Autoritatile Deliberative Comunale Si Orasenesti Consiliile Locale
Introducere
Înainte de a discuta despre principiul eligibilitații care stă la baza organizării și funcționării administrației publice locale împreuna cu principiul autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, al legalității și totodată al consultării cetățenilor în rezolvarea problemelor locale de interes variat, este necesar să definim și să dezvoltăm pe scurt noțiunea de administrație publică locală.
I.1 Scurt istoric al administrației publice locale
Astfel unele dintre primele ierarhii ale vieții adminstrative apar, în plrimul rând, pe plan local cu mult înaintea administrației publice centrale. Apreciat, fie numai din puct de vedere istoric, fenomenul estede la sine înțeles. La începuturile lor, izvoarele instituțiilor administrative erau reprenzetate, în fapt, prin concretizarea nevoilor organizării sociale și economice a colectivităților, între care primau nevoile demeținere, consolidare și, mai ales, cele de ordin ostășesc. Administrarea instituțională a comunităților la nivel local a pemers, așadar, ’’nașterea’’ statului și implicit, la crearea administrației centrale. Atunci, concomitent cu dezvoltarea și evoluția societății, în ansamblu, instituțiile administrației centrale dar si ale celei locale au cunoscut o dinamică continuă, influențându-se reciproc.
Existența acestor instituții este atestată încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Muntenia, și începutul secolului al XV-lea, în Moldova, o data cu înființarea județelor, respectiv a ocoalelor și ținuturilor. Conducerea lor era asigurată de către un ispravnic, ca reprezentant al puterii centrale, cu atribuții administrative, fiscale și militare.
Din cele de mai sus, rezultă că, atât județele, cât și ținuturile sau ocoalele- cum li se mai spunea- erau unități administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică. Acest atribut deosebit de important – personalitatea juridică, îl vor căpăta ca urmare a punerii în aplicare a Legii pentru înființarea consiliilor județene, din 2 aprilie 1964, deci din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Atunci județele devin unități administrativ-teritoriale, în adevăratul înțeles al cuvântului.
Legea din 1864 a fost modificată în 1904, prilej cu care numărul consilierilor a fost limitat la 17, în fiecare județ. Președintele consiliului nu mai îndeplinea și funcția de prefect, acesta din urmă fiind o persoană distinctă, care devenea comisar al Guvernului pe lângă consiliul județean. Desemnarea prefectului revenea regelui. În aceste împrejurări, interesele statului au fost separate de cele locale, prefectul (comisarul) reprezentându-le pe cele centrale, iar consilierul județean pe celelalte.
Să mai notăm că, în virtutea reglementărilor legale, consiliile județene aveau competențe pe trei planuri – legislativ, administrativ și judecătoresc.
Din punct de vedere legislativ, consiliile județene, în limitele legii și ale celorlalte regulamente ale administrației publice centrale,erau îndreptațite să adopte regulamente proprii,de interes județean și de administrație interioară.
Competența administrativă se referea și la faptul că, organul județean, respectiv consiliul, putea să decidă în orice chestiune de importanță județeană.
În ceea ce privește competența juridică, aceasta constă in aceea că, în unele cazuri, consiliul județean putea să rezolve unele litigii juridice. Deciziile adoptate în asemenea împrejurări puteau fi atacate, prin apel sau recurs, fie la unitatea administrativă superioară, fie la instanța de judecată.
Legea din 1904 va “rezida” pană în 1925 când, ca o cerință obiectivă a făuririi României Mari, la 1 decembrie 1918, s-a impus adoptarea legii pentru unificarea administrativă.
O dată cu aplicarea noii legi, numărul consilierilor județeni era stabilit in funcție de populația județului (județele cu peste 400.000 de locuitori – 30 de consilieri, iar celelalte județe – 24 de consilieri). Numărul consilierilor va crește in 1929, ca urmare a intrării în vigoare a Legii cu privire la organizarea administrației locale (de la 30, la 36 și de la 24,la 30), pentru ca, prin Legea administrativă din 1936, numărul consilierilor județeni să fie readus la nivelul stabilit prin Legea din 1925.
În 1936 (27 martie) a fost adoptată o nouă lege administrativă care, abrogând Legea pentru organizarea administrației locale din 1929, a menținut totuși – cu unele modificări – aceeași organizare a administrației publice locale. Legea a desființat directoratele ministeriale locale.
După doi ani, în 1938, printr-o nouă lege administrativă au fost menținute circumscripțiile anterioare, la care s-a adăugat ținutul. În conformitate cu prevederile noii legi, numai comunele și ținuturile aveau personalitate juridică, județele fiind simple circumscripții teritorial – administrative și de control (în cadrul județelor funcționau și plasele).
Ținuturile erau conduse de un rezident regal, numit de rege prin decret, pentru o perioadă de 6 ani. El era reprezentantul Guvernului și administratorul ținutului, având deci o dublă calitate – de șef administrativ și de președinte al consiliului ținutului.
Printr-un Decret – Lege din septembrie 1940, ținuturile au fost desființate, iar prefecturile au fost reînființate în fiecare județ. Până la 30 decembrie 1947, respectiv până la reinstaurarea Republicii, organizările administrative efectuate, în baza Constituțiilor sau a legilor ordinare, au vizat realizarea administrației de stat pe plan local – cu accente pe diverse aspecte, care priveau descentralizarea, desconcentrarea, autonomia și centralizarea. Menționăm că, în perioada la care ne referim, nu s-a avut în vedere constituirea unor organe administrative de specialitate. Caracteristic pentru această perioadă este menținerea formulei organelor colective și a celor individuale, cu sarcina de a rezolva toate problemele unităților administrativ – teritoriale, bazându-se, în anumite etape, pe o relativă autonomie.
Constituția din 1948 avea să introducă consiliile populare ca organe locale ale puterii de stat, iar comitetele lor executive ca organe de “direcție și execuție”. Creată după modelul sovietic, noile instituții aveau să fie în subordinea nemijlocită a organelor centrale. În subordine, pe orizontală, se aflau și autoritățile centrale specializate. Unele dintre acestea purtau denumirea de “Secțiuni pe lângă comitetele executive ale Sfaturilor populare”. În cei peste 40 de ani de existență, organele administrației publice au cunoscut unele transformări, determinate de etapele parcurse de societatea românească până în decembrie 1989. O bună parte a măsurilor întreprinse se refereau la “adâncirea democratismului”, la “descentralizare”, la “creșterea autonomiei locale”. Totul se limita doar la noțiunea de enunț fiindcă, în fapt, perfecționarea și consolidarea regimului totalitar făceau ca principiile descentralizării, ale autonomiei locale, ale consultării populației etc. să fie lipsite de urmări practice, rămânând în sfera unor teze cu caracter strict formal.
În perioada care a urmat, imediat după 22 decembrie 1989, administrația public locală a fost reorganizată pe principii noi, democratice, specific statului de drept. În esență, actele normative care fundamentează acest domeniu sunt Constituția României, Legea administrației publice locale (inițial Legea nr. 69/1991, abrogată apoi prin Legea nr. 215/2001,abrogată mai apoi și aceasta prin Legea nr.67/2004 care este și astăzi în vigoare), precum și Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, cu modificările ulterioare.
I.2. Considerații cu privire la organizarea administrației publice locale
În conținutul Constituției României din 1991 sunt prevăzute reglementările esențiale care se referă la autoritățile comunale, orășenești și, respectiv, județene, autoritățile statale de la nivelul județelor, precum și principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea. În aceeși ordine de idei, să reamintim că Legile nr. 215/2001, 70/1991, respectiv 67/2004 vin să detalieze reglementările constituționale în acest domeniu, prevederile lor fiind în consens nu numai cu principiile și exigențele democratice ale statului de drept, ci și cu legislația din țările Comunității Europene.
