Accidentul de Munca, Reglementarea Legala Si Practica
Nota introductivă
Prin lucrarea „Accidentul de muncă.Reglementare legală.Practica” mi-am dorit să mă documentez mult mai mult,de a face comparații cu legislația europeană la care trebuie să ne aliniem și noi,de a conștientiza și de a aduce la suprafața câteva idei noi în acest domeniu al securității și sănătății la locul de muncă ce ar putea să fie puse în practică pentru a diminua numărul accidentelor de munca din România.
Acest lucru înseamnă că voi bate monedă în această lucrare pe obligația angajatorului de a crea un mediu de munca bine controlat, de a-i face conștienți pe angajați de cunoașterea riscurilor la locul de muncă;mergând pe un management al securității și sănătății în munca bazat pe o abordare global-preventiva,promovând starea de bine,confort la locul de muncă,depășind doar simpla prevenire a riscurilor specifice acestui domeniu.
În realizarea lucrării am apelat la numeroase lucrări și site-uri de specialitate;de asemenea,vreau să le mulțumesc tuturor acelora care m-au ajutat sub diferite forme în săvârșirea prezentei lucrări.
De asemenea, vreau să îi adresez și profesorului coordonator un cuvânt de suflet, pentru că m-a ajutat cu multă competenta profesională și tact pedagogic, prin îndrumările sale în realizare acestei lucrări
Astfel, lucrarea este structurata pe șase capitole,prin care am încercat să inițiez o legătură cu domeniul legislativ, de conturare a ceea ce înseamnă „accident de munca”,atât în România,cât și în Uniunea Europeană.
În următoarele capitole am încercat să definesc termenul „accident de munca”,să îl clasific,să îi găsesc cauzele,să îi calculez costurile,dar și să găsesc metodetele de sancționare în caz de încălcare a legii și a ajunge în acel moment de provocare a „accidentului” de muncă.
Spre final am descris pe larg despre aspectele procesuale,competentele verificării și sancționării persoanelor implicate în săvârșirea „accidentului de munca”, atât persoanele fizice,cât și cele juridice,și nu în ultiul rând, am tratat aspectul asigurării de risc în caz de accident de muncă.
În studiul de caz am tratat atât metode eficiente de diminuare a accidentelor de muncă în diferite instituții,cât și metode ineficiente ale unor angajatori de a pune în aplicare pentru a respecta domeniul securității și sănătății în muncă și o lucrare în care s-a studiat pe județele tarii procentul accidentelor de muncă.
Lista de abrevieri
1.aln.=alineat;
2.art.=articol;
3.C.=Codul;
4.C.N.P=codul numeric personal;
5.dec.=decizia;
6.H.=Hotărârea;
7.H.G.=Hotărârea Guvernului;
8.I.J.P=Inspectoratul Județean al Poliției;
9.lit.=literele;
10.nr.=numărul;
11.O.=Ordinul;
12.O.G.=Ordonanța Guvernului;
13.O.U.G.=Ordonanța de Urgență a Guvernului;
14.O.I.M.=Organizația Internațională a Muncii;
15.p.=pagină;
Cuprins
Nota introductivă…………………………………………………………………………………3
Capitolul I. Aspecte introductive privind legislația în domeniul
securității,sănătății și al relațiilor de muncă……………………….6-12
1.1. Accepțiuni ale termenului de accident în muncă…………………..6-8
1.2. Evoluția legislației romȃnești și europene în domeniul
securității,sănătății și al relațiilor de muncă…………………………8-12
Capitolul II. Accidentul de muncă în România……………………………………….13-22
2.1. Definiție,efecte………………………………………………………………..13-19
2.2. Costul accidentul de muncă……………………………………………….20-22
Capitolul III. Clasificare.Cauze.Standarde de securitate și
protecție a muncii……………………………………………………………23-37
3.1. Clasificările accidentului de muncă……………………………………23-27
3.2. Cauzele accidentului de muncă………………………………………….28-32
3.3. Standarde de securitate și protecție a muncii………………………33-37
Capitolul IV. Aspecte procesuale …………………………………………………………..38-58
4.1. Sancțiuni și Competențe…………………………………………………38-53
4.2. Dispoziții procedurale privind încălcarea legii și apariția
accidentului în muncă (comunicare,cercetarea,înregistrarea,
raportarea)……………………………………………………………………..54-58
Capitolul V. Asigurarea pentru risc de accident în muncă……………………….59-63
Capitolul VI. Studiu de caz…………………………………………………………………..64-73
Concluzii…………………………………………………………………………………………….74-75
Anexe…………………………………………………………………………………………………76-105
Bibliografie…………………………………………………………………………………………106-109
Opis……………………………………………………………………………………………………110
Capitolul I
Aspecte introductive privind legislația în domeniul
securității,sănătății și al relațiilor de muncă
1.1.Accepțiuni ale termenului de accident de muncă
Primele preocupări legate de fenomenul accidentelor de muncă și bolile profesionale se punea exclusiv pe seama utilajelor și mașinilor, respectiv a factorilor tehnici, fiind cei mai evidenți și relativ ușor de depistat.
Iar ca măsurile preventive rudimentare recomandate erau cele de natura ecranelor și dispozitivelor de protecție pentru utilajele periculoase.
Astfel, la începutul secolului al XX-lea, cercetările efectuate în Anglia și S.U.A. privind rolul factorului uman în producerea accidentelor au condus la formularea teoriei predispoziției la accidente.
Primele studii în acest sens au fost efectuate de cercetătorii Greenwood și Woods (1919), Yule (1920 ), continuate de Marbe (1923 ), Lahy și Korngold (1936 ).
Conform acestei teorii sunt predispuse la accidente persoanele care prezintă anumite caracteristici
psihice individuale înnăscute, nemodificabile și care pot fi investigate prin metode psihometrice.
Principalele caracteristici individuale luate în considerare și care erau asociate cu producerea
accidentelor de muncă sunt:
temperamentul,
atenția,
emotivitatea,
plasticitatea gândirii etc.
Pe baza acestor studii, Marbe a enunțat “ legea de recurenta “ sau “ legea lui Marbe “, conform
căreia accidentele s-ar produce cu precădere la aceleași persoane, predestinate prin caracteristici individuale înnăscute.
Cercetările ulterioare, deși nu au infirmat categoric teoria predispoziției individuale la accidente, au permis formularea unor serioase critici.
De asemenea, interesul se indreapta tot mai mult spre analiza comportamentelor riscante,neadecvate in caz de pericol, dupa schema stimul – reactie.1
Aceasta viziune a condus în final la formularea teoriei behaviorista (termenul de behavior vine de la expresia „comportament” , în limba engleză), care explica mecanismul producerii accidentelor de muncă printr-un comportament neadecvat rezultat din interacțiunea variabilelor personale cu varibilele situaționale specifice activității.
Așa că , în anul 1928, cercetătorul american de origine germană H.W. Heinrich, în lucrarea sa “ Industrial Accident Prevention “ (prevenirea accidentelor industriale) face o clasificare a cauzelor accidentelor de muncă :
5
în acțiuni periculoase ( notate cu AP ) și
condiții periculoase (notate cu CP ), dezvoltând un model al producerii accidentului, cunoscut sub denumirea de modelul dominoului.
Conform acestui model, accidentul de muncă este rezultatul coincidentei unei acțiuni periculoase a omului cu o condiție periculoasă, care derivă din mediul de lucru, respectiv din procesul tehnologic.
Este suficient că acțiunea sau condiția periculoasă să fie suprimată și accidentul va fi eliminat.
Modelul propus de Heinrich este primul care explica mecanismul producerii accidentului prin prisma îmbinării mai multor cauze (multicauzalitate) și care are în vedere în mod explicit relația cauza – efect în geneză accidentelor de muncă.
Modelul propus de Heinrich cunoaște o largă răspândire în analizele accidentului de muncă la
nivelul practicii industriale, în special în perioada anilor 1930 – 1950.
Mai târziu, cercetătorul suedez D. Petersen elaborează modelul “Cauzalitate și erori umane“,
în care afirmă că toate accidentele sunt rezultatul unor erori umane, ele precedând său fiind în
legătura directă cu cauzele acestora.
El afirmă că “orice condiție sau situație poate fi periculoasă dacă se acționează suficient de periculos“ și că “orice condiție poate deveni nepericuloasa dacă se acționează suficient de prudent“ (inclusiv în sensul aplicării tuturor măsurilor de prevenire).
Modelul lui Petersen, deși atribuie cauzalitatea accidentelor exclusiv erorii umane, ia în considerare toate fazele care conduc la realizarea unui obiectiv (concepție, proiectare, execuție, exploatare) și face deosebirea între cauza și vinovăție.
Astfel există erori din culpă și erori “fără culpa“, ambele categorii constituind cauze de accident,
dar numai primele putând fi împutăbile lucratorului.
În Romania, noțiunea de accident munca apare mai întâi în legea fundamentală și anume în
Constituție, in articolul 41 alineatul 2 si ne spune acceptiunea larga a protectiei muncii :2
” Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.”
Mai apoi în legi și alte reglementari legale de specialitate,in calitate de acceptiune restransa în care se dorește ca protecția muncii să fie un drept fundamental al fiecăruia la procesul de muncă identificandu-se legătura dintre dreptul la munca și protecția muncii.
Să nu uit de procesul de integrare a protecției muncii în procesul de muncă,și nu în ultimul rând de caracterul preventiv al protecției muncii, dar mai ales de abordarea preventivă a accidentelor de muncă ca un element unic,aceste elemente apar ca trasaturi ale securitatii si protectiei muncii.3
Ca lege specială de reglementare a securității și sănătății în munca regăsim Legea 90/1996 privind protecția muncii,prin care se asigura :3
a) stabilirea principiilor de prevenire;
b) cadrul legal și procesual în domeniul protecției muncii;
c) dar și cadrul de desfășurare și organizare a procesului de prevenire a accidentelor de muncă.
Normele de protecție a muncii sunt de fapt o înlănțuire de reglementari legislative cu caracter obligatoriu, prin care se urmărește eliminarea caracterelor de comportare neadecvată la locul de muncă, de eliminare a posibilelor accidente în muncă.
Prin acestea se stabilesc acele măsuri de prevenire necesare eliminării factorilor de risc de accidentare dependenți de cine executa acitivitate de muncă.
6
În România, exista norme de protecția muncii care se clasifica în :
*norme generale de protecția muncii;
*norme specifice de securitate a muncii;
*norme metodologice;
*și nu în ultimul rând, acte juridice de natura normelor, cu aplicabilși că “orice condiție poate deveni nepericuloasa dacă se acționează suficient de prudent“ (inclusiv în sensul aplicării tuturor măsurilor de prevenire).
Modelul lui Petersen, deși atribuie cauzalitatea accidentelor exclusiv erorii umane, ia în considerare toate fazele care conduc la realizarea unui obiectiv (concepție, proiectare, execuție, exploatare) și face deosebirea între cauza și vinovăție.
Astfel există erori din culpă și erori “fără culpa“, ambele categorii constituind cauze de accident,
dar numai primele putând fi împutăbile lucratorului.
În Romania, noțiunea de accident munca apare mai întâi în legea fundamentală și anume în
Constituție, in articolul 41 alineatul 2 si ne spune acceptiunea larga a protectiei muncii :2
” Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.”
Mai apoi în legi și alte reglementari legale de specialitate,in calitate de acceptiune restransa în care se dorește ca protecția muncii să fie un drept fundamental al fiecăruia la procesul de muncă identificandu-se legătura dintre dreptul la munca și protecția muncii.
Să nu uit de procesul de integrare a protecției muncii în procesul de muncă,și nu în ultimul rând de caracterul preventiv al protecției muncii, dar mai ales de abordarea preventivă a accidentelor de muncă ca un element unic,aceste elemente apar ca trasaturi ale securitatii si protectiei muncii.3
Ca lege specială de reglementare a securității și sănătății în munca regăsim Legea 90/1996 privind protecția muncii,prin care se asigura :3
a) stabilirea principiilor de prevenire;
b) cadrul legal și procesual în domeniul protecției muncii;
c) dar și cadrul de desfășurare și organizare a procesului de prevenire a accidentelor de muncă.
Normele de protecție a muncii sunt de fapt o înlănțuire de reglementari legislative cu caracter obligatoriu, prin care se urmărește eliminarea caracterelor de comportare neadecvată la locul de muncă, de eliminare a posibilelor accidente în muncă.
Prin acestea se stabilesc acele măsuri de prevenire necesare eliminării factorilor de risc de accidentare dependenți de cine executa acitivitate de muncă.
6
În România, exista norme de protecția muncii care se clasifica în :
*norme generale de protecția muncii;
*norme specifice de securitate a muncii;
*norme metodologice;
*și nu în ultimul rând, acte juridice de natura normelor, cu aplicabilitate restrânsă .
Așadar normele generale de protecție a muncii cuprind regului și măsuri aplicabile în întreaga economie națională și au un caracter exhaustiv.
În fiecare domeniu de activitate va trebuie să se coroboreze articolele din Legea cu numărul 90/1996 cu ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale din domeniul respectiv.
Normele specifice de securitate și protecție a muncii sunt elaborate de fiecare angajator,fie persoana fizică,fie persoana juridică ,în funcție de particularitățile proceselor de muncă.
De asemenea,atât în contractele colective de muncă, cât și în contractele individuale de muncă,în convențiile civile, contracte de școlarizare vor fi stipulate clauze privind protecția muncii.
Trebuie să menționez, ca în articolul 17 aliniatul 2 litera e din Codul Muncii, în contractul individual de muncă, trebuie să se facă referire la riscurile specifice postului ( adică la posibilele accidente de muncă), iar în articolul 7 aliniatul 2 din Legea cu numărul 90/1996 trebuie să se facă referire la riscurile specifice postului, stabiliindu-se în același timp atât în contractele individuale de muncă, cât și în cele colective, cu excepția celor care au ca obiect activități casnice,clauze privind protecția muncii.
Cum spuneam și în contractul colectiv de muncă la nivel național sunt cuprinse clauze referitoare la condițiile de muncă și protecția muncii, precizându-se că angajatorul va asigura , pe cheltuiala să, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea și perfecționarea profesională a salariaților cu privire la normele de protecția muncii.
1.2.Evoluția legislației romȃnești și europene în domeniul
securității,sănătății și al relațiilor de muncă
În România, primul act juridic prin care s-a instituit o reglementare națională cu caracter de protecția muncii a fost "Legea sanitară" (din 3.04.1885). Conform articolului 15, inspectorii din cadrul serviciului sanitar aveau și atribuția de a acorda permisiunea pentru "înființarea stabilimentelor industriale insalubre" și de a supraveghea "condițiile igienice ale stabilimentelor și
fabricilor industriale în genere".4
Prima referire expresă la prevenirea accidentelor și bolilor profesionale s-a tăcut însă în "Regulamentul (din 24.09.1894) pentru industriile insalubre", în cadrul acestuia se prevedeau mai multe măsuri cu caracter obligatoriu, care aveau ca scop evitarea pericolelor de accidentare și îmbolnăvire, cum ar fi:
Articolul 5: "în orice stabiliment industrial cu mai mult de 10 lucrători, atelierele vor avea un spațiu de cel puțin 5 mc de fiecare lucrător, ia plafonul va avea înălțimea de cel puțin 3 m."
Articolul 6: "Pentru a înlătura pericolul rănirii lucrătorilor în timpul funcționarii mașinii, va trebui prevăzut un spațiu liber, destul de larg pentru a permite circulația, iar organele de transmisiune ale mașinilor, ascensoarele, roțile legate de vreun motor se vor împrejmui cu parapete de siguranță" etc.
7
Din aceeași categorie – acte juridice de natura legislației muncii, dar care instituiau totodată direct sau indirect și măsuri de protejare a lucrătorilor față de accidente si îmbolnăviri profesionale – au mai făcut parte și:
Legea (din 6.03.1897) pentru repausul în zilele de duminică si sărbători;
Legea (din 22.02.1906) privind munca femeilor si minorilor în industrie și exploatări miniere;
Legea (din 14.04.1922) referitoare la angajarea minorilor în munca maritimă;
Legea (din 16.06.1923) privind ajutoarele de boală și lehuzie;
Legea (din 13.04.1928) privind munca minorilor și femeilor.
In 1934 (13 aprilie) este emisă "Legea privind accidentele de muncă. Prevenirea lor. Prescripții", care poate fi considerată ca fiind actul de naștere al instituției protecției muncii în accepția modernă a termenului, pentru țara noastră.
In 1936 s-a înființat, prin decret, Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale, care cuprindea și un serviciu al organizării și ocrotirii muncii, iar prin Decizia din 19,10.1940 s-au constituit "regiunile de inspecție a muncii".
In perioada postbelică, România s-a aliniat la legislația internațională în domeniul protecției muncii, S-a garantat prin Constituție și Codul muncii dreptul muncitorilor la protecția împotriva accidentelor și bolilor profesionale, s-a instituit o lege expresă privind proiecția muncii și s-au emis diverse acte normative specifice, toate acestea fiind continuu adaptate modificărilor survenite pe plan tehnic, economic și social.
Fiecare stat care își respectă cetățenii ar trebui să aibă un sistem legislativ în domeniul securității,sănătății și al relațiilor de munca foarte bine pus la punct,având rolul de eliminare sau cel puțin de diminuare a factorilor de risc de accidentare în muncă,dar și de informare,de consultare,cât și de participare a angajaților și a reprezentanților acestora în acest proces de asigurare a securității,dar mai ales a sănătății în muncă.
În Romania,ne ghidăm după urmă toarele legi,ordonanțe și hotărâri de Guvern pentru a respecta
legislația în domeniul securității,sănătății și al relațiilor de muncă:
Legea 319 din 2006 – Legea securitații în munca publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 din 26 iulie 2006 ;
Legea 90 din 1996 – Legea protecției muncii republicata în Monitorul Oficial al României 47 din 29 ianuarie 2001 ;
Hotărârea de Guvern 1425 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității muncii 319/2006 ;
Hotărârea de Guvern 955 din 2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319 din 2006 ;
Codul muncii – Legea 53 din 2003 actualizata și republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 345 din 18 mai 2011 ;
Legea 108 din 1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicata în Monitorul Oficial al României 740 din 10 octombrie 2002;
Ordonanța de urgență a Guvernului 96 din 2003 privind protecția maternității la locurile de munca actualizată și aprobată prin Legea 25 din 2004 ;
Legea 436/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă ;
Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați
7
Legea 320/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 137/1999 privind modificarea și completarea Legii 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii ;
Legea 177/2000 privind modificarea și completarea Legii protecției muncii 90/1996 ;
Legea 155/2000 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 16/2000 privind ratificarea unor convenții adoptate de Organizația Internațională a Muncii .
Articolul 41,alineatul 2 din Constituția României.
Aceste norme enumerate mai sus sunt în mare parte armonizate cu legislatia Uniunii Europene,în mare măsură cu Directiva-cadru 89/391/CEE dar,și a altor directive special create în baza articolului 16 al acesteia.
Directiva Uniunii Europene în materia securității și sănătății în muncă este cu aplicabilitate generală,și anume Directiva cadru nr. 89/391 din 1 iunie 1989,dar și numeroase alte directive sectoriale, care stabilește pentru statele membre obligația de a promova „ameliorarea mediului de muncă pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor”, iar aceste norme au aplicabilitate atât în sectorul public cât și în cel privat.
Consider că este normal să existe o politică națională activa legată de securitatea și sănătatea în munca a cetățenilor statului, prin care să se urmărească o asigurare de protecție a cetățenilor,împotriva riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire în muncă,de orice fel de proces de muncă.
Accidentul de munca are un impact puternic atât la nivel social și economic pentru angajat și pentru angajator,pentru sarcina de muncă și afectează și mijloacele de producție,dar și la nivel psihologic pentru familia angajatului accidentat, de aceea au apărut tot felul de proiecte europene pentru îmbunătățirea și înțelegerea mai bine a acestui fenomen și vorbesc de proiectul strategic POSDRU 81/3.2/S/55075 , numit ”Securitatea și sănătatea în muncă, o premisă pentru competivitate.”
Iată ce declară de curând, Jukka Takala, directorul EU-OSHA:
“La fiecare trei minute și jumătate se înregistrează un deces, la nivelul UE, din cauze legate de muncă și la fiecare patru secunde și jumătate, un muncitor din UE este implicat într-un accident cu incapacitate temporară de muncă de minimum trei zile lucrătoare*. Acest lucru este inacceptabil! Avem nevoie de o schimbare, iar această schimbare începe cu evaluarea riscurilor la locurile de muncă. Trebuie să sensibilizăm angajatorii, lucrătorii și reprezentanții acestora pe probleme de securitate, precum și factorii de decizie, asupra faptului că o evaluare adecvată a riscurilor este esențială pentru o bună gestionare a securității și sănătăți în muncă.” 5( sursa www.osha.europa.eu)
Citat ce m-a îndemnat să menționez câteva aspecte din legea protecției muncii nr.90/1996 care nu corespund cu cerințele legislației europene:
-infiintarea unor instituții cu atribuii în domeniu( Inspecția Muncii,CNPAS);
-obligatiile angajatorilor de a stabili și aplică măsuri pentru protecția lucrătorilor;aceștia din urmă să primească toate informațiile necesare privind riscurile la care sunt supuși,consultarea și participarea la discutarea aspectelor referitoare la securitatea și sănătatea lor la locul de muncă.
Documentându-mă despre ceea ce urmărește Uniunea Europeană privind securitatea și sănătatea angajaților la locul de munca ,m-a făcut să gândesc ca pun mare preț pe politica socială,conștientizând că accidentele la locul de munca rerezinta un factor care generează costuri care atârna asupra economiei,dar și asupra societății.
Așadar,strategia europeană privind securitatea și sănătatea angajaților la locul lor de munca privește :
-încurajarea abordărilor noi,de calitate,inovatoare cu privire la practici noi în domeniul securității și sănătății angajaților;
-promovarea politicilor de securitate în munca în alte politici comunitare;
9
-acorduri de schimb de experiență,intensificarea dialogului social la toate nivelele,promovarea analizelor statistice;
-dezvoltarea cooperării internaționale;
De asemenea este foarte important să analizăm riscuri noi în pas cu dezvoltarea tehnologiilor,să anticipăm,să încercăm să fim educați și în acest mod de a conștientiza că există anumite riscuri dacă nu respectăm regulile.
Din literatura de specialitate comparata, am aflat ca in Franta daca ar exista iminenta aparitie a unui risc de accidentare in munca se va opri lucru,fiind considerat un drept al salariatului, pe cand in Romania este constituita o obligatie legala.6
Care ar fi efectul fiecaruia din ceea ce am scris mai sus, s-ar defini asa:
daca este un drept care nu se exercita, salariatul nu poate fi sanctionat disciplinar,
pe cand, daca este vorba despre o obligatie care nu se executa, angajatul poate fi sanctionat disciplinar sau/si material.(sursa" Dreptul Muncii", Ion Traian Stefanescu, Editura Lumina Lex,2000)
Tot ca o comparatie, voi dezbate in continuare dispozitiile Directivei 94/33/CEE date de Uniunea Europeana versus dispozitiile din Hotararea de Guvern cu numarul 600/2007 date de Guvernul Romaniei legate protectia securitatii si sanatatii angajatilor.
În articolul 6 din cadrul Directivei cu numărul 94/33/CEE găsesc informatii precum :7
angajatorul "ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății angajaților pe baza unei evaluări a riscurilor existente și legate de muncă acestora";
angajatorul "informează angajații cu privire la eventualele riscuri și la toate măsurile adoptate în ceea ce privește securitatea și sănătatea angajaților";
angajatorul "asociază serviciile de protecție și de prevenire prevăzute la articolul 7 din Directiva 89/391/CEE în planificarea, aplicarea și controlul condițiilor de securitate și de sănătate aplicabile muncii angajaților".
Pe când în articolele 6 si 7 din Hotårârea Guvernului numarul 600/2007 găsim:8
angajatorul "ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății angajat";
angajatorul trebuie "să informeze angajații asupra eventualele riscuri și asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce privește securitatea și sănătatea lor".
10
Tabel 1.Statistica accidentelor de munca inregistrate in anul 20119
România este membră fondatoare a Organizației Internaționale a Muncii ( notată cu OIM ) și aș putea descrie etapele prin care au fost relevate apartenenta României la această organizației :
1919-1942;
1945-1956;
1956-1975;
1975-1989;
1989-prezent.
România a ratificat cele opt convenții fundamentale ale OIM și a transformat principiile și caracteristicile dreptului internațional al muncii în legislația internă.10
11
Capitolul II
Accidentul de muncă în România
2.1.Definiție.Cauze.Efecte
Din capitolul V al Legii 90/1996 privind protecția muncii aflu definiția accidentului de muncă :
ca fiind vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicația acută profesională,care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile,invaliditate ori deces.11
Tot din legea de mai sus aflu că se considera de asemenea accident de munca , accidentul suferit de persoane aflate în vizită în unitate cu permisiunea angajatorului,cât și accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public,inclusiv în cadrul activităților sportive,culturale,atât în țară, dar și pe teritoriul altor state.
Tot accidente de muncă sunt considerate și următoarele situații:
a) accidentul care l-a suferit orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pentrua salva alte vieți omenești sau pentru a preveni ori înlătura unui pericol care amenința avutul public său privat;
b) accidentul cauzat de activități care nu au legătură cu procesul muncii,dacă se produce la sediul unității sau în alt loc de munca organizat de angajator în timpul programului de muncă;
c) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe treseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă și invers;
d) accidentul suferit în timpul deplasării dela sediul angajatorului sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unor atribuții de serviciu.
Spatiul Social European ( notat cu SEE) reprezinta una din axele politicii social-europene si este conditionat de urmatoarele principii:
dreptul la ameliorarea conditiilor de viata si de munca;
o politica social europeana in interiorul fiecarui stat participant;
dreptul la protectie al copiilor si al adolescentilor;
existenta cetateniei UE ( Uniunii Europene);
dreptul la informare,consultare si participare al angajatilor;
libera circulatie a persoanelor;
existenta institutiilor UE cu competente pe plan social.
12
Dreptul social al Uniunii Europene
Schema 1. Raportul dintre drepturi/principii si legislatie la nivelul Uniunii Europene12
La nivelul Uniunii Europene legislație se preocupă pentru garantarea nivelului minim de protecție pe care trebuie să fie aplicat fiecărui angajat și privește :
Sănătatea și securitatatea la locul de muncă, totul prin drepturi și obligații , prin locuri de muncă potrivite,prin echipamente de lucru, prin prevenirea riscurilor specifice;
Oportunități egale pentru bărbați și femei;
Protecție împotriva discriminării;
Dreptul la muncă, prin informarea,consultarea angajaților.
Aminteam mai sus , în Schema 1. de prevederile articolului 48 al TFUE (Tratate ale Uniunii Europene cu privire la securitatea și protecția în munca a acquis-ului comunitar) prin care se încearcă să se coordoneze sistemele de securitate socială la nivelul Uniunii Europene:
"Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, va adopta, în domeniul securității sociale, măsurile necesare pentru stabilirea liberei circulații a lucrătorilor;în acest
scop, va institui un sistem care să permită lucrătorilor migranți și celor dependenți de ei:13
a) totalizarea , pentru obținerea și menținerea dreptului la prestații ca și pentru calculul acestora, a oricărei perioade luate în considerare de către diferite legislații naționale;
b)plată de prestații persoanelor rezidente pe teritoriul statelor membre."
13
Trebuie să facem deosebirea între:
eveniment,care este acel accident care a antrenat fie decesul, fie vătămări ale organismului, fiind produs în timpul procesului de muncă ori în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; situația de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate; incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.
incident periculos care este un eveniment precum explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncționalitatea unei activități sau a unui echipament de muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman, eveniment care nu a afectat lucrătorii, însă ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări și/sau a produs ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale.
Tot legea ne spune că acele persoane care urmează să efectueze cursuri de pregătire (training) , curs de calificare, recalificare ori activități aferente stagiului de practică și suferă un accident, aceasta din urmă poate fi considerat ca fiind unul de munca dacă este determinat de fenomene sau calamități naturale, cum ar fi: furtuna,viscolul,cutremurul,inundația, alunecarilede teren,trăsnetul, cât și accidentul suferit de o persoană aflată în perioada îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În realizarea procesului de munca exista mai multe elemente care sunt influențate de apariția accidentului de munca:14
a.Executantul ( E);
b.Sarcina de muncă (S);
c.Mijloacele de producție (M);
d.Mediul de muncă (ME).
