Acceptarea Succesiunii

CUPRINS:

INTRODUCERE

Succesiunea este apreciată ca una dintre cele mai importante instituții ale dreptului civil care este inseparabilă de modalitățile de dobîndire a dreptului de proprietate.

Proiectul de licență constituie o prezentare a instutuției opțiunii succesorale, reprezentată ca posibilitatea generală a moștenitorilor de a alege între acceptare sau renunțare la succesiune.

În domeniu acestei cercetări, ne-am pus ca scop să studiem calea constatării momentelor problematice, să identificăm soluțiile opțiunii de soluționare a litigiilor ce izvorăsc din dreptul de a dobîndi sau de a renunța la moștenire.

Actualitatea temei

Totalitatea reglementărilor dreptului civil includ un spectru larg a vieții omului. Care se începe încă înainte de naștere și se întinde pe parcursul vieții pînă la moarte.

Din punct de vedere juridic, decesul omului, duce la dispariția sa ca subiect de drept, titular de drepturi și obligații juridice.

În urma decesului, rămîn bunurile dobîndite pe tot parcursul vieții și mărește cercul persoanelor cu vocația succesorală, cu nașterea dreptului de obținere a succesiunii.

Din momentul în care bunurile reprezintă obiectul proprietății individuale, se admite posibilitatea de a căpăta pentru cauză de moarte bunurile defunctului.

Deschiderea succesiunii urmează a fi exercitată, în condițiile legii prin manifestarea liberă și neviciată a voinței persoanelor chemate la moștenire.

pentru dobîndirea de către succesibil averea succesorală rămasă după defunct, este necesară manifestarea acceptării succesiunii.

Posibilitatea de a alege între acceptare sau renunțare la succesiune poartă denumirea de opțiune succesorală.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale și nu poate fi privat de proprietatea sa decît în condițiile prevăzute de lege.

Scopul proiectului de licență

Scopul lucrării îl constituie identificarea și analiza comparative a problemelor și contradicțiilor existente în cadrul reglementărilor civile practica judiciară, pentru formularea soluțiilor posibile în domeniu opțiunii succesorale.

Obiectivele proiectului de licență

Pentru atingerea scopului și cercetarea aspectelor instituției acceptării sau renunțării la succesiune, vom realiza următoarele obiective:

Evidențierea instituției acceptării sau renunțării la succesiune în ipostaza legislației Republicii Moldova;

Analiza caracterelor juridice ale actului de opțiune succesorală;

Caracterizarea titularilor dreptului de opțiune succesorală și modul de exercitare a drepturilor;

Studierea termenelor, condițiilor și modalităților de exercitare a opțiunii succesorale și remarcarea problemelor ce apar în cadrul dreptului de acceptare sau renunțare la moștenire;

Studierea instituției de acceptare sau renunțare și consecințele ce apar în urma exercitării acestora;

Examinarea aspectului comparativ a instituției acceptării sau renunțării la succesiune în legislația Republicii Moldova cu cea din alte state.

Metodologia cercetării

În mare parte lucrările publicate cuprind un larg domeniu de învestigare științifică a studierii moștenirii în general, în toată complexitatea sa fără a-l analiza ca un process de sine stătător.

În cadrul elaborării prezentei lucrări, ca baza normativă națională au servit Constituția Republicii Moldova, Codul Familiei a Republicii Moldova, Codul Civil al Republicii Moldova, Legea Republicii Moldova cu privire la notariat și practica judiciară, Hotărîrile Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica aplicată de către instanțele judecătorești a legislației la examinarea cauzelor cu privire la succesiune.

Baza metodologică a acestei lucrări este formată din următoarele metode:

Metoda dialectică;

Metoda juridico- comparative;

Metoda de analiză și sinteza logică structural- sistematică;

Metoda istorică;

Metoda analizei documentelor;

Metoda comparative care permite analizarea opțiunii succesorale sub diverse aspecte.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a tezei și/sau a rezultatelor obținute

Rezultatele obținute în urma analizei comparative, teoretico-practice ale instituției opțiunii succesorale, pot contribui la studierea obiectivului drept civil și a compartimentului drept succesoral, iar cele expuse în lucrare pot servi ca support informational.

Sumarul compartimentelor proiectului de licență

Primul capitol al proiectului de licență, acceptarea succesiunii este compus din: noțiunea de opțiune succesorală și natura juridică; termenul de acceptare a succesiunii și prelungirea termenului; modalitățile de acceptare a succesiunii și efectele acceptării.

Al doilea capitol, renunțarea la opțiunea succesorală este compus din: noțiunea și modalitățile renunțării la opțiunea succesorală; termenul de renunțare la succesiune și efectele renunțării și expirării termenului de opțiune succesorală; confirmarea dreptului la moștenire și împărțirea moștenirii.

Al treilea capitol, este compus din studiu de caz cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

1. ACCEPTAREA SUCCESIUNII

1.1. Noțiunea de opțiune succesorală și natura juridică

Succesiunea constituie o verigă importantă a vieții sociale, fiind dependent de formele de proprietate și reprezintă una din modalități de dobîndire și transmitere a proprietății private.

Opțiunea succesorală este dreptul succesibilului de a alege în termen stabilit de lege, de a accepta sau de a renunța la moștenire.

Constituția Republicii Moldova prevede in alin. 6 art. 46, că dreptul la moștenire a proprietății private este garantat [1, art. 46].

Opțiunea succesorală este acel drept subiectiv născut la data decesului defunctului în persoana succesibililor acestui, de a alege între acceptarea pură și simplă sau sub beneficiu de inventor sau renunțarea la succesiune.

Act de opțiune succesorală este un act de dispoziție și trebuie să îndeplinească condițiile de fond și formă conform legii. În cazul acceptării, apare dreptul la succesiune care depinde de anumite condiții [29, 346].

Succesibilul trebuie să aibe capacitatea deplină de exercițiu, în cazul capacității restrînse este necesară reprezentarea din partea autorității tutelare.

Penru valabilitatea opțiunii succesorale este necesar să fie respectat liberal consimțămînt, obiectul și cauza actului juridic.

Obiectul succesiunii îl formează totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor ce sunt îndreptate asupra patrimoniului succesoral, care cuprinde drepturile și obligațiile succesibilului.

Succesiunea este considerate deschisă din momentul decesului defunctului, care se confirm prin înscrisul autentic eliberat de serviciul stării civile și confirm faptul decesului [2, art. 1516]. Termenul de exercitare a opțiunii succesorale este de 6 luni, care se începe de la data deschiderii succesiunii. Opțiunea succesorală produce efecte din ziua decesului defunctului.

Potrivit Codului Civil, „moștenirea” înseamnă procedura de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate (care a lăsat moștenirea) către succesorii săi. Acest termen nu include doar bunurile mobile și imobile pe care le primește succesorul, ci și datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înțeleagă că moștenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moștenirii, succesorul moștenește atât activul, cât și pasivul defunctului [33].

Problema de acceptare a moștenirii sau renunțare rămâne constant relevantă, pe de o parte, asigură transferul de proprietate de la defunctul către moștenitori, iar pe de altă parte această tranziție cauzează adesea litigii lungi și foarte complexe, inclusiv cu participarea instanțelor competente.

Moștenirea poate fi  realizată pe două căi: conform testamentului, adică moștenire testamentară, sau în temeiul legii, adică moștenire legală.

