Analiza Teoretica Si Practica A Infractiunilor Asimilate Celor DE Coruptie Reglementate DE Legea Nr. 78 2000
ANALIZA TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ A INFRACȚIUNILOR ASIMILATE CELOR DE CORUPȚIE REGLEMENTATE DE LEGEA
NR. 78/2000
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CORUPȚIE
CAPITOLUL 2 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A DIN ART.10
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 4 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B DIN ART. 10
SECȚIUNEA A 5 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 6 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 7 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA C DIN ART.10
SECȚIUNEA A 8 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 9 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
CAPITOLUL 3 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 11 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
CAPITOLUL 4 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 12 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
SECȚIUNEA A 4 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
SECȚIUNEA A 5 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
SECȚIUNEA A 6 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
CAPITOLUL 5 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 13 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
CAPITOLUL 6 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRAC’IUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ART. 13'1
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART. 13'1
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART. 13'1
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.131
CAPITOLUL 7 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 132 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
CAPITOLUL 8 ASPECTE DE DREPT COMPARAT
CAPITOLUL 9 CONCLUZII
INTRODUCERE
În cadrul societății actuale se stabilesc diverse relații sociale, relații care nu pot fi îngradite, limitate prin intermediul voinței umane. În momentul în care echilibrul societății este perturbat de o activitate ilicită, este necesară intervenția legii, pentru restabilirea echilibrului și pentru tragerea la raspundere a celor vinovați.
Printre relațiile sociale care beneficiază de protecție juridică din partea legii se numără și relațiile sociale referitoare la buna desfăsurare a relațiilor de serviciu care impun funcționarilor publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu un comportament cinstit și corect.
Punctul de plecare al acestei lucrări este reprezentat de considerațiile generale privitoare la termenul de corupție având în vedere faptul că pentru a putea determina care infracțiuni sunt considerate a fi asimilate celor de corupție este necesar a se înțelege semnificația acestui termen și contextul în care a apărut.
Apoi după ce s-a înțeles semnificația noțiunii de corupție, este necesar să se determine care sunt elemente constitutive ale diferitelor infracțiuni prezente în Legea 78/ 2000 și condițiile în care aceste infracțiuni operează, deoarece lipsa fie a elemente fie a condițiilor duce la inexistența infracțiunii și la imposibilitatea tragerii la răspundere a persoanelor vinovate.
Pentru că orice lucrare, în vederea aprofundării, are nevoie și de termeni de comparat, se impune o analiză comparativă și cu alte reglementări internaționale pentru a se putea formula concuziile referitoare la această temă.
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CORUPȚIE
„Termenul corupție provine de la latinescul coruptio, și carecterizează comportamentul funcționarului care, își comercializează atributele funcției cu care a fost învestit în schimbul primirii de bani și alte foloase necuvenite. Acest tip de fapte sunt cele care periclitează dezvoltarea normală a societății.”
Dicționarul de drept penal nu definește termenul de corupție ci oferă o definiție a termenului de corupere care „înseamnă încercarea de a determina o persoană să comită infracțiunea de mărturie mincinoasă prin oferirea sau promiterea de bani sau alte foloase”. Același dicționar conține doar noțiunile de corupție pasivă care reprezintă de fapt denumire utilizată în cadrul literaturii de specialitate pentru infracțiunea de luare de mită, precum și pe cea de corupție activă care reprezintă denumirea utilizată pentru infracțiunea de darea de mită.
Există o serie de factori care determină apariția infracțiunilor de corupție. Acești factori pot fi generali sau specifici. Factorii de ordin general sunt costul ridicat al vieții cu tendința sa de creștere continuă, degradarea economiei, iar factorii specifici pot fi de ordin politic, socio-cultural, administrativ. O salarizare necorespunzătoare a funcționarilor publici pe fondul tendinței de creștere continuă a costurilor vieții poate determina coruptibilitatea funcționarilor.
Corupția este un fenomen social deoarece apariția ei este condiționată de existența unei vieți în cadrul societății, o societate în care interesele individuale ar trebui să se armonizeze cu interesele celorlalți membrii și orice acțiune contrară grupului să aibă un răspuns din partea acestuia.
Prin incriminarea corupției aceasta a devenit și un fenomen juridic ce face ca fapta omului care nu se conformează orânduielii societății să atragă răspunderea penală a acestuia, prin urmare să fie producătoare de efecte juridice.
„Corupția mai poate fi considerată și un fenomen cultural deoarece unele fapte care sunt considerate de corupție într-un anumit stat își pierd această calificare pe teritoriul altui stat.”
Totuși, pot exista situații, în care funcționarul public, prin activitățile întreprinse, să nu săvârșească fapte de corupție. Aceste fapte pot fi: eroarea în actul de justiție, incompetența, conflictul de interese.
Dacă ordonanța procurorului, sau hotărârea judecătorului conține o eroare, acesta poate fi îndreptată prin exercitarea căilor de atac. Mai mult, în cazul în care exercitarea cailor de atac nu a remediat această eroare, iar prin intermediul actului jurisdicțional s-a cauzat o paguba materială, sau daună morală unei persoane, statul este cel care trebuie să repare această pagubă, prin intermediul Ministerului Finanțelor.
Incompetența în acest caz, cauza săvârșirii faptei nu o constituie o faptă de corupție, ci nepriceperea, nepregătirea funcționarului public. Față de acest funcționar se pot lua sacțiuni administrative, precum și măsura de siguranță a interzicerii exercitării unor drepturi, care poate fi luată până la încetarea cauzei ce il făcea inapt pentru ocuparea funcției respective, cu condiția ca această durată să nu fie mai mică de un an.
Conflictul de interese constă în „fapta unui funcționar public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act sau a participat la luarea unor decizii prin care s-a obținut direct sau indirect pentreu sine, pentru soțul său, sau pentru o rudă sau afin până la gradul II sau orice altă persoană cu care s-a aflat în relații comerciale sua de muncă în ultimii cinci ani, ori din parte căreia beneficiază sau a beneficiat de foloase de orice natură.”
Reglementarea corupției în vechiul drept românesc
În țara noastră primele reglementări ale faptelor de corupție apar începând cu domniile fanariote. „În a doua jumătate a secolului al XVI- lea nu se mai putea face diferența dintre daruri oficiale și daruri neoficiale fapt ce a dus la situația în care funcționarii cereau darurui în mod fățiș, iar, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, gravitatea faptelor de corpuție a dus la apariția unei culegeri de legi intitulată Pravilniceasca Condică a domnitorului Alexandru Ion Ipsilante care prevedea aplicarea de pedepse pentru infracțiunile de corupție.” Potrivit art. 7 din Pravilniceasca Condică erau incriminate infracțiunile de luare si dare de mită a judecătorilor, iar infracțiunea de trafic de influență era sancționată în cazul în care reclamantul sau apărătorul său apelau la influența unei a treia persoane. Prin urmare infracțiunea de trafic de influență apărea sub denumirea de „exercițiu de influență”.
Alte acte normative care reglementau faptele de corupție sunt Condica criminalicească și procedura ei, adoptată în timpul domniei lui Sturza, în anul 1826, Condica de drept penal și procedură penală adoptată în perioada domniei lui Barbu Știrbei, în anul1852. În acest ultim act normativ pedeapsa aplicată mituitului era mai aspră decât cea aplicată mituitorului.
Odată cu apariția Codului penal din 1865 au apărut unele modificări în cadrul legislației penale. „Modificarea constă în faptul că acest cod prevedea decât infracțiunea de luare de mită și, ca și inovație legislativă, reglementa într-un articol distinct infracțiunea de trafic de influență.”Se poate observa că infracțiunea de dare de mită nu se mai regăsea printre infracțiunile reglementate de noua legislație, dar introduce în schimb infracțiunea de trafic de influență. Trebuie menționat că în cadrul teritoriilor românești care se aflau sub dominație străină, cum ar fi cel al Bucovinei, se aplicau și alte coduri penale, paralel cu Codul din 1865.
„Un progres în contextul reglementărilor din domeniul legislației penale, în domeniul corupției, îl reprezintă adoptarea codului din 1937 care reglementa infracțiunile de dare, luare de mită și infracțiunea de trafic de influență.”
Faptul că acest cod din 1937 reprezintă un progres este evidențiat și de păstrarea conținutul acestor infracțiuni și în cadrul codului din 1969.
După anul 1989, intensificarea infracțiunilor de corupție a dus la apariția unor legi speciale cum ar fi Legea nr. 65/2002, Legea nr.83/ 1992, Legea nr. 78/2000. Adoptarea legii nr. 78/2000 pentru prevenirea descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a dus la abrogarea implicită la legii nr. 83/1992.
Legea 78/ 2000 oferă o „viziune de ansalmblu asupra infracțiunilor de corupție pe care le reglementează și grupează în următoarele categorii: infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiuni aflate în legătura directă cu infracțiunile de corupție și infracțiunile îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene.”
Scopul adoptării acestei legi a fost prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție la care se adaugă armonizarea legislației interne cu cea europeană, crearea unui regim speficic derogator de la dreptul comun, întărirea combaterii acestui fenomen infracțional.
Revenind la infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție acestea sunt prevăzute în articolele 10-16 în capitolul III, secțiunea a 3-a din Legea nr. 78/2000.
Sunt considerate infracțiuni asimilate celor de corupție deoarce, la fel ca în cazul acestora, subiectul activ al infracțiunii, funcționar public, profită de funcția deținută în scopul de a obține de bani, bunuri atât pentru sine cât și pentru altă persoană în mod necuvenit.
CAPITOLUL 2 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A DIN ART.10
„Potrivit articolului 10 litera a din lege este considerată infracțiune: Stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau de lichidare judiciară, ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorităților sau insituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară;”
Obiect juridic este reprezentat de relațiile sociale privitoare a activitatea de serviciu care impun, persoanelor cu atribuții de conducere, de gestionare, de administrare, de reorganizare în cadrul operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, un comportament cinstit, corect.
Obiectul juridic secundar al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale ce privesc apărarea patrimoniului agenților economici la care statul sau o autoriate a administrației publice locale este acționar, împotriva acțiunilor ce au ca rezultat stabilirea unei valori diminuate a bunurilor față de valoarea lor reală.
Obiect material „Într-o primă opinie s-a susținut că infracțiunea are ca obiect material bunul căruia făptuitorul îi stabiește o valoarea diminuată față de valoarea reală a acestuia.”Banii și bunurile primite nu constiuie obiect material al infracțiunii, ci bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii.
„În literatura de specialitate există și părerea contrară, formulată de Ioan Gârbuleț, a inexistenței unui obiect material în cazul acestei infracțiuni, deoarece elementul material al laturii obiective nu este îndreptat împotriva banilor, bunurilor sau altor foloase necuvenit, ci, este îndreptat împotriva relațiilor sociale de serviciu.”
