Aplicarea Instrumentelor DE Politica Regionala In Romania

Drept

Aplicarea Instrumentelor DE Politica Regionala In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

APLICAREA INSTRUMENTELOR DE POLITICĂ REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA

Cuprins

Listă abrevieri

Introducere

Capitolul 1-Politica de dezvoltare regională și de coeziune și instrumentele structurale în România

Defininrea, istoricul și evoluția Politicii de Dezvoltare Regională și de Coeziune

1.1.1.Cadrul legislativ al Politicii de Dezvoltare Regională

1.1.2. Cadrul instituțional al Politicii de Dezvoltare Regională

1.2. Instrumente financiare, instrumente structurale, fonduri structurale

1.2.1.Descrierea fondurilor Uniunii Europene

1.2.2.Instrumente de preaderare: PHARE, ISPA, SAPARD

1.3. Cadrul programatic necesar pentru implementarea instrumentelor structural

1.4. Cadrul instituțional al gestionării instrumentelor structurale în România

1.5. Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013 și perioada 2014-2020

1.5.1. . Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013

1.5.2. Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2014-2020

Capitolul 2-Considerații privind finanțarea dezvoltării regionale din fonduri europene în România în perioada 2007-2014

2.1 Integrarea strategiilor de dezvoltare regională. Programul regio 2007-2013

2.2. Integrarea strategiilor de dezvoltare regională. Programul regio 2014-2020

2.3. Plan financiar al Programului Operațional Regional 2007-2013 și al Programului Operațional Regional 2014-2020

Capitolul 3-Studiu de caz-Implementarea Programului Operațional Regional în Regiunea București Ilfov în perioada 2007-2014

Managementul și implementarea Programului Operațional Regional

3.2. Informații specifice regiunii București – Ilfov

3.2.1. Trăsături generale ale regiunii București-Iflov

3.2.2.Aplicarea Programului Operațional Regional în Regiunea București Ilfov

3.3 Probleme întâmpinate în implementarea Programului Operațional Regional venite din partea beneficiarilor

3.4. Informații practice

Concluzii

Bibliografi

Cărți și articole

Documente și publicații

Siteuri

Anexa

Listă abrevieri

ADRIBI-Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov

AFNOR- Association Française de Normalisation

AM-Agenția de Monitorizare

AM POR –Agenția de Monitorizare a Programului Operațional Regional

BESC- Biroului de evaluare, selecție și contractare

C/AP- Contract /Acord de Parteneriat

CARDS- Community Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation

CBC- Cross-border cooperation

CE-Consiliul European

CSC- Cadrul Strategic Comun

CSNR- Cadrul Strategic Național de Referință

DMP- Departamentul Monitorizare Proiecte

DMI-Domeniul Major de Intervenție

DVP-Departamentul de Verificare Proiect

ENPI- Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat

FC- Fondul de Coeziune

FEADR- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEAG- Fondul European de Ajustare la Globalizare

FEDER- Fondului European de Dezvoltare Regională

FEPM- Fondul European pentru Pescuit și afaceri Maritime

FSE-Fondul Social European

GECT- Gruparea europeană de cooperare teritorială

IAP- Instrumentul pentru Asistență de Predare

INTEREG- European Community Initiative

ISPA- Instrument for Structural Policies for Pre-Accession- Instrumentul pentru Politici Structurale de pre-aderare

JASPERS- Asistența comună pentru susținerea proiectelor în regiunile europene

JESSICA- Asistența comună pentru investțtii durabile în zonele urbane

MDRT- Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism

MFP- Ministerul Finanțelor Publice

MIE-Autoritatea de Management

JEREMIE- Resurse europene comune pentru intreprinderi mici și mijlocii

NUTS- Nomenclature of Territorial Units for Statistics-Unități Teritoriale Statistice

OI-Organisme Intermediare

ONG-Organizație Non-guvernamentală

PDR- Planului de Dezvoltare regională

PDRBI- Planului de Dezvoltare Regională București Ilfov

PHARE- Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia Economiei

PND-Planul Național de Dezvoltare

PNADR- Plan Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

PO-Programul Operațional

POAT-Programul Operațional Regional Asistență Tehnică

POR-Programul Operațional Regional

POS-Pogramul Operațional Sectorial

POSCCE- Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice

POSDCA- Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Capacității Administrative

POSDRU- Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

POST- Programul Operațional Sectorial de Transport

REGI- Comitetul pentru Dezvoltare Regională

SAPARD- Programul Special de Pre-Adreare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

SID- Sistemului de Implementare Descentralizată

SWOT- Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats

TEN-T- Trans-European Transport Network

UE-Uniunea Europeană

Introducere

Uniunea Europeană are printre scopurile centrale ,,promovarea progresului social și economic și un nivel înalt de ocupare profesională, precum și pentru a atinge o dezvoltare echilibrată și durabilă în special prin crearea unui spațiu interior fără frontiere, prin consolidarea coeziunii economie și sociale”.

Aceste obiective ale Uniunii Europene sunt implementate prin intermediul politicilor sale. Printre acestea se numără: politica agricolă comună și de dezvoltate rurală; politica în domeniul cercetării; politica în domeniul concurenței; politica în domeniul educației și formării profesionale, politica în domeniul energiei; politica industrială; politica privind protecția mediului înconjurător; politica monetară; piața internă; politica privind dezvoltarea regioanlă; politica privind securitatea; politica socială și de ocupare; politica transporturilor și politica vamală”. Prin toate acestea se încearcă îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni. De asemenea, John MCCormick susține că principalele politici care au acest rezultat sunt în special politica agricolă, politica regională, politica socială și politica mediului.

Realizarea politicilor europene se face prin intermediul fondurilor europene, care sunt în fapt instrumentele financiare ale politicilor Uniunii Europene. Aceste fonduuri sunt accesate de țările membre ale Uniunii Europene, printre care și România, prin intermediul a numeroase programe operaționale. Pot fi menționate următoarele programe operaționale: Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POSCCE), Programul Operațional Regional (POR) și Programul Operațional Regional Asistență Tehnică (POAT) realizate prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) și Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Capacității Administrative (POSDCA), realizate prin Fondul Social European (FSE), Programul Operațional Sectorial de Mediu ( POS Mediu) și Programul Operațional Sectorial de Transport (POST) realizate prin Fondul de Coeziune. Mai trebuie precizat faptul că printre acestea mai există și Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală, Fondul European de Garantare Agricolă, Fondul European pentru Pescuit. La acestea se mai pot adăuga: Fondul de Solidaritate al UE, Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG), Fondul European pentru Refugiați III, Fondul European a Resortisanților Țărilor Terțe, Fondul European de Returnare, Fondul pentru Frontiere Externe, JASPERS, JEREMIE, JESSICA.

În scopul dezvoltării interne și regionale a țărilor membre pe lângă fondurile europene și programele operaționale există și alte instrumente de dezvoltare regională. Acestea sunt următoarele: Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat (ENPI) și Instrumentul pentru Asistență de Predare (IAP). Primul instument ,,urmărește dezvoltarea cooperării între UE și zona mediteraneană, est-europeană și țările sud-caucaziene. Instrumentele simplifică procedurile de acordare a asistenței și dezvoltă capacitatea UE de a susține cooperarea la hotarele sale, inclusiv prin susținerea cooperării transfrontaliere și transnaționale. Instrumentul este utilizat prin Programele Operaționale de Cooperare Ungaria-Slovacia-România-Ucraina, Romania-Serbia și Marea Neagra, punct național de contact, pentru toate cele 3 programe fiind Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.” În ceea ce privește Instrumentul pentru Asistența de Predare, acesta ,,începând din ianuarie 2007 înlocuiește o serie de programe si instrumente financiare comunitare destinate țărilor candidate sau țărilor potențial candidate la aderare, și anume programele PHARE, PHARE CBC, ISPA, SAPARD, CARDS si instrumentul financiar pentru Turcia. Domeniile de intervenție ale Instrumentului pentru Asistență de Preaderare (IAP) cuprind cinci componente: ajutor pentru tranziție și consolidarea instituțiilor; cooperare transfrontalieră (cu statele membre ale UE și celelalte țări eligibile pentru IPA); dezvoltare regională (transport, mediu și dezvoltare economică); dezvoltarea resurselor umane (consolidarea capitalului uman și combaterea excluziunii); dezvoltarea rurală.”
Din această scurtă prezentare a putut fi observat modul în care Uniunea Europeană intervine în susținerea dezvoltării interne a statelor membre. În ceea ce privește România discuția despre avantajele și dezavantajele ei ca membră a Uniunii Europene este arhicunoscută. De asemenea, în ultimul timp s-a observat axarea pe dezbateri care privesc fondurile europene și în consecință de cauză avantajele și dezavantajele accesării acestora.

Această lucrare nu își propune să prezinte la modul general fondurile Uniunii Europene, ci nici măcar fondurile europene accesate de România. Scopul lucării este de a vedea care sunt fondurile europene, programele operaționale și instrumentele europene prin intermediul cărora a fost realizată politica regională a Uniunii Europene. În pofida acestui fapt, nu este negată importanța realizării unei scurte prezentări a tuturor fondurilor europene pentru a observa dacă există vreo legătură și în aceste condiții care este aceasta între fondurile europene și dezvoltarea regională a României.Tocmai de aceea tema lucrării este reprezentată de aplicarea instrumentelor de politică regională în România.

Trebuie menționat înainte de toate că, în ceea ce privește Politica de Dezvoltare Regională, Claudia Ionescu și Nicolae Toderaș susțin faptul că ,,Uniunea Europeană nu este numai un spațiu destinat partidelor politice, firmelor mari și sindicatelor. Uniunea este dedicată, în primul rând cetățenilor săi europeni, pentru a le oferi un spațiu de libertate fără de frontiere, un cadru de securitate și de justiție, precum și o piață internă, în care concurența să fie liberă și garantată”. Mai mult decât atât, ,,Uniunea Europeană promovează atât coeziunea economică și socială, cât și solidaritatea între statele membre. Pentru ca aceste deziderate să fie mai aproape de cetățeni, Uniunea Europeană susține mai multe politici de apropiere față de aceștia. Una dintre ele este politica de dezvoltare regională sau mai precis, politica de coeziune economică și socială.”

Astfel că unul dintre principalele obiective ale prezentei lucrări este de a realiza legătura dintre fondurile Uniunii Europene și politica de dezvoltare regională. Un al doilea obiectiv este dat de observarea în urma unui studiu de caz a modului cum a fost implementat Programul Operațional Regional în regiunea București-Ilfvov în perioada 2007-2013. În cadrul acestei analize va fi pus accentul pe gradul de absorbție a acestora, pe gradul de respingere, pe problemele întâmpinate. Analiza Programului Operațional Regional este dată de faptul că este unul dintre programele susținute de Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene.

Astfel că vor exista două dimensiuni a analizei politicii regionale, o dimensiune teoretică reprezentată de definirea politicii regionale și sublinierea trăsăturilor sale; descrierea cadrului legislativ al politicii regionale, descrierea cadrului instituțional de implementare a politicii regionale, și o dimensiune practică reprezentată de implicațiile acestei politici pentru România la care se adaugă o analiză a situației dezvoltării regionale a României în contextul aderării României la Uniunea Europeană. De asemenea, în scopul observării modului în care este realizată în mod practic această politică în România, va fi analizat modul în care este aplicat unul dintre programele operaționale susținute de această politică în regiunea București-Iflov. Trebuie specificat faptul că în condițiile existenței unei limite de spațiu nu vor putea fi analizate toate euroregiunile României, care sunt în număr de opt și toate programele operaționale susținute de Politica de Dezvoltare Regională, care au fost menționate în rândurile de mai sus. Aceasta face ca observațiile obținute în urma analizei să fie valabile doar pentru Regiunea București-Ilfov, iar pentru o valabilitate absolută a concluziilor și de asemenea pentru o validare absolută a ipotezelor fiind necesare noi direcții de cercetare asupra Politicii Europene de Coeziune Economică și Socială sau după cum mai este denumită, Politicii de Dezvoltare Regională.

Întrebările lucrării sunt următoarele:

Care este legislația care se ocupă de reglementarea Politicii de Dezvoltare Regională?

Care sunt instituțiile care se ocupă cu implementarea Politicii de Dezvoltare Regională?

Care sunt implicațiile Politicii de Dezvoltare Regională pentru România?

Care sunt dificultățile în implementarea Programului Operațional Regional în regiunea București-Iflov?

Ipotezele lucrării sunt următoarele:

Dacă fondurile europene sunt folosite de țările membre, atunci ele duc la dezvoltarea acestora. În mod teoretic fondurile europene reprezintă un ajutor acordat bugatului statelor membre pentru realizarea de diverse programe, politici, proiecte ce contribuie cel puțin la o dezvoltare economică, dacă nu și culturală și socială a țărilor membre. În aceste condiții, în urma studiului de caz realizat, va fi observat gradul în care în mod empiric ipoteza este validată.

Cu cât sunt accesate mai mult fondurile europene, cu atât este întărit caracterul democratic al statului care le accesează. În mod teoretic nu poate fi observată nicio legătură între accesarea fondurilor europene și caracterul democratic al unui stat. În urma analizei realizate va fi observat dacă această ipoteză se validează sau se invalidează și mai mult decât atât vor fi evidențiate motivele pentru care, cel puțin a fost formulată o astfel de ipoteză.

Metodologia folosită este reprezentată de o cercetare de tip calitativ, realizată prin intermediul studiului de caz. Potrivit lui C. Robson, studiul de caz reprezintă ,,o strategie de cercetare focalizată pe un caz concret care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizații, cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale contextuale. Acesta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative.” Așadar, studiul de caz, chiar dacă se bazează pe interpretarea datelor, pe analiza și explicarea lor, deci este o metodă calitativă, poate prezenta și trăsături ale metodelor cantitative prin colectarea datelor referitoare la un anumit subiect, ca de exemplu numărul membrilor, al organizațiilor, etc. În aceste condiții va fi realizat un studiu de caz, care pe de o parte urmărește modul de realizare a Politicii de Dezvoltare Regională, ce urmărește definirea Politicii de Dezvoltare Regională; cadrul legislativ; cadrul instituțional; implicațiile Politicii de Dezvoltare Regională pentru România, situația dezvoltării regionale în contextul aderării la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte urmărește modul de implementare a Programului Operațional Regional în regiunea București-Ilfov.

Din punctul de vedere al structurii lucrării aceasta are trei capitole. Primul capitol este denumit ,,Politica de dezvoltare regională și instrumentele structurale în România”. Acest capitol cuprinde următoarele subcapitole: Instrumente financiare, instrumente structurale, fonduri structurale; Istoricul și evoluția Politicii de Dezvoltare Regională; Cadrul legislativ al Politicii de Dezvoltare Regională; Cadrul instituțional al Politicii de Dezvoltare Regională; Cadrul programatic necesar pentru implementarea instrumentelor structurale; Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013. Capitolul al doilea este denumit : ,,Considerații privind finanțarea dezvoltării regionale din fonduri europene în România în perioada 2007-2013”. Acest capitol va fi împărțit în următoarele subcapitole: Integrarea strategiilor de dezvoltare regională.Programul Regio 2007-2013 și Programul Regio 2014-2020; Planul financiar al POR 2007-2013 și POR 2014-2020; Structura Programului Operațional Regional 2007-2013 și a Programului Operațional Regional 2014-2020. Capitolul al treilea este denumit ,,Implementarea Progamului Operațional Regional în Regiunea București-Ilfov în perioada 2007-2013”. Acest capitol are următoarele subcapitole: Managementul și implementarea Programului Operațional Regional; Desfășurarea în faze a unui proiect Regio; Mecanismele de implemenetare la nivelul regiunii București-Ilfov; Informații specifice regiunii București-Ilfov; Probleme întâmpinate în implementarea Programului Operațional Regional venite din partea beneficiarilor; Informații practice: avantajele și dezavantajele în accesarea fondurilor europene nerambursabile, etapele de parcurs pentru accesarea fondurilor nerambursabile.

Noutatea lucrării este dată de faptul că aceasta nu își propune să realizeze doar o descriere a fondurilor europene, ci are ca scop observarea empirică a modului de aplicare a fondurilor europene în interiorul României, la nivelul uneia dintre euroregiunile acestei țări: euroregiunea București-Ilfov. Despre regiunile europene poate fi afirmat faptul că ,,în scopul construirii unui viitor comun tuturor statelor membre ale Uniunii Europene este nevoie de descentralizarea de luare a deciziilor de la nivelul central la nivel local. Însă numărul comunităților locale este atât de mare, încât nu se mai poate asigura un cadru coerent de cooperare. De aceea, au fost formate regiuni-prin asocierea mai multor județe învecinate. Regiunile au ca scop principal dezvoltarea socio-economică sustenabilă și armonioasă a acestora și funcționează în baza Legii nr. 315/2004”.

Un alt element de noutate este dat de faptul că lucrarea pe lângă obiectivul de a vedea legătura dintre fondurile europene și dezvoltarea regională a statelor membre își propune să observe dacă există vreo legătură între accesarea fondurilor europene și caracterul democratic al unui stat.

Capitolul 1

Politica de dezvoltare regională și de coeziune și instrumentele structurale în România

1.1. Defininrea, istoricul și evoluția Politicii de Dezvoltare Regională și de Coeziune

Mai înainte de toate se impune necesitate definirii Politicii de Dezvoltare Regională și de Coeziune pentru a putea observa scopul acesteia și de asemenea de a vedea de ce este importantă realizarea unei lucrări a cărei teme este dată de aplicarea instrumentelor de politică regională în România.

Politica de Dezvoltare Regională și Coeziune, este una dintre politicile Uniunii Europene, a cărui scop este reducerea disparităților dintre statele membre, dar și dintre regiunile din interiorul unui stat membru. Cauzele diferențelor de dezvoltare dintre regiuni sunt multiple. Ele sunt subliniate și de J.J. Van Dujin care susține că acestea sunt următoarele: ,,greșelile de politică regională și perturbările exogene, investițiile în exces, creșterea costului forței de muncă, declinul calitativ al structurii economice, socializarea cererii, saturarea cererii, lipsa inovațiilor tehnologice, nesiguranța investițiilor din cauza cerințelor impuse de protecția ecologică, epuizarea materiilor prime și a resurselor energetice, competiția orientului îndepărtat”.

Potrivit ,,Enciclopediei Uniunii Europene” ,,atât între țări, cât și între diversele regiuni ale UE există numeroase diferențe de dezvoltare economică și socială, adesea semnificative. Datorită impactului asupra realizării pieței comune reducerea acestor diferențe este un obiectiv major al UE, care devine din ce în ce mai important cu fiecare nouă exitindere. Acest proces de lungă durată se numește coeziune și de obicei necesită cele mai multe fonduri din bugetul UE. Importanța sa deosebită a generat astfel crearea unei strategii la nivel comunitar, care însă, deși poartă numele de politică de coeziune, este mai degrabă o supradirecție de acțiune ce înglobează acțiuni aparținând politicii sociale, Politicii Agricole Comune, politicii în domeniul pescuitului și politicii regionale.” Așadar, poate fi spus că ,,Politica de coeziune cuprinde toate acțiunile Uniunii Europene care vizează realizarea dezvoltării economice armonioase și echilibrarea acesteia în special prin promovarea reducerii disparităților de dezvoltare între diferitele regiuni europene, a egalității șanselor și a dezvoltării durabile”.

Politica de Coeziune a Uniunii Europene reprezintă acea politică structurală care are în vedere echilibrarea decalajelor create între statele U.E., create datorită unor creșteri constante ale unor state. De asemenea, cu ajutorul acestei politici se încearcă o sprijinire a regiunilor care cresc mai încet decât altele cu scopul de atinge nivelul de creștere al Uniunii în ansamblu.

Potrivit lui Michel Labori ,,Politica Europeană de Coeziune Economică și Socială sau Politica regională a crescut în importanță după crearea Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) în 1975. Ea a devenit a două politică europeană după PAC în temeiul importanței bugetare. Lărgirea UE a întărit rolul său, devenind un element indispensabil al solidarității teritoriale a UE cu 28 de state membre. Politica Regională reprezintă viitorul construcției europene și întărirea ei necesară”.

Politica Regională și de Coeziune s-a format încă din 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma de către cele șase țări semnatare, Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda. Odată cu semnarea Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene, aceste țări și-au exprimat preocuparea asupra disparităților existente între diferite regiuni dar și cu privire la existența unor zone defavorizate prin relocarea unei economii comunitare solide și unitare.

Rolul Politicii Regionale și de Coeziune în creșterea economică este acela de a crea condițiile care să constituie un imbold pentru creșterea economică. „Politica de Coeziune s-a adaptat de-a lungul timpului fără a pierde din vedere obiectivul său central și anume acela de a asigura dezvoltarea echilibrată și durabilă a regiunilor Europei.”

1.1.1.Cadrul legislativ al Politicii de Dezvoltare Regională

Cadrul legislativ al Politicii de Dezvoltare Regională privește două dimensiuni: legislația Uniunii Europene și legislația națională.

În ceea ce privește legislația Uniunii Europene pot fi subliniate aici prevederile tratatelor și prevederile unor acte normative adoptate la nivelul Uniunii Europene.

În ceea ce privesc prevederile tratatelor Uniunii Europene începând cu tratatele comunitare, precum Tratatul de la Roma din anul 1957 s-a pus accentul de către Comunitățile Economice Europene pe diminuarea decalajelor existente între diferitele regiuni ale statelor membre. Acest deziderat este respectat cu deosebit interes pe parcursul acestui tratat, cât și în tratatele ulterioare. Spre exemplu, articolele 158-162, cu alte cuvinte Titlul al XVII-lea al Tratatului Instituind Comunitatea Economică Europeană, sunt dedicate în întregime acestui aspect. Articolul 158 al Tratatului explică utilitatea și necesitatea coeziunii economice și sociale armonioase în cadrul Comunității. Articolul 159 susține că obiectivul de realizare a pieței economice comune ține de reducerea diferențelor dintre nivelul de dezvoltare ale diverselor regiuni și ridicarea nivelului regiunilor sau insulelor defavorizate. Articolul 160 susține misiunea Fondului European de Dezvoltare Regională: ,, contribuie la reglementarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor mai puțin dezvoltate și la reconversia regiunilor aflate în declin.”

În ceea ce privește Actul Unic European-1986 potrivit Titlului V este consacrat ,, Coeziunii economice și sociale(articolul 130 A-articolul 130 E). Spre exemplu, articolul 130 A precizează că o dezvoltare armonioasă a comunității trece ,,întărirea coeziunii sociale”. Alineatul 2 reia preambului Tratatului de la Roma: comunitatea vizează să reducă disparitățile între diversele regiuni și întârzierea regiunilor mai puțin favorizate”.

Tratatul de la Maastricht-1992 recunoaște importanța coeziunii economice și sociale, pe care o așează în același plan cu Piața Unică și Uniunea Economică și Monetară în ceea ce privește obiectivele fundamentale ale Uniunii. Politica de Coeziune Economică și Socială este prezentată în tratat la titlul XIV(articolele 130 A și 130 E). Există o inovație prezentă în articolul 130D, reprezentat de crearea unui Fond de Coeziune destinat finanțării proiectelor în domeniul mediului, rețelelor de transport, în materie de infrastructură a transporturilor. De asemenea articolul 130 A extinde conceptul de regiune defavorizată la zonele rurale.

Tratatul de la Amsterdam reia titlul XVII (art.158-162) dispozițiile referitoare la coeziunea economică și socială. Articolul 158 (fostul articol 130 A) adaugă insulele mai puțin favorizate la regiunile nedezvoltate. El include un nou titlu cu privire la ocuparea forței de muncă, titlul VII( articolul 125-130) care vizează o mai bună coordonare a politicilor naționale pentru ocuparea forței de muncă.

Tratatul de la Nisa-2001 modifică Tratatul Instituind Comunitatea Europeană și din punctul de vedere al coeziunii economice a regiunilor. În aceste condiții, la punctul 14, articolul 2 din cadrul Tratatului de la Nisa este precizat că la articolul 161 al Tratatul Instituind Comunitatea Europeană se introduce un nou pasaj ce stabilește că de la 1 ianuarie 2007, în cazul în care perspectivele financiare plurianuale și acordul interinstituțional aferent vor fi adoptate și aplicate până la această dată, Consiliul hotărăște modul de utilizare a respectivelor fonduri anuale.

În ceea ce privește cel mai recent tratat, Tratatul de la Lisabona, articolul 2, alineatul 4 susține că ,,Uniunea Europeană promovează coeziunea economică, socială, teritorială, precum și solidaritatea între statele membre.”

Există însă pe lângă tratate și alte acte normative la nivelul Uniunii Europene care se referă la Politica de Dezvoltare Regională. Acestea sunt următoarele: ,,Regulamentul numărul 1059/2003(CE) al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind înființarea unui nomenclator comun a unităților teritoriale statistice(NUTS)”; ,,Comunicarea din 28 aprilie 2000 a Comisiei către statele membre privind liniile directoare ale inițiativei comunitare referitoare la cooperarea transeuropeană, prin care se încurajează dezvoltarea armonioasă și echilibrată a teritoriului european-INTEREG III”; ,,Regulamentul CE nr.1290/2005 (CE) din 21 iunie 2005 privind finanțarea Politicii Agricole Comune”; ,,Decizia Consiliului nr.144/2006 (CE) din 20 februarie 2006 privind stabilirea regulilor pentru dezvoltarea rurală( pentru perioada financiară 2007-2013)”, etc.

A putut fi observat că din punctul de vedere al legislației europene, Politica de Dezvoltare Regională, care mai poartă numele și de Politica Europeană de Coeziune Economică și Socială, reprezintă una dintre prioritățile Uniunii Europene încă de la existența comunităților europene, deci de atunci când nu se vorbea despre Uniunea Europeană și până în prezent. Aceasta este dovedită atât de tratate, cât și de numărul mare de acte normative ale Uniunii Europene, care privesc această politică.

Din punctul de vedere al legislației naționale pot fi subliniate prevederile de la nivelul constituției și prevederile normative și reglementările interne, ca elemente ale cadrului legislativ al politicii regionale.

În interiorul Constituției României, nu este prevăzută în mod explicit politica de dezvoltare regională. Cu toate acestea, articolul 148, alineatul 2 al constituției susține că ,,în urma aderării României la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

În ceea ce privesc prevederile normative și reglementările la nivel intern acestea au fost adoptate tocmai pentru transpunerea prevederilor acquisului comunitar în legislația internă. Pot fi date aici drept exemplu: ,,Legea 502/2002 a finanțelor publice; Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională din România; Hotărârea de Guvern 957/2005 privind organizarea și funcționarea Institutului Național de Statistică; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2007 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii”.

Poate fi observat că din punctul de vedere al legislației interne referitoare la Politica de Dezvoltare Regională în România au fost luate măsuri încă dinainte de aderarea propriu-zisă din anul 2007.

1.1.2. Cadrul instituțional al Politicii de Dezvoltare Regională

Cadrul instituțional al Politicii de Dezvoltare Regională privește două nivele: nivelul instituțional comunitar sau al Uniunii Europene și nivelul instituțional național.

La nivelul Uniunii Europene întâlnim două instituții principale care se ocupă de coordonarea Politicii de Dezvoltare Regională. Acestea sunt: Comitetul Regiunilor-care are un rol consultativ în procesul decizional privind Politica de Dezvoltare Regională și Direcția Generală pentru Politica Regională-care are un rol executiv. Există de asemenea, pe lângă aceste două instituții principale care ghidează Politica de Dezvoltare Regională la nivel european și alte instituții, cum ar fi Parlamentul European, Consiliul de Miniștrii al Uniunii Europene, Banca Europeană de investiții.

În ceea ce privește rolul Parlamentului European pentru Politica de Dezvoltare Regională poate fi precizat faptul că în domeniul politicii de dezvoltare regională în interiorul Parlamentului European activează Comitetul pentru Dezvoltare Regională (REGI). REGI este responsabil pentru Politica Regională și de Coeziune a Uniunii Europene în următoarele privințe:

Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune și alte instrumente ale Uniunii Europene privind politica de coeziune economică și socială;

Evaluarea impactului altor politici ale Uniunii Europene în domeniul coeziunii economice și sociale;

Coordonarea Instrumentelor Structurale ale Uniunii Europene;

Cooperarea cu regiunile îndepărtate, insulare și transfrontaliere;

Cooperarea cu Comitetul Regiunilor, cu autoritățile locale și regionale și cu alte organizații de cooperare interregională.

Din punctul de vedere al Consiliului de Miniștrii al Uniunii Europene poate fi susținut că acesta este asemeni Parlamentului European o instituție colegislatoare a Uniunii. Atribuțiile sale constau în exercitarea funcțiilor de definire și de coordonare a politicilor la nivelul UE. În interiorul Consiliului domeniul Politicii Regionale nu este reprezentat printr-o configurație distinctă. Acesta este supus dezbaterilor, analizelor și proceselor de coordonare în cadrul mai multor configurații. Spre exemplu, Politica de Dezvoltare Regională este parte integrantă în cadrul Consiliului de competitivitate, Consiliului de ocupare a forței de muncă, politicii sociale, politica de sănătate și protecția consumatorului, Consiliul de agricultură și pescuit, Consiliul de transport, telecomunicații și energie.

În ceea ce privește Banca Europeană de Investiții, aceasta este o instituție complementară a Uniunii Europene, cu personalitate juridică, care are misiunea de a contribui la dezvoltarea echilibrată și durabilă a pieței interne. Activitatea sa se manifestă prin acordarea de finanțări pentru susținerea de diverse proiecte, printre care se numără, spre exemplu și proiectele care urmăresc dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate.

La nivel național este surprinsă existența următoarelor instituții: Consiliul pentru Dezvoltare Regională și Agenția pentru Dezvoltare Regională. Consiliul pentru Dezvoltare Regională este un organ constituit la nivelul regiunilor de dezvoltare, în România existând în totat 8 astfel de consilii. Scopul lor este de a coordona activitățile de elaborare și de monitorizare privind implementarea politicii de dezvoltare la nivel regional. În ceea ce privește Agenția pentru Dezvoltarea Regională aceasta este un ONG de utilitate publică, cu personalitate juridică, care are drept scop implementarea politicii de dezvoltare regională la nivelul regiunilor.

1.2. Instrumente financiare, instrumente structurale, fonduri structurale

Ultima reformă a Politicii Regionale și de Coeziune a avut loc în 2006, moment în care s-a adoptat ,,Regulamentul de funcționare a Instrumentelor Structurale nr.1083/2006 din 11 iulie 2006” și a adus și câteva clarificări cu privire la noțiunile de instrumente Structurale, instrumente financiare și fonduri structurale.

Tot această reformă a scos de sub subordonarea Politicii Regionale și de Coeziune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală și Fondul European pentru Pescuit, care au fost trecute sub incidenta Politicii Agricole Comune, respectiv Politicii comune în domeniul pescuitului.

Prin urmare, în după această reformă din 2006 s-a făcut următoarea distincție între instrumente financiare, fonduri structurale și instrumente structurale.

Instrumentele financiare sunt instrumente care susțin politicile Uniunii Europene precum, Politica Regională și de Coeziune, Politica Agricolă Comună, Politica comună în domeniul pescuitului. Sunt considerate Instrumente financiare:

– Fondul Social European

– Fondul European de Dezvoltare Regională

– Fondul de Coeziune

– Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală

– Fondul European pentru Pescuit

În ceea ce privește Fondurile Structurale, din această categorie fac parte doar Fondul Social European și Fondul European de Dezvoltare Regională. Din categoria Instrumentelor Structurale, fac parte Fondurile Structurale plus Fondul de Coeziune.

Încă de la înființarea Comunității Oțelului și a Cărbunelui, fondurile structurale au reprezentat un factor important pentru realizarea politicilor europene în domeniul economic și social. Odată cu înființarea Comunității Europene, prin Tratatul de Roma, s-au făcut referiri precise la nevoia de eliminare a disparităților economice dintre regiuni. Acest aspect va fi evidențiat în interiorul lucrării, atunci când va fi observat modul în care de-a lungul timpului, o dată cu fiecare tratat, s-a făcut referire la Politica de Dezvoltare Regională.

1.2.1.Descrierea fondurilor Uniunii Europene

Mai înainte de toate, însă, trebuie realizată o descriere a fondurilor europene, tocmai pentru a observa trăsăturile acestora și mai ales fondurile europene care țin de politica regională.

Trebuie specificat faptul că fondurile europene sunt de două tipuri: fonduri structurale și de coeziune. Fondurile structurale pot fi definite ca ,,principalele instrumente ale Uniunii Europene în scopul consolidării coeziunii și solidarității, complementând în acest sens, politicile naționale de orientare pro-europeană ale statelor membre. Au esență financiară-intermediere financiară- și vin să servească implementării politicilor regionale”

Aceste fonduri sunt: Fondul European de Dezvoltare Regională; Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală; Fondul European pentru Pescuit; Fondul Social European . De asemenea, există, pe lângă fondurile structurale și Fondul de Coeziune.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), ,,potrivit articolului 176 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, este menit să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune, prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin”.

Ca domenii de aplicabilitate pot fi enunțate: ,,ajutoarele directe pentru investiții în întreprinderi în vederea creării de locuri de muncă durabile, infractructuri legate, în special de cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie și transporturi, instrumente financiare destinate să sprijine dezvoltarea regională și locală și să favorizeze cooperarea între orașe și regiuni”.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală are drept scop ,,finanțarea Politicii Agricole Comune. Își propune reconversia producției agricole și dezvoltarea de activități complementare în și pentru această ramură.”

Fondul European pentru Pescuit are drept scop ,,păstrarea echilibrului durabil resurse-exploatare în domeniul pescuitului și competitivitatea consolidată a sectorului de pescuit prin aceea a teritoriilor de care acest sector se face dependent. Se atașează aici obiective ca dezvoltarea si modernizarea flotei sau protejarea zonei marine și a bunurilor piscicole.”

Fondul Social European ,,finanțează programele de reconversie și formare atât pentru persoane angajate, cât și pentru șomeri, contribuind la implementarea Strategiei europene privind ocuparea foreței de muncă”.

Fondul de Coeziune este instiuit prin Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondurilor de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94. Acesta este ,,destinat controlului asupra nivelului investițiilor în protecția mediului și rețelele de transport.Organismul se înscrie în politica de coeziune a Uniunii Europene, dar spre deosebire de fondurile structurale, despre care Liviu Andrei ne spune că nu face parte, el (co)finanțează numai proiecte individuale, ci nu programe plurianuale”.

1.2.2.Instrumente de preaderare: PHARE, ISPA, SAPARD

Necesitatea descrierii instrumentelor de praderare este dată de dovedirea faptului că Uniunea Europeană nu a susținut financiar țările membre, printre care se numără și România, doar după aderarea la această organizație, ci și în perioada de preaderare.

PHARE începând cu anul 2000 a avut ca scop sprijinirea țărilor în curs de aderare pentru pregătirea intregrării în Uniunea Europeană, având un buget anual de 1,6 miliarde de euro, fiind structurat pe trei mari priorități: dezvoltarea capacității instituționale; investirea în infrastructura administrativă și legislativă pentru a asigura concordanța cu acquisul comunitar; sprijinirea coeziunii economice și sociale. Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare (ISPA) corespunde în mare parte Fondului de coeziune din cadrul Fondurilor Structurale, sprijinind investițiile în sistemele de transport și în infrastructura de mediu. Sprijinul acordat este de 1 miliard de euro anual, proiectele finanțate fiind de peste 5 milioane. SAPARD a a acordat 500 de milioane anual pentru țările în curs de aderare pentru implementarea acquisului comunitar, potrivit Politicii Agricole Comune și pentru restructurarea sectorului agricol și a zonelor rurale.

În ceea ce privește aplicarea acestor programe în spațiul românesc trebuie susținut faptul că din punctul de vedere al programlui PHARE, acesta este ,,implementat în cadrul Sistemului de Implementare Descentralizată (SID). În esență sistemul implică transferul responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților din România, dar sub supravegherea Comisiei Europene prin Delegația sa din București.” Din punctul de vedere al programului ISPA (Instrument for Structural Politicies for Pre-Accession-Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare), acesta este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil, conceput pentru sprijinirea țărilor candidate la procesul de aderare la Uniunea Europeană, fapt ce a fost susțunut în linii mari și în rândurile de mai sus. Implicațiile acestui program pentru România sunt date de faptul că țara noastră a primit aproximativ 240 de milioane de Euro anual prin intermediul programului ISPA în perioada 2000-2003, iar în perioada 2004-2006 a primit aproximativ 340 milioane de Euro anual. Un alt aspect important care privește implicațiile acestui program pentru România este dat de faptul că ,, în vederea implementării programului ISPA autoritățile române au fost solicitate să pregătească strategii care să identifice zonele prioritare de investiție în domeniul transportului și al mediului și care să constituie un reper important în procesul de selecție al proiectelor.”

În ceea ce privește programul SAPARD, fondurile alocate anual pentru România prin intermediul acestui program au fost de 162 de milioane de Euro. Mai mult decât atât, în scopul atingerii obiectivelor sale, menționate în rândurile de mai sus, fiecare stat inclus în programul SAPARD a adoptat un Plan Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR).

Trebuie precizat faptul că începând cu anul 2007, programele și instrumentele financiare comunitare, precum PHARE, PHARE CBC, ISPA, SAPARD, CARDS au fost înlocuite de Instrumentul pentru Asistență de Preaderare.

1.3. Cadrul programatic necesar pentru implementarea instrumentelor structurale

În condițiile în care tema lucrării este reprezentată de aplicarea instrumentelor de politică regională în România, pe lângă descrierea politicii regionale, a cadrului legislative și instituțional al acesteia se impune necesitatea descrierii cadrului programatic pentru implementarea instrumentelor structurale în perioada 2007-2013 în România. Lucrarea își propune să analizeze perioada 2007-2013, întrucât este un ciclu financiar încheiat, putând astfel observa și efectele pe care acesta le-a produs și rezultatele pe care le-a avut. Făcând o paranteză aici, este de menționat că și ulterior anului 2013 acest program a mai funcționat prin acordarea de fonduri sau realizarea de decontări. Un alt aspect ce trebuie precizat este dat de faptul că Programului Operațional Regional 2007-2013, i-a urmat POR 2014-2020, care se află în curs de desfășurare. Deși acesta este un nou program, el nu poate fi analizat pentru a realiza un plan comparativ cu POR 2007-2013, tocmai pentru că este în curs de desfășurare și nu avem acces la rezultatele și efectele sale. Totuși, se pot face referiri la acest program în analiza de față în scopul realizării unei paralele între obiectivele celor două programe operaționale și de asemenea, pentru a vedea noutățile aduse de POR 2014-2020.

Pentru implementarea Instrumentelor Structurale în România, a fost elaborat un cadru programatic și instituțional, atât în perioada 2007-2013, cât și în perioada 2014-2020.

În ceea ce privește cadrul programatic necesar pentru implementarea instrumentelor structurale în România în perioada 2007-2013, acesta este format din :

Cadrul Strategic Național de Referință (CSNR)-este un document strategic ce are în vedere programarea fondurilor Structurale și de Coeziune pentru România, în perioada 2007 – 2013. CSNR a fost elaborat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, în parteneriat cu structuri ale administrației publice centrale și locale, instituții și organizații neguvernamentale.

Planul Național de Dezvoltare-acest document are în vedere modul de planificare strategică și de gestionare a fondurilor structurale oferite României. Conform Planului Național de Dezvoltare obiectivul său global pentru perioada 2007 – 2013 este „Reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și Statele Membre ale Uniunii Europene”.

Documente cadru de implementare: acestea sunt destinate fiecărui program operațional și conțin informații necesare atât celor care implementează aceste programe, cât și beneficiarilor lor, respectiv cei care elaborează proiecte și solicită finanțare pentru aceste proiecte. Spre exemplu, pentru Programul Operațional Regional, Documentul Cadru de Implementare a fost elaborat de Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional, în colaborare cu Organismele Intermediare (Agențiile pentru Dezvoltare Regională și Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism – MDRT)

Programele operaționale și sectoriale- sunt acele documente specifice pentru fiecare din cele șase priorități naționale ale României descrise în Planul Național de Dezvoltare care detaliază modul în care se vor realiza obiectivele CSNR 2007 -2013. În România sunt șapte programe operaționale finanțate din Instrumentele Structurale care contribuie la reducerea disparităților dintre regiunile României și atingerea nivelului de dezvoltare al acesteia cu cel al statelor membre UE. Acestea sunt următoarele: Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-POS DRU; Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE); Programul Operațional Sectorial de Transport; Programul Operațional Sectorial de Mediu; Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative; Programul Operațional Regional; Programul Operațional Asistență Tehnică.

Din punctul de vedere al perioadei 2014-2020 există un nou cadru legislativ, marcat de o serie de regulamente și documente atât la nivel european, cât și la nivel național. În aceste condiții arhitectura legisilativă a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 surprinde existența următoarelor documente:

un regulament general de stabilire a unor dispoziții comune referitoare la Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF), precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind FEDR, FSE și Fondul de coeziune;

trei regulamente specifice privind FEDR, FSE și Fondul de coeziune;

două regulamente privind obiectivul de cooperare teritorială europeană și Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT)

În mod concret pot fi date drept exemplu următoarele: Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului; Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului; Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006; Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea intreprinderilor și a intreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE, etc.. În ceea ce privesc documentele strategice pentru perioada 2014-2020 pot fi menționate următoarele: Conditionalități ex-ante pentru accesarea fondurilor europene 2014-2020 în Romaâia; Coordonatele majore ale procesului de programare a fondurilor europene 2014-2020 în România; Broșura de prezentare – Politica de Coeziune a UE 2014 – 2020; EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii; Programul de convergență al României 2011-2014; Recomandare privind Programul național de reformă din 2011 al României și de emitere a unui aviz al Consiliului privind Programul de convergență actualizat al României pentru perioada 2011-2014, etc..

De asemenea, mai trebuie menționat faptul că noul proces de programare are următoarele caracteristici:

concentrarea tematică asupra priorităților Strategiei Europa 2020 pentru o ,,creștere inteligentă, durabilă și incluzivă”, transpusă în Cadrul Strategic Comun (CSC) la nivel european;

un cadru unic de programare la nivelul fiecărui Stat Membru – numit Contract /Acord de Parteneriat (C/AP) 2014-2020 (care să înlocuiască actualul Cadru Strategic Național de Referință 2007-2013) și care va acoperi instrumentele structurale și fondurile destinate dezvoltării rurale și pescuitului, respectiv: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC), FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) și FEPM (Fondul European pentru Pescuit și afaceri Maritime); aceste fonduri, programate prin CSC, vor contribui la realizarea obiectivelor Uniunii privind o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă;

posibilitatea de a putea elabora programe multi-fond în cazul implementării instrumentelor structurale;

oportunități extinse pentru abordarea teritorială a programării;

un accent crescut pe performanța și monitorizarea rezultatelor;

orientarea specifică a cheltuielilor către realizarea priorităților Uniunii și delimitarea clară a sumelor alocate în acest scop;

impunerea unor condiționalități macroeconomice, ex-ante și ex-post pentru accesarea/cheltuirea fondurilor;

· simplificarea procesului de implementare și un mai bun management al fondurilor.

A putut fi observat faptul că dacă în prima perioada analizată 2007-2013 s-a vorbit despre modul în care se realizează absorbția fondurilor europene, în a doua perioada 2014-2020 au fost evaluate rezultatele avute de programele operaționale și în aceste condiții s-a pus mai degrabă accentul pe îmbunătățirea absorbției și pe o coordonare mai atentă a fondurilor europene. Tocmai de aceea, deși scopul lucrării este de a analiza în special POR 2007-2013, care este un ciclu încheiat și deci putem vedea rezultatele și efectele sale, se impune necesitatea menționării cel puțin a obiectivelor și cadrului legislativ adus de POR 2014-2020.

1.4. Cadrul instituțional al gestionării instrumentelor structurale în România

Tema lucrării este reprezentată de aplicarea instrumentelor de politică regională în România. Cu toate că accentul este pus pe Politica de Dezvoltare Regională și cu toate că va fi realizat un studiu de caz în scopul observării modului în care a fost implementat Programul Operațional Regional, parte a Politicii de Dezvoltare Regională în regiunea București-Ilfov, pentru observarea modalității de aplicare a instrumentelor structurale în România vor fi prezentate instituțiile abilitate pentru susținerea fiecărui program operațional în România. Acest lucru se datorează faptului că și programele au într-o măsură sau alta rolul de a susține dezvoltarea și coeziunea statelor membre ale Uniunii Europene și a regiunilor acestora.

1.4.1. Instituțiile programelor operaționale de care beneficiază România

Programele operaționale se implementează printr-un cadru instituțional specific, care cuprinde:

Autorități de Management

Organisme Intermediare (care, după caz, implementează Programe Operaționale Sectoriale – POS)

Autoritate de Plată.

Ministerul Finanțelor Publice (MFP) îndeplinește, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, rolul de coordonator național al sistemului instituțional, legislativ și procedural de programare și implementare a instrumentelor structurale.

De asemenea, în cadrul MFP se constituie Autoritatea de Certificare și Autoritatea de Plată (organismul competent pentru efectuarea plăților) pentru toate cele trei instrumente structurale (FEDR-Fondul European de Dezvoltare Regională, FSE-Fondul Social European și FC-Fondul de Coeziune).

1. Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE):

Autoritatea de Management: Ministerul Finanțelor Publice

Organisme Intermediare:

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri pentru POS CCE Axa prioritară 1

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică pentru POS CCE Axa prioritară 2

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale pentru POS CCE Axa prioritară 3

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri – Direcția Politică Energetică pentru POS CCE Axa prioritară 4

Fondul european: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

2. Programul Operațional Sectorial – Infrastructura de transport (POS T) :

Autoritatea de Management: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Organisme Intermediare: –

Fonduri europene:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul de Coeziune (FC)

3. Programul Operațional Sectorial de Mediu (POS Mediu) :

Autoritatea de Management: Ministerul Mediului

Organisme Intermediare: Agențiile Regionale de Protecție a Mediului

Fonduri europene:

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul de Coeziune (FC)

4. Programul Operațional Regional (POR):

– Autoritatea de Management: Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței

Organisme Intermediare:

Agențiile de Dezvoltare Regională

Fondul european: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

5. Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU):

Autoritatea de Management: Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Organisme Intermediare:

Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă

Ministerul Educației și Cercetării – Departamentul de Educație

Fondul european: Fondul Social European (FSE).

6. Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative (PO DCA):

Autoritatea de Management: Ministerul Administrației și Internelor

Organisme Intermediare:

Fondul european: Fondul Social European (FSE).

7. Programul Operațional Asistență tehnică (PO AT):

Autoritatea de Management: Ministerul Finanțelor Publice

Organisme Intermediare:

Fondul european: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

1.5. Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013 și perioada 2014-2020

Deși accentul va fi pus pe analizarea obiectiveleor Politicii Regionale și de Coeziune, în scopul realizării unei paranteze care să sublinieze modul în care au fost aduse noutăți în interiorul acestei politici, vor fi expuse obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune și pentru perioada 2014-2020.

1.5.1. . Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013

Pentru perioada 2007-2013 au fost identificate trei obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune:

Obiectivul 1 – Convergență;

Obiectivul 2 – Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă;

Obiectivul 3 – Cooperare teritorială europeană.

Obiectivul convergență este obiectivul care sprijină regiunile rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (adică regiunile NUTS II cu un PIB/Capital < 75% din media comunitară – acest PIB a fost calculat pe baza datelor existente în perioada 200-2002). Este obiectivul prioritar al Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013 care absoarbe 81,5% din totalul finanțării, adică aproximativ 251,163 miliarde de euro.

Conform Regulamentului C.E. nr. 1083/2006 din iulie 2006, acest obiectiv este destinat reducerii decalajului existent între diferite regiuni ale statelor membre vizând îmbunătățirea condițiilor de viață și de lucru, prin creșterea calității investițiilor în capitalul uman și fizic, dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere, a cercetării și inovării, îmbunătățirea adaptării la schimbările de natură economică și socială, protecția mediului, eficiența administrativă.

Din acest obiectiv pot fi finanțate și statele membre care prezentau un PIB/Capital mai mic decât 90% din media comunitară.

Obiectivul Competitivității regionale și ocuparea forței de muncă sprijină regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca nivel de dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei de la Lisabona.Din totalul finanțării alocate Politicii Regionale și de Coeziune, acestui obiectiv îi revine o pondere de aproximativ 16%, însumând aproximativ 48,127 miliarde euro.

Direcțiile de acțiune ale acestui obiectiv sunt:

1. Inovarea și promovarea societății bazate pe cunoaștere;

2. Crearea de locuri de muncă.

Obiectivul Competitivitate Regională și Ocuparea Forței de Muncă ,,vizează îmbunătățirea competitivității, atractivității și a gradului de ocupare a regiunilor prin anticiparea schimbărilor de ordin economic și social, prin îmbunătățirea și creșterea investițiilor în capitalul uman, prin promovarea economiei bazate pe cunoaștere, a cercetării și inovării, antreprenorialului, protecției mediului și prin îmbunătățirea capacității de adoptare a angajaților și a firmei la condițiile pieței.” Regiunile eligibile pentru finanțare prin acest obiectiv sunt cele care se confruntă cu probleme structurale și au peste 75% din PIB-ul mediu european.

Obiectivul Cooperare teritorială europeană este obiectivul care promovează o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării și a schimbului de bune practici între toate regiunile Uniunii Europene. Ponderea financiară a acestui obiectiv este de 2.5% din finanțarea totală a Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013, aproximativ 7,75 mld euro.

Conform ,,Regulamentului C.E. nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006”, acest obiectiv vizează întărirea cooperării interregionale prin promovarea inițiativelor comune locale și regionale și a schimburilor de experiență la nivel teritorial corespunzător, prin întărirea cooperării transnaționale prin acțiuni ce vizează dezvoltarea teritorială în acord cu prioritățile comunitare.

Creșterea cooperării între regiuni se realizează pe trei niveluri:

Cooperare interregională;

Cooperare transfrontalieră;

Cooperare transnațională

1.5.2. . Obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2014-2020

În ceea ce privesc obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune pentru perioada 2014-2020 trebuie menționat mai înainte de toate că ,,bazându-se pe experiențele realizărilor înregistrate cu ajutorul instrumentelor financiare din ciclurile actuale și anterioare ale politicii de coeziune și evidențiind importanța conferită acestora în Cadrul financiar multianual 2014-2020, cadrul juridic și de politică pentru perioada 2014-2020 stimulează o mai mare extindere și consolidare a utilizării instrumentelor financiare în cursul noii perioade de programare, ca alternativă mai eficientă și durabilă care vine în completarea finanțării tradiționale bazate pe subvenții”.

Comisia a propus mai multe schimbări importante ale modului în care politica de coeziune este concepută și pusă în aplicare, și anume:

concentrarea asupra priorităților Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

recompensarea performanțelor;

sprijinirea programării integrate;

accentul pus pe rezultate – monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor convenite;

consolidarea coeziunii teritoriale;

simplificarea aplicării.

Aspectul care trebuie subliniat este reprezentat de schimbările care au loc în obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională în perioada 2014-2020, comparativ cu perioada 2007-2013. În aceste condiții poate fi susținut că ,,în comparație cu perioada de programare 2007-2013, normele adoptate pentru instrumentele financiare aferente perioadei 2014-2020 sunt neprescriptive în raport cu sectoarele, beneficiarii, tipurile de proiecte și de activități care urmează să fie sprijinite. Statele membre și autoritățile de gestionare pot utiliza instrumente financiare în legătură cu toate obiectivele tematice care intră sub incidența programelor operaționale(PO) și pentru toate fondurile, în cazul în care acest lucru este eficient și eficace.” De asemenea, mai trebuie adăugat că acest nou cadru conține norme clare care să permită o combinare mai adecvată a instrumentelor financiare cu alte forme de sprijin, în special cu subvențiile, întrucât aceasta stimulează mai intens elaborarea de sisteme de asistență bine adaptate, care respectă necesitățile specifice ale statelor membre sau regiunilor.

Mai trebuie adăugat faptul că în ceea ce privesc elementele de noutate ale acestei noi perioade,2014-2020, ,,instrumentele financiare reprezintă o categorie specială de cheltuieli, iar elaborarea și punerea lor în aplicare cu succes depinde de o evaluare corectă a deficiențelor și necesităților identificate pe piață. Prin urmare, în contextul unui PO, există o nouă dispoziție, potrivit căreia instrumentele financiare ar trebui să fie elaborate pe baza unei evaluări ex ante, care să fi identificat deficiențele pieții sau situațiile de investiții sub nivelul optim, necesitățile respective de investiții, posibila participare a sectorului privat și valoarea adăugată rezultată a instrumentului financiar în cauză.”

Capitolul 2

Considerații privind finanțarea dezvoltării regionale din fonduri europene în România în perioada 2007-2013 și viziunea pentru perioada 2014-2020

2.1 Integrarea strategiilor de dezvoltare regională. Programul regio 2007-2013

Programul Operațional Regional este unul din instrumentele prin care se realizează obiectivele Cadrului Strategic Național de Referință pentru perioada 2007- 2013. Acesta include toate cele 8 Regiuni de dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale, modificată prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003 referitor la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităților teritoriale.

Cele 8 Regiuni de Dezvotare sunt :

Regiunea 1: Nord-Est include 6 județe: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui.

Regiunea 2: Sud-Est include 6 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea.

Regiunea 3: Sud-Muntenia include 7 județe : Argeș. Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman.

Regiunea 4: Sud-Vest include 5 județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea.

Regiunea 5: Vest include 6 județe: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș.

Regiunea 6: Nord-Vest, include 6 județe: Bihor, Bistrița Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj.

Regiunea 7: Centru, include 6 judete: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu.

Regiunea 8: București- Ilfov, include capitala țării București și județul Ilfov.

Mai înainte de toate trebuie precizat despre Programul Operațional Regional faptul că ia în considerare considerare gradul scăzut al capacității de planificare și programare din țară și prevede, în linii mari, axe prioritare tematice la nivel național și anume:

Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor-potențiali poli de creștere;

Axa 2 – Îmbunătățirea infrasctructurii regionale și locale de transport;

Axa 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale;

Axa 4– Consolidarea mediului de afaceri regional și local;

Axa 5 – Dezvoltarea durabila și promovarea turismului;

Axa 6 – Asistență tehnică;

Programul Operațional Regional a fost elaborat ,,conform principiului European al subsidiarității, în baza strategiilor de dezvoltare regională și se adresează regiunilor de nivel NUTS II în conformitate cu Regulamentul CE nr.1059/2003 de clasificare statistică a unității teritoriale care corespund celor 8 regiuni de dezvoltare ale României”.Acest program este finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională , din bugetul de stat, bugetele locale dar și din alte surse private. Ca toate celelalte programe și acest program contribuie la obiectivele Politicii Regionale și de Coeziune și anume reducerea disparităților de dezvoltare economică.

Prin obiectivul său, de a reduce disparitățile de dezvoltare economică și socială dintre România și alte state membre ale Uniunii Europene, Programul Operațional Regional cuprinde toate cele 8 regiuni de dezvoltare din România stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale. Putem observa că prin axele sale prioritare și domeniile sale majore de intervenție, acest program încearcă să asigure ,,o creștere echilibrată a tuturor zonelor țării” pe domenii precum infrastructura socială, industrie, dezvoltarea mediului de afaceri, infrastructura regională și locală de transport, turism etc.

,,POR își propune să sprijine acest proces de creștere distribuită geografic, dându-i o dimensiune locală mai pregnant și permițând diferitelor zone ale țării să-și valorifice resursele specific pe baza nevoilor locale și a potențialului local, iar diversitatea căilor de dezvoltare a diferitelor zone ale țării poate avea loc pe baza propriei lor istorii a resurselor și a punctelor lor forte”.

Pentru elaborarea acestui program a fost necesar realizarea unei analize SWOT a situației curente. În urma acestei analize s-a constatat că există infrastructura publică socială cu mult sub standardele întâlnite în alte țări membre ale Uniunii Europene, rețeaua de transport națională și europeană prezentă o accesabilitate redusă, iar în unele regiuni, precum, regiunea Nord – Est, Sud și Sud – Vest, este prezent un grad ridicat de dependent de agricultură.

Pe lângă aceste neajunsuri s-au adăugat și altele precum : infrastructura de afaceri subdezvoltată și distribuită inegal pe teritoriul țării; în anumite zone ale țării, sectoarele de microîntreprinderi n, de servicii și de comerț erau subdezvoltate și ce e mai important , lipsa infrastructurii moderne (apă, canalizare, drumuri modernizate, iluminare publică) afectează interesul investitorilor străini asupra României.

Din păcate, în urma acestei analize SWOT s-au constatat mai multe puncte slabe decât puncte tari.Cu privire la investițiile străine directe, se pare că acestea sunt concentrate mai mult în jurul Municipiului București.

Am putea spune că oportunități de valorificare a României sunt destule. Există fluxuri importante de investiții străine directe, avem resurse turistice neexploatate în toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, iar poziția noastră geografică și nivelul scăzut de salarizare al forței de muncă ne ajută foarte mult.

Însă, aceste oportunități pot fi greu de accesat din cauza îmbătrânirii și scăderii populației, capacitatea de planificare insuficient dezvoltată a autorităților locale, incapacitatea acestora și lipsă de experiență de a atrage fonduri necesare pentru punerea în aplicare a proiectelor mari de infrastructură. Toate acestea îngreunează dezvoltarea pe regiuni ale României.

În urma acestei analize SWOT a fost elaborate și o strategie a Programului Operațional Regional, care respectă prevederile Cadrului Național Strategic de Referință, strategie care ajută la îmbunătățirea punctelor slabe identificate și la accesarea oportunităților.

Această strategie contribuie la diminuarea disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene. De asemenea, a fost elaborate în concordant cu principiul European al subsidiarității și se bazează pe strategiile de Dezvoltare ale Regiunilor, elaborate la nivel regional.

Prin această strategie se încearcă o dezvoltare regională și locală cu ajutorul resurselor prin sprijinirea dezvoltării infrastructurii sociale și economice în concordanță cu nevoile regionale, potențial turistic regional din ce în ce mai valorificat; mediu de afaceri îmbunătățit; ,,dezvoltarea polilor de creștere urbani regionali/locali prin adoptarea unei abordări de dezvoltare regional policentrică și îmbunătățirea legăturilor dintre zonele rurale și cele urbane”.

Din păcate, investițiile de care are nevoie România pentru a atinge nivelul de dezvoltare al țărilor membre ale Uniunii Europene sunt foarte mari, iar resursele financiare alocate acesteia din Programul Operațional Regional nu sunt suficiente.Din această cauză, intervențiile potențiale prin POR, trebuie prioritizate astfel încât contribuția lor la dezvoltarea regiunilor din România să fie pe termen lung.

2.2. Integrarea strategiilor de dezvoltare regională. Programul regio 2014-2020

Programul Operațional Regional 2014-2020 își propune să asigure continuitatea viziunii strategice privind dezvoltarea regională în România, prin completarea și dezvoltarea direcțiilor și priorităților de dezvoltare regională conținute în PND și CNSR 2007–2013 și implementate prin POR 2007–2013, precum și prin alte programe naționale. Această abordare are la bază una dintre principalele recomandări ale Raportului de evaluare ex-ante POR 2007–2013, în care se afirmă că pe termen lung obiectivul global al politicii de dezvoltare regională va putea fi atins dacă se urmăresc în continuare prioritățile majore de dezvoltare stabilite în perioada 2007-2013.

Strategia POR 2014-2020 se fundamentează pe analize socio-economice detaliate care evidențiază actualitatea celor mai multe priorități de dezvoltare regională identificate pentru perioada 2007-2013, dar și priorități noi, menite să conducă la creșterea capacității inovative la nivel regional și local. Sunt încă de actualitate nevoile de dezvoltare a anumitor tipuri de infrastructuri de transport, educațională, de sănătate completate cu priorități noi, impuse de necesitatea modernizării economiilor regionale românești, în concordanță cu politica de coeziune a UE și cu țintele de atins în contextul Strategiei Europa 2020, privind investițiile în tehnologii moderne, servicii și creșterea competitivității.

În ceea ce privesc obiectivele, prioritățile, instrumentele și măsurile, dar și tipurile de proiecte ale POR 2014-2020, acestea pot fi observate în cadrul anexei numărul 1.

2.3. Plan financiar al Programului Operațional Regional 2007-2013 și al Programului Operațional Regional 2014-2020

România, datorită faptului că se află sub 75% din media PIB a UE, se încadrează în obiectivul de convergență a politicii regionale și de coeziune.

Astfel, din cei 19 667 milioane euro programați pentru România în perioada 2007- 2013, doar 3 726 milioane de euro au fost alocați POR.Pe lângă aceste resurse financiare provenite din Fondul European de Dezvoltare Regională, bugetul POR mai este format și din fonduri publice naționale în valoare de 657, 76 milioane euro și fonduri private estimate la valoarea de 184,76 milioane euro.

În ceea ce privește perioada 2014-2020 Consiliul a convenit asupra unui plafon global de cheltuieli de 959,988 miliarde Euro, alocat pe cinci capitole:

Crestere inteligenta si favorabila incluziunii – 451,194 miliarde Euro (47%)

Crestere durabila: Resurse naturale – 374.395 miliarde Euro (39%)

Europa in lume – 57.599 miliarde Euro (6%)

Administratie – 57.599 miliarde Euro (6%)

Securitate si cetatenie – 19.200 miliarde (2%)

Capitolul 3

Studiu de caz-Implementarea Programului Operațional Regional în Regiunea București Ilfov în perioada 2007-2013

Politica de coeziune este realizată prin intermediul a trei fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune. Acestea susțin diverse programe al căror scop este coeziunea la nivelul statelor UE: Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Programul Operațional Regional, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul Operațional Sectorial de Mediu, Programul Operațional Sectorial de Transport.

Pentru a analiza randamentul Politicii de Coeziune la nivel României ar fi trebuit analizate rezultatele tuturor programelor pe toate axele de dezvoltare regională și în toate regiunile, ceea ce este imposibil într-un spațiu limitat. În pofida acestui fapt, va fi analizată Regiunea București Ilfov și rezultatele POR în această regiune în perioada 2007-2013. Alegerea acestei perioade este dată de faptul că ea reprezintă perioada în care au loc primele rezultate ale finanțării europene la nivelul României și de asemenea reprezintă un ciclu finalizat. În aceste condiții, putem beneficia atât de rezultatele acestui ciclu financiar, cât și de efectele sale. Însă, așa cum a fost realizat și în capitolele precedente, în special în interiorul capitolului al doilea, deși este un program financiar aflat abia la început, al doilea Program Operațional Regional este necesar de menționat pentru a se vedea obieictivele și cadrul programtic propuse de acesta. Altfel spus, menționarea acestuia și analizarea sa, însă nu din punctul de vedere al rezultatelor sale, deci din punct de vedere practic, ci doar din punct de vedere strategic, este necesară pentru a vedea care au fost greșelile fostului POR.

3.1. Managementul și implementarea Programului Operațional Regional

O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a avut acces la un flux important de fonduri structurale, fonduri accesate cu scopul creșterii economice și sociale.

Fondurile structurale au la bază un număr de 5 principii majore ce asigură clarificarea și raționalizarea misiunii lor, oferind astfel o coordonare de coerență în sprijinul comunitar:

Principiul programării – se realizează pe baza deciziilor luate în parteneriat cu Statul Membru printr-o serie de etape succesive, finalizându-se cu asumarea de sarcini de către organisme publice sau private;

Principiul parteneriatului – toate acțiunile întreprinse de către Comisia Europeană cu privire la Fondurile Structurale și de Coeziune trebuie stabilite în parteneriat cu statele membre;

Principiul adiționalității constă în faptul că Programele Operaționale ale unui stat membru sunt compuse atât din fondurile UE cât și din fondurile naționale sau alte surse;

Principiul monitorizării, controlului și evaluării – statele membre au responsabilitate de a desemna o autoritate naționala (corespunzătoare fiecărui program al fondurilor) și comitete de monitorizare conduse de câte un reprezentant autorității naționale de implementare;

Principiul subsidiarității – autoritatea superioară nu va putea să acționeze dacă un obiectiv este atins în mod satisfăcător la un nivel inferior, astfel rămâne la atitudinea autorităților de management desemnate de către statele membre să selecționeze proiectele ce vor primi finanțare și să supravegheze implementarea lor.

Programul Operațional Regional (POR) este unul din cele șapte Programe Operaționale (documente de programare) românești agreate cu Uniunea Europeană, fiind un instrument foarte important pentru implementarea Strategiei Naționale de Dezvoltare și a politicilor de dezvoltare regională. Acesta poate opera în toate cele opt Regiuni de Dezvoltare din România fiind finanțat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR).

Managementul și implementarea Programului Operațional Regional (POR) este o responsabilitate ce revine Autorității de Management desemnate pentru acest program, responsabilitate gestionată conform Regulamentelor CE și a principiilor unui management financiar riguros.

Ca orice mare realizare, totul pornește de la o idee bine întemeiată pentru a merge hotărât la drum în punerea ei în practică într-un timp determinat și cu un calcul financiar în prealabil. Astfel un proiect Regio reprezintă un grup de activități specifice prin care se realizează un scop într-un cadrul de timp stabilit. Conform dicționarului managementului de proiect (editat de AFNOR) ,,Proiectul este un ansamblu de acțiuni de realizat, pentru a satisface un obiectiv bine definit în cadrul unei misiuni precise și pentru realizarea cărora s-a identificat nu numai un început, dar și o finalizare”.

În realizarea unui proiect de fonduri structurale pe POR în Regiunea București – Ilfov trebuie ținut cont în primul rând să fie o strânsă colaborare între beneficiar, consultant / proiectant și ADRBI, dar și de respectarea procedurilor privind conformelor normelor în vigoare: achizițiile publice, identitatea vizuală, monitorizarea proiectului și rambursarea cheltuielilor.

Conform contractului de finanțare beneficiarul are obligația să implementeze Proiectul pe propria răspundere și în conformitate cu prevederile legislației comunitare și naționale în vigoare. De asemeni, acesta va fi singurul răspunzător în fața AM POR / OI pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract pentru implementarea proiectului și realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanțare. Este important să se cunoască detaliile contractului de finanțare și anexele lui pentru a fi informat legat de drepturile și obligațiile ce i se cuvin titularului.

Proiectele Regio se realizează într-o succesiune de etape începând de la un document strategic de dezvoltare din care se desprinde ideea de proiect (domeniu: resurse umane, mediu, turism etc.). Următoarele etape fiind formularea, implementarea și în final evaluarea acestuia având drept elemente esențiale: scopul proiectului, beneficiarii, partenerii, obiectivele, planul de evaluare și bugetul.

În ceea ce privește mecanismul de implementare la nivelul regiunii București – Ilfov trebuie menționate următoarele:

ADRBI lansează procesul de depunere a cererilor de finanțare

ADRBI primește cererile de finanțare

ADRBI efectuează preselecția proiectelor folosind criteriile generale de eligibilitate

ADRBI efectuează evaluarea proiectelor din punct de vedere tehnic și financiar, folosind criteriile de selecție aprobate de Comitetul de Monitorizare

ADRBI transmite Autorității de Management (MIE) lista finală a proiectelor selectate

AM/ MIE ia decizia finală asupra proiectelor finanțate

AM/ MIE și/sau ADRBI semnează contractele cu beneficiarii

Implementarea proiectelor de către beneficiar

3.2. Informații specifice regiunii București – Ilfov

3.2.1. Trăsături generale ale regiunii București-Iflov

Regiunea București – Ilfov, este constituită din ,,municipiul București – capitala României – și județul Ilfov și este situată în partea centrală a Câmpiei Române. Are o suprafață de 1.821 kmp, din care 13,1% reprezintă teritoriul administrativ al Municipiului București și 86,9% al județului Ilfov.”

Din punctul de vedere al ratei natalității în anul 2010 București-Iflov este regiunea cu cea mai mică pondere a populației tinere în toată perioada 1990-2010; sunt surprinse cele mai mici scăderi ale populației tinere în perioada analizată; de asemenea este regiunea cu cele mai mici creșteri ale ponderii grupurilor de vârstă adultă și în vârstă. La nivel regional, regiunea București-Ilfov este singura regiune cu o durată medie a vieții de peste 75,3 ani în anul 2010, urmată de regiunea Centru cu 73,9 ani, celelalte șase regiuni înregistrat durate medii sub media națională, cuprinse 73,0 ani și 73,3 ani.

În ceea ce privește numărul imigranților ,, în perioada 1990-2009 au imigrat oficial în România peste 114 mii persoane, dintre care jumătate în perioada 1997-2002, când s-a înregistrat un flux important de imigranți de etnie română din Republica Moldova și Ucraina; persoanele venite din aceste state reprezentând 80% din totalul imigranților intrați în România în aceea perioadă. La nivel regional, se remarcăRegiunea București-Ilfov, cu cele mai mari fluxuri de imigranți.”

. Din punctul de vedere al ratei de muncă trebuie precizat faptul că față de trendul descrescător al ratei de activitate, un caz particular îl reprezintă București-Ilfov care din anul 2001, când înregistra o ratăde 62%, cunoaște o creștere rapidă ajungând în ultimii ani la peste 80%, fiind regiunea capitală care controlează activitatea economică.

Graficul de mai jos redă dinamica ratei de activitate pe regiuni în perioada 1990-2010.

Graficul număru 1:

Sursa :http://www.inforegio.ro/images/programare2014-2020/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013.pdf, consultat la 10.03.2015

În ceea ce privește rata șomajului Regiunea București-Ilfov are o rată a șomajului sub nivelul național de 7%. Acest lucru este reflectat de graficul numărul 2.

Graficul numărul 2:

.

Sursa:http://www.inforegio.ro/images/programare2014-2020/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013.pdf, consultat la 10.03.2015

În ceea ce privește domeniile de activitate, în regiune sunt prezente toate ramurile industriale, regiunea București – Ilfov reprezentând principala aglomerare industrială din țară.

Astfel poate fi văzut faptul că din punct de vedere economic, regiunea București-Ilfov este cea mai dezvoltată dintre toate regiunile din România.

3.2.2.Aplicarea Programului Operațional Regional în Regiunea București Ilfov

ADRBI este organizația neguvernamentală, non profit și de utilitate publică care are în vedere dezvoltarea regiunii București – Ilfov. Încă din 1999, ADRBI a implementat multe programe care au fost destinate dezvoltării socio-economice în regiunea București – Ilfov.

Obiectivele agenției sunt:

Realizarea coeziunii teritoriale, economice și sociale în conformitate cu politicile UE și cu planul național de Dezvoltare Regională prin dezvoltarea competențelor la nivel regional, prin promovarea cooperării intra și interregionale, precum și transnaționale, prin atragerea unor investiții în regiunile publice, private și mixte, pentru o gestionare eficiență și responsabilă a programelor și proiectelor aprobate.

Promovarea principiilor unei dezvoltări durabile ale regiunii prin implementarea Planului de Dezvoltare Regională București Ilfov (PDRBI), accelerând procesele de inovare și transfer de know-how atât la nivel regional și național, cât și internațional.

Principalele activități: elaborarea și reactualizarea Planului de Dezvoltare regională (PDR), a planurilor și programelor aferente la nivelul regiunii; asigurarea managementului tehnic și financiar al fondului pentru dezvoltare regională, în scopul realizării obiectivelor prevăzute în programe de dezvoltare regională; selectarea, contractarea, monitorizarea și verificarea proiectelor finanțate prin intermediul agenției promovarea regiunii și a activităților care decurg din politicile de dezvoltare regională alte activități conform atribuțiilor conferite de Legea nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România.

Alocarea financiară pentru regiunea București – Ilfov pentru acest program este de aproximativ 357 milioane euro.Implementarea REGIO se face prin axe prioritare și domenii majore de intervenție ce urmăresc realizarea obiectivelor naționale prioritare de dezvoltare a României 2007 – 2013.

Pentru fiecare axă prioritară, în regiunea București – Ilfov au fost alocate următoarele sume:

Axa 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – potențiali poli de creștere, 120.79 milioane euro

Axa 2 – Îmbunătățirea infrastructurii regionale și locale de transport, 76,12 milioane euro

Axa 3 – Îmbunătățirea infrastructurii sociale, 16,82 (pentru domeniul major de intervenție 3.1), 8,64 (pentru domeniul major de intervenție 3.2), 8.64 (domeniul major de intervenție 3.3), 24,74 (domeniul major de intervenție 3.4)

Axa 4 – Consolidarea mediului de afaceri regional și local 30,38 milioane euro pentru

Axa 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului 51.95 milioane euro

Pentru implementarea Regio în regiunea București Ilfov, ADRBI desfășoară activități necesare unei implementări corecte și transparente. În acest caz, ADRBI realizează următoarele activități:

1.Informare și comunicare prin:

– planul de comunicare regional, prin organizarea de evenimente gratuite pentru potențialii beneficiari, mass media și cu publicul larg, participarea la conferințe, seminarii locale și regionale, internaționale cu scopul de a asigura un grad înalt de informare și transparență pentru implementarea Programului Operațional Regional

– prin biroul de informare REGIO – acest birou oferă informații cu privire la oportunitățile de finanțare regio; axele prioritare și domeniile majore de intervenție, criteriile de eligibilitate a solicitanților și a proiectelor, existența beneficiarilor cu privire la respectarea prevederilor manualului de identitate vizuală;

– prin site-ul pentru regiunea București Ilfov

– prin newsletter- abonare gratuită

– prin relația cu mass media

– rețeaua comunicatorilor Regio

2.Sprijin pentru dezvoltarea proiectelor

3.Evaluare, selecție și contractare proiecte.

Această activitate este realizată cu ajutorul biroului de evaluare, selecție și contractare (BESC). Acest birou este cel care se ocupă de evaluare administrativă și eligibilitatea potențialilor beneficiari, cât și de verificarea conformității proiectelor tehnice. Evaluarea tehnică și financiară este realizată de către experți independenți contractați de AM pentru ADRBI.

4.Monitorizare proiecte este o activitate realizată de către departamentul Monitorizare Proiecte (DMP), pe tot parcursul implementării proiectelor finanțate prin REGIO. Monitorizarea se transmite periodic la AM. Tot DMP introduce date în sistemul Unic de Management al Informațiilor (SMIS) și asigură actualizarea acestora, în vederea operațiunilor din cadrul fiecărui proiect regio în curs de implementare .

5.Verificare proiecte cu ajutorul Departamentului Verificare Proiect (DVP)

6.Asistența Tehnică – în vederea creșterii nivelului transparenței și eficienței managementului REGIO – Programul Operațional Regional, ADRBI dezvoltă proiecte finanțate din acest program pentru sprijinirea implementării, managementului și evaluarea proiectelor și activităților de informare și publicitate.

Încă de la deschiderea Programului Operațional Regional 2007 – 2013, au fost depuse numeroase proiecte la sediul Agenției pentru Dezvoltarea Regională București – Ilfov. Situația proiectelor depuse la data de 5. 04. 2013 este următoarea:

Pentru Axa prioritară 1, au fost depuse 66 de proiecte din care 13 se află în evaluare, 10 proiecte sunt pe lista de rezervă, 10 pe lista de proiecte respinse și restul de 33 de proiecte au fost contractate.

Finanțarea solicitată de proiectele depuse a fost de 853 504 329, 95 RON, din care doar contractat a fost de 403 746 811,35 RON. Din această sumă a fost oferită refinanțare în valoare de 7 567 843,48 RON și rambursată de către Autoritatea de Management doar 6 270 418,24 RON.

Cele mai multe proiecte, în număr de 46, depuse pe axa prioritară 1 au fost pentru subdomeniul centre urbane cel de-al doilea apel din 2010. Pentru primul apel ce a avut loc în anul 2009 au fost depuse doar 20 de proiecte.

Axa prioritară 2 a înregistrat un număr de 40 de proiecte depuse cu o valoare a finanțării solicitate de 976 505 543,51 RON. Din cele 40 de proiecte depuse doar un proiect se află încă în evaluare, 7 pe listă de rezervă și 13 au fost respinse. Prin urmare, au fost semnate contracte de finanțare doar cu 19 proiecte cu o valoare de 423 325 758,8 RON.

Valoarea prefinanțării plătită de AMPOR a fost de 51 205 523,10 RON și valoarea rambursată de 100 370 876,91 RON.

În ceea ce privește axa prioritară 3, aceasta a înregistrat un număr de 76 de proiecte depuse cu o valoare de 902 285 855,28 RON. Din acest număr de proiecte depuse, 32 se află în evaluare, 2 se află pe lista de rezervă și 16 au fost respinse.

Prin urmare, au fost contractate un număr de 26 de proiecte cu o valoare de finanțare solicitată de 281 772 843,21 RON. Din această valoare, AMPOR a plătit sub formă de prefinanțare suma de 14 416 767,52 RON și a rambursat suma 8 260 273,26 RON.

Pentru axa prioritară 4 au fost depuse 605 proiecte cu o valoare de finanțare solicitată pentru toate proiectele de 777 278 424,04 RON. Din cele 605 proiecte, doar 194 au fost contractate, restul de 411 au intrat pe lista de rezervă (120 de proiecte) sau au fost respinse (206 proiecte) și unul încă se află în evaluare. Pentru 84 de proiecte la DMI 4.3 depuse în perioada 13.09.2010- 04.10.2010 verificarea CAE este suspendată, în conformitate cu instrucțiunea AMPOR privind suspendarea depunerii cererilor de finanțare în regiunea București – Ilfov, astfel încât valoarea finanțării solicitate indicată este doar pentru 425 proiecte total depuse .

Cele mai multe proiecte depuse pentru această axă au fost pentru DMI 4.3 (571 de proiecte), urmat de DMI 3.4 (37 de proiecte).

Valoarea proiectelor contractate a fost de 264 120 173,68 RON. Din această valoare, rambursarea a fost de 58 769 910,43 RON.

Axa prioritară 5 a fost cea mai slabă accesată. Ea a înregistrat 20 de proiecte depuse cu o valoare inițială de 369 562 439,19 RON. Din acest număr de proiecte, doar 1 se află încă în evaluare, 3 pe lista de rezervă și 6 respinse. Prin urmare, au fost contractate 10 proiecte cu o valoare totală de 225 411 921,78 RON.

Prin urmare, la nivelul regiunii București Ilfov au fost depuse în total, pe cele 5 axe prioritare un număr de 807 proiecte din care doar 282 de proiecte au fost contractate. Aceasta poate fi observată și din anexa numărul 3.

Din punctual de vedere a perioadei 2014-2020 trebuie menționat faptul că Uniunea Europeană va oferi 900 de milioane de euro pentru regiunea București-Ilfov. O mare parte din sumă ar trebui să fie direcționată spre eficientizarea energetică a clădirilor, adică reabilitarea termică și dezvoltarea infrastructurii educaționale și sociale.

3.3 Probleme întâmpinate în implementarea Programului Operațional Regional venite din partea beneficiarilor

Dacă analizăm situația prezentată de Agenția Regională București – Ilfov în 2008, numărul proiectelor depuse până atunci era de 801 proiecte, cu 6 proiecte mai puțin decât până în 5.04.2013. O situație mai bună stă în cazul proiectelor contractate între timp, unde, în 2008 erau contractate doar 231 proiecte, cu 51 de proiecte mai puțin decât în prezent (5.04.2013). Această idee demonstrează faptul că de-a lungul a 5 ani numărul proiectelor nu a crescut considerabil. Ca de exemplu, precum am afirmat cu doar 6 proiecte mai mult au fost depuse după anul 2008 până în 5.04.2013.

Din păcate, implementarea cu succes a Programului Operațional Regional nu depinde doar de legislația în vigoare sau de instituțiile responsabile de gestionarea Programului ci și de beneficiarii proiectelor finanțate din fonduri ale Programului Operațional Regional 2007 – 2013.

Greșelile care vin din partea beneficiarilor au în vedere cele două etape foarte mari : elaborarea cererii de finanțare și implementarea proiectului.

În elaborarea cererii de finanțare, greșelile des întâlnite la începutul perioadei de depunere a proiectelor vizau:

informațiile despre solicitant: lipsa semnăturilor reprezentantului legal sau a persoanelor împuternicite, neincluderea împuternicirii pentru cel care semna cererea de finanțare etc.

informații cu privire la proiect: localizarea proiectului, descrierea lui (justificarea necesității proiectului, potențialii beneficiari ai proiectului, activitățile proiectului nu prezintă detalii cu privire la responsabil, termene, resurse alocate etc. , activități propuse neeligibile conform ghidului solicitantului aferent, planificări nerealiste ale activităților); managementul proiectului (atribuțiile membrilor de echipă nu acoperă în totalitate activitățile prevăzute pentru managementul și implementarea proiectului), lipsa unor indicatori sau indicatori nerealiști, achizițiile publice nu sunt incluse în activitățile proiectului sau nu sunt incluse toate activitățile necesare procedurii de achiziție publică

informații cu privire la bugetul proiectului – încadrarea eronată a cheltuielilor neeligibile la capitolul cheltuieli eligibile etc.

În ceea ce privește erorile apărute în etapa de implementare a proiectelor acestea sunt:

nerespectarea calendarului activităților, lucru care duce la întârzierea duratei de implementare a proiectului stabilită prin contractul de finanțare

indicatorii stabiliți în cererea de finanțare nu sunt realizați în totalitate;

răspunsuri evazive vizavi de solicitările de clarificări trimise de către organismul intermediar

nealocarea de resurse financiare suficiente în implementarea proiectului

nerespectarea termenelor pentru depunerea raportărilor trimestriale și lista continuă.

3.4. Informații practice

Fondurile nerambursabile reprezintă un mod bun de a te dezvolta din punct de vedere economic, de a începe o nouă afacere sau de a-ți consolida vechea afacere. În pofida acestui fapt, obținerea fondurilor europene nu este atât de simplă. Puțini beneficiari ai acestor fonduri iau în serios importanța acestor proiecte pentru obținerea finanțări și mai ales a documentației necesare pentru aprobarea proiectului.

Odată ce nu sunt îndeplinite toate criteriile pentru aprobarea proiectului, acesta poate fi respins, iar de aici pornește dezamăgirea beneficiarilor și lipsa de implicare în gradul de absorbție a fondurilor nerambursabile. Cei mai mulți, odată ce li s-a respins proiectul, nu mai depun și a doua oară, își pierd încrederea în instituțiile responsabile pentru gestionarea și alocarea financiară a acest fonduri. De asemenea, mai există păreri conform cărora aceste fonduri sunt destinate doar întreprinderilor mari și bine dezvoltate și nu întreprinderilor mici și mai puțin dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Următorul tabel redă lista avantajelor și a dezavantajelor obținerii fondurilor nerambursabile.

Tabelul numărul 1:

Sursa: http://www.finantare.ro/ghid-privind-finantarile, consultat la 14.03.2015

Concluzii

Poate fi observat faptul că prezenta lucrare și-a atins cele două obiective propuse în partea inițială: realizarea legăturii dintre fondurile Uniunii Europene și Politica de Dezvoltare Regională și observarea modului cum a fost implementat Programul Operațional Regional în Regiunea București-Ilfov.

Din punctul de vedere al legăturii dintre fondurile Uniunii Europene și Politica de Dezvoltare Regională poate fi susținută o interdependență între acestea. Fiecare politică a Uniunii Europene este susținută de fondurile economice ale acestei organizații. Aspectul care atrage atenția este dat de faptul că Politica de Dezvoltare Regională sau Politica de Coeziune este cea care ,,necesită cele mai multe fonduri din bugetul Uniunii Europene”. Acest lucru este susținut și de lucrarea Enciclopedia Uniunii Europene care afirmă că: ,,acest proces de lungă durată de reducere a diferențelor se numește coeziune și de obicei necesită cele mai multe fonduri din bugetul Uniunii Europene”. De asemenea, mai trebuie susținut faptul că toate politicile Uniunii Europene joacă într-o măsură mai mică sau mai mare coeziunea între statele membre sau din interiorul unui stat, având drept scop dezvoltarea fiecărui stat membru.

Tot datorită faptului de a observa gradul în care Politica de Dezvoltare Regională își pune amprenta asupra dezvoltării unui stat membru, o parte a lucrării a fost dedicată observării modului cum a fost implementat Programul Operațional Regional în Regiunea București-Ilfov. Aici a putut fi observat un număr ridicat al proiectelor respinse și un număr foarte scăzut al proiectelor acceptate și astfel finanțate. De asemenea, un alt aspect important este reprezentat de numărul mic de proiecte depuse pe axele prioritare, care nu depășește valoarea de o sută de proiecte. Această situație însă nu este specifică și axei prioritare numărul 4 unde au fost depuse 605 proiecte în perioada 2007-2013. În pofida numărului ridicat de proiecte depuse, comparativ cu celelalte axe, doar 194 au fost contractate. Astfel poate fi observată un grad scăzut de absorbție a fondurilor destinate susținerii POR, din cadrul Policii de Dezvoltare Regională și Coeziune. Această situație poate avea drept cauză o serie de greșeli apărute în elaborarea cererii de finanțare sau în etapa de implementare a proiectelor. Toate acestea au fost expuse în mod detaliat în conținutul lucrării. De aici reiese observația potrivit căreia absorbția dificilă a fondurilor Uniunii Europene în România are drept una din cauze necunoașterea etapelor și a procedurilor necesare pentru solicitarea fondurilor UE.

În ceea ce privește prima ipoteză ,, Dacă fondurile europene sunt folosite de țările membre, atunci ele duc la dezvoltarea acestora.” în mod teoretic aceasta se confirmă. Fondurile europene sunt folosite de țările membre în scopul dezvoltări lor interne, pentru construirea de școli și spitale, pentru susținerea cursurilor de dezvoltare personală și profesională, pentru cumpărarea diverselor utilije care pot contribui la dezvoltarea agriculturii sau a industriei. Cu alte cuvinte, datorită modului de folosire a fondurilor europene, dacă acestea sunt utilizate în mod corect ele pot contribui la dezvoltarea economică, socială, culturală a țărilor membre. Observația care poate reieși de aici este dată de faptul că pot exista situații când folosirea fondurilor europene nu are exact scopul afirmat inițial, ci și interse personale. Tocmai de aceea se impune necesitatea urmării proiectului de la finanțare până la implementare. Cu toate acestea, nimeni nu poate nega faptul că valoare estimată a unui proiect în forma inițială poate să fie mai mare decât valoarea finală a acestuia și nimeni nu poate știi unde se duc restul banilor. Tocmai de aceea se impune necesitatea construirii unui mecanism mai puternic de supraveghere a proiectelor finanțate de Uniunea Europeană.

Revenind la validarea sau invalidarea ipotezei mai sus menționate poate fi afirmat faptul că într-adevăr în teorie folosirea fondurilor europene de către statele membre duce la dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, pentru a putea fi vizibil acest fapt este nevoie de timp și implicare. Chiar dacă sunt oferite fonduri europene în lipsa accesării lor sau a respingerii în masă a proiectelor depuse al căror scop este accesarea fondurilor europene, acestea nu pot avea ca efect dezvoltarea statelor membre, cel puțin dacă se vorbește despre o perioadă scurtă de timp.

Astfel că în cazul României, în ceea ce privește respingerea proiectelor a putut fi observat faptul că pentru POR în Regiunea București-Ilfov a fost respins un număr mai mare de proiecte decât cele acceptate, cel puțin pentru axa prioritară numărul 4. De asemenea, din punctul de vedere al gradului de absorbție a fondurilor UE în România, tabelul de la anexa numărul 1 redă dificultatea absorbției acestora.

Poate fi observat potrivit tabelului de la anexa numărul 1 faptul că există o absorbție foarte slabă a fondurilor europene în spațiul românesc din punctul de vedere al tuturor fondurilor acordate de Uniunea Europeană. De aici poate fi afirmat că există o confirmare parțială a ipotezei potrivit căreia ,,Dacă fondurile europene sunt folosite de țările membre, atunci ele duc la dezvoltarea acestora”, cel puțin din punct de vedere practic și pentru momentul de față și de asemenea, în cazul României.

În ceea ce privește a doua ipoteză ,,Cu cât sunt accesate mai mult fondurile europene, cu atât este întărit caracterul democratic al statului care le accesează”, așa cum a fost afirmat și în partea introductivă legătura dintre fonduri europene și democrație poate părea aparent inexistentă.

Democrația reprezintă un regim bazat pe o serie de valori precum libertatea, dreptatea și egalitatea în fața legii, toleranța, transparența, competiția dreaptă, egalitatea șanselor, egalitatea în drepturi. Mai mult decât atât, democrația înseamnă puterea poporului sau cu alte cuvinte ,,conducerea poporului de către popor, fie în mod direct, fie prin reprezentanți”.

Uniunea Europeană este o organizație europeană formată din 28 de state și ,,întemeiată pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”. De asemenea, Jeremy Rifkin susține că ,,visul european cu accentul său pe ideea de incluziune, de diversitate, de calitate a vieții, de durabilitate, de implicare profundă, de drepturi universale ale omului și naturii, de pace, este din ce în ce mai atractiv pentru o generație dornică să fie conectată la nivel global, dar în același timp și cu adevărat implicată la nivel local” . În aceste condiții poate fi afirmat faptul că Uniunea Europeană promoveză în cadrul statelor membre principii și valori democratice. Astfel că dacă ar fi să ducem oarecum la extrem această comparație dintre UE și democrație, putem afirma cateogoric că prin principiile și valorile promovate și susținute UE înseamnă democrație. Astfel, din acest punct de vedere putem pune semnul egal între această organizație și acest tip de conducere.

Însă întrebarea care poate fi pusă este cum promovează Uniunea Europeană democrația? Aici pot fi găsite drept răspuns instituțiile acesteia, tratatele acesteia, însă nu poate fi negată importanța fondurilor europene. Fondurile europene pot fi privite ca fiind o intervenție directă în interiorul statelor membre a Uniunii Europene în scopul dezvoltării lor interne. Astfel că, după cum a putut fi observat și în rândurile de mai sus dezvoltarea internă a statelor membre înseamnă dezvoltarea domeniilor din interiorul acestora: sănătate, educație, mediu, industrie, etc.. Cu alte cuvinte fondurile europene reprezintă instrumentul prin care Uniunea Europeană își susține politicile sale, politici cu caracter democratic, pe care le aplică, după cum am mai afirmat, în țările membre, în scopul dezvoltării lor și adaptării la acqvis-ul comunitar.

Chiar dacă Uniunea Europeană promovează ca principiu esențial democrația, modalitățile prin care această organizație încearcă să intervină în statele membre sunt de nivel economic. Spre exemplu, poate fi afirmat faptul că Strategia Europei 2020, care ,,reprezintă în fapt proiecția pentru viitorul ciclu de dezvoltare pe continent pentru intervalul 2014-2020 își stabilește trei reprere esențiale ca jaloane ale progresului: creștere economică inteligentă (consolidarea cunoașterii; inovației; educației; societate digitală), creștere durabilă (creșterea eficienței în producție și a competitivității) și creșterea economică incluzivă (participarea sporită pe piețele muncii, dobândirea de noi abilități profesionale, diminuarea sărăciei).” Poate fi observat faptul că deși teoretic la nivel de principii și valori și prin intermediul tratatelor, UE militează pentru democrație în mod practic Uniunea Europeană se afirmă prin susținerea dezvoltării economice.

De asemenea, poate fi observată legătura dintre valorile democratice și valorile economice. Dreptatea și egalitatea în fața legii pot fi traduse în drept o egalitate pe piața muncii, acordarea aceleași șanse tuturor de a se afirma. În plus, competiția dreaptă poate fi corelată cu principiile economice mai sus menționate. La acestea se adaugă și egalitatea șanselor și egalitatea în drepturi. Astfel că nu poate fi negat că există o legătură între economie și democrație. De asemenea după cum poate fi observat creșterea economică inteligentă privește și educația. Spre exemplu, un studiu realizat de Gabriel Almond și Sidney Verba în cinci state: SUA, Marea Britanie, Germania, Italia și Mexic, a ajuns la concluzia potrivit căreia: ,,ceea ce influențează cel mai mult atitudinile politice sunt realizările educaționale influențate de efectele demografice. Educația este cea care influențează perspectivele politice și plasează individul în situații sociale unde acesta, întâlnindu-i pe alți indivizi cu deprinderi educaționale asemănătoare, tinde să fortifice efectul propriei educații. După cum s-a putut observa, în cele cinci națiuni clasele sociale care au un grad înalt de educație prezintă cheia participării și implicării politice. Tot în aceste cinci state, straturile care sunt mai puțin educate reprezintă subculturile dependentă și parohială.” Iar dacă democrația înseamnă ,,puterea poporului” sau ,, conducerea poporului de către popor” nu poate fi negat faptul că o cultură politică participativă înseamnă o cultură politică specifică democrației. Însă, după cum a putut fi observat domeniul educațional are nevoie de sprijin pentru a se dezvolta și astfel pentru a contribui la realizarea unei bune educații a cetățenilor Uniunii Europene. Dezvoltarea educației presupune pe lângă necesitatea existenței instituțiilor educaționale și a instrumentelor care să asigure o bună educație. În aceste condiții, Uniunea Europeană vine în sprijinul țărilor membre cu fonduri europene care să contribuie la construiea de școli în regiunile defavorizate sau la cumpărarea de manuale sau dotarea cu calculatoare a instituțiilor de învățământ, spre exemplu. Astfel că a fost dovedit faptul că fondurile europene contribuind la dezvoltarea internă a statelor membre pot avea efecte și asupra întăririi democrației din interiorul acestora, cel puțin dacă ne raportăm la faptul că ele sunt susținute de o organizație a cărui scop este însăși promovarea principiilor și valorilor democratice. Trebuie menționat faptul că această validarea a ipotezei mai sus menționate nu se extinde în condițiile în care să observăm legătura dintre o economie dezvoltată și democrație, deși a dovedit existența unei legături între economie și democrație, cel puțin dacă ne raportăm la implicațiile fondurile europene asupra caracterului democratic al statelor membre. Trebuie precizat și subliniat cu tărie, că există spre exemplu state totalitare care au o economie dezvoltată, cum ar fi China și ar putea contrazice categoric o afirmație care să susțină că o economie puternică înseamnă în mod neapărat și o democrație puternică. De asemenea nu poate fi dovedită existența vreunei legături între stat social și democrație. Statul social nu este neapărat democratic și invers. Cu toate acestea fondurile europene, în calitate de ajutoare sociale pot dezvolta anumite arii ale societății care pot avea o natură economică și care totodată pot conveni valorilor democratice, cum ar fi spre exemplu incluziunea pe piața muncii; crearea de noi locuri de muncă; susținerea perfecționării profesionale, etc., valori care pot fi în strânsă legătură cu nediscriminarea; libertatea; pluralismul, principii ale democrației.