Moștenirea legală se aplică în cazul în care:

defunctul nu a lăsat nici un testament;

se declarată nulitatea testamentului;

succesorul testamentar este declarat nedemn.

Pot fi moștenitori, în cazul succesiunii:

a) testamentare, persoanele care erau în viață la momentul decesului celui ce a lăsat moștenirea, precum și cei care au fost concepuți în timpul vieții celui ce a lăsat moștenirea și s-au născut vii după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă sînt sau nu copii lui, precum și persoanele juridice care au capacitatea juridică civilă la momentul decesului celui ce a lăsat moștenirea;

b) legale, persoanele care se aflau în viață la momentul decesului celui ce a lăsat moștenirea, precum și copii celui ce a lăsat moștenirea concepuți în timpul vieții lui și născuți vii după decesul acestuia.

În cazul în care ceilalți moștenitori nu acceptă opțiunea succesorală, trebuie acceptată în partea rămasă din termenul de 6 luni, în cazul în care această parte este mai mică de 3 luni termenul se prelungește până la 3 luni (art. 1518 CC). Succesibilul, care timp de 6 luni, a neglijat să ia o hotărâre cu privire la acceptare este considerat definitiv și irevocabil ca fiind străin de moștenirea ce îi fusese atribuită în virtutea vocației sale legale, întocmai ca și cum ar fi renunțat.

Nimeni nu poate fi obligat să accepte sau să refuse moștenirea care i se cuvine dacă nu dorește aceasta benevol.Succesibilul are dreptul de a alege.

Acest drept este supus prescripției extinctive de 6 luni și nu îngrădește dreptul la moștenire. [25, p.40]

Codul Civil al Republicii Moldova art. 1516, alin. (3) sunt cunoscute două modalități de acceptare a succesiunii:

Prin depunerea la notar a declarației respective;

Prin intrarea în posesie de fapt a bunurilor moștenite.

Declararea acceptării succesiunii are ca efect survenirea efectelor juridice.

Potrivit art. 195 Codul Civil al Republicii Moldova, actul juridic civil este manifestarea de vonță a persoanelor fizice și juridice care sunt îndreptate spre nașterea, modificarea și stingerea obligațiilor civile.

Succesibilul formulează la notar declarația de acceptare sau renunțare la succesiune prin aceasta exprimînd voința sa.

Persoanele care dobîndesc în temeiul legii, în tot sau în parte, patrimoniul lăsat moștenire se numesc moștenitori, succesori, erezi sau urmași [6, art. 4].

Natura juridică a opțiunii succesorale

Opțiunea succesorală este un act juridic unilateral, volitiv, irevocabil, indivizibil, declarative de drepturi, nesusceptibil de modalități.

Act juridic unilateral

Alin. (1), art. 196 CCRM prevede că, actul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voință a unei singure persoane.

Dacă după caz sunt doi sau mai mulți meștenitori, fiecare în mod individual trebuie să depună declarații.

Moștenitorul nu poate accepta doar o parte din moștenire, fie că e vorba de o cotă sau de un anumit bun, aceasta fiind o consecință a unității patrimoniului și a succesiunii. Ca excepție, succesorul chemat să moștenească mai multe cote în temeiuri diferite poate să accepte cota parte și la fel poate renunța la ea.

În caz în care moștenitori sunt soțul și copilul minor, care nu a atins vîrsta de 14 ani al celui ce a lăsat succesiunea, urmează a fi depuse două declarații de opțiune succesorală. Una din numele copilului minor care va fi întocmită de reprezentant legal și a doua de către soțul defunctului [4, art. 35].

Act juridic voluntar

Fiecare persoană este în drept să accepte sau să respingă opțiunea succesorală. Succesibilul nu este obligat să motiveze alegerea sa.

Act juridic irevocabil

Cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării depuse la notar. O dată ce succesibilul a făcut o alegere și a depus-o la notar, aceasta nu mai poate fi modificată și va produce efecte juridice. Alegerea succesibilului produce efecte din momentul în care a fost depusă la notarul care duce procedura succesorală.

Patrimonial care a intrat in pos.

Patrimonial care a intrat in posesiunea succesibilului nu îl poate limita la dreptul de a renunța la această succesiune.

În practică sunt întîlnite două situații. Prima situație, în care succesibilul are hotărîrea judecătorească de prelungire a termenului de dobîndire a succesiunii și a doua situație în care succesibilul obține hotărîrea judecătorească privind constatarea faptului acceptării succesiunii.

Succesibilul nu este limitat în dreptul de a accepta sau renunța în situația în care instanța de judecată constată faptul acceptării, ci este limitat doar în cazul cînd depune cererea la notar.

Dacă cererea depusă la notar cu privire la eliberarea certificatului de moștenitor este depusă după expirarea termenului de opțiune succesorală, ea nu mai poate fi anulată.

Ireversibilitatea se aplică doar la declarații cu privire la renunțarea la succesiune.

Conform art. 1536 CCRM Irevocabilă se consideră și declarația de renunțare la succesiune.

Actul juridic indivizibil

Patrimoniul defunctului . – este bunul moștenit care constituie un întreg, o masă indivizibilă.

O succesiune  sau se acceptă integral, sau se respinge integral. Acceptarea parțială sau repudierea parțială nu este compatibilă cu principiul indivizibilității moștenirii

Este un act juridic declarativ de drepturi

Efectele juridice ale acceptării sau renunțării la succesiune potrivit art. 1539 CC RM survin în momentul deschiderii succesiunii.

Act juridic cu titlu gratuit

Act juridiс cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un folos fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. Alin. (1) art. 197 CCRM.

Act juridic pur si simplu, nesusceptibil

dreptul de optiune reprezintă dreptul absolut care nu este pasibil de abuz.

Succesibilul este obligat să demonstreze motivele care l-au determinat să accepte sau să renunțe la opțiunea succesorală. Actul de opțiune este un act juridic pentru valabilitatea căruia trebuie să provină de la o persoană capabilă și să fie lipsit de vicii.

1.2. Termenul de acceptare a succesiunii și prelungirea termenului

Termenul de acceptare a succesiunii este interval de timp, în care succesibilul își exprimă voința sa spre obținerea titlului de proprietate asupra cotei succesorale. În art. 1517 CC RM, este prevăzut termenul de acceptare a succesiunii de 6 luni, de la data deschiderii ei.

Dacă în acest termen succesibilul nu-și exprimă voința, se consideră că a renunțat la ea.

Momentul deschiderii succesiunii este considerat cel al decesului persoanei care a lăsat moștenire sau data în care rămîne definitive hotărîrea judecătorului cu privire la declararea morții lui [8, p. 220].

Totuși termenul de 6 luni este termenul de prescripție, expirarea acestui termen nu adduce la pierderea vocației succesorale. Succesibilul se va considera ca renunțător și nu strain de succesiune [22, p. 29].

Legislația Republicii Moldova în art. 1518 CC prevede un termen special în cazul în care toți succesibili renunță să accepte în interval de timp rămas din termenul stabilit.

În cazul în care acest termen este mai mic de 3 luni, el se va prelungi pînă la 3 luni.

Termenul de acceptare a opțiunii succesorale poate fi prelungit de instanța de judecată cu cel mult 6 luni.

În cazul omiterii termenului de acceptare de către unul din moștenitori, cu acordul celorlalți moștenitori ce au acceptat succesiunea în termenul legal, poate fi inclus fără a se adresa în instanța de judecată.