Ne raliem primei opinii având în vedere definiția obiectul material al unei infracțiuni care este reprezentat de „lucrul, ființa vătămată sau pusă în pericol prin săvârșirea faptei prevăzută de norma de incriminare.” Prin urmare, obiectul material al infracțiunii este reprezentat de bunului căruia i s-a stabilit o valuare diminuată față de valoarea reală deoarece el este lucru lezat prin săvârșirea faptei prevăzute de norma de incriminare.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat, persoana, funcționar public, care are atribuții de gestionare, de conducere, de administare, de executare silită în cadrul operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar.
Participația penală este posibilă sub toate formele, coautorat, instigare complicitate. Pentru a fi coautor persoana trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de lege pentru autor.
Subiectul pasiv este autoritatea administrației publice locale sau statul care sunt acționare în cadrul operatorului economic pentru ale cărui bunuri este stabilită o valoare diminuată în procesul de lichidare, reorganizare judiciară, excutare silită.
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
Element material constă în stabilirea unei valori diminuate față de valoarea reală a bunurilor ce aparțin operatorilor economici la care statul sau autoritățile administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul procedurii de executare silită de reorganizare de privatizare, ori a bunurilor aparținând unei insituții sau autorități publice săvârșită de către cei care au atribuții de conducere, gestinoare administrare în cadrul unei acțiuni de executare silită sau de vânzare.
A stabili valoarea unui bun înseamnă a hotărî, a fixa valoarea acestuia. Prin urmare, elementul matrial constă într-o acțiune și nu într-o omisiune din partea subiectui activ.
Acțiunea de stabilire a valorii bunurilor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Să se stabilească o valoare diminuată față de valoarea de piață a bunului. Pentru existența infracțiunii este necesar ca bunurile să fie subapreciate față de valoarea lor reală, să li se stabilească o valoare mai mică față de valoarea existentă pe piață. „Nu constituie infracțiune dacă evaluarea se încadrează într-o anumită marjă de eroare, care în aceste situații este normală.” O evaluare corectă trebuie apreciată în funcție de momentul în care se stabilește valoare bunurilor, și nu anterior sau ulterior acestui moment deoarece valoarea bunurilor poate să varieze în funcție de existența anumitor factori economici, sociali.
„Bunurile pentru care este stabilită o valoare diminuată să aparțină operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este actionar, sau să aparțină autoritâților publice sau insituțiilor publice prevăzute la litera a. Rezultă că dacă subiectul pasiv nu este una dintre persoanele prevăzute limitativ de lege, fapta nu constituie infracțiune.
Să se stabilească o valoare diminuată față de valoarea reală în cadrul procesului de privatizare, de vânzare de reorganizare ori cu ocazia unei operațiuni comerciale. Prin urmare dacă fapta se săvârșește în alte împrejurări decât cele prevăzute limitativ de lege, infracțiunea prevazută de articolul 10 litera a nu există;”
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate. Existența infracțiunii nu este condiționată de apariția rezultatului păgubitor fiind suficient să se creeze o stare de pericol prin stabilirea unei valori diminuate a bunurilor față de valoarea reală.
Legătura de cauzalitate rezultă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă infracțiunea prevazută la litera a a articolului 10 din legea nr. 78/ 2000 se săvârșește numai cu intenție directă calificată de scopul dobândirii pe nedrept de bani, bunuri și alte foloase necuvenite
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Consumare infracțiunea se consumă în momentul în care se stabilește o valoare diminuată față de cea reală a bunurilor ce aparțin unor operatori economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar.
Tentativa așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu cele prevăzute de articolul 33 din Codul penal tentativa„ se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. Tentativa este susceptibilă atât în formă perfectă cât și în formă imperfectă.”
Există forma imperfectă a infracțiunii atunci când activitatea infracțională este pusă în executare, executare care este întreruptă în mod voluntar sau independent de voința făptuitorului.
Există tentativă în formă perfectă atunci când executarea infracțiunii este completă, dar rezultatul socialmente periculos nu se produce din motive independente de voința făptuitorului.
„Fapta inculpatului care, în calitate de membru al adunării generale a acționarilor și președinte al ședinței extraordinare a acestui organism, a stabilit cu intenție, o valoare diminuată a acțiunilor societății față de valoarea comercială reală, cu ocazia operațiunilor comerciale a majorării capitalului social prin aport de capital privat în numerar și cooptarea ca acționar a unui investitor privat, în scopul obținerii pentru acestea din urmă a unui folos necuvenit, constând în dobândirea de acțiuni suplimentare și în câștigarea dreptului de opțiune la subscriere pentru pachetul majoritar de acțiuni deținut de Consiliul Județean, întreunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 10 litera a din Legea nr. 78/2000”.
”În practica judiciară s-a reținut ca fiind infracțiunea prevăzută de art.10 lit.a încheierea de către inculpați, administratori ai unei societăți cu capital integral de stat, a unor contracte de asociere în participațiune, prelungirea lor ulterioară și în final transformarea lor în contracte de vânzare-cumpărare, operațiuni în cadrul cărora inculpații au subevaluat activele societăților de stat, pe care le administrau, obținând în acest mod foloase necuvenite în beneficiul societăților comerciale cumpărătoare ale acestor contracte, societăți pe care inculpații le coordonau, constând în stabilirea cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă cu ocazia unei tranzacții comerciale.Contractele de asociere în participațiune sunt în mod vădit operațiuni comerciale, scopul asocierii constituindu-l obținerea de profit.”
SECȚIUNEA A 4 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B DIN ART. 10
„Acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea conform legii, a destinațiilor subvențiilor;”
Această infracțiune este asimilată infracțiunior de corupție deoarece făptuitorul, funcționar public, urmărește obținerea de bani, bunuri sau orice alte valori pentru sine sau pentru altul.
Obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu care impun persoanelor care au atribuții de acordare și urmărire a subvențiilor un comportament cinstit și corect.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de apărarea relațiilor sociale privitoare la patrimoniul instituțiilor de subvenționare sau de creditare.
Obiect material. În cazul infracțiunii prevăzute de litera b existența elementului material diferă de modalitatea în care este săvârșită infracțiunea.
Dacă infracțiunea este săvârșită în modalitatea acordării de credite sau de subvenții cu încălcarea legii, atunci, obiectul material al infracțiunii este reprezentat de banii acordați cu acest titlu.
În cazul în care infracțiunea se săvârșește prin neurmărirea destinațiilor contractate ale subvențiilor sau ale creditelor, infracțiunea este lipsită de obiect material.
„În literatura de specialitate, Ioan Gârbuleț nu face nicio diferențiere în privița modalității de săvârșire a infracțiunii și susține că în cazul literei b, infracțiunea este lipsită de obiect material.”
Nu împartășim această opinie deaorece existența obiectului material este condiționată de vătămarea unui lucru prin săvârșirea unei fapte care este reglementată de norma de incriminare.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat, persoana care are atribuții de acordare și de urmărire a subvențiilor.
Chiar dacă legea nu prevede expres subiectul activ nu poate fi decât un funcționar public deoarece el este cel care are atribuții de acordate de credite și de subvenții și de urmărire a destinației acestora.
Participația penală este posibilă sub toate formele, coautorat, instigare, complicitate. Este coautor persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autor.
Subiectul pasiv este statul, o autoritate a administrației publice, o insitituție sau o persoană juridică care acordă subvenții
SECȚIUNEA A 5 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acordarea de subvenții cu încalcarea dispozițiilor legii sau neurmărirea destinațiilor acestor subvenții.
Subvenția reprezintă un ajutor bănesc acordat unor persoane fizice sau juridice, din bugetul de stat, nerambursabil, pentru a facilitata activitatea acestora.
Pentru realizarea primei modalități normative este necesar ca acțiunea corespunzătoare elementului material să îndeplinească următoarelor condiții:
„Acordarea de subvenții cu încălcarea legii;
Fapta să fie săvârșită în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte valori;”
Pentru ca infracțiunea să existe în condițiile prevăzute de art. 10 litera b Legea nr.78/2000 este necesar ca aceste două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ. Dacă o persoană acordă subvenții cu încalcarea legii și nu o face în scopul dobândirii de bani, bunuri sau alte foloase, atunci nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, așadar, nu există nici infracțiunea prevăzută de lege.
Cea de-a doua modalitate prin care se realizează elementul material constă în omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege de către persoanele care au îndatorirea de a urmări destinația subvențiilor. Prin urmare, pentru a exista infracțiunea în această variantă normativă este necesară acordarea de subvenții unei perosnae pentru ca apoi subiectul activ să nu-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate. „Existența infracțiunii nu este condiționată de apariția rezulatului păgubitor, fiind suficient să se creeze o urmare socialmente periculoasă, prin activitatea de acordare a creditelor și subvențiilor cu încălcarea legii.”
Legătura de cauzalitate rezultă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă infracțiunea se comite cu intenție directă calificată de scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte valori. Nu este necesar ca făptuitorul să-și atingă scopul infracțiunea se consumă dacă făptuitorul a acționat cu acest scop.
SECȚIUNEA A 6 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Infracțiunea poate fi comisă atât prin acțiune cât și prin inacțiune. În cazul în care se săvârșește printr-o acțiune ea poate fi sâvârșită în formă continuată, adică la diferite intervale de timp prin mai multe acțiuni în baza unei rezoluții infracționale unice și îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv.
Consumare infracțiunea se consumă în momentul acordării de subvenții cu încălcarea legii sau în momentul neîndeplinirii obligației de a urmări destinația acestor subvenții.
Tentativa așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu cele prevăzute de articolul 33 din Codul penal tentativa” se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Tentativa este susceptibilă atât în formă perfectă cât și în formă imperfectă.
Există forma imperfectă a infracțiunii atunci când activitatea infracțională este pusă în executare, executare care este întreruptă în mod voluntar sau independent de voința făptuitorului.
Există tentativă în formă perfectă atunci când executarea infracțiunii este completă, dar rezultatul socialmente periculos nu se produce din motive independente de voința făptuitorului.
„În practica judiciară instanțele de control judiciar au reținut în mod corect că, în lipsa unui prejudiciu,așa cum de altfel s-a constatat și de expertiza contabilă dispusă în cauză, această faptă nu există. În cauză nu se poate reține existeța unei infracțiuni de corupție câtă vreme nu s-a făcut dovada că funcționarii trimiși în judecată și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu în scopul obținerii unor avantaje materiale necuvenite. Ori câtă vreme textul de lege dispune că acordarea de subvenții cu încâlcarea legii constituie infracțiune doar dacă sunt săvârșite în scopul obțineii pentru sine sau pentru altul de bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, în mod justificat s-a reținut de către instanța de control judiciar că în cauză nu există infracțiunea prevăzută de art. 10 litera b din Legea 78/2000.”
SECȚIUNEA A 7 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA C DIN ART.10
C) „utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fondurile publice.”
Obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, care impun persoanelor care au atribuții în utilizarea subvențiilor sau creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fondurile publice, un comportament cinstit și corect.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de apărarea relațiilor sociale privitoare la patrimoniul unităților, insituțiilor care au obținut subvențiile.