În cazul executantului victima, consecință principală este afectarea capacității sale de muncă, fie prin incapacitate temporară de muncă sau definitivă,fie prin reducerea aptitudinilor profesionale și a calității muncii prestate.
Și alți participanți la procesul de muncă vor fi afectați și ei de producerea accidentului de muncă prin faptul că vor pierde din timpul de muncă prin acordarea primului ajutor victimelor,cercetarea la nivelul locului în care s-a produs accidentul de muncă,prin pregătirea locului de muncă pentru reluarea activității de muncă.
În cazul sarcinii de muncă consecință directă o reprezintă neîndeplinirea sarcinii de muncă sau îndeplinirea necorespunzătoare .
Consecințele asupra mijloacelor de producție s-ar realiza la nivelul deteriorării sau distrugerii mijloacelor fixe,materii prime sau materiale, ceea ce va afecta eficienta utilizării capitalului fix.
Consecințele asupra mediului de muncă se reflecta atât asupra mediului fizic,cât și asupra celui social.
Mediul fizic este afectat în mod indirect prin faptul că prin intermediul accidentului de muncă s-au deteriorat echipamentele de muncă sau recipientele prin care se realizează procesul de muncă.
Mediul social se traduce prin stress-ul suportat de cei care sunt la muncă și sunt învecinați cu zona unde a avut loc accidentul de muncă,neîncrederea în politica de securitate și sănătate în munca pe care se bazează firma angajatoare.
14
Tabel 4. Repartizarea accidentelor de munca pe cauze
Pierderi datorate unui accident de munca=
Tabel.5 Legatura dintre costul securitatii muncii in cadrul producerii unui accident de munca
Accidentele de muncă afectează negativ toate elementele sistemului de muncă – executant, sarcina de muncă, mijloacele de muncă și mediul de muncă.15
Consecințe asupra executantului.În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în două ipostaze:
de ființă umană și
de executant al unei sarcini de muncă.
Fiecăruia îi sunt asociate o serie de valori și caracteristici specifice, cum ar fi:
viața,
sănătatea,
capacitatea creativă,
respectiv capacitatea de muncă,
aptitudinile și
cunoștințele.
În anul 1973, cercetătorii de la Fondul pentru ambianță din Suedia au preluat și dezvolta
modelul lui Surry, punând accent pe elementele de dinamică în producerea accidentului de muncă.
Diviziunea schematica a desfasurarii unui accident elaborata de ei se prezinta astfel :16
15
A.perioada premergatoare accidentului :
-factori de fond:
a)proprii factorului uman;
b) proprii mijloacelor materiale ( “ agenti “) ;
B.factori declansatori :
-proprii factorului uman ;
– proprii mijloacelor materiale ( “ agenti “ ) ;
-ambientali.
Accidentul de muncă este considerat de Kirchner ca fiind o ciocnire bruscă și involuntară între persoană și obiect, ce are loc atunci când energia asociată acestora se activează brusc și care are drept consecință vătămări corporale.
Pentru că este brusc și neașteptat, accidentul se deosebește de boala profesională care se produce într-un interval mare de timp.
În ultimul timp, cercetătorii germani, pe baza unei documentații detaliate din ultimele realizări în domeniu, propun o clasificare complexă a riscurilor, ținând seama de cele patru elemente ale
sistemului de producție:
omul;
tehnică;
organizarea ;
și mediul și de energia dezvoltată de factorul de risc
Metoda factorilor de risc elaborată de cercetătorii germani reprezintă una dintre cele mai complete și complexe tratări ale problemei în discuție, remarcându-se și prin accentul pus pe formele concrete de manifestare a factorilor de risc, precum și pe interacțiunile acestora.17
Adoptându-se criteriul de clasificare al mișcării, în sensul cel mai general al cuvântului ca fiind un mod de existența a materiei, atribut inerent al acesteia, s-au delimitat patru categorii de factori:
a) fizici,
b)chimici,
c)biologici si
d)psiho-fiziologici.
În cadrul lucrărilor elaborate până în prezent de cercetătorii romani au fost aduse o serie de contribuții originale la elaborarea conceptelor teoretice care permit explicarea în mod unitar a apariției accidentelor de muncă și bolilor profesionale, respectiv:
a)delimitarea conceptuală a elementelor implicate în desfășurarea proceselor de producție și de muncă,
b) precum și a a relațiilor dintre ele, într-o viziune pragmatică, pentru care s-a ținut cont de definițiile clasice, elaborate de economia politică,
c)dar și de necesitățile practice ale activității de protecție a muncii;
d) definirea și identificarea factorilor de risc, corespunzători elementelor implica realizarea procesului de muncă, drept cauze potențiale de accidentare și îmbolnăvire profesională;
16
Aprofundarea și detalierea factorilor de risc până la forme recognoscibile și utilizabile în
activitatea practică, ceea ce a necesitat elucidarea aspectului dinamic al fenomenului accidentarii,
delimitarea și sistematizarea principalelor forme de manifestare posibile, a locului și rolului factorilor de risc în procesul tehnologic.
Accidentele de muncă au repercusiuni asupra ambelor categorii de valori: atat psiho-fiziologice, dar si economice, financiare etc.
Consecințe asupra sarcinii de muncă este o consecința directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea la timp.
Consecințe asupra mijloacelor de muncă, acest lucru are loc in urma accidentelor de muncă, în mod deosebit, unde se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor propriu-zise de muncă, dar și ale obiectelor muncii (cum ar fi in cazul exploziilor, incendiilor etc.).
Consecințe asupra mediului de muncă au loc in ambele categorii de mediu, fizic și social, ce pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă.18
Mediul fizic prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate, iar mediul social sub forma stressului suportat de cei aflați la locurile de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.
Un alt criteriu de clasificare si anume nivelul la care se produc , împarte consecințele accidentelor de muncă, în:
1. consecințe la nivelul individului,respectiv,al victimei , prin suferință fizică datorată agresiunii suportate, a incapacității temporare sau permanente de muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacționa corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea veniturilor etc; dar si asupra celor apropiați victimei prin durere, suferință, stress psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.
2.consecințe la nivelul angajatorului (microeconomic),ce se manifesta prin: pierderi de producție , pierderi de capacități de producție potențiale, deteriorări și distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forța de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.
3.consecințe la nivelul societății (macroeconomic) manifestandu-se prin cheltuieli de asigurări sociale, de asistență medicală, diminuarea potențialului creator.
În literatura de specialitate exista mai multe teorii cu privire la cauzalitatea apariției accidentelor de muncă asa cum am discutat la inceputul lucrarii,dintre care amintesc:
1.teoria predispoziției la accidente de muncă;
2.teoria fiabilității sistemelor;
3.modelul “dominoului”;
4.modelul “cauzalitate și erori umane”;
5.teoria behavioristă.
Cu privire la efectele accidentului de muncă trebuie să avem în vedere că la încheierea contractului de muncă, persoana în cauză are capacitatea integrală de a presta muncă necesară îndeplinirii normale a sarcinilor de munca față de agentul economic cu care a încheiat contractul.
Tocmai pentru a verifica această capacitate , înaintea încheierii contractului, persoana respectivă este supusă controlului medical.
17
Dacă în timpul procesului de muncă, salariatul își pierde capacitatea de muncă în mod temprar, pentru cel puțin trei zile, devine invalid sau moare, ne aflăm în fața unui accident de muncă ,așa cum menționează articolul 24 aliniat 1 din Legea numarul 90/1996.19
Așadar, cerința minimă pentru a fi considerat accident de munca este că incapacitatea temporară de muncă a angajatului să fie de cel puțin trei zile.
Normele metodologice precizează, în articolul 6 litera a, că accidentul produce invaliditate temporară de muncă atunci când determină întreruperea activității lucrătorului pe o perioadă de cel puțin trei zile calendaristice consecutive, confirmată7 prin certificat medical.
Prin incapacitate temporară de muncă se înțelege acea stare fizioloogică sau psihică, datorată accidentului de muncă, care nu permite angajatului continuarea muncii pe care trebuie s-o presteze potrivit contractului de muncă. Incapacitatea temporară de muncă trebuie constatată medical și, indiferent de oră la care a avut loc accidentul în cursul unei zile de muncă, ea se consideră întreaga zi de muncă pentru care s-a eliberat certificatul medical.
Bineînțeles că incapacitatea temporară de muncă poate dura mai mult de trei zile, dar esențial este că ea are caracter temporar, adică, după o anumită perioadă, angajatul își recapătă întreaga capacitate de muncă, dacă nu își recapăta capacitatea de munca ne aflam într-o altă ipostaza și anume de invaliditatea.
Normele metodologice stabilesc în articolul 6 litera b, că accidentul de muncă în care se produce invaliditatea este acela în care se determină pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, confirmată printr-o decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept.
Ca o mică paranteză, pot spune că în literatura de specialitate s-a stabilit faptul că dacă angajatului i s-au spart dinții ,nu constituie invaliditate, apreciindu-se că dinții nu răspund la aceleași trebuințe ca cei naturali, primii neafectând capacitatea de muncă a accidentului, ci cel mult aspectul estetic.
Și ajungem la cea mai gravă formă de accidentare în munca ,decesul , ce reprezintă efectul cel mai grav al accidentului de muncă și el trebuie constatat în baza unui act medical.
Este necesar să se stabilească raportul de cauzalitate între decesul salariatului și activitatea depusă în timpul producerii accidentului, încetarea din viață a angajatului trebuind să fie urmarea directă a activității respective.
În articolul 6 litera c din normele metodologice, se precizează că accidentul mortal presupune decesul accidentatului imediat sau la un interval scurt de timp, dacă acesta este confirmat, pe baza unui act medico-legal, ca fiind o urmare a accidentului suferit.
18
2.2.Costul accidentului de muncă
Aș dori să menționez că statisticile Uniunii Europene au relevat faptul că în cursul unui an al deceniului precedent, din 120 milioane de persoane angajate în cele 15 state membre, aproximativ 5 milioane au suportat un accident de munca care a determinat o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile.
Anual, în aceste țări circa 6000 de accidente de muncă se soldează cu decesul lucrătorului.
Fiecare accident înseamnă suferințe fizice și psihice, pierderi de venituri pentru cei implicați,adică pentru victime, familie, prieteni, dar și o pierdere de timp de muncă pentru firmă în care are loc evenimentul și pentru societate.
La nivel mondial, investigațiile efectuate de Biroul Internațional al Muncii indica un cost direct al accidentelor și bolilor profesionale de aproximativ 1% din produsul național brut, în timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente totalizează în țările dezvoltate 2 – 4% din produsul național brut.20
Din perspectiva menționată s-a arătat cum s-a desprins ideea utilizării costului accidentelor de munca drept element de bază pentru aplicarea criteriului economic în activitatea concretă de protecție a muncii, ceea ce a condus și la definirea teoretică a noțiunilor de cost al securității, respectiv nonsecuritatii muncii. ( vezi Tabelul 4.)21
Costul securității sau nonsecurității reprezintă de fapt costul accidentelor și bolilor profesionale eliminate sau produse, respectiv suma valorică a tuturor pierderilor generate de accident sau boală.
Prin urmare, stabilirea costului accidentelor de muncă și bolilor profesionale nu se poate realiza dacă nu se cunosc consecințele lor și, implicit, dacă aceste consecințe nu pot fi cuantificate prin indicatori cantitativi, respectiv financiari sau economici.(vezi Schema2.)
Costul accidentelor și al bolilor profesionale poate fi utilizat și pentru alte aplicații, nu numai pentru eficientizarea activității de securitate și sănătate în muncă la nivel de agent economic.
Obiectivul tuturor eforturilor pentru securitatea umană trebuie să fie cel de a face viețile să fie îndelungate și oamenii să beneficieze de o bună sănătate, de a extinde speranțele unei vieți sănătoase cât mai mult posibil în raport cu fondurile disponibile acestui scop.
19
Costul securității și sănătății în muncă (ținând seama de faptul că realizarea acesteia este echivalentă cu menținerea integrității anatomo-funcționale și a sănătății angajaților) ar putea fi încadrat printre costurile sănătății, componentă esențială a costului vieții, care măsoară efortul individual și/sau social pentru menținerea stării de sănătate.
Apare că evident că pentru a putea determina costul securității, respectiv nonsecurității muncii, trebuie cunoscută dimensiunea a două mari categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile preventive;
b)costul măsurilor de prevenire și/sau protecție.
Costul Securitatii Muncii=
=Costul accidentelor in munca
Tabel.6 Relatia intre Costul Securitatiisi Costul accidentelor de munca
Costurile directe includ cheltuielile cu primele de asigurare, cu rambursarea salariului de bază și cheltuielile medicale prevăzute de asigurator.
Costurile directe cuprind toate cheltuielile legate de :
serviciul de ambulanță,
de spitalizare,
de medicamente,
amenzile și
cotă parte din pensia victimei.
Costurile indirecte cuprind costurile salariale datorate,acest lucru se traduce în timpul de muncă pierdut de victima accidentului sau bolii, de colegii de la locul de muncă din apropierea producerii accidentului, de personalul medical, personalul tehnic desemnat să repare echipamentele defecte sau să realizeze măsurile de ssm impuse etc., costurile datorate creșterii cheltuielilor de gestiune a personalului (cheltuieli) pentru angajarea unui înlocuitor temporar sau definitiv, salarii complementare plătite colegilor victimei pentru orele suplimentare necesare recuperării timpului pierdut, cheltuieli pentru formarea profesională a înlocuitorilor, costuri materiale,reprezentând cheltuielile pentru repararea sau înlocuirea echipamentelor, pentru măsurile de ssecuritate si sanatate in munca ș.a. și alte cheltuieli ,pentru expertizare, onorariile avocaților, penalități.
Costul indirect, după opinia majoritățtii cercetătorilor occidentali, este reprezentat de :
cheltuielile pentru îngrijiri medicale și readaptare,
prestații legate de boală și invaliditate,
cheltuieli administrative și de procedură.
20
Costul indirect este privit sub mai multe aspecte:22
1.costuri salariale:
-plata concediuluimedical;
-ajutoare sociale;
-plata orelor pierdute de angajații care trebuie să participe ca martori în procesul de cercetare;
-timpul necesar formarii înlocuitorului;
2.costuri materiale:
-costul echipamentelor tehnice deteriorate;
-costul reparării echipamentelor tehnice;
-valoarea materialelor deteriorate.
3.costul serviciilor specializate, în cazul în care este nevoie de a apela la serviciile unor terți;
4.costurile datorate întreruperii activității,pe perioada cercetării accidentului și până la preluarea activității;
5.costuri diverse:
-pentru întârzierea livrării comenzii,proastă publicitate,amenzi pentru accidente,etc.
Schema2.Lanțul de intercondiționare Risc-Accident-Cost
21
Capitolul III
Clasificare.Cauze.Sancțiuni
3.1.Clasificarea accidentului de muncă
Accidentele de muncă se clasifica, potrivit articolului 30 a Legii cu numarul 319/2006, privind securitatea și sănătatea în munca în:23
accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activități culturale, sportive, în țara sau în afara granițelor țării, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
accidentul survenit în cadrul activităților cultural-sportive organizate, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor activități;
accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru salvarea de vieți omenești;
accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care amenința avutul public și privat;
accidentul cauzat de activități care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceștia, în timpul programului de muncă, și nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator și invers;
accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare; 22
accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și invers;
accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;
accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara granițelor țării, pe durata și traseul prevăzute în documentul de deplasare;
accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor țări, în baza unor contracte, convenții sau în alte condiții prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente stagiului de practică;
accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundație, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
dispariția unei persoane, în condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acesteia;
accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În raport cu urmările produse și cu numărul persoanelor accidentate,accidentele de muncă se împart în:24
accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice;
accidente care produc invaliditate;
accidente mortale;
accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și din aceeași cauză.
a. Accident care produce incapacitate temporară de muncă ( notata cu ITM) este acel accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificate medical;
b. Accident care produce invaliditate (notata cu INV) este accidentul care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
c. Accident mortal (D)este accidentul în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
d. Accident colectiv este accidentul în care au fost accidentate cel puțin 3 persoane, în același
timp și din aceleași cauze, în cadrul aceluiași eveniment.
23
După natura cauzelor directe accidentele de muncă se pot clasifica în:25
● accidente mecanice– se produc în urma acțiunilor fizice vătămătoare ale obiectelor, uneltelor și agregatelor utilizate în procesul de producție, în urma manipulării și transportului necorespunzător al materialelor sau datorită manevrelor greșite în cadrul sarcinilor de muncă
Măsurile uzuale de protecția muncii privind accidentele de munca mecanice cuprind:
-masuri de tehnica securității muncii(îngrădiri și apărători de protecție/verificarea/repararea/reglararea tuturor mașinilor și utilajelor atelierelor, scule corespunzătoare calitativ;( vezi ANEXE nr.3)
-masuri de organizare a muncii(evitarea obosirii muncitorilor, instruirea temeinică a acestora prin formarea deprinderilor corecte de muncă;
-masuri de protecție individuală și instructaje periodice de protecția muncii;
-masuri de organizare a primului ajutor la locul de muncă.
● accidente electrice– se produc prin acțiunea violentă și vătămătoare a curentului electric
asupra omului:
-electrocutări (șocul electric)– sunt accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui curent electric de intensitate periculoasă; prin electrocutare sunt vătămate organele interne;
-electrotraumatisme– în care se încadrează celelalte accidente electrice și care produc de obicei vătămări externe.( vezi Anexe nr.4)
● accidente chimice– se produc în urma acțiunii vătămătoare a substanțelor chimice asupra organismului și sunt reprezentate de arsuri chimice ale pielii și intoxicații;pătrunderea substanțelor toxice, a gazelor sau vaporilor toxici în organism poate avea loc prin piele, prin aparatul respirator sau tubul digestiv.
Măsurile de protecție se referă la: măsuri tehnice (și mă gândesc la mecanizarea și automatizarea proceselor de muncă în care se folosesc substanțe toxice, înlocuirea substanțelor toxice cu altele având gradul de toxicitate mai redus, controlul periodic al instalațiilor), măsuri de organizare și supraveghere a locurilor de munca periculoase, introducerea instalațiilor tehnico-sanitare de ventilare și apă potabilă, echipamente de protecție individuală speciale, control medical periodic riguros.(vezi Anexe nr.4)
● accidente termice– se datorează acțiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturi
scăzute asupra organismului omenesc.Consecințele sunt producerea de arsuri termice sau degerâturi.
Principalele măsuri de protecția muncii cuprind :
izolarea suprafețelor încinse cu materiale termoizante,
manipularea pieselor fierbinți cu dispozitive speciale,
controlul periodic al instalațiilor care conțin vapori calzi sub presiune,
evitarea răspândirii stropilor de metal topit,
prevenirea incendiilor la locurile cu pericole de acest fel,
antrenarea la frig prin călire progresiva,
purtarea echipamentului de protecție specific.(vezi Anexe)
● accidente prin iradiere;
● accidente combinate.
24
Tabel 7. Evolutia accidentelor de munca in perioada 2005-201126
Așa cum am descris în Anexe despre măsurile de prevenire a accidentelor de muncă pe care trebuie să le ia angajatorul și angajatul să le respecte în toate domeniile unde este angajată activitatea de muncă,și în clasificarea de mai sus a accidentelor de muncă,aceste măsuri de prevenire sunt reglementate în Legea cu numărul 90/1996 și reprezintă un ansamblu de lucrări și acțiuni tehnice și organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Măsurile tehnico-organizatorice se referă la:
construirea obiectivelor economice ,realizarea echipamentelor tehnice și utilizarea lor numai cu respectarea cerințelor privind securitatea și protecția muncii;
asigurarea informării fiecărei persoane ,anterior angajării, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă;
asigurarea și controlul prin compartimente specializate și aplicării de către toți particiantii la procesul de muncă a măsurilor tehnice ,sanitare și organizatorice stabilite, precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii.27
Măsurile pentru asigurarea echipamentului individual de protecție, a echipamentului individual de muncă:
toate echipamentele se acordă gratuit și obligatoriu tuturor angajaților care au nevoie de o asemenea protecție;
echipamentul de protecție este proprietatea angajatorului;În caz de furt, pierdere a echipamentului său a degradării intervenite fără culpa angajatului,angajatorul acorda obligatoriu un nou echipament
25
Ca și practică legală,Înalta Curte de Casație și Justiție a decis într-o speță că purtătorul echipamentului de protecție nu poate renunța în schimbul unei compensații bănești la echipamentul respectiv.
Echipamentul individual de muncă ,ce constă în mijloacele acordate unui salariat în scopul protejării îmbrăcămintei și încălțămintei proprii.
Ca o deosebire între echipamentul individual de muncă și între echipamentul de protecție constă în faptul că primul ( adică echipamentul individual) se acordă numai angajaților, pe când cel de-al doilea se acordă și celorlalte persoane participante la procesul de munca.28
După natura leziunilor accidentele de muncă se împart în:
● contuzii, plăgi, înțepături, tăieturi, striviri;
● arsuri;
● entorse, fracturi, amputări;
● intoxicații;
● electrocutări;
● leziuni multiple.
După locul leziunii accidentele munca se pot clasifica la: :
● la cap;
● la trunchi;
● la membrele superioare sau inferioare;
● cu localizări multiple.
După momentul în care se resimt efectele accidentului de munca ,aceste pot fi:
● cu efect imediat;
● cu efect ulterior.
26
3.2.Cauzele apariției accidentului de muncă
Cauzele apariției accidentului de munca reprezintă factorii care au provocat accidentul,realizându-se prin diferite procese,fenomene,comportamente,stări sau chiar însușiri.
În dinamica realizării accidentului de muncă se creează înlănțuirea de cauze-efecte,indiferent că vorbim de momentul potențial realizării accidentului,fie de momentul de după producerea accidentului de muncă.
Așa că se ajunge să discutăm de trei etape:
I.Constituirea situației de accident de muncă;
ÎI.Desfășurarea situației de accident de muncă;
III.Producerea propriu-zisă a accidentului de muncă.
Cauzele principale se stabilesc, de regulă având o informare directă bazată pe declarațiile martorilor și ale accidentatului, pe determinări, măsurători și expertize pentru a dezvolta cât mai mult descrierea locului unde s-a produs evenimentul, echipamentul de muncă și împrejurările în care s-a produs evenimentul.29
În descrierea evenimentului și în relevarea cauzelor se impune să se respecte ordinea în care s-a produs evenimentul. Analiza cauzelor trebuie să înceapă în aval, respectiv de la cauzele finale care au provocat leziunea, procedând în continuare la stabilirea cauzelor din amonte.
In Legea cu numarul 90/1996 se consacra raspunderea pentru infaptuirea masurilor de protectie a muncii de partea angajatorului.
Astfel, pe de o parte in lege sunt enumerate obligatiile in materie de prevenire pe care trebuie sa le respecte angajatorul, prin conducerea sa sau a persoanelor angajate exact pentru rezolvarea acestei probleme, si pe de alta parte, tot in lege se stabileste ca in Regulamentele privind organizarea si functionarea companiilor vor fi prevazute obligatii si raspunderi in domeniul protectiei si securitatii muncii.
Însă nu doar angajatorii au obligații în a respecta măsurile de prevenire a protecției și securității în muncă,ci și angajații, așa cum prevede Legea cu număr 90/199630 :
să își însușească și să respecte normele de protecție a muncii și măsurile de aplicare a acestora;
să își desfășoare activitatea în așa fel încât să nu se expună la accidente de muncă,atât persoană proprie, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;
să aducă la cunoștință conducătorului firmei angajatoare orice defecțiune tehnică sau altă situație care constituie un pericol de accidentare ;
să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producerea a unui accident și să informeze de îndată pe conducătorul firmei angajatoare;
să utilizeze echipamentul individual de protecție din dotare;
să dea toate informațiile necesare solicitate de organele de control și de cercetare în domeniul protecției și securității în muncă.
27
Din Ordinul cu numărul 288/1996 găsim definiția pericolului iminent de accidentare ca fiind situația concretă,reală și actuala căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a deveni realitate în orice moment.31
Din articolul 19 litera e , la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident , în funcție de circumstanțele concrete ,angajatul se poate retrage de la lucru sau poate opri lucrul pentru întregul colectiv,anunțând imediat conducătorul firmei angajatoare.
Cauzele apariției accidentului de muncă sunt multe însă,dacă ar fi să dăm crezare comunicatului companiei Accace, “companiile încearcă să scadă cheltuielile, ajungând să investească sume infime sau chiar să nu investească deloc în prevenirea accidentelor. “32
Așa că pot să spun că următoarele mențiuni duc la producerea accidentelor de munca:
-bugetul mic alocat acestui domeniu al securității și sănătății în munca ale companiilor;
– faptul că nu este acea atitudinea corespunzătoare față de riscurile vechi și cele noi care pot să apară;
– dar și cele mai frecvente sunt cele cu încălcarea regulilor tehnice la locul de muncă.
Pentru a diminua numarulde accidente de munca ar trebui deopotrivă companiile și angajații acestora informați cu privire la posibilele riscuri.
De asemenea aduc în discuție ceea ce au recomandat experții Accace companiilor pentru a fi reduse numărul accidentelor în munca să se investească în profesioniști care să asigure servicii de sănătate și securitate în muncă .
„Fie că este vorba de inspectori SSM, de personalul medical specializat în medicina muncii sau de o companie care oferă astfel de servicii, aceștia pot evalua cel mai corect riscurile și apoi pot recomanda companiilor cele mai adevcate măsuri pentru diminuarea acestora", precizează Maria Cojocariu, Senior Payroll Accountant Accace.
Concret, o companie trebuie să investească în dotări și echipamente care să asigure condiții de muncă mai bune.
„De exemplu, pe un șantier, în loc de folosirea schelelor vechi, eventual achiziționate second hand, ar trebui să se utilizeze schele cât mai noi și sigure, cu un grad de uzură mic sau inexistent, pe cât posibil. De asemenea, echipamentul de protecție al angajaților trebuie să fie nou și să respecte standardele impuse de lege", explică specialistul Accace.
Potrivit experților Accace, în diminuarea numărului accidentelor de muncă o importanță majoră o au măsurile preventive de protecția muncii, pe care un angajator trebuie să le ia conform legii. Concluziile anchetelor desfășurate în urma unui astfel de accident conțin de asemenea informații valoroase ce nu trebuie neglijate de către companii. Este vital ca și angajații să respecte aceste măsuri.
Însă mulți angajați nu conștientizează pe deplin importanța măsurilor de protecție.
În plus, contextul economic determină din ce în ce mai multe persoane să accepte lucrul în condiții nesigure. „Angajații trebuie să se sesizeze dacă nu li se respectă drepturile de a fi protejați și instruiți conform legislației în vigoare.
Din păcate, nu mulți dintre ei știu că există legi care reglementează aceste aspecte sau ce presupun acestea", explică Maria Cojocariu.
Potrivit articolul 34 din Legea nr. 346/2002 ,privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în primele trei zile de către angajator, iar din a patra zi se plătește din contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
28
În utimii cinci ani, numărul accidentelor de muncă petrecute în România a fluctuat ușor de la un an la altul, vârful fiind în 2008, cu 5.110 cazuri, în timp ce anul trecut autoritățile au înregistrat 3.681 de cazuri. Per total, spun specialiștii Accace, numărul accidentelor de muncă este în scădere.
Până la sfârșitul anului 2012, toate statele membre UE trebuie să ia măsuri pentru că numărul accidentelor de muncă să scadă cu 25%. Potrivit inspectorul general de stat Dantes Nicolae Bratu, „România este în grafic".
Așadar,dacă:33
-se utilizează corect mașinile,aparatura,uneltele,substanțele periculoase,echipamentele de transport și alte mijloace de producție;
-se utilizează corect și se respectă prevederile de securitate și sănătate în muncă;
-daca se cooperează și se comunica cu angajatorul;
-daca nu se scot din funcțiune dispozitivele de securitate ale echipamentelor.
Dacă toate aceste și multe alte prevederi dacă s-ar respecta ar fi mult mai puține accidente de muncă,pentru că pe lângă costul pierderilor de vieți omenești și suferința lucrătorilor și a familiilor lor, accidentele afectează de asemenea economia și societatea în ansamblu. Mai puține accidente înseamnă mai puține concedii de boală și deci, cheltuieli mai mici și mai puține întreruperi în procesul de producție. Aceasta îi scutește, de asemenea, pe angajatori de cheltuieli legate de recrutarea și formarea de personal nou și poate reduce costurile aferente pensionării timpurii și indemnizațiilor de asigurare. (vezi Schema 3.)
Alunecările, împiedicările și căderile reprezintă cele mai frecvente cauze ale accidentelor în toate sectoarele, de la producția grea la munca de birou.
Printre alte pericole, se numără obiectele în cădere, arsurile termice și chimice, incendiile și exploziile, substanțele periculoase și stresul.
De aceea aș recomanda prevenirea producerii de accidente la locul de muncă, dar care îi obliga pe angajatorii să aplice un sistem de gestionare a securității care să integreze proceduri de monitorizare și evaluare a riscurilor.
Mai jos voi prezenta o speta, in care este vizibil neglijenta angajatorului:34
«Am avut un client care a lucrat într-o fabrică de carne și utilajul la care lucra nu era protejat. Ca rezultat, clientul a rămas cu mâna blocată în mașinărie și i-a fost amputată. Timp de trei ani celaltă parte a susținut că e vina clientului. Cu toate acestea, când a ajuns cazul în instanță, curtea a descoperit că fostul angajat avea 100% dreptate. Aceasta fiindcă utilajul nu avea niciun sistem de protecție pentru a se evita rănirile și firma a permis angajatului să folosească mașinăria așa. Am reușit să obținem un milion și ceva de lire sterline pentru client și el a fost foarte mulțumit de rezultat.»
29
Schema 3.Efectele accidentului de muncă(sursa www.ssm-competivitate.inpm.ro)
După alți specialiști,ca să găsești cauza producerii accidentului de muncă trebuie făcută o analiză amănunțită:
-prin culegere de date;
-intocmirea arborelui cauzelor;
-alegerea mijloacelor de protecție și formularea acțiunilor de prevenire;
-luarea și respectarea deciziilor.
Întocmirea arborelui cauzelor se face imediat după producerea accidentului și presupune fotografii,observații,declarații,probe,etc plecând de la ultimul eveniment săvârșit,mergând pe firul logic al evenimentelor ce s-au scurs până la producerea accidentului de muncă.
Scopul acestei metode consta în stabilirea cronologică a săvârșirii evenimentelor,să se vadă ce a condus la producerea accidentului.( vezi Schema 4.)
30
Se pun mai multe întrebări, de genul :
-”ce a determinat că acest eveniment să se producă?”;
-”evenimentul X,care a precedat evenimentului Y este singurul eveniment care a condus la provocarea accidentului.”
Schema 4-Raport de analiză prin metoda arborelui de cauze,realizat de Cram Nantes
31
3.3.Standarde de securitate și de protecție a muncii
Am ajuns la momentul când trebuie să dezbatem și problema standardelor de securitate și protecție a muncii, acestea apărând ca fiind un instrument al controlului și autocontroluluide protecție a muncii, de asemenea , în momentul stabilirii vinovăției sau a sancțiunilor pentru săvârșirea accidentelor de muncă, și nu în ultimul rând ,aceste standarde sunt folosite la elaborarea programelor de prevenire a accidentelor de muncă pentru diferiți agenți economici.35
Astfel, că vom ajunge să cunoaștem standarde :
1. Standarde de limite admisibile și metode de evaluare a nivelului de expunere;
2.Standarde de conținut,pentru mesajele de avertizare să interdicție;
3.Standarde de cerințe;
4.Standarde de terminologie.
Așa că să dezbatem pe larg conținutul Hotărârii de Guvern cu numărul 971/2006,privind cerințele minime generale privind semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă:
"articolul1.2. Prezenta anexă introduce cerințe specifice privind semnalizările de securitate și/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări și stabilește regulile generale privind interșanjabilitatea și complementaritatea acestora.
articolul1.3. Semnalizările de securitate și/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite mesajul sau informațiile prevăzute în prezenta hotărâre.
Articolul 2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicție, un avertisment sau o obligație, precum și semnalizarea privind localizarea și identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri și/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării și identificării materialelor și echipamentelor de prevenire și stingere a incendiilor.
Articolul 2.1.4. Căile de circulație trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice și/sau comunicare verbală, ținându-se seama de interșanjabilitatea și combinațiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acțiune specifică, precum și pentru evacuarea de urgență a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcție de împrejurări, printr-un gest-semnal și/sau prin comunicare verbală.
Articolul 3.1. Dacă eficiența este aceeași, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
Articolul 3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalități de semnalizare:
a) semnal luminos și semnal acustic;
b) semnal luminos și comunicare verbală;
c) gest-semnal și comunicare verbală."( vezi Tabelul nr.8)
32
Tabel 8.- Instrucțiuni ce se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care conțin o culoare de securitate
Așa cum menționăm si în capitolele trecute se dorește alinierea la convențiile și directivele Organizației Internaționale a Muncii și ale Uniunii Europene, de aceea au apărut :
standardele de securitate și protecție a muncii: realizarea securității muncii cu costurile cele mai reduse;
asigurarea competitivității produselor pe piața externă;
stabilirea corectă a răspunderilor între cele două niveluri: producător și utilizator, s-a impus delimitarea reglementarilor privind produsele de cele referitoare la activități.
La baza includerii standardelor de securitate a muncii în sistemul legislativ stau o serie de reglementări juridice.
Prima dintre ele a reprezentat-o Ordonanța Guvernului cu numărul 19 din august 1992, în care se
preciza:36
„Articolul 19 – Standardele romane referitoare la protecția vieții, protecția sănătății, securitatea muncii și protecția mediului înconjurător au caracter obligatoriu .
Articolul 21 – Standardele profesionale și de firma trebuie să respecte prevederile standardelor romane obligatorii.”
De asemenea, Hotararea de Guvern cu numarul 167/6.04.1992 privind constituirea și funcționarea Sistemului Național de Certificare a Calității a stabilit:37
„Articolul 6 – Certificarea produselor și serviciilor reglementate prin standarde romane obligatorii referitoare la protecția vieții, protecția sănătății, securitatea muncii și protecția mediului înconjurător este obligatorie, în caz contrar fiind interzisă comercializarea lor.”
33
În fine, Legea nr. 90/1996 a protecției muncii stipulează obligativitatea respectării standardelor, ca și, în legătură cu aceasta, a certificării echipamentelor tehnice și de protecție.
Standardele de securitate a muncii îndeplinesc în cea mai mare parte aceleași funcții ca și normele, dar legat de echipamente:
instrument pentru stabilirea vinovăției și a sancțiunilor corespunzătoare în cazul accidentelor de muncă;
instrument al controlului și autocontrolului de protecție a muncii;
instrument folosit în elaborarea programelor de prevenire la nivelul agenților economici.
Standardele reprezintă una din măsurile de prevenire cele mai eficiente pentru eliminarea factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, ele constituind un mijloc ce poate și trebuie să fie folosit, pe de o parte, la conceperea echipamentelor tehnice, iar pe de alta, la selecționarea, prin recepție, a acelor elemente ale viitorului sistem de muncă la care să nu existe un substrat cauzal accidentogen.
Dacă certificarea produselor și a serviciilor în general poate fi privită ca un instrument de câștigare a pieței, calitatea de securitate trebuie obligatoriu certificata, pentru a nu permite proliferarea pe piață a unor produse în măsură să afecteze securitatea și sănătatea utilizatorului.
Pentru certificarea produselor din punctul de vedere al securității muncii este necesar să fie cunoscute cerințele esențiale de securitate pe care societatea, din motive de protecție socială, considera că trebuie să le îndeplinească respectivele produse.
Cerințele de securitate rezulta din standardele de securitate a muncii.
Exista și situații în care standardele cuprind expres prevederi nu numai în ceea ce privește modul în care trebuie proiectate anumite produse, dar și în ceea ce privește separarea răspunderilor intre producătorii și utilizatorii acestora.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă versiunea romana SR EN 292-1:1996, respectiv SR EN 292-2:1997, a standardelor europene armonizate EN 292/1:1991 și EN 292/2:1991, care stabilesc ca:
a) În sarcinile proiectantului intra:
măsurile de prevenire intrinsecă (realizarea mașinilor astfel încât, din construcție, acestea să prezinte un nivel de securitate ridicat);
dotarea cu toate dispozitivele de protecție necesare;
toate informațiile privind utilizarea în condiții de securitate;
măsurile suplimentare de protecție, dacă este cazul, pentru asigurarea nivelului de securitate minimum admisibil.
b) În sarcinile utilizatorului intra obligația ca, după studierea cărții mașinii și a condițiilor de la locul de muncă, să realizeze:
dotarea cu mijloace individuale de protecție, dacă este cazul;
instructajul de protecție a muncii;
sistemul de permise de lucru, dacă este cazul;
controlul securității la locul de muncă.
34
În cazul apariției unor daune, este evident că standardele și certificarea au un rol foarte important, deoarece astfel producătorul poate face dovada că produsul lui are un anumit nivel de performanță ,acest lucru este specificat în standardele de securitatea muncii menționate în documentul de certificare și că, implicit, prezintă un anumit nivel de securitate.
Prin conținutul lor, standardele de securitatea muncii trebuie să furnizeze:
a) datele tehnice necesare producătorilor profesioniști pentru a realiza produse care să corespundă prevederilor din reglementările în vigoare în domeniul securității;
b) metodele de măsurare și de verificare, relevante și reproductibile, necesare atât pentru realizarea produselor, cât și pentru asigurarea și certificarea calității în producția de serie.
După criteriul conținutului, standardele de securitate a muncii se clasifica astfel:
a) standarde de terminologie, care trebuie să aibă în vedere reglementările naționale în domeniul securității muncii, dar și alinierea la prevederile din Uniunea Europeană;
b) standarde pentru forme, dimensiuni, conținut, pentru mesajele de atenționare, avertizare, interdicție (semnal marcaje, etichete), care urmăresc alinierea legislației naționale la cerințele europene și internaționale, precum și satisfacerea condițiilor de transport, manipulare, depozitare, punere în funcțiune;
c) standarde de cerințe (caracteristici, performante), care să ofere o bază clară pentru: proiectare/fabricație, certificare, utilizare, transport/depozitare, scoatere din uz, dezmembrare (casare);
d) standarde de limite admisibile și metode de evaluare a nivelului de expunere care să stea la baza realizării și aprecierii condițiilor de munca din punctul de vedere al securității muncii.
Ca și în sistemul UE de standarde armonizate, și în România se uzitează clasificarea în standarde:38
1. de tip A :standarde de securitate fundamentale;
2. de tip B :standarde de securitate de grup;
3. de tip C :de produs și conexe , nu tratează direct aspecte de securitate și nu se referă la produse specificate, sunt de interes general și au incidenta și asupra securității și sănătății în munca acestea fiind standarde de terminologie, simboluri și unități, privind fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea etc.).
În prezent, România este membră a ISO și CEI și membru observator al CEN.
Având în vedere și statutul de țară în curs de aderare la UE, la completarea sistemului național de standarde se ține seama atât de ierarhizările ISO și CEI, cât și de tipurile de standarde CEN, respectiv:
standarde europene , având ca simbol EN;(vezi anexa 3)
documente de armonizare, având ca simbol HD;
proiecte de standarde europene , având ca simbol ENV.
35
Standardele EN trebuie implementate la nivel național de către toate statele afiliate la CEN, prin publicarea lor și retragerea standardelor naționale cu care intra în conflict.
Documentele de popularizare suporta aceeași procedură, în timp ce proiectele trebuie doar făcute publice, fără să implice retragerea standardelor naționale.
Pe baza acestor standarde au apărut diferite metode de evaluare a riscurilor și vorbesc acum de standardele europene prin CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/96 și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în țara noastră decurge din legislația actuală în domeniu, care a fost armonizata cu legislația Uniunii Europene privind sănătatea și securitatea în munca ,așa cum se prevede în articolele 10, 16 din Normele generale de protecție a muncii.
Metoda se finalizeaza cu intocmirea a doua fise: FISA DE EVALUARE A RISCURILOR; FISA DE MASURI PROPUSE, cuprinzand datele mentionate anterior.
( vezi Anexa 3)
Introducerea în calculator a acestor două fise completate pentru fiecare loc de muncă permite gestionarea computerizată a riscurilor.
Astfel, factorii de decizie (reprezentați fie prin manageri,fie prin inspectori) pot cunoaște, în orice moment:
situația exactă a riscurilor existente la orice loc de muncă,
a dimensiunii acestora (nivelurile de risc parțiale),
a măsurilor tehnice și organizatorice ce trebuie luate, a celor care s-au luat,
a răspunderilor pentru măsurile respective.39
Schema 5. Comparatie numar de accidentati din munca versus decese provocate de accidente de munca in perioada 2002-2010 ( sursa www.constantingheorghe.blogspot.ro)
36
Capitolul IV. Aspecte procesuale
4.1.Sancțiuni și Competente în urma apariției accidentului de muncă
Potrivit legii, încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protecția muncii atrage, după caz, răspunderea :
disciplinară;
admnistrativa;
civilă;
penală.
!!!IMPORTANT!!!
Respectați regulamentul de ordine interioară!
Respectați programul de lucru!
Respectați normele de conduită în colectivul de muncă!
Respectați normele de protecția muncii!
Salariatii raspund disciplinar daca au incalcat, cu vinovatie, obligatiile ce le revin potrivit legii precum si regulamentului intern din cadrul firmei angajatoare.
Angajatorii raspund patrimonial,penal,si admnistrativ, pentru prejudiciile cauzate victimilor accidentelor de munca, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.
Institutiile compentente in a cerceta evenimentul in care s-a produs accidentul de munca dupa cum urmeaza:40
de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmată , deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
de către Inspecția Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
de către autoritățile de sănătate publică teritoriale, în cazul suspiciunile de boala profesională și a bolilor de profesiune.
37
Am aflat din capitolele trecute ce înseamnă accident de muncă, acest lucru presupunând și implicând în mod obligatoriu prezența omului.
Prin urmare,un accident pentru a fi considerat accident de muncă trebuie să îndeplinească următoarele elemente:
1.vătămarea violenta a organismului;
2.timpul în care s-a produs accidentul;
3.locul unde s-a produs accidentul;
4.calitatea victimei.
Vătămarea violenta a organismului trebuie să aibă o cauză exterioară,involuntară și să aibă caracter violent.
După timpul în care s-a produs accidentul de munca găsim mai multe tipuri de vătămări:
-in timpul procesului de muncă;
-inaintea începerea și/sau după terminarea procesului de muncă;
-in timpul deplasării de la serviciu -acasa și invers de acasă către serviciu;
-in timpul îndeplinirii practicii profesionale sau cursuri de training,de calificare sau recalificare profesională;
-in timpul programului oficial de muncă, chiar dacă nu se întâmpla la sediu angajatorului.
Când vine vorba de locul accidentului de muncă, din punct de vedere juridic se înțelege incinta unității angajatorului și/sau punctelor de lucru care aparțin aceleiași unitate angajatoare,chiar dacă nu este în aceeași localitate.
Cel de-al patrulea element ce constiuie accidentul de muncă îl constituie calitatea victimei și anume să fie angajata unității și să participe la procesul de muncă.
Am discutat despre elementele constitutive ale accidentului de muncă,mai jos vom dezbate pe larg sancțiunile pe care le poate risca angajatorul dacă nu respecta legislația. ( vezi statistica de mai jos Tabel nr.9)41
38
Tabel 9. Sanctiuni aplicate de catre Inspectia Muncii angajatorilor in anul 2010 si 2011
Inspecția Muncii are următoarele caracteristici:
să aplice reglementările generale și speciale în domeniul relațiilor de muncă,securitate și sănătate în muncă ;
că organism specializat al admnistratiei publice centrale, cu personalitate juridică și se afla în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale;
are în subordine inspectorateleteritoriale de muncă, organizate în fiecare județ;
Inspecția Muncii are următoarele atribuții:
controlează respectarea dispozițiilor actelor legislative referitoare la :
– contractul individual și contractul colectiv de muncă;
– carnețele de muncă;
– protecția muncii;
– disciplina muncii;
– timpul de munca;
-alte conditii de munca.
Răspunderea patrimonială revine angajatorului sau salariatului, după caz,conform articolului 269 alineatul 1 din Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor
răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpă angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.42
"Art. 269(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpă angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
39
Legea cu numărul 319/2006, în articolul 44 alineatul (1), prevede că persoanele juridice și persoanele fizice răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.
În cazul răspunderii pentru accidente de muncă , principiul este repararea justă și integrală a prejudiciului produs părții vatamate. 43
(2) În cazul în care angajatorul refuza să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa plângere instanțelor judecătorești competente.
(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea își va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de
producerea pagubei, în condițiile art. 270 și următoarele.”
Actiunea in daune de care beneficiaza victima are un caracter complementar si subsidiar, in raport cu indemnizatiile banesti primite de la asigurarile sociale de stat.
Dreptul la acțiune aparține persoanei vătămate sau acelora care se aflau întreținerea sa, ținând
cont de situația de fapt, adică de persoanele care în mod real se aflau în întreținerea celui decedat.
S-a cerut în practică de specialitate chiar că dreptul la despăgubire să fie recunoscut pentru dreptul de creanța față de cel decedat.
Criteriul de stabilire a prejudiciului cauzat îl constituie pierderea sau reducerea capacității de
munca care a dus la micșorarea veniturilor cu caracter permanent ale celui accidentat.
Așadar stabilirea prejudiciului trebuie să se aibă în vedere numai veniturile cu caracter
permanent, inclusiv cele realizate din cumulul de funcții.
Valoarea despăgubirilor se stabilește la valoarea pagubelor în momentul în care se acorda.
Pe lângă despăgubirile datorate pentru pierderea sau diminuarea câștigului din munca, cel
prejudiciat are dreptul și la acoperirea altor cheltuieli cauzate de accident, cum sunt:
medicamente,
supraalimentație,
îmbrăcăminte distrusă cu prilejul accidentului, etc.
Răspunderea patrimonială a salariatului poate interveni:
-când accidentul de muncă produs ca urmare a faptei sale ilicite, are drept consecințe deteriorarea sau distrugerea unor bunuri ale unității (mașini, utilaje, instalații, etc);
-când prejudiciul produs unității de către salariat constă în diminuarea patrimoniului acesteai prin obligarea ei la plata unor despăgubiri față de persoanele fizice vătămate prin accidentul de muncă respectiv sau față de alte persoane juridice.
“Accidentele mortale de muncă sunt evenimente de viață cu consecințe psihologice, sociale și economice profunde, asupra familiilor din care provin victimele.
40
Când producerea accidentului se datorează altor persoane decât victima,care sunt răspunzătoare fie prin activitatea lor (de la îndeplinirea unei sarcini), fie prin abținerea lor, apare problema răspunderii civile (alături de cea penală) și a reparării prejudiciului cauzat.
„Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a prejudiciului,reparării prompte și cel al reparării în natură” 44
Cum putem determina cuantumul indemnizațiilor cuvenite familiilor în urma unui accident mortal de muncă? Prejudiciul patrimonial creat familiei nu este ușor de determinat. Ce ar trebui să luăm în considerare: contribuția persoanei decedate până la momentul accidentului sau veniturile probabile ale acesteia în următorii ani sau chiar decenii? Dar nevoile urmașilor trebuie sau nu să fie luate în considerare?
Indemnizația destinată reparării prejudiciilor morale este și mai dificil de determinat.
„Indemnizația fiind, prin natura ei, patrimonială, criteriile de stabilire a acesteia trebuie să fie tot de natură patrimonială, pentru a fi științifice, exacte”
Pentru a calcula valoarea indemnizației persoanei/persoanelor care moștenesc persoana care a decedat într-un accident de muncă trebuie să evaluăm câteva elemente:
Abandonul copilului reprezinta renunțarea părinților la creșterea și educația minorului. Rezultatele diferitelor cercetări privind situația copiilor evidențiază faptul că în familiile monoparentale (în cazul nostru, mama cu copiii) crește riscul abandonului.
Datorită lipsei resurselor materiale, unii părinți plasează copiii în instituții, dar abandonul se produce și în urma părăsirii domiciliului de către minorii nesupravegheați, minori care ajung să trăiască în stradă, ajungând așa-zișii „copii ai străzii” 45(Children at Risk în Central and Eastern Europe: Perils and Promises, Regional Monitoring Report nr. 4, UNICEF, 1997).
Autoconsum reprezinta echivalentul monetar al produselor și serviciilor produse și consumate în gospodăria familială, cu referire specială la produsele agricole.
Calitatea vieții este un concept evaluativ, rezultantă a raportării condițiilor de viață și a activităților care compun viața umană, la necesitățile, valorile, aspirațiile umane .(sursa Dicționar de sociologie, coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu, Editura Babel, 1993, pg.79).
Calitatea vieții persoanelor se poate aprecia pe baza unor indicatori care pun în evidență condițiile materiale: locuință, venituri, consum; factori biologici: sănătate, îngrijire medicală; formarea capitalului uman: accesul la educație și cultură; participare socială: asumarea de roluri în societate; afirmare socială: valorificarea potențialului de dezvoltare și constituirea unor cariere profesionale în acord cu capacitățile și aspirațiile persoanei.”
Ciclul vieții este o expresie care descrie trecerea unui individ prin stadiile succesive ale vieții, de la naștere la moarte prin: copilărie, adolescență, tinerețe,maturitate și senectute.
Costul vieții reprezinta totalitatea cheltuielilor de consum ale gospodăriei familiale (al unei persoane) pe o anumită perioadă de timp (lună, an) pentru a menține un anumit nivel de trăi46
Costul vieții depinde de mărimea cheltuielilor directe pentru procurarea de bunuri alimentare,
nealimentare și servicii, având două componente:47
a) cantitățile de bunuri și servicii achiziționate (un „coș” de bunuri și servicii);
b) nivelul prețurilor și tarifelor practicate pentru bunurile și serviciile achiziționate.
41
Dezvoltarea umană reprezinta întrunirea condițiilor de formare a capitalului uman (prin educație), dispunerea de resurse materiale pentru un trai decent, accesul la îngrijirea sănătății.
Prin contrast, neîntrunirea condițiilor dezvoltării umane duce la marginalizarea și excluderea socială (sărăcie și nonparticipare socială) a persoanei.
Metoda normativă de determinare a costului vieții pentru un nivel de trai decent.
Metoda operează cu cantități la toate sortimentele de bunuri și serviciidin coșul zilnic de consum.
În actualele condiții, desfășurarea proceselor și fenomenelor economice din țara noastră a condus la ideea că nivelul de trai poate fi cel mai bine analizat prin metoda normativă, deoarece ea ține cont de nevoile de consum ale persoanei, care are astfel libertatea de a alege și a-și dezvolta propriul stil de viață în contextul variațiilor pieței (bunuri, prețuri).
Nivelul de trai reprezinta ansamblul bunurilor și serviciilor de care poate dispune o persoană.
Venitul este un indicator grosier al nivelului de trăi. 48
Pentru asigurarea existenței, dezvoltării individuale și afirmării sociale se impune să luăm în calcul nivelul de trai decent, care presupune raportarea la condițiile existente în societate la un moment dat, exprimând costul vieții în baza unor standarde general acceptate.
Necesarul de resurse pentru dezvoltare individuală, participare și afirmare socială reține calculul standardului decent de viață pentru consumul curent (alimentar, îmbrăcăminte, locuință, servicii),
completat cu o componentă de statut social, care să permită participarea socială, și cu una de educație și formare profesională, care să favorizeze afirmarea în societate.
Participarea socială reprezinta un concept care desemnează asumarea de roluri active în grupuri sociale, comunități, organizații și instituții.
Vorbim de participare în familie, participare la învățare, participare la conducerea întreprinderilor,
participare politică etc.
Participarea este o nevoie psihologică legată de autorealizarea individuală și integrarea socială, dar
și o valoare, în sistemele democratice.
Stilul de viață este un termen care descrie comportamentul persoanei umane în acord cu valorile și opțiunile proprii, prin care organizează viața individuală și/sau familială, (grup social).
Stres reprezinta în psihologie, termenul este folosit pentru a evoca multiplele dificultăți cărora individul se străduiește să le facă față (evenimentele stresante ale vieții, numite și evenimente vitale) și mijloacele de care dispune pentru a administra aceste probleme (strategiile de ajustare).49
Suport intrafamilial reprezinta ajutor între membrii unei familii, material sau moral.
Aici ne interesează suportul între: părinți și copii, soț și soție, copii și părinți.
Despăgubirile materiale și daunele morale, determinate pentru urmașii victimelor accidentului, sunt destinate să asigure resursele necesare tuturor membrilor familiilor, considerați individual pentru viața de zi cu zi și pentru a face față multiplelor situații care pot apărea și pentru creșterea, educarea și pregătirea copiilor, în condiții care să le permită o bună integrare în societate.
Voi incerca sa prezint în continuare câteva cazuri tipice, în care se regăsesc de obicei urmașii victimelor accidentelor mortale de muncă.50
a. Soție, 25 de ani, casnică, fără copil:
– Consum curent
70 $ x 12 luni x 40 ani = 33.600 USD
53 $ x 12 luni x 15 ani = 9.540 USD 42
– Garsonieră = 10.000 USD
– Bunuri de folosință îndelungată = 5.000 USD
– Cheltuieli de pregătire, participare
și afirmare socială, îngrijirea sănătății,
recreere și odihnă (1000$ x 54 ani) = 54.000 USD
Cheltuieli de înmormântare,
comemorări ulterioare, monument
funerar = 3.000 USD
Total despăgubiri materiale = 115.140 USD
DAUNE MORALE = 30.000 USD.
b. Soție, 32 de ani, casnică, copil 3 ani.
– Consum curent
141 $ x 12 luni x 7 ani = 11.844 USD
70 $ x 12 luni x 26 ani = 21.840 USD
53 $ x 12 luni x 15 ani = 9.540 USD
– Bunuri de folosință îndelungată = 5.000 USD
– Reparații locuință = 2.000 USD
– Cheltuieli de pregătire, participare
și afirmare socială, îngrijirea sănătății,
recreere și odihnă (1000$ x 49 ani) = 49.000 USD
Răspundere patrimonială a angajaților este ca o varietate a răspunderii civile contractuale,aplicându-se prevederi din Răspunderea civilă contractuala, cu anumite particularități ce reies din dispozițiile Codului Muncii.
Această formă de răspundere a angajaților poate avea ca obiect numai repararea prejudiciilor materiale, de obicei prin echivalent bănesc.
Nu se pot insera clauze de agravare a răspunderii salariatului.
Dacă prejudiciul a fost produs de mai mulți angajați, iar măsura în care s-a contribuit la producerea acestuia nu poate fi determinată,răspunderea patrimonială a fiecărui angajat se stabilește proporțional cu salariul său net.
Pentru a exista această formă de răspundere patrimonială a angajatului trebuie să se întrunească următoarele condiții:
persoană care a săvârșit fapta să aibă calitatea de salariat al angajatorului;
fapta ilicită a angajatului să aibă legătură cu munca sa;
salariatul să fi produs un prejudiciu angajatorului;
să existe un raport de cauzalitate între fapta și prejudiciu;
să existe vinovăția angajatului.
Ca un lucru esențial pentru existența acestei forme de răspundere, fapta angajatului prin care se produce un prejudiciu angajatorului trebuie apreciată ca ilicita în raport cu obligațiile acestuia de serviciu, adică fapta pe care o săvârșește angajatul să aibă legătură cu munca pe care o face.
Prejudiciul pe care îl săvârșește angajatul angajatorului trebuie să fie :
real;
cert și să existe posibilități de evaluare a acestuia;
să fie material;
43
să fie actual;
să fie direct;
să nu fi fost reparat.
Răspunderea penală:
Este reglementată de Legea cu numărul 90/1996 care reglementează zece infracțiuni distinte, ce pot fi grupate, în raport de subiectul lor, în două categorii:51
a) infracțiuni săvârșite de persoanele care au obligația de a lua măsurile de protecție a muncii;
b) infracțiuni săvârșite de către alte persoane;
Cazul fortuit Constrangerea fizica sau morala Starea de necesitate
Schema 6.Cauzele care inlatura vinovatia angajatului
Concret, Legea cu numărul 90/1996 în articolele 34 – 39, incriminează următoarele infracțiuni:52
1. neluarea măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii;
2. neluarea, din culpă a măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția
muncii;
3. neluarea măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;
4. neluarea, din culpă, a măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;
5. nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii;
6. nerespectarea, în culpă, a măsurilor stabilite cu privire la priotecția muncii;
7. nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii la locuril de muncă, ce prezintă un pericol deosebit;
8. nerespectarea, din culpă, a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit;
9. repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s.a dispus oprirea acestora;
10. repunerea în funcțiune, din culpă, a instalațiilor, mașinilor și utilajelor anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a dispus oprirea acestora.
Din analiza conținutului acestor infracțiunui rezultă câteva trăsături distincte, care le conferă autonomie, chiar dacă au și unele aspecte comune.
Astfel, cele cinci infracțiuni intenționate sunt înscrise în texte diferite , iar normele de incriminare au o structură (ipoteză, dispoziție și sancțiune) care diferă una de alta.
La infracțiunile din culpă latura subiectivă și sancțiunea penală sunt diferite de cele de la infracțiunile intenționate.
Deci, nu suntem în prezența doar a unor modalități diferite ale infracțiunilor intenționate.
45
Existența unor dispoziții comune, cuprinse în articolul 39 din lege, care stabilește formă de vinovăție și sancțiunea legală, constituie un procedeu de tehnică juridică a cărui menire este de a evita repetarea inutilă a elementelor constitutive comune ale acestor infracțiuni.
Răspunderea contravențională:
Contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de inspectorul de muncă, care aplică și amendă, în limitele prevăzute de actul normativ, ținând cont de împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Criteriul principal în stabilirea amenzii va fi gradul de pericol social al faptei și rezultatul dăunător produs relațiilor sociale de protecție a muncii.53
Dispozițiile articolului 41 alineatul 2 din Legea numărul 90/1996 care prevede că neîndeplinirea măsurilor de protecție a muncii dispuse la inspectorii de muncă, cu prilejul controalelor și cercetării accidentelor de muncă, constituie contravenție.
Contravențiile la normele de protecție a muncii sunt conform articolului 41 aliniatul 1 din Legea numărul 90/1996 pot fi stabilite atât în sarcina persoanelor juridice, cât și a persoanelor fizice.
Astfel,exista sancțiuni precum amenzile contravenționale de până la 8.000 de lei dacă nu sunt respectate obligațiile legale privind comunicarea și cercetarea evenimentelor.
În calitate de angajator, exista obligația de a comunica evenimentele după cum urmează:
1.Inspectoratului Teritorial de Muncă – toate evenimentele;
2.Asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare – evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
3.Organelor de urmărire penală, după caz.
!!!Atenție,dacă printre victimele evenimentului se află și lucrători ai altor angajatori, se va comunica deîndată evenimentul respectiv și angajatorului acestora.
Nerespectarea obligației legale de a comunica evenimentele Inspectoratului Teritorial de Muncă și/sau asigurătorului constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.500 de lei la 7.000 de lei, potrivit articolului 39 alineatul (5) din Legea cu numarul 319/2006.54
Cercetarea evenimentelor se face imediat după comunicarea lor și are drept scop stabilirea următoarelor:
împrejurările și cauzele care au condus la producerea evenimentelor;
reglementările legale încălcate;
răspunderile și măsurile ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor evenimente similare;
determinarea caracterului accidentului.
Ceea ce trebuie menționat că există obligativitatea cercetării evenimentelor și este stabilită în funcție de efectele pe care acestea le-au produs,dintre care amintesc:
în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă, cercetarea va fi efectuată de către angajator;
în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accident colectiv, incident periculos, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile de persoane date dispărute, cercetarea va fi efectuată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă;
46
în cazul evenimentelor deosebite care generează accidente colective, precum avariile sau exploziile, cercetarea va fi efectuată de către Inspecția Muncii.
Nerespectarea obligației legale de a cerceta evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 de lei la 8.000 de lei, potrivit articolului 39 alineatul (4) din Legea nr. 319/2006.
Se pot da amenzi contravenționale de până la 8.000 de lei dacă nu se respectă obligația legală de a cerceta evenimentele care au produs incapacitatea temporară de muncă.
Pașii care urmează a fi făcuți imediat după ce angajatorul a fost informat că s-a produs un eveniment care poate conduce la incapacitate temporară de muncă, are obligația de a numi, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
Astfel, activitatea comisiei va concretiza în:
determinarea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea evenimentului;
stabilirea reglementărilor legale încălcate;
stabilirea răspunderilor și a măsurilor care trebuie luate pentru prevenirea producerii altor evenimente similare.
Trebuie să avem în vedere formarea Comisiei,aceasta va fi formată din cel puțin 3 persoane, care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
-să aibă pregătire tehnică corespunzătoare;
-să nu fie implicate în organizarea și conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul;
-să nu fi avut vreo responsabilitate în producerea evenimentului.
Cum spuneam mai sus, dacă în eveniment au fost implicate și victime provenind de la alți angajatori, din comisia de cercetare vor face parte și persoane numite prin decizie scrisă de către respectivii angajatori.
***Finalizarea cercetării evenimentelor se va face cu întocmirea unui dosar, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
opisul actelor aflate în dosar;
procesul-verbal de cercetare;
nota de constatare la fața locului.Aceasta din urmă va fi încheiată imediat după producerea evenimentului de către:lucrătorul desemnat sau de către serviciile de prevenire și protecție, inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către Inspectoratul Teritorial de Muncă sau de către Inspecția Muncii.
În nota de constatare se vor face precizări precum ar fi:
poziția victimei, existența sau inexistența echipamentului individual de protecție, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcționau dispozitivele de protecție, închiderea fișei individuale de instructaj, ridicarea de documente sau prelevarea de probe.
schițe și fotografii referitoare la eveniment;
declarațiile accidentaților, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate;
declarațiile martorilor și ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor și a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
copii ale actelor și ale documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor și a cauzelor reale ale evenimentului;
copii ale certificatului constatator sau ale oricăror alte autorizații în baza cărora vă desfășurați activitatea în calitate de angajator;
47
copii ale fișei de expunere la riscuri profesionale și ale fișei de aptitudine, întocmite conform legii;
copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
copii ale fișelor de instruire individuală în domeniul securității și sănătății în muncă ale victimelor.
În caz de deces, aceste fișe se vor anexa în original:
concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
copie a hotărârii judecătorești prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
actul emis de către unitatea sanitară care a acordat asistența medicală de urgență, din care să rezulte dată, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultație și diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de serviciile poliției rutiere, în cazul accidentelor de circulație pe drumurile publice.
Conținutul dosarului de cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă revine tot angajatorului, în caz contrar riscând amenzi contravenționale de până la 8.000 de lei!
Așadar, dosarul de cercetare a unui eveniment prin care s-a produs incapacitate temporară de muncă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
-continutul dosarului trebuie să fie numerotat, semnat pe fiecare pagină de către membrii comisiei de cercetare și ștampilat cu ștampila angajatorului;
-numărul total de pagini din dosarul de cercetare și numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar trebuie să fie menționate în opis;
-fiecare document, cu excepția procesului-verbal de cercetare, trebuie să fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă;
-paginile și spațiile albe trebuie să fie barate;
-schițele referitoare la eveniment, anexate la dosar, trebuie să fie însoțite de explicații;
-fotografiile referitoare la eveniment trebuie să fie clare și însoțite de explicații;
-formularul pentru declarație trebuie să fie conform modelului prevăzut în anexa nr. 14 la normele metodologice de aplicare a Legii cu numarul 319/2006;
-declarațiile aflate la dosar trebuie să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii cauzate de scrisul ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul și semnate de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.
*în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă și care s-a produs la un singur angajator, dosarul se întocmește într-un exemplar, care se păstrează în arhiva angajatorului respectiv.
*în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă și care are victime cu angajatori diferiți, dosarul se întocmește în mai multe exemplare. Originalul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul și celelalte exemplare se păstrează de către ceilalți angajatori.
48
*în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă în care faptele comise pot fi considerate infracțiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.
Răspunderea de drept al muncii ,fie cea disciplinară, fie cea materială, se referă numai la cei care au calitatea de salariați.
Răspunderea disciplinară reprezintă obligația de a respecta tot ceea ce reprezintă securitatea și protecția muncii,implicând însușirea și respectarea normelor de protecție a muncii .
Astfel,dacă se încalcă cu vinovăție obligațiile privind respectarea normelor de protecție a muncii constituie abatere disciplinară și poate fi sancționata potrivit articolului 263 alineatul 1 din Codul Muncii.
"Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constata că aceștia au săvârșit o abatere disciplinara."55
Că sancțiuni displinare, tot legea ne enumeră :
avertismentul scris;
suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare;
retrogradarea din funcție, cu acordarea salariatului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
reducerea salariului de bază și/sau , după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Angajatorul are o serie de criterii pentru a putea stabili ce măsură a sancțiunii disciplinare să aplice angajatului:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare suferite anterior de către acesta.
Ceea ce este de remarcat este faptul că nicio măsură nu poate fi aplicată mai înaintea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, cu excepția avertismentului.
De asemenea, pot spune că răspunderea disciplinară este de natură contractuală ,adică doar după încheierea unui contract individual de muncă se pot naște obligații de natura disciplinei în muncă.(vezi anexa 5)
Răspunderea disciplinară are caracter personal și nu se poate să se răspundă disciplinar pentru fapta altuia.
Această formă de răspundere are caracter preventiv,educativ, ajungând până la funcție sancționatorie.
Se pot cumula mai multe sancțiuni de forme diferite doar dacă pentru aceeași faptă au fost încălcate și alte relații sociale, autonome în raport cu starea de ordine disciplinară.
Răspunderea materială poate interveni în cazurile în care, prin încălcarea unor norme de protecție a muncii, prin care s-a produs în același timp și un prejudiciu angajatorului.
Etapele procesuale:
-in termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării, dosarul de cercetare întocmit de către comisia numită de angajator, trebuie înaintat pentru verificare și avizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul.
49
-Inspectoratul Teritorial de Muncă va analiza, va aviza și vă va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul va fi însoțit de avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă.
-in cazul în care Inspectoratul Teritorial de Muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, acesta poate dispune completarea dosarului și/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după caz.
-comisia de cercetare trebuie să completeze dosarul și să întocmească procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
-in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă în care faptele comise pot fi considerate infracțiuni, Inspectoratul Teritorial de Muncă va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmărire penală, imediat după avizare.
***Studiu de caz din aspecte procesuale:56
Competența de soluționare a plângerii celui sancționat contravențional, printr-un proces-verbal întocmit de organele de control ale I.T.M.( Inspectoratul Teritorial de Muncă), remis instanței de drept comun, conform procedurii reglementate prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului cu numarul 2/2001.
Revin însă instanței de control administrativ, soluționarea cererii prepușilor societății, împotriva dispozițiilor din actul de control privitoare la cauzele ce au condus la producerea accidentului și persoanele ce urmează a suporta prejudiciul produs, precum și la măsurile pe care societatea este obligată a le adopta pentru intrarea în legalitate.
Curtea de Apel Iași, decizia nr. 510/CA din 10 noiembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 141/CA/05.02.2008 a Tribunalului Iași a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. „I.G.” S.R.L. Rediu, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, având ca obiect plângerea reclamantei,îndreptată împotriva procesului-verbal de cercetare emis de pârâtă la 15.03.2007, privind accidentul de muncă produs la sediul petentei, plângere privitoare la stabilirea de organul administrativ a persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, a cauzei acestuia.
A reținut instanța de fond că, la data de 01.03.2007, în jurul orei 12,35, lucrătorii P.G. și C.C. au transportat un dulap spre intrarea în unitate și au ajuns la rampa de intrare și au urcat pe rampa de acces însă din cauza unei manevre greșite C.C. a căzut de pe marginea rampei de la 2,8 m înălțime și s-a accidentat grav.
Transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iași accidentatul a primit ajutor de specialitate, dar la 05.03.2007 C.C. a decedat.
Procesul-verbal de constatare a stabilit că accidentul s-a datorat lipsei balustradelor de protecție la rampa de acces în sediul S.C. „I.G.” S.R.L. Iași, încălcându-se prevederile art. 13 lit. l) din Legea nr. 319/2006.
Norma legală precizată de inspectorii ITM Iași (art. 13 lit. l) consacră că „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorul are obligația să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de protecție în desfășurarea proceselor tehnologice”.
Față de normă legală arătată, instanța reține că angajatorul (S.C. „I.G.” S.R.L.) a admis transportul mobilei din magazie în sediul unității fără a finaliza acțiunea de reamenajare a rampei de intrare cu balustradele de protecție, condiții în care s-a executat o operație cu risc ridicat încălcându-se dispozițiile art. 7, alin. 4 lit. e din Legea nr. 319/2006.
De altfel, reclamanta nu contestă situația de fapt reală constatată de autoritatea de control.
Susține însă că răspunderea nu este a sa, ci a altei unități, respectiv a S.C. „A.C.” S.R.L. care a contractat cu S.C. „I.G.” S.R.L. spre a executa lucrări de finisaj și reparații asupra clădirii din Valea Lupului, jud. Iași unde reclamanta își avea sediul.
50
Nu poate fi primită această susținere întrucât dispozițiile articolului 5 din Legea numar 319/2006 persoana angajată C.C. avea raport juridic de muncă cu angajatorul S.C. „I.G.” S.R.L., iar în baza articolului 6 din aceeași lege, acesta are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă iar în cazul în care un angajator apelează la servicii externe (ca în cazul de față) acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.
În recursul declarat, instanța din oficiu a pus în discuția părților competența instanței de fond de soluționare a plângerii reclamantei, formulate împotriva unui proces-verbal de cercetare întocmit de I.T.M., prin care a fost stabilită atât cauza producerii accidentului de muncă și persoanele vinovate, cât și sancțiunile contravenționale corespunzătoare.
Analizând prioritar această excepție dirimantă, raportat petitului acțiunii introductive la instanță, reține că actul e face obiectul plângerii reclamantei, este reprezentat de procesul-verbal de cercetare din 15.03.2007, întocmit de I.T.M. Iași în temeiul articolului 29 aliniatul (1) litera b) din Legea cu numarul 319/2006 a securității sănătății în muncă, ce prevede obligativitatea cercetării „evenimentelor”, cu întocmirea unui proces-verbal care să cuprindă rezultatul acestui demers, în condițiile articolului 47 aliniatul (2) litera d) din același act normativ.
În lipsa unei reglementări exprese, acest act, prin care sunt evidențiate împrejurările producerii accidentului de muncă și a persoanelor vinovate, se constituie ca un act administrativ în sensul
prevederilor articolulu 2 alineatul (1) litera c) din legea contenciosului administrativ, fiind „actul unilateral cu caracter individual … emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Aceasta întrucât, pe lângă descrierea situației de fapt ce a condus la producerea accidentului, „în executarea legii” speciale, pârâtul I.T.M. a stabilit și „măsuri pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora”, precum și un termen de raportare la I.T.M. a măsurilor dispuse, doar art. 15 „Sancțiuni contravenționale aplicate” făcând trimitere la procedura de contestare a contravențiilor, identificate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor separate (filele 29 și 25 dosar recurs), procedură reglementată special prin Ordonanta Guvernului cu numarul 2/2001, de competența instanțelor de drept comun.În acest context, corect tribunalul, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, s-a considerat legal investit cu soluționarea plângerii reclamantei vizând stabilirea persoanelor vinovate de producerea accidentului mortal de muncă din 01.03.2007, aspecte supuse cenzurii curții în cadrul cererii de recurs de față.Împrejurarea că la pct. 15 din procesul-verbal în litigiu, sunt evocate și „sancțiuni contravenționale” în sarcina persoanelor găsite vinovate de producerea accidentului, nu este de natură a conduce la schimbarea procedurii de cenzurare a acestuia, din moment ce sancțiunile contravenționale s-au materializat în realitate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor distincte, emise la 29.05.2007, și în care se prevăd expres atât sancțiunile aplicate, cât și procedura de contestare specială, în condițiile Legii cu numarul 319/2006, completată cu Ordonanta Guvernului cu numarul 2/2001 privind sancționarea contravențiilor (procese-verbale depuse la filele 24 și 25 dosar recurs), cum s-a arătat anterior.
În ce privește fondul cererii de recurs, curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut angajarea răspunderii reclamantei-recurente pentru producerea accidentului de muncă în litigiu, în raport de prevederile articolului 6 din Legea cu numarul 319/2006, care prevede expres că:
„(1) Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă ;
(2). În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu”.
Ori, în speță susținerea recurentei vizează tocmai culpa unei terțe societăți prestatoare, care execută unele lucrări de reparații la rampa de acces în clădirea proprietatea sa, și care nu ar fi amenajat corespunzător fondul de lucru, însă acest aspect, chiar real, nu prezintă relevanță în speță, raportat textului de lege sus-menționat, în angajarea răspunderii sale pentru accidentul de muncă suferit de salariatul propriu.
51
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea a procedat la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 141/CA/2008 a Tribunalului Iași pronunțată în cauză, cu respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovate de reclamantă.
Opinie separată
Prin art. 15.1, art. 15.2 și 15.3 din procesul-verbal de cercetare nr. 2741/19.03.2007, întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, conducerea societății „I.G.” SRL a fost sancționată contravențional cu 4000 de lei amendă, „conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 4 completată cu O.G. nr. 2/2001”, cu 5000 de lei, „conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 9 lit. c completată cu O.G. nr. 2/2001” și cu 3500 de lei, „conform Legii nr. 319/2006, art. 39 alin. 5 completată cu O.G. nr. 2/2001”, pentru abaterile constatate în cuprinsul procesului-verbal.
Regimul juridic al procesului-verbal indicat mai sus este dat de calificarea lui ca act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a considerat instanța de recurs, sau de act administrativ contravențional cu regim juridic diferit de cel stabilit în Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că prin actul atacat s-au constatat fapte apreciate ca fiind contravenții și că s-au aplicat sancțiuni contravenționale, considerăm că în prezența cauză este clar conturat regimul juridic contravențional al actului respectiv, ca un regim juridic de sine stătător, independent de cel administrativ.
Regimul juridic contravențional are la bază un proces-verbal de constatare și sancționare contravențională care presupune, în mod corespunzător, rezolvarea aspectelor esențiale referitoare la constatarea contravenției, aplicarea sancțiunii și îndeosebi la căile de atac.
Cum în speță actul atacat este un proces-verbal de constatare și sancționare contravențională este evident că litigiul de față este un litigiu contravențional ce trebuie să se desfășoare după procedură contravențională prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Prin urmare, trebuia să se observe dispozițiile art. 32 alin. 2 din acest act normativ și să se constate că judecata cauzei în primă instanță este dată în competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează cauza poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului.
În aceste condiții, se constată că faptul că s-au mai emis două procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nu prezintă nici o importanță în ceea ce privește stabilirea naturii și regimului juridic ale actului atacat, cu atât mai mult cu cât la determinarea naturii juridice a actelor se ține seama de conținutul lor, nu de cel al altor acte.
Pentru că nu a fost acceptată natura juridică contravențională a procesului-verbal de constatare și sancționare, S.C. „I.G.” SRL a ajuns în situația de a fi sancționată de două ori pentru aceleași contravenții: o dată prin procesele-verbale de la filele 29 și 25 dosar recurs și a doua oară prin actul care constituie obiectul cauzei de față, societatea nemaiavând posibilitatea de solicita verificarea legalității și temeiniciei măsurilor de sancționare contravențională luate prin procesul-verbal de cercetare nr. 2741/19.03.2007 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași."
52
4.2.Dispoziții procedurale privind încălcarea legii și apariția
accidentului în muncă
Conform Normelor Metodologice care reglementează Legea Securității și Sănătății în Munca în România, stabilite prin Hotărârea de Guvern număr 955/2010, angajatorii care nu dispun de personal calificat pot apela la Servicii Externe de Prevenire și Protecție pentru cercetarea evenimentului până la avizarea și încadrarea acestuia de către Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Conducătorul Serviciului Extern de Prevenire și Protecție va întocmi dosarul de cercetare- conform Hotărârii de Guvern număr 955/2010:57
va efectua nota de constatare,
va fotografia locul evenimentului,
va lua declarații de la accidentat, martor,
va menține legătura cu Autoritățile implicate,
va dispune măsuri de prevenire a evenimentelor prin prelucarea procesului verbal de cercetare cu toți lucrătorii unității.
Cercetarea accidentelor de muncă se va finaliza cu un dosar care va cuprinde toate informațiile și documentele prevăzute în Hotărârea de Guvern număr 955/2010 , așa cum prevede articolul 122.
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea și evidența accidentelor de muncă este reglementată de Normele metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidența accidentelor de muncă, care stabilesc în articolul 7 aliniat 1 că orice eveniment produs în incinta persoanei juridice sau fizice, sau în orice alt loc de muncă organizat de aceasta trebuie comunicat, de îndată, conducerii unității, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoștință despre producerea acestuia.( vezi Anexanr.6)
Din articolele 7, 9,10,15,16 din Hotărârea număr 2.896 din 4 decembrie 1996, privind declararea, cercetarea și evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale aflu că :58
" Articolul 7
Accidentele de munca ce au produs incapacitate temporara de munca de cel putin o zi vor fi cercetate indata dupa anuntarea lor conducatorului organizatiei socialiste care raspunde de efectuarea cercetarii.
Cercetarea nu poate fi facuta de acei care – potrivit dispozitiilor legii – aveau obligatia de a organiza, controla si conduce procesul de munca la locul unde a avut loc accidentul, precum si lucratorii subordonati direct acestora.
53
Articolul 9
Cu prilejul cercetarii tuturor accidentelor de munca, se vor stabili:
– cauzele si imprejurarile in care a avut loc accidentul;
– prevederile din normele de protectie a muncii si ale altor dispozitii legale, care nu au fost respectate;
– persoanele care se fac raspunzatoare de incalcarea lor;
– masurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente cu aratarea termenelor de executare.
Rezultatul cercetarii se va consemna intr-un proces-verbal care se va intocmi conform instructiunilor de aplicare.
Articolul 10
Accidentele de munca considerate initial ca accidente care produc incapacitate temporara de munca si care ulterior se constata ca au ca urmare validitate vor fi anuntate inspectoratului de stat pentru protectia muncii pe teritoriul caruia s-a produs accidentul si conducatorului organizatiei socialiste de care apartine accidentatul, de catre organul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care emite decizia de incadrare a accidentatului intr-un grad de invaliditate.
Pe aceasta baza, inspectoratul de stat pentru protectia muncii procedeaza la cercetarea accidentului.
Cazurile de deces survenite ulterior producerii accidentului vor fi anuntate acelorasi organe, de catre unitatea medicala care elibereaza certificatul constatator de deces, in vederea cercetarii lor.
Articolul 15
Accidentele de munca care au produs incapacitate de munca de cel putin o zi se vor inregistra in baza procesului-verbal de cercetare, efectuata potrivit prevederilor art. 7.
ART. 16 Accidentele de munca care au produs invaliditate se vor inregistra pe baza procesului-verbal de cercetare intocmit de organele Comitetului de Stat pentru Protectia Muncii dupa incadrarea accidentului intr-un grad de invaliditate de catre comisia de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care emite decizia respectiva de incadrare.
Accidentele de munca mortale sau colective se vor inregistra pe baza procesului-verbal de cercetare intocmit de organele Comitetului de Stat pentru Protectia Muncii."
Cu prilejul cercetării tuturor accidentelor de muncă, se vor stabili:
– cauzele și împrejurările în care a avut loc accidentul;
– prevederile din normele de protecție a muncii și ale altor dispoziții legale, care nu au fost respectate;
– persoanele care se fac răspunzătoare de încălcarea lor;
– măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente cu arătarea termenelor de executare.
Rezultatul cercetării se va consemna într-un proces-verbal care se va întocmi conform instrucțiunilor de aplicare.
Procesul verbal de cercetare constituie un mijloc de probă, pe baza lui stabilindu-se persoanele vinovate de neluarea unor măsuri de protecție a muncii.
S-a discutat în literatura juridică dacă procesul verbal de cercetare a accidentelor de muncă are sau nu forța probantă a unei prezumții et de jure, cu privire la culpa unității.
Instanța poate statua dacă mențiunile din procesul verbal nu corespund realității, însă hotărârea ei nu obligă pe cel care a făcut cercetarea să-și reexamineze concluziile și tot nstanțele pot verifica temeinicia și legalitatea acestor procese verbale.59
Din articolul 21 al Normelor metodologice, cercetările se încheie în termen de 5 zile, însă se pot fi prelungite cu cel mult încă 5 zile,dacă este să discutăm despre accidentele care au provocat incapacitate temporară de muncă; în 7 zile, în cazul accidentelor urmate de vătămări grave de la data producerii acestora și în cel mult 10 zile de la comunicarea accidentului mortal, colectiv, a
54
celui în care sunt persoane date dispărute și a incidentului periculos.60
Din articolul 32 prevăzut în Normele metodologice, procesul verbal de cercetare a evenimentului se întocmește:
în două exemplare, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă,unde un exemplar rămâne la dosarul de cercetare, iar celălalt se înaintează la Inspectoratul Teritorial de Muncă;
în trei exemplare în cazul accidentului urmat de invaliditate ,în care un exemplar merge la organul de urmărire penală, un exemplar rămâne la unitate,iar un exemplar merge la Inspectoratul Teritorial de muncă;
în patru exemplare, în cazul accidentului mortal sau colectiv și al incidentului periculor,unde un exemplar merge la organele de urmărire penală, al doilea exemplar la Inspecția Muncii, al treilea la unitatea în care s-a petrecut accidentul și al patrulea exemplar la Inspectoratul Teritorial de muncă;
*** în situația în care conducătorul unității sau persoanele implicate nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă sau cu măsura de înregistrare a acestuia, se pot adresa, în termen de 15 zile de la data primirii procesului verbal, la Inspectoratul Teritorial de Muncă, sau după caz, la Inspecția Muncii.
Soluțile date în urma plângerilor trebuie comunicate celor interesați în termen de 20 zile de la data primirii contestației și ele rămân definitive,conform articolului 64 aliniatele 1 și 2 din Normele metodologice.
Înregistrarea accidentelor de muncă și a incidentelor periculoase se face, pe baza procesului verbal de cercetare, de către persoana juridică la care s-a produs evenimentul.
***Se înregistrează, de asemenea și accidentul ușor.
Accidentul de muncă produs pe teritoriul altei unități decât la cea în care este încadrată victima, în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme legale se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
Dacă această situație nu a fost prevăzută, accidentul se înregistrează la unitatea în care s-a produs accidentul. Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii la domiciliul clientului se înregistrează de către persoana juridică sau fizică la care este angajată victima.
Normele metodologice, în articolul 34 aliniatul 5, precizează că accidentul suferit de o persoană aflată în delegație se înregistrează de către unitatea la care s-a produs accidentul.61
De asemenea, accidentele suferite de elevi, studenți și ucenici în timpul desfășurării practicii profesionale se înregistrează de către persoana juridică sau fizică la care se efectuează practică.
Accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, pe teritoriul altei țări, se înregistrează de către persoana juridică română la care este angajat accidentatul. Accidentul suferit de o persoană, în cadrul activităților cultural – sportive, se înregistrează de către organizatorul acțiunii respective.
Accidentul de muncă produs în urma unei acțiuni întreprinse de o persoană din proprie inițiativă, pentru salvarea de vieți omenești sau pentru prevenirea și înlăturarea unui pericol ce amenință avutul public, se înregistrează de către persoana juridică sau fizică la care s-a produs evenimentul.
Dacă accidentul s-a produs în afara teritoriului unei persoane juridice sau fizice, înregistrarea se face de către primăria pe raza căreia s-a produs.
55
Accidentul de muncă de traseu și accidentul de muncă de circulație se înregistrează de către persoană sau fizică la care este angajat accidentatul.
Accidentul produs în sfera teritoriului persoanei juridice sau fizice la care este angajată victima, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate (locuri periculoase nesemnalizate – gropi, canale, drumuri neîntreținute, conductori electrici neizolați, etc), se înregistrează de către persoana juridică sau fizică care a creat sau este răspunzătoare de existența pericolului.
Accidentele de muncă suferite de însoțitori sau încărcături (animale, substanțe periculoase,etc, angajați ai unor persoane juridice care, potrivit legi sunt obligate să delege însoțitori pentru asemenea încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparțin, se înregistrează de către unitatea răspunzătoare de organizarea activității în care s-a produs accidentul.
Accidentul de muncă suferit de persoanele aflate la cursurile de recalificare, în timpul și din cauza activităților de instruire practică, se înregistrează, de către persoana juridică unde se efectuează practică.
Dispariția unei persoane, în condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acesteia, se înregistrează ca accident mortal, după emiterea hotărârii judecătorești de declarare a morții persoanei respective. 62
În situații neprevăzute de Normele tehnice cu caracter metodologic, inspectoratele de stat pentru protecția muncii vor stabili unitatea care urmează să înregistreze accidentul. Dacă conducătorul unității respective nu este de acord cu indicația inspectoratului respectiv, el se va putea adresa Inspecției Muncii, în termen de 10 zile de la întocmirea procesului verbal de cercetare, fără ca măsura de înregistrare să fie suspendată.
Evidența accidentelor de muncă, se ține de persoana juridică și persoana fizică, care este obligată, conform articolului 38 din Normele metodologice să întocmească trei registre:
-registrul de evidență a accidentaților în muncă;
– registrul de evidență a incidentelor periculoase;
-registrul de evidență a accidentelor ușoare.
56
În baza formularelor de înregistrare a accidentelor de muncă și a proceselor verbale de cercetare a incidentelor periculoase, Inspectoratul Teritorial de Muncă are obligația, prevăzută de articolul 40 aliniatul 1 din Normele metodologice, de a înregistra și de a ține evidența tuturor accidentelor de muncă și a incidentelor periculoase petrecute pe raza de competență.
La demarcarea suprafeței asupra căreia se va extinde cercetarea, se va ține seama în afară de elementele indicate și de natură și configurația terenului, adică de împrejurarea dacă producerea accidentului de muncă sau avariei a avut loc pe termen deschis (liniile de haldă, căile de acces și benzile transportatoare de cărbune din cariere,etc) sau într-o exploatare minieră din subteran.
Din punct de vedere tactic, este recomandabil ca, înainte de pătrunderea în zona în care a avut loc evenimentul de muncă, să se execute din afara perimetrului acestuia următoarele fotografii și/sau filmări judiciare: fotografia filmarea de orientare, fotografia filmarea panoramică, fotografia filmarea schițelor sau obiectelor principale.
După stabilirea drumului de aces, acesta este marcat cu jetoane din dotarea autolaboratorului criminalistic, iar în lipsa lor se pot folosi rulete, benzi de hârtie sau pânză.
Astfel, organul judiciar supune unui examen minuțios toate urmele și mijloacele materiale de probă sub raportul următoarelor elemente: poziția amplasarea acestora, starea în care se prezintă, formele și dimensiunile acestora, urmele ce se evidențiază pe anumite obiecte, distanțele existente între anumite urme și obiecte.
Acest procedeu permite organelor judiciare de a se pronunța asupra naturii accidentului de muncă și posibilitatea de a anticipa, cu anumită aproximație caracterul și limitele teritoriale în cuprinsul cărora ar putea fi descoperite urmele și mijloacele de probă.
Traumatismele specifice căderii vor orienta cercetarea spre examinarea căilor de acces , obstacolelor, iluminatului și echipamentului individual de protecția muncii.
Leziunile de strivire necesită examinarea utilajelor care execută mișcări de rotație sau rectilinie, depistarea deficiențelor la sistemele de comandă, iluminare sau avertizare, gabaritul spațiilor de circulație, starea apărătorilor, înălțimea și poziția curelelor de transmisie, roților dințate și axelor de transmisie etc.
Absența traumatismelor poate justifica producerea accidentului din cauza unor factori calorici, fizici sau dinamici fiind orientate investigările spre depistarea surselor de călduură, frig, energie electrică, sau emanații toxice.
Faza dinamică sau, cum mai este denumită, stadiul cercetării detaliate, presupuse examinarea minuțioasă și în aceeași ordine a tuturor obiectelor, nijloacelor materiale de probă aflate în anumite raporturi cu infracțiunea săvârșită oarecum și a urmelor ce constituie o consecință a faptei comise.
Deplasarea sau mișcarea unor obiecte din poziția inițială se realizează în funcție de necesități și după informarea celor care coordonează activitatea de cercetare, pentru a nu se crea ulterior confuzii.
În această fază, se va acorda atenție verificării unor mecanisme, a unor utilaje aflate în funcțiune sau în repaus, a aparatelor de control ori a altor echipamente, pentru a se constata dacă nu sunt deteriorate, defectate sau blocate pe alți parametri decât cei reali.
Examinarea victimelor accidentului de muncă și stabilirea leziunilor pe care le prezintă intră în atribuțiile medicului legist, dar nu în toate cazurile se poate asigura prezența operativă a acestuia la fața locului, iar uneori este necesară fixarea, prin procedee criminalistice, a formei, dimensiunilor și amplasării leziunilor, chiar la locul de muncă, în corelare cu alte elemente.
Paralel cu activitățile mai sus numite se iau primele declarații ale martorilor și ale victimei dacă mai sunt la fața locului, inclusiv persoanelor suspecte, fără a se face aprecieri din partea organului de anchetă, fără a se influența persoanelor ascultate într-un anumit mod, respectându-se regulile tactice ale ascultării specifice fazei de anchetă.( vezi Anex nr.6)
57
Capitolul V. Asigurarea pentru risc de accident în muncă
Asigurarea pentru risc de accident de muncă
Asigurarea pentru accidente în munca are următoarele obiective, așa cum reiese din Legea cu numărul 346/2002, republicata în 2009:63
prevenirea accidentelor de muncă;
reabilitarea medicală și socio-profesională a asiguraților,victime ale accidentelor de muncă, precum și recuperarea capacității de muncă acestora;
acordarea de prestații în bani pe termen lung și scurt, sub formă de indemnizații și alte ajutoare,în condițiile prevăzute de lege.
Asigurarea pentru accidente de munca face parte din sistemul de asigurări sociale și este garantată de stat .
Asigurarea cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protecția socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale:
pierderea,
diminuarea capacitații de muncă și
decesul ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Legea cu numărul 346/2002 ne asigura că asigurarea pentru accidente de munca garantează un ansamblu de servicii și prestații în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:
a) promovării sănătății și a securității în muncă și prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
b) diminuării și compensării consecințelor accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale.
Principiile pe care se bazează asigurarea sunt:
a) asigurarea este obligatorie pentru toți cei ce utilizează forța de munca angajată cu contract individual de muncă;
58
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
c) fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se constituie din contribuții diferențiate în funcție de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurarea, potrivit prevederilor prezenței legi;
d) creșterea rolului activității de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;
e) solidaritatea socială, prin care participanții la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale își asuma reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;
g) asigurarea transparentei în utilizarea fondurilor;
h) repartiția fondurilor în conformitate cu obligațiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale prin prezenta lege.
In situația in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, in mod subsidiar si complementar, intra in funcțiune răspunderea civila, potrivit dreptului comun.
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:64
a) persoanele care desfășoară activitatea pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcționarii publici;
b) persoanele care își desfășoară activitatea in funcții elective sau care sunt numite in cadrul autoritarii executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi si obligații sunt asimilate, in condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);
c) șomerii, pe toata durata efectuării practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii;
d) persoanele care desfășoară activitatea exclusiv pe baza de convenții civile de prestări de servicii si care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economia naționala;
e) ucenicii, elevii si studenții, pe toata durata efectuării practicii profesionale.
Are calitatea de asigurator, potrivit legii nr.346/2006, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în continuare CNPAS.
Atribuțiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se exercita de casele teritoriale de pensii.
Angajatorii au obligația de a comunica asiguratorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraților.
Comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a luat cunoștință despre accident.
Asiguratorul verifica modalitatea în care a fost făcută cercetarea și decide asupra caracterului de
muncă al accidentului urmat cu o incapacitate de muncă.
Până la stabilirea caracterului de muncă a accidentului de muncă, contravaloarea serviciilor medicale acordate vor fi suportate din bugetul Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate,urmând ca decontarea să se realizeze ulterior din contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă.
Asigurarea sănătății și securității angajaților în procesul muncii revine angajatorului, care are obligația să ia toate măsurile necesare, obligație ce rezultă din textul articolului 171 aliniatele 1 și 2 din Codul Muncii.
59
Din articolul 1 aliniat 1 din Legea 90/1996 rezultă că protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționalizate , având ca scop asigurarea celor mai bunecondiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și altor persoane participante la procesul de muncă.
Articolul 1 din Legea număr 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale prevede că asigurarea urmărește protecția socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: 65
pierderea,
diminuarea capacității de muncă și
decesul ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Tot din lege reies și drepturile asiguraților care s-ar referi la :
1. reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă;
2. reabilitarea și reconversia profesională;
3. indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă;
4. indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru reducerea timpului de muncă;
5. compensații pentru atingerea integrității;
6. despăgubiri în caz de deces;
7. rambursări de cheltuieli.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor de asigurări sociale de sănătate este de o lună realizată în unele doisprezece luni anterioare pentru care se acorda concediul medical.
Stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate se constituie din însumarea perioadelor.
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii potrivit articolului 5 din Legea număr 346/2002):
a) persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcționarii publici;
b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care
sunt numite în cadtrul activității executive, legislative ori judecătorești,
pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație
a cooperației meșteșugărești;
c) șomerii, pe durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor
organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii și studenții, pe durata efectuării practivii profesionale.
Se pot asigura (art. 6 din Legea nr. 346/2002), încheind un contract de asigurare, persoanele asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii și care se află în una sau mai multe dintre următoarele situații:
a) asociat unic, asociați comanditari sau acționari;
b) administratori sau manageri;
c) membri ai asociației familiale;
d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;
e) persoane angajate în instituții internaționale;
f) proprietari de bunuri și/sau arendași de suprafețe agricole și forestiere;
g) persoane care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriilor individuale
sau asociere în agricultură;
60
i) persoane care desfășoară activități în unități de cult recunoscute potrivit legii;
j) alte persoane interesate, care își desfășoară activitatea pe baza
altor raporturi juridice.
Articolul 4 din Legea nr. 346/2002 stabilește că prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestațiile prevăzute în lege și pentru care s-a plătit contribuția de asigurare este preluată de asigurător. Când prejudiciul nu este acoperit prin prestațiile prevăzute în Legea nr. 346/2002 intră în funcțiune, în mod subsidiar și complementar, răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.
Calitatea de asigurător o are Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale, care își exercită atribuțiile prin fonduri teritoriale sau prin asociații de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. Raporturile de asigurare se stabilesc între:
a) angajator și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la articolele 5 și 7 (angajații rimîni care prestează muncă în străinătate din dispoziția angajatorilor români, precum și străinii și apatrizii, cu domiciliul sau reședința în România, care muncesc pentru angajatori români;
b) asigurați și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la articolul 6 din lege.
Conform art. 14 din Legea nr. 346/2002, în cazul în care din culpă angajatorului nu s-a plătit contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, costul prestațiilor și al serviciilor de asigurare se suportă de angajator. Asigurații au dreptul la următoarele prestații și servicii:
a) reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă;
b) reabilitarea și reconversia profesională;
c) îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă;
d) îndemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;
e) compensații pentru atingerea integrității;
f) despăgubiri în caz de deces;
g) rambursări de cheltuieli.
Baza de calcul a îndemnizațiilor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale este media veniturilor brute ale asiguratului din ultimele șase luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuția de asigurare. Când stagiul de cotizare este mai mic de șase luni, baza de calcul o constituie venitul brut din ultima lună de activitate care a fost luată în calcul la stabilirea contribuției de asigurare.
În articolul 35 al Legii nr. 463/2002 se precizează că îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă pentru primele cinci zile de incapacitate de către angajator, iar din a șasea zi de incapacitate, din fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se suportă diferit în funcție de categoriile de asigurați :
pentru salariați și persoane asimilate lor,angajatorul suporta și plătește indemnizația din prima zi până în a cincea zi de incapacitate temporară de muncă,iar începând cu a șasea zi din fondul de asigurare;
pentru alte categorii,indemnizația se suportă de bugetul asigurărilor de sănătate din prima zi de incapacitate de muncă.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de 75% din media veniturilor lunare din ultimile șase luni, până la limită a doisprezece salarii minime brute pe țara lunar,în baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizatii.66
61
Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale, instituție publică de interes național cu personalitate juridică, administrează, gestionează, coordonează și controlează întreaga activitate pentru accidente de muncă și boli profesionale. Contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale sunt datorate de angajatori și de asigurați, în funcție de tarife și clase de risc.
***Ce se întâmplă în cazul în care angajatorul nu încheie o asigurare în caz de risc de accident de muncă pentru angajații lui?67
«În acest caz, patronul firmei se află într-o situație periculoasă. Dacă angajații s-au accidentat ei înșiși sau pe alții la locul de muncă din cauza neglijenței patronului, atunci angajatul rănit poate să dea în judecată patronul, iar dacă acesta nu deține asigurările necesare, bunurile sale personale vor fi confiscate pentru a se plăti pagubele cauzate. Am reprezentat mulți clienți care au trecut prin aceste circumstanțe și pentru că unele firme nu aveau asigurările necesare patronilor li s-au confiscat bunurile ori s-au perceput taxe pentru casa sau locul unde își desfășurau afacerea sau pe utilaje pentru a putea fi acoperite costurile. Aceasta este o situație extremă, dar, în același timp, dacă aveți un angajat care și-a pierdut un braț sau un picior, trebuie să încheie o asigurare pentru că este dreptul angajatului, iar angajatorul poate sfârși prin a-și pierde toate bunurile dacă nu încheie o asigurare. Angajatorii care nu încheie polițe de asigurare ajung să plătească mai mult din propriile buzunare.»
62
Capitolul VI.Studiu de caz
(sursa imagine www.heidelbergcement.ro)
"Munca sigura-viata sanatoasa",motto-ul grupului Heidelberg Cement
În capitolul "Studiu de caz",mi-am ales să studiez managementul protecției și securității în munca companiei Heidelberg Cement.
"ZERO accidente de muncă",acest lucru și-au propus cei din conducerea companiei printr-un management de nota 10 privind securitatatea și protecția în munca pentru angajații companiei Heidelberg Cement.68
Primele schimbări organizaționale pentru o mai bună securitate și sănătate în muncasi pentru a atinge obiectivul "Zero accidente de muncă", echipei de management i-a fost clar că era nevoie de o schimbare la nivelul responsabilităților și al procedurilor.
De aceea, în fiecare fabrică, în conformitate cu Legea securității și sănătății în muncă, au fost înființate două noi structuri, responsabile în domeniul securității și sănătății în munca:
Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă (notat pe scurt CSSM);
Serviciul Intern de Prevenire și Protecție (notat cu SIPP)
Pe de altă parte, compania a obținut certificarea unui sistem integrat "calitate-mediu-sanatate și securitate ocupațională" (în conformitate cu ISO 9001, ISO 14001 și OHSAS 18001).
Ca urmare a certificării, pe lângă elaborarea procedurilor specifice privind securitatea și sănătatea în muncă, la nivelul companiei s-au întocmit Planuri pentru situații de urgență și capacitate de răspuns, aplicabile în situația unor accidente de muncă sau incidente de mediu.
Acestea prevăd măsurile care se vor lua în cazul unor accidente provocate de: neatenția lucrătorilor la locul de muncă, manevrarea greșită a echipamentelor, intervenții periculoase în timpul funcționarii echipamentelor, neutilizarea echipamentelor individuale de protecție conform riscurilor existente, deplasări în zone periculoase etc.
Ceea ce este important în prevenire o reprezintă evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire și au realizat-o astfel:
63
1. au fost identificate și evaluate riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională pentru fiecare loc de muncă din companie. În funcție de rezultatele obținute, s-au stabilit măsuri pentru ținerea sub control a riscurilor netolerabile.
De exemplu, una din problemele identificate a fost pericolul la care se expuneau muncitorii din locurile de muncă cu emisii mari de praf. După identificarea acestui risc, s-au făcut investiții mari în dotarea locurilor de muncă cu sisteme performanțe de desprăfuire.
2.pentru reducerea accidentelor de la locul de muncă s-au montat indicatoare de securitate și panouri electronice de monitorizare a zilelor fără accidente.
Un alt principiu important pentru securitatea și protecția muncii o reprezintă informarea și instruirea angajaților:
Lucrătorii companiei au fost instruiți privind securitatea și sănătatea în munca conform cerințelor legale, prin forme de instruire specifice :
1. printr-o instruire introductiv-generala,
2. instruirea la locul de muncă,
3. instruirea periodică.
În funcție de riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională identificate, lucrătorii au fost dotați cu echipamente individuale performanțe de protecție.
În vederea utilizării corecte a acestora, s-au organizat periodic demonstrații practice.
Pentru motivarea angajaților în vederea atingerii obiectivului "Zero accidente de muncă", semestrial, compania organizează concursuri cu premii în obiecte electrice și electrocasnice.
Pentru a câștiga, lucrătorii trebuie să răspundă corect la o serie de teste grila referitoare la normele de securitatea și sănătatea în muncă.
Concursurile au fost primite cu entuziasm de angajați.
Ceva nou în planul de management "Zero accidente de muncă " a reprezentat-o asistenta medicală permanentă.
În fiecare fabrică funcționează un cabinet medical care asigură asistenta medicală de urgență în regim permanent. Periodic, lucrătorii sunt supuși unor controale medicale de specialitate, conform cerințelor legale aplicabile.
Ca urmare a implementării politicii companiei privind securitatea și sănătatea în muncă și a măsurilor de prevenire și protecție, numărul accidentelor de muncă a scăzut în mod constant și decisiv în toate unitățile Carpatcement Holding, începând din 2004.
Cea mai importantă performanță a companiei a fost că:
Timp de doi ani consecutiv, respectiv 2006 și 2007, nu s-au înregistrat accidente de muncă, compania atingând obiectivul prioritar "Zero accidente de muncă".
Acest lucru îl vedem în tabelul nr. 10 cu Statistica accidentelor de muncă în cadrul firmei în perioada 1998-2007.
64
Tabel.10 Statistica accidentelor de munca in cadrul firmei in perioada 1998-200769
Eforturile Carpatcement au fost recunoscute și de Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Acestea au premiat compania cu:
diploma pentru "Bunele Practici de combatere a zgomotului la locul de muncă" (locația Bicaz)
diploma de excelență pentru "Cele mai bune practici în implementarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale" (locația Bicaz)
“Angajații companiei noastre contează, iar în lumea afacerilor modul în care managementul știe să se apropie de aceștia, să-i coordoneze în desfășurarea unor activități cât mai sigure și eficiente din punct de vedere a securității și sănătății în munca constituie însăși cheia succesului.
Prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securității, minimizarea factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, informarea, consultarea, participarea echilibrată și instruirea angajaților noștri este un proces continuu și o prioritate în realizarea obiectivului; "Zero accidente de muncă”.A declarat doamna Silvia Parvu, coordonator activități de securitate și sănătate în muncă al Carpatcement Holding.
Studiu de caz -Accident rutier
(sursa imagine www.emm.ro)
65
Accident de muncă mortal;
victimă: funcția de șofer,avea vârsta de 49 de ani și avea în întreținere soția
cauza accidentului de muncă: depășire neregulamentară.
Cercetarea accidentelor de circulație începe cu cercetarea la fața locului ,ascultarea martorilor care au cunoștință despre fapta,efectuare de reconstituiri, expertize și constatări tehnico-stiintifice
Organele judiciare formează echipa de cercetare și pregătește mijloacelor tehnice necesare, iar la fața locului , în faza statică, delimitează și izolează locul accidentului, acorda primul ajutor victimelor,culege primele informații în legătură cu modul cum s-a produs accidentul.
Mai apoi , în faza dinamică, se cauta și se ridică urmele descoperite la locul accidentului de muncă:
rotile mașinii;
urme de sânge;
cioburile rezultate în urma ciocnirii mașinilor;
resturi de piese provenite de la autovehicule sau de la încărcătura lor;
urme de vopsea pe caroserie;
leziuni pe corpul victimelor,distrugeri ale îmbrăcămintelor acestora
Pierderi datorate unui accident de muncă constau în:
Pierdere de venit firmă:
Pierderi de producție;
Pierdere sau consum suplimentar de timp de muncă;
Deteriorarea/distrugerea capital fix/patrimoniu;
Distrugere și/sau consum suplimentar de capital circulant;
Amenzi;
Alte pierderi financiare:
1.Pierdere de venit pentru victima,respectiv pentru urmașii victimei;
2.Pierderi financiare pentru societate.
66
Tabel 11.Costuri accident rutier
67
Tabel 12 .-Costuri accident rutier
Daca ar fi sa privim ponderea costului accidentului rutier pentru :
COSTURI
-victima/urmasi:23892.8 RON
-compania angajatoare:36910.8RON
-societate:60803.6 RON.
68
Tabel.13. Ponderea costului accidentului rutier:victima/angajator/societatea
Studiu de caz-Accidentele de munca, repartizate pe judete 70( sursa www.timisoaraexpres.ro)
Autorul lucrarii Alex Neagoe demonstreaza ca ( vezi schema 7) :
-În primele 9 luni ale anului 2012, în România a fost înregistrat un număr de 2.726 persoane accidentate, cu 9,82% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 3.023 de persoane accidentate.
Indicele de frecvență (numărul de accidentați care revine la 1.000 de lucrători) a fost 0,81 ‰ pentru totalul persoanelor accidentate, în scădere cu 2,4% față de aceeași perioadă a anului 2011, când a fost 0,83 ‰.
Tot în primele 9 luni ale anului 2012, a fost înregistrat un număr de 126 persoane accidentate mortal, cu 51,72% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 261 de persoane accidentate mortal.
Indicele de frecvență (numărul de accidentați mortal care revine la 1000 de lucrători) a fost 0,04 ‰ pentru totalul persoanelor accidentate mortal, în scădere cu 42,85% față de aceeași perioadă a anului 2011, când a fost 0,07 ‰.
Sectoarele economiei naționale în care au fost cele mai multe accidente de muncă în primele 9 luni ale anului 2012 sunt:
Construcții de clădiri – 162 accidentați, reprezentând 5,9% din totalul accidentaților din economia națională, cu 28% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 225 de accidentați.
Comerț cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor – 153 accidentați, reprezentând 5,6% din totalul accidentaților din economia națională, cu 27,5% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 120 de accidentați.
Transporturi terestre și transporturi prin conducte – 135 accidentați, reprezentând 5% din totalul accidentaților din economia națională, cu 10,59% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 151 accidentați.
Extracția cărbunelui superior și inferior – 123 accidentați, reprezentând 4,5% din totalul accidentaților din economia națională, cu 14,58% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 144 de accidentați.
Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete – 110 accidentați reprezentând 4% din totalul accidentaților din economia națională, cu 10,56% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 123 de accidentați.
Fabricarea autovehiculelor de transport rutier,a remorcilor și semiremorcilor – au fost 101 accidentați, reprezentând 3,7% din totalul accidentaților din economia națională, cu 25,18% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 135 de accidentați.
69
Prelucrare lemn, fabricare produse din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricare articole din paie și din alte materiale vegetale împletite – 97 de accidentați, reprezentând 3,6% din totalul accidentaților din economia națională, cu 23,62% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 127 de accidentați.
Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații – 93 de accidentați, reprezentând 3,4% din totalul accidentaților din economia națională, cu 13,88% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 108 de accidentați.
Sectoarele economiei naționale în care au fost cele mai multe accidente mortale de muncă sunt:
Silvicultură și exploatare forestieră – 13 accidentați mortal, reprezentând 10,3% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 18,75% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 16 accidentați mortal.
Construcții de clădiri – 12 accidentați mortal, reprezentând 9,5% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 62,5% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 32 de accidentați mortal.
Transporturi terestre și transporturi prin conducte – 10 accidentați mortal, reprezentând 7,9% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 60% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 25 de accidentați mortal.
Lucrări de geniu civil – 8 accidentați mortal, reprezentând 6,3% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 11,11% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 9 accidentați mortal.
Agricultură, vânătoare și servicii anexe – 7 accidentați mortal, reprezentând 5,6% din totalul accidentaților mortal din economia națională, la fel ca în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 7 accidentați mortal.
Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete – 7 accidentați mortal reprezentând 5,6% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 46,15% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 13 accidentați mortal.
Comerț cu amănuntul cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete – 6 accidentați mortal reprezentând 4,8% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 33,33% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 9 accidentați mortal.
Industria alimentară – 5 accidentați mortal, reprezentând 4% din totalul accidentaților mortal din economia națională, cu 50% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 10 accidentați mortal.
Un număr mare de accidentați în muncă, s-a înregistrat în județele :
București – 653 accidentați reprezentând 23,95% din totalul accidentaților pe țară, cu 11,43 % mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 586 de accidentați;
Argeș – 123 accidentați, reprezentând 4,51% din totalul accidentaților pe țară, cu 18,26% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 104 de accidentați;
Petroșani (zona se evidențiază separat în cadrul județului Hunedoara, deoarece activitatea de securitate și sănătate în muncă este gestionată separat, de către punctul de lucru Petroșani) – 122 accidentați, reprezentând 4,47% din totalul accidentaților pe țară, cu 22,29 % mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 157 de accidentați;
Timiș – 105 accidentați, reprezentând 3,85 % din totalul accidentaților pe țară, cu 27,08 % mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 144 de accidentați;
70
Brașov – 101 accidentați, reprezentând 3,7% din totalul accidentaților pe țară, cu 3,06% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 98 de accidentați.
Constanța – 91 accidentați, reprezentând 3,33% din totalul accidentaților pe țară, cu 28,34% mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 127 de accidentați.
Un număr mare de accidentați mortal în muncă, s-a înregistrat în județele :
1.București – 10 accidentați mortal, reprezentând 7,93% din totalul persoanelor accidentate mortal pe țară, cu 64,28% mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 28 de accidentați mortal;
2.Neamț – 8 accidentați mortal, reprezentând 6,34% din totalul persoanelor accidentate mortal pe țară, cu 33,33% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 6 accidentați mortal;
3.Galați – 7 accidentați mortal, reprezentând 5,55% din totalul persoanelor accidentate mortal pe țară, cu 75 % mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 4 accidentați mortal;
4.Brașov – 6 accidentați mortal, reprezentând 4,76% din totalul persoanelor accidentate mortal pe țară, cu 25% mai puțin față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 8 accidentați mortal;
5.Satu Mare – 6 accidentați mortal, reprezentând 4,76% din totalul persoanelor accidentate mortal pe țară, cu 20% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2011, când au fost 5 accidentați mortal.
Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidențiat faptul că:
persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani dețin ponderea cea mai mare, de 32,4%, urmate
de persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, care au ponderea de 24,3% din totalul persoanelor accidentate pe primele 9 luni ale anului 2012.
De asemenea, persoanele din grupa de vârsta 40-50 de ani au procentul cel mai mare, de 42,8%, din totalul accidentaților mortal pe primele 9 luni ale anului 2012.
Din analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2012, din punct de vedere al vechimii la locul de muncă al accidentaților, rezultă faptul că:
63,1%, adică 1.720 de lucrători din totalul accidentaților, sunt persoane cu vechime de până la 5 ani (din care 32,4%, adică 883 lucrători accidentați au vechime la locul de muncă între 1 și 3 ani),
iar cei din grupa de vechime 5-10 ani reprezintă 18,5% din totalul accidentaților.
Din analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2012, din punct de vedere al vechimii în muncă al accidentaților, rezultă faptul că :
46,6%, adică 1.270 de lucrători din totalul accidentaților, sunt persoane cu vechime mai mare de 20 ani,
iar cei din grupa de vechime mai mica de 10 ani reprezintă 37,9% din totalul
accidentaților.
Din punct de vedere al repartizării pe grupe de vechime în ocupație, analiza accidentelor de muncă pe primele 9 luni ale anului 2012 a evidențiat faptul că ;
lucrătorii cu vechime în ocupație de până la 5 ani, sunt cei mai expuși riscului de accidentare, reprezentând 43,8% din totalul accidentaților,
în timp ce lucrătorii cu o vechime în ocupație de peste 20 de ani, reprezintă 23,3% din totalul accidentaților.
71
Schema 7.Statistica repartizarea accidentelor de munca pe judete in anul 2012-9 luni
72
Concluzii
În acest capitol voi concluziona cu faptul că marea provocare a acestui mileniu reprezintă eficientizarea politicilor în domeniul muncii , mai întâi la nivel național,apoi la nivel regional, nivel european și mai apoi la nivel internațional.
Legislația trebuie să se armonizeze cu politicile economice,sociale,de securitate și de protecție în munca de la nivelul celei ce apare în Uniunea Europeană la cele ce privesc România ,punându-se accent pe :
creșterea economico-socială , eliminând inegalitățile care mai există;
productivitatea versus ocuparea forței de muncă;
adaptarea locurilor de muncă versus expansiunea forței de muncă;
cunosterea drepturilor și obligațiilor în domeniul securității și protecției în muncă;
promovarea flexibilității în munca combinată cu siguranță ocupării și reducerea segmentarii pe piața muncii;
asigurarea unor dezvoltări favorabile ocupării ale costurilor muncii și ale mecanismelor de stabilire a salariilor.
Ceea ce am descoperit prin această lucrare este faptul că accidentul de muncă este într-o legătură directă cu munca,cu executantul,cu mediul de muncă și/sau cu mijloacele de producție.
Impactul cel mai mare asupra companiilor care au profit însă au parte de multe accidente de muncă
vor avea probleme în ceea ce privește :
-imposibilitatea recuperării producției cu desfacere asigurată sau realizarea ei cu costuri superioare celor dacă nu s-ar fi produs accidentul de muncă;
-distrugeri sau deteriorări de capital fix , însoțite de perioade mai mare de indisponibilitate a echipamentului său un interval mai mare de înlocuire a lui , din nou în condițiile în care producția are asigurată desfacerea.
Aș recomanda pentru micșorarea numărului de accidente în munca respectarea în fiecare unitate angajatoare următoarele principii de prevenire:
evitarea riscurilor inutile;
evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
combaterea riscurilor la sursă;
adaptarea muncii la om, și mă refer la echipamente specifice metodelor de muncă și de producție;
să se ia în considerare că tehnica evoluează și pentru a deține profit cu "zero accidente de muncă", trebuie să se înnoiască tehnica de securitate și de protecție în muncă;
planificarea prevenirii;
73
adoptare de măsuri de protecție colectivă cu prioritate față de măsurile de protecție individuală;
comunicarea angajaților a instrucțiunilor corespunzătoare.
Tot în această lucrare am aflat că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea angajaților în toate aspectele legate de procesul de muncă.
În caz contrar, angajatorul răspunde penal,contravențional și patrimonial pentru nerespectarea legislației cu privire la asigurarea securității în munca a angajaților săi.
Pe de altă parte,și angajații sunt obligați să respecte prevederile Regulamentelor Interne, cât și legislația cu privire la prevenirea accidentelor de muncă,în caz contrar, putând fi trași la răspundere disciplinară,materială sau chiar penală în cazul săvârșirii cu intenție faptele comise.
Cercetarea evenimentelor urmate accidentelor în munca este obligatorie și se efectuează după cum urmează:
de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmată,deces,accidente colective,incidente periculoase, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
de către Inspecția Muncii , în cazul accidentelor colective,generate de unele evenimente deosebite,precum avariile sau exploziile;
de către autoritățile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului București, în cazul suspiciunilor de boala profesională.
Să nu uit de asigurarea de risc în caz de accident de muncă, ce are ca obiect de realizare următoarele puncte:
prevenirea accidentelor de muncă;
reabilitarea medicală și socio-profesională a asiguraților, victime ale accidentelor de muncă, precum și recuperarea capacității de muncă a acestora;
acordarea de prestații, în bani pe termen lung și scurt , sub formă de indemnizații și alte ajutoare, în condițiile prevăzute de Legea cu numărul 346/2002.
În final ,aduc aminte care sunt drepturile asiguraților în caz de accident de muncă :
reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă;
reabilitarea și reconversia profesională;
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă;
compensații pentru atingerea integrității;
despăgubire în caz de deces;
rambursări de cheltuieli.
Așadar ca o concluzie ar trebui sa urmam strategia europeană privind securitatea și sănătatea angajaților la locul lor de munca prin care se doreste :
-încurajarea abordărilor noi,de calitate,inovatoare cu privire la practici noi în domeniul securității și sănătății angajaților;
-promovarea politicilor de securitate în munca în alte politici comunitare;
-acorduri de schimb de experiență,intensificarea dialogului social la toate nivelele,promovarea analizelor statistice;
-dezvoltarea cooperării internaționale;
De asemenea este foarte important să analizăm riscuri noi în pas cu dezvoltarea tehnologiilor,să anticipăm,să încercăm să fim educați și în acest mod de a conștientiza că există anumite riscuri dacă nu respectăm regulile.
74
Anexe
Anexa 1.
Anexa 2
Acum vom identifica cum se evalueaza riscurile generate de diferite tipuri de pericole:
Astfel pentru fiecare pericol identificat un evaluator specializat va decide dacă riscul este mic, mediu sau mare, ținând cont de probabilitatea și gravitatea vătămării care poate fi cauzată pericol.
Se foloseste de un tabelul pentru luarea deciziei, in care se regaseste informatii precum:
puțin probabil: nu trebuie să se materializeze pe durata întregii activității profesionale a lucrătorului;
probabil: se poate materializa numai de câteva ori pe durata activității profesionale a unui lucrător;
foarte probabil: se poate materializa în mod repetat pe durata activității profesionale a unui lucrător;
vătămare moderată: accidente și îmbolnăviri care nu cauzează suferințe pe termen lung (cum ar fi mici tăieturi, iritații ale ochiului, dureri de cap etc.);
vatamare medie: accidente și îmbolnăviri care cauzează suferințe moderate, dar prelungite sau care se repetă periodic (cum ar fi răniri, fracturi simple, arsuri de gradul doi pe o suprafață limitată a corpului, alergii ale pielii etc.);
vătămare gravă: accidente și îmbolnăviri care cauzează suferințe grave și permanente și/sau decesul (de exemplu amputări, fracturi complexe care produc invaliditate, cancer, arsuri de gradul doi sau trei pe o suprafață mare a corpului etc.).
Apoi va decide dacă riscul generat de un pericol este acceptabil sau inacceptabil.
În general :
• riscul mare este inacceptabil,
• riscul mic și riscul mediu sunt acceptabile.
Dacă nu sunt respectate prevederile legale, riscul nu este acceptabil!
!!! Evaluarea riscurilor trebuie întotdeauna să fie realizată cu implicarea activă a lucrătorilor.
Atunci când se decideasupra acceptabilității unui risc, sa nu se uite efectele acestuia ținând cont de gen, vârstă și starea de sănătate a lucrătorilor pentru care se realizează evaluarea.
Cum se evaluează riscurile generate de un pericol?
Gravitatea consecințelor
Probabilitate Vătămare moderată Vătămare medie Vătămare gravă
Puțin probabil Mic (1) Mic (1) Mediu (2)
Probabil Mic (1) Mediu (2) Mare (3)
Foarte probabl Mediu (2) Mare (3) Mare (3)
Anexa 3 -Fisa de evaluare a riscurilor
Semnătura[ile] persoanelor care lucrează la locul de muncă
Locul de muncă: (denumirea locului de muncă)
Numele și adresa întreprinderii
76
Data:
Evaluarea riscurilor efectuată de: (numele persoanelor)
Anexa 4-Indicatoare de securitate
77
Anexa 5-Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Pentru evaluarea riscurilor profesionale la locul de muncă trebuie să se cunoasca următoarele:
• unde este amplasat locul de muncă și/sau se desfășoară activitățile;
• cine lucrează acolo: se acorda o atenție specială persoanelor care pot fi mai grav afectate de pericol cum sunt femeile însărcinate, lucrătorii tineri sau lucrătorii cu disabilități.
Se are în vedere, de asemenea, lucrătorii cu timp de muncă parțial, subcontractorii, vizitatori, precum și lucrătorii care lucrează pe teren (cum ar fi șoferii, persoanele care vizitează casele clienților sau ale cumpărătorilor etc.).
• ce fel de echipamente tehnice, materiale și procedee sunt utilizate;
• ce sarcini de muncă sunt realizate (de ex., în ce mod și pe ce perioadă sunt acestea executate);
• ce pericole au fost deja identificate și care sunt sursele acestora;
78
• care sunt consecințele posibile ale pericolelor existente;
• ce măsuri de protecție sunt aplicate;
• ce accidente, boli profesionale și alte tipuri de îmbolnăviri au fost raportate;
• care sunt prevederile legale și alte reglementări în legătură cu locul de muncă.
De asemenea se pot culege informațiile necesare folosind următoarele surse:
• date tehnice despre echipamentele, materialele sau substanțele utilizate la locul de muncă;
• proceduri tehnice și instrucțiuni de lucru;
• rezultatele măsurătorilor factorilor nocivi sau periculoși și de solicitare la locul de muncă;
• înregistrări ale accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale;
• specificații ale proprietăților substanțelor chimice;
• prevederi legale și standarde ;
• literatura științifică și tehnică.
Informațiile pot fi obținute, de asemenea, prin:
• examinarea mediului de muncă;
• examinarea sarcinilor efectuate la locul de muncă;
• examinarea sarcinilor efectuate în afara locului de muncă;
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Asigurarea unui iluminat adecvat al pardoselilor și căilor de circulație.
Poziționarea echipamentelor astfel încât să se evite cablurile care traversează căile pietonale; utilizarea protecției
Utilizarea de mijloacele de transport corespunzătoare pentru activitatea care se execută.
Utilizarea de echipamente care dețin certificate/autorizații corespunzătoare.
Utilizarea echipamentelor în conformitate cu informațiile prevăzute în cărțile tehnice.
Efectuarea verificărilor tehnice ale echipamentelor în mod periodic.
Semnalizarea corespunzătoare a căilor de transport și păstrarea ordinii.
Asigurarea lățimii necesare pentru căile de transport și evitarea reducerii vizibilității și a „zonelor ascunse“.
Poziționarea și asigurarea în mod corect a încărcăturilor și sarcinilor.
Instruirea corespunzătoare a lucrătorilor.
Asigurarea că mijloacele de transport auto-propulsate sunt prevăzute cu dispozitive împotriva pornirii accidentale.
PERICOL: Autovehicule și mașini
79
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Au fost utilizate mijloace de transport cu defecțiuni sau funcționare necorespunzătoare?
2. Există situații de suprasolicitare a mijloacelor de transport și a echipamentului de muncă
(de ex. vehiculele, macaralele, platformele de ridicare)?
3. Sunt căile de transport libere și lipsite de obstacole?
4. Este redusă vizibilitatea pe căile de transport?
5. Au fost situații de utilizare a mijloacelor de transport de către persoane neautorizate?
6. Încărcăturile și sarcinile sunt întotdeauna asigurate în mod corect?
7. Câmpul vizual al conducătorului auto este uneori redus din cauza încărcăturilor voluminoase?
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Exploatarea mașinilor de către lucrători instruiți și autorizați.
Asigurarea montării și funcționării corespunzătoare a tuturor dispozitivelor de protecție.
Utilizarea afișelor și a simbolurilor pentru a reaminti lucrătorilor necesitatea utilizării dispozitivelor de protecție.
Înainte de pornirea oricărei mașini, verificarea poziției de protecție a dispozitivelor de protecție.
Asigurarea curățeniei, ordinei și îndepărtarea oricărui obstacol în zonele din jurul mașinilor.
Asigurarea unui spațiu suficient pentru a permite deplasarea cu ușurință a lucrătorilor.
Asigurarea echipamentului individual de protecție corespunzător.
Asigurarea iluminatului adecvat deasupra mașinilor și în jurul acestora.
Implementarea unui sistem de avertizare clar în scopul prevenirii pornirii accidentale a mașinilor.
Asigurarea unui spațiu suficient între organele de mașini în mișcare și elementele fixe din apropierea mașinilor.
PERICOL: Org ane de mașini în mi șcare
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
1. Există organe de mașini în mișcare periculoase (inclusiv componente auxiliare)
care nu sunt dotate cu protectori?
80
2. Dispozitivele de protecție ale mașinilor (protectorii) asigură protecția adecvată a mâinilor,
brațelor sau altor părți ale corpului lucrătorilor față de contactul cu organele de mașini în mișcare?
3. Dispozitivele de protecție ale mașinilor sunt fixate corespunzător astfel încât să fie dificil de înlăturat?
4. Există posibilitatea căderii de obiecte pe organele în mișcare ale mașinii?
5. Dispozitivele de protecție ale mașinilor (protectorii) creează dificultăți de operare pentru lucrători?
6. Poate fi realizată ungerea mașinii fără îndepărtarea dispozitivelor de protecție?
7. Este posibilă îndepărtarea protectorilor fără oprirea organelor de mașini în mișcare?
8. Există roți dințate, scripeți sau volanți fără protecție?
9. Există benzi transportoare sau transmisii prin lanțuri fără protecție?
10. Există șuruburi de reglare, caneluri, coliere etc. fără protecție?
11. Are operatorul acces ușor la elementele de comandă, PORNIT/OPRIT, ale mașinii?
12. Există un singur element de comandă pentru mai mulți operatori?
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Efectuarea de verificări vizuale pentru detectarea defecțiunilor, înainte de începerea lucrului.
Efectuarea de verificări periodice realizate de electricieni autorizați.
Utilizarea echipamentelor certificate, conform legislației.
În cazul defectării sau deteriorării echipamentului electric se va opri alimentarea cu tensiune, se vor scoate fișele din priză imediat și se va raporta defecțiunea.
Remedierea defecțiunilor numai de către electricieni autorizați.
Alegerea tipului de echipament corespunzător ( grad de protecție IP, protecție mecanică etc.).
Efectuarea lucrului conform instrucțiunilor.
Scoaterea circuitelor electrice de sub tensiune.
Limitarea zonelor de lucru ale instalațiilor de ridicat (dacă există).
Verificarea echipamentului electric înainte de utilizarea acestuia, după reparare și în mod periodic.
Utilizarea legării la pământ.
PERICOL: Instalații și echipamente electrice
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Sunt montate și în bună stare de funcționare componentele de securitate și întreruptoarele?
2. Există deteriorări ale izolației cablurilor (de ex. înnădiri sau fire dezizolate)?
3. Există carcase deteriorate ale echipamentelor electrice sau carcase care nu asigură protecția față
de neautorizat?
4. Există carcase ale echipamentelor electrice nemarcate cu simbolul pentru „Pericol de electrocutare“,
un fulger de culoare neagră pe fond galben încadrat într-un triunghi negru?
5. Există prize și fișe deteriorate?
6. Este posibil ca echipamentul electric să fie utilizat în mod necorespunzător?
7. Există posibilitatea să se utilizeze echipamentul electric umed sau cu mâinile umede sau
folosind îmbrăcăminte umedă?
8. Există posibilitatea să se lucreze în vecinătatea zonelor periculoase ale sistemelor electrice?
9. Există personalul elemente aflate sub tensiune în apropierea zonelor de lucru?
10. Există elemente conductoare neprotejate, care nu sunt legate la instalația de legare la pământ?
11. Există încărcări electrostatice (de ex. pe durata realimentării)?
DA – dacă ați bifat cel puțin un răspuns în câmpul marca
81
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Incendii
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Sunt utilizate substanțe oxidante sau inflamabile, cum ar fi vopsele, lacuri, adezivi și solvenți?
2. Substanțele oxidante și inflamabile sunt depozitate în camere ventilate?
3. Sunt disponibile Fișe Tehnice de Securitate pentru toate substanțele chimice periculoase
utilizate la locul de muncă?
4. Există surse de aprindere (de ex. foc deschis, echipament electric, sarcini electrostatice sau
temperatură ridicată)?
5. Zonele cu pericol de incendiu sunt semnalizate în mod corespunzător?
6. Lucrătorii care utilizează substanțe combustibile sau inflamabile sunt informați în mod periodic
cu privire la proprietățile periculoase ale acestor substanțe chimice?
7. Echipamentul de prevenire și stingere a incendiilor se află pe poziție și este corespunzător?
8. Echipamentul prevenire și stingere a incendiilor este funcțional și întreținut în mod periodic?
9. Echipamentul de prevenire și stingere a incendiilor este ușor accesibil ?
10. Există planuri pentru situații de urgență și de evacuare?
11. Sunt marcate căile de evacuare?
12. Există alarme de incendiu?
13. Au fost realizate exerciții practice privind modul de acțiune în caz de incendiu?
S-a efectuat instruirea pe probleme de prevenire și stingere a incendiilor?
Depozitarea corespunzătoare a substanțelor combustibile și inflamabile (de ex. nu trebuie depășite temperaturile maxime de depozitare).
Separarea substanțelor combustibile de cele inflamabile.
Prevenirea sau eliminarea surselor de aprindere (inclusiv interzicerea fumatului).
Asigurarea Fișelor Tehnice de Securitate pentru toate substanțele inflamabile.
Împrejmuirea zonelor periculoase.
Verificarea existenței permisului de lucru cu foc deschis.
Dotarea cu extinctoare adecvate materialelor combustibile și dimensiunii locului de muncă.
Verificarea periodică a echipamentelor electrice.
Alegerea corespunzătoare a echipamentelor de prevenire și stingere a incendiilor.
Verificarea și întreținerea periodică a echipamentului de prevenire și stingere a incendiilor.
Instalarea echipamentului de alarmă în caz de incendii.
Semnalizarea, păstrarea în stare de curățenie și fără obstacole a căilor de evacuare și de salvare.
Asigurarea instruirii angajaților.
Realizarea de exerciții practice privind modul de acțiune în caz de urgență.
82
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Explozii
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Sunt folosite substanțe explozive?
2. Sunt disponibile Fișe Tehnice de Securitate pentru toate substanțele chimice explozive utilizate?
3. Sunt etichetate în mod corespunzător substanțele chimice explozive?
4. Rezultă amestecuri explozive din procesul de producție (de ex. aer și gaz – hidrogen sau metan,
aer și vapori de benzen sau acetonă, aer și pulberi de lemn)?
5. Există zone cu risc de explozie (de ex. camere în care sunt depozitate vopsele sau solvenți,
lichide inflamabile sau gaze)?
6. Există zone cu risc de explozie din cauza: contaminării cu substanțe inflamabile, temperaturilor
ridicate de depozitare sau cantităților mari de produse care sunt depozitate?
7. Sunt etanșe și sunt verificate în mod periodic instalațiile de gaze?
8. Echipamentul electric utilizat în zonele cu risc de explozie sunt alese în mod corect?
9. Există surse de incendiu în zonele cu risc de explozie?
10. Există surse de temperaturi ridicate în zonele cu risc de explozie?
11. Există câmpuri electrostatice în zonele cu risc de explozie?
12. Există sistem de ventilare și este acesta verificat în mod periodic?
13. Sunt semnalizate zonele cu pericol de explozie?
14. Este monitorizată permanent concentrația substanțelor explozive din zonele cu risc de explozie?
15. Dispozitivele de monitorizare sunt verificate în mod periodic?
16. Angajații care utilizează substanțe sau preparate explozive sunt informați în mod periodic
cu privire la proprietățile periculoase ale acestor substanțe chimice?
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Utilizarea ventilării și monitorizarea concentrațiilor.
Asigurarea Fișelor Tehnice de Securitate pentru toate substanțele chimice explozive utilizate.
Prevenirea sau eliminarea surselor de aprindere.
Păstrarea substanțelor care pot forma amestecuri explozive cu aerul departe de foc deschis, echipamente electrice, scântei etc.
Depozitarea substanțelor în cantități minime.
Respectarea instrucțiunilor de a nu depozita împreună anumite produse.
Evitarea contaminării și interzicerea reintroducerii unui produs în containerul original din care a fost scos.
Împrejmuirea zonelor cu pericol de explozie.
Semnalizarea zonelor cu risc de explozie.
Verificarea existenței permisului de lucru cu foc deschis.
Semnalizarea căilor de evacuare și de salvare și menținerea liberă a acestora.
Instruirea lucrătorilor.
Realizarea de exerciții practice privind modul de acțiune în caz de urgență
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Substanțe chimice
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Sunt utilizate substanțe chimice periculoase (clasificate ca foarte toxice, toxice, periculoase,
corozive, iritante, carcinogene, mutagene, toxice pentru reproducere, explozive, oxidante,
foarte inflamabile, puternic inflamabile sau inflamabile)?
Sunt disponibile Fișe Tehnice de Securitate pentru toate substanțele chimice periculoase utilizate? 83
3. Sunt etichetate în mod corect toate substanțele chimice?
4. Sunt manipulate în mod corect toate substanțele chimice?
5. Sunt informați în mod periodic toți lucrătorii care folosesc substanțe chimice periculoase cu
privire la proprietățile acestora?
6. Lucrătorii tineri sau femeile însărcinate vin în contact cu substanțele carcinogene sau mutagene?
7. Sunt efectuate măsurători ale concentrației de substanțe chimice în mediul de muncă, substanțe
pentru care au fost stabilite valori limită de expunere profesională?
8. Concentrațiile substanțelor chimice în atmosfera locului de muncă sunt mai scăzute decât valorile
limită de expunere profesională admise?
9. Este asigurat echipamentul de protecție colectivă (sisteme de ventilare generală și ventilare locală)
pentru toate locurile de muncă în care se folosesc substanțe chimice?
10. Sunt verificate în mod periodic sistemele de ventilare?
11. Este asigurat echipamentul individual de protecție (mănuși, ochelari de protecție măști de
protecție sau aparate respiratorii) pentru lucrătorii care folosesc substanțe chimice?
12. Este asigurată examinarea medicală periodică pentru toți lucrătorii expuși substanțelor sau
preparatelor chimice periculoase?
13. Se află sub supraveghere medicală specială lucrătorii expuși substanțelor cancerigene?
14. Sunt instruiți în mod corect toți lucrătorii cu privire la utilizarea și manipularea substanțelor sau
preparatelor chimice periculoase?
DA – dacă ați bifat cel puțin un răspuns în câmpul marcat cu
Menționăm că lista de mai jos nu acoperă toate situațiile posibile în care există pericole.
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
Înlocuirea substanțelor foarte toxice cu substanțe mai puțin toxice.
Eliminarea substanțelor cancerigene și mutagene, dacă este posibil.
Utilizarea sistemelor automate pentru aplicarea substanțelor chimice periculoase.
Asigurarea Fișelor Tehnice de Securitate pentru toate substanțele chimice periculoase.
Verificarea etichetării corespunzătoare a tuturor substanțelor chimice periculoase.
Verificarea manipulării corespunzătoare a tuturor substanțelor chimice periculoase .
Separarea substanțelor chimice periculoase combustibile de cele inflamabile.
Măsurarea și monitorizarea concentrațiilor substanțelor chimice periculoase din mediul de muncă.
Instalarea echipamentelor de protecție colectivă corespunzătoare.
Verificarea dotării lucrătorilor cu echipament individual de protecție.
Asigurarea ventilării locale continue la toate locurile de muncă în care concentrația substanțelor chimice depășește valori
limită de expunere profesională stabilite (de ex. sisteme de exhaustare pentru operațiile de pulverizare, vopsire sau acoperire).
Efectuarea de verificări tehnice periodice ale echipamentelor care utilizează substanțe chimice.
Verificarea și curățarea sistemelor de ventilare în mod periodic în scopul menținerii eficienței maxime.
Asigurarea examinării medicale periodice a lucrătorilor expuși la substanțe chimice periculoase, în special la cele cancerigene sau mutagene.
Instruirea periodică a lucrătorilor cu privire la riscurile cauzate de substanțele chimice periculoase și lucrul cu acestea în
condiții de securitate.
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
84
Zgomot
Măsurarea expunerii lucrătorilor la zgomot; verificarea respectării limitelor admise de expunere stabilite prin prevederile legale.
Aplicarea măsurilor tehnice de prevenire în scopul reducerii emisiilor de zgomot (de ex. izolarea surselor de zgomot prin carcasare, fonoizolare sau amortizare a vibrațiilor, dotarea evacuărilor de aer cu atenuatoare de zgomot).
Poziționarea surselor de zgomot cât mai departe de lucrători.
Limitarea timpului de lucru în zonele zgomotoase.
Montarea de carcase în jurul mașinilor în scopul reducerii emisiilor de zgomot.
Utilizarea ecranelor pentru reducerea propagării zgomotului.
Identificarea zonelor unde este necesară protecția auditivă și semnalizarea obligativității utilizării echipamentului individual de protecție auditivă.
Asigurarea echipamentului individual de protecție auditivă corespunzător (prin consultare cu lucrătorii sau cu reprezentanții acestora)
Verificarea utilizării echipamentului individual de protecție auditivă.
Verificarea funcționării eficiente și întreținerii corecte a echipamentului individual de protecție auditivă.
Asigurarea informării, instruirii și formării corespunzătoare.
Asigurarea serviciilor de verificare a auzului în mod periodic, pentru toți lucrătorii expuși la nivel ridicat de zgomot.
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
1. Nivelul ridicat de zgomot este generat de procesul de muncă
(de ex. impactul metal – metal, motoare)?
2. Nivelul ridicat de zgomot este generat de zgomotul ambiental care pătrunde în interiorul clădirilor?
3. Zgomotul rezultat din procesul de muncă maschează semnalele de alarmă?
4. Este zgomotul atât de puternic încât trebuie să ridicați tonul pentru a comunica cu colegii de la
locul de muncă?
5. Obișnuiți să ridicați tonul în mod neintenționat când vorbiți, chiar și după ce ați plecat de la
locul de muncă?
Vibrații de control
Măsurarea expunerii individuale la vibrații; verificarea respectării limitelor admise de expunere stabilite prin prevederile legale.
Izolarea locului de muncă (scaune, pardoseli) față de efectul vibrațiilor.
Evitarea utilizării echipamentelor și uneltelor generatoare de vibrații.
Reducerea timpului de lucru cu echipamente generatoare de vibrații.
Utilizarea uneltelor prevăzute cu amortizoare de vibrații (cu mânere izolate sau cu impact redus etc.) și asigurarea întreținerii corecte a acestora.
Respectarea instrucțiunilor de utilizare a echipamentelor și uneltelor.
Asigurarea unei instruiri și informări corespunzătoare.
Dotarea cu mănuși de protecție împotriva vibrațiilor.
Utilizarea și întreținerea corespunzătoare a mănușilor de protecție.
Asigurarea unei surse de căldură la locul de muncă, în special pentru încălzirea mâinilor; efectuarea exercițiilor pentru mâini.
Dotarea cu îmbrăcăminte de protecție în scopul asigurării temperaturii constante a corpului și prevenirii acumulării transpirației la nivelul pielii.
Examinarea medicală periodică.
85
Partea B: Exemple de măsuri de prevenire care pot fi utilizate în scopul reducerii riscurilor
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Există activități (frecvente sau pe perioade mai îndelungate) desfășurate în condiții în
care se simt în mod clar vibrații, în poziție așezat sau în picioare?
2. Există activități (frecvente sau pe perioade mai îndelungate) desfășurate cu unelte și echipamente
portabile de forță, care pot genera vibrații?
Masuri de prevenire a aparitiei riscului de accident in munca:
ILUMINAT
Partea A: Există pericole la locul de muncă?
1. Este iluminatul la locul de muncă suficient pentru realizarea eficientă și corectă a sarcinilor?
2. Există zone de umbră în aria de desfășurare a sarcinii de muncă care ar putea afecta eficiența
și precizia acesteia?
3. Este corespunzător iluminatul în zonele de circulație, coridoare, scări, camere de depozitare etc.,
pentru asigurarea deplasării în siguranță și observării oricărui obstacol (găuri în teren, obiecte
aflate pe sol, trepte, suprafețe alunecoase sau scurgeri, marginile rampei etc.)?
4. Există suprafețe strălucitoare care reduc vizibilitatea obiectelor?
5. Există plângeri din partea lucrătorilor cu privire la vizibilitatea scăzută, lumina orbitoare sau
nepotrivită la locul de muncă?
6. Există contraste excesive în câmpul vizual care pot cauza oboseală sau efort de readaptare
permanentă a vederii?
7. Există reflexii de mascare în zona de lucru (reflexii directe cauzate de suprafețe lustruite,
strălucitoare sau lucioase) care pot altera vizibilitatea în zona de activitate?
8. Există diferențe mari ale nivelului de iluminat în zona de lucru care pot cauza oboseală vizuală?
9. Iluminatul artificial existent la locului de muncă asigură perceperea culorii naturale a obiectelor
și pielii?
10. Iluminatul artificial existent permite identificarea culorilor de securitate?
11. Există situații de pâlpâire a luminii?
12. Poate fi percepută mașina rotativă ca fiind statică în timpul lucrului normal, prin iluminatul
artificial existent (de ex. există efect stroboscopic)?
Măsurarea periodică a iluminatului și uniformității acestuia în zonele de circulație, coridoare, scări etc.
Respectarea programului de întreținere a sistemului de iluminat prevăzut de proiectant, referitor la frecvența înlocuirii
corpurilor de iluminat, intervalele de curățare a camerelor și metodele de curățare.
Respectarea principiilor de proiectare a sistemului de iluminat privind : amplasarea la locul de muncă, tipul și specificațiile corpurilor de iluminat (putere, culoarea luminii, redarea culorilor) și modul de finisare a suprafețelor iluminate (grad de reflexie, culoare, mată sau lucioasă).
Utilizarea iluminatului local sau localizat la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri ridicate de iluminare.
Utilizarea în special a iluminatului indirect și a iluminatului local, în scopul eliminării zonelor de umbră în aria de desfășurare a sarcinii de muncă.
Evitarea suprafețelor lucioase la locul de muncă (mese, alt tip de mobilier etc.).
Evitarea pâlpâirilor luminoase și a efectului stroboscopic.
86
Anexa 6.GHID PENTRU ÎNTOCMIREA DOSARULUI DE CERCETARE A EVENIMENTELOR
Pentru o abordare unitară la nivel national, prezentul ghid îsi propune să stabilească care sunt cerintele generale minime în ceea ce priveste continutul dosarului de cercetare si modul în care se întocmeste procesul verbal de cercetare, inclusiv continutul capitolelor din acest proces verbal.
De asemenea, sunt prevăzute cerinte minime pentru unele domenii de activitate din economia natională pentru care există reglementări specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, situatie în care trebuie să se anexeze la dosarul de cercetare actele si documentele prevăzute în aceste reglementări.
Conform art. 123 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006:
= filele dosarului se numerotează, se semnează de către toti membrii comisiei care a efectuat cercetarea si se stampilează cu stampila firmei;
= se va mentiona în opis numărul total de file continut de dosarul si numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar;
= fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, se identifică ca anexă;
= paginile si spatiile albe se barează.
Alte cerinte privind actele emise de comisia/serviciul extern care efectuează cercetarea:
= vor avea antetul firmei;
= redactarea se va face cu fonturi Times New Roman, dimensiune de 14, spatiate la 1 rând;
= formatul paginilor este A4, cu marginea stânga de 2,5 cm si celelalte margini de 1,5 cm.
În completarea prevederilor art. 122 din Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, dosarul de cercetare va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar,
Se va redacta conform modelului din Anexa nr. 2 din prezentul ghid.
b) procesul-verbal de cercetare;
Va fi redactat respectându-se prevederile prezentului ghid: „Cerinte minime privitor la întocmirea procesului verbal de cercetare si continutul capitolelor”.
nota de constatare la fata locului,
Se va încheia imediat după producerea evenimentului de către lucrătorul desemnat sau lucrătorii care au fost delegati să se prezinte la fata locului si se va redacta conform modelului din Anexa nr. 3 din prezentul ghid.
Fac exceptie:
– situatiile în care lucrătorul desemnat sau lucrătorii au participat, împreună cu alte organe de cercetare abilitate, la încheierea unei note de constatare la fata locului comună;
evenimentele de circulatie pentru care organele împuternicite să efectueze cercetarea, trebuie să pună la dispozitia firmei, la cererea acesteia, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetării.
Modelul pentru cererea de solicitare este prevăzută în Anexa nr. 4 din prezentul ghid;
– cazurile în care, din motive bine întemeiate, asa cum sunt prevăzute la punctul 64 din H.G. nr. 955/2010 ( în cazurile în care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de muncă la locul evenimentului), nu se poate încheia nota
de constatare la fata locului, se va întocmi o notă în care vor fi expuse aceste motive, conform modelului din Anexa nr. 5 din prezentul ghid.
87
d) schite si fotografii referitoare la eveniment;- fotografiile referitoare la eveniment vor fi însotite de explicatii;
schitele referitoare la eveniment vor fi însotite de explicatii;
după caz, se vor marca pe plansele foto:
= elementele la care se face referire în descrieri în procesul verbal de cercetare;
= pozitia victimei si ale altor persoane în momentul producerii evenimentului.
e) declaratiile accidentatilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de munca sau de invaliditate;
– declaratiile se vor lua pe formulare conforme cu modelul din Anexa 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006
– fiecare declaratie aflată la dosarul de cercetare va fi însotită de o formă tehnoredactată, certificată ca fiind conformă cu originalul si semnată de către lucrătorul desemnat care a luat declaratia sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare;
– copii după documentele de identitate (carte de identitate, pasaport etc.) pentru victime;
pentru cazurile prevăzute la art. 121 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, în situatiile în care dosarul de cercetare a evenimentului a fost întocmit initial de comisia numită de angajator, la completarea dosarului, pentru confirmarea celor declarate initial, se vor lua declaratii victimei, persoanelor implicate în eveniment si martorilor identificati în nota de constatare.
De asemenea, se vor lua declaratii si altor persoane care pot da informati considerate a fi
necesare pentru situatiile în care există incertitudini în ceea ce priveste stabilirea împrejurărilor si/sau cauzelor producerii evenimentului.
– pentru situatiile în care se retine în sarcina unui lucrător accidentat încălcarea unor reglementări legale, se va completa declaratia initială, conform modelului din Anexa nr. 6 din prezentul ghid, formulându-se întrebări clare privind:
= activitatea desfăsurată la momentul producerii evenimentului si dacă era în conformitate cu pregătirea si instruirea sa;
= instruirea primită, respectiv măsurile de securitate si sănătate în muncă care i s-au adus la cunostintă si care trebuiau respectate si dacă există persoane care au participat la instruire si care pot
confirma continutul materialelor predate;
= după caz, modul în care a utilizat masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
= după caz, modul în care a utilizat echipamentul individual de protectie acordat;
= după caz, dacă a utilizat corect dispozitivele de securitate proprii, în special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si clădirilor sau dacă au procedat la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a acestora;
= după caz, dacă a comunicat imediat angajatorului si/sau lucrătorilor desemnati orice situatie de muncă care s-a aflat într-o relatie de cauzalitate cu producerea evenimentului si despre care au avut
motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea si sănătatea în muncă, precum si orice deficientă a sistemelor de protectie;
= faptele, actele si/sau documentele, precum si martorii pe care acesta le poate invoca în apărarea sa, respectiv în motivarea faptelor sale;
= cine si cum a acordat primul ajutor după producerea evenimentului.
f) declaratiile martorilor si ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
declaratiile se vor lua pe formulare conforme cu modelul din Anexa 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006
fiecare declaratie aflată la dosarul de cercetare va fi însotită de o formă tehnoredactată, certificată ca fiind conformă cu originalul si semnată de către inspectorul care a luat declaratia sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare;
88
copii după documentele de identitate (carte de identitate, pasaport etc.) pentru martori si celelalte persoane;
De asemenea, întrebările vor viza faptele, actele si/sau documentele, precum si martorii pe care acestia le pot invoca în apărarea lor, respectiv în motivarea faptelor lor;
– pentru situatiile în care există unele nelămuriri în ceea ce priveste avizul dat de doctorul de medicina muncii (eventualele restrictii) si prezenta victimei la un loc de muncă în momentul producerii evenimentului, se va solicita un punct de vedere scris medicului de medicina muncii care are contract de prestări de servicii în domeniu cu angajatorul.
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
Actele si documentele necesare si care trebuie să se găsească la dosarul de cercetare în copie pentru a determina împrejurările si cauzele producerii evenimentului, reglementările legale încălcate si răspunderile ce revin persoanelor implicate:
– după caz, capitolele sau desenele din proiectele de executie a constructiilor si a echipamentelor de munca, după actele si documentele prin care au fost consemnate unele dintre fazele de executie, si, după caz, după fisele din tehnologiile de fabricatie elaborate, pentru constructiile si echipamentele de muncă implicate în eveniment si/sau pentru procesul tehnologic în timpul desfăsurării căreia s-a produs evenimentul;
– cărtile tehnice ale echipamentelor de muncă implicate în eveniment sau capitolele din acestea;
– evaluarea riscurilor realizată pentru locul de muncă sau pentru activitatea în timpul desfăsurării căreia s-a produs evenimentul;
– planul de prevenire si protectie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor;
– fisele de post pentru victimă/victime si persoanele implicate;
instructiuni proprii elaborate pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor de securitate si sănătate în muncă pentru activitatea/activitătile desfăsurate de victimă/victime.
Se admit la dosar numai instructiunile proprii care au fost aprobate de angajator înainte de
difuzarea lor în întreprindere, cu mentionarea datei la care au fost elaborate (Punctul 6 din H.G. nr. 955/2010);
– documentele care dovedesc că s-a asigurat si s-a controlat cunoasterea si aplicarea de către toti lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale în domeniul securitătii si sănătătii în munca;
– evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit.
e) din Legea nr. 319/2006, pentru situaŃiile în care evenimentul s-a produs într-o astfel de zonă;
– după caz, măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor în zonele cu risc ridicat si specific si modul în care au fost realizate;
– documentele care atestă că s-a asigurat functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de măsura si control, pentru echipamentele de muncă implicate, si, după caz, documentele care atestă că s-a asigurat functionarea instalatiilor de
captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfăsurarea proceselor tehnologice;
– modul în care s-au asigurat echipamente individuale de protectie pentru victime si celelalte persoane implicate;
– tematicile întocmite pentru instruirea introductiv generală, la locul de muncă si periodică;
– instructiunile proprii prin care s-a stabilit intervalul dintre două instruiri periodice;
– măsurile luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor, respectiv:
= stabilirea legăturilor necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri;
89
= desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucrătorilor;
= instruirea acestor lucrători si dotarea cu echipament adecvat mărimii si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unitătii.
– copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
– copie după paginile din cărtile de muncă ale victimelor, considerate ca fiind relevante în cercetarea evenimentului;
– după caz, copie a autorizatiei, în cazul în care victima desfăsura o activitate care necesita autorizare;
– documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu, respectiv fise de pontaj, condici de prezentă sau alte documente care să ateste prezenta la locul de muncă;
– organigrama locului de muncă si/sau a companiei pentru determinarea responsabilitătilor;
– procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în conditiile prevăzute la art. 111 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;
– dosarul de cercetare a evenimentului, exemplarul original, în situatia în care s-a soldat initial cu incapacitate temporară de muncă;
– avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care s-a avizat dosarul de cercetare a evenimentului soldat initial cu incapacitate temporară de
muncă;
– formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, FIAM;
– în situatia în care există, contractele de prestări de servicii si anexele acestora. În mod special conventia încheiată în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
După caz, orice alte acte si documente, considerate ca fiind necesare pentru a cercetarea evenimentului, cum ar fi: 90
– acte de expertiza tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului. Inspectorul de muncă/ comisia pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale să efectueze expertize tehnice. Adresa de solicitare
pentru efectuarea expertizei va fi conform modelului din Anexa nr. 10 din prezentul ghid.
– copie după capitolul sau fascicolul din cartea echipamentului /echipamentelor de muncă implicat/implicate în producerea evenimentului în care se face referintă la modul de lucru sau la sistemele de protectie care fac parte;
– procesele verbale de punere în functiune, procesele verbale de verificare pentru situatiile în care în eveniment sunt implicate echipamente de muncă aflate sub incidenta unor reglementări speciale. De asemenea, o copie după cercetarea efectuată de organismul de inspectie al institutiei de reglementare când această institutie are atributii de control si cercetare;
– înregistrarea rezultatelor verificărilor periodice efectuate de persoane competente pentru echipamentele de muncă implicate în producerea evenimentului, în conformitate cu art. 5 din HG 1146/2006;
– înregistrări ale aparaturii de măsură si control aflate pe fluxul tehnologic, relevante pentru determinarea cauzei producerii evenimentului.
Alte acte si documente considerate ca fiind necesare în cazul evenimentelor:
– care s-au produs în exploatările forestiere:
= schita parchetului cu împărtirea în postate si sectiuni, care explică modul de lucru în fiecare postată în parte;
= proces verbal de predare a parchetului forestier din partea ocolului silvic către societatea care efectuează exploatarea;
= autorizatie de exploatare a parchetului forestier eliberată de ocolul silvic către societatea care efectuează exploatarea;
= act de punere în valoare a masei lemnoase exploatate;
= atestat de exploatare al societătii care efectuează exploatarea eliberat de Asociatia Forestierilor din România;
= după caz, documente a căror existentă o fost prevăzută în instructiunile proprii elaborate de angajator si poate probata existenta lor:
» procesul tehnologic de executie a lucrărilor din parchetul de exploatare, cu capitolul de lucrări pregătitoare pentru securitatea muncii (exemplu: eliminarea riscurilor, a arborilor aninati, amenajarea platformei primare, amenajarea drumurilor de scos-apropiat lemnul etc.);
» autorizarea parchetului forestier din punct de vedere a securitătii muncii de către o comisie numită de societatea care efectuează exploatarea;
» decizie scrisă de depozitarea sigură si parcarea uneltelor (ferăstraie mecanice) si utilajelor forestiere (tractoare, TAFuri), la sfârsit de săptămână si în perioada când nu se lucrează cu acestea, contra sustragerii si utilizări abuzive a acestora (grafic de depozitare/parcare);
» proces verbal de autorizare si darea în exploatare a drumurilor de colectare cu tractoarele, întocmit de comisia de autorizare.
– care s-au produs în minerit:
= controlul locurilor de muncă si al traseelor de aeraj;
= monitorizarea gazelor de mină;
= respectarea prevederilor Legii nr. 126/1995 privind materiile explozive.
– în care sunt implicati agenti chimici periculosi (ACP):
= lista substantelor si preparatelor chimice periculoase (SPCP), asa cum a fost furnizată la inspectoratul teritorial de muncă, conform Legii nr. 360/2003 si fisa cu date de securitate (FDS) aferentă fiecăruia;
91
= substantele si preparatelor chimice periculoase, altele decât cele din lista mentionată mai sus, care au fost folosite de angajator si/sau au fost implicate în eveniment, precum si informatii despre proprietătile acestora. care s-au produs în activitătile de transport mărfuri periculoase:
= dovada existentei consilierilor de sigurantă la expeditor, transportator si beneficiar (conform Legii nr. 31/1994, normelor aprobate prin H. G. nr. 1374/2000, modificată si completată);
= mijloace de semnalizare a naturii produsului respectiv; mijloace de interventie în caz de accident la expeditor si transportator (Normele metodologice din 4 dec. 2001 de autorizare si efectuare a
transporturilor rutiere si a activitătilor conexe acestora”, aprobate prin Ordinul 1842/2001 al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului)
= fisa de sigurantă la expeditor si la transportator (Normele metodologice din 4 dec. 2001 de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitătilor conexe acestora”, aprobate
prin Ordinul 1842/2001 al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului).
– care s-au produs în domeniul constructiilor:
= planul de securitate si sănătate al santierului, precum si a planurile proprii de securitate si sănătate în muncă ale antreprenorului si subantreprenorilor;
= documentul privind desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării si pe durata realizării lucrării;
= întocmirea si comunicarea declaratiei prealabile, după caz, conform H.G. nr. 300/2006;
= după caz, documentul privind nominalizarea managerul de proiect;
= documente din care să rezulte cine este beneficiarul lucrării,
antreprenorul general si subantreprenorii, proiectantii si obligatiile acestora privind securitatea si sănătatea în muncă ( contracte, conventii etc.);
= după caz, copii după paginile din registrul de coordonare care pot oferi informatii sugestive privind cercetarea.
– care s-au produs în domeniul transporturilor de marfă sau călători:
= cartea de identificare a autovehiculului;
= anexa certificatului de înmatriculare;
= permisului de conducere
= certificatul sau atestatului profesional, după caz, pentru conducătorii
auto care conduceau autovehicule în momentul producerii
evenimentului;
= licenta de transport;
= contractul de transport,
= foaia de parcurs sau a ordinului de deplasare (aceste documente trebuie să contină mentiunile angajatorului referitoare la starea tehnică a autovehiculului la plecarea în cursa conform art. 27 din
Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002);
= diagrama cronotahograf (pentru date despre regimul de viteză din momentul impactului, timpii de conducere si odihnă ai conducătorilor auto până la momentul producerii impactului,
conform O.G. 37/2007 si H.G. 38/2008).
De asemenea, la dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să se anexeze:
– decizie scrisă, conformă cu modelul din Anexa nr. 1, prin care conducătorul unitătii numit comisia care efectuează cercetarea evenimentului;
– corespondenta cu alte institutii/unităti în vederea obtinerii actelor necesare cercetării evenimentului;
– adresele prin care unitatea a solicitat, argumentat si în termen, Inspectoratului de Muncă prelungirea termenului de cercetare, conforme modelului din Anexa nr. 7 din prezentul ghid;
– adresele prin care Inspectoratul de Muncă a aprobat prelungirea termenului de cercetare;
– după caz, procesul verbal de sistare a activitătii si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor încheiate cu ocazia constatării efectuate la fata locului, imediat după producerea evenimentului;
92
după caz, orice act emis de inspectoratul teritorial de muncă în care au fost prevăzute măsuri imediate după producerea evenimentului pentru ca angajatorul să îsi poate relua activitatea la locul producerii evenimentului în conditii de securitate a lucrătorilor.
Documentele mentionate vor fi solicitate în copie sau original angajatorului/angajatorilor implicati în eveniment.
La primirea lor se va încheia un proces verbal de predare – primire, conform modelului din Anexa nr. 8 din prezentul ghid, în care se va mentiona pentru fiecare document:
= că este conform cu originalul;
= numărul de file;
= cine a întocmit documentele (lucrător desemnat, serviciu intern /extern de prevenire si protectie);
= dacă au fost sau nu aprobate pentru utilizarea lor în cadrul societătii,
= alte observatii.
Acest proces verbal de predare – primire se va întocmi într-un singur exemplar, si se va completa pe măsură ce angajatorul pune la dispozitia inspectoratului teritorial de muncă documentele solicitate. Se va semna la final de inspectorul de muncă care a efectuat cercetarea.
h) copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizatii în baza cărora angajatorul îsi desfăsoară activitatea;
– copie după certificatul constatator eliberat în baza Legii nr. 359/2004 sau în baza Legii nr. 319/2006
i) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si ale fisei de aptitudine,
întocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
– pentru contractele individuale de muncă ale victimelor se vor anexa la dosar toate actele aditionale prin care s-a schimbat felul muncii sau locul de muncă.
k) copii ale fiselor de instruire individuală în domeniul securitătii si sănătătii în munca ale victimelor;
– unul din membrii comisiei de cercetare ( lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului extern ) va semna fisele de instruire individuală pentru victimele care sunt în incapacitate temporară de muncă în urma producerii evenimentului, va trece data la care a făcut închiderea, numele în clar si va semna fisele. De asemenea, va bara paginile si spatiile necompletate.
l) concluziile raportului de constatare medical, în cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă;
– probarea vătămărilor violente ale organismului suferite de către victime se face în baza constatărilor (concluziilor) preliminare emise de institutiile de medicină;
m) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de munca;
n) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgentă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
– de asemenea, se va anexa la dosarul de cercetare actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistentă medicală de urgentă pentru orice persoană implicată în eveniment, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul stabilit.
o) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile politiei rutiere, în cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
Se va solicita serviciilor politiei rutiere:
procesul-verbal de cercetare la fata locului,
precum si orice alte documente necesare cercetării:
copii de pe declaratii,
foaia de parcurs,
93
ordin de deplasare,
schite,
planse foto, eventuale expertize. Cererea de solicitare va fi conform modelului prevăzut în Anexa nr. 4 din prezentul ghid.
Se va transmite Inspectoratului de Muncă, spre avizare, exemplarul original al dosarului de cercetarea a evenimentelor.
Anexele de la 1 – 12 fac parte integrantă din prezentul ghid.
Cerinte pentru redactarea procesului verbal de cercetare:
= antetul firmei;
= va avea număr de înregistrare;
= nu se redactează fată-verso;
= redactarea se va face cu fonturi Times New Roman, dimensiune de 14, spatiate la 1 rând;
= formatul paginilor este A4, cu marginea stânga de 2,5 cm si celelalte margini de 1,5 cm.
Conform art. 128 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contină următoarele capitole, care vor avea următorul continut:
a) data încheierii procesului-verbal; ziua, luna, anul
b) numele persoanelor si în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
Se vor indica:
– decizia emisă de firmă, prin care a fost numită comisia pentru cercetarea
evenimentului;
– temeiul legal potrivit cărora persoanele sunt îndreptătite să efectueze cercetarea, respectiv articolele din Legea nr. 319/2006 precum si cele din cap. VII din Nomele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, aprobate de H.G. nr. 1425/2006, conform prevederilor art. 129
din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.
c) perioada de timp si locul în care s-a efectuat cercetarea;
Se vor mentiona:
– intervalele de timp în care s-a efectuat cercetarea;
– motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare, conform art. 120, alin. (2) si alin (4) si art. 129, alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006;
– corespondenta purtată cu Inspectoratul Teritorial de Munca privitor la prelungirea termenului de cercetare (cu trimiteri la anexele din dosarul de cercetare);
– orice alte demersuri întreprinse către institutii sau operatori economici pentru eliberarea certificatului medical, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize (cu trimiteri la anexele din dosarul de cercetare).
d) obiectul cercetării;
Obiectul cercetării se enuntă conform prevederilor art. 114 din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 319/2006
e) data si ora producerii evenimentului;
Se vor indica:
– data si ora producerii evenimentului, conform prevederilor art. 129 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.
f) locul producerii evenimentului;
În cazul accidentelor de circulatie se va preciza locul producerii evenimentului tinând cont de procesul verbal de constatare la fata locului întocmit de serviciile de politie rutieră (cu trimitere la anexa din dosarul de cercetare).
94
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul,
numele reprezentantului sau legal;
Se vor identifica angajatorii la care sunt/au fost angajate victima/victimele:
= Denumirea societătii:…………………………………………………
= Administrarea societătii (conform statut) ……………………………
………………………………………………………………………
= Reprezentantul legal…………………………………………………
Domiciliat în ……………………, Str.……………………………,
Nr. …, Bl. ….., Sc. …, Ap. …, Sector ……. CNP…………………
= Forma juridică………………..………………….……………………
= Numărul si data înregistrării la Registrul Comertului ………………
= Denumirea unitătii tutelare: (după caz)………………………………
= C.U.I.…………………………………………………………………
= Forma de proprietate:………………………………………………
= Adresă sediu: Judetul………………… Localitatea…………………
Str.………………………………, Nr. ….., Bl. …, Sc. , Ap. …,
Sector …
= Adresă punct de lucru: Judetul………Localitatea…………………
Str.……………..…………Nr.…..,Bl.……,Sc.…,Ap……,Sector …..
= Activitatea desfăsurată la punctul de lucru …………………………..
…………………………………………………………………………
= Telefon / fax: ………………………………………………………
= Numărul total de angajati:……………………………………………
= Activităti desfăsurate: denumire activitate principală ………………
= ………………………………………………. Cod CAEN…..……..
activitate secundară..…………………………… Cod CAEN………
activitate secundară..………………………… Cod CAEN…………
= Documentul prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitătii si sănătătii în munca pentru activitătile desfăsurate: …………………………………………………………………….
= Alte autorizatii detinute (după caz) …………………………………
……………………………… ………………………………………
– se vor identifica, în acelasi mod, si ceilalti angajatorii implicati în eveniment, chiar dacă lucrătorii acestora nu au suferit vătămări soldate cu incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces (exemplu:conducători auto);
– pentru domeniul constructiilor se vor identifica, după caz: beneficiarul, managerul de proiect, proiectantul, lucrătorii independenti.
Pe măsură ce se face consemnarea datelor de identificare, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare de unde au fost preluate.
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
Se vor indica, pentru toate victimele:
numele, prenumele, cetătenia, CNP, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupatia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în functie sau în meserie si la locul de munca, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securitătii si sănătătii în munca;
95
autorizarea pe care o detinea si institutia care a emis-o (exemplu: activitatea de macaragiu autorizată conform prescriptiilor ISCIR, activitatea de agent de pază autorizată conform Legii nr. 333/2003,activitatea de artificier sau pirotehnist precum si activitătile care implică detinerea, manipularea, prepararea, transportul, utilizarea, depozitarea,distrugerea materiilor explozive autorizate conform Legii nr. 126/1995, certificatul profesional ADR în cazul transportului de mărfuri periculoase).
Dacă în momentul accidentării, desfăsurau o activitate pentru care este necesară autorizarea si nu s-a putut face proba existentei acesteia, se va face mentiona această situatie ca neconformitate;
– avizele medicale necesare locului de muncă si/sau activitătii pe care a/au desfăsurat-o victima/victimele (apt lucru la înăltime, apt psihologic);
– pentru evenimentele de circulatie se va mentiona că activitatea de conducător auto sau sofer (conform cu clasificarea COR), se realiza în completarea celorlalte sarcini de muncă, si că, în momentul producerii evenimentului, contractul individual de muncă a fost încheiat pentru altă
functie/meserie (agent vânzări, sondor, economist, manager etc.);
Pe măsură ce se vor fi consemnate datele de identificare, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare de unde au fost preluate.
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de munca, a împrejurărilor
si modului în care s-a produs evenimentul;
i.1) descrierea detaliată a locului producerii evenimentului
În cazul accidentelor de circulatie se va face descrierea locului producerii evenimentului tinând cont de procesul verbal de constatare la fata locului întocmit de serviciile de politie rutieră.
Pe măsură ce se face descrierea locului producerii evenimentului, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
i.2) descrierea detaliată a echipamentului de muncă.
Se va completa explicit pentru fiecare echipament de muncă implicat în eveniment:
– număr de inventar sau de identificare – după caz;
modul de dobândire – achizitionare sau autoutilare.
Pentru situatiile în care echipamentul a fost realizat de angajator pentru utilizare în întreprinderea sa, se va mentiona proiectul de executie, documentatia pentru executarea si implementarea tehnologică a echipamentului.
Aceste documente vor fi anexate la dosarul de cercetare ca anexe:
– principalele caracteristici tehnice, de functionare si de gabarit;
– starea sistemelor si dispozitivelor de securitate;
– existenta autorizatiei de functionare, si, după caz, a celei de verificare tehnică, pentru echipamentele de muncă care intră sub incidenta unor reglementări speciale (ISCIR etc.);
– dacă echipamentele de muncă corespund constructiv mediului în care functionează (exploziv, grizutos etc.).
Pentru situatiile în care au fost identificate materii prime/intermediare/produse finite care au fost implicate în producerea evenimentului, se vor mentiona:
proprietătile fizico-chimice,
caracteristicile de inflamabilitate si explozivitate,
precum si orice alte date despre acestea, considerate ca fiind semnificative la stabilirea cauzelor producerii evenimentului
Pentru autovehiculele implicate într-un eveniment se va menttiona:
număr de circulatie;
număr identificare autovehicul – permanent;
data expirării inspectiei tehnice periodice (ITP).
96
Pe măsură ce se face descrierea echipamentului de muncă, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
i.3) descrierea detaliată a împrejurărilor
Pe măsură ce se face descrierea detaliată a împrejurărilor, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
i.4) descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
Pentru un eveniment de circulatie descrierea se poate face analizându-se:
procesul verbal de constatare la fata locului întocmit de către IJP, schita producerii evenimentului, planse fotografice, declaratii etc.
diagrama cronotahograf, în cazul pentru autovehiculele de transport marfă de peste 3,5 tone sau călători cu mai mult de 9 locuri implicate în eveniment, pentru aprecierea regimul de viteză în momentul impactului, precum si pentru timpii de conducere si odihnă ai conducătorilor auto până la momentul producerii impactului.
Pe măsură ce se face descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare care certifică aspectele descrise.
j) urmările evenimentului si/sau urmările suferite de persoanele accidentate:
– urmările se vor completa pentru toate persoanele care au suferit o
accidentare ca urmare a producerii evenimentului;
– în toate cazurile se vor mentiona si avariile suferite de echipamentele de
muncă implicate în eveniment.
Consemnarea urmărilor evenimentului si/sau urmărilor suferite de persoanele accidentate, se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare de unde au fost preluate.
k) cauza producerii evenimentului;
Faptele care sunt considerate ca fiind cauza producerii evenimentului se pot retine în sarcina unui lucrător numai în cazul în care angajatorul a făcut dovada că si-a respectat obligatia de a implementa măsurile prevăzute la art. 7,alin. (1) si (2), respectiv:
a) asigurarea securitătii si protectia sănătătii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitătii si sănătătii în munca.
-în conditiile în care s-a tinut seama de modificarea conditiilor, si pentru îmbunătătirea situatiilor existente, în conformitate cu principiile generale de prevenire mentionate la art. 7, alin. (3):
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuării efectelor acestora asupra sănătătii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protectie colectivă fata de măsurile de protectie individuală;
i) furnizarea de instructiuni corespunzătoare lucrătorilor.
97
În formularea cauzei se vor elimina confuziile între cauză si efect, care se fac în mod curent (exemplu: nu poate fi cauză căderea de la înăltime. Acesta este efectul. Cauza poate fi: neacordarea echipamentului individual de protectie adecvat lucrului la înăltime, neutilizarea echipamentului individual de protectie pus la dispozitie de angajator, neluarea măsurilor de îngrădire si semnalizate
pentru golurile existente, stabilirea unei sarcini de muncă pentru un lucrător care nu era apt să lucreze la înăltime, utilizarea unor schele necorespunzătoare etc.
Pentru evenimentele de circulatie:
– cauza producerii acestor evenimente de circulatie va fi stabilită de către organele abilitate ale Ministerul Apararii Interne care, în conformitate cu art. 1, alin. 3, OUG 195/2002, sunt autorităti competente în domeniul circulatiei pe drumurile publice.
– fac exceptie situatia în care există, ca anexa la dosar, un raport de expertiză al unui expert tehnic judiciar referitor la modul în care s-a produs evenimentul sau o hotărâre definitivă si irevocabilă a unei instante de judecată, si se poate stabili explicit cauza producerii evenimentului.
Faptele considerate ca fiind cauza producerii evenimentului vor fi descrise si se va face trimitere la prevederile legale, la măsurile de securitate si sănătate în muncă sau la ori ce alte reglementări în
domeniu securitătii si sănătătii în muncă care au încălcate, cu redarea integrala a textului acestora.
Pentru măsurile de securitate si sănătate în muncă luate de angajator se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare din care au fost preluate.
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
Pentru faptele considerate ca au concurat la producerea evenimentului vor fi descrise si se va face trimitere la prevederile legale, la măsurile de securitate si sănătate în muncă sau la ori ce alte reglementări în domeniu securitătii si sănătătii în muncă care au încălcate, cu redarea integrala a textului acestora.
Pentru măsurile de securitate si sănătate în muncă luate de angajator se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare din care au fost preluate.
alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
Se va analiza, în situatia în care nu s-a făcut referire în capitolele anterioare:
modul în care angajatorul a asigurat organizarea activitătii de prevenire si protectie în unitatea si/sau întreprinderea sa, respectiv numirea lucrătorului /lucrătorilor desemnati, organizarea serviciului intern, contractul si modul în care se colaborează cu serviciul/serviciile externe(inclusiv dacă serviciul extern este autorizat – copie după Certificatul de Abilitare si respectă conditiile de autorizare);
existenta evaluării riscurilor pentru locul/locurile de muncă în care îsi desfăsoară activitatea victima/victimele si analizarea acestei evaluări;
modul în care a fot realizat planul de prevenire si protectie;
dacă au fost stabilite pentru lucrători, prin fisa postului, atributiile si răspunderile ce le revin în domeniul securitătii si sănătătii în munca, corespunzător functiilor exercitate;
dacă au fost elaborate instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor de securitate si sănătate în munca, tinând seama de particularitătile activitătilor si ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
dacă s-a asigurat si s-a controlat cunoasterea si aplicarea de către toti lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale în domeniul securitătii si sănătătii în munca, prin lucrătorii desemnati, prin propria competentă sau prinservicii externe;
dacă s-a asigurat informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum si asupra măsurilor de prevenire si de protectie necesare;
98
dacă există o evidenta a zonelor cu risc ridicat si specific;
dacă se asigură functionarea permanentă si corectă a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de măsura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfăsurarea proceselor tehnologice;
măsurile luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor, respectiv: stabilirea legăturilor necesare cu serviciile specializate, desemnarea lucrătorilor care aplică măsurile de prim ajutor, instruirea acestor lucrători si dotarea cu echipament adecvat;
verificarea măsurilor dispuse în cazul evenimentelor care initial au produs accidente de muncă cu incapacitate temporară de muncă si ulterior victima a fost încadrată într-un grad de invaliditate sau a decedat.
supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor.
Pentru lucrătorii care conduc autovehiculele rutiere, în completarea sarcinilor de muncă, se vor identifica deficiente legate de:
lipsa deciziei angajatorului prin care sunt nominalizati lucrătorii care conduc autovehicule rutiere în completarea sarcinilor de muncă sau necompletarea fisei postului cu atributiuni privind conducerea autovehiculelor rutiere;
neinstruirea adecvată privind conducerea autovehiculelor rutiere pe drumurile publice a acestei categorii de personal;
completarea incorectă a fisei de identificare a factorilor de risc profesional, respectiv ignorarea rubricii – conduce autovehiculele institutiei, pentru ca medicul de medicina muncii să poată evalua corect dacă lucrătorul corespunde sarcinilor de munca pe care urmează să le execute;
lipsa ordinului de deplasare eliberate de către angajator înainte de plecarea în cursă,completarea foii de parcurs fără a se face mentiuni privind starea tehnică a autovehiculului.
Pentru lucrătorii angajati ca soferi de marfă sau persoane, se vor identifica si alte deficiente privind:
– lipsa permisului de conducere valabil, a certificatului de competentă sau a atestatului profesional (neautorizarea meseriilor):
– completarea foii de parcurs fără a se face mentiuni privind starea tehnică a autovehiculului;
– neefectuarea supravegherii medicale adecvate, la angajare si periodic, în conformitate cu H.G. nr. 355/2007, a acestei categorii de personal;
– deficiente legate de montarea si utilizarea dispozitivelor cronotahograf;
– deficiente legate respectarea timpilor de odihnă si conducere ale conducătorilor auto.
Pentru toate faptele constatate, care nu au o legătură de cauzalitate cu producerea evenimentului se va face descrierea si se va face trimitere la prevederile legale, la măsurile de securitate si sănătate în muncă sau la ori ce alte reglementări în domeniu securitătii si sănătătii în muncă care au încălcate,
cu redarea integrala a textului acestora.
Pentru măsurile de securitate si sănătate în muncă luate de angajator se vor face trimiteri la anexele din dosarul de cercetare din care au fost preluate.
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si m);
– se vor nominaliza persoanele si se vor mentiona faptele pentru care se fac răspunzătoare, conform descrieri făcute la capitolele anterioare;
– pentru faptele care constituie abatere de la prevederile legale, de la măsurile de securitate si sănătate în muncă sau de la orice alte reglementări în domeniu securitătii si sănătătii în muncă, se va face coroborarea cu prevederile legale care sanctionează contraventional faptele, cu redarea integrală a textului acestora.
o) sanctiunile contraventionale aplicate;
99
Toate deficientele vor fi sanctionate în conformitate cu legislatia din domeniul securitătii si sănătătii în muncă si O.G. nr. 2/2001.
p) propuneri pentru cercetare penală;
Propunerea se va face întemeiat si numai în situatiile în care se constată că faptele comise de o persoană au creat un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnăvire profesională si pot fi încadrate în prevederile art. 37 si art. 38 din Legea nr. 319/2006, după cum urmează:
– se va descrie fapta retinută în sarcina persoanei, precizându-se măsurile legale de securitate si sănătate în muncă care nu a fost luate sau nu a fost respectate prin comiterea faptei, precum si pericolul grav si iminent creat;
– se vor mentiona prevederile legislative sau documentele din dosar în care sunt stipulate îndatoririle persoanei de a lua sau de a respecta măsurile legale de securitate si sănătate în muncă, cu redarea integrală a textului acestora;
– se va face coroborarea cu art. 37 sau art. 38 din Legea nr. 319/2006, cu redarea integrală a textului, si se face mentiunea că, în conditiile enuntate, se propune continuarea cercetării sub aspect penal.
q) caracterul accidentului;
Caracterul accidentului se va stabili în detaliu, pentru fiecare victimă a evenimentului, ca:
accident de muncă sau în afara muncii, în baza prevederilor art. 5. lit. g)din Legea nr. 319/2006.
Se va clasifica:
– în baza prevederilor art. 31 din Legea nr. 319/2006, ca accident de
muncă:= care a produs incapacitate temporară de munca;
– si , după caz, în baza prevederilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, ca accident de muncă:
= de circulatie;
= de traseu.
r) angajatorul care înregistrează accidentul de munca sau incidentul periculos;
Conform celor stabilite la capitolele …………. din procesul verbal de cercetare si în conformitate cu prevederile art. 32., alin (1) din Legea nr. 319/2006 si prevederile art. ……… din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, accidentul/accidentele de muncă suferite de numitul/numitii ………………………………………………se înregistrează de S.C. …………………………………………………………si se raportează de către inspectoratul teritorial de muncă, precum si la asigurător, potrivit prevederile art. 32., alin (2) din Legea nr. 319/2006
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
– pentru toate deficientele consemnate la capitolele anterioare se vor dispune măsuri;
– pentru toate măsurile dispuse se va stabili:
= termenul de aducere la îndeplinire;
= cine răspunde pentru aducea la îndeplinire a măsurilor;
se prevede măsură de revizuire a evaluării riscurilor cu privire la securitatea si sănătatea în muncă conform prevederilor punctului 8. din H.G. nr. 955/2010;
100
– se prevede măsură de revizuire a planului de prevenire si protectie, conform prevederilor punctului 31. din H.G. nr. 955/2010.
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea măsurilor prevăzute la lit. s);
Termenul la care conducerea persoanei juridice va raporta modul în care a realizat măsurile dispuse se va stabili începând de la data la care conducerii persoanei juridice i s-a adus la cunostinŃă procesul verbal de cercetare a evenimentului.
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
Se vor avea în vedere prevederile H.G. nr. 955/2010 de modificare si completare a Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006.
v) numele si semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul administratorului firmei;
Anexa nr.7- Model de Contract individual de munca
S.C. __________________ S.R.L.
CUI _____________________
C O N T R A C T I N D I V I D U A L D E M U N C Ă
încheiat si înregistrat sub nr. ……….…/…….…………..în registrul general de evidentă a salariatilor
A. Părtile contractului
Angajator – Persoana juridică/fizică ………………………………………………………….., cu
sediul/domiciliul în ……………………………………………………………………….……,
înregistrată la registrul comertului/autoritătile administratiei publice din …………………….., sub
numărul……………., cod fiscal………….……….., telefon ………………….., reprezentată legal
prin …………………………..…………., în calitate de ..………………………………………….,
si
salariatul/salariata – domnul/doamna ……..………………………………………………,
domiciliat(ă) în localitatea …………………………………, str. .…………………………………….. nr.
……………, judetul …………………..……, posesor/posesoare al/a buletinului/cărtii de
identitate/pasaportului seria …….…………, nr. …..………..……………., eliberat/eliberată de
…………………………………… la data de ………………….., CNP …………………………………..,
autorizatie de munca/permis sedere in scop de munca seria ……..… nr. ………..……… din
data…………..………,
am încheiat prezentul contract individual de muncă în următoarele conditii asupra cărora
am convenit:
B.Obiectul contractului:…………………………………………………………………………
C. Durata contractului:
a) nedeterminată, salariat-ul/salariata ……..……………………………….. urmând să înceapă
activitatea la data de …………………..;
b) determinată, de …………..luni, pe perioada cuprinsă între data de
…..…………………………………. si data de ………………../pe perioada suspendării contractului
individual de muncă al titularului de post.
D. Locul de muncă
1. Activitatea se desfăsoară la (sectie/atelier/birou/serviciu/compartiment, etc.)
………………… …………………………………………din sediul social/punct de lucru/alt
loc de munca organizat al angajatorului …………………….. .
2. În lipsa unui loc de muncă fix salariatul va desfăsura activitatea
astfel:………………………………..
E. Felul muncii
Functia/meseria ……..…………………………………………. conform Clasificării Ocupatiilor
din România; 101
F. Atributiile postului
Atributiile postului sunt prevăzute în fisa postului, anexă la contractul individual de
muncă.
F1. Criteriile de evaluare a activitătii profesionale a salariatului:
………………………………………………………………………………………………
G. Conditii de muncă:
1. Activitatea se desfăsoară în conditii grele, vătămătoare sau periculoase, potrivit Legii
nr. 31/1991
2. Activitatea prestată se desfăsoară în conditii normale/deosebite/speciale de muncă, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările
ulterioare
H. Durata muncii:
1. O normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de ………. ore/zi ……….. ore/săptămână.
a). Repartizarea programului de lucru se face după cum urmează ……………………. (ore zi/ore noapte/inegal);
b). Programul de lucru se poate modifica în conditiile regulamentului intern/contractului colectiv de muncă aplicabil.
2. O fractiune de normă de …… ore/zi , ore/săptămână…………………….
a). Repartizarea programului de lucru se face după cum urmează:…………………….(ore zi/ore noapte);
b). Programul de lucru se poate modifica în conditiile regulamentului intern/contractului colectiv de muncă aplicabil.
b1). Prestatii suplimentare in bani …………………
b2). Modalitatea prestatiilor suplimentare in natura …………………….. .
c). Nu se vor efectua ore suplimentare cu exceptia cazurilor de fortă majoră sau pentru
alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecintelor
acestora.
I. Concediul
Durata concediului anual de odihnă este de ………. zile lucrătoare, în raport cu durata muncii (normă întreagă, fractiune de normă).
De asemenea, beneficiază de un concediu suplimentar de …………………….
J. Salarizare:
1. Salariul de bază lunar brut: …..………………………………….. lei;
2. Alte elemente constitutive:
a). sporuri ……………………….………………;
b). indemnizatii …………………………..…;
c). alte adaosuri…………………………….;
3. Orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.
4. Data/datele la care se plăteste salariul este/sunt ……………………. .
K. Drepturi si obligatii ale părtilor privind sănătatea si securitatea în muncă:
a).echipament individual de protectie …………………………………;
b).echipament individual de lucru ………………………………………;
c).materiale igienico-sanitare ……………………………………………;
d).alimentatie de protectie ……………………………….…;
e).alte drepturi si obligatii privind sănătatea si securitatea în muncă
………………………………….. .
102
L. Alte clauze:
a). perioada de proba este de ………………………………………zile calendaristice;
b). perioada de preaviz în cazul concedierii este de ………………………zile lucrătoare,
conform Legii nr. 53/2003 – Codul muncii sau contractului colectiv de muncă;
c). perioada de preaviz în cazul demisiei este de ……………….…zile lucrătoare,
conform Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările si completările ulterioare sau
Contractului colectiv de muncă aplicabil;
d). în cazul în care salariatul urmează să-si desfăsoare activitatea în străinătate, informatiile prevăzute la art.18 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii se vor regăsi si în contractul individual de muncă;
e). alte clauze.
M. Drepturi si obligatii generale ale părtilor:
1. Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic si săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la securitate si sănătate în muncă;
f) dreptul la acces la formare profesională.
2. Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atributiile ce îi revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de fidelitate fată de angajator în executarea atributiilor de serviciu;
d) obligatia de a respecta măsurile de securitate si sănătate a muncii în unitate;
e) obligatia de a respecta secretul de serviciu.
3. Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitătii lor;
b) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
c) să constate săvârsirea abaterilor disciplinare si să aplice sanctiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil si regulamentului intern.
d) sa stabilească obiectivele de performanta individuala a salariatului;
4. Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligatii:
a) să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, anterior începerii activitatii;
a1) să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din lege;
b) să asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea
normelor de muncă si conditiile corespunzătoare de muncă;
c) să informeze salariatul asupra conditiilor de muncă si asupra elementelor care privesc
desfăsurarea relatiilor de muncă;
d) să elibereze, la cerere, un document care sa ateste calitatea de salariat a solicitantului,
respectiv activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in
meserie si specialitate;
e) să asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatului;
N. Dispozitii finale
Prevederile prezentului contract individual de muncă se completează cu dispozitiile Legii
nr. 53/2003 – Codul Muncii si ale contractului colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivelul
angajatorului/grupului de angajatori/ramurii/national, înregistrat sub nr.
………………./……………………..…… la Inspectoratul Teritorial de Munca a
judetului/municipiului ………………….…/Ministerul Muncii si Solidaritătii sociale.
103
Orice modificare privind clauzele contractuale în timpul executării contractului individual
de muncă impune încheierea unui act aditional la contract, conform dispozitiilor legale, cu
exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevăzuta in mod expres de lege.
Prezentul contract individual de muncă s-a încheiat în două exemplare, câte unul pentru
fiecare parte.
O. Conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea prezentului contract individual de muncă sunt solutionate de către instanta judecătorească competentă material si teritorial, potrivit legii.
Angajator, Salariat,
………….………………….…
Semnatura………………
Data
…………………….
Reprezentant legal,
…………………………….….
Pe data …………………………. prezentul contract încetează in temeiul art. …………….. din Legea nr. 53-2003 – Codul Muncii, cu modificările si completările ulterioare în urma îndeplinirii
procedurii legale.
104
Bibliografie
Lucrari:
Alexandru Athanasiu,Magda Volonciu,Raluca Dimitriu,Nicolae Popescu,"Consilier Legislatia Muncii",Editura Rentrop & Straton,Bucuresti;
Athanasiu Alexandru,Dima Luminita, "Dreptul muncii",Editura ALL Beck,Bucuresti,2005;
Beligradeanu Serban,Gheorghe Mohanu,"Dreptul muncii",Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1978;
Beligradeanu Serban,Stefanescu Ion Traian,"Dictionar de drept al muncii",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1997;
Beligradeanu Serban, "Legislatia muncii comentata",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1990-2000;
Belu Constantin,"Dreptul muncii si protectiei sociale",Editura Cugero Tigero,Craiova,1995;
Brehoi Gheorghe,Andrei Popescu,Ion Traian Stefanescu,"Dreptul muncii.Elemente fundamentale",Editura Fundatiei "Romania de maine",Bucuresti,1994;
Calinoiu Constanta,"Jurisdictia muncii",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1998;
Children at Risk in Central and Eastern Europe:Perils and Promises, Regional Monitoring Report nr.4,UNICEF,1997;
Chivu I.,Garcia Sanchez, A.Lefter,,V.Popescu,D. Ramossi M. ,"Managementul resurselor umane in intreprinderile mici si mijlocii",Editura Economica,Bucuresti,2001;
Constantinescu M.,"Competenta sociala si competenta profesionala",Editura Economica,Bucuresti,2004;
Costea Ana Maria Vlasceanu,Claudia Ana MOARCAS, "Dreptul individual al muncii",Editura C.H.Beck,Bucuresti,2010;
Dascalescu Aurelia,"Costul accidentelor de munca",Editura Atlas Press,Bucuresti,2007;
Dumitru V.Firoiu,"Dreptul muncii si securitatii sociale",Editura Argonaut,Cluj-Napoca,1999;
Dascalescu Aurelia,Stefan Pece,Octavian Ruscu, "Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare si de imbolnavire la locurile de munca",Editura Humanitas,Bucuresti,1998;
Doron F.Parot,"Dictionar de psihologie"Editura Humanitas,Bucuresti,1999;
Gheoghe Filip,Liviu Filip,"Dreptul muncii si securitatii sociale",Editura Neuron,Focsani,1996;
105
Ghimpu Sanda,Ion Traian Stefanescu,Serban Beligradeanu,Gheorghe Mohanu,"Dreptul muncii",Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1978;
Geledan A.,Bremond J.,"Dictionar economic si social",Editura Expert,Bucuresti,1995;
Hondt TH.,A. Littlefield,Adams,Totowa,Editura New Jersey,1972;
T.C. Medeanu,"Intelesul notiunii "accident de munca" in legislatia romana", in Revista "Dreptul", cu numarul 7/1998;
Popescu Andrei,"Dreptul international si european al muncii ",Editura C.H.Beck,Bucuresti,2008
Rotaru Florentina,Uta Lucia,Cristescu Simona,"Dreptul muncii",Editura Hamangiu,Bucuresti,2009;
Ion Traian Stefanescu, "Consideratii in legatura cu Legea nr.90/1996 a protectiei muncii", lucrare publicata in Revista Dreptul nr.11/1996;
Ion Traian Stefanescu,"Dreptul muncii.Realitati si tendinte",lucrare publicata in Revista Dreptul nr.11/2000;
Stefanescu Traian Ion,'Tratat teoretic si practic de drept al muncii",Editura Universul Juridic,Bucuresti,2010;
Ticlea Alexandru,"Tratatul de dreptul muncii",Editura Universul Juridic,Bucuresti,2007;
Vladu M.,Urs Ion,"Conditiile existentei vietii",Bucuresti,1999;
Voiculescu Nicolae,"Drept comunitar al muncii",Editura Wolters Kluwer,Bucuresti,2009;
Zamfir C.,L.Vlasceanu,"Dictionar de sociologie",Editura Babel,Bucuresti,1993;
Legislatie:
a)interna:
Constitutia Romaniei;
Codul Muncii;
Legea 90/1996;
Legea 108/1999;
Legea 155/2000;
Legea 177/2000;
Legea 202/2002;
Legea 319/2006;
Legea 320/2001;
Legea 346/2002;
106
Legea 436/2001;
O.UG. nr.16/2000;
O.U.G. nr.96/2003;
O.U.G. nr.99/2000;
O.U.G. nr.137/2000;
O.G. nr.2/2001;
O.G. nr.19/1992;
H.G. nr.167/1992;
H.G. nr.355/2007;
H.G. nr.600/2007;
H.G. nr.955/2010;
H.G. nr.971/2006;
H.G. Nr1425/2006;
H.G. nr.2896/1996;
Norme metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca,aprobata de H.G.nr.1425/2006.
Norme metodologice de aplicare a Legii nr.90/1996,privind protectia muncii;
Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002;
Ordinul nr.288/1996;
b)europeana:
Tratatele constitutive ale Uniunii Europene;
Directivele Uniunii Europene la Portalul oficial al Uniunii Europene, www.europa.eu;
Portalul legislativ al Uniunii Europene,www.eur-lex.europa.eu;
Codul european de securitate sociala;
Conventia europeana de securitate sociala;
Carta UE a drepturilor fundamentale ale lucratorilor;
Directiva cu numarul 89/391/CEE;
Directiva cu numarul 94/33/CEE;
107
Site-uri:
portalul oficial al Uniunii Europene,www.europa.eu;
portalul legislativ al Uniunii Europene, www.eur-lex.europa.eu;
www.curia.europa.eu;
www.osha.europa.eu;
www.legislatiamuncii.ro;
www.adevarul.ro;
www.juspedia.ro;
www.ziarulromanesc.net;
www.wallstreet.ro;
www.heidelbergcement.ro;
www.emm.ro;
www.timisoaraexpres.ro;
www.ssm-competivitate.inpm.ro;
www.scritude.com
www.google.ro/search imaginiaccidentedemunca
www.ssm-competivitate.inpm.ro
108
Opis
Prezenta lucrare contine 110 pagini de memoriu, 19 figuri, 13 tabele, 7 scheme si 7 anexe.
Data Predarii , Semnatura autorului,
109
Bibliografie
Lucrari:
Alexandru Athanasiu,Magda Volonciu,Raluca Dimitriu,Nicolae Popescu,"Consilier Legislatia Muncii",Editura Rentrop & Straton,Bucuresti;
Athanasiu Alexandru,Dima Luminita, "Dreptul muncii",Editura ALL Beck,Bucuresti,2005;
Beligradeanu Serban,Gheorghe Mohanu,"Dreptul muncii",Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1978;
Beligradeanu Serban,Stefanescu Ion Traian,"Dictionar de drept al muncii",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1997;
Beligradeanu Serban, "Legislatia muncii comentata",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1990-2000;
Belu Constantin,"Dreptul muncii si protectiei sociale",Editura Cugero Tigero,Craiova,1995;
Brehoi Gheorghe,Andrei Popescu,Ion Traian Stefanescu,"Dreptul muncii.Elemente fundamentale",Editura Fundatiei "Romania de maine",Bucuresti,1994;
Calinoiu Constanta,"Jurisdictia muncii",Editura Lumina Lex,Bucuresti,1998;
Children at Risk in Central and Eastern Europe:Perils and Promises, Regional Monitoring Report nr.4,UNICEF,1997;
Chivu I.,Garcia Sanchez, A.Lefter,,V.Popescu,D. Ramossi M. ,"Managementul resurselor umane in intreprinderile mici si mijlocii",Editura Economica,Bucuresti,2001;
Constantinescu M.,"Competenta sociala si competenta profesionala",Editura Economica,Bucuresti,2004;
Costea Ana Maria Vlasceanu,Claudia Ana MOARCAS, "Dreptul individual al muncii",Editura C.H.Beck,Bucuresti,2010;
Dascalescu Aurelia,"Costul accidentelor de munca",Editura Atlas Press,Bucuresti,2007;
Dumitru V.Firoiu,"Dreptul muncii si securitatii sociale",Editura Argonaut,Cluj-Napoca,1999;
Dascalescu Aurelia,Stefan Pece,Octavian Ruscu, "Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare si de imbolnavire la locurile de munca",Editura Humanitas,Bucuresti,1998;
Doron F.Parot,"Dictionar de psihologie"Editura Humanitas,Bucuresti,1999;
Gheoghe Filip,Liviu Filip,"Dreptul muncii si securitatii sociale",Editura Neuron,Focsani,1996;
2
Ghimpu Sanda,Ion Traian Stefanescu,Serban Beligradeanu,Gheorghe Mohanu,"Dreptul muncii",Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1978;
Geledan A.,Bremond J.,"Dictionar economic si social",Editura Expert,Bucuresti,1995;
Hondt TH.,A. Littlefield,Adams,Totowa,Editura New Jersey,1972;
T.C. Medeanu,"Intelesul notiunii "accident de munca" in legislatia romana", in Revista "Dreptul", cu numarul 7/1998;
Popescu Andrei,"Dreptul international si european al muncii ",Editura C.H.Beck,Bucuresti,2008
Rotaru Florentina,Uta Lucia,Cristescu Simona,"Dreptul muncii",Editura Hamangiu,Bucuresti,2009;
Ion Traian Stefanescu, "Consideratii in legatura cu Legea nr.90/1996 a protectiei muncii", lucrare publicata in Revista Dreptul nr.11/1996;
Ion Traian Stefanescu,"Dreptul muncii.Realitati si tendinte",lucrare publicata in Revista Dreptul nr.11/2000;
Stefanescu Traian Ion,'Tratat teoretic si practic de drept al muncii",Editura Universul Juridic,Bucuresti,2010;
Ticlea Alexandru,"Tratatul de dreptul muncii",Editura Universul Juridic,Bucuresti,2007;
Vladu M.,Urs Ion,"Conditiile existentei vietii",Bucuresti,1999;
Voiculescu Nicolae,"Drept comunitar al muncii",Editura Wolters Kluwer,Bucuresti,2009;
Zamfir C.,L.Vlasceanu,"Dictionar de sociologie",Editura Babel,Bucuresti,1993;
Legislatie:
a)interna:
Constitutia Romaniei;
Codul Muncii;
Legea 90/1996;
Legea 108/1999;
Legea 155/2000;
Legea 177/2000;
Legea 202/2002;
Legea 319/2006;
Legea 320/2001;
Legea 346/2002;
3
Legea 436/2001;
O.UG. nr.16/2000;
O.U.G. nr.96/2003;
O.U.G. nr.99/2000;
O.U.G. nr.137/2000;
O.G. nr.2/2001;
O.G. nr.19/1992;
H.G. nr.167/1992;
H.G. nr.355/2007;
H.G. nr.600/2007;
H.G. nr.955/2010;
H.G. nr.971/2006;
H.G. Nr1425/2006;
H.G. nr.2896/1996;
Norme metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca,aprobata de H.G.nr.1425/2006.
Norme metodologice de aplicare a Legii nr.90/1996,privind protectia muncii;
Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002;
Ordinul nr.288/1996;
b)europeana:
Tratatele constitutive ale Uniunii Europene;
Directivele Uniunii Europene la Portalul oficial al Uniunii Europene, www.europa.eu;
Portalul legislativ al Uniunii Europene,www.eur-lex.europa.eu;
Codul european de securitate sociala;
Conventia europeana de securitate sociala;
Carta UE a drepturilor fundamentale ale lucratorilor;
Directiva cu numarul 89/391/CEE;
Directiva cu numarul 94/33/CEE;
4
Site-uri:
portalul oficial al Uniunii Europene,www.europa.eu;
portalul legislativ al Uniunii Europene, www.eur-lex.europa.eu;
www.curia.europa.eu;
www.osha.europa.eu;
www.legislatiamuncii.ro;
www.adevarul.ro;
www.juspedia.ro;
www.ziarulromanesc.net;
www.wallstreet.ro;
www.heidelbergcement.ro;
www.emm.ro;
www.timisoaraexpres.ro;
www.ssm-competivitate.inpm.ro;
www.scritude.com
www.google.ro/search imaginiaccidentedemunca
www.ssm-competivitate.inpm.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Accidentul de Munca, Reglementarea Legala Si Practica (ID: 126142)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.