Momentul din care se calculează termenul de prescripție se calculează de la data deschiderii succesiunii.

După părerea noastră există două situații în care moștenitorul poate fi împiedicat de a se folosi de dreptul său de opțiune succesorală. Prima situație, în care succesibilul este împiedicat să exprime voința din cauza la forța majoră. În cazul forței majore, intervine suspendarea termenului de prescripție. A doua situație, în care succesibilul are motive temeinice ce l-au încurcat să-și exprime dreptul său de acceptare a opțiunii succesorale.

Cauza temeinică este considerată o împiedicare inevitabilă și imprevizibilă, ce nu depinde de voința succesibilului [11, p. 56].

În cazul transmisiei succesorale, termenul se calculează din data deschiderii succesiunii.

de judecată că au acceptat succesiunea.

La calcularea termenului sunt aplicate prevederile art. 264 din CCRM:

Alin. 2 Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.

Alin. (4) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acțiunea trebuie săvîrșită la o organizație, termenul expiră la ora cînd această organizație, în conformitate cu normele stabilite, încheie programul de lucru.

Documentele depuse la oficiile poștale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poștă transmiterea textului documentului prin teletip, fax și alte mijloace de comunicație [15, p. 350].

In alin. (3) art.64 din Legea cu privire la notariat, moștenitorii care au omis termenul de acceptare a succesiunii pot fi incluși în certificatul de moștenitor cu consimțămîntul tuturor celorlalți moștenitori care au acceptat succesiunea în termen. Acest consimțămînt al moștenitorilor va fi prezentat în scris notarului pînă la eliberarea certificatului de moștenitor.

Dacă cel puțin unul din moștenitorii ce au acceptat succesiunea în termen legal nu exprimă acordul său, moștenitorul ce a omis termenul nu se va include în certificatul de moștenitor. Totuși moștenitorul poate pretinde la prelungirea termenului adresîndu-se în instanța de judecată.

Conform pct.55 din hotărîrea plenului CSJ al RM, se spune că, Reieșind din sensul art. 1519 alin.(1) din Codul civil, termenul de acceptare a succesiunii poate fi prelungit de către instanțele de judecată cu cel mult 6 luni de la data cînd au decăzut circumstanțele de imposibilitate de acceptare a succesiunii [31, art. 1519].

Instanța de judecată prin hotărîrea de prelungire a termenului de acceptare nu obligă notarul să elibereze certificatul de moștenitor, îl obligă să primească primească cererea și să explice motivul neeliberării certificatului de moștenitor.

1.3. Modalități de acceptare a succesiunii și efectele acceptării

Conform CCRM alin.(3) art.1516, succesiunea se consideră acceptată cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Acceptarea poate fi expresă ce se caracterizează printr-un act autentic cu semnătură. Nu este necesară o declarație categorică de acceptare a succesiunii fiind destul să fie înțeles din text faptul acceptării succesiunii.

Acceptarea tacită, în cazul în care succesibilul întreprinde acțiuni ca un adevărat stăpîn al bunului prin care ar putea să-l facă moștenitor.

Pentru ca actul de opțiune succesorală să nu fie lovit de nulitate, trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă.

Conform CCRM alin.(3) art.1516, succesiunea se consideră acceptată cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Sunt două modalități de acceptare a succesiunii:

a) prin depunerea la notar de la locul deschiderii succesiunii a declarației de acceptare a succesiunii:

1. Declarația de acceptare produce efecte doar atunci cînd a fost întocmită în scris și autentificată notarial.

2. Declarația trebuie depusă anume la notarul care duce procedura succesorală și nu orice alt notar [24, p. 56 ].

b) prin intrare in posesiunea a patrimoniului succesoral

În cazul în care declarația de acceptare a succesiunii a survenit în termenul de opțiune succesorală, atunci nu are nici o importanță dacă succesibilul a acceptat-o și prin ce modalități.

Acceptarea pură și simplă a moștenirii este acea modalitate de folosire a dreptului de opțiune succesorală care este compusă din exprimarea voinței moștenitorului de a primi pur și simplu succesiunea deschisă în favoarea sa, fără a uza de posibilitatea mai avantajoasă a acceptării acesteia sub beneficiu de inventar. [10, p. 323].

Prin acceptarea pură si simplă a mostenirii, succesibilul își întărește titlul de moștenitor și va fi obligat să răspundă pentru datoriile și sarcinile succesiunii, chiar dacă ele depășesc ca valoare activul moștenit.

Acceptarea poate fi voluntară sau forțată.

Acceptarea voluntară rezultă dintr-un act sau fapt juridic unilateral al succesibilului prin care iși consolideaza necondiționat calitatea de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii. Acceptarea voluntara poate fi expresă sau tacită.

Acceptarea voluntară (expresă sau tacită) poate fi făcută prin reprezentare, prin procură special în termenul legal de opțiune succesorală.

Efecte generale ale acceptării pure și simple a moștenirii:

a) consolidarea titlului de moștenitor

Acceptarea pură și simplă a moștenirii confirmă titlul de moștenitor al succesibilului în toate cazurile. Ca urmare a acceptării pure și simple, transmisiunea moștenirii, care a operat cu titlu provizoriu la momentul deschiderii succesiunii, se consolidează, devenind definitivă. Acest efect se produce retroactiv indiferent de momentul în care se realizeaza acceptarea în termenul de opțiune.

b) stingerea definitivă a dreptului de opțiune a succesibilului

Opțiunea succesorală este un act juridic irevocabil, de aceea prin efectul acceptării pure și simple succesibilul nu va putea reveni, in principiu, asupra opțiunii exprimate, dreptul său de opțiune stingîndu-se definitiv. Moștenitorul decade din dreptul de a renunța la moștenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventor [19, p. 162].

c) contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al moștenitorului, succesor universal sau cu titlu universal.

Ca urmare a acceptarii pure si  simple, moștenitorul răspunde personal pentru pasivul succesoral care depășește limitele activului averii moștenite.

Datoriile sau creanțele moștenitorului față de decujus se sting integral prin confuziune, dacă este singurul moștenitor și proporțional cu cota moștenită, dacă este comoștenitor; tot astfel încetează și drepturile reale – dezmembrăminte ale proprietății sau drepturi reale accesorii pe care moștenitorul le avea asupra unui bun moștenit sau pe care le avea de cujus asupra unui bun din patrimoniul moștenitorului – prin consolidare (uzufruct, uz, abitație), respectiv prin confuziune [15, p. 465].

Acceptanîd pur si simplu succesiunea, moștenitorul îi va lua locul lui de cujus în raporturile contractate de acesta din urma cu terții in timpul vietii. Astfel, terții vor putea opune moștenitorului excepțiile personale pe care le puteau invoca în contra lui de cujus (de exemplu, dacă moștenitorul revendica un bun al său pe care defunctul l-a vîndut unui terț – vînzarea lucrului altuia – terțul îi poate opune excepția de garanție.

Tot astfel, terțul chemat in judecată pentru a fi obligat să achite datoria față de moștenire, va putea opune în compensație o obligație personală a moștenitorului etc. In privința înscrisurilor sub semnătura privată ale defunctului, moștenitorul nu are calitatea de terț in sensul art. 1182 cod civil, ele fiindu-i opozabile înainte de a fi căpătat data certă.