Obiectul material este reprezentata de banii acordați cu titlu de credite sau de subvenții.
”În literatura de specialitate Ioan Gârbuleț susține că și în acest caz, infracțiunea este lipsită de obiect material.”
Din considerente mai sus expuse considerăm că banii reprezintă obiectul material al infracțiunii.
Subiectul activ al infracțiunii este calificat, persoana care beneficiază de subvențiile și de creditele din fondurile publice sau care urmează să fie rambursate din fondurile publice. Deci subiectul activ al infracțiunii poate fi numai funcționarul persoanelor juridice de drept public sau privat deoarece el este cel care are atribuții în utilizarea creditelor si subvențiilor primite de către aceste persoane.
Participația penală este posibilă sub toate formele coautorat, instigare, complicitate. Este coautor persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autor.
Subiectul pasiv este statul, o autoritate publică, instituție sau orice altă persoană juridică care acordă subvenții sau credite garantate din fondurile publice sau care urmează a fi rambursate din fondurile publice.
SECȚIUNEA A 8 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
Latura obiectivă. Elementul material constă în ultilizarea subvențiilor sau creditelor garantate din fondurile publice în alt scop decât cele prevăzute de lege. Deci pentru realizarea elementului material al laturii obiective trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ:
„Să existe o acordare de credite și subvenții în scopul prevăzut de lege;
Să se utilizeze aceste credite și subvenții în alt scop decât cel prevăzut de lege;”
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate. Existența infracțiunii nu este condiționată de apariția unui rezultat păgubitor fiind suficient să se creeze o stare de pericol prin folosirea creditelor în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.
Legătura de cauzalitate rezulltă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă infracțiunea prevăzuta de art 10 litera c din legea nr. 78/2000 se săvârșește numai cu intenție directă calificată de scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte valori.
SECȚIUNEA A 9 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Consumare infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul utilizează subvențiile sau creditele garantate din fondurile publice în alt scop decât cel prevăzut de lege și se produce urmarea socialmente periculoasă.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal tentativa „se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate. ”
Infracțiunea este susceptibilă de tentativă numai sub formă imperfectă, atunci când activitatea infracțională este pusă în executare, executarea care este întreruptă în mod voluntar sau independent de voința făptuitorului.
Nu este posibilă forma perfectă a tentativei deoarece odată cu executarea infracțiunii se produce și urmarea socialmente periculoasă.
”În practica judiciară s-a reținut faptul că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. c din Legea 78/2000, este necesar ca subvențiile să fie utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate, trebuie făcute din fonduri publice, sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, astfel că în situația în care nu s-au utilizat subvențiile și nici creditele garantate din fonduri publice sau acestea nu urmează a fi rambursate din fonduri publice, fapta nu mai este prevăzută de legea penală.”
În cazul infracțiunilor prevăzute la articolul 10 din Legea 78/2000 pedeapsa este stipulată expres închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani la care se adaugă interzicerea exercitării unor drepturi. Atunci când legea prevede obligativătatea aplicării interzicerii unor drepturi ca pedepsă complementară, instanța trebuie să se conformeze prevederilor legale și să aplice pedeapsa complementară. Prin urmare, aplicarea pedepsei complementare nu mai este o facultate pentru instanța de judecată. Această pedeapsă complementară poate fi aplicată pe un interval cuprins între 1 și 5 ani În acest caz, credem că legea se referă înterzicerea acelor drepturi care au legătura cu funcția exercitată de făptuitor, adică la dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în orice alte funcții publice, la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică care implică exercițiul autorității de stat precum și la interzicerea dreptului de a ocupa în cadrul unei persoane juridice de drept public o funcție de conducere, la care se adaugă și interzicerea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau de a exercita activitatea de care s-a folosit făptuitorul pentru realizarea infracțiuni. Primele două drepturi se interzic în mod cumulativ de către instanța. De asemenea legea conferă instanței posibilitatea de a interzice cumulativ cu cele două drepturi și la dreptul de a ocupa în cadrul unei persoane juridice de drept public o funcție de conducere.
Trebuie precizat că deși legea prevede uneori ce drepturi trebuie interzise de instața de judecată, „acest lucru nu exclude posibilitatea ca instanța de judecată să interzică și alte drepturi a căror interzicere este facultativă.”
CAPITOLUL 3 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 11 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII
Potrivit articolului 11 din Legea 78/2000 constituie infracțiune „fapta persoanei care având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza, sau a lichida un operator economic privat, îndeplinește pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesnește efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare, ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect, un folos necuvenit.”
Obiectul juridic al infracțiunii se referă la octrotirea relațiilor de serviciu care impun persoanelor care au atribuții de supraveghere, reorganizare controlare, sau lichidare a unui operator economic privat, sau persoanelor care intermediază sau înlesnesc efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare, ori care participă cu capital la operator economic privat un comportament cinstit și corect.
Infracțiunea are și un obiect juridic secundar care se referă la relațiile sociale privitoare la prestigiul și credibilitatea de care se bucură instituțiile și structurile unde își desfășoară activitatea făptuitorul.
Obiectul material. Infracțiunea prevăzută de articolul 11 este o infracțiune de pericol, punând în pericol buna desfășurare a relațiilor de serviciu și, prin urmare, este lipsită de obiect material. Folosul necuvenit obținut de făptuitor nu constituie obiect material al infracțiune, ci bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii.
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat și anume persoana care în virtutea funcției atribuite are obligația „de a supraveghea, de a reorganiza, controla, lichida un operator economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, sau de a înlesni sau intermedia pentru acesta efectuarea unei oprețiuni comerciale.” Prin urmare, subiecul activ al infracțiunii este un funcționar public în sensul prevăzut de litera b din Legea 78/2000 Cod penal și „anume o persoană care îndeplinește, permanent sau temporar, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le poate influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau altor agenți economici.” Participația penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare și complicitate. Pentru a fi coautor o persoană trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a fi autor.
Subiectul pasiv principal este reprezentat de stat sau o altă persoană juridică unde făptuitorul își desfășoară activitatea și al cărui prestigiu este afectat prin săvârșirea infracțiunii.
Infracțiunea are și un subiect pasiv secundar care este reprezentat de operatorul economic privat al cărui patrimoniu este afectat prin săvârșirea infracțiunii de către făptuitor.
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
Elementul material al infracțiunii constă în îndeplinirea unei însărcinări pentru operatorul economic privat sau în înlesinirea sau intermedierea unei operețiuni comerciale sau în participarea cu capital la operatorul economic privat.
„Săvârșirea faptei prin două sau mai multe modalități de săvârșire a elementului material nu determină reținerea unui concurs de infracțiuni ci, în acest caz, există o singura infracțiune al cărei element material a fost realizat prin mai multe modalități normative.”
„A îndeplini înseamnă a executa, a realiza, a duce la bun sfârșit o însărcinare pentru un operator economic privat. ”Pentru a fi element material al acestei infracțiuni îndeplinirea trebuie să se refere la o însărcinare legată de activitatea financiară și comercială a operatorului economic privat, deoarece numai o asemenea însărcinare se referă la îndatoririle de serviciu. Prin urmare, infracțiunea săvârșită în această modalitate nu poate fi săvârșită decât printr-o acțiune.
„A înlesni înseamnă a facilita, a ușura efectuarea unei operații financiare sau comerciale de către un operator economic.”Infracțiunea săvârșită în aceasta modalitate poate fi săvârșită atât prin acțiune cât și prin inacțiune, în cazul în care subiectul activ al infracțiunii nu îndeplinește cu intenție obligațiile ce îi revin.
„A intermedia înseamnă a media, a mijloci efectuarea unor operații financiare sau comerciale de către un operator economic.” Intermedierea se realizează exclusiv prin acțiune, ea nu poate fi săvârșită prin omisiune deoarece presupune o acțiune din partea făptuitorului.
„ A participa cu capital semnifică contribuția cu bani sau alte valori la un operator economic privat.”
Trebuie reținut faptul că, indiferent de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, este necesar pentru existența laturii obiective a infracțiunii ca fapta să fie de natură a aduce făptuitorului, direct sau indirect, foloase necuvenite. Prin urmare, pentru existența infracțiunii, nu trebuie ca făptuitorul să realizeze foloasele necuvenite fiind suficient ca fapta să fi de natură a-i aduce aceste foloase.
Urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de starea de pericol creată pentru relțiile sociale ce alcătuiesc obiectul juridic al infracțiunii.
Legatura de cauzalitate în cazul acestei infracțiuni rezultă ex re din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. În cazul infracțiunii prevăzute de articolul 11 făptuitorul nu numai prevede și urmărește rezultatul, intenție directă, dar și prevede și accepta, intenție indirectă, un asemenea rezultat. În cazul acestei infracțiuni intenția nu este calificată de existența unui scop. Mobilul și scopul nu au relevanță pentru existența infracțiunii, ele pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Consumare infracțiunii se realizează în momentul în care are loc îndeplinirea, înlesnirea, intermedierea, sau participarea cu capital la un operator economic privat și se produce urmarea socialmente periculoasă.
Infracțiunea este susceptibilă de săvârșire atât în formă continuă cât și în formă continuată.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal tentativa „se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Infracțiunea este susceptibilă de tentativă numai sub formă imperfectă, atunci când activitatea infracțională este pusă în executare, executarea care este întreruptă în mod voluntar sau independent de voința făptuitorului.
Nu este posibilă forma perfectă a tentativei deoarece odată cu executarea infracțiunii se produce și urmarea socialmente periculoasă.
”În practica judiciară s-a reținut că efectuarea de către lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii de lichidare, a unor operațiuni comerciale anulabile, cu consecința însușirii pe nedrept a unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11 alin.(1) și (2) dinLegea 78/2000. Chiar dacă aceste operațiuni sunt anulabile, consituind din punct de vedere civil o vănzare a lucrului altuia, o atare faptă atrage și răspunderea penală a făptuitorului.”
În acest caz pedepasa prevăzută de legiuitor este închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani și interzicerea unor drepturi, care se aplică în aceleași intervale de timp ca și în cazul pedepsei principale a închisorii. În acest caz se menține discuția facută cu ocazia prezentării articolului 10.
Legea prevede în alineatul 2 al articolului 11 o variantă atenuată a infracțiunii, atunci când fapta este săvârșită într-o perioadă de 5 ani de la data încetării funcției subiectului activ.
Se observă că pentru a se reține această variantă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
Să fi încetat funcția subiectului activ;
Fapta să fie săvârșită într-o perioadă de 5 ani de la data la care a avut loc încetarea funcției;
Legea a considerat că săvârșirea faptei în această modalitate, denotă o periculozitate mai redusă atât a faptei, cât și a fâptuitorului, deoarece există șanse de reușită mai mari, în cazul în care o persoană se află în exercitarea unei anumite funcții, decât în cazul în care această persoană nu se mai află în exercitarea acelei funcții. Datorită acestei periculozități reduse, legea prevede o pedeapsă alternativă fie amenda fie închisoarea cuprinsă între 6 luni și 3 ani, prin urmare se observă și o sancționare mai redusă a faptelor săvârșite. Deci, legea lasă la latitudinea instanței de judecată care sancțiune va fi aplicată în funcție de circumstanțele specifice cauzei și de periculozitatea făptuitorului.
„De asemenea această variantă nu poate fi săvârșită decât printr-o acțiune și nu printr-o inacțiune deoarece odată cu încetarea funcției subiectul activ nu mai are obligația de a se abține de la realizarea anumitor fapte.”
„În practica judiciară instanța de judecată a reținut în mod corect că fapta inculpatului în calitate de lichidator judiciar, autorizat de către judecătorul sindic să vândă bunurile unei societăți comerciale aflate în faliment, și-a însuși contravaloarea unui teren întrunește elementele consitutive ale infracțiunii prevăzute în cadrul articolului 11 prevăzut de Legea 78/2000.”
CAPITOLUL 4 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 12 DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
Potrivit articolului 12 litera a din Legea 78/2000 este considerată infracțiune „fapta persoanei care efectuează operațiuni financiare ca activități de comerț, producție sau de prestări de servicii incompatibile cu funcția, atribuția, însărcinarea pe care o îndeplinește ori care încheie tranzacții financiare folosind informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinarii sale, dacă este săvârșită în scopul obținerii de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.”
Obiectul juridic este reprezentat de ocrotirea relațiilor sociale de serviciu, care impun persoanelor aflate în exercitarea unei funcții un comportament cinsitit și corect, prin urmare acestea trebuie să nu efectueze operațiuni financiare ca acte de comerț și să nu încheie tranzacții comerciale folosind informațiile obținute ca urmare a funcției deținute.
Organismele unde subiectul activ iși desfășoară activitatea trebuie să se bucure de un prestigiu și o autoritate care nu trebuie să fie lezate prin comportamentul făptuitorului, prin urmare, în mod secundar sunt apărate relațiile sociale care ocrotesc acest prestigiu și această autoritate.
Obiectul material . Infracțiunea nu are obiect material deoarece este o infracțiune de pericol, valoarea lezată neavând existență materială.
Operațiunile financiare efecuate ca acte de comerț și tranzacțiile financiare nu constituie obiectul material al infracțiiune ci mijloacele prin care este sâvărșită fapta, adică elementul material al infracțiunii.
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat și anume persoana care îndeplinește o funcție sau o atribuție care este incompatibilă cu efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, sau persoana care se folosește de informațiile obținute în exercitarea funcției pentru a încheia tranzacții financiare.
Prin urmare, subiectul activ este o persoană care are calitatea de funcționar public, adică o persoană „care exercită o funcție publică în cadrul autorităților sau instituțiilor publice indiferent de modul în care a fost învestită.”
Participația penală este posibilă sub toate formele: coautorat, instigator, complice. Poate fi coautor persoana care îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a fi autor.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituția, autoritatea unde subiectul activ își desfășoară activitatea și al cărui prestigiu ar putea fi afectat prin săvârșirea infracțiunii.
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
Elementul material al infracțiunii constă numai într-o acțiune care poate fi realizată alternativ, fie prin efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, producție sau prestări de servicii, fie prin închieierea de tranzacții financiare.
A efectua operațiuni financiare înseamnă a realiza anumite tranzacții cu bani sau credite.
Pentru ca operațiunile financiare efectuate să consituie element material al infracțiunii, ele trebui să îndeplinească următoarele condiții:
„Operațiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerț. Actele de comerț reprezintă acțiuni realizate exercitate în procesul exercitării unei profesii comerciale.
”Aceste operațiuni financiare trebuie să fie incompatibile cu funcția, însărcinarea îndeplinită de acea persoană. Incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege.”
„A efectua tranzacții financiare înseamnă a transmite anumite drepturi sau a efectua schimburi comerciale de către făptuitor pe baza informațiilor obținute în exercitarea funcției”. Și în acest caz este necesară îndeplinirea unor condiții:
Subiectul activ să închieie tranzacții de natură financiară;
Acesta să se folosescă de informațiile obținute în exercitarea funcției;
„Articolul 3 din fostul Cod Comercial considera că, în cazul acestei infracțiuni, intră în categoria actelor de comerț operațiunile de bancă și de schimb.”
„ Operațiunile de bancă sunt acele acțiuni care au ca scop final un act de speculație sau intermediere, în cazul circulației bunurilor, facută într-un mod organizat.”
Mai mult articolul 4 din același Cod Comercial definea faptele de comerț celelalte obligațiuni și contracte care aparțin unui comerciant cu condiția de a nu fi de natura civilă și de a nu rezulta din prevederile actului contrariul.
Operațiunile de schimb reprezintă operațiuni de schimb de monezi.
Odată cu apariția Noului Cod Civil noțiunile de acte de comerț și fapte de comerț au fost înlocuite cu „activități de producție, comerț sau prestări de servicii.”
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite.
Legătura de cauzalitate rezultă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă. Infracțiunea prevăzută de articolul 12 litera a poate fi săvârșită numai cu intenție directă, calificată de scopul obținerii pe nedrept de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Nu este necesar că făptuitorul să atingă scopul, fiind suficient ca subiectul activ să acționeze în acest sens.
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA A
Infracțiunea se consumă în momentul în care subiectul activ efectuează operațiuni financiare ca activități de producție comerț, sau prestări servicii incompatibile cu funcția deținută, sau în momentul în care realizează tranzacții financiare folosind informațiile obținute în virtutea funcției.
Infracțiunea poate fi săvârșită și în formă continuată, când la diferite intervale de timp și în baza aceleeași rezoluții infracționale făptuitorul săvârșește elementul material al laturii obiective.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal „tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Infracțiunea este susceptibilă de tentativă numai sub formă imperfectă, atunci când activitatea infracțională este pusă în executare, executarea care este întreruptă în mod voluntar sau independent de voința făptuitorului.
Nu este posibilă forma perfectă a tentativei deoarece odată cu executarea infracțiunii se produce și urmarea socialmente periculoasă.
”În practica judiciară s-a reținut ca fiind infracțiunea prevăzută de art 12. lit. a din Legea 78/2000, fapta inculpatului care, în calitate de consilier județean și membru al Consiliului de administrație, al părții vătămate, cunoscând necesitatea realizării unei licitații publice, votează în sensul organizării acesteia și participă ulterior, prin patru firme ce îî aparțin, la această procedură pe care o câștigă, încheind acte comerciale contrare interdicțiilor.Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca scopul obținerii pe nedrept de bani, bunuri și alte foloase să fie atins,ci, este suficientă existența acestui scop la momentul săvârșirii actelor materiale, acest lucruru fiind dovedit prin cxaracterul oneros al contractului.”
SECȚIUNEA A 4 A OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
Potrivit literei b a art. 12 din Legea 78/2000 este considerată „infracțiune folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității sau permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.”
Obiectul juridic Infracțiunea are ca obiect juridic principal special relațiile sociale care impun personaleor care posedă informații care nu sunt destinate publicității, un comportament cinstit și onest. Comportamentul ce constă în nefolisirea informațiilor direct sau indirect sau în nepermiterea unor persoane neautorizate să aibă acces la aceste informații, în scopul obținerii pe nedrept de bani, bunuri sau alte foloase, pentru sine sau pentru altul.
Infracțiunea are ca obiect juridic secundar relațiile sociale ce privesc drepturile și interesele de natură patrimonială sau nepatrimonială ale persoanelor juridice, indiferent dacă sunt de drept public sau de drept privat, care sunt vătămate prin folosirea acestor informații, în scopul obținerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.
Obiectul material fiind o infracțiune de pericol și neavând o valoare materială care să fie lezată prin săvârșirea laturii obiective, infracțiunea este lipsită de obiect material.
„Infracțiunea este lipsită de obiect material și în situația în care informațiile nedestinate publicității sunt încorporate într-un document sau într-un înscris.” În acest caz documentul sau înscrisul nu constituie obiect material al infracțiunii, ci mijlocul prin care se realizează infracțiunea.
Subiectul activ infracțiunea poate fi săvârșită numai de un subiect activ nemijlocit, adică persoana care folosește direct sau indirect informațiile nedestinate publicității, informații pe care le deține, sau care permite să aibă acces la aceste informații unor persoane neautorizate, în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte valori necuvenite, pentru sine sau pentru altul.
Chiar dacă calitatea funcționar public nu este menționată expres în textul de lege, ea se poate determina în mod indirect. Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat, acesta nu poate fi decât o persoană care deține aceste informații în virtutea funcției și atribuțiilor pe care le are.
„La fel ca și în cazul infracțiunilor de corupție, în cazul infracțiunilor asimilate este necesară calitatea de funcționar. Corupția, în sensul legii penale nu poate fi concepută fără autoriatea dată de calitatea de funcționar și care este folosită în scopul obținerii de bani, bunuri și alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.” Prin urmare, ce asemamană infracțiunile de corupție cu cele asimilate lor sunt atât calitatea de funcționar cât si prezența scopului însușirii pe nedrept de bani bunuri și alte valori.
Participația penală în cazul acestei infracțiuni este posibilă sunt toate formele, adică atât sub fomă instigării, complicității cât ți sub forma coautoratului. Pentru a fi coautor persoana trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de lege pentru autor.
Subiectul pasiv al infracțiunii este reprezentat, în acest caz, de instituția, unitatea, persoana juridică, indiferent că este o persoană juridică de drept public sau de drept privat, care deține informațiile nedestinate publicității.
„Activitatea ilicită a inculpatului constând în solicitarea și primirea, în multe rânduri, de la persoana care anterior reclamase sustragerea din locuința sa a unor bunuri de vaoare, a mai multor sume de bani, pentru ca, în afara cadrului legal și prin exploatarea informațiilor obținute de la informator în virtutea atribuțiilor de serviciu, să obțină recuperarea bunurilor sustrase, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită , prevăzute de art. 254 alin. (1) cât și a infracțiunii de folosire în mod direct, în interes propriu, de informații ce nu sunt destinate publicitații prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000. Informațiile obținute prin intermediul informatorului au caracterul de informații care nu sunt destinate publicității în sensul art. 12 lit. b) din Legea 78/2000, privind sancționarea faptelor de corupție fiind îndeplinită condiția specială a acestei dispoziții de incriminare. Neaducerea la cunoștința superiorilor ori a colectivului care se ocupă de intrumentarea cazului a locului unde se aflau bunurile sustrase și a persoanelor care le dețineau se circumscrie scopului special prevăzut de art. 254 Cod penal.”
„De asemenea, s-a reținut ca fiind infracțiunea prevăzută la art. 12 litera b din Legea 78/2000, fapta inculpatului, subcomisar depoliție, de a prezenta martorilor denunțători înscrisuri care dețineau informații care nu erau destinate publicității, obținute prin accesarea bazelor de date ale M.I.R.A, obținând în schimbul acestor informații importante sume de bani.”
SECȚIUNEA A 5 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
Elementul material În cazul acestei infracțiuni elementul material poate fi săvârșit atât prin utilizarea de informații nedestinate publicității, direct sau indirect, cât și prin permiterea accesului la aceste informații unor persoane care nu sunt autorizate.
Se observă că elementul material poate fi săvârșit printr-o acțiune atunci când fapta se realizează prin utilizarea informațiilor, și printr-o acțiune și inacțiune atunci când subiectul activ permite accesul la aceste informații unor persoane care nu sunt autorizate.
„A folosi înseamnă a intrebuința, a utiliza în orice mod de informații nedestinate publicității în scopul de aobține pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Folosirea poate fi săvîrșite fie direct de către subiectul activ, fie indirect prin intermediul unor persoane interpuse care pot fi participanți la săvârșirea infracțiunii în calitate de complici.”
„Permiterea accesului înseamnă fie punerea la dispoziția persoanelor neautorizate a informațiilor, fie prin lăsarea lor la îndemăna acestor persoane în scopul obținerii de bani bunuri și foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.”
Pentru consumarea infracțiunii în această modalitate nu este necesar ca persoanele care intra în posesia informaților să le și utilizeze, fiind suficient pentru consumarea infracțiunii ca persoanele neautorizate să ia cunoștință de aceste informații, informații care nu sunt destinate publicității.
Săvârșirea faptei prin ambele modalități normative prevăzute de norma de incriminare nu constituie un concurs de infracțiuni ci o singura infracțiune.
„Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate, ca urmare a întrebuințării de informații nedestinate publicității sau prin permiterea accesului la aceste informații unor persoane neautorizare.”
Legătura de cauzalitate în cazul acestei infracțiuni legătura de cauzalitate rezultă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă Infracțiunea poate fi săvârțită din punct de vedere subiectiv numai cu intenție directă calificată de scopul însușirii pe nedrept de bani, bunuri ori alte foloase care nu se cuvin subiectului activ.
Mai mult, existența acestei infracțiuni nu este condiționată de atingerea scopului, fiind suficient ca subiectul activ să acționeze animat de acest scop. Deci, ceea ce contează este scopul cu care acționează fătuitorul și nu atingerea lui.
SECȚIUNEA A 6 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA LITERA B
Infracțiunea se consumă în momentul în care subiectul activ întrebuințează informațiile nedestinate publicității sau în momentul în care permite altor ăpersoane neautorizate să aibă acces la aceste informații.
„Infracțiunea poate fi săvârșită atât sub formă continuată cât și sub fomă continuă.”
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal tentativa „se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Tentativa la această infracțiune este posibilă în funcție de modatitatea în care este săvârșită infracțiunea
Dacă este săvârșită prin întrebuințarea informațiilor nedestinate publicului, atunci fapta poate fi săvârșită numai sub forma tentativei imperfecte, deoarece în momentul în care fapta este executată în întregime are loc și o consumare a infracțiunii.
În cazul în care fapta este săvârșită prin permiterea accesului la informații unor persoane care nu sunt autorizate, posibilitatea existenței infracțiunii diferențiază după cum fapta a fost săvârșită printr-o acțiune sau printr-o inacțiune. Atunci când este comisă printr-o inacțiune, tentativa nu este posibilă având în vedere faptul că aceasta nu este posibilă în cazul infracțiunilor omisive proprii.
Atunci când se realizează printr-o acțiune, tentativa este posibilă numai sub forma tentativei imperfecte, deoarece executarea faptei în întregime echivalează cu consumarea infracțiunii, acest lucru nu înseamnă că instanța nu poate aplică pe lăngă pedeapsa principală și o pedeapsă complementară în funcție de împrejurările speței și de persoana subiectului activ. Pedepsele complementare între care se poate orienta instanța sunt: publicarea hotărârii de condamnare, interzicerea unor drepturi pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani și degradarea militară. Trebuie menționat că instanța poate aplica pedepse complementare doar atunci când „sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea sau amenda, nu și în cazul în care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață.”
CAPITOLUL 5 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
Potrivit acestui articol este considerată infracțiune „ fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop lucrativ de a folosi influența ori autoritatea sa, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.”
Obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale care impun persoanelor ce dețin o funcție de conducere în cadrul unui partid politic, unei persoane juridice fără scop lucrativ, într-un patronat sau sindicat, un comportament cinstit și onest, fără a-și folosi influența sau autoritatea avută în scopul dobândirii de foloase necuvenite, bani sau alte bunuri.
„Infracțiunea are și un obiect juridic secundar, care este constituit de relațiile sociale privitoare la credibilitatea, prestigiul de care sindicatele, patronatele, persoanele juridice fără scop lucrativ trebuie să se bucure.”
Obiect material Având în vedere că pentru existența obiectului material este necesar să fie vătămate, fie un bun fie o persoana, element care nu este îndeplinit în cazul acestei infracțiuni duce la concluzia că obiectul material lipsește. Prin urmare, fiind o infracțiune exclusiv de pericol, este lipsită de obiect material.
Subiectul activ În cazul acestei infracțiuni subiectul activ este unul calificat și anume o persoană, care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic, patronat, sindicat, sau unei persoane juridice fără scop lucrativ. Subiectul activ nu poate fi decât un funcționar public care se folosește de influența sa pentru a obține banii, bunurile sau orice alte valori care nu i se cuvin.
Sindicatul este definit ca fiind o „organizație care este constituită în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, economice și sociale, culturale și sportive ale membrilor, respectiv a drepturilor acestora prevăzute de legislația muncii și contractele de muncă.”
„Patronatul reprezintă organizatii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.”
„Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimțământ, ce acționează programatic, conștient și organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma program.”
În cazul acestei infracțiuni participația este posibilă atât sub forma coautoratului, cât și complicității și a instigării. Poate să fie coautor persoana care îndepliniște condițiile impuse de lege pentru autor.
„În practica judiciară s-a reținut ca fiind infracțiunea prevăzut de art „ fapta inculpatului care, în perioada ianuarie-august 2004, în calitate de director al Societății Naționale de Cruce Roșie, Filiala Târgu Mureș, societate non-profit, s-a folosit de autoritatea sa, pretinzând și primind, în mod ilegal și repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la mai multe persoane suma totală de 18.300.000 de lei, reprezentând taxe pentru eliberarea unor adevereințe matricole duplicate după certificatele de absolvire a cursurilor de surori voluntare de Cruce Roșie.”
Subiectul pasiv este rerezentat de sindicatul, patronatul, partidul politic ori persoana juridică fără scop lucrativ unde ocupă funcția de conducere făptuitorul, și a căror credibilitate este afectată prin activitățile desfășurate de către acesta în scopul dobândirii de bani, bunuri și orice alte foloase care nu i se cuvin.
„Infracțiunea poate avea și un subiect pasiv secundar fiind reprezentat de persoana fizică sau juridică ale cărei drepturi sunt lezate.”
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
Elementul material constă în folosirea influenței ori autorității de către subiectul activ în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte valori care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru altul.
A folosi influența ori autoritatea înseamnă ultilizarea, întrebuințarea acestora în vederea atingerii scopului stabilit.
„Influența constă în capacitatea unei persoane care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid, sindicat, patronat, ori în cadrul unei persoane juridice fără scop lucrativ, de a avea trece asupra cuiva pentru a-i schimba concepția hotărârea, având în vedere funcția pe care o deține.”
„Autoritatea reprezintă prestigiul, vaza, considerația general acceptate a persoanei care îndeplinește funcția impusă subiectului activ a infracțiunii.”
Modalitatea de realizarea a elementului material este esențialmente comisivă, ea poate fi săvârșită numai prin-o acțiune, tinând cont de faptul că a utiliza influența necesită o implicare din partea subiectului activ și nu o abținere.
Infracțiunea poate fi săvârșită și sub fomă continuată când la diferite intervale de timp, în baza aceleeași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, subiectul activ se folosește de influeța sa pentru a obține bani bunuri sau alte valori necuvenite.
Urmarea imediată această infracțiune este una exclusiv de pericol și constă în creare unei stări de pericol pentru relațiile socile protejate.
Legătura de cauzalitatea, rezultă ex re, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă din punct de vedere subiectiv, această infracțiune poate fi săvârșită numai cu intenție directă calificată de scopul dobândirii pe nedrept de bani, bunuri sau alte valori.
Mai mult, existența acestei infracțiuni nu este condiționată de atingerea scopului, fiind suficient ca subiectul activ să acționeze animat de acest scop. Deci, ceea ce contează este scopul cu care acționează fătuitorul și nu atingerea lui.
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.13
Infracțiunea se consumă în momentul în care subiectul activ se folosește de influența și autoritatea deținute pentru a obține pentru sine sau pentrul altul bani, bunuri ori alte valori care nu i se cuvin.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal tentativa „se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Ținând cont de faptul că este o infracțiune de pericol, aceasta nu poate fi săvârșită decât sub forma tentativei imperfecte deoarece în momentul în care are loc o executare în întregime a laturii obiective, are loc și consumarea infracțiuni. Prin urmare, în cauzl acestei infracțiuni, nu este posibilă forma perfectă a tentativei.
CAPITOLUL 6 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRAC’IUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ART.
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.
„Este considerată infracțiune fapta funcționarului public prevăzut la art.1 din Legea 78/2000 de a constrânge o persoană să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul. De asemnea, este considerată șantaj și fapta funcționarului public de a amenința cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia. Dacă faptele prezentate mai sus au fost săvârțite în scopul dobândirii unui folos patrimonial edeapsa este de la 2-7 ani.”
Obiectul juridic al infracțiunii este la fel ca și în cazul șantajului unul complex.
„Obiectul juridic principal al infracțiunii este reprezentat de libertatea psihică a persoanei,afectată prin îngradirea posibilității acestuia de a mai gândi sau a mai acționa după propria voință.”
Obiectul juridic secundar este reprezentat de ocrotirea relațiilor sociale împotriva faptelor ce afectează patrimoniul unei persoane, sănătatea sau integritatea corporală a acesteia, afectare ce constă în obligarea persoanei să dea, să facă, să nu facă ceva sau să sufere ceva în funcție de scopul urmărit de făptuitor.
Obiectul material „în principiu, infracțiunea de șantaj nu are obiect material deoarece atunci când este săvârșită prin amenințarea ea vizează libertatea psihică a persoanei, fapt ce duce la lipsa obiectului material. În cazul în care infracțiunea de șantaj se săvârșește prin violență obiectul material al infracțiunii este reprezentat de corpul persoanei vătămate sau de lucrurile asupra cărora se exercită violența.”
