii.

Efectele apelor iodurate sunt similare cu ale apelor sulfuroase exclusiv efectul antialergic, au mai mult rol trofic asupra mucoasei (eficiente în ozena), au efect mai intens în micoze si în fluidifierea sputelor vâscoase.

Efectele apelor sulfuroase în cura externa: vasodilatatie în reteaua arteriala si cutanata, îmbunatatirea circulatiei arteriale periferice, sulful se reabsoarbe prin tegument si intervine în metabolismul, general, scade glicemia, sulful intervine în cartilagiul articular în componenta acidului, condroetin sulfric, datorita temperaturii baii si în asociere cu parafina, electroterapia diminua durerea în procesul de dinamizare a stazelor, decontracturant, fluidifiant la nivelul lichidului articular, creste mobilitatea articulara; împreuna cu kinetoterapia reface dinamica articulara.

Indicatiile sunt comune pentru apele sufuroase si iodurate , exceptând faptul ca apele sufuroase sunt indicate in reumatismul secundar infectios si reumatismul cronic degenerativ asociat cu HTA arterosclerica, în afectiuni ginecologice inflamatorii, micoze, afectiuni neurologice, periferice li se pare ca si la persoanele cu spasmofilie asociata.

FACTORI NATURALI TERAPEUTICI

-ape minerale clorusodice concentrate, provenite din lacurile sarate formate in urma prabusirii unor ocne vechi (Lacul Gavrila utilizat in prezent la cura balneara, conține o apă de acest tip, cu o mineralizare totală de 289g/l)bioclimat de cruțare.

INDICATII TERAPEUTICE

-afecțiuni reumatismale degenerative (spondeloza cervical, dorsală și lombară, artroze, poliartroze) ; afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operații de mușchi, articulații și oase, stări după entorse, luxații si fracturi ); afecțiuni neurologice periferice (pareze ușoare, sechele după polineuropatii) ; afecțiuni ginecologice (insuficiența ovariană cervicite cornice).

INSTALAȚII DE TRATAMENT

-instalații pentru băi calde la vane și bazine cu apă minerală;

– instalații pentru hidro-electro și termoterapie;

-ștrand pentru aerohelioterapie;

-bazine pentru băi reci

CAZARE ȘI MASĂ

Cazarea se asigură in Casa de odihnă și tratament a U.G.S.R. ( 200de locuri), cu bază proprie de cură balneară , în hotelul (80 de locuri) cooperației de consum, precum și în locuințele particulare. Masa se servește la pensiunea casei de odihnă și tratament a U.G.S.R. ; Ȋn stațiune funcționeaza și o unitate de alimentație publică cu autoservire.

POSIBILITAȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER

– Casa de odihnă și tratament a sindicatelor are club propriu, cu sală de spectacole, bibliotecă, jocuri distractive, televizor etc. Vara, curantii beneficiază de strand la cele trei piscine descoperite, cu apa minerală. Din stațiune se fac excursii in zona Maramureșului, autentic muzeu in aer liber prin bogatia și originalitatea folclorului și artei populare.

INFORMAȚII UTILE

Căi de acces: feroviare: gara Sighetu Marmației pe linia Salva- Sighetu Marmației, apoi cu autobusul pana in stațiune; rutiere: DJ 182 A de la Sighetu Marmației; DN 18 de la Baia Mare, cu abatere la Berbești.Biletele pentru stațiune se pot obține prin organizațiile sindicale din intreprinderi si instituții.

În zona stațiunii Ocna Șugatag se mai pot vizita:

– Orasul Baia Mare: Muzeul de Etnografie si Arta Populara, Centrul Vechi

(arhitectura din sec. XV) etc.

– Sapânta – "Cimitirul Vesel".

– Manastirea Bârsana – aflata în localitatea Bârsana si atestata documentar în

anul 1761.

– Manastirea Rona de Sus – aflata în localitatea Rona de Sus

– Baia Sprie – Biserica Romano – Catolica (sec. XIV)[53].

În Ocna sugatag se poate ajunge pe sosea urmând drumul national DN18 care leaga Baia Mare de Sighetu Marmatiei sau pe calea ferata pâna în gara din orasul Sighetu Marmatiei de unde se pot lua mijloace auto pâna în statiune.

Din Ocna sugatag pâna în Vadu Izei mai sunt circa 12-13 km mergând spre Sighetu Marmatiei.

În judetul Maramures gasim urmatoarele statiunii balneare :

Ocna sugatag situata în depresiunea Maramuresului la poalele muntilor de origine vulcanice Țibles-Gutâi, la 58km de Baia Mare si la 20km de Sighetul Marmatiei, statiunea Ocna sugatag are un relief deluros, brazdat de apele râului Mara, altitutdinea medie a acestui loc este de 490m.

Datorita prezentei padurilor, livezilor, precum si a lacurilor saline din preajma statiunii, atmosfera este încarcata cu ioni negativi benefici.

Lânga statiunea "Ocna sugatag", în împrejurimi se pot vizita bisericile din lemn de la Breb, Sârbi, Budesti, Calinesti si Giulesti; manastirea Bârsana; lacul Firiza unde se fac canotaj, plimbari cu vaporasul sau se poate pescui.

De la statiune se pot face drumetii pe Valea Iehudului spre Vârful Țibles.

“Centrul de convergentǎ al tuturor drumurilor rutiere este municipiul Sighetu Marmatiei, Accesul în Maramures dinspre Baia Mare se face pe soseaua nationalǎ nr. 18, care trece prin pasul Gutâi (989 m), una din ,,portile" de intrare în zonǎ – coboarǎ muntele în

serpentine, prinde firul râului Mara si-l urmeazǎ pânǎ la Sighetu Marmatiei. O altǎ

,,poartǎ" a Maramuresului este pasul Prislop, care leagǎ între ele asezǎrile de pe Valea

Marei, o parte din asezǎrile de pe Valea Tisei si Ronei cu cele de pe Valea Viseului si

Borsei, precum si orasele zonei: Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus si Borsa. Drumul care

se constituie si într-o axǎ etnograficǎ a Maramuresului este cel care porneste de la Sighet

si urmeazǎ firul Vǎii Izei, cuprinzând toate asezǎrile de pe aceastǎ vale, precum si cele de

pe vǎile laterale. Tot de la Sighet un alt drum urmeazǎ firul Vǎii Tisei, iar prin pasul Huta

deschide poarta spre Țara Oasului – o altǎ zonǎ etnograficǎ de mare rezonantǎ în nord-

vestul României. Drumuri laterale, drumuri forestiere si de cǎrute, poteci, înlesnesc

accesul omului în toate locurile tainice ale Maramuresului, dând posibilitatea iubitorilor

de naturǎ si de culturǎ popularǎ sǎ-si umple sufletul, sǎ se bucure de creatiile omului si

ale lui Dumnezeu.” Pornim, mai întâi, spre Sighetu Marmatiei pe drumul prin Baia Sprie, vechi

centru minier, pe la Poiana suiorului, loc pitoresc de popas cu o cabanǎ, teren de camping

si parching, prin sate cu remarcabile biserici din lemn ca Desesti, Giulesti si Vad. Mai

apoi ajungem la Sighetu Marmatiei, unde putem vizita un muzeu cu profil etnografic. De

la Sighet putem coborî spre complexul turistic de la Borsa fie pe Valea Viseului, fie pe

Valea Izei. Este de preferat acest din urmǎ drum care oferǎ un numǎr mai mare de atractii

turistice cum ar fi: Oncesti, Nǎnesti, Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, Șieu. Dupǎ Șieu se

aflǎ satul Ieud cu cea mai veche biserica maramureseanǎ”( FIRUȚĂ CORINA, CORI SIMIONA ION – “România. Obiective turistice”, Editura Alcor, Bucuresti, 2002)

Fig.2 Harta județului Maramureș

http://www.vileonline.ro/

Capitolul II

APELE MINERALE ; CLASIFICARE. EFECTE FARMACODINAMICE

Incă din cele mai vechi timpuri, apele minerale au fost considerate ca factori curativi valoroși,epoca moderna sporind necesitatea folosirii lor pe o scara cat mai larga, datorită sedentarismului, poluării si abuzului de medicamente.

Pentru a fi considerată minerală , o apă conform definitiei internationale, trebuie sa contină cel putin un gram saruri minerale dizolvate la un litru de apă, elemente chimice sau gaze cu actiune farmacodinamică ( chiar daca nu are concentratia limita de 1g/l)sau sa aibă la izvor temperatură de cel putin 20̊ C si desigur sa posede o actiune curativă stiintifică recunoscută.După cum reiese din definitie sau după cum sunt clasificate apele minerale, accentul se pune pe calitatile lor chimice.” Terapia cu agenți fizici este cea mai veche terapie din medicină. Ea a evoluat în etape, pornind de la o fază pur empirică și, dezvol-tîndu-se treptat, paralel cu celelalte științe, a ajuns la un stadiu avansat, bazat pe cercetări clinice și fiziologice. Este demn de remarcat că,în timp ce în istoria terapiei medicamentoase găsim nenumărate medicamente părăsite pe parcurs, ca avînd o valoare relativă, terapia cu agenți naturali a rămas peste veacuri cu caracter mai constant”( http://www.slideshare.net/tarzan1a/indicatii-si-contraindicatii-pentru-tratamentele-balneare-in-statiunile-balneo-climatice-din-republica-populara-romana)

La clasificare se ține seama de urmatoarele proprietați:

Termice:ape hipotermale (20-36̊C ),mezotermale ( 36-42̊C ) și hipertermale peste 42̊C

Osmolare: ape hipotone,izotone și hipertone, clasificarea avand ca reper presiunea osmotica a sângelui (300 miliosmoli)

Chimice: ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoteroase, feruginoase, sulfuroase, sulfate și radonice

Caracteristica chimică a unei ape minerale este dată de procentul in miliechivalenti, permitându-se astfel o apreciere cantitativă a posibilitaților de combinare chimică ionilor din apă minerală

Caracterizare:apă bicarbonatată, calcică, sodică, magneziană,carbogazoasă,hipotonă fig.3

1.Apele Oligominerale

Aceste ape slab mineralizate sânt ape de infiltratie cu circulatie prin roci care conțin substanțe minerale solubile in apă de infiltrație.Dacă apa de infiltrație pătrunde la mari adancimi aceasta se incălzeste proportional cu treapta geotermică atinsă, iar apoi este impinsă spre suprafată ca apă termală. Aceste ape au un efect general sedativ, calmant asupra durerilor, relaxant pentru musculatură si resorbant asupra proceselor inflamatorii cornice.