Acceptarea este forțată în situațiile în care, cu titlu de sancțiune civilă, succesibilul este obligat să accepte succesiunea fără beneficiu de inventar (sau în care acceptarea este considerată de lege ca fiind făcută astfel ca urmare a faptului că moștenitorul s-a făcut vinovat de dosirea sau darea la o parte a unor bunuri succesorale.

Consecința acceptării pure și simple a succesiunii este aceea că între patrimoniul propriu al moștenitorului și patrimoniul dobândit prin succesiune se realizează, automat, o contopire, așa încât moștenitorul urmează să răspundă pentru datoriile și sarcinile succesiunii nu numai în limita valorilor dobândite (dacă pasivul succesoral ar întrece activul), ci și cu bunurile sale proprii [13, p. 24].

Efecte speciale ale acceptării forțate.

Efectele generale ale acceptării pure si simple se produc atît în cazul acceptării voluntare, cît și al celei forțate. Totuși, pentru că acceptarea forțată este o sancțiune civilă, legea prevede o dublă decăderea din drepturi a moștenitorului.

Acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, constă în exprimarea voinței moștenitorului de a accepta succesiunea deschisă în favoarea sa cu condiția beneficiului de inventar. Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act solemn și expres.

Moștenirea sub beneficiu de inventar poate fi acceptată de moștenitori legali și legatari cu titlu universal.

Acceptarea se realizează printr-o declarație dată în acest sens la notar, care o va nota în registrul destinat actelor de renunțare la succesiune, și prin efectuarea, în condițiile legii, a unui inventar fidel și exact al bunurilor succesorale. 

Moștenitorul va răspunde pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai în limita valorii bunurilor pe care le-a dobândit și doar cu acestea chiar dacă, eventual, pasivul succesoral ar întrece activul. În acest fel, succesorul își protejează dreptul asupra propriilor bunuri [7, p. 243].

Acceptarea sub beneficiu de inventar este, în principiu, facultativă, putându-se renunța la ea chiar după ce a fost efectuata.

Prin excepție, acceptarea sub beneficiu de inventar este obligatorie sau va fi socotită ca fiind făcută astfel, dacă:

a) printre succesibili există sau aceștia sunt în exclusivitate persoane minore sau puse sub interdicție judecătorească

b) moștenitorii succesibilului decedat înainte de a-și fi exercitat dreptul de opțiune nu se înțeleg cu privire la modul de exercitare a acestuia;

c) succesiunea este vacantă.

2. RENUNȚAREA LA OPȚIUNEA SUCCESORALĂ

2.1. Noțiunea și modalitățile renunțării la opțiunea succesorală.

Din cele două posibilități pe care le are persoana cu vocația succesorală, rezultă că cel chemat la moștenire nu este obligat să accepte sau să renunțe la opțiunea succesorașă ce îi revine [26, p. 167].

Renunțarea la succesiune la fel cum în cazul acceptării trebuie să fie exprimată timp de 6 luni din momentul deschiderii succesiunii.

În comparașie cu acceptarea succesiunii,renunțarea la opțiunea succesorașă poate fi doar expresă. Acest fapt se caracterizează prin valabilitatea sad oar în cazul în care declarația cu privire la renunțare a fost depusă la notar, iar notarul a înregistrat-o în registru.

Înregistrarea trebuie să fie făcută la același notar la care ss-a deschis moștenirea, în caz contrar nu este valabil, adică lovit de nulitatea absolută. În cazul în care moștenitorul renunță la opțiunea succesorală este considerat că nici nu a fost în calitate de moștenitor, de aici reiese că titlul de moștenitor este desființat cu efect retroactive și se va considera persoana străină acestei moșteniri.

Renunțînd la moștenire, succesibilul pierde toate drepturile dar și obligațiile pe care era să le aibe față de bunul moștenit. Renunțarea poate fi făcută în folosul cuiva și fără indicarea în favoarea cui renunță.

Renunțarea la opțiunea succesorală este act juridic expres și solemn prin care succesibilul declară, în termen de prescripție că renunță la titlu de moștenitor, desființînd cu efect retroactiv și vocația devine străină de moștenire.

Din cele două posibilități pe care le are persoana cu vocația succesorală rezultă că nu este obligat să accepte sau să renunțe la opțiunea succesorală.

Renunțarea la succesiune la fel cum și în cazul acceptării trebuie să fie exprimată timp de 6 luni din momentul deschiderii succesiunii.

În comparație cu acceptarea succesiunii, renunțarea la opțiunea succesorală poate fi doar în mod expres. Acest fapt se caracterizează prin valabilitatea sa doar în cazul în care declarația cu privire la renunțarea a fost depusă la notar, iar notarul a înregistrat declarația în registru. Înregistrarea trebuie să fie făcută la același notar la care a fost deschisă moștenirea, în caz contrar nu este valabil. Adică lovit de nulitatea absolută.

În cazul în care moștenitorul renunță la opțiunea succesorală este considerat că nici nu a fost în calitate de moștenitor, de aici rezultă că titlul de moștenitor este desființat cu efect retroactiv și se va considera ca persoană străină acestei moșteniri.

Renunțînd la moștenire, succesibilul pierde toate drepturile dar și obligațiile pe care era să le aibe față de bunul moștenit.

Renunțarea poate fi făcută în folosul cuiva și fără indicarea în favoarea cui renunță. Dacă persoana care renunță este unicul moștenitor atunci moștenirea trece în folosul statului.

Renunțarea poate fi făcută doar în folosul moștenitorilor testamentari sau legali și în folosul statului sau persoanei juridice. Nici într-un caz în folosul persoanei care nu este moștenitor. O dată ce moștenitorul renunță la succesiune, nu mai poate reveni asupra opțiunii succesorale. Ca efect a renunțării, cel ce renunță nu beneficiază de nici un drept succesoral.

Actul de acceptare a succesiunii este ireversibil. Renunțarea nu poate fi parțială.

În cazul în care moștenitorul este cu capacitatea restrînsă, lipsit sau limitat de exercițiu, renunțarea se poate face în temeiul hotărîrii judecătorești [16, p. 223].

Renunțarea se face prin depunerea cererii notarului de la locul deschiderii succesiunii. După ce moștenitorul a depus la notar cererea de acceptare a succesiunii el nu mai poate depune cererea de renunșare. Dar în cazul în care acceptarea a avut loc de facto, prin intrarea în posesie, moștenitorul poate renunța la succesiune. Dacă moștenitorul renunță la succesiune, el nu mai poate reveni asupra opțiunii succesorale [17, p. 322].

Dacă există temeiuri, renunțarea la succesiune, ca și acceptarea, poate fi contestată de persoanele interesate. In conformitate cu art. 1538 CC, contestarea renunțării poate fi făcută în termen de 3 luni din momentul în care persoana interesată a aflat despre existența motivului care-i permite să conteste renunțarea. Recunoscând nevalabilitatea renunțării la succesiune, instanța de judecată va soluționa chestiunea cu privire la recunoașterea nulității totale sau parțiale a certificatului de moștenitor, eliberat de notar persoanei in favoarea cărei s-a renunțat.

Modalitățile renunțării la opțiunea succesorală.

 Renunțarea la succesiune este actul juridic unilateral, expres și solemn, prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, că renunță la titlul de moștenitor, desființând, cu efect retroactiv vocația sa succesorală și devenind străin de moștenire [12, p. 105].

Renunțarea poate fi făcută:

indicînd persoanele în folosul cărora renunță la succesiune

Conform alin. (2) art. 1526 din CC RM,  Moștenitorul poate renunța la moștenire în folosul altor moștenitori testamentari sau legali.

