Analiza Infractiunilor Informatice

1.Introducere

Rapida dezvoltare a mijloacelor de telecomunicație din ultimii ani a adus cu sine posibilitatea stocării și transmiterii mult mai facile a datelor și informațiilor, în special prin intermediul internetului. Acesta poate fi definit ca fiind o rețea mondiala, un ”paienjeniș” ce leagă între ele computerele din întreaga lume astfel încat accesul la informație este mai rapid și mai facil ca niciodata. Prozaic vorbind putem asemăna internetul cu un oraș ale cărui străzi (rețeaua) leagă casele între ele, acestea din urmă reprezentând computerele, fiecare din ele fiind definit de către o adresă. Acest ”oraș” este numit cyberspace. Odată cu dezvoltarea cyberspațiului au fost descoperite noi moduri de utilizare a acestuia pornind de la simpla transmitere de informații prin intermediul e-mail-ului și pana la internet banking.

Noile oportunități de comerț, și comunicare au atras totodată interesul infractorilor care au dezvoltat numeroase tehnici de fraudare, furt, spionaj și supraveghere. Aceste actiuni periclitează buna desfașurare a activităților online și reprezintă o reală amenințare in contextul unei lumi computerizate ca cea în care trăim. Având în vedere acest aspect au fost create diverse cadre legale, legi și norme dar și noi organisme naționale și internaționale care au ca scop limitarea acestor activități infracționale. Resursele și posibilitățile fiind nenumărate aceste organisme luptă să țină pasul cu rapida dezvoltare a noilor tehnici de fraudă.

Prin infracțiune informatică în sens larg se poate înțelege ”Orice infracțiune în care un calculator sau o rețea de calculatoare este obiectul unei infracțiuni, sau în care un calculator sau o rețea de calculatoarea este instrumentul sau mediul de înfăptuire a unei infracțiuni.”

Prin infracțiune informatică în sens restrâns se poate înțelege ”Orice infracțiune în care făptuitorul interferează, fără autorizare, cu procesele de prelucrare automată a datelor.”

Prof. Dr. Ulrich Sieber din cadrul Universității Wurzburg din Germania a realizat un studiu pentru Comisia Europeană în care enumeră și definește tipurile de infracțiuni informatice:

· atingeri aduse dreptului la viața privată;

· infracțiuni cu caracter economic:

· penetrarea sistemelor informatice în scopul depășirii dificultăților tehnice

de securitate (“hacking”);

· spionajul informatic;

· pirateria programelor pentru calculator;

· sabotajul informatic;

· frauda informatică;

· distribuirea de informații cu caracter ilegal sau prejudiciabil (propagandă rasistă, difuzare de materiale pornografice, etc.);

· alte infracțiuni:

· infracțiuni contra vieții;

· infracțiuni legate de crima organizată;

· război electronic.

Înțelegând acum care sunt aceste infracțiuni în ansamblul lor putem trece la analizarea și comentarea a câtorva dintre acestea.

2.Cuprins

Furtul

Acesta este definit ca fiind ” fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la date informatice ori prin împiedicarea, în orice mod, a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.”

Obiectul juridic: il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial, precum si totalitatea relatiilor referitoare la increderea in siguranta si fiabilitatea sistemelor informatice.

Obiectul material: il poate constitui orice support de informatie (disc flexibil –FP, disc compact – CD, hard-disk, etc.) pe care se inscriu datele si programele pentru calculator. Aceste tipuri de bunuri mobile trebuie sa aiba o valoare pentru cel care le detine , nu neaparat o valoare si pentru altul.

Subiect activ : calitatea de subiect activ o poate avea orice persoana care indeplineste conditiile generale prevazute de lege, pentru a raspunde penal, insa s-a observat ca , de regula, aceasta frauda electronica presupune un subiect activ calificat care sa aiba cunostinte teoretice si practice cu privire la modul de lucru cu ajutorul echipamentelor de calcul.

Subiectul pasiv: poate fi orice persoana fizica sau juridica sau chiar o pluralitate de subiecti pasivi atunci cand prin acceasi fapta de frauda electronica s-au prejudiciat mai multe persoane.

Latura obiectiva: consta intr-o actiune de intrare, alterare sau stergere, precedata bineanteles de intrarea neautorizata int-un tratament informatic. Actiunea ca atare are ca urmare alterarea informatiei electronice sau insusirea acesteia, iar raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea in sine a faptuitorului si urmarea imediata.

Intrarea se refera la datele inregistrate in calculator iar actiunea poate avea influenta asupra tratamentului datelor existente ori se poate incepe un nou tratament. Intrarea se refera atat la introducerea de date inexacte , cat si la introducerea neautorizata de date inexacte.

Alterarea consta in modificari , adaugiri, variatii si schimbari partiale.

Stergerea presupune scoaterea datelor pe un suport , stocate pe o banda magnetica sau pe un disc magnetic sau compact.

Suprimarea consta in fapta de a retine si de a ascunde date , ceea ce poate avea ca rezultat ca aceste date sa nu fie introduse in tratament atunci cand ele sunt necesare pentru ca tratamentul sa fie corect efectuat. Nu este indispensabil sa se limiteze expres alterarea la cazurile de deteriorare deoarece in ultima instanta conditiile subiective produc aceleasi rezultate.

Latura subiectiva : forma de vinovatie la aceasta infractiune se prezinta sub forma intentiei : atat directa cat si indirecta.

3. Încheiere

Sistemele informatice prezintă numeroase avantaje: asigură menținerea la parametrii funcționali a rețelelor de calculatoare ale instituțiilor în conformitate cu cerințele impuse de standardele de securitate, asigură conectarea la internet a utilizatorilor rețelei și stabilește parametrii de routing; participă la securizarea rețelei internet și a calculatoarelor aflate în rețea; asigură suport utilizatorilor (help desk), colaborează cu celelalte compartimente pentru a asigura funcționarea în bune condiții a rețelei interne, a accesului la Internet și poșta electronică, a posturilor de lucru individuale. Decide asupra modului de rezolvare a incidentelor semnalate și în funcție de gravitatea problemei, contactează furnizorii de servicii IT și informează șeful ierarhic;

Bibliografie si sitografie:

1.Crețan Adina-Analiza si proiectarea sistemelor informatice, Editura Pro Universitoria, 2013

2 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=225&idb (consultat în 25 Mai 2015)

3. http://www.mmediu.ro/beta/domenii/sisteme-informatice/ (consultat în 30 Mai 2015)

Cuprins