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat, persoana care îndeplinește condițille prevăzute limitativ art. 1 din Legea 78/2000. Deci subiectul activ nu poate fi decât o persoană dintre cele enumerate de art.1din lege, adică „persoana care:
exercită o funcție publică indiferent de modul în care a fost învestită în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;
care îndelinește permanent sau temporar,potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;
care exercită atribuții de control potrivit legii;
care acordă asistență specializată unităților prevăzute la litera a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
care, indiferent de calitatea ei, realizează, controlează sau acordă asistență specializată în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
care deține o funcție de conducere într-un partid sau o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
alte persoane fizice decât cele prevăzute la literele a)-f) în condițiile prevăzute de lege;”
„A implica înseamnă a include a avea drept consecință, a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută.”
De aceea considerăm că expresia „în care este implicată o persoană” este puțin impropriu folosită și că ar trebui înlocuită cu expresia „ săvârșită de o persoană”.
Participația penală este posibilă sub toate formele: coautorat, complicitate instigare, cu mențiunea că poate fi coautor numai persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autor.
Subiectul pasiv poate fi orice persoană împotriva căreia este îndreptată constrângerea și care poate resimți presiunea la care este supusă ca să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.
O pluralitate de subiecți pasivi determină existența unei puralități de infracțiuni.
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.
Elementul material În cazul acestei infracțiuni este la fel ca în cazul infracțiunii de șantaj, elementul material constă într-o acțiune de constrângere a unei persoane fizice, exercitată fie prin violență fie prin amenințare să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. „Constrângerea prin violență, în cazul infracțiunii de șantaj, presupune exercitarea actelor materiale ce intră în latura obiectivă a infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 193 Cod penal. În acest caz infracțiunea de șantaj absoarbe infracțiune de loviri sau alte violențe. În cazul în care folosirea violenței depășește cadrul infracțiunii de loviri sau alte violențe și produce urmările prevăzute de alte infracțiuni cum ar fi spre exemplu vătămare corporală, infracțiunea de șantaj va intra în concurs cu aceste infracțiuni.”
În cazul infracțiunii de șantaj amenințarea trebuie exercitată direct asupra persoanei și nu indirect ascupra bunurilor acestuia. „Dacă actele de violență au fost exercitate, în cazul șantajului, asupra unei alte persoane cu care victima are puternice relații sentimentale, în acest caz constrângerea se realizează prin amenințare, prin teama puternică pe care i-o produce victimei, și nu prin violență. Același lucru se întâmplă și în cazul în care violența a fost exercitată asupra bunurilor victimei.”
Constrângerea realizată prin amenințarea constă în orice acțiune susceptibilă de a produce alarmarea subiectului pasiv astfel încât acesta să nu aibă libertatea de a se putea opune cerințelor făptuitorului. Amenințarea poate fi îndreptată atât împotriva subiectului pasiv cât și impotriva altei persoane dacă este de natură sâ ii producă acestuia o temere.
„Ea nu implică posibilitatea producerii efective a răului de către făptuitor, ci numai crearea sentimentului de teamă, săvârșirea infracțiunii în această modalitatea normativă absoarbe infracțiunea de amenințare prevăzute de art. 206 Cod Penal.”
Constrângerea exercitată trebuie să aibă ca scop să-l determine pe subiectul pasiv să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, adică să-i procure subiectului activ un folos patrimonial sau nepatrimonial.
A da ceva constă în remiterea făptuitorului a lucrului dorit de acesta.
„A face ceva presupune o acțiune din partea victimei, făcută la cererea făptuitorului, adică să presteze o activitate cum ar fi spre exemplu părăsirea unui imobil.”
„A nu face ceva constă intr-o abținere din partea victimei, aceasta nu mai acționează în modul în care dorește, spre exemplu renunțarea la un drept procesual pe care aceasta îl avea.”
„A suferi ceva presupune că victima este supusă unei situații nedorite care îi creează un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial.”
Ceea ce deosebește această infracțiune de varianta cuprinsă În Legea 78/ 2000 este calitatea subiectului pasiv care trebuie să fie un funcționar public în sensul Legii 78/2000.
Urmarea imediată, în cazul infracțiunii de șantaj, constă într-o restrângere adusă libertății morale a victimei, aceasta fiind pusă a alege între respectarea pretențiilor făptuitorului și între suportarea consecințelor neîndeplinirii acestor pretenții, deci urmarea imediată este una simplă, producerea temerii subiectului pasiv.
Urmarea imediată nu este condiționată de satisfacerea scopului urmărit de făptuitor fiind suficient ca acesta să acționeze cu aceste scop.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe legătură de cauzalitate între acțiunile întreprinse de făptuitor și urmările produse, adică între acțiunea de constrângerea și starea de temere produsă victimei.
Latura subiectivă În literatura de specialtitate au existate păreri contrare cu privire la intenția cu care se săvârșește șantajul. „Într-o primă opinie, la care ne raliem, s-a susținut că șantajul nu poate fi săvârșit decât cu intenție directă calificată de scopul ca prin exercitarea constrângerii asupra victimei să obțină, în mod injust un folos material sau moral, pentru sine sau pentru altul.”
„Într-o altă opinie s-a susținut că infracțiunea de șantaj poate fi săvârșită atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă.” Nu suntem de acord cu această opinie deoarece în cazul acestei infracțiuni contează scopul cu care este săvârșită infracțiunea.
Infracțiunea are și o formă asimilată când subiectul activ realizează constrângerea prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte imaginare sau reale, compromițătoare pentru subiectul pasiv sau pentru un membru de familie al acestuia. Și în cazul acestei infracțiuni intenția făptuitorului este una directă calificată de scopul dobândirii în mod nedrept de foloase necuvenite, de bani, de bunuri atât pentru făptuitor cât și pentru altul. Pentru existența infracțiunii nu contează dacă fapta este reală sau imaginară fiind suficient să existe o constrângere asupra psihicului unei persoane, care nu poate să mai ia o decizie în mod liber.
Darea în vileag a faptelor compromițătoare poate fi realizată prin diferite mijloace, important este ca efectul să se producă față de terțe persoane.
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.
Infracțiunea se consumă în momentul în care este pusă în pericol libertatea psihică a persoanei ca urmare a exercitării constrăngerii de către subiectul activ. Deci, infracțiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată a infracțiunii.
De asemenea, infracțiunea poate fi săvârșită și în formă continuată, când la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale , subiectul activ săvârșește faptele specifice infracțiunii de șantaj împotriva aceluiași subiect pasiv. Infracțiunea se epuizează în momentul săvârșirii ultimului act de executare.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal „tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Ținând cont de faptul că este o infracțiune de pericol, aceasta nu poate fi săvârșită decât sub forma tentativei imperfecte deoarece în momentul în care are loc o executare în întregime a laturii obiective, are loc și consumarea infracțiuni. Prin urmare, în cauzl acestei infracțiuni, fapta nu este susceptibilă de a fi săvârșită sub forma tentativei perfecte ci numai a tentativei imperfecte.
CAPITOLUL 7 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNILOR ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL DIN LEGEA 78/2000
SECȚIUNEA 1 OBIECTUL ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNII
În cadrul acestei infracțiuni se găsesc elementele constitutive atât ale infracțiunii de abuz în serviciu cât și cele ale infracțiunii de uzurpare a funcției fiind condiționate de obținerea de către funcționarul public a unui folos necuvenit fie pentru sine fie pentru altul. În cazul acestei infracțiuni are loc o majorare cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei.
„Abuzul infracțiunii este infracțiunea ce constă în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta se cauzează o paguba sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice” cu condiția ca funcționarul public să fi obținut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.
Alineatul 2 al articolului prevede și o variantă asimilată a infracțiunii când „funcționarul public în exercitarea atribuțiilor de serviciu îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție, HIV/ SIDA.”
Obiectul juridic special constă în „ocrotirea relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare și realizare a activităților de serviciu”, activitate care impune celor aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu să aibă un comportament corect și cinstit. De asemenea, sunt apărate și drepturile și interesale persoanelor afectate prin săvârșirea faptei de către funcționarul public care urmărește obținerea unui folos necuvenit pentru sine oripentru altul.
În cazul variantei asimilate obiectul juridic secundar al infracțiunii este reprezentat de drepturile cetățenilor, care trebuie să se bucure de o protecție egală din partea legii.
Obiectul material în cazul acestei infracțiuni, de regulă, obiectul material lipsește. „Pot exista și cazuri în care infracțiunea are obiect material atunci când subiectul activ realizează fapta asupra unui lucru, caz în care obiectul material al infracțiunii este reprezentat de acest lucru spre exemplu ridicarea abuzivă de obiecte.”
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat funcționarul public așa cum este definit de art.175 Cod Penal, adică „persoana care temporar sau permanent cu sau fără remunerație:
exercită atribuții sau responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
exercită o funcție de deminitate publică sau o funcție publică de orice natură;
exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al infracțiunii.”
De asemenea, este asimilată funcționarului public și o persoană care exercită un serviciu de interes public și care a fost învestită de autoritățile publice pentru realizarea acelui serviciu sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora în ceea ce privește îndeplinirea respectivului serviciu public.
Participația în cazului acestei infracțiuni este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare și complicitate. Este coautor persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autor.
Ceea ce încadrează această infracțiune în cadrul infracțiunilor asimilate celor de corupție este prezența rezultatului urmărit de făptuitor, adică obținerea atât pentru sine sau cât și pentru altul de foloase care nu i se cuvin.
Subiectul pasiv al infracțiunii este în acest caz este unul general, statul, și altul special, persoana fizică sau juridică care a suferit prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală o paguba sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.
Subiectul pasiv în cazul infracțiunii asimilate este reprezentat de persoana fizică care suferă o vătămare prin discriminarea realizată pe motiv de rasă, sex, orientare sexuală.
SECȚIUNEA A 2 A LATURA OBIECTIVĂ ȘI SUBIECTIVĂ A INFRACȚIUNII
Elementul material în cazul acestei infracțiuni poate fi săvârșit fie printr-o acțiune atunci când funcționarul public îndeplinește un act în mod defectuos, fie printr-o inacțiune când subiectul activ nu îndeplinește un act pe care trebuia să-l îndeplinească și care intra in atribuțiile lui de serviciu.
Pentru existența acestei infracțiuni este necesară îndeplinirea:
„Actul să facă parte din atribuțiile de serviciu ale subiectul activ;
Fapta să fie comisă în cadrul atribuțiilor de serviciu;
Subiectul activ să obțină un avantaj care nu i se cuvine pentru sine sau pentru altul;”
„Actul înseamnă operațiunea juridică pe care funcționarul public trebuie să o exercite în virtutea atribuțiilor de serviciu”.
„În practica judiciară s-a reținut ca fiind infracțiunea prevăzută de art. din Legea 78/2000 fapta ofițerului de poliție de a refuza în mod nejustificat resituirea permisului de conducere, deși această resituire fusese dispusă prin hotărâre judecătorească.”
În cazul variantei asimilate elementul material se realizează fie printr-o acțiune fie printr-o inacțiune prin care funcționarul public îngrădește drepturile unei persoane sau crează pentru acesta o stare de inferioritate pe motiv de rasă, naționalitate, sex, orientarea sexuală, apartenență politică.
În cazul săvârșirii primei modalități subiectul activ împiedică persoana fizică să-și exercite drepturile,fără ca pentru acest lucru să existe vreo justificare, iar în cazul celei de-a doua modalități subiectul activ creează pentru subiectul pasiv o stare de inferioritate tinând cont de apartenența lui la un anumit grup.
Urmarea imediată constă în pricinuirea unei vătămari sau unei pagube intereselor legitime ale unei persoane și în obținerea de către subiectul activ de foloase care nu i se cuvin.
Paguba constă într-o pierdere patrimonială pe care o suferă subiectul pasiv al infracțiunii.
Vătămarea intereselor legale ale unei persoane constă în atingerea fizică, morală, sau materială, adusă intereselor subiectului pasiv. „Este necesar ca vătămarea să aibă o anumită gravitate.”
În cazul în care se produc ambele urmări prevăzute de norma de incriminare se reține o singură infracțiune și nu o pluralitate de infracțiuni de abuz în serviciu sub forma concursului.
Legătura de cauzalitate trebuie dovedit că există o legătură de cauzalitate între fapta comisă de făptuitor și rezultatul produs.
Latura subiectivă infracțiunea se săvârșește atât cu intenție directă cât și indirectă funcționarul public prevede că prin fapta sa aduce atingere intereselor legitime ale unei persoane și urmărește ori acceptă producerea acestui rezultat.
În privința variantei asimilate infracțiunea se comite numai cu intenție directă deoarece fapta se comite pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică.
SECȚIUNEA A 3 A TENTATIVA ȘI CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul nu îndeplinește actul ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau la expirarea termenului în care acesta trebuia efectuat și se produce urmarea imediată.
De asemenea, infracțiunea poate fi săvârșită și în formă continuată, când la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, subiectul activ săvârșește faptele specifice infracțiunii de abuz în serviciu împotriva aceluiași subiect pasiv. Infracțiunea se epuizează în momentul săvârșirii ultimului act de executare.
Actele pregătitoare sunt posibile dar nu sunt incrminate.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal „tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
În cazul în care infracțiunea este comisă prin inacțiune, tentativa nu este posibilă.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de Codul penal se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. În cazul infracțiunii prevăzute de Legea 78/2000 are loc o majorare cu o treime la limitelor pedepsei.
Infracțiunea poate fi sâvărșită și în modalitatea uzurpării funcției atunci când funcționarul în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act care nu intră în atribuțiile sale de serviciu dacă produce o pagubă sau o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane. Pentru ca aceasta infracțiune să fie considerată o infracțiunea asimilată celor de corupție este necesar ca subiectul activ să obțină un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.
Obiectul juridic special este reprezentat de ocrotirea relațiilor de serviciu care impun unei persoane aflate în exercitarea aribuțiilor de serviciu un comportament corect, prin urmare se apără relațiile de serviciu împotriva actelor de uzurpare.
Obiectul material în cazul acestei infracțiuni, de regulă, obiectul material lipsește. „Pot exista și cazuri în care infracțiunea are obiect material atunci când subiectul activ realizează fapta asupra unui lucru, caz în care obiectul material al infracțiunii este repprezentat de acest lucru spre exemplu ridicarea abuzivă de obiecte.”
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat funcționarul public așa cum este definit de art. 175 Cod Penal, adică „persoana care temporar sau permanent cu sau fără remunerație:
exercită atribuții sau responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
exercită o funcție de deminitate publică sau o funcție publică de orice natură;
exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al infracțiunii.”
De asemenea, este asimilată funcționarului public persoana care exercită un serviciu de interes public sau care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
„Pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să aiba această calitate în momentul săvârșirii faptei și să obțină în urma aceste fapte un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.” Atunci când fapta este comisă de o persoana care nu are calitatea atunci fapta fie nu constituie infracțiune fie se poate reține uzurparea de calități oficiale dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute pentru această infracțiune.
Participația în cazului acestei infracțiuni este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare și complicitate. Este coautor persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autor.
Subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea, insituția publică precum și persoana juridică în cadrul cărei funcționarul a uzurpat funcția.
Infracțiunea are și un subiect pasiv secundar, orice persoana ale cărei drepturi sunt lezate prin săvârșirea infracțiunii. În acest caz poate fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică.
Elementul material constă în îndeplinirea unui act ce nu intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. Este necesar pentru existeța infracțiunii ca actul să nu facă parte din atribuțiile de serviciu ale funcționarului, și ca acesta să fi obținut un folos care nu i se cuvine atât pentrul el cât și pentru altă persoană.
Mai mult nu poate fi vorba de atribuții de serviciu care pot fi săvârșite de orice funcționar în exercitarea funcției, atribuții cu caracter general, ci este vorba despre anumite atribuții care pot fi exercitate numai de anumiți funcționari, în virtutea funcției deținute și care sunt exercitate în mod abuziv de către făptuitor.
„Există infracțiunea și în cazul în care funcționarul avea competențe pentru îndeplinirea parțială a actului, dar își depășește aceste competențe și îndeplinește actele care intrau în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale altui funcționar.”
Urmarea imediată constă în crearea unei pagube sau în producerea unei vătămări drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane și în obținerea unui folos necuvenit de către subiectul activ al infracțiunii fie pentru sine fie pentru altă persoană.
Legătura de cauzalitate trebuie dovedit că există o legătură de cauzalitate între fapta comisă de făptuitor și rezultatul produs.
Latura subiectivă infracțiunea se săvârșește atât cu intenție directă cât și indirectă funcționarul public prevede că prin fapta sa aduce atingere intereselor legitime ale unei persoane și urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat.
Infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul îndeplinește actul ce nu intra în atribuțiile sale de serviciu și se produce urmarea imediată.
De asemenea, infracțiunea poate fi săvârșită și în formă continuată, când la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, subiectul activ săvârșește faptele specifice infracțiunii de uzurpare a funcției împotriva aceluiași subiect pasiv. Infracțiunea se epuizează în momentul săvârșirii ultimului act de executare.
Actele pregătitoare sunt posibile dar nu sunt incrminate.
Tentativă așa cum rezultă din prevederile art. 15 din legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. Coroborând aceste dispoziții cu dispozițiile articolul 33 din Codul penal „tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se reduc la jumătate.”
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de Codul penal se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani, prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii. În cazul infracțiunii prevăzute de Legea 78/2000 se observă un regim sancționator mai ridicat deoarece are loc o majorare cu o treime la limitelor pedepse.
CAPITOLUL 8 ASPECTE DE DREPT COMPARAT
Legislația română în vigoare, folosește termenul de „corupție pentru a incrimina diferitele acte prin care funcționarii publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu urmaresc obținerea de foloase ce nu li se cuvin fie pentru ei fie pentru alte persoane, pe căi care contravin prevederilor legale. În literatura de specialitate, sfera termenului de corupție, în sens strict, cuprinde ca și infracțiuni de corupție infracțiunile de: luare de mita reglementată de art. 289 Cod penal, dare de mită cuprinsă în art. 290 Cod penal, traficul de influență reglementată de art. 291 Cod penal și cumpărarea de influență reglementată de art. 292 Cod penal.” Legea 78/ 2000 mai curpinde pe lângă aceste infracțiuni și infracțiunile asimilate celor de corupție și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Pentru o mai bună cunoaștere a fenomenului de corupție este necesară o comparație cu alte sisteme de drept.
În Franța „este interzis prin lege cetățenilor francezi învestiți cu putere publică să accepte beneficii de orice fel în scopul de a asigura, sau de a se abține de la orice conduită ce reiese din atribuțiile sale de serviciu, sau pentru a-și exercita influenta, fie reală sau presupusă, în scopul de a obține de la un organ public sau un organ de administratie publică un onorariu, o slujbă, tranzacție comercială sau orice alta decizie folositoare. Este, de asemenea, interzis prin lege să se acorde orice forma de beneficiu în scopul debândirii foloaseor prezentate mai sus, de la o persoana învestita cu putere publică, căreia i se încredințează o sarcină în serviciul public sau un mandat public.” Deci sunt reglementate atât infracțiunile de mită, cât și traficul de influență cât și infracțiunea de îmbogățire ilicită.
În Franța în funcție de gravitatea faptelor de corupție pedepsele ce se aplică sunt cuprinse între 2 ani de închisoare la care se adaugă pedeapsa amenzii de 50 000 de euro și 10 ani de închisoare și pedeapsa amenzii de 150 000 de euro.
Se poate observa că maximul pedepsei în acest caz este de 10 ani de închisoare la care se adaugă în mod obligatoriu pedeapsa amenzii.
Pe lângă aceste pedepse principale, infracțiunilor de corupție pot fi sancționate și prin aplicarea unor pedepse următoarelor pedepse complementare: „interzicerea unor drepturi sociale, civile, părintești, publicarea hătărârii de condamnare, confiscarea bunrilor și banilor obținuți prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, precum și interzicerea dreptului de a ocupa funcția publică sau de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.”
În Germania, există o strictă reglementare a fenomenului de corupție, mai ales în privința judecătorilor, arbitrilor și militarilor în cadrul Fortelor armate germane. Pentru a evidenția această strictețe în cazul judecătorilor trebuie prezente următoarele exemple: se pedepsește cu 3 ani de închisoare fapta demnitarilor care ocupă o funcție publică de a accepta beneficii financiare sau incorporale. Aceeași faptă dacă este săvârșită de un judecător se pedepsește cu 5 ani de închisoare. De asemenea, se pedepsește cu 3 ani de închisoare fapta persoanei care acordă beneficii și cu 5 ani de închisoare dacă subiectul activ este un judecător sau un arbitru.
Se consideră ca fiind infracțiunea de "dare de mită" fapta unei persoane care acordă un beneficiu funcționarului în legatura cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.
„Se remarcă o pedespire mai aspră a acestor infracțiuni de corupție în ,momentul în care făptuitorul fie obține bani, fie săvârșește această infracțiune în mod repetat, în acest caz pedeapsa maximă este de 10 ani iar când fapta este săvârșită de un judecător pedeapsa maximă este de 15 ani.”
În Austria în afara de infractiunea de "mită", este reglementată "intervenția prohibită". Această infracțiune se referă la comportamentul unui funcționar public care trebuie să se abțină să intervină în executarea unor acte ce nu se încadrează în atribuțiile sale de serviciu.
În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, este reglementată o sfera largă de infracțiunide corupție atât în legile cutumiare cît și în legile statuare, legile adoptate de Parlament.
„Dreptul comun se referă la infracțiunile de mituire a persoanelor ce dețin funcții publice, iar cele trei legile statuare cuprind diferite leglementări referitoare la corupție. Cele trei legi statuare sunt: Legea din 1889 referitoare la practicile corupte ale autorităților publice, Legea din 1906 privind prevenirea corupției, Legea din 1916 referitoare la prevenirea practicilor corupte.”
Pedeapsa prevăzute de legea pentru infracțiunile de corupție poate fi închisoarea de maxim 7 ani. Atunci când subiectul activ a fost condamnat pentru o infracțiune care i-a adus un profit, instanța poate aplica și măsura confiscării.
Legea din 1889, care se ocupa de practicile corupte din corpurile guvernamentale, califică drept faptă de corupție comportamentul oricărui funcționar sau angajat al unui organ administrativ local de a solicita sau accepta daruri pentru recompensarea sau stimularea înfăptuirii de activități care fac parte din sarcinile sale de ordin public.
În Statele Unite ale Americii este interzis prin lege ca un funcționar public al Guvernului Federal să solicite sau să accepte "mita". „Aceeași lege interzice tuturor persoanelor să acorde, să ofere sau să promită "mita" unui functionar public.” Deci, este sancționată în Codul Statelor Unite atât coruperea activă cât și coruperea pasivă, iar pedeapsa variază, în funcție de gravitatea fapei și periculozitatea făptuitorului, de la amendă la închisoarea de maxim 5 ani. Acest maxim de 5 ani se aplică atunci când fapta a fost comisă cu premeditare.
În Statele Unite ale Americii legea FCPA, referitoare la practicile corupte, se aplică atât cetățenilor cât și companiilor existente, neavând importanță dacă acestea își desfășoară activitatea în afara teritoriului țării.
Modalitatea de sancționare a faptelor de corupție este diferită tinând cont de calitatea subiectul activ, adică dacă subiectul activ este o persoană fizică sau o persoană juridică. „Dacă fapta este săvârșită de o persoană fizică sancționea este închisoarea până la 5 ani la care se adaugă pedeapsa amenzii de 100 000 USD, iar dacă fapta este săvârșitî de o persoană juridică sancțiunea este amenda de 2 000 000 lei.”
Având în vedere cele enumerate mai sus se desprinde ideea că la nivel mondial există preocuparea pentru combaterea fenomenului de corupție.
CAPITOLUL 9 CONCLUZII
În concluzie, aceste infracțiuni sunt considerate asimilate infracțiunilor de corupție, în primul rând datorită prezenței subiectului activ care este unul calificat, funcționar public, iar, în al doilea rând, datorită scopului urmărit de făptuitor, care prin faptele sale contrare legii urmăreșe să obțină bani, bunuri și alte valori ce nu i se cuvin, fie direct fie indirect, pentru sine sau pentru altul.
Trebuie menționat că în cazul infracțiunilor asimilate celor de corupție competeța de a efectua urmărirea penală aparține, în mod obligatoriu, procurorului, iar judecata în primă instanță se face de complete specializate. Mai mult, este obligatorie luarea măsurilor de sigurantă. În cazul în care legea prevede pe lângă pedeapsa amenzii și obligativitatea interzicerii unor drepturi instanța trebuie să aplice cumulativ ” dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa funcția ce implică exercițiul autorității de stat.”
Considerăm că, pentru a asigura scopul preventiv al pedepsei, este necesar ca în textul de lege să fie prevăzută alături de pedeapsa închisorii, cumulativ și pedeapsa amenzii. Chiar dacă art. 62 din Noul Cod Penal prevede posibilitatea aplicării de către instanță a pedepsei amenzii alături de pedeapsă închisoarii atunci când scopul urmărit de către făptuitor este obținerea unui folos de natură patrimonială, credem că acest lucru nu este suficient și că trebuie prevăzut expres în textul de lege aplicarea pedepsei înhisoeii cumulativ cu cea a amenzii, cuprinsă între limitele speciale prevăzute de art. 61 Cod penal alin. 4 litera b) și c). Considerăm că această măsură este de natură a întări scopul preventiv al pedepsei, subiectul activ vazând că pe lângă libertate îi va fi afectat și patrimoniul nu mai dorește să se mai abată de la preverile legale și nu mai comite fapta prevăzută de legea penală.
De asemenea tot pentru a ajuta la prevenirea săvârșirii infracțiunii, pentru infracțiunile asimilate de corupție legea ar trebui să prevadă ca pedeapsă complementară, în toate cazurile, interzicerea exercitării unor drepturi. În acest caz este vorba despre interzicerea dreptului de a ocupa funcția sau de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiuii. Fiind interzis dreptul de a ocupa funcția pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani făptuitorul se gândește mai mult înainte de a săvârți infracțiunea și în acest mod se sporește rolul preventiv al pedepsei.
„În ceea ce privește infracțiunea de șantaj prevăzută la considerăm alături de alți autori, precum Horia Diaconescu, că este impororpiu folosită expresia ” implicarea unei persoane în cazul infracțiunii de șantaj” deoarece termenul implicare duce cu gândul la o includere a unei persoane într-o acțiune neplacută, se observă că se pune accentul pe subiectul activ al infracțiunii, care săvârșește fapta nemijlocit. Numai în această calitate el ar putea leza relațiile sociale care alcătuiesc obiectul juridic al infracțiunilor de corupție.” Mai mult, folosirea acestui termen ar putea duce cu gândul că persoana implicată nu este numai autorul, ci și complicele sau instigatorul. De aceea, ca si propunere de lege ferendă, pentru a evita confuziile, considerăm că termenul implicare ar trebui înlocuit cu noțiunea de săvârșire.
Prin urmare, textul de lege ar trebui să sune așa infracțiunea de șantaj săvârșită de o persoana dintre cele prevăzute la articolul 1 din lege.
În concluzie, pentru a asigura rolul prevenitv al unei pedepse este necesar ca sancțiunile prevăzute de lege să fie proporționale cu gravitatea faptei și cu periculozitatea făptuitorului, așadar, este necesar ca pedeapsa să nu fie nici
prea mare față de gravitatea faptei dar nici prea redusă. Acest lucru este necesar deoarece dacă pedeapsa ar fi cu mult mai mare față de gravitatea faptei, făptuitorul ar fi tentat să săvârșească o infracțiune și mai mare pentru a încerca să-și asigure scaparea sau să ascundă infracțiunea săvârșită. Pe de altă parte, dacă pedeapsa ar fi nejustificat de blandă pentru infracțiunea comisă, făptuitorul nu ar mai resimți o constrângere din partea statului și ar fi tentat să nu se mai supună orânduielilor societății din moment ce nu i s-ar aplica sancțiuni atât de drastice.
BIBLIOGRAFIE
I.Cursuri tratate și monografie
H. DIACONESCU, Infracțiuni de corupție și cele asimilate sau în legătură directă cu acestea, Editura All Beck, București, 2004;
V. DOBRINOIU, N. NEAGU, Drept penal. Partea specială., Editura Universul Juridic, București, 2014;
V. DOBRINOIU, Drept penal. Partea Specială .Vol. I. Teoria și practică judiciară, Editura Lumnia Lex, București, 2000;
I. GÂRBULEȚ, Infracțiuni de corupție, Editura Universul Juridic, București, 2010;
V. DONGOROZ, S. KAHANE, I. OANCEA, R. STĂNOIU, I. FODOR, N. ILIESCU, C. BULAI, V. ROȘCA, Explicații teoretice ale Codului Penal Român. Parte specială vol. III, Editura Academiei Române și Editura All Beck, București, 2003
C. HAMANGIU, I.ROSETTI-BĂLĂNESCU, AL. BĂICOIANU, Tratat de drept civil, Volumul I, Editura All Beck, București, 1997
M.A. HOTCA, Codul penal. Comentarii și explicații, Editura C.H.Beck, București, 2007;
GH. NISTOREANU, AL. BOROI, Drept penal. Partea specială, Ediția a II-a, Editura All Beck, București
TH. MREJERU, D. SAFTA, M. SAFTA, Infracțiuni de corupție Apecte teoretice și practice, Editura All Beck, București, 2000
I. PASCU, M. GORUNESCU, Drept penal. Parte Specială. Editura Hamangiu, București, 2008, pagina 225
V. PĂVĂLEANU, Drept penal special, Editura Universul Juridic,București, 2010
R. RĂDUCANU, Drept penal. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2009
T.TOADER, Drept penal român. Partea specială, ediția a 6-a revizuită și actualizată până la data de 10 ianuarie 2012, Editura Hamangiu, București, 2012
A. TRANCĂ, Infracțiuni de corupție prevăzute în Legea Nr. 78/2000. Practică judiciară, Editura Hamangiu, București, 2011;
M. UDROIU, Drept penal. Partea generală. Partea specială, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2011;
M. UDROIU, Drept penal. Parte specială. Noul Cod Penal, Editura C.H.Beck, București, 2014;
M. UDROIU, Drept penal. Parte generală. Noul Cod Penal, Editura C.H.Beck, București, 2014;
C.F. UȘVAT, Infracțiuni de corupție în contextual reglementărilor europene, Editura Universul Juridic, București, 2010;
II Reviste de specialitate
H. DIACONESCU, ”Înșelăciunea contra avutului personal. Șantaj.Obținerea bunului consecință a libertății psihice de a acționa,” în Revista Română de Drept Nr.8/ 1986, , pg. 59-61;
A. LEȚIA, “ Unele considerații asupra corupției și a măsurilor de combatere a acesteia, în special în domeniul afacerilor”, în Dreptul, Nr.8, 2014, pg. 209;
M.Z. MAXIM, Regimul economic al dominației otomane în Moldova și Țara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea,în Revista de istorie nr. 9/ 1979, Editura Istros, Brăila, pg. 174;
III Culegeri cu practică judiciară
D. LUPAȘCU, Culegere de practică judiciară în materie penală 1999. Drept penal. Drept procesual penal, Editura Rosetti, București, 2001
V. PAPADOPOL, Culegere de practică judiciară pe anul 1998, Curtea de Apel București
A. TRANCĂ, Infracțiuni de corupție prevăzute în Legea Nr. 78/2000. Practică judiciară, Editura Hamangiu, București, 2011
IV. Legislație
Legea Nr. 78/2000, pentru prevenirea descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000
Noul Cod penal – Legea nr. 286/2009 și Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Noul Cod Civil – Legea nr. 287/2009 și Legea nr. 71/2011;
Cod Penal și Codul de Procedură Penală – Legea 15/1968 modificată și completată ;
V. Surse de internet
Curtea de Apel Ploiești, Secția penală, decizia nr. 373 din 26.05.2009, www.legalis.ro;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sindicat;
http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/termen_juridic.php?cuvant=patronat;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Partid_politic;
http://www.legifrance.gouv.fr/wAsped/RechercherSimple;
http://www. =mucr.cz/korupce/program/english/zprav4_4.html;
http://www.americanbar.org/content/dam/aba/directories/roli/romania/romania_annex_iii_comparative_legislation_on_corruption_sentences_rom.authcheckdam.pdf;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Teoretica Si Practica A Infractiunilor Asimilate Celor DE Coruptie Reglementate DE Legea Nr. 78 2000 (ID: 126285)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.