Hotărîrea nr. 13 din 03.10.2005 a Plenului CSJ, privind practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației la examinarea cauzelor despre succesiune.

Renunțarea în folosul altor persoane decît moștenitori legali sau testamentari nu se permite de lege. Nu se permite renunțarea sau acceptarea parțială la succesiune. Dacă moștenitorul renunță și nu indică în folosul cui o face, cota ce îi revine va majora cota moștenitorilor chemați la succesiunea legală care mai este numită acrescămîntul. Pentru ca să fie aplicată instituția acrescămîntului, moștenitorul trebuie să renunțe fără indicarea persoanei în favoarea cărei o face.

În legislație nu este stipulate modul în care această cotă va fi repartizată între moștenitori. Rezultă că cota succesorală se va repartiza în mod proportional între moștenitori.

Dacă moștenitorul renunță și indică în folosul cui o face, cot ace îi revinea va majora cota moștenitorilor chemați la succesiunea legală. Dar în situații în care patrimoniu succesoral este împărțit prin testament majorează cota lor. În cazul în care unicul moștenitor din clasa respective renunță la succesiune, aceasta va trece la moștenitori din altă clasă.

Reprezentantul din partea statului nu are dreptul să renunțe la succesiune. Declarația de renunțare este ireversibilă. Situația în care moștenitorul este persoana cu capacitatea de exercițiu restrînsă, renunțarea se face în baza hotărîrii judecătorești.

Conform art. 1533 CC RM, renunțarea la succesiune în favoarea celor chemați prin reprezentare se permite doar în cazul în care, în ziua deschiderii succesiunii persoana reprezentată ce trebuia să fie successor al celui ce a lăsat moștenirea nu va fi în viață sau în cazul în care succesorul chemat prin reprezentare este successor testamentar.

Conform alin. (2) art. 1451CC RM , Renunțarea moștenitorului testamentar la succesiune se admite în cazul în care acesta nu indică în favoarea cui renunță. Deci, norma limitează renunțarea în folosul altui moștenitor în cazul în care testatorul a substituit moștenitorul testamentar pentru cazul de renunțare [17, p. 24]. În cazul în care moștenitorii testamentari și rezervatari renunță la moștenire prin indicarea persoanei în favoarea cărei se renunță, actul de renunțare va fi lovit de nulitate absolute. Drept urmare, renunțarea în folosul altor persoan decît moștenitori nu se permite de lege. Renunțarea la succesiune în favoarea celor chemați prin reprezentare se permite, dacă la ziua deschiderii succesiunii, persoana reprezentată care trebuie să fie successor al celui ce a lăsat moștenirea nu va fi în viață.

Această prevedere, accentuează încă o data faptul că de la succesiune nu se poate renunța în favoarea unui moștenitor care nu culege în temeiul legii sau testamentului patrimonial succesoral.

2. fără indicarea persoanelor în folosul căreia se face renunțarea

Potrivit alin. (1) art. 1526 CC RM, Moștenitorul poate renunța la suuccesiune în folosul altor moștenitori fără indicarea persoanei în folosul cărei o face.

În conformitate cu art. 1530 CC RM, Dacă moștenitorul renunță la moștenire, dar nu declară în favoarea cui renunță, cota lui majorează cota moștenitorilor chemați la succesiune legală (acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul succesoral este împărțit prin testament, majorează cota moștenitorilor testamentari proporțional cotei lor dacă testamentul nu prevede altfel [34].

2.2. Termenul de renunțare la succesiune și efectele renunțării și expirării termenului de opțiune succesorală.

Termenul conform cărui moștenitorul poate renunța la succesiune este de 6 luni, din data deschiderii succesiunii, prevederile acestei poziții sunt stabilite în art. 1526 C.C.

În situația în care moștenitorul decedează pînă la expirarea termenului de renunțare la succesiune, termenul continuînd pînă la expirarea lui. Această prevedere este valabilă în cazul în care moștenitorul decedat nu reușește să declare acceptarea sau renunțarea pînă decedează.

În cazul renunțării nu se aplică hotărîrea de prelungire a termenului. De aici rezultă că în cazul aplicării termenului special de acceptare a succesiunii, în acest interval de timp moștenitorul nu va putea declara renunțarea la succesiune. În practică se întîlnesc cazuri în care moștenitorul obține hotărîrea instanței de judecată, de constatare a faptei acceptării a succesiunii sau hotărîrea de de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii.

O astfel de hotărîre nu poate împiedica moștenitorul să renunțe la succesiunea, chiar și în cazul în care a intrat în posesiune. Este de menționat că hotărîrea de constatare a acceptăriia succesiunii nu înlocuiește depunerea declarației la notar și constituie inadmisibilitatea renunțării la succesiune doar după ce a fost depusă la notar. Chiar și în situații în care instanța a prelungit termenul de acceptare a succesiunii, din motiv că hotărîrea nu produce efectele acceptării succesiunii, moștenitorul poate renunța la ea.

În cazul în care moștenitorul își schimbă opțiunea pînă la depunerea declarației la notar, moștenitorul nu poate depune declarația de renunțare la succesiune din motivul expirării termenului [3, art. 963].

Conform art.1537 CC RM, dacă moștenitorul a decedat pînă la expirarea termenului de renunțare la succesiune, aceasta continuă să curgă pînă la expirarea lui.

Hotărîrile de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii nu se aplică față de opțiunea de renunțare la succesiune și nu prelungește termenul dat [22, p. 29].

În practica notarială se întîlnesc situații în care moștenitorul obține hotărîrea instanței de judecată de constatare a faptului acceptării succesiunii sau de prelungire a termenului de accepare a succesiunii, și nu dorește să obțină moștenirea.

Hotărirea de constatare a faptului acceptării succesiunii nu înlocuiește depunerea declarației de acceptare a succesiunii la notar, prin care moștenitorul poate manifesta opțiunea că nu pretinde la succesiune, încît și art. 1535 CC RM menționează inadmisibilitatea renunțării la succesiune doar după depunerea cererii la notar.

Datele obligatorii pe care trebuie să le conțină declarația de renunțare la succesiune sunt regăsite în pct. 21 în Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale și completarea registrelor notariale [5, pct. 21].

Acestea sunt grupate în:

date despre persoana care lasă moștenirea, data decesului.

Date cu privire la cel ce renunță la moștenire, numele și domiciliul moștenitorului care renunță la succesiune.

Datele despre succesibilul, în dependență de caz, numele și prenumele moștenitorilor legali sau testamentari în favoarea căror renunță

Moștenitorul care acceptă succesiunea este cointeresat să ascundă faptul existenței unor alți moștenitori pentru obținerea cotei mai mari.

Solicitare de deschidere a procedurii succesorale.

Bunurile succesorale.

Încă un element obligatoriu al declarației este stabilit în pct. 26, este important să fie indicat numărul dosaruluisuccesoral și data recepționării de către notar în procedura căruia se află cazul.

Faptele pe care urmează să le explice în cadrul procedurii de autentificare, sunt stabilirea identității, verificarea capacității de exercițiu,verificaea conformității conținutului actului juridic cu intențiile reale ale succesibilului. În procedura de legalizare a semnăturii se aplică declarațiile despre neacceptare a succesiunii, dat fiind faptul că în rezultatul depunerii acestei declarații succesibilul nu pierde dreptul său de a pretinde pec ale judiciară la moștenire [30, p. 77].