Dar în ce constă administrația publică locală? Referindu-ne la administrația publică centrală, am definit-o ca fiind totalitatea organelor de specialitate ale administrației publice constituite în vederea realizării, sub conducerea Guvernului, a intereselor generale ale societății, la nivel național. Pornind de la aceste elemente definitorii, putem afirma că administrația publică locală se constituie din totalitatea autorităților cu competență generală sau specială, chemate să satisfacă cerințele și interesele generale ale populației unei unități administrativ – teritorale (județ, comună, oraș). Este de la sine înțeles că, spre deosebire de administrația publică centrală, care are competențe și atribuții la nivelul întregii țări, cea locală are competență numai în limitele unității administrativ – teritoriale în care funcționează, deci numai în cazul circumscripției respective.
Întrucât teritoriul României, potrivit Constituției, este organizat, din punct de vedere administrativ, în comune, orașe și județe, este normal ca administrația publică locală să fie organizată și să funcționeze la nivelul acestor unitați administrativ – teritoriale.
După cum administrația publică centrală își realizează sarcinile prin servicii publice specifice, chemate să satisfacă interesele generale ale societății la nivel național, și administrația publică locală – în cadrul unității administrativ – teritoriale, își realizează sarcinile prin servicii proprii sau descentralizate cu atribuții corespunzătoare la nivelul comunei, orașului și al județului.
Ca urmare a caracterului unitar al statului, se înțelege că între cele două categorii de administrații publice (centrală și locală) sunt legături firești, dar și unele delimitări. Elementul determinant al acestor delimitări constă în faptul că, la baza organizării și funcționării administrației publice locale stă, așa cum prevede Constituția, principiul autonomiei locale.
În comune și orașe, administrația publică locală se realizează prin consiliile locale și primarii aleși conform legii, aceste instituții alcătuind autoritățile administrației publice locale, prin care se realizează, de altfel, și autonomia locală. Având în vedere prevederile articolului 119 din Constituție, potrivit cărora administrația publică din unitățile administrativ – teritoriale, comune, orașe și județe, sunt organizate pe principiul autonomiei locale, rezultă că și la nivelul județelor, consiliile județene,în calitate de autorități ale administrației publice, realizează autonomia locală în județe.
Din cele de mai sus, rezultă că prin noțiunea de administrație publică înțelegem activitatea pe care o desfășoară autoritățile administrativ – teritoriale organizate pe baza principiului autonomiei locale.
Acest pricipiu fundamentează și raporturile dintre autoritățile comunale (orășenești) sau, după caz, județene, constituite, în mod democratic, de electorat, pe de o parte, și, respectiv, autoritățile statale – guvernamentale sau departamentale -, existente în teritoriu. Funcționând ca servicii publice descentralizate în unitățile administrativ – teritoriale, acestea realizează, la rândul lor, o seamă de sarcini ale administrației publice locale.
I.3 Definirea și caracterizarea principiului eligibilității
Fără a fi formulat, în mod expres, de dispozițiile constituționale, principiul eligibilității este inserat în Legile nr.215/2001, 70/1991 și 67/2004, care privesc administrația publică locală și respectiv alegerile locale.
Să vedem în ce constă semnificația politică și socială a faptului că, potrivit acestui principiu, primarii, consiliile locale și cele județene sunt autorități alese.
Dată fiind natura lor juridică, aceste autorități nu sunt ale statului și, ca urmare, nu exercită nici una din puterile statului. Rațiunea de a fi a consiliilor locale și județene precum și a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile autorităților administrativ – teritoriale în care sunt alese, de a sluji și rezolva interesele colectivităților respective, într-un cuvânt, ale electoratului. Așadar, puterea lor nu este determinată de puterea statului, nu derivă din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost încredințat de alegători, în numele cărora acționează și pe care-i reprezintă.
Evident, pentru ca acțiunile autorităților alese să fie eficiente și să producă efecte juridice, acestea trebuie recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii națiuni. În virtutea recunoașterii lor de către stat, recunoaștere care este condiționată de valabilitatea scrutinului electoral, primarii, consiliile comunale, și județene sunt încadrate în ordinea juridică a statului, acțiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Prin acest demers, se îmbină interesele generale ale națiunii, reprezentate de stat, cu cele ale colectivităților componente ale națiunii – reprezentate de autoritățile alese, statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiții cât mai bune, contribuind, astfel, la realizarea intereselor generale ale statului.
Așa cum am văzut, în sistemul autorităților administrației publice sunt încadrate, organizate și funcționează, mai ales la nivel județean, și alte autorități – servicii descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, precum și prefecții. Spre deosebire de primari și de consiliile comunale și județene, care sunt alese, autoritățile serviciilor descentralizate sunt numite ca reprezentante ale puterii executive, făcând parte chiar din structura ministerelor, iar prefectul, reprezentând Guvernul în județ, este, deci, tot organ numit.
Totodată, trebuie menționat și faptul că primarul, în exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară, precum și a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecție civilă, precum și a altor atribuții stabilite de lege, acționează și ca reprezentant al statului, în comuna sau orașul în care a fost ales (art.69 din Legea nr.215/2001).
Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la repectivul principiu, ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului, atât ca autoritate a administrației publice locale, aleasă în condițiile legii, cât și ca reprezentant al statului, în cazul în care reprezintă interese majore, care depășesc caracterul local, însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.
Autonomia locală este pusă în valoare și prin principiul pe care noi încercăm să-l detaliem în cele ce urmează, și anume “principiul eligibilității administrației publice locale”, cu competență material general în unitățile administrativ – teritoriale.
Articolul 7 din Carta Europeană “Exercițiul autonom al puterii locale” prevede că: ”statutul aleșilor locali trebuie să asigure liberal exercițiu al mandatului lor”, iar în paragraful 3 dispune că funcțiile și activitățile care sunt incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi fixate decât prin lege sau pe baza principiilor fundamentale. Aceasta înseamnă că mandatul alesului local nu poate fi intrerupt de către o parte terță, ci doar de alegătorii care i-au încredințat această misiune, anularea mandatului de ales local trebuind să se bazeze pe criterii obiective și legale și nu trebuie efectuată în baza unor decizii ad-hoc.
Autoritățile administrației publice locale nu mai sunt supuse puterii ierarhice a autorităților central, ele fiind independente de acestea pentru că nu sunt numite de la centru, ci sunt alese de cetățenii unităților administrativ-teritoriale. Principiul eligibilității este strâns legat și implică un alt drept – cel de vot. Dreptul de vot sau a alege explică esența și legitimitatea oricărei puteri, deoarece alegerile au un caracter multifuncțional. Ele permit electoratului să-și exprime dreptul de a participa la administrarea treburilor publice locale prin intermediul reprezentanților aleși și să participle nemijlocit la viața social-politică a colectivităților locale.
Putem spune că descentralizarea se asigură de către cetățeni prin participarea lor la rezolvarea problemelor locale, prin alegerea reprezentanților lor care vor constitui autoritățile administrației publice locale, ceea ce susține afirmația că descentralizarea este “democrația aplicată la administrație”
Autonomia locală și descentralizarea au definit principii definitorii care atrag după sine reprezentarea locală cu ajutorul căreia colectivitățile locale administrează de sine stătător o parte importantă a treburilor publice.
Având în vedere cele prezentate mai sus, în cele ce urmează vom explica, concret, în ce constă principiul eligibilității, referindu-ne în mod expres la modalitatea de alegere a celor trei instituții ce formează obiectul acestui principiu, și anume consiliul local, consiliul județean și primarul.
II. PRIMARUL – Autoritatea executivă a administrației publice locale
Orice comuna, oraș sau municipiu au câte un primar, iar municipiul București are un primar general, iar repartizat pe sectoare câte un alt primar. Primarii sectoarelor municipiului București sunt subordonați față de primarul general al municipiului București.
Instituția primarului este tradițională în administrația publică a României. Pentru prima dată ea a fost reglementată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza prin Legea comunală din 1864 și a cunoscut o evoluție neîntrruptă ca un efect firesc al transformărilor prin care a trecut statul românesc.