Pentru aceste motive curele cu ape termale , mai ales dacă sunt folosite in bazine, in care bolnavul face miscare, elongatii etc, sunt eficiente in:

Sindroame dureroase, si inflamații articulare;

Atrofii musculare, contracturi musculare;

Limitări in motilitatea articulară;

Osteoporeze , precum și în numeroase forme clinice de afectiuni reumatismale, sechele postraumatice, afecțiuni nervoase periferice, tulburări funcționale in sfera genitală la femei, pe fond de hiperreactivitate

“Balneoterapia este o metodă de tratament care utilizează factorii naturali terapeutici cu calitati curative cercetate și recunoscute, bazate pe efectele chimice, mecanice și termice asupra organismului. Raportul Consiliului Mondial al Turismului și Calatoriilor sustine că Romania detine circa o treime din izvoarele minerale și termale ale Europei, fiind cea mai bogată țară din Europa din punct de vedere al resursei balneare, însă numai 10% din izvoare sunt exploatate”.( http://www.desprespa.ro/)

2.Apele carbogazoase

“Apele minerale carbogazoase conțin 1 gram la mie bioxid de carbon și pot fi aplicate atat sub formă de cură externă ca băi in căzi individuale sau sub forma de cură internă – cura de crenoterapie.

Apele minerale carbogazoase sunt rezultatul filtrarii apelor de adancime prin soluri vulcanice, care conțin bioxidul de carbon. Acesta, astfel obținut, va favoriza dizolvarea altor elemente conținute în straturile de soluri prin care trece apa, precum calciu, magneziu,sodiu, fier, cloruri, bromuri , astfel ca, in final, apele carbogazoase vor avea o compozitie complexa și variată.” ( http://www.desprespa.ro/)http://ziaruldecalafat.ro/hotelul-panoramic-a-devenit-unul-dintre-cele-mai-importante-centre-de-tratament-si-recuperare-din-oltenia/

Beneficiile unei băi minerale

“Efectele terapeutice ale băilor minerale carbogazoase se bazează pe acțiunea bioxidului de carbon și mai puțin pe acțiunea farmacodinamică a sărurilor minerale din compozitia apei minerale. Temperaturile folosite la băile carbogazoase se situează sub valorile de 34°C, sub temperatura de termoindiferentă a apei. Bioxidul de carbon se absoarbe prin piele, creste fluxul sanguin arteriolar din piele, efectul vasodilatator fiind direct proportional cu concentrația de bioxid de carbon din baia minerală.

Efectul curelor externe al băilor minerale carbogazoase, este foarte complex, se bazeaza atat pe acțiunea mecanică și termică, cât și pe calitațile chimice ale bioxidului de carbon, influența sa fiind fie locală, fie postresorbtivă.

Indicatia majora a băilor cu ape minerale carbogazoase este in afectiuni cardiovasculare, indicatie bazată, in special, pe actiunea farmacodinamică a bioxidului de carbon asupra circulatiei. De asemenea băile carbogazoase au actiune calmantă asupra sistemului nervos.

Tratamentul se efectueaza zilnic, durata băii este cuprinsa între 5-20 minute.

Bai în izvoare carbogazoase – Tusnad Afectiunile care pot fi tratate cu băi cu ape minerale carbogazoase

Băile cu apele minerale carbogazoase sunt indicate alaturi de regimuri dietetice speciale si continuarea tratamentului medicamentos in afecțiunile:

Afecțiuni cardiovasculare:

– Hipertensiune arterială stadiul l si ll sub control terapeutic; Hipertensiune arterială secundară fara semne de insuficienta renală;

– Cardiopatii ischemice cronice, sechele dupa infartul miocardic la minim 3 luni de la episodul acut;

– Valvulopatii operate fară tulburari clinice și hemodinamice semnificative ,la minimum 3 luni de la interventia chirurgicală; insuficientă aortica/ mitrala compensata;

– Arteriopatii periferice : arteriopatia cronica obliteranta periferica stadiul l si ll , trombangeita Burgher, tulburari circulatorii periferice;

– Boli venoase cronice: stări după tromboflebita superficială la minimum 1 luna dupa faza acută, stări dupa tromboflebita profundă la minimum 6 luni dupa faza acută, varice operate după minimum 3 luni de la intervenția chirurgicală;

Boli dermatologice : psoriazis, eczeme cronice. Sunt folosite pentru efectele lor asupra circulatiei periferice, indicate în afectiunile dermatologice însotite de tulburări circulatorii cutanate;

Afectiuni reumatice : reumatismul cronic degenerativ ( artroze), inflamator ( in afara puseelor acute ), reumatismul abarticular;

Afectiuni ginecologice : anexite, metroanexite, unele forme de sterilitate(mofeta in aplicatie locala). Apele minerale carbogazoase produc hiperemia superficială a tractului vulvovaginal și de asemenea modifică receptivitatea centrilor sexuali;” http://ziaruldecalafat.ro/hotelul-panoramic-a-devenit-unul-dintre-cele-mai-importante-centre-de-tratament-si-recuperare-din-oltenia/ http://www.desprespa.ro/)

Fig.4 fotografie la intrarea în statiunea Ocna Șugatag

Capitolul III

BIOCLIMATOLOGIA, CURA PRIN CLIMA, ACLIMATIZAREA

“Presiunea atmosferică, temperatura, umiditatea, nebulozitatea, vantul, precipitațiile, radiația solară, etc. actioneaza impreună asupra organismului. O deosebita importanță o au, mai ales schimbarile factorilor meteorologici, deoarece organismul este pus mereu in situația de a se adapta pe perioade scurte, uneori la variații importante de mediu. Transpunerea organismului într-un nou climat sau supunerea lui la variatii climatice solicită mecanisme metabolic enzimatice și neuroendocrine ce-i modifica reactivitatea generala. Totalitatea proceselor clinico- biologice, ce participă la adaptarea organismului fată de o nouă conditie climatică caracterizează fenomenul de aclimatizare. lntensitatea și durata perioadei de aclimatizare fată de noile caractere climatice sînt particulare fiecarui bolnav. Indicii de confort termic analizează reactiile termice ale organismului la temperatura ambiantă, la care omul nu pierde și nici nu primeste caldură – deci la asa -numitul punct de neutralitate termică – exista o stare de confort termic. Vîntul la viteze de peste 3,5 m/s este considerat inconfortabil, dar senzatia aceasta depinde de temperatura ambiantă și de umezeală.

Există insă mai ales la bolnavi, la care sitemele de reglare sînt tulburate, o sensibilitate particulară la oscilațiile termice. Majoritatea organismelor suportă usor oscilatiile de temperatură apropiate de nivelul de confort(18-22°C) pe cînd variatiiie, chiar reduse, la valori termice dincolo de zona de confort sunt mai greu tolerate.

Bruschetea oscilatiilor constituie și ea un factor de stres, alaturi de diferenta termica instalată. Mai nefavorabile sunt încalzirile bruște de primavară (25-28°C), datorită lipsei de adaptare treptată la iesirea din sezonul rece de iarnă. Scăderile de temperatură din timpul verii au si ele efect negativ puternic, mai ales daca sunt insotite de precipitații si vânt.

Baia de aer constituie o procedura bine cunoscuta in arsenalul curelor naturiste. In functie de temperaturile efective ambiante si de pierderea de caldura a organismului, baile de aer cunosc urmatoarea calificare: baie rece de aer la temp 1-8 grade C, cu pierdere de caldura 0,017-0,01~ cal/mp/s , baie moderat rece la tempertaura de 9-16 grade C cu pierdere de caldura de 0,011-0,006 cal/mp/s , baie racoroasa, la temperatura de 17-20 grade C cu pierdere de caldura 0,005-0,001 cal/mp/s, baie indiferenta la temperatura 20-21 grade C, baie calda la temperatura de 23-27 grade C, baie foarte calda la o temperatura peste 27 grade C. Baia de aer se practica la inceput, in camera cu fereastra larg deschisa, ea se continua apoi pe balcon, terasa si in final in aer liber. Baia de aer actionează asupra functiei de termoreglare și stimulează receptorii cutanați, cu atât mai mult cu cât mișcarea aerului și a vântului sunt mai puternice”http://balneoclimateric.blogspot.ro/2011_03_01_archive.html .

La aparitia senzatiei de rece procedura se va intrerupe imediat. Baia de aer se folosește ca procedura la introducerea la baia de soare sau alternează cu aceasta.

“Umiditatea aerului actionează și ea asupra organismului, care se află în stare de confort la o umiditate de 40-60%. In condițiile unui confort termic oscilațiile de umiditate sunt suportate mai ușor, dar in afara limitei de confort termic, umiditatea ridicată este mai greu de suportat. Umiditatea ridicată, asociata frigului, constituie un factor biotrop negativ in numeroase boli reumatice puternice” http://balneoclimateric.blogspot.ro/2011/03/bioclimatologia-cura-prin-clima.html http://balneoclimateric.blogspot.ro/2011_03_01_archive.html

În timpul curei climatice, trebuie să se țină seama de toți factorii de vreme, dar, mai ales, de organismul tratat.Există o metodologie de cură climatică pe care medicul o adaptează la cazul tratat.

In linii generale cura începe cu o primă etapă de introducere de cea 2—6 zile care constă în repaus relativ la cameră, cu odihnă mai prelungită; în continuare se introduce cura de aer, baia de aer, baia de lumină și de soare.

Cura de repaus se face la pat; ea permite o totală relaxare musculară și psihică. Șederea în șezlong sau introducerea unor plimbări scurte de o jumătate de oră pană la două ore pe teren plat sunt binevenite.

“Baia de aer se poate folosi ca procedură independentă, dar, mai ales, ea este utilizată ca introducere la baia de soare sau alternează cu aceasta.

Baia de lumină adaugă la excitația produsă prin temperatură, umiditate sau mișcare și acțiunea radiației solare indirecte, dispersate. Ea fortifică organismul și este considerată ca o procedură climatoterapeutică ușor stimulantă și tonizantă.

Baia de soare folosește în plus radiația solară directă. Este o procedură puternic excitantă pentru organism. Din această cauză dozările expunerii la soare se fac cu multă grijă, începandu-se cu expuneri parțiale ale corpului, pe durate progresiv creseînde. Baia de soare trebuie precedată de o scurtă baie de aer de 5—10 minute, iar expunerea la soare este necesar să se încheie cu odihnă la umbră, cu fricție sau duș.” http://balneoclimateric.blogspot.ro/2011_03_01_archive.html

1.Tratamente associate in statiuni

“Curele balneare în stațiuni se diferențiază după obiectivele lor în trei mari grupe: profilactice, terapeutice și de recuperare medicală.

Curelor balneare profilactice li se acordă în zilele noastre un rol tot mai însemnat, prin intermediul lor urmarinduse câlirea organismului, creșterea capacității funcționale de termoreglare a lui, cresterea capacității de apărare în fața diferitelor boli.

În cadrul curei profilactice accentul este pus pe utilizarea factorilor termici caracteristici stațiunii, a termoterapiei de sudație, pe factorul de mișcare (kinetoterapie) pentru creșterea capacității de efort a organismului și pe dietă. Stațiunea Sovata, datorită factorilor naturali de cură menționați mai sus și, în special, a lacurilor helioterme, cu solarii amenajate, asigură aplicarea pe scară largă a factorilor termici contrasțanți, în sensul profilactic arătat.

Accentul deosebit pus în uiltimul deceniu pe conceptul medicinii omului sanătos este vizibil la noi în țară și în orientârile noi de aplicare a unor metodologii cu factori naturali de cura și programe de mișcare, în stațiunile balneare. Conturarea unor cure profilactice active, de reconfortare, pentru persoane sănătoase sau aparent șânătoase, expuse unor factori de risc, în vederea prevenirii instalării unor boli (reumatismale, respiratorii etc.) își găsesc locul de aplicare ideal în, rnediul climatic și de factori naturali ai stațiunii Sovata.

În afara acestor consideratii, din donieniul profilaxiei primare, un aspect particular al profilaxiei prin curele balneare îl reprezintâ profilaxia recidivelor (profilaxie secundară). După rezolvarea în clinică a fazelor acute ale unor boli, corectarea în stațiune a unor modificări posturale sau funcționale restante, eventual a mecanismelor de reglare, poate contribui la evitarea recidivelor.

Curele balneare terapcutice privesc bolnavii cu suferințe prezente care au nevoie de un tratament complex în stațiune, urmat după un program strict individualizat, stabilit și controlat de medicul de specialitate, avînd la bază un diagnostic complet al bolii, stadiului și fazei ei de evoluție. în stațiune accentul este pus pe terapia de reacție și de reglare.

Curele de recuperare medicală, ca obiectiv al asistenței medicale balneare, se referă la bolnavii cronici, cu incapacitate de muncă, precum și la unele categorii de deficienți și invalizi.

Stațiunea Sovata este indicată, în principal, pentru tratamentul afecțiunilor ginecologice, dar aici beneficiază de tratament cu bune rezultate și alte afecțiuni cum ar fi: afecțiunile reumatismale articulare degenerative; afecțiunile reumatismale articulare inflamatorii; afecțiunile reumatismale articulare; afecțiunile posttraumatice ale sistemului locomotor; afecțiunile neurologice; unele boli asociate.” (http://www.szovata.ro/muzeum/roman/balneo.htm)

Hidroterapia” constă în aplicarea unor proceduri externe ce aula bază apa. In stațiune se practică: dușuri terapeutice (sul, ploaie, scoțian), afuziuni la membre sau trunchi, dușmasaj, masaj subacval, bai kinetoterapeutice la cadă, băi Hauffe la mîini și picioare, băi cu bule de aer, băi cu plante medicinale, băi cu valuri, băi turbionare.
Aceste proceduri potențează sau atenuează efectele termoterapiei sau ale electroterapiei și realizează efecte sedative-relaxante sau tonic-stimulative asupra sistemului nervos, cardiovascular și musculoligamentar. Ele pot fi utilizate cu mult succes și în programele profilactice active, fiind asociate programului de mișcare. De asemenea, se folosesc ca factori de modificare a disfuncțiilor sistemului de termoreglare.

Fig.5Hidroterapia http://rondoniadigital.com/

Electroterapia, utilizînd mai multe forme de curent, cuprinde proceduri de galvano-ionizâri, băi galvanice parțiale și generale, curenți cu impulsuri, curenți' diadinamici, unde scurte și ultrâscurte.

Fototerapia folosește acțiunea energiei radiante luminoase asupra organismului și cuprinde proceduri de băi de lumină, Sollux și radiații tiltraviolete.

Sonoterapia folosește oscilațiile de frecvență peste 20 OOO/ secundă, produse prin efectul piezoelectric, aparatele de ultra-sunete transformînd energia electricâ în ultrasunete.

Magnetoterapia se aplică, ca tratament asociat, cu aparatul magnetodiaflux.
Aceste proceduri pot contribui, printr-o alegere adecvată, la ameliorarea mai rapidă a unor componente "algice" prezente sau survenite în timpul curei, pe lîngă efectele ce caracterizează fiecare din aceste mijloace de tratament.

Kinetoterapia, reprezentată de variate programe de mișcare în sală, în aer liber, bazine, , dobîndește un rol important atît în cadrul curelor protilactice, cît și al celor terapeutice și de recuperare. Partea activă a curei, de mobilizare musculo-articularâ, de antrenare la efort a aparatului cardiovascular, respirator și metabolic general, devine o preocupare principală a tuturor factorilor educaționali, inclusiv a medicului, care, remodelîndu-și gîndirea și metodologia terapeutica, poate și trebuie sâ determine regîndirea unor "scheme" terapeutice, adesea pasive, "fixate" în programele de tratamente efectuate anterior de bolnav. Beneficiul cert asupra stârii de sănătate a bolnavului se va putea obține atît în timpul curei balneare, cît și mai ales, în evoluția în timp a afecțiunii.” http://www.szovata.ro/muzeum/roman/balneo.htm

“Singurul lac antropomorfic de pe continent se află în stațiunea maramureșeană Ocna Șugatag, fiind folosit în tratamente medicale.

Liant între cele două municipii maramureșene, Baia Mare și Sighetu Marmației, Ocna Șugatag a schimbat „blestemul sării" pe profitul obținut din turism. Troc echitabil. În localitatea care adăpostește cel mai mare lac antroposalin din România, lacul Gavril, oamenii au înțeles repede că singura lor șansă de a-și face traiul mai dulce este… sarea. Așa s-a transformat comuna maramureșeană dintr-o salină într-o cochetă oază de sănătate. Pe lângă fosta stațiune balneoclimaterică Ocna Șugatag, ridicată în timpul regimului comunist a apărut o rețea de unități turistice. Astăzi, în comuna de la poalele Munților Țibleș-Gutâi există trei hoteluri, un motel, două cabane și 24 de pensiuni turistice.

Exploatarea sării datează din antichitate

În pofida reprofilării, localnicii nu-și uită trecutul de sărari, pentru că, până la urmă, tot sarea este cea care atrage turiștii. În apropiere de Valea Sărată, în anul 1831, au fost descoperite primele mine de sare, acestea datând din antichitate. În zonă au fost găsite obiecte primitive, din piatră și bronz, specifice exploatării sării (ciocane de piatră, dălți etc.) Cele mai multe sărării erau excavații cu adâncimi de până la 16 metri, însă două dintre acestea, inundate, aveau aproximativ 50 de metri adâncime. La începutul secolului al XVIII, când minele de acolo erau incluse în domeniul imperial austro-ungar, „s area de la Ocna Șugatag, cunoscută pentru calitatea de excepție, era exploatată în plăci și bulgări și era exportată în Ungaria, Rusia, Cehoslovacia, Austria, chiar și-n Africa de azi. Exploatarea sării în zonă a durat până în anul 1950 când, din cauza infiltrațiilor masive de apă dulce, minele au fost închise", spun localnicii.

În câțiva ani, vechile amplasamente ale minelor de sare s-au transformat în lacuri sărate. Astfel a luat startul turismul balneoclimateric. Specialiștii spun că apele minerale sodice și clorurate de la Ocna Șugatag au o concentrație de sare de 119 g/l! Vechile Băi, situate lângă lacurile antroposaline, au fost repuse în funcțiune și au intrat în circuitul turistic, zona devenind locul preferat pentru turiștii veniți cu cortul. Cel mai adânc este Tăul fără Fund, care are 33 de metri, însă atracția este lacul Gavril care, deși are o adâncime de „doar" 30 de metri, este cel mai mare lac antroposalin din România. El are o suprafață de 2,35 hectare. Pe lângă dimensiune, una dintre ciudățeniile prin care lacul Gavril atrage este un strat de apă dulce de la suprafața sa, care face posibilă viețuirea peștilor. Imaginea pasionaților care pescuiesc de pe ponton sau din barcă într-un lac cu apă sărată, aparent o anomalie, îi intrigă pe turiști, însă este doar o altă particularitate care crește gradul de fascinație al lacului Gavril.

Tratament naturist

Pe lângă tratamentele „clasice" băi calde, electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie și masaj medical, în stațiunea Ocna Șugatag se tratează afecțiunile și în mod naturist, un complex local oferind servicii de fitoterapie, reflexoterapie, presopunctură și masaje speciale, valorificând resurse naturale (plantele medicinale și fructele de pădure). De aceea, o comună care după prăbușirea minelor de sare („blestemul sării", cum spuneau localnicii) nu mai avea, aparent, nici o șansă de redresare și-a recâștigat prosperitatea.

Zeci de mii de vizitatori

Cei 4.000 de localnici trăiesc din găzduirea celor peste 25.000 de turiști care îi vizitează în fiecare an, însă potențialul turistic este încă insuficient valorificat. Multe dintre proiectele anunțate pentru revigorarea fostelor Băi Sărate Imperiale se află în stadiul de visuri. Unul dintre aceste proiecte este cel care viza un impresionant centru de golf, cu numeroase unități de cazare și facilități pentru deconectarea turiștilor, însă pe dealurile din jurul comunei nu s-a mai construit nimic pentru că localnicii au considerat că investitorii spanioli vor să pună mâna pe pășunile comunale”( http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/lacul-de-la-ocna-%C5%9Eugatag–unicat-pe-continent-193631)

Fig.6 intrarea in Ocna Sugatag

La Ocna Șugatag se ajunge:

Cu avionul prin aeroportul Cluj Napoca sau Satu Mare;

Cu mașina cu abatere de pe Drumul European prin DN 18 Baia Mare- Sighetul Marmației în dreptul localității Hărnicești

Prin CFR, stația de cale ferată Sighetul Marmației și apoi mijloace auto.

Unități de tratament balnear

Cazare în Ocna Șugatag

Localitatea Ocna Sugatag este situata in depresiunea Maramuresului, la 10 km de comuna Vadu Izei si la 20 km de orasul Sighetul Marmatiei.

Este statiune balneara permanenta beneficiind de un bioclimat sedativ de crutare si deizvoare cu ape minerale clorusodice concentrate.

Limbi străine vorbite

Engleza

Franceza

Germană

Maghiară

Date contact

Persoana de contact: Ileana Miller

Telefon: 0732955106; 0262374049

Fax: 0262374049

Email: [anonimizat]

Adresa: Ocna Sugatag,str.Unirii,nr.96

Pareri si Comentarii

[ 08.06.2015 ] Roxana , Bucuresti

Conditii foarte bune de cazare.

Ocna Sugatag e bine asezata, de acolo am facut excursii de o zi in Maramures, in toate directiile.

[ 17.08.20014 ] marin , campulung mold

Excelent pentru o minivacanta. Gazde primitoare, amabile, conditii f. bune de cazare, sosele bune si este loc si de distractii. Multumiri d-lui dir. Rachisan

[ 31.08.2014 ] Lari

Nu va duceti acolo. Miroase a mucegai de nu poti sta. Este mica si inghesuita.

[ 10.12.2014 ] jhf , gjh

cred ca mirosul de lemn iti da senzatia de mucegai….se vede ca ai trait numai intre betoane….

CAPITOLUL IV

ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND TURISMUL

“Activitatea turisticǎ reprezintǎ cǎlǎtoria de plǎcere, pentru recreere. Aceastǎ notiune a fost extinsǎ în ultimii ani pentru a include orice cǎlǎtorie în afara zonei în care cineva trǎieste sau munceste, de la cǎlǎtorii de o zi pânǎ la vacante în strǎinǎtate. Turismul se numarǎ printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporanǎ, dezvoltarea sa spectaculoasǎ constituind o trǎsǎturǎ caracteristicǎ secolelor XX si XXI.” http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/studiu-de-evaluare-a-resurselor-turistice-locale-din-comuna-sandra-judetul-timis-302664.html

Termenul de turism are un continut cât se poate de complex, specialistii atribuindu-i sensuri diferite. Plecând de la originea sa (de la cuvintele latinesti turnare – a se întoarce si turnus – miscare circularǎ), termenul desemneazǎ o cǎlǎtorie (deplasare circularǎ a oamenilor) cu întoarcere în punctul de plecare (de rezidentǎ), acesta regǎsindu-se (cu acelasi sens) în majoritatea limbilor de largǎ circulatie (în francezǎ – tourisme, în englezǎ – tourism, în italianǎ – tourismo, în germanǎ – tourismus, în rusǎ – turizm etc.)

“În prezent, activitatea turistica se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa permanentǎ constituind una dintre principalele tendinte ale secolului nostru si, în special, a celei de-a doua jumatati a acestuia, când se poate vorbi cu adevarat de o „explozie turistica”. Ca mijloc de utilizare în mod placut si în conditii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturala si economica de mare importanta, fiind un element esential care contribuie la echilibrarea balantei de plati a unei tari.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent printre altele de conditiile meteo, dar mai ales de starea mediului înconjurator. Astfel întreg materialul turistic, materie prima a “industriei calatoriei si ospitalitatii”, este parte integranta a mediului înconjurator, si drept urmare, depinde în mod direct si obiectiv de calitatea si ospitalitatea zonelor turistice”. http://www.diploma.ro/licente/turismul-rural-forma-moderna-a-turismului-in-regiunea-bran-moeciu-4518http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/studiu-de-evaluare-a-resurselor-turistice-locale-din-comuna-sandra-judetul-timis-302664.html

“ Asadar, prin turism se întelege, în primul rând, ansamblul de activitati prin care omul îsi petrece timpul liber calatorind în alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si îmbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creata pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt nivel calitativ, si în conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, în special, si a mediului înconjurǎtor în general.” http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/studiu-de-evaluare-a-resurselor-turistice-locale-din-comuna-sandra-judetul-timis-302664.html

“ România dispune de un important potential turistic, atât natural cât si cultural-istoric. Potentialul natural este dat de marea varietate a peisajului (de la peisajul marin si deltaic la cel montan – împadurit, cu pajisti întinse sau, din contra, cu creste ascutite si stânci golase) si, deasemenea de marea bogatie a izvoarelor minerale si termale ce o plaseaza pe unul din primele locuri în Europa. Potentialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, grecesti, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de arta si de foarte buna conservare a civilizatiei populare (folclor, etnografie, arta populara). Turismul românesc dispune în prezent de cca. 300 000 locuri de cazare, din care 43% se afla în statiunile balneo-climaterice de pe litoralul Marii Negre, 16% în statiunile balneare din restul tarii, 6% în statiunile montane etc. Unitatile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o detin unitatile de 1-2 stele (46% din total), dar exista si unitati de 3-4 stele (6% din total). Statiunile mon 10310d322k tane, marine sau balneoclimaterice, precum si cabanele, motelurile si alte forme de cazare, ofera posibilitati variate de formule de vacanta: alpinism, excursii, sporturi de iarnǎ sau nautice, vânatoare, pescuit

Pentru a-si satisface nevoia de miscare fizica, oamenii doresc sa-si petreaca mai mult timp liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc si cât mai putin poluate. Aceste zone se gasesc cu precadere în spatiul rural, agroturismul afirmându-se ca o solutie de evadare a orasenilor din mediul urban deosebit de stresant.

De la bisericile din lemn din Maramures, manastirile din Moldova, artizanatul si horele satelor si pâna la ospitalitatea specifica românilor, toate acestea sunt valori universale si argumente pentru atractia turistilor.

Din 1990, în România a început sa se dezvolte turismul rural (agroturismul). Nucleul l-a constituit zona Moeciu – Bran. Apoi, încetul cu încetul fenomenul s-a extins în toata tara. Pe de o parte turistii au început sa prefere linistea si aerul nepoluat din mediul rural în locul hotelurilor. Pe de alta parte, taranii sunt din ce în ce mai interesati de aceasta noua îndeletnicire – turismul rural. Turismul rural ofera turistilor straini posibilitatea de a cunoaste direct traditiile poporului român, ospitalitatea acestuia si bucataria autentica din fiecare zona. Frumusetea cadrului natural si monumentele istorice de valoare nationala si internationala, creeaza premisele obtinerii unui important aport economic din sfera turismului rural.” http://www.diploma.ro/licente/turismul-rural-forma-moderna-a-turismului-in-regiunea-bran-moeciu-4518

Dezvoltarea si promovarea turismului rural românesc este realizata de Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), organizatie non-guvernamentala înfiintata în 1994, membra a Federatiei Europene de Turism Rural – EUROGITES. ANTREC are 31 de filiale judetene, un numar de 2500 de membrii si pensiuni turistice si agroturistice în 770 de sate românesti.

Satul românesc – prin specificul etnocultural și etnografic, prin originalitate și bogația resurselor proprii spațiului geografic aferent – reprezintă un produs turistic inedit pentru piata natională, dar mai ales pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țarii noastre, ca posibilă destinatie turistică, creând interesul fată de România ca loc ce oferă o gama larga de experiente, de vacante de calitate si chiar oportunitati de afaceri.

Daca în țari ca Franta, Germania sau Austria, turismul rural are deja o vechime de câteva decenii, în România, aceasta formula de vacantă cu sejur în gospodariile tăranilor se practică de puțin timp într-un cadru organizat.

O terapie anti-stress în mijlocul naturii nu poate fi decât beneficǎ pentru sanatate și chiar pentru prosperitatea afacerilor.

Turismul rural se desfasoarǎ în ariile extraurbane, utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazare si servirea mesei, beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractiile turistice naturale sau create de om. Ca forma de „loisir” el se practicǎ pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi, instructie si educatie, tratament balnear etc.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistică a cadrului natural, diversitatea și dispersia în teritoriu și cu precadere în spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, această formă de turism cuprinde peste 60% din teritoriul țării, conducând la deconcentrarea marilor aglomerari turistice și la evitarea degradarii mediului înconjurator și a resurselor turistice. De aceea, contribuie la introducerea în circuitul turistic intern si international a unor variate conditii naturale și la valorificarea tezaurului de cultură traditională sau contemporană, a întregului potential cultural-istoric din spatiul rural.

Pe de alta parte, ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihnă si reconfortare, de petrecere a timpului liber în vacantă sau în week-end, în peisajul pitoresc al mediului rural, de la munte pâna la litoralul Marii Negre sau în mirifica Deltă a Dunǎrii.

Turismul rural se practica în România din anii `20-`30, dar abia între 1973-1974 s-a încercat revitalizarea acestuia prin identificarea a 33 de „sate turistice” din toate zonele etnografice si omologarea gospodariilor taranesti, însa, actiunea a fost stopată din ratiuni politice. Ulterior, au fost omologate 13 sate, dar au functionat numai două: Lerești (Arges) si Sibiel (Sibiu).

Dupa 1990, s-au initiat actiuni de promovare a turismului rural, la nivel organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare si cooperare internationala. Astfel, s-a înfiintat Comisia Zonei Montane, care avea si sarcini de organizare si promovare a turismului în mediul rural, apoi au aparut agenti economici specializati. Apoi, constituirea ANTREC, a dat un nou impuls acestei forme de turism.

România are mari posibilitati de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si necesara în etapa actuala. Veniturile banesti realizate vor duce la ridicarea nivelului de civilizatie a satului românesc, iar locuitorii sai, prin ospitalitatea deosebita, ar putea schimba radical imaginea României în lume.

Una din zonele cu un bogat potential turistic rural o reprezintǎ Maramuresul, adevǎrat tezaur etnografic al României, oglindit în arhitectura popularǎ originalǎ, datinile autentice, coloritul portului popular si frumusetea graiului locuitorilor sǎi. Judetul Maramures pǎstreazǎ nesecate comori de frumusete, într-un univers cu totul aparte:peisaje de un neasemuit pitoresc, zeci de izvoare minerale, pajisti alpine întinse, ape nǎvalnice, pǎduri compacte cu o faunǎ ce i-a adus faimǎ printre vânǎtori.

Maramuresul este o arie culturalǎ cu caracteristici specifice bine conturate care, în structurǎ, se regǎsesc în ceea ce înseamnǎ „spiritualitate româneascǎ”, continând însǎ si multe elemente de originalitate, de identitate zonalǎ foarte precise. Îndeosebi în preajma sǎrbǎtorilor, în Ajunul Crǎciunului sau de Boboteazǎ, în Maramuresul istoric, pe locurile de leagǎn ale neamului românesc, basmele devin relitate, tǎranii devin haiduci sau cavaleri si povestile auzite la gura sobei devin reale. Aici, ca si în tot nordul tǎrii, respectiv Bucovina si Oas, costumele traditionale, datinile si ritualurile sǎrbǎtorilor se aflǎ la mare pret, multe dintre acestea rǎmânând neschimbate de sute de ani.”( http://www.scritub.com/geografie/turism/LUCRARE-DE-LICENTA-MODALITATI-13103229.php)

Fig.7 fotografie cu scopul de a atrage turisti. http://www.turistik.ro/romania/maramures/maramures-0p1835

“ Într-un cadru natural de o frumusete coplesitoare, aceastǎ noblete a traditiei care izbucneste cu bucurie la fiecare sǎrbǎtoare este ca un ritual strǎvechi, fiecare gest, fiecare întâmplare avându-si rostul ei. Toate acestea, alǎturi de arhitectura traditionalǎ, au fost create de-a lungul sutelor de ani, poate chiar a mileniilor, si constituie azi o emanatie unicǎ de frumusete care dezvaluie spiritul oamenilor de aici si al românilor de pretutindeni[7]. Coplesit de frumusetea si valoarea acestor meleaguri, marele scriitor român Geo Bogza spunea despre Maramures: „Prin potentialul sǎu monumental si folcloric, Maramuresul reprezintǎ în istoria noastrǎ ceea ce Egiptul reprezintǎ în istoria lumii.”

În acest context, lucrarea îsi propune sa evidentieze patrimoniul turistic fǎrǎ pereche al judetului Maramures, sǎ analizeze principalele forme de turism ce pot fi practicate în acest judet, cu accent pe cele specifice zonelor rurale, sa studieze stadiul actual de valorificare a potentialului turistic, inclusiv prin determinarea indicatorilor ce caracterizeaza circulatia turistica, si sa propuna câteva strategii de promovare a acestui areal la nivel national. Desi este considerat de cei mai multi dintre specialisti ca un fenomen propriu perioadei contemporane, prin care se valorifica potentialul turistic al unui spatiu, turismul s-a cristalizat la sfârsitul sec. XIX si, ca atare, primele încercari de definire si caracterizare a acestuia dateaza din acea perioada.

În prima jumǎtate a sec. al XIX-lea turismul era considerat ca fiind sinonim cu cǎlǎtoria. Cǎlǎtoria sau sejurul de agrement devin inseparabile de notiunea de turism odatǎ cu înmultirea statiunilor termale si balneare.” (http://www.scritub.com/geografie/turism/LUCRARE-DE-LICENTA-MODALITATI-13103229.php)

1.1 Definitii uzuale

“Prin natura lui turismul se prezintǎ ca o activitate economicǎ situatǎ la interferenta altor ramuri, ceea ce determinǎ o serie de dificultǎti în definirea lui. Pornind de la premisa cǎ fiecare ramurǎ economicǎ reprezintǎ locul unei productii de bunuri sau servicii care sunt consumate într-un mod specific, turismul are ca obiect „o productie si un consum de bunuri eterogene care concurǎ la satisfacerea nevoilor turistilor, a nonrezidentilor”.

O primǎ încercare de definire a turismului ca fenomen social si economic apartine lui E. Guy Freuler si dateazǎ din 1880. Potrivit pǎrerii lui turismul este „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitǎtii de refacere a sǎnǎtǎtii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fatǎ de frumusetile naturii… rezultat al dezvoltǎrii comertului, industriei si perfectionǎrii mijloacelor de transport”. O definitie mai expresivǎ este formulatǎ în 1938, de Leville-Nizerolle, potrivit cǎruia „turismul este ansamblul activitǎtilor nonlucrative ale omului, în afara ariei de resedintǎ”.

Mai târziu, in anul 1975, Kaspar defineste turismul ca ansamblul raporturilor si fenomenelor rezultate din cǎlǎtoria si sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidenta principalǎ si durabilǎ, nici locul obisnuit de muncǎ.

În anul 1983, seful Consiliului Superior al Turismului Francez, Michaud, aratǎ ca turismul grupeazǎ ansamblul activ de productie si consum, generate de deplasǎrile de o noapte sau mai multe, de la domiciliul obisnuit, motivul cǎlǎtoriei fiind plǎcerea, afacerile, sǎnǎtatea sau participarea la o reuniune profesionalǎ, sportivǎ sau religioasǎ”. http://prinmaramures.ro/

“În 1991 Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), organism major care creaza cadrul general de desfasurare a activitatii turistice în lume, a adoptat un set de rezolutii si recomandari cu privire la conceptele utilizate în turism, printre care si definitii ale turismului, calatorului si turistului:

Calatorul este reprezentat de totalitatea persoanelor care se deplaseaza între doua sau mai multe locatii în orice scop.

Turismul reprezinta activitatea persoanelor care calatoresc catre si ramân în locurile aflate în afara mediului lor obisnuit pe o perioada de timp de cel mult un an pentru relaxare, afaceri sau alte scopuri.

Vizitatorul reprezinta orice persoana care calatoreste într-un loc, altul decât cel obisnuit, pentru mai putin de 12 luni consecutive si al carei scop principal nu este acela de prestare a unei activitati lucrative la locul vizitat.

Turistul este vizitatorul care ramâne cel putin o noapte în mijloacele de cazare colective sau private la locul vizitat.

Excursionistul este vizitatorul care nu-si petrece noaptea în mijloace de cazare colective sau private la locul vizitat.

Dupǎ definitivarea relativǎ a notiunilor de turism si consemnarea lor în literatura de specialitate, se evidentiazǎ faptul cǎ acesta este un fenomen dinamic, care îsi lǎrgeste continuu sfera de activitate. Notiunea de turism trebuie adaptatǎ permanent schimbǎrilor din viata economicǎ si socialǎ, confruntatǎ si corelatǎ cu activitatea practicǎ, cu celelalte domenii ale economiei.

Turismul rural si agroturismul sunt notiuni ce pentru multi înseamnǎ acelasi lucru, însǎ turismul rural are o sferǎ de cuprindere mai larga astfel: turismul rural este un concept care acopera activitatea turisticǎ desfasurata si condusa de populatia locala si bazata pe potentialul natural si antropic local, în timp ce agroturismul este o forma particulara a turismului rural, cuprinzând activitatea turistica propriu-zisa: cazare, pensiune, circulatie turistica, derularea programelor, prestarea serviciilor de baza suplimentare, cât si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive de obtinere si prelucrare a produselor agricole în gospodarie si comercializarea acestora catre turisti, sau prin retele comerciale, precum si modul de petrecere a timpului liber). Ambele forme de turism se încadreazǎ în notiunea mai generalǎ de turism „moale”, cel ce se practicǎ fǎrǎ a deranja echilibrul natural dintr-un areal

Componentǎ de bazǎ a desfǎsurǎrii turismului rural, satele turistice sunt asezari rurale situate într-un cadru pitoresc si nepoluat, care prezinta urmatoarele avantaje: traditii etnofolclorice nealterate si case cu arhitectura specifica unei zone etnografice; gospodarii taranesti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriaza turistilor; monumente cultural-istorice, muzee si atractii naturale si culturale, ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului; dotari de infrastructura generala (alimentare cu energie electrica în întreaga localitate) apa si canalizare; dotari comerciale, sanitare si de telecomunicatie; accesibilitate usoara la drumurile nationale si caile ferate; retea rutiera, partial modernizata.

Toate aceste concepte, notiuni si definitii elaborate de OMT sau de mari profesori în domeniu, au drept scop stabilizarea turismului ca activitate si evidentierea particularitǎtilor acestuia.” http://prinmaramures.ro/

1.2” Avantajele si dezavantajele practicarii turismului rural în plan economic, social si ecologic

În timp, activitatile turistice derulate în spatiul rural „verde” genereaza efecte pozitive, dar si efecte nedorite mai ales când nu se respecta capacitatea de încarcare ecologica si particularitatile ecologice ale mediului rural. Avantajele practicǎrii turismului rural pot fi prezentate din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere al turistului:

Odihna la tarǎ este o alternativǎ din ce în ce mai atractivǎ pentru orǎseni.

Sǎ colinzi ziua întreagǎ pǎdurile si fânetele, sǎ te abati pe la o stânǎ, iar seara sǎ dormi într-o camerǎ mirosind a mere coapte … acestea sunt imaginile pe care le derulǎm în minte atunci când, coplesiti de griji si stresati de aglomeratia strǎzii, începem sǎ visǎm cu ochii deschisi la o vacantǎ idealǎ.

Într-adevǎr, turismul rural este preferat de tot mai multi turisti români si strǎini „saturati” de modernitate, de orasele poluate, de aglomeratia marilor hoteluri.

Refugiul în naturǎ este practicat nu numai de elevi si studenti cu posibilitǎti materiale modeste si nepretentiosi în privinta conditiilor de locuit, ci si de oameni din România si din strǎinǎtate cu un anume standard de viatǎ, oameni de afaceri, intelectuali, diplomati, ceea ce face ca turismul rural sǎ devinǎ un culoar deosebit de important, care sǎ facǎ legatura între tara noastra si restul lumii. În afara odihnei propriu-zise, turistii sunt invitati sǎ participe la sǎrbǎtorile traditionale locale, precum: mǎsurarea laptelui, rǎvǎsitul oilor, parade ale portului popular, târguri de artizanat ori vite, vizita unor castele medievale etc.

Din punct de vedere socio-economic:

Crearea si dezvoltarea turismului este consecinta mutatiilor social-economice din epoca contemporanǎ. Aceastǎ ramurǎ a economiei stimuleazǎ dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale cum ar fi: industria, agricultura, constructiile, transporturile, comertul. Prin aceasta se poate spune cǎ turismul stimuleazǎ activitǎti nationale rentabile ca: hotelǎria, alimentatia, suveniruri, artizanat etc. Activitatea turisticǎ este beneficǎ si pentru diversificarea economiei locale acolo unde dezvoltarea agriculturii este insuficientǎ sau neregulatǎ.

Turismul creeazǎ noi locuri de muncǎ în structurile turistice dar si în sectoarele economice adiacente (agricultura, artizanat, pescuit, comert) prin dezvoltarea de întreprinderi turistice locale sau de unitǎti de prestǎri servicii conexe. Acestea duc la cresterea veniturilor, ameliorând calitatea vietii locuitorilor. Totodatǎ cresc impozitele si taxele locale permitând dezvoltarea infrastructurii, instalatiilor, echipamentelor si serviciilor în folosul comunitǎtii locale – spatii verzi, spatii recreative, parcuri, dotǎri tehnico-edilitare, alimentare cu apǎ, energie electricǎ, scoli, dispensare etc. De toate acestea profitǎ atât populatia localǎ cât si turistul.

Prin turism sunt finantate adesea si activitǎti culturale ca spectacole de teatru, muzicale, festivaluri, reuniuni, expozitii, competitii sportive care antreneazǎ si populatia localǎ. Aceasta duce la cresterea nivelului de culturǎ si civilizatie al locuitorilor din zona turisticǎ respectivǎ, largirea orizontului de cunoastere al acestora, schimb de cunostinte si experiente între sat si oras.

Activitatea agroturisticǎ, datoritǎ complexitǎtii ei, contribuie la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale, iar aceastǎ dezvoltare la rândul ei va determina o crestere a circulatiei turistice. Agroturismul reprezintǎ o realǎ sansǎ pentru economia localǎ, acesta creând principalele motivatii în antrenarea si dezvoltarea unor initiative, a unor activitǎti traditionale care au fost neglijate multǎ vreme, a unor mestesuguri, creatii artistice locale pentru satisfacerea turistilor. Toate aceste activitǎti dinamizeazǎ viata economicǎ localǎ.

Activitatea turisticǎ oferǎ gospodarului posibilitatea de a pune în valoare oferta de cazare, de a valorifica în stare proaspatǎ sau prelucratǎ produsele proprii din gospodǎrie, de a presta servicii. Turismul creeazǎ cererea localǎ de produse alimentare proaspete, produse de micǎ industrie, artizanat; el este amator de trasee, de recreere, solicitǎ servicii si stimuleazǎ inventivitatea gospodarului.

Dupǎ cum se observǎ, agroturismul, componentǎ a turismului rural, are cele mai mari implicatii în valorificarea resurselor turistice locale si în ridicarea nivelului de viatǎ al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economicǎ a localitǎtii rurale si comunitǎtii în general si nu în ultimul rând, în protejarea si conservarea mediului natural si construit, în contextul unei activitǎti economice pe principii ecologice (turismul incitǎ la protejarea mediului). De aceea, interesul comunitǎtii si autoritǎtii locale este acela de a elabora o strategie de organizare si dezvoltare durabilǎ si de promovare a turismului rural, cu precǎdere a agroturismului, la nivel local, cu concursul tuturor agentilor economici implicati în desfǎsurarea acestei activitǎti.

Un alt efect pozitiv determinat de activitatea turisticǎ este efectul multiplicator al acestuia. Astfel banii primiti de la vizitatori sunt repartizati în diferitele sectoare ale economiei nationale, pentru achizitionarea de echipamente moderne, achizitionarea de mǎrfuri, plata personalului, provocând de fiecare datǎ noi venituri si realizând investitii de care vor beneficia viitorii vizitatori

Din punct de vedere socio-cultural:

Activitǎtile si serviciile din domeniul turismului rural sunt într-o strânsǎ interactiune creând astfel o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiazǎ atât entitatea agroturisticǎ, cât si mediul din care aceasta face parte. Se activeazǎ astfel traditiile social culturale, mestesugǎresti, folclorice.

Deasemenea, turismul contribuie la constientizarea populatiei si autoritǎtilor locale fatǎ de valoarea turisticǎ si identitatea culturalǎ a localitǎtii, prezenta turistilor în zonele respective fiind consideratǎ ca o apreciere a calitǎtii mediului natural si a patrimoniului lor istoric si cultural ce favorizeazǎ întelegerea interculturalǎ si comunicarea liberǎ între locuitori si turisti.

Astfel turismul se înscrie ca sprijin pentru justificarea si finantarea protectiei zonelor naturale, sprijin în conservarea siturilor arheologice si istorice pentru a atrage vizitatori, si duce la sensibilizarea locuitorilor în problemele de mediu si patrimoniu cultural istoric. Acestea se concretizeazǎ în: mentinerea si dezvoltarea manifestǎrilor culturale traditionale, sustinerea muzeelor, teatrelor si a altor echipamente de culturǎ, conservarea si protejarea patrimoniului cultural-istoric.

Din punct de vedere social-politic:

Turismul ajutǎ la cresterea fenomenului de stabilitate, dar si de restrângere a procesului de emigrare a populatiei rurale, deci de întretinere a acesteia la diversificarea ocupationalǎ a populatiei rurale, îndeosebi cea tânǎrǎ, pǎstreazǎ modelele socio-culturale existente, a traditiilor populare si a arhitecturii locale, contribuie la educatia si instructia populatiei turistice tinere în vederea lǎrgirii orizontului de cunoastere a mediului rural din tara noastrǎ, ajutǎ la cresterea calitǎtii vietii populatiei locale, strângerea de relatii prietenesti între localnici si turisti, creeazǎ o imagine externǎ favorabilǎ României, prin contactul turistilor strǎini cu etnocultura si ambianta naturalǎ si ospitalierǎ a satului românesc.

Se pot mentiona, deasemenea, si o serie de dezavantaje sau efecte negative generate de intensificarea turismului rural, efecte ce se resimt mai ales la nivelul peisajelor naturale, rezervatiilor si parcurilor naturale din vecinǎtatea satelor turistice datorate printre altele acordǎrii unor facilitǎti prea largi, lipsei cadrului legislativ si a reglementǎrilor de functionare ce pot permite dezvoltarea unui turism „greu” si cu caracter de masǎ în multe rezervatii sau parcuri naturale din apropierea satelor, numǎrului mare de turisti care, prin circulatie si zgomot, pot perturba viata ruralǎ si viata florei si faunei naturale.

Deasemenea existenta unui numǎr mare de trasee si poteci, drumuri de circulatie si acces, vizitate în grupuri de peste 25-30 de persoane, în areale sensibile, produce perturbǎri ale echilibrului ecologic. Practicarea, pe arealele existente, a sporturilor de varǎ si iarnǎ, si o prea mare diversificare a activitǎtilor sportive pot conduce la distrugerea solurilor, florei, faunei etc. Turismul rural intensiv practicat într-o anumitǎ zonǎ poate aduce schimbari în modul de viatǎ al localnicilor si poate favoriza poluarea.

Dupǎ cum se poate observa , toate aceste activitǎti turistice au impact atât asupra mediului înconjurǎtor cât si asupra mediului economic si a celui social.

1.3 Motivatiile ce stau la baza practicǎrii agroturismului

Pornind de la caracteristicile mediului citadin, alǎturate conventiilor sociale specifice, poate fi depistatǎ o serie de necesitǎti pe care orǎseanul le emite din ce în ce mai constant si tinde sǎ le transforme în actiuni:

Reîntoarcerea la naturǎ, motivatie valabilǎ pentru toate categoriile de varstǎ, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesitǎtii de relaxare, sǎnǎtate, confort fizic si spiritual;

Cunoasterea si adeziunea temporarǎ la grupurile de apartenentǎ specificǎ zonelor rurale, dintre care pot fi amintite: familia de tip patriarhal, comunitatea locativǎ, grupul de muncǎ, grupul folcloric etc.;

Cunoasterea, întelegerea si creativitatea sunt, de asemenea, motivatii care se pot realiza cu succes în ambianta satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese ale

tezaurului istoriei nationale, ale folclorului, ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare, transformǎ vacantele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte;

Motivatiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalete, determinǎ majoritatea turistilor, care viziteazǎ satele respective, sǎ se considere privilegiati pentru posibilitatea de a cunoaste locuri atât de frumoase si de pitoresti;

Curiozitatea ce decurge din informatii asupra ospitalitǎtii populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului si ritualurilor sǎtesti, determinǎ dorinta multor turisti de a cunoaste la fata locului toate acestea;

Odihna, cura de aer si fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc sǎ beneficieze cei care îsi îngrijesc sǎnǎtatea în vacantǎ;

Sportul, vânǎtoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile si drumetiile sunt motivatii care capǎtǎ o notǎ autenticǎ, lǎsând loc suficient initiativei, imaginatiei si înclinatiilor individuale.

Teritoriul României prezintǎ o mare bogǎtie de valori cultural-istorice si naturale, care rǎspund unor variate motivatii ale cǎlǎtoriilor turistice, între care comorile de artǎ popularǎ, etnografie si folclor reprezintǎ o imagine de marcǎ a poporului nostru.” http://prinmaramures.ro/

1.4 Tipologia satelor turistice

Aplicarea principiului specializǎrii în domeniul organizǎrii si functionǎrii satului turistic este necesarǎ deoarece fiecare localitate ruralǎ constituie o entitate cu particularitǎti proprii si activitǎti specifice, ce nu trebuie decât sǎ fie identificate si valorificate cât mai eficient posibil, din punct de vedere turistic.

De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mod de selectionare a turistilor, acestia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în functie de principalele lor motivatii si optiuni turistice.

Asezǎrile rurale de interes turistic sunt prezente, si s-au dezvoltat, pe cele mai variate forme de relief, de pe litoralul Mǎrii Negre si Delta Dunǎrii, pânǎ în zona montanǎ, fiind grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore:

Satele peisagistice si climaterice se caracterizeazǎ prin prezenta unui cadru natural atractiv, cu elemente de potential turistic numeroase si variate, care favorizeazǎ petrecerea timpului liber. Asezǎrile turistice de acest tip, situate în zone de deal si de munte, cu casele raspândite la o oarecare distantǎ unele fatǎ de altele, dar si în zona litoralǎ – sunt adecvate turismului de sejur, oferind posibilitǎti de plimbare în aer liber, bǎi de aer, helioterapie, drumetie: Tismana (Gorj), Brǎdet (Arges), Botiza (Maramures), Vama Veche (Constanta).

Satele balneare sustin turismul balnear de importantǎ localǎ si mai rar regionalǎ, bazându-se pe o serie de „resurse turistice” exploatate si valorificate: ape minerale carbogazoase, mofete, izvoare sau lacuri sǎrate, nǎmol: Zizin (Covasna), Costiui (Maramures), Sǎcelu (Gorj).

Satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zǎpadǎ persistent, conditii de pantǎ deosebite ce favorizeazǎ practicarea sporturilor de iarnǎ (Fundata, Gǎrina – Jud. Caras), dar si zonelor joase, cu oglinzi de apǎ, care sustin sporturile nautice (Murighiol) etc.

Satele turistice pastorale (Vaideeni, Prislop, Jina). În aceastǎ grupǎ pot fi incluse satele de munte în care preocuparea de bazǎ a localnicilor este cresterea oilor si vitelor, si care pot sǎ atragǎ turisti, prin meniuri bazate pe produse lactate.

Satele pescǎresti si de interes vânǎtoresc oferǎ si organizeazǎ diferite forme de agrement speciale pentru turisti – vânǎtoare, pecuit, safari – asigurând în acelasi timp, posibilitǎti de cazare, servicii culinar-gastronomice pescǎresti sau vânǎtoresti: Sfântu Gheorghe (Deltǎ), Ciocânesti (Suceava), Gurghiu (Mures).

Satele turistice de creatie artisticǎ si artizanalǎ (Tismana, Margina, Cordun, Sǎpânta) atrag turistii interesati de creatia artisticǎ si artizanalǎ, prin posibilitatea achizitionǎrii unor astfel de creatii direct de la sursǎ, de la producatorul însusi, precum si posibilitatea de a asista la modul de confectionare al acestora.

Satele turistice etnofolclorice grupeazǎ asezǎrile rurale care detin un fond etnografic, de valoare inestimabilǎ, reprezentat prin muzee etnografice, arhitecturǎ popularǎ de exceptie, port traditional si folclor: Curtisoara (Gorj), Rǎsinari (Sibiu), Vama (Suceava) etc. Aceste sate pot oferi turistilor servicii de cazare si masǎ în conditii autentice (mobilier, decor si lenjerie în stil popular, meniuri traditionale servite în veselǎ si cu tacâmuri specifice, farfurii si strǎchini de ceramicǎ, linguri de lemn etc.).

Satele cu obiective de interes stiintific dispun de diferite tipuri de rezervatii naturale care prin inedit, unicitate si frumusete, atrag spre vizitare numerosi turisti strǎini si autohtoni: Andrieseni (Vrancea), Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramures) etc.

Sate cu monumente istorice, de artǎ si arhitecturǎ cu valoare de exceptie, renumite pe plan national si international, sunt specifice Moldovei, cu o salbǎ impresionantǎ de mǎnǎstiri: Sucevita, Putna, Agapia, Vǎratec etc.; Subcarpatilor Getici – Aninoasa, Cozia, Horezu, Tismana; sudului Transilvaniei – Hǎrman, Biertan, Feldioara etc.

Sate turistice pomiviticole unde principala activitate este cultivarea pomilor fructiferi si a vitei-de-vie iar turismul se poate practica pe toatǎ durata anului, atât în perioada recoltǎrii cât si dupǎ aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor: Recas, siria, Agapia etc.

Satul românesc – prin specificul etnocultural si etnografic, prin originalitate si

bogǎtia resurselor proprii spatiului geografic aferent – poate sǎ se constituie ca un produs turistic inedit, care sǎ satisfacǎ o gamǎ largǎ de motivatii în turismul organizat si pe cont propriu, intern si international. Un numǎr mare de sate, recunoscute ca sate turistice, constituie destinatii pentru turismul de sejur, turismul de cunoastere, balneoturismul etc.

1.5 Modalitǎti de cazare si alimentatie publicǎ specifice satelor turistice. Criterii economico-sociale de clasificare a fermelor si pensiunilor agroturistice

Cazarea în satele turistice se poate organiza si amenaja pe mai multe tipuri si anume:

– camere mobilate, de categorii diferite, în locuintele gospodarilor, acestia locuind în aceeasi casǎ sau în apropiere;

– casǎ de vacantǎ, alta decât cea locuitǎ de gospodar, construitǎ ad-hoc sau eliberatǎ în sezonul turistic;

– spatiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotǎ) în grǎdinǎ sau livadǎ, gospodarul locuind în apropiere, spre a asigura securitatea turistilor;

– spatii secundare în gospodǎria sǎteascǎ;

– spatii cu destinatie specialǎ pentru turisti, construite de cǎtre grupuri de locuitori sau asociatia turisticǎ sǎteascǎ.

Toate aceste spatii de cazare (mai putin cele secundare) vor fi mobilate ca sǎ corespundǎ normelor de clasificare elaborate de Ministerul Turismului, care le va omologa, iar tarifele percepute vor fi în conformitate cu legislatia în vigoare.

Alimentatia publicǎ. În satele turistice, servirea mesei pentru turisti se poate realiza în mai multe modalitǎti:

– pensiune completǎ la gospodarul-gazdǎ;

– demipensiune;

– mic dejun inclus în tariful de închiriere a camerei (casei);

– pensiune completǎ sau demipensiune acordatǎ de o familie unui grup mai mare de turisti, care locuiesc în gospodǎrii diferite;

– pensiune completǎ sau demipensiune la o unitate de alimentatie publicǎ din localitate (restaurant, pensiune);

– pregǎtirea mesei de catre turisti cu produsele lor sau ale gospodarului si cu utilajele acestuia.

Toate spatiile de alimentatie publicǎ vor fi omologate conform normelor Ministerului Turismului, iar tarifele vor fi stabilite si aplicate în baza normelor în vigoare. Omologǎrile si clasificǎrile pentru structurile de cazare (pensiuni si ferme

agroturistice) se fac de cǎtre Comisia Tehnicǎ de Verificare formatǎ din specialisti ai

Ministerului Turismului si Asociatia Nationalǎ de Turism Rural Ecologic si Cultural

(ANTREC) si au la bazǎ "criteriile minime privind clasificarea pe stele (margarete) a

pensiunilor si fermelor agroturistice" stabilite prin lege.

Criteriile minime pentru intrarea unei gospodǎrii în circuitul turistic se referǎ la:

– accesul în camerele de dormit si la grupurile sanitare sǎ fie direct, fǎrǎ a se trece prin

alte camere

– racord obligatoriu la reteaua publicǎ de canalizare si existenta apei curente

menajere;

– racord obligatoriu la reteaua electricǎ publicǎ.

Preturile si tarifele practicate sunt diferentiate în functie de clasificarea gospodǎriilor, zona în care se aflǎ acestea, perioada de sejur (sezon sau extrasezon).

Criteriile de clasificare a gospodǎriilor tǎrǎnesti din zona montanǎ :

A. Clasa de confort agroturistic montan – spatii de cazare:

Clasa I – camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, grup sanitar propriu fiecǎrei camere, cu WC, lavoar, dus, (cadǎ), cu apǎ rece si apǎ caldǎ.

Clasa II – camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, cu posibilitǎti de încǎlzire asigurate si grup

sanitar comun cu alti turisti, cu WC, lavoar, dus, cu apǎ rece si apǎ caldǎ.

Clasa III – camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, cu posibilitǎti de încǎlzire asigurate si

grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprietarul, cu WC, lavoar, dus, cu apǎ rece, eventual si apǎ caldǎ.

Clasa IV – camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, latrinǎ separatǎ de locuintǎ, comunǎ cu

proprietarul si o încǎpere pentru spǎlat, cu lavoar, cu apǎ rece, comunǎ cu alti turisti.

B. Clasa de confort agroturistic montan – spatii pentru prepararea si servirea meselor:

Clasa I – camerǎ de servit masa si de recreere, dotatǎ cu un loc pentru prepararea hranei,

în folosinta exclusivǎ a turistilor.

Clasa II – camerǎ de servit masa si de recreere, în folosinta turistilor cu propietarul, cu

acces la bucǎtǎria propietarului.

Clasa III – fǎrǎ camerǎ de servit masa si de recreere, dar cu acces la bucǎtǎria proprietarului.

Criteriile minime privind clasificarea pensiunilor turistice si a caselor de oaspeti (ANEXA 1)

1. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de

la 3 la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, si zona periurbana si

pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetatenilor sau în cladiri

independente, care asigura în spatii special amenajate cazarea turistilor si servirea mesei.

2. Casele de oaspeti sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de la 3 la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, si zona periurbana si pâna la 20 de camere în mediul urban, functionând în cladiri independente , caracterizate prin existenta unor spatii de cazare si conditii de pregatire a mesei.

3. Amplasarea pensiunilor turistice rurale si a caselor de oaspeti trebuie realizata în locuri

ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care ar pune în pericol sanatatea sau

viata turistilor.

4. Dotarile din camerele si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi puse în

exclusivitate la dispozitie acestora. În interiorul acestora nu se admit lucrurile personale

ale locatorului (articole de îmbracaminte si încaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar

putea stânjeni turistii).

5. Spatiile pentru prepararea si servirea mesei trebuie sa fie destinate în exclusivitate

turistilor.

6. Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor

respecta pentru montarea corturilor si rulotelor criteriile privind echiparea sanitara si

dimensiunea parcelelor[18].

Aceste criterii sunt obligatorii pentru desfǎsurarea activitǎtii de cazare în pensiuni.

Cazarea turisticǎ în mediul rural cuprinde toate formele de primire, de la ferme la hoteluri rurale sau camere de oaspeti, gestionate direct si personal de proprietari persoane fizice, asociatii sau comunitǎti locale. Aceste spatii de cazare trebuie sǎ fie clasificate si înregistrate la Registrul de Comert Judetean sau Orǎsenesc în functie de situatie[19].

Agroturismul, ca formǎ a turismului rural, utilizeazǎ ca spatii de cazare si de servire a mesei, fermele si pensiunile turistice rurale.

Principalele structuri de primire care se întâlnesc în zonele rurale din România sunt urmǎtoarele:

Satul de vacantǎ este un centru turistic compus din vile sau bungalouri destinate cazǎrii individuale sau familiale si grupate în jurul unor spatii comune pentru masǎ, distractii si sport. Preturile de sejur cuprind atât pensiunea cât si distractiile oferite. Primele sate de vacantǎ au fost create în anul 1947 de cǎtre Touring Club de France si au intrat în circuitul turistic începând cu anul 1965.

Popasul turistic este un tip de hotel destinat în special turistilor în trecere si amenajat de-a lungul unui mare traseu turistic sau în apropierea lui; are mai putin de 10 camere si un restaurant cu specific gastronomic regional.

Motelul. La origine termenul desemna un ansamblu de apartamente grupate în bungalouri, izolate unele de altele sau aflate în acelasi corp de clǎdire, compuse dintr-o camerǎ cu baie si un amplasament pentru masinǎ. Situate de-a lungul cǎilor rutiere, motelurile permit automobilistilor sǎ aibǎ în permanentǎ masina la dispozitie. Motelurile diferǎ de hoteluri prin aceea cǎ, în principiu, nu au personal la dispozitia clientului – autoservire – acesta închiriând apartamentul sau camera a carui cheie îi este data la receptie imediat ce a sosit si a plǎtit suma cerutǎ. Conceptia despre moteluri a evoluat rapid, în prezent fiind definit astfel: constructie cu functie hotelierǎ – cazare, masǎ – de capacitate micǎ sau mijlocie, amplasatǎ în general in afara localitǎtilor si în imediata apropiere a retelei rutiere si a dotǎrilor acesteia si destinatǎ sǎ ofere serviciile necesare, la diferite grade de confort, îndeosebi pentru turistul automobilist.

Hotelul rustic pavilionar este un tip de hotel turistic, situat în mediul rural, grupând o serie de pavilioane rustice.

Campingul este forma de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând, pentru un sejur mai mult sau mai putin prelungit, un echipament adecvat. Dezvoltarea crescândǎ a acestei forme de turism a impus introducerea unor reglementǎri privind amenajarea terenurilor si compartimentul turistilor.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având capacitate de cazare de pânǎ la 10 camere, totalizând maxim 30 de locuri în mediul rural, si pânǎ la 20 de camere în mediul urban, functionând în locuintele cetǎtenilor sau în clǎdiri independente, care asigurǎ în spatii special amenajate cazarea turistilor în conditii de pregǎtire si servire a mesei.

Ferma agroturisticǎ este o structurǎ de primire pentru gǎzduire si servire a mesei, cu capacitate cuprinsǎ între 3 si 20 de camere, functionând în cadrul gospodǎriilor tǎrǎnesti care asigurǎ alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.

Activitatea de turism în cadrul pensiunilor si fermelor agroturistice cuprinde servicii de cazare si masǎ, de agrement precum si alte servicii asigurate turistilor pe perioada sejurului.

Cǎile de comunicatie si transporturile

Țara Maramuresului, aceastǎ zonǎ atât de frumoasǎ peisagistic, atât de bogatǎ în traditii etnografice si folclorice, pǎmântul care a dat primii domni ai Moldovei si bisericutele de lemn, a trebuit de-a lungul secolelor sǎ traiascǎ în sǎrǎcie si izolare. Totusi, conditiile geografice, istorice si poate mai mult ca orice constiinta apartenentei la acelasi neam, au impus o legaturǎ a maramuresenilor cu fratii lor din celelalte tinuturi locuite de români. Toponimia si traditiile, precum si atestǎrile documentare din perioada medievalǎ, confirmǎ legǎtura permanentǎ cu fratii lor de dincolo de munti.

Reteaua rutierǎ de astǎzi este modernizatǎ, drumurile spre Maramures sunt asfaltate, fiind accesibile pentru masini. Drumurile urmeazǎ în general firul vǎilor principale si secundare pe care sunt dispuse asezǎrile omenesti cu toatǎ frumusetea si pitorescul lor.

Cǎile rutiere ale judetului sunt reprezentate de drumul european E60 care strǎbate traseul Bucuresti – Cluj Napoca, E571 spre Dej si DJ1C spre Baia Mare.

Centrul de convergentǎ al tuturor drumurilor rutiere este municipiul Sighetu Marmatiei, fostǎ resedintǎ de voievodat, comitat, si mai târziu de judet, timp de peste 600 de ani. Accesul în Maramures dinspre Baia Mare se face pe soseaua nationalǎ nr. 18, care trece prin pasul Gutâi (989 m), una din ,,portile" de intrare în zonǎ – coboarǎ muntele în