Declarațiile și cererile care au fost supuse procedurii de legalizare sau autentificare notarială, fiind acte notariale, sunt supuse înscrierii în registru actelor notariale. În registru de evidență a dosarelor succesorale se înregistrează declarațiile de acceptare sau renunțare la succesiune, pretențiile creditorilor, cererile privind măsurilor pentru conservarea bunurilor succesorale.

În practica notarială se întîlnesc și situații, cînd moștenitorul obține hotărîrea instanței de judecată de constatare a faptului acceptării succesiunii sau de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii și ca urmare totuși nu dorește să accepte moștenirea.

Efectele expirării termenului de opțiune succesorală.

Ca urmare a renunțării, în condițiile legii, se desființează cu efect retroactiv vocația succesibilului, el devenind străin de succesiune.

De aici următoarele consecințe:

a)    Renunțătorul devine străin de orice drept succesoral, dar și de orice eventuale datorii sau sarcini ale moștenirii. Partea renunțătorului, atît activul cît și pasivul, revine comoștenitorilor sau se va deferi moștenitorilor subsecvenți acceptanți care o vor dobîndi, din momentul deschiderii succesiunii

b)    În caz de deces al renunțătorului, partea de moștenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii moștenitori, iar descendenții lui nu vor putea veni la moștenire prin reprezentare ci numai în nume propriu, în condițiile legii;

c)    Renunțătorul pierde și beneficiul sezinei la care a avut dreptul în calitate de rudă directă, descedendentă sau ascendentă, menținîndu-se însă actele conservatorii sau de administrație provizorie pe care moștenitorul le-a făcut înainte de respingerea succesiunii, chiar dacă renunțătorul nu avea calitatea de moștenitor sezinar;

d)    Creditorii renunțătorului nu au dreptul să urmărească patrimoniul succesoral, după cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul să urmărească bunurile din patrimoniul renunțătorului.
Cît timp termenul de prescripție de un an nu s-a împlinit, moștenitorul renunțător își poate retrage renunțarea, putînd apoi accepta valabil succesiunea [35].

Efectele renunțării la succesiune.

Efectele renunțării se produc dacă declarația de renunțare a fost înscrisă conform legii în registrul special de renunțări.

Acest efect al renunțării are următoarele consecințe:

renunțătorul pierde partea din moștenire la care are dreptul;

renunțătorul nu mai este obligat să achite datoriile și sarcinile celui ce a lăsat moștenirea [26, p. 139];

această parte din moștenire va reveni prin acrescământ coerezilor, iar în cazul în care renunțătorul era singur chemat la moștenire, aceasta trece la gradul următor [9, p. 123];

renunțătorul care a primit donații de la defunct, nemaiîntrunind în persoana sa calitatea de moștenitor și donator, nu mai este obligat la raport [21, p. 12];

renunțătorul pierde beneficiul sezinei la care a avut dreptul;

drepturile reale sau de creanță pe care succesibilul le avea împotriva defunctului sau pe care acesta din urmă le avea împotriva succesibilului și care se stinseseră la deschiderea succesiunii, prin confuziune sau consolidare, sunt readuse la viață [7, p. 119];

creditorii succesiunii pierd drepturile de a urmări bunurile din patrimoniul renunțătorului, iar creditorii acestuia nu pot urmări bunurile succesorale;

renunțătorul nu poate fi prezentat, descendenții săi culegând moștenirea în nume propriu.

Confirmarea dreptului la moștenire și împărțirea moștenirii.

Confirmarea dreptului la moștenire se face prin certificatul de moștenitor, care, potrivit art.1556 CC se eliberează de notarul de la locul deschiderii succesiunii, în baza cererii depuse de moștenitor.

Certificatul de moștenitor reprezintă înscrisul oficial, întocmit de notar, prin care se concretizează încheierea procedurii notariale și prin care se constată atât calitatea de succesor a celor care și – au consolidat vocația succesorală prin acceptarea moștenirii, cât și componența masei succesorale și întinderea drepturilor succesorale a fiecărui moștenitor [25, p. 66].

Notarul va elibera certificatul de moștenitor după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii.

Dacă notarul dispune de suficiente dovezi că, în afara persoanelor care solicită eliberarea certificatului, nu există alți moștenitori, el va putea eliberacertificatul de moștenitor și anterior scurgerii termenului de 6 luni [28, p. 50].

Certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă: data eliberării; notarul care îl eliberează; numele și ultimul domiciliu al defunctului; data decesului; mențiunea dacă moștenirea este legală sau testamentară; numele, calitatea și domiciliul moștenitorilor; bunurile succesorale; cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moștenitori.

Până la eliberarea certificatului, notarul va verifica faptul decesului celui ce a lăsat moștenirea, data și locul deschiderii succesiunii, faptul acceptării succesiunii, raporturile de rudenie, existența sau lipsa testamentului, componența masei succesorale și costul ei.

Moștenitorii legali lipsiți de posibilitatea de a prezenta documentele care confirmă raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel care a lăsat moștenirea, pot fi incluși în certificatul de moștenitor cu acordul în scris al tuturor celorlalți succesori care au acceptat succesiunea [24 p. 124].

Certificatul de moștenitor nu constituie un titlu de proprietate cu privire la bunurile din componența masei succesorale, însă face dovada deplină a calității de moștenitor și a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.

Persoanele care se consideră lezate în drepturi prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere anularea lui intentând o acțiune în instanță. în baza unei hotărâri judecătorești definitive, notarul va elibera un nou certificat de moștenitor.

Potrivit art. 1558 CC, dacă nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului sau determinarea acestuia necesită operațiuni de durată, notarul, la cererea moștenitorilor, eliberează certificat de calitate de moștenitor, care atestă doar calitatea de moștenitor și nu are valoarea unui certificat de moștenitor.

Acest document oferă posibilitatea titularului de a dobândi toate documentele necesare pentru a dovedi existența bunurilor succesorale. În cazul în care nu există moștenitori legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul va constata succesiunea vacantă și va elibera certificat de succesiune vacantă după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii [23, p. 53].

Împărțirea moștenirii.

Moștenitorii care au acceptat succesiunea devin coproprietari ai patrimoniului succesoral indiviz, fiecare din ei deținând dreptul la o cotă-parte ideală din patrimoniu. Cu excepția cazurilor în care moștenitorul este cu titlu particular și a moștenit un bun concret, nici unul dintre moștenitori nu este titular al bunurilor incluse în masa succesorală.

Coproprietatea succesorală se supune regimului juridic aplicabil coproprietății în general. Determinarea bunurilor concrete care trec în proprietatea fiecărui moștenitor se face prin partajul averii succesorale, care reprezintă operațiunea juridică prin care se încetează coproprietatea prin împărțirea în natură sau prin echivalent bănesc a bunurilor aflate în coproprietate. Potrivit art. 1560 CC, partajul averii succesorale se face prin acordul moștenitorilor după primirea certificatului de moștenitor.

Dacă locul de aflare a unui moștenitor nu este cunoscut, moștenitorii sunt obligați să întreprindă măsuri raționale pentru a-l găsi și a-l chema la partaj. în cazurile în care moștenitorul este conceput, partajul averii se va face doar după nașterea lui sau anterior nașterii, însă, separând cota ce i se cuvine moștenitorului conceput (art. 1568 CC).

Partajul se efectuează prin separarea în natură a cotei fiecărui moștenitor, dacă o astfel de separare este posibilă, nu afectează destinația economică și nu este interzisă.

Atunci când este imposibil de a împărți bunul în natură, partajul se va face potrivit regulilor instituite de art. 361 CC. Potrivit art. 1564 CC, averea al cărei partaj în natură va avea drept consecință pierderea sau diminuarea destinației sale economice se consideră indiviză, nu se supune partajului și devine proprietate comună pe cotepărți ideale, dacă prin acordul moștenitorilor care acceptă moștenirea nu se stabilește altfel.

Cel care lasă moștenirea poate stabili prin testament modul de partajare a averii succesorale sau poate încredința partajul unui executor testamentar. în acest caz împărțirea averii succesorale nu se va mai face prin acordul moștenitorilor. Decizia executorului testamentar cu privire la partaj nu este obligatorie pentru moștenitori doar în cazurile în care este evident inechitabilă.

Moștenitorii care consideră modul de partaj propus de executor inechitabil, ca și moștenitorii care nu pot ajunge la un acord referitor la partajul averii succesorale, pot cere partajarea averii de către instanța de judecată, care va realiza partajul, ținînd cont de caracterul averii, activitatea fiecărui moștenitor și alte circumstanțe concrete. În conformitate cu art. 1569 CC, moștenitorii pot stabili prin acordul lor atribuirea unuia din ei a unei cote succesorale majorate, în schimbul satisfacerii integrale de către acesta a tuturor creanțelor creditorilor.

Dacă la împărțirea moștenirii se constată că ansamblul cotelor stabilite prin testament depășește întregul patrimoniu succesoral, cota fiecărui moștenitor se reduce proporțional.

Codul civil al Republicii Moldova instituie reguli deosebite referitoare la partajul terenului agricol, lăsat moștenire.

Pornind de la prevederile art. 1565 CC, dacă terenul și tehnica agricolă au fost lăsate moștenire mai multor moștenitori (prin testament sau moștenire legală), acestea se vor împărți între moștenitori doar dacă partea de teren repartizată fiecăruia asigură existența unei gospodării viabile.

Dacă nici unul din moștenitori nu dorește să întemeieze o gospodărie, terenul împreună cu gospodăria țărănească situată pe el, poate fi vândut, cu acordul moștenitorilor, fiecare primind echivalentul în bani al cotei sale succesorale.

Terenul care nu poate fi împărțit în natură urmează a fi atribuit moștenitorului care locuiește în gospodăria țărănească și care, a administrat-o împreună cu cel care a lăsat moștenirea. În lipsa unui astfel de moștenitor, terenul se atribuie moștenitorului care poate și dorește să administreze gospodăria (ort. 1566 CC).

Moștenitorului care nu poate primi teren i se atribuie o cotă echivalentă din altă avere, iar dacă aceasta nu este suficientă, primește o compensație bănească.

Transmisia succesorală.

Transmisia succesorală operează atât în cazul succesiunii legale, cât și in cazul celei testamentare [16, p. 143].

În cazul în care moștenitorul decedat a lăsat testament, de tranmisie succesorală vor beneficia moștenitorii testamentari. În celelalte cazuri, dreptul de a accepta cota moștenitorului decedat aparține moștenitorilor legali ai acestuia.

Atît timp cît titularul trăiește patrimoniu lui nu poate fi transmis altei persoane ,doar după moartea titularului ele sunt transmise persoanei in viată.

Nu poate fi transmis prin transmisie succesorală dreptul moștenitorului rezervatar decedat asupra rezervei succesorale, care nu a reușit să fie acceptată, or, rezerva succesorală reprezintă un drept intuitu personae, care încetează o dată cu decesul titularului său.

Potrivit art. 1524, alin. 2 CC, refuzul de a accepta moștenirea prin transmisie succesorală are drept efect trecerea cotei respective la persoanele chemate să accepte moștenirea de rând cu moștenitorul decedat, deci cota succesorală a celui decedat se va împărți în mod egal între moștenitorii acestuia. Astfel moștenitorii au dreptul la acceptarea sau renunțarea la succesiune, iar în cazul ăn care renunță fără indicarea în folosul cui o face, cota ce îi revine va fi împărțită între toți moștenitori care au acceptat succesiunea.

Transmisia succesorală legală se bazează pe relațiile de rudenie dintre cel ce a lăsat moștenirea și moștenitorii lui. Rudenia reprezintă legătura de sînge bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

Dacă moștenitorul a decedat după deschiderea succesiunii, nereușind s-o accepte, dreptul de a primi cota succesorală trece la moștenitorii săi (transmisia succesorală). Succesorii moștenitorului decedat trebuie să accepte moștenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungește până la 3 luni (art. 1523, Cod civil).

Transmisia succesorală operează atât în cazul succesiunii legale, cât și în cazul celei testamentare. Dreptul de a accepta cota moștenitorului decedat trece la succesorii legali ai acestuia. Dacă moștenitorul decedat a lăsat testament, de transmisie vor beneficia moștenitorii testamentari [14, p. 66].

Considerăm că, transmisia succesorală nu ar trebui să se aplice atunci când un moștenitor rezervatar a decedat după deschiderea succesiunii, nereușind să o accepte. Aceasta regulă se justifică prin faptul că dreptul la o cotă din rezerva succesorală este un drept prevăzut de lege, care încetează odată cu decesul titularului său [32].

Transmisiunea poate fi cu titlu universal sau cu titlu particular.

Transmisiunea cu titlu universal- are ca obiect patrimoniu succesoral iar titularii dreptului sunt moștenitorii legali și legatari universali.

Transmisiunea cu titlu particular- are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile.

În cazul în care moștenitorul moare înaintea celui ce a lăsat moștenirea, succesorii prin intermediu instituției reprezentării. Reprezentarea succesorală prin efecte produse asigură egalitatea, în situații în care reprezentantul a decedat și în situații în care este nedemn.

Reprezentarea se aplică doar în cazul moștenirii descendenților și colateralilor. În cazul descendenților pînă la infinit. Colateralilor pînă la gradul al patrulea de rudenie inculiv. Colaterali privilegiați sunt nepoți de la frate și soră, strănepoți de la frate și soră și colaterali ordinari – verișori primari. Reprezentarea nu se aplică față de moștenirea testamentară. Nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moștenire s-a renunțat, a persoanei care a renunțat la moștenire precum și a nedemnului.

În cazul persoanei la a cărei moștenire s-a renunțat, reprezentarea presupune că moștenitorul a decedat înaintea celui ce a lăsat moștenirea. Moștenitorul prin reprezentare a depus declarația de renunțare la succesiune rămasă după decesul moștenitorului.

În cazul persoanei care a renunțat la moștenire, reprezentarea nu se aplică doar la un grad de rudenie.

În cazul nedemnului, în locul moștenitorului nedemn nu pot veni reprezentanți, dat fiind faptul că acesta nu culege succesiunea. Dacă testatorul dorește să-l dezmoștenească doar pe moștenitorul său legal fără afectarea drepturilor reprezentanților acestuia. Aceste cazuri exprese pot fi completate și cu alte situații de drept. Rezerva succesorală nu trece prin moștenie [27, p.14 ].

Specificul instituției reprezentării constă în faptul că în cadrul reprezentării toți reprezentanți repartizează cota succesorală a reprezentantului fără participarea altor moștenitori ai celui ce a lăsat succesiune. Reprezentarea succesorală este instituția care permite anumitor moștenitori legali să urce în gradul și în locul unui ascendant decedat anterior deschiderii succesiunii. Codul civil al RM prevede, dacă moștenitorul moare înaintea celui ce a lăsat moștenirea, succesorii prin intermediu instituției reprezentării culeg parte ace le revine.

Reprezentarea are efect de punerea reprezentanților în locul și dreptul reprezentantului. Ascendentul predecedat se numește reprezentat, iar moștenitorul care vine la moștenire prin reprezentare.

Pentru ca reprezentarea să poată opera este necesar respectarea anumitor condiții:

Persoana reprezentantă să fie decedată în momentul deschiderii succesiunii.

Locul persoanei reprezentate să fie util.

Reprezentantul să întrunească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de defunct, adică să aibe capacitatea succesorală, să nu fie nedemn față de cel ce a lăsat moștenirea, să nu fie renunțat la moștenire acestuia și să nu fie dezmoștenit de defunct.

Reprezentarea succesorală este o altă excepție de la principiu enunțat. Reprezentarea

succesorală este un privilegiu acordat de lege.

În virtutea căruia unul sau mai mulți moștenitori legali, în grad mai îndepărtat de rudenie cu defunctul, urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său.

Rudele defunctului cu vocația succesorală sunt împărțite în următoarele clase de moștenitori:

prima clasă, este formată din descendenți defunctului, adică copii din căsătorie, din afara căsătoriei și din adopție și urmașii acestora la infinit. Descendenții sunt chemați la moștenire în numele propriu sau prin reprezentare, beneficiază de rezervare legală, fiind moștenitori rezervatari.

a doua clasă, cuprinde ascendenții și privilegiați și colateralii privilegiați. Este o clasă mixtă, formată din ascendenți și colaterali defunctului care se numesc privilegiați pentru că sunt preferați față de alți ascendenți colaterali, numiți ordinari. Ascendenți privilegiați sunt părinții defunctului, adică tatăl și mama acestuia. În categoria colateralilor privilegiați intră frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora pînă la gradul patru de rudenie. Colateralii privilegiați pot fi reprezentați la moltenire de ascendenții lor, nu sunt moștenitori rezervatari, nu au sezină și nu sunt obligați la raportul donațiilor [18, p. 156].

clasa a treia, include ascendenții ordinari ai defunctului alții decît părinții, adică bunicii, străbunicii defunctului la infinit. este indifferent dacă rudenia dintre defunct și ascendenții săi izvorăsc din căsătorie, din afara ei sau din adopție. Colateralii ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu, nu și prin reprezentare.

clasa a patra, cuprinde colateralii ordinari ai defunctului, adică unchii, mătușile, verișorii primari, frați și surorile bunicilor. Indiferent de faptul dacă rudenia provine din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție.

Legislația Republicii Moldova, prevede libertatea testamentară în anumite cazuri deci dreptul testaorului de a avea la dispoziție întreg patrimoniu este limitat. Succesorii de clasa întîi inapți de muncă pot moșteni, indiferent de cele prevăzute în conținutul testamentului. Cel puțin o cotă parte din succesiune ce îi cuvine fiecărui în cazul rezervei succesorale.

Rezerva succesorală, este acea parte din patrimonial succesoral, care revine conform legii moștenitorilor de gradul întîi incapabili de muncă chiat și în cazuri în care testamentul prevede altfel. Rezerva succesorală se caracterizează prin următoarele:

a) Rezerva succesorală este o parte a moștenirii, deci are caracter succesoral, legea atribuind-o în mod imperativ moștenitorilor rezervatari, chiar împotriva ultimei dorințe a defunctului. Având un caracter succesoral, ea va putea fi pretinsă doar dacă moștenitorii rezervatari îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni adică dispun de capacitate succesorală și nu sunt nedemni [20, p. 95].

b) Rezerva succesorală are un caracter imperativ (de ordine publică). Astfel, categoriile de moștenitori rezervatari și cuantumul rezervei ce li se cuvine sunt stabilite în mod imperativ prin lege, fără a putea fi schimbate nici de cel ce lasă moștenirea și nici de moștenitorii rezervatari.

c) Dreptul la rezerva succesorală este un drept propriu, născut în persoana moștenitorilor rezervatari în temeiul legii, iar nu unul dobândit de la defunct împreună cu patrimoniul succesoral.

d) Dreptul moștenitorilor rezervatari asupra rezervei se naște din momentul deschiderii succesiunii (art. 1506 CC). Moștenitorii rezervatari au dreptul la 1/2 din cota-parte ce i s-ar fi cuvenit fiecărui moștenitor legal în cazul în care era chemat la succesiune legală. Calculul rezervei se face din întregul patrimoniu succesoral, inclusiv din averea atribuită pentru îndeplinirea legatului. Nu se includ în valoarea patrimoniului succesoral la determinarea rezervei depunerile bănești testate sau în privința căror există o dispoziție a deponentului dată băncii.

La determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moștenitor rezervatar se iau în considerare toți moștenitorii legali care erau să fie chemați la succesiune dacă nu era să existe testamentul (art. 1508 CC). 39 Potrivit art. 1509 CC, dacă moștenitorul rezervatar este în același timp și legatar, el va putea pretinde la rezervă doar în cazul în care renunță la legat, altfel, pierzând dreptul la rezerva succesorală în mărimea legatului.

Dacă testatorul a dispus prin testament doar de o parte din patrimoniul său, rezerva succesorală se separă, în primul rând, din averea netestată și doar în cazul insuficienței acesteia, rezerva se completează din averea testată. În cazurile în care moștenitorii rezervatari sunt și moștenitori testamentari, iar patrimoniul testat lor este mai mic decât rezerva, aceștia, potrivit art. 1511 CC sunt în drept să solicite completarea acestei cote din averea testată altor persoane. Moștenitorii rezervatari pot accepta sau renunța la rezervă în termenul stabilit pentru opțiunea succesorală.

Dacă a renunțat la rezervă, cota moștenitorului rezervatar se împarte între moștenitorii testamentari, proporțional cotelor testate lor, neadmițându-se renunțarea la rezervă în favoarea altor persoane (art. 1512 CC). Potrivit art. 1513 CC, privarea de dreptul la rezerva succesorală are loc pentru aceleași temeiuri ca și privarea de dreptul de a moșteni în general.

Testatorul poate priva moștenitorul rezervatar de rezerva succesorală în timpul vieții sale, intentând o acțiune în instanță în acest sens, hotărârea cărei se va aplica din momentul deschiderii succesiunii. Cota moștenitorului rezervatar privat de dreptul la ea trece moștenitorilor testamentari.

Renunțarea la succesiune se admite cu indicarea persoanei în folosul cui se renunță. Aceasta din urmă trebuie să fie unul din moștenitorii legali sau testamentari. Nu se admite renunțarea în folosul unui moștenitor nedemn sau dezmoștenit prin testament. Din motiv că rezerva succesorală reprezintă un drept personal, nu se admite renunțarea la rezerva succesorală în folosul altui moștenitor.

Dacă renunță la succesiune în favoarea mai multor persoane, moștenitorul poate desemna cota fiecăreia din ele, în caz contrar, cota renun- țătorului împărțindu-se egal între succesorii în favoarea cărora s-a renunțat [20, p. 122].

Moștenitorul este în drept să renunțe la succesiune și fără a specifica vreo persoană în folosