Analiza Traficului Ilegal de Droguri

Traficul de droguri este o „activitate” de comerț efectuată în mod ilegal care are răspândire globală, implicând activități precum cultivarea, fabricarea, distribuția și vânzarea de substanțe ce fac parte din categoria legilor de interdicție a drogurilor. Fiecare stat prin intermediul organelor sale precum și organismele internaționale de combatere a traficului și consumului de droguri sunt într-o continuă monitorizare și cerectare a pieței mondiale de trafic de droguri ilicite, pentru a putea afla toate substraturile și a combate și destructura aorganizațiile criminale care se ocupă cu astfel de activități ce aduc o gravă atingere societății în ansamblul său și vieții omului în general.

Traficul de droguri este într-o strânsă legătură cu producția de droguri, deoarece atât timp cât producția de astfel de substanțe există, atunci vor exista și consumatori oriunde în lume, iar drumul drogurilor până la consumatorul final, este de fapt traficul cu droguri care se poate realiza sub diferite forme.

Mărimea pieței drogurilor a generat de-a lungul timpului o acceptare și o recunoaștere a importanței pe care drogurile o generează prin intermediul efectelor sale la toate nivelurile vieții. Traficul de droguri reprezintă pentru majoritatea grupărilor infracționale o importantă sursă de venit, ceea ce face ca atenția pe care un astfel de fenomen global a căpătat-o în ultima perioadă de timp a devenit extrem de focusată, autoritătile specializate în acest sens fiind destul de atente la evoluția lucrurilor în acest sens. Spre exemplu, la nivel internațional cât și la nivelul Uniunii Europene, împreună cu producția de canabis au fost asociate și numeroase grupări infracționale care își găsesc „sediul” în partea sud-est a Asiei, existând nenumărate îngrijorări la nivel global privind diversificarea activităților acestor grupări, ce poate cuprinde și producția sau vânzarea de metamfetamină la nivelul Uniunii Europene.

Potrivit raportului anul al Uniunii Europene – EMCDDA-Europol, multe dintre grupările infracționale care în trecut se ocupau în cea mai mare parte cu traficul de heroină, în prezent și-a extins activitate și s-au implicat și în traficul de droguri cu cocaină și metamfetamină în întreaga Uniune Europeană, iar rutele de trafic sunt aceleași cu cele pe care le-au folosit în traficul cu heroină.

Fenomenul globalizării, a devenit treptat un factor care favorizează din plin traficul și consumul de droguri în întreaga lume, multe dintre țări deveind treptat puncte de tranzit, de depozitare sau de producție. La nivelul Uniunii Europene s-au depuse numeroase eforturi în lupta acerbă împotriva drogurilor, astfel că toate statele membre ale UE au adoptat un pact european în care se prevede ca statele membre și instituțiile UE să lucreze lolaltă pentru a putea fi stopată producția și traficul ilicit de droguri.

Luate pe categorii de droguri, piața este destul de „ofertantă”, consumatorii putând sau având posibilitatea de a consuma orice fel de drog dorește. Din punct de vedere al producției de droguri la nivel global, în anul 2013, potrivit estimărilor internaționale, producția de opiu a fost de aproximativ 6883 de tone, producția din Afganistan fiind de aproximativ 80% din producția totală de opiu la nivel mondial.

În ceea ce privește productia de heroină în comparație cu anii trecuți, producția a crescut până la 600 de tone. Cultivarea și producția ilicită de opiacee, este limitată doar pentru anumite țări sau regiuni, așadar opiaceele ilicite sunt traficate pe distanțe foarte mari și prin multe țări de tranziție, scopul final fiind acela de a satisface cererea de la nivel global.

Aprovizionarea și cererea de opiacee de la nivel mondial este departe de a avea un trend descendent sau de a rămâne la același nivel, mai ales că există numeroase dovezi care scot în evidență fluxurile traficului de heroină din Afganistan către continentul european, piețele sau țările de destinație fiind extrem de diversificate în ultima perioadă, mai ales că în ultima perioadă s-a remarcat o tendință de creștere a interacțiunii dintre piețele ilicite și piețele legale de opioide.

Ruta pe care heroina este traficată este cunoscută sub denumirea de
„Ruta Balcanică”, adică din Afganistan până în Vestul și centru Europei, apoi spre Turcia, însă această rută a fost descoperită și treptat au apărut numeroase piedici în calea traficanților de dorguri, printre care se numără lupta autorităților din statele vizate prin aplicarea legii din domeniu, dar și scăderea cererii de droguri din țara de destinație.

Producția globală de opiu 1998-2013

[Sursa: Raportul Mondial de Droguri, 2014]

Cu privire la cultivarea cocainei la nivel global, se estimează că aceasta a înregistrat o scădere, iar astfel s-a produs și un deficit de cerere la nivel global pentru cocaină, între anii 2003-2006 suprafațele de cultivare a cocainei totalizau 153.000-157.000 ha, total care a revenit și în perioada 2010-2011. De fapt, declinul înregistrat privind suprafațele de cultivare a cocainei, nu sunt relevante, mai ales, dacă ținem cont de faptul că traficiantii și producătorii de droguri au îmbunătățit cu mult procesul de fabricație al cocainei.

Cultivarea cocainei 2003-2012

[Sursa: Raportul Mondial de Droguri, 2014]

Se poate observa foarte ușor din graficul prezentat privind cultivarea cocainei, că principalele țări în interiorul cărora cocaina este în cea mai mare parte cultivată, unde se găsesc cele mai întinse suprafețe de cocaină, unde cultivarea cocainei este un „full job”, sunt Peru, Columbia și Bolivia, iar ruta de trafic pentru a ajunge pe continentul europan este următoarea: America de Sud-Africa de Vest și Centrală-Europa Centrală și de Veste, iar de aici spre est și Asia ruta este cea balcanică.

Poate cea mai mare răspândire ce vizează cultivarea de droguri, este cea a canabisului, fiind cel mai ușor de procurat și de cultivat, dintre toate drogurile. Majoritatea regiunilor din întreaga lume se confruntă cu cultivatul canabisului, acesta realizându-se ori personal, la o fermă privată, având la dispoziție și un depozit pentru canabis ori se realizează în regiuni ascunse de ochii autorităților. Activitățile de cultivare și de producție a canabisului sunt destul de greu de estimat. Potrivit Raportului Mondial de Droguri, planta de canabis este cultivată aproape în fiecare țară din lume, în timp ce producția de rășină de canabis nu se efectuează decât în câteva țări din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Vest.

Din punctul de vedere al pieței de canabis, atât plantă cât și rășină, aceasta este în continuă creștere, ceea ce face ca două treimi din țările lumii să raporteze faptul că, canabisul este substanța primară în abuzul de droguri. La nivelul Uniunii Europene, canabisul se cultivă în mare parte pe teritoriul Spaniei, Greciei, Italiei, Cehiei și Albaniei, după care ruta pe care o urmează pentru a ajunge până în România, este: tranzitarea Serbiei sau Bulgariei, după care ajunge în România prin Ungaria sau Bulgaria.

O problemă mult mai mare pe care întreaga omenire o resimte este acea de diversificare a diferitelor substanțe, ceea ce conduce la apariția a numeroase dorguri noi. Cultivarea plantelor și producția acestora a cunoscut treptat și alte procese prin care s-au obținut mai apoi noi droguri, droguri care au devenit din ce în ce mai puternice și au cunoscut o răspândire galopantă la nivel global. Spre exemplu, la nivel mondial este destul de dificil de cuantificat care este cu adevărat producția totală de stimulenți de tip amfetaminic, în lume fiind estimate un număr total de 12.471 de laboratoare, în majoritatea se produce metamfetamina. Lupta autorităților de combatere a crimei organizate a avut un oarecare succes, prin aceea că multe dintre aceste laboratoare au fost descoperite și exterminate. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, în anul 2012, din 12.857 de laboratoare s-a ajuns la 11.116, iar în Mexic de la 259 la 159.

La nivel de Europa, drogurile sintetice (amfetamine, derivați de amfetamine, metamfetamine și ecstasy) continuă să provină din statele din Vestul Europei, acestea ajungând în România fie prin sistemul de coletărie, fie aerian sau terestru. În anul 2013, au existat încercări de introducere a unor substanțe chimice nesupuse controlului ce pot fi ușor transformate în precursori de droguri, denumite generic pre-precursori, în special de către cetățeni ai statelor cu tradiție în producerea de droguri sintetice (Olanda, Belgia).

Există în prezent, o preocupare și mai mare, din datele obținute până la momentul actual, se pare, că la nivel mondial se vorbește de intrarea pe piața drogurilor de noi substanțe psihoactive, 94 de țări raportând această situație. Regiunile care au raportat această situație alarmantă sunt: Europa, America de Nord, Oceania, Asia de Sud-Est, America de Sud și câteva țări din Africa. Utilizarea acestor noi substanțe psihoactive a devenit într-un timp extrem de scurt un adevărat fenomen global, ce continuă să se răspândească și să evolueze extrem de rapid, ceea ce îngreunează și mare tare lupta organismelor internaționale și naționale împotriva drogurilor. Potrivit Raportului Mondial de Droguri, în 2013 se vorbește de un număr cu mult mai mare de substanțe psihoactive decât erau în anul 2009, adică în 2009 se punea problema unui număr total de34 de noi substanțe psihoactive, iar în 2013 numărul lor este de 251 de astfel de substanțe.

Noi substanțe psihoactive la nivel global (anul 2013)

[Sursa: Raportul Mondial de Droguri, 2014]

La nivel național, putem preciza faptul că traficul de droguri are loc mai mult prin activitatea de vânzare a drogurilor, România fiind mai mult considerată a fi o țară de tranzit pentru mulți dintre marii traficanți de droguri. În cazul traficului de heroină, în România se poate constata un fel de menținere relativă a activităților de trafic de droguri, aspecte care țin foarte mult și de poziția geografică de care se bucură România, teritoriul țării noastre fiind folosit de grupările criminale în transportul heroinei din zonele de producție din Afganistan spre Europa de Vest, mai ales spre Olanda și Marea Britanie.

Pe teritoriul țării noastre cel mai răspândit și în același timp și cel mai capturat drog este canabisul, cererea acestui drog de către consumatorii din România crescând în fiecare an. Această creștere a cererii de canabis se datorează în cea mai mare parte scăderii disponibilităților noilor substanțe psihoactive de pe piața drogurilor, dar și de falsa convingere a multora dintre consumatori a faptului că acest drog nu dă dependență și nu este periculos (lucruri cât se paote de false). În anul 2013, pe teritoriul României potrivit datelor oficiale ale oragnelor de specialitate, s-a înregistrat un număr mare de culturi de canabis atât indoor cât și outdoor, mulți dintre dimntre consumatori cultivându-și drogul chiar în apartamente, case, sau ascunse printre culturile agricole, astfel fiind identificate 69 de culturi ilegale de canabis. Spre exemplu, în județul Arad în anul 2013, s-a descoperit prima cultură industrială de canabis, ce avea ca scop aprovizionarea piețelor din Germania, Cehia și Ungaria.

În ceea ce privește traficul de cocaină pe teritoriul României, se poate vorbi despre o situație distinctă față de celelalte situații de trafic de droguri, și anume că, acest drog este introdus în Europa din America de Sud, fiind în același timp și o preocupare destul de mare pentru grupările criminale de nivel transnațional, ce utilizează rute diversificate tot timpul pentru a nu putea fi prinși. România, într-un astfel de context rămâne o alternativă ocolitoare pentru introducerea cocainei pe teritoriul Europei, iar un punct destul de utilizat de aceste grupări este Portul Constanța, fiind considerat și principala „poartă de intrare” pentru cantitățile de cocaină ce au ca destinație finală mai multe țări din Europa. Spre exemplu, transportul cocainei poate fi disimulat astfel: cocaina intră în România pe o rută navală, aflându-se în diferite încărcături legale, după care iese din România pe cale terestră prin transportul cu autoturisme sau autocare.

Vânzarea substanțelor ilegale este o altă activitate specifică traficului de droguri, iar la nivelul țării noastre prețurile care se practică își mențin în limite apropiate valorile, astfel că potrivit datelor Agenției Naționale Antidrog prețurile practicate la vânzarea drogurilor in anul 2013 sunt următoarele:

Canabisul/rășina de canabis – prețul cu amănuntul este de 13,58-18,1 euro/gram;

Marijuana – prețul cu amănuntul este de 9,05-18,1 euro/gram;

Heroina – prețul cu amănuntul este de 33,94-45,26 euro/gram;

Cocaina – prețul cu amănuntul este de 80-120 euro/gram;

Ecstasy – prețul unui comprimat variind între 9,05 și 18,1 euro;

LSD – prețul cu amănuntul variază între 18,1 si 33,94 euro/doză.

În urma studierii acestor date despre situația traficului cu droguri pe teritoriul țării noastre, se poate spune că România nu este o țară de producție a drogurilor, ci mai degrabă, este un punct important de tranzit privind traficul cu heroină, făcând parte din ruta Balcanică folosită de traficanții de droguri, dar în același timp România a început să capete mare atenție din partea organizațiilor criminale mai ales privind activitățile de cultivare și de traficare a canabisului. În traficul de cocaină, România este de multe ori vizată de către traficantii de droguri din America Latină, datorită intrării prin Portul Constanța, ceea ce face ca aceștia să pătrundă mai simplu pe teritoriul continentului european, după care să se poată răspândi distribuția de cocaină.

BIBLIOGRAFIE

Raportul Mondial de Droguri – UNODC, 2014.

Raportul National privind situația drogurilor, 2014.