În ceea ce privesc întrebările lucrării răspunsurile acestora pot fi observate în interiorul ei. Trebuie pus aici accentul asupra implicațiilor Politicii de Dezvoltare Regională pentru România. În aceste condiții poate fi afirmat faptul că în ceea ce privește România, țara noastră a beneficiat de această politică atât înainte, cât și după aderarea la Uniunea Europeană. În pofida faptului că scopul acestei politici este dezvoltarea statelor noi intrate pentru a reduce discrepanțele dintre statele membre, dar și din interiorul aceluiași stat, în momentul de față, în urma datelor analizate, nu putem vorbi despre un efect puternic al acestei politici în țara noastră

Ca o concluzie finală poate fi afirmat faptul că această lucrare a dovedit existența legăturii dintre fondurile Uniunii Europene și democrație, chiar dacă în mod aparent, într-o primă fază nu putem observa vreo legătură între cele două lucruri. De asemenea, un alt aspect important ce trebuie menționat este dat de faptul că în privința Programului Operațional Regional, parte a Politicii de Dezvoltare Regională și Coeziune, poate fi observată dezvoltarea sa, prin faptul că spre deosebire de perioada 2007-2013 apar noi documente care să susțină acest program, dar mai ales noi direcții de dezvoltare: dacă în perioada 2007-2013 în spațiul românesc se dorea implementarea POR în perioada 2013-2020 se dorește eficientizarea acestuia și o monitorizare mai puternică.

Bibliografie

Cărți și articole

ALMOND, Gabriel, VERBA, Sindey, Cultura civică:atitudini politice și democrație în cinci națiuni, trad. Dan Pavel, ED. DU Style, București, 1996;

ANDREI, C., Liviu, Economie europeană, Ed. Economică, București, 2009;

BÂRGOANU, Alina, Fondurile Europene. Strategii de promovare și utilizare, editura Tritonic, București, 2009;

BREZEANU, Petre, Finanțe europene, ed. C.H. Beck, București, 2007;

COSTEA, Maria, COSTEA, Simion, , Integrarea României în Uniunea Europeană: provocări și perspective, ed. Institutul European, Iași, 2007;

CONSTANTIN, Corina, ,,Democrația: valori și principii” în Revista Studii Juridice Universitare, nr.1-2, 2011;

DUJIN, VAN, J.J., ,,Die Betekenis van den Inovatie-georeienteerd Regional Beleid voor Nederland”, Haga, 1979 în Claudia Ionescu, Nicolae Toderaș, Politica de Dezvoltare Regională, vol. 2., ed. Tritonic, București, 2007

GICA, Luciana-Alexandra, (coord.), Enciclopedia Uniunii Europene, ed. Meronia, București, 2005;

IONESCU, Claudia, TODERAȘ, Nicolae, Politica de Dezvoltare Regională, vol II, ed. Tritonic, București, 2007;

JALIU, Dragoș, Managementul Proiectelor Europene, Suport de curs, ed. SNSPA, București, 2013

MARIN, Dinu, SOCOL Cristian, MARINAȘ, Marius, Economie europeană, o prezentare sinoptică, Ed. Economică, 2004;

MCCormick, Să înțelegem Uniunea Europeană,o introducere concisă,ed.Codecs-Puterea Cunoașterii,București.2006;

MOCEANU, Răzvan, ,,Programul Operational Regional 2007-2013” în Tribuna economica, v. 17, nr. 21, 2006

OPREA, Dumitru, MEȘNIȚĂ, Gabriela, Fonduri Europene pentru România în perioada 2007-2013, ed. Sedcom Libris, 2007;

OPRESCU, Gheorghe (coord), Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România, studiul nr. 1, ed. Institutul European din România, 2006;

PROFIROIU, Marius, PROFIROIU, Alina, POPESCU, Irina, Instituții și politici europene, ed. Economică, București;

RIKFIN, Jeremy, The European Dream(2004) in John MCCormick ,,Să înțelegem Uniunea Europeană, o introducere concisă”,ed.Codecs-Puterea Cunoașterii,București.2006

ROBSON, C., Real World Research, ed.U.K., Blackwell Publisher, Oxford, 2002;

ȘAGUNA, Dan, Droșu, GĂINUȘĂ, Raluca, Nicolae, Fondurile structurale ale Uniunii Europene, curs universitar, ed. Universul Juridic, București, 2011.

Documente și publicații

Centrul de Informare pentru Instrumente Structurale, Instrumente structurale și oportunități de dezvoltare pentru România în cadrul Proiectului denumit Organizarea și susținerea funcționării centrului de informare pentru Instrumentele Structurale, ed. Ministerul Afacerilor Europene, 2012, a. http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/bi/Brosura.CIIS_03.04.2012.pdf, consultat la 26.02.2015

,,Comunicarea din 28 aprilie 2000 a Comisiei către statele membre privind liniile directoare ale inițiativei comunitare referitoare la cooperarea transeuropeană, prin care se încurajează dezvoltarea armonioasă și echilibrată a teritoriului european-INTEREG III”, a. Claudia Ionescu, Nicolae Toderaș, Politica de Dezvoltare Regională, vol II, ed. Tritonic, București, 2007;

Decizia Consiliului nr.144/2006 (CE) din 20 februarie 2006 privind stabilirea regulilor pentru dezvoltarea rurală( pentru perioada financiară 2007-2013), a. http://galtecuci.ro/wp-content/uploads/Strategia-de-dezvoltare-locala-ADZ-Tecuci.pdf, consultat la 25.02.2015 ;

Direcția Genereală de Comunicare a Parlamentului European, Parlamentul European, 2010;

Ghidul Beneficiarului pentru utilizarea Condițiilor Speciale de Contract a. http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files/Stiri/00004596/ucxvr_Ghidul%20beneficiarului_FIDIC.pdf, consultat la 12.03.2015 ;

Guvernul României, Cadrul strategic național de referință, 2007-2013, proiect, aprilie 2006, a. http://www.minind.ro/fonduri_structurale/CNSR.pdf, consultat la 28.02.2015 ;

Guvernul României, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, Pogramul Operațional Regional 2007-2013, București, Iunie 2007,

Institutul European din România, Politica de dezvoltare regională, 2003, a. http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf, consultat la 10.03.2015 ;

Ministerul Afacerilor Interne, Instrumentele structurale ale Uniunii Europene. Fonduri Structurale și Fonduri de Coeziune, București, p. 21, a. http://www.slideshare.net/aleinadpopescu/brosurafonduristructurale, consultat la 12.03.2015

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, Programul Operațional-Regional, 2007-2013, București, 2007, a. http://www.mdrl.ro/_documente/POR/POR_august_07.pdf, consultat la 12.03.2015

Regulamentul CE nr.1290/2005 (CE) din 21 iunie 2005 privind finanțarea Politicii Agricole Comune, a. http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Regulamentul_%28CE%29_nr._1290.pdf, consultat la 25.02.2015 ;

,,Regulamentul numărul 1059/2003(CE) al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind înființarea unui nomenclator comun a unităților teritoriale statistice(NUTS)”, a. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2003R1059:20080306:RO:PDF, consultat la 25.02.2015 ;

Regulamentului C.E. nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006, p. 36 a. http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Legislatie/europeana/3_Regulamente_Europene_%28RO%29/5_Regulament_1083_2006.pdf, consultat la 03.03.2015

Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 publicat în JO L 210, 31.7.2006.

Siteuri

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pnd/pnd_20071.htm, consultat la 28.02.2015;

http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm, consultat la 03.04.2015

http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/cum_se_lucreaza_cu_phare_ispa_si_sapard_-_2005.pdf, consultat la 11.03.2015;

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/publications/guide2007_ro.pdf, consultat la 03.03.2015 ;

http://eufinantare.info/fonduri-europene-2014-2020.html, consultat la 01.03.2015 ;

http://www.eurotrainer.ro/programele-operationale-romania-2007-2013/programele-operationale-romania-2007-2013.html/lang/ro, consultat la 01.03.2015 ;

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2007:306:FULL&from=RO, consultat la 25.02.2015;

http://www.adrbi.ro consultat la 10.03.2015 ;

http://www.adrbi.ro/regiunea-bucuresti-ilfov.aspx, consultat la 12.03.2015;

http://www.adrvest.ro/attach_files/Tratat_Nisa_1161848867.pdf, consultat la 25.02.2015;

http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf, consultat la 25.02.2015;

http://www.b365.ro/900-mil-euro-de-la-ue-pentru-regiunea-bucuresti-ilfov-intre-2014-2020-ce-proiecte-vor-primi-bani_208027.html, consultat la 14.03.2015 ;

http://www.europarl.europa.eu/committees/regihomeen.htm, consultat la 26.02.2015;

http://www.erevista.ro/viewer/revista_regio___programul_operational_regional/ND5N4127KELA165T/30m, consultat la 12.03.2015 ;

http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10115&t=fs2014-2020, consultat la 01.03.2015;

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Legislatie/europeana/3_Regulamente_Europene_%28RO%29/5_Regulament_1083_2006.pdf, consultat la 24.02.2015 ;

http://www.fonduri-ue.ro/documente-programare/documente-cadru-de-implementare/por, consultat la 01.03.2015;

http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014-2020/00010115/e1tie_Brosura%20de%20prezentare%20PC%202014%20-%202020.pdf, consultat la 05.03.2015;

http://www.finantare.ro/ghid-privind-finantarile, consultat la 14.03.2015 ;

http://www.inforegio.ro/images/programare2014-2020/POR_2014_2020_ian2015.pdf, consultat la 08.04.2015 ;

http://www.inforegio.ro/images/programare2014-2020/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013.pdf, consultat la 10.03.2015 ;

http://www.mdrl.ro/_documente/POR/POR_august_07.pdf, consultat la 10.03.2015;

http://www.mdrap.ro/administratie/podca, consultat la 02.03.2015

http://www.piataagricola.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=356:lista-fondurilor-europene-care-pot-fi-accesate-in-romania&catid=41:finantari&Itemid=60, consultat la 24.02.2015;

www.regiodrbi.ro consultat la 14.03.2015.

Anexa numărul 1

Stadiul absorbției fondurilor europene la 1 octombrie 2012:

Sursa: http://fondurile-europene.eu/ghid-fonduri-europene-2014-2020/, consultat la 14.03.2015

Explicarea acestui tabel este realizată în cadrul părții dedicate concluziilor prezentei lucrări.

Anexa numărul 2

Programul operațional Regional 2014-2020

Sursa: http://www.inforegio.ro/ro/programare-2014-2020/documente-de-programare.html, consultat la 08.03.2015

Potrivit tabelului de mai sus pot fi observate principalele obiective ale Programului Operațional Regional pe cele șase axe de dezvoltare. De asemenea, mai trebuie menționat faptul că, Programul Operațional Regional 2014-2020 fiind abia la început poate evidenția mai mult obiectivele sale decât efectele. Astfel spus se pune accentul pe analiza obiectivelor, în timp ce în cadrul POR 2007-2013 pot fi văzute și analizate și efectele acestuia.

Anexa numărul 3

Clasificarea NUTS a României, pe cele trei niveluri teritoriale recomandate de EUROSTAT :

Sursa: http://www.inforegio.ro/images/programare2014-2020/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013.pdf, consultat la 08.03.2015

Despre acest table poate fi susținut că el reprezintă în fapt împărțirea administrativă a regiunilor țării de la nivel general la nivel particular : de la stat până la comune și sate.

Anexa numărul 4

Proiectele depuse în Regiunea București-Ilfov în perioada 2007-2013, pe cele 5 axe prioritare

Sursa: www.regiodrbi.ro consultat la 14.03.2015

Acest tabel evidențiază numărul total de proiecte depuse în Regiunea București-Ilfov și gradul lor de implementare pe toate axele de dezvoltare regională.

Anexa numărul 5

Etapele accesării fondurilor nerambursabile și termenele lor pentru Programul Operațional Regional:

Sursa: www.infocid.ro/…/013_Manualul%20Managerului%20de%20Proiect.pdf, consultat la 14.03.2015

Unul dintre aspectele cele mai importante ale accesării fondurilor europene este reprezentat de etapele acestuia. Poate fi observată existența a patru etape și de asemenea durata fiecăreia dintre ele.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Aplicarea Instrumentelor DE Politica Regionala In Romania (ID: 126344)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Aplicarea Instrumentelor DE Politica Regionala In Romania

Copyright Notice

Ocrotirea Minorului

Regimul Juridic AL Participantilor LA Conflicte

Inspectia Muncii. Notiuni, Organizare, Atributii

Principiul Egalitatii In Drepturi In Raporturile de Munca

Calitatea de Salariat a Autorului Faptei Prejudiciabile – Conditie de Atragere a Raspunderii Patrimoniale

Influenta Unor Factori Psiho Sociali Asupra Comportamentului Infractional de Furt

Copyright Notice

Similar Posts