Astfel, astăzi, primarul este cunoscut ca autoritatea executivă a administrației publice locale care îndeplinește în același timp și rolul de reprezentant al statului în relațiile cu perosane fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție, în unitatea administartiv teritorială în care a fost ales.
Primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cetățenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială în care urmează să-și exercite mandatul. Potrivit Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, este declarat primar candidatul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.
Întrucât dacă nici unul dintre candidații desemnați de formațiunile și partidele politice participante la alegeri nu întrunește această majoritate, se organizează turul doi de scrutin, în maxim două săptămâni, între candidații aflați pe primele două locuri și va fi ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi. În cazul parității de voturi a cel puțin doi candidați aflați în compentiție pentru funcția de primar, se delara balotaj și se vor organiza, de drept, noi alegeri în termen de două săptămâni. Asfel, numai candidații care s-au aflat în situație de balotaj vor participa la aceste alegeri.
În situația în care unul dintre candidații la funcția de primar, între care se va desfășura turul al doilea de scrutin, abandonează, decedează sau nu mai îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi ales, astel, candidatul situat pe locul următor va participa în turul al doilea de scrutin. Pe baza rezultatului votului, biroul electoral de circumscripție eliberează certificatul doveditor al alegerii primarului.
Primarul îndeplinește funcții de autoritate publică; este șeful administrației publice locale și garantează în fața Consiliului de buna funcționare a acesteia. Semnul ce îl distinge pe primar este o eșarfă în culorile drapelului național al României. Purtarea eșarfei la solemnități, receptii, ceremonii publice și la celebrarea căsătoriilor este obligatorie.
În termen de 20 de zile de la data alegerilor se face validarea alegerii primarului, în camera de consiliu, de către un judecător desemnat de președintele judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna, orașul sau subdiviziunea administrativ – teritorială. Validarea alegerii primarului general al municipiului Bucuresti se face de către un judecător desemnat de președintele Tribunalului Municipiului Bucuresti. Invalidarea alegerii primarului se poate pronunța în cazurile prevăzute mai sus. Rezultatul validării se prezintă în ședința de constituire a Consiliului local sau, după caz, într-o ședință extraordinară, de către un judecător sau un delegat al prefectului. În caz de invalidare a mandatului primarului, se organizează alegeri în termen de cel mult 45 de zile de la data invalidării, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale.
Primarul depune în fața Consiliului local următorul jurământ în limba română:
"Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună-credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei (orașului, județului). Așa să-mi ajute Dumnezeu."
Jurământul poate fi depus și fără formula religioasă.
În situații deosebite, jurământul se poate depune și în fața președintelui instanței judecătorești care a validat alegerea primarului.
Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept.
Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, pe timp de război sau catastrofă.
II.1. Incompatibilitățile funcției de primar
Potrivit Legii nr.161/2003 cu privire la unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de primar este incompatibilă cu:
funcția de prefect sau subprefect;
funcția de consilier local sau de consilier județean;
calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;
funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;
funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială;
funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;
calitatea de comerciant persoană fizică;
calitatea de membru al unui grup de interes economic;
calitatea de deputat sau senator;
funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora;
orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.
Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.
Mandatul de primar este incompatibil și cu calitatea de acționar semnificativ la o societate comercială înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean.
Incompatibilitatea există și în situația în care soțul sau rudele de gradul I ale primarulul dețin calitatea de acționar semnificativ la o societate comercială înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean.
Prin acționar semnificativ se înțelege persoana care exercită drepturi aferente unor acțiuni care, cumulate, reprezintă cel puțin 10% din capitalul social sau îi conferă cel puțin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.
II.2. Protecția legală a primarului în calitatea sa de ales local
Primarul, în exercitarea mandatului său, ca ales local este în serviciul colectivității, fiind ocrotit de lege.
Libertatea de opinie și de acțiune în exercitarea mandatului de primar este garantată.
Potrivit Legii nr. 393/2004 primarul nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
De asemenea, reținerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală ori contravențională a aleșilor locali, precum și faptele săvârșite care au determinat luarea măsurilor se aduc la cunoștință atât autorității administrației publice din care fac parte, cât și prefectului, în termen de cel mult 24 de ore, de către organele care au dispus măsurile respective.
Pe întreaga durată a mandatului, primarul se consideră în exercițiul autorității publice și se bucură de protecția prevăzută de legea penală.
De aceeași protecție juridică beneficiază și membrii familiei – soț, soție și copii – în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra primarului în legătură cu exercitarea mandatului său.
II.3. Drepturile primarului
Pe toată durata mandatului de primar, contractul de muncă al acestuia la instituțiile publice, la regiile autonome sau la societățile comerciale cu capital majoritar de stat se suspendă. Sunt exceptate de la suspendarea contractului de muncă sau a actului de numire cadrele didactice, mai puțin educatorii și învățătorii, precum și cercetătorii științifici, ziariștii cu atestat profesional, oamenii de cultură și artă.
În funcțiile deținute de persoanele ale căror contracte de muncă sau acte de numire au fost suspendate pot fi numite sau angajate alte persoane, numai pe durată determinată.
Funcțiile de conducere pot fi ocupate numai prin delegare, pe durata exercitării mandatului de către titular.
În cazul în care, pe durata exercitării mandatului de către persoanele care ocupă funcțiile de aleși locali, au loc reorganizări ale persoanei juridice, acestea sunt obligate să comunice persoanelor ale căror contracte de muncă sau acte de numire au fost suspendate noile locuri de muncă stabilite, corespunzător celor deținute de acestea, cu respectarea legislației în vigoare.
La încetarea mandatului de primar, de viceprimar, de președinte sau vicepreședinte al consiliului județean persoanele în cauză își reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de numire.
La stabilirea clasei și gradului de încadrare se vor lua în calcul și perioadele lucrate în funcțiile de demnitate publică alese.
În cazul în care conducerea persoanei juridice refuză reluarea activității în funcția deținută anterior alegerii, persoana în cauză se va putea adresa instanței de judecată competente, cererea fiind scutită de taxă de timbru judiciar.
Timp de 2 ani de la data încetării mandatului, primarului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă ori acestea nu pot fi eliberate din funcție pe motive ce nu le sunt imputabile.
La încetarea mandatului, primarii și viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru pensionare sau sunt pensionari, beneficiază, la cerere, de calcularea sau, după caz, de recalcularea pensiei, luându-se în calcul și indemnizațiile lunare primite, în condițiile legii.
Aleșii locali au dreptul de inițiativă în promovarea actelor administrative, individual sau în grup.
Primarii au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită potrivit legii. De asemenea, ei au dreptul la decontarea, în condițiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.
Drepturile bănești cuvenite primarilor, potrivit legii, pot fi cumulate cu pensia sau cu alte venituri, în condițiile legii.
Primarii beneficiază de concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum și de concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, potrivit legii.
Pentru a beneficia de concediu fără plată sau de concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, primarii au obligația de a informa, în prealabil, consiliul local, indicând durata acestora și perioada în care vor avea loc. În cazuri de urgență, informarea se va face în prima ședință de consiliu, organizată după terminarea concediului.
Durata exercitării mandatului de primar constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și la recalcularea pensiei.
Aleșii locali care folosesc autoturismul proprietate personală sau mijloacele de transport în comun pentru a se deplasa din localitatea în care domiciliază în localitatea în care se desfășoară ședința consiliului local, a consiliului județean sau a comisiilor de specialitate vor primi contravaloarea transportului.
Primarii în calitatea lor de aleșii locali beneficiază de plata cursurilor de pregătire, formare și perfecționare profesională organizate de instituții specializate, în decursul mandatului, conform hotărârii consiliului local sau județean.
Dreptul aleșilor locali de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
În urma îndeplinirii unor misiuni oficiale, primarii sunt obligați să prezinte, la prima ședință ordinară de consiliu, un raport privind deplasările efectuate în termen de 30 de zile de la data încheierii misiunii.
În cazul nedepunerii în termen a raporului primarul va suporta cheltuielile deplasării.
II.4. Oblgațiile primarului
Potrivit Legii nr. 393/2004 referitoare la Statutul aleșilor locali primarii, în calitate de reprezentanți ai colectivității locale, au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcțiilor autorităților administrației publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună-credință și fidelitate față de țară și de colectivitatea care i-a ales.
Primarul ca și ales local este obligat potrivit legii să menționeze expres situațiile în care interesele lui personale contravin intereselor generale.
Primarul este obligat la probitate și discreție profesională. De asemenea, este obligat să dea dovadă de cinste și corectitudine; este interzis alesului local să ceară, pentru sine sau pentru altul, bani, foloase materiale sau alte avantaje.
Aleșii locali au obligația de a aduce la cunoștință cetățenilor toate faptele și actele administrative ce interesează colectivitatea locală.
Aleșii locali sunt obligați ca, în exercitarea mandatului, să organizeze periodic, cel puțin o dată pe trimestru, întâlniri cu cetățenii, să acorde audiențe și să prezinte în consiliul local o informare privind problemele ridicate la întâlnirea cu cetățenii.
Primarii în calitatea sa de ales local are îndatorirea de a-și perfecționa pregătirea în domeniul administrației publice locale, urmând cursurile de pregătire, formare și perfecționare organizate în acest scop de instituțiile abilitate.
Primarul nu poate face uz și nu se poate prevala de calitatea de ales local în exercitarea unei activități private.
Primarii și viceprimarii sunt obligați să depună declarația de avere la prefect, în termen de 3 zile de la validare, în cazul primarului, respectiv de la alegere, în cazul viceprimarului.
II.5. Atribuțiile primarului
Primarul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor
Guvernului; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale,
precum și a hotărârilor consiliului județean;
b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
c) poate propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condițiile legii;
d) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică și socială a comunei sau a orașului, în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice
locale, precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
e) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;
f) exercită funcția de ordonator principal de credite;
g) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate;
h) ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populația, agenții economici și instituțiile publice din comună sau din oraș, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe tipuri de dezastre;
i) asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii;
j) îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;
k) ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice;
l) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică;
m) controlează igiena și salubritatea localurilor publice și produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
n) ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii;
o) ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum și ale planurilor urbanistice zonale și de detaliu;
p) asigură repartizarea locuințelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;
q) asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii;
r) exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;
s) conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social;
ș) îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă;
t) emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;
ț) propune consiliului local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate;
u) numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local;
v) răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului;
x) organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidențe;
y) ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a orașului, precum și pentru decolmatarea văilor locale și a podețelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.
Primarul poate delega viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, prin dispoziție emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit art. 68 alin. (1) lit. j), m), p), r), v), x) și y).
Atribuțiile de ofițer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcționari cu competențe în acest domeniu, potrivit legii.
Atributiile primarului care nu pot fi delegate :
Atribuțiile ce revin primarului, ca reprezentant al statului, potrivit art. 69 din Legea nr. 215/2001, cu excepția celor de ofițer de stare civilă, precum și cele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a)–f), h), i), k), l) și t) din aceeași lege nu pot fi delegate.
Ca reprezentant al statului primarul are următoarele atribuții:
autoritate tutelară;
sarcinile ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfăsurarea alegerilor, aducerea la cunostintă cetătenilor a legilor, precum și a altor asemenea atributii, stabilite prin legi;
reprezentat al statului în comuna sau orașul în care a fost ales;
În exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară, precum și a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, aducerea la cunoștință cetătenilor a legilor, precum și a altor asemenea atribuții, stabilite prin legi, primarul acționează și ca reprezentant al statului în comuna sau orașul în care a fost ales. În cazuri excepționale, dacă primarul refuză sau este în imposibilitatea de exercitare a unora dintre atribuțiile prevăzute mai sus sau în alte legi speciale, aceste atribuții se exercită de către secretar.
Primarul poate solicita, inclusiv prin intermediul prefectului, în condițiile legii, concursul șefilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administartiv-teritoriale, dacă sarcinile ce-I revin nu pot fi rezolvate prin aparatul propriu de specialitate.
Primarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum și însărcinările date de consiliul local.Astfel, primarul prezintă trimestrial sau la cererea Consiliului local informări privind executarea hotărârilor adoptate de Consiliu.
Atunci când acționează ca autoritate executivă a administrației locale primarul trebuie să asigure executarea hotărârilor consiliului local. Totodată primarul este abilitat de lege să facă propuneri consiliului local cu privire la organizarea referendumului local, la reglementările locale privitoare la urbanism și amenajarea teritoriului, la proiectul de statut al personalului, numărul de personal și salarizarea acestuia. În aceeași calitate, primarul este abilitat de lege să exercite atribuții specifice în materie de buget local, ordine și liniște publică, salubritate, drumuri publice și circulație rutieră, conducere a serviciilor publice locale și administrare a bunurilor comunei sau ale orașului, prevenire și limitarea a urmărilor unor situații excepționale.
II.6. Actele primarului
În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual.
Dispozițiile normative devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoștință publică, iar cele individuale de la data comunicării lor persoanelor interesate. Aducerea la cunoștința publică a dispozițiilor normative ale primarului poate avea loc prin publicare în presa locală sau prin afișare la sediul consiliului local și în alte locuri special amenajate, accesibile publicului. Dispozițiile cu caracter individual se comunică direct celor interesați, sub semnătură sau prin poștă, cu dovadă de primire.
Dispozițiile primarului se avizează pentru legalitate de către secretarul comunei sau orașului.
Secretarul nu va aviza favorabil dispozițiile primarului pe care le consideră ilegale, dar în aceste cazuri va prezenta scris primarului motivele refuzului său.
Secretarul comunică prefectului dispozițiile primarului, de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la data emiterii acestora. Comunicarea dispozițiilor primarului, însoțite de eventualele obiecții cu privire la legalitatea acestora, se face, în scris, de către secretar și va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Secretarul asigură comunicarea dispozițiilor primarului și altor autorități sau instituții publice, precum și persoanelor interesate, în cel mult 10 zile de la data emiterii acestora, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, secretarul asigură aducerea la îndeplinire publică a dispozițiilor normative ale primarului , dar numai după 5 zile de la data comunicării lor oficiale către prefect. În cadrul acestui termen, prefectul va examina legalitatea dispoziției primaruluiși, în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea dispoziției în cauză, cu propuneri motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma intervenției primarului este posibil ca publicarea dispoziției primarului să nu aibă loc, dacă însuși primarul va accepta că dispoziția sa este ilegală sau are dubii în legătură cu legalitatea acesteia.
II.7. Suspendarea mandatului primarului
Durata mandatului primarului este de 4 ani și poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau catastrofă.
În situația expres prevăzută de lege, și anume, în cazul arestării preventive, mandatul primarului este suspendat de drept. Măsura arestării se comunică de îndată de către instanța judecătorească prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.
Suspendarea poate fi dispusă numai la cererea motivată a instantei de judecată sau a Parchetului.
Suspendarea durează până la solutionarea definitivă a cauzei, în afară de cazul în care Parchetul sau instanta de judecată a solicitat ridicarea acestei măsuri mai înainte.
Ordinul de suspendare se comunică, de îndată, primarului.
Împotriva ordinului de suspendare, primarul se poate adresa instantei de judecată în condițiile Legii contenciosului administrativ, în termen de 10 zile de la luarea la cunostintă. Dacă primarul suspendat din funcție a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.
II.8. Încetarea mandatului primarului
Încetarea mandatului de primar, la termen, are loc la data depunerii jurământului de către noul primar. Însă, calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
d) imposibilitatea de a o fi exercitat pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
e) condamnarea definitivă, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;
f) punerea sub interdicție judecătorească prin hotărâre definitivă;
g) pierderea drepturilor electorale;
h) deces.
În situațiile prevăzute mai sus Consiliul local adoptă o hotărâre prin care ia act de încetarea mandatului primarului și declară vacantă funcția acestuia.
În cazul demisiei, până la adoptarea de către Consiliul local a hotărârii de mai sus, primarul poate reveni asupra demisiei. Primarul poate fi demis din funcție pentru motivele prevăzute mai sus, care se aplică în mod corespunzător, dacă actele acestuia au fost emise cu rea-credintă. Demiterea primarului, bazată pe hotărârile definitive ale instanței de judecată se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului. Hotărârea și motivele care au stat la baza emiterii acesteia se aduc la cunoștință primarului de către prefect, în termen de 5 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României.
Hotărârea de demitere poate fi atacată de către primar la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștință. În acest caz, procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai efectuează. Introducerea acțiunii suspendă executarea măsurii de demitere.
Un alt caz de încetare a mandatului primarului este prin referendum. Astfel mandatul primarului poate înceta, înainte de termen, când cel puțin jumătate plus unu din numărul total al cetățenilor cu drept de vot s-au pronunțat în acest sens.
Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate prefectului, de către locuitorii comunei sau orașului, care sunt nemulțumiți de activitatea primarului.
Cererea pentru organizarea referendumului va cuprinde motivele care au stat la baza acesteia, numele și prenumele, data și locul nașterii, seria și numărul buletinului sau a cărții de identitate și semnătura olografă ale cetățenilor care au solicitat organizarea referendumului.
Condițiile cerute potrivit legii pentru organizarea referendumului sunt următoarele:
să fie solicitată de cel puțin 25% din locuitorii cu drept de vot;
procentul de mai sus să fie realizat în fiecare din localitățile componenete ale comunei sau orașului.
Motivele invocate în susținerea cererii pot fi nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivității locale sau neexercitarea de către acesta a atribuțiilor ce-i revin, inclusiv a celor pe care le exercită în calitate de reprezentant al statului.
După analizarea cererii, în termen de 30 de zile, prefectul va transmite Guvernului prin Ministerul Afacerilor și Internelor o propunere motivată de organizare a referendumului. În termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului, Guvernul se va pronunța, prin hotărâre, asupra cererii de organizare a referendumului. În caz de aprobare a cererii, Guvernul va stabili data organizării referendumului, care va fi adusă la cunoștința locuitorilor comunei sau ai orașului, prin grija prefectului.
Referendumul local se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului și al aparatului propiu de specialitate. Cheltuielile pentru desfășurarea referendumului se suportă integral din bugetul local.
Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
În cazul în care rezultatul referendumului este pentru încetarea mandatului primarului, Guvernul, în termen de 30 de zile va stabili data organizării alegerilor pentru funcția de primar.
Până la alegerea noului primar sau pe timpul suspendării din funcție a acestuia, atribuțiile primarului se îndeplinesc de către viceprimarul desemnat de consiliul local.
VICEPRIMARUL
Potrivit art 61 din Legea administrației publice locale, în activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau doi viceprimari care sunt aleși, dintre consilieri, de către consiliul local pentru un mandat de 4 ani.
Viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri locali. În acest scop, Legea nr. 215/2001 prevede înn art. 156 ca în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare, viceprimarii aveau obligația să opteze, fie pentru calitatea de consilier, fie pentru funcția de viceprimar.
Alegerea viceprimarilor se face de către consiliile locale din rândul acestora, cu votul secret al majorității consilierilor în funcție.
Ca și în cazul primarului, pe toată durata exercitării mandatului de viceprimar, contractul de muncă al acestuia la instituții publice, regii autonome , companii naționale, societăți naționale, societăți comerciale cu capital majoritar de stat sau la societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se suspendă de drept. De asemenea, viceprimarul primește pe toată durata exercitării mandatului său o indemnizație stabilită, potrivit legii.
Mandatul viceprimarului poate înceta prin act administartiv (hotărârea consiliului local) sau de drept.
Încetarea mandatului prin act administartiv poate avea loc prin schimbarea din funcție a acestuia.
Schimbarea din funcție a viceprimarului se face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau la propunerea motivată a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție. Hotărârea consiliului local poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii 554/2004, însă instanța de judecată se va pronunța numai asupra legalității hotărârii atacate, nu și asupra oportunității acestei hotărâri, care se apreciază, în exclusivitate, de către consiliul local.
Cu alte cuvinte, instanța de contencios administrativ va verifica dacă hotărârea a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 215/2001 și nu se va pronunța asupra temeiniciei acestei hotărâri, numirea și schimbarea din funcție a viceprimarilor putând fi chiar rezultatul unor “calcule politice”.
De altfel, nu poate fi contestat faptul că actvitatea viceprimarilor poate fi cel mai bine apreciată de către consiliul local, acesta având un drept de apreciere exclusiv și nelimitat în această privință.
În concluzie, numirea și schimbarea din funcție a viceprimarului au la bază criterii politice și nu profesionale. De aceea, aceste măsuri administartive nu pot fi asimilate cu numirea și eliberarea din funcție a funcționarilor publici, care trebuie să aibă loc pe baza unor criterii obiective și nu pe baza unor considerente de apreciere subiectivă a conducătorilor administrației publice.
Mandatul viceprimarului încetează de drept în aceleași situații în care are loc și încetarea de drept a mandatului primarului. Într-un asemenea caz, consiliul local ia act de încetarea mandatului viceprimarului și alege un nou viceprimar.
Mandatul viceprimarului paote fi suspendat în cazul în care a fost arestat preventiv, în aceleași condiții în care poate avea loc suspendarea din funcție a primarului.
Viceprimarul exercită atribuțiile ce îi sunt delegate de către primar, precum și atribuțiile repartizate de către consiliul local. Deși legea nu prevede, el trebuie să participe la ședințele consiliului local.
În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție, atribuțiile acestuia vor fi exercitate, de drept, de viceprimar sau, după caz, de către viceprimarul desemnat de către consiliul local, cu votul secret al majorității consilierilor în funcție.
În aceste situații, consiliul local poate delga, prin hotărâre, din rîndul membrilor săi un consilier care va îndeplini temporar atribuțiile viceprimarului.
În situația în care sunt suspendați din funcție în acelați timp, atât primarul, cât și viceprimarul, consiliuzl local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuțiile primarului, cât și pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din funcție a acestora.
Dacă devin vacante în același timp, atât funcția de primar, cât și cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept atribuțiile primarului până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.
Autoritățile deliberative comunale și orășenești – consiliile locale
III.1. Consiliul Local. Noțiuni generale
După desființarea, în Decembrie 1989, a consiliilor populare, care funcționau ca organe locale ale puterii de stat, activitatea la nivelul comunelor și orașelor a fost preluată de către consiliile locale ale FSN, care au fost înlocuite ulterior de primării, organizate în baza Decretului –lege nr.8 din 7 ianuarie 1990.
Până la organizarea primelor alegeri locale, administrarea județelor, respectiv a municipiului București, a municipiilor, orașelor și comunelor s-a realizat prin prefecturi și primării.
Constituția din 1991, precum și dispozițiile Legii nr.215/2001, care a fost mai apoi modificată și completată prin Legea nr.67/2004 privind administrația publică locală, stipulează că autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia în orașe și comune sunt consiliile locale și primarii aleși în condițiile legii.
În conformitate cu aceleași dispoziții, aceste autorități se organizează și funcționează în comune și orașe, prin genericul “orașe” înțelegând și municipiile. Consiliile locale se pot organiza și în subdiviziunile unor municipii. Astfel de subdiviziuni sunt organizate, deocamdată, numai în București și sunt denumite sectoare.
Inițial, în prima formă a Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, numai consiliile locale au fost alese prin vot direct. Ulterior, principiul alegerii prin vot direct a fost extins și pentru consiliile județene. Articolul 1 al Legii nr.67/2004 pentru modificarea legii privind alegerile locale precizează:”Consiliile locale, consiliile județene, primarii și Consiliul General al Municipiului București se aleg prin vot universal, egal, direct, secret, și liber exprimat. Viceprimarii se aleg prin vot indirect, de către consiliie locale”.
III.2. Alegerea consiliului local
Actuala reglementare, cu privire la alegerea consiliului local, reia tradiția (întreruptă) dispozițiilor legale din perioada interbelică, revenind la denumirea de consilier.
Conform dispozițiilor aceluiași act normativ: “Consiliile locale […] se aleg prin vot universal, egal, direct și liber exprimat”.
Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 67/2004, numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de populația comunei sau a orașului, raportată de Institutul Național de Statistică și Studii Economice, la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile.
Astfel, în timp ce numărul minim de consilieri este de 9, pentru localitățile cu până la 1.500 de locuitori, numărul maxim al acestora este de 31 de consilieri, în cazul localităților cu peste 400.000 de locuitori.
Pentru Consiliul General al Municipiului București este prevăzut un număr de 55 de consilieri.
De precizat este însă faptul că Legea nr. 67/2004 prevede că până la organizarea viitoarelor alegeri generale toate consiliile locale (ca și cele județene) vor funcționa cu actualul număr de consilieri, iar consilierii in funcție iși vor exercita mandatul până la acea dată.
Toate instituțiile, procedurile și instrumentele juridice privind alegerile locale sunt reglementate prin Legea alegerilor locale nr. 70/26 noiembrie 1991, publicată în M.O. nr. 239 din 23 noiembrie 1991, modificată și completată prin Legea nr.25/1996 (M.O. nr. 77 din 13 aprilie 1996) și republicată cu o nouă numerotare a articolelor, în M.O. nr.79 din 18 aprilie 1996, modificată și completată prin Legea nr.164/1998 (M.O. nr.284/1998), O.U.G. nr.28/2000 și 63/2000 (M.O. nr.240/2000), respectiv Legea nr.67/2004 republicată în 2007 (M.O. nr.333 din 2007), O.U.G. nr.20/2008.
Condiții de eligiblitate și incompatibilități
Condiții de eligibilitate:
Potrivit Constituției și Legii nr. 67/2004 republicată, o persoană fizică trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții pentru a fi ales consilier:
calitatea de alegător;
vârsta de cel puțin 23 de ani;
domiciliul în comuna respectivă sau în respectivul oraș;
să nu aibă funcția de magistrat (judecător sau procuror) sau să nu fie militar activ ori alt funcționar căruia îi este interzis, potrivit art.37, alin.3 din Constituție, asocierea în partide politice;
dacă, candidează independent, trebuie să îndeplinească și condiția listei de susținători.
Incompatibilități:
În legislația noastră (art. 30 din Legea nr. 67/2004) este prevăzută incompatibilitatea funcției de consilier cu alte funcții publice:
– prefect, subprefect, primar;
– senator sau deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de statși cele asimilate acestora;
– funcțioanar public în aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice centrale și locale, al consiliului județean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local și județean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrașiei publice centrale;
– angajat în cadrul autorităților administrației publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din județul respectiv;
– manager sau membru în consiliul de administrație al regiilor autonome ori conducător al societăților comerciale înființate de consiliile locale sau de consiliile județene;
– alte incompatibilități stabilite prin lege.
Este, de asemenea, necesar, să precizăm că aceste condiții de eligibilitate trebuie îndeplinite la data depunerii candidaturii, iar situațiile de incompatibilitate devin incidente numai în momentul exercitării mandatului.
III.3. Circumscripțiile electorale teritoriale și secțiile de votare
Circumscripțiile electorale
Circumscripția electorală reprezintă delimitarea teritorială, în funcție de domiciliu, a numărului de locuitori ce pot fi reprezentați în consiliul local și care rămâne valabilă până la viitoarele alegeri.
Legea nr. 67/2004 stabilește că, pentru alegerea consiliilor locale, fiecare comună, oraș, municipiu, subdiviziune adminitrativ – teritorială a municipiului constituie o circumscripție electorală.
Numerotarea circumscripțiilor în cadrul unui județ (municipiului București) se face de către prefect, în termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor, urmând ca acestea să fie aduse la cunoștința populației, de primari, în termen de 10 zile de la stabilirea datei alegerilor.
Secțiile de votare
Secțiile de votare sunt delimitate în cadrul circumscripției electorale care grupează, în principal, în funcție de domiciliu, alegătorii spre a se putea organiza și desfășura, în mod ordonat și civilizat, alegerile.
Legislația noastră stabilește regula constituirii unei secții de votare, în localități cu peste 2000 de locuitori, la 1000 – 2000 de locuitori, iar în comunele sub 2000 de locuitori se organizează o singură secție de votare. Două excepții sunt prevăzute de lege: organizarea unor secții de votare în localitățile greu accesibile sau izolate, dacă distanța față de reședința comunei este mai mare de 5 km, și organizarea unor secții de votare pe lângă unitățile militare, dacă ezistă cel puțin 50 de alegători.
Delimitarea și numerotarea secțiilor de votare se face de către primari, prin dispoziție, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor, tot primarul având și obligația de a aduce la cunoștința alegătorilor delimitarea și numerotarea acestora, în aceeși perioadă de timp, cu indicarea sediului secției de votare.
III.4. Constituirea consiliilor locale
Evenimentul ca atare se produce în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Convocarea consilierilor pentru ședința de constituire se face de către prefectul județului. La aceasta participă prefectul sau reprezentantul său, precum și primarul nou ales, chiar dacă procedura de validare a sa nu a fost finalizată. Ședința este legal constituită, așa cum prevede legea, în condițiile când consilierii aleși sunt reprezentați în proporție de 2/3. Dacă nu se întrunește acest cvorum minim, ședința se va reorganiza, în aceleași condiții, după trei zile, la convocarea prefectului. În condițiile când și de această dată nu se asigură cele 2/3, ședința este reprogramată peste alte trei zile, în aceleași condiții.
În situația în care consiliul local nu se poate reuni nici la ultima convocare datorită absenței, fără motive temeinice, a consilierilor, prefectul va declara vacante, prin ordin, locurile consilierilor aleși care au lipsit nemotivat la cele 3 convocări anterioare; dacă aceștia nu pot fi înlocuiți de supleanții inscriși pe listele de candidați respective, se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile. Ordinul prefectului, care are acest obiect, poate fi atacat de cei în cauză, la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare, hotărârea primei instanțe fiind definitivă și irevocabilă. Absența consilierilor de la ședința de constituire este considerată motivată dacă se face dovada că a intervenit din cauza unei boli care a necesitat spitalizare sau a facut imposibilă prezența acestuia, a unei deplasări în străinătate în interes de serviciu sau a unor evenimente de forța majoră.
Atunci când ședința este legal constituită, lucrările acesteia sunt conduse de consilierul cel mai în vârstă, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri. Se alege apoi o comisie de validare, formată din 3 – 5 consilieri, care va funcționa pe întreaga durată a mandatului.
După ce verifică legalitatea alegerii fiecărui consilier, comisia de validare propune consiliului validarea sau, eventual, invalidarea mandatelor, numai în următoarele situții:
– în cazul în care constată încălcarea condițiilor de eligibilitate;
– în cazul în care costată că alegerea consilierilor s-a făcut prin fraudă electorală, probată în condițiile Legii privind alegerile locale.
În situația în care consilierul ales renunță la această calitate înainte de ședința de constituire, se supune validării mandatul supleantului său.
Validarea sau invalidarea mandatelor se face în ordine alfabetică prin votul dechis al majorității consilierilor prezenți la ședință. Să reținem că persoana al cărui mandat este supus validării sau invalidării nu participă la vot.
Consiliul este legal constituit după validarea mandatelor a cel puțin două treimi din numărul consilierilor.
Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor de consilieri poate fi atacată, de către persoanele interesate, la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau comunicare (în cazul celor absenți de la ședință). Instanța este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile.
După validarea mandatelor, consilierii depun jurământul prevăzut de Lege. Cei ce refuză depunerea jurământului sunt considerați demisionați de drept.
După depunerea jurământului, președintele de vârstă, care a condus ședința, declară consiliul legal constituit și propune alegerea unui președinte de ședință, prin votul dechis al majorității consilierilor în funcție, pe o perioadă de cel puțin 3 luni, care va conduce ședințele consiliului și va semna hotărârile adoptate de acesta. Consilierul ales în aceste condiții, poate fi schimbat din funcție la inițiativa a cel puțin 2/3 din numărul consilierilor, cu votul majorității consilierilor în funcție.
După constituire, consiliul local iși organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Pot fi membri ai acestor comisii numai consilierii cu excepția viceprimarului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.67/2004, în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, consilierii locali, ca și ceilalți aleși locali (primaru, consilierii județeni), îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care ocupă o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. De asemenea, în exercitarea mandatului, consilierii sunt în serviciul colectivității locale.
În consecință, consilierii, ca și titulari ai puterii publice, sunt obligați să respecte Constituția și legile, să protejeze interesele colectivității care i-a ales, respectând interesul național, să sprijine alegătorii în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, să acționeze pentru prosperitatea comunității care le-a dat mandatul.
Atât consilierii locali, cei județeni cât și primarul și viceprimarii au și calitatea de funcționari publici, fiind supuși normelor care fundamentează statutul funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor Legii administrației publice locale, aleșii locali – consilieri, primari, viceprimari, președinții și vicepreședinții consiliilor județene dar și persoanele din aparatul propriu, secretari etc., răspund, după caz, civil, administrativ sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.
Primarul, autoritate executivă a administrației publice locale
Prezentare de ansamblu
Provenită din limba latină (“primarius”), noțiunea de primar îl definește pe cel dintâi, “primus”, pe cel care este înaintea tuturor în ceea ce privește rangul, calitățile și însemnătatea.
În zilele noastre, primarul este șeful administrației publice locale și răspunde în fața consiliului de buna funcționare a acesteia, precum și pentru excutarea întocmai și la termenele stabilite, a hotărârilor consiliului. Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiile în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
În ultimii ani, instituția primarului a fost reglementată într-o nouă viziune, exprimată prin dispozițiile Constituției din 1991 și ale Legii administrației publice locale, optându-se pentru soluția alegerii primarului, la fel ca și a consiliului local, direct, de comunitatea locală, fie că este vorba de unități administrativ – teritoriale cu caracter rural, fie urban.
Alegerea, validarea și mandatul primarului
Legislația actuală în materie stipulează că primarii, autorități executive, prin care se realizează autonomia locală în commune și orașe, sunt aleși conform Legii nr.67/2004 privind alegerile locale. Astfel, dispozițiile care privesc dreptul de a alege și de a fi ales, ale organizării circumscripțiilor electorale și ale secțiilor de votare, listelor de alegători, birourilor electorale locale, candidaturilor, buletinelor de vot, campaniilor electorale, desfășurării propriu-zise a alegerilor, stabilirii rezultatelor votării, constatării rezultatului alegerilor consiliilor locale, sunt identice și în ceea ce privește alegerea primarului.
Mandatul primarului, care este de 4 ani, poate fi prelungit, prin lege organic, pe timp de război sau catastrofă.
Conform acestei legi, în vederea alegerii primarului se depun candidature separate de către partide, alianțe politice, alianțe electorale ori candidaturi independente, acestea din urmă trebuind să fie susținute de cel puțin 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste, dar nu mai puțin de 150 de susținători. Propunerile se fac pe circumscripții electorale și se depun la comisiile electorale de circumscripție, cu 30 de zile înainte de data alegerilor.
Centralizarea rezultatelor votării pentru funcția de primar se face de biroul electoral de circumscripție, candidatul care a întrunit majoritatea voturilor exprimate fiind declarat primar.
Dacă nici unul dintre candidați n-a întrunit majoritatea, în cel mult două săptămâni se organizează un nou tur de scrutin, la care participă doar candidații clasați pe primele două locuri.
Învingător în acest tur de scrutin este declarat candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi. În caz de paritate de voturi a cel puțin doi candidați la funcția de primar, se declară balotaj și se organizeză noi alegeri, în același termen – de două săptămâni – , la care vor participa candidații care s-au aflat în situația de balotaj.
În cazul în care unul din candidați la funcția de primar, între care trebuie să se desfășoare turul al doilea de scrutin, decedează, renunță sau devine incompatibil să mai candideze, la al doilea tur de scrutin va candida cel situat pe locul al treilea în primul tur. Este evident că, dacă o asemenea situație se va ivi în caz de balotaj, nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de circumscripție urmând să-l declare primar pe celălalt candidat.
Chiar dacă alegerile pentru funcția de primar au loc concomitant cu cele pentru consiliul local, biroul electoral de circumscripție încheie procese-verbale separate, în care consemnează rezultatul alegerilor pentru consiliul local și, respectiv, pentru primar.
Biroul electoral de circumscripție, în funcție de rezultatul votului, eliberează certificatul doveditor al alegerii primarului; procesul-verbal, încheiat de același birou care consemnează acest fapt, se înaintează pentru validare, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care a fost ales, iar în cazul primarului general al Capitalei, dosarul se înaintează la Tribunalul Municipiului București. În termen de 20 de zile de la data alegerilor se face validarea alegerii primarului,în camera de consiliu, de către un judecător desemnat de Președintele Judecătoriei. Validarea alegerii primarului general al Capitalei se face de către un judecător desemnat de Tribunalul Municipiului București. Invalidarea alegerii unui primar se poate pronunța în caz de incompatibilitate sau fraudă electorală. Invalidarea mandatului primarului ales determină organizarea de noi alegeri, în termen de cel mult 45 de zile de la data pronunțării invalidării, conform dispozițiilor legale.
Rezultatul validării se prezintă de către un magistrat sau un delegat al prefectului, în ședința de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o ședință extraordinară a acestuia.
Să reținem că prezentarea rezultatului votării constituie actul final al mandatării unei personalități într-o funcție de mare importanță, adică aceea de primar, care este șeful administrației locale, un asemenea moment trebuind să aibă o anume solemnitate, să ”îmbrace” o formă protocolară corespunzătoare.
Oricum, după validarea mandatului de primar și prezentarea rezultatului validării în ședința consiliului local, urmează un alt moment obligatoriu, acela al depunerii jurământului de către cel ales, în fața autorității deliberative. Acest act, solem de asemenea, este o condiție fundamentală pentru ca primarul, în calitatea sa de funcționar public, să fie atestat, în mod legal, cu atribuțiile funcției. Nu întâmplător legea prevede că refuzul primarului de a depune jurământul este echivalent cu demisia sa de drept, aceasta fiind considerată ca o sancțiune legală.
Atât conținutul cât și forma jurământului sunt stabilite prin Legea nr.67/2004 și nu pot fi modificate sau completate prin regulamentul Consiliului local, deoarece aceasta reprezintă o învestire specială a legământului, învestire care nu poate fi delegată sau cedată altei autorități.
Jurământul este similar cu cel depus de consilierii locali.
Așa cum precvede legea, de regulă, primarul ales iși exercită drepturile și atribuțiile pe un termen de 4 ani. Cum am mai menționat, primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale pe care îl conduce și îl controlează. El răspunde de buna funcționare a administrației publice locale. Primarul reprezintă comuna sau orașul în care a fost ales, în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și străinătate, ca și în instanțele judecătorești.
Semnul distinctiv al primarului, care semnifică prestigiul și autoritatea funcției pe care o îndeplinește în cazul unor acțiuni publice, este eșarfa în culorile drapelului național. Purtarea acestui semn distinctiv este obligatorie la solemnități, recepții, ceremonii publice, ca și la celebrarea căsătoriilor.
Mandatul primarului poate înceta de drept și înainte de termenul stabilit de lege, în următoarele împrejurări:
deces;
demisie;
incompatibilitate;
schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
imposibilitatea de a-și exercita funcția de primar pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
constatarea, prin hotărâre judecătorească definitivă după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electoral sau prin orice altă încălcare a legii;
condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate;
punere sub interdicție judecătoreacă;
pierderea drepturilor electorale;
atunci când, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispozițiii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
În toate aceste cazuri, prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.
În acest context, să mai reținem de exemplu, că demisia este un act de voință unilateral la mandatul încredințat. Demisia nu trebuie să fie motivată, cu atât mai mult, cu cât prefectul nu aprobă demisia, ci doar ia act de această inițiativă, fără să o influențeze în nici un fel. Ca urmare cererea de demisie este înaintată la Guvern, pentru organizarea de noi alegeri pentru funcția de primar, conform legii.
Primarul poate reveni asupra cererii sale, dar numai până la data când prefectul emite ordinul prin care ia act de demisie. În perioada care trece până la alegerea noului primar, atribuțiile acestuia sunt exercitate de viceprimar.
Am afirmat că apariția uneia dintre situațiile de incompatibilitate, prevăzută de lege, determină încetarea, înainte de termen, a mandatului primarului. Așadar, este vorba de acele situații în care primarul ar fi promovat într-o anumită funcție, de prefect sau subprefect, sau ar fi fost ales deputat sau senator ori numit într-o altă funcție care atrage după sine incompatibilități la funcția de primar; în astfel de situații, se înțelege că mandatul de primar va înceta.
De asemenea, calitatea de primar este incompatibilă cu orice funcție de conducere din cadrul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, ori din cadrul societăților naționale sau regiilor autonome, precum și orice alte activități sau funcții publice, cu excepția fucțiilor didactice și a funcțiilor din cadrul unor fundații ori organizații neguvernamentale.
Mutarea, respectiv schimbarea domiciliului în altă localitate atrag după sine imposiblitatea de a mai reprezenta localitatea în care a fost ales primar și, ca urmare, își va depune mandatul.
În ceea ce privește demiterea primarului, această măsură era prevăzută în mod expres de Legea nr. 69/1991, fiind posibilă atunci când se dovedea că primarul emitea, cu rea-credință, dispoziții repetate, care erau anulate irevocabil de instanțele judecătorești, deoarece contraveneau intereselor generale ale statului sau încălcau Constituția și legile țării. Această reglementare nu se mai regăsește în Legea nr. 215/2001 și nici în Legea nr. 67/2004, întrucât se consideră că mandatul primarului încetează de drept atunci când emite astfel de dispoziții.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 67/2004, mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condițiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate, în acest sens prefectului de locuitorii comunei sau ai orașului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităților locale sau neexercitării atribuțiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.
Pe baza propunerii motivate a prefectului, avizată de Ministerul Administrației Publice, Guvernul se va pronunța prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului.
Hotărârea Guvernului va stabili data organizării referendumului și va fi adusă la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului, prin grija prefectului. Cheltuielile necesare în vederea desfășurării referendumului se suportă din bugetul local.
Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată de cel puțin 25% dintre locuitorii cu drept de vot, procent ce trebuie realizat în fiecare din localitățile componente ale comunei sau orașului.
Referendumul se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului și al aparatului propriu de specialitate al consiliului local respectiv. Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urme cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
Mandatul primarului încetează inainte de termen, dacă s-a pronunțat, în acest sens, cel puțin jumătate plus unu din numărul total al cetățenilor cu drept de vot.
Legea reglementează și posibilitatea ca, în anumite perioade și condiții, primarul să fie suspendat din funcție. Astfel numai în cazurile în care primarul a fost arestat preventiv, mandatul acestuia se suspendă de drept. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de către instanța de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului. Suspendarea durează până la încetarea situației care a determinat luarea acestei măsuri. Dacă primarul suspendat din funcție a fost găsit vinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.
În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a acestuia, atibuțiile sale vor fi exercitate de drept de către viceprimar sau, după caz, de unul din viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor în funcție.
În perioada în care își exercită mandatul, primarului, care este salariat, potrivit legii, contractul de muncă la unitatea sau instituția de unde provine îi este suspendat până la încetarea mandatului, când acesta își va relua vechea funcție.
În exercitarea funcției, primarul este ocrotit de lege.
Potrivit reglementărilor legale, la comune, orașe și sectoarele municipiului București sunt câte un viceprimar, iar la municipiile reședință de județ și la municipiul București, 2 viceprimari. În toate situațiile, viceprimarii sunt aleși dintre consilierii locali, cu votul secret al consilierilor în funcțiune. Să reținem că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri. Mandatul acestora este valabil pe durata mandatului consiliului local, dar poate înceta și înainte de termen, în aceleași împrejurări ca și mandatul primarilor.
Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție.
Viceprimarul exercită atribuțiile ce îi sunt delegate de primar, în condițiile legii administrației publice locale nr.67/2004.
Răspunderea politică și juridică a viceprimarilor, ipostazele în care pot fi suspendați din funcție ca și incompatibilități la care pot fi supuși sunt aceleași ca și cele ale primarilor.
V. CONCLUZII
Consiliile locale, consiliile județene și primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, conform reglementărilor stabilite de Constituția României revizuită și republicată și de Legea nr. 215/2001 privind alegerile locale, republicată în Legea nr.67/2004, modificată și completată.
Potrivit Constituției, funcțiile și demnitățile publice, civile și militare pot fi ocupate, în condițiile legii de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între bărbați și femei pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
Tot în Constituția revizuită se stipulează că în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.
Consiliile locale și județene se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă, iar primarii comunelor și orașelor se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal.
In Legea nr. 67/2004 privind alegerile locale sunt stabilite norme specifice care determină calitatea de alegător căt și cea de eligibil.
Astfel, referitor la calitatea de alegător se prevede:
Cetățenii români, fără deosebire de naționalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită, în mod egal, drepturile electorale;
Au dreptul de a alege cetățenii români care au împlinit 18 ani, inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor;
Fiecare alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea consiliului local, a primarului, a consiliului județean și a Consiliului General al Municipiului București;
Dreptul de vot se exercită numai în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul își are domiciliul.
Cetățenii cu drept de vot care și-au stabilit reședința într-o altă unitate administrativ-teritorială cu cel puțin 6 luni înaintea alegerilor, își vor exprima dreptul de vot în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Referitor la dreptul de a fi ales consilier sau primar se precizează:
Beneficiază de acest drept cetătenii cu drept de vot care au împlinit, până în ziua alegerilor inclusive, vârsta de 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice;
Pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care urmează să fie aleși.
Nu pot alege:
alienații sau debilii mintali puși sub interdicție;
persoanele lipsite de drepturile electorale pe perioada stabilită prin hotărâre judecătorească.
Nu pot fi aleși:
cetățenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin 3 din Constituție (art. 40 (3): nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, politiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică);
alienații sau debilii mintali puși sub interdicție și persoanele lipsite de drepturile electorale pe perioada stabilită prin hotărâre judecătorească.
Candidaturile pentru consiliile locale și județene, cât și pentru primar se propun de partide politice sau alianțe politice constituite conform Legii partidelor politice. Se pot depune și candidaturi independente sau de către alianțe electorale, în condițiile Legii nr. 67/2004.
Alianțele electorale se pot constitui între partidele politice sau alianțe politice la nivel județean sau local. Partidele politice din alianțele politice sau din alianțele electorale pot participa la alegeri numai pe listele alianțelor.
O persoană poate candida pentru un singur consiliu local și pentru o singură funcție de primar.
O persoană poate candida atât pentru funcția de consilier cât și pentru cea de de primar.
Numărul de candidați de pe fiecare listă poate fi mai mare decât numărul de consilieri stabilit potrivit Legii administrației publice cu până la un sfert din numărul mandatelor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Autoritatile Deliberative Comunale Si Orasenesti Consiliile Locale (ID: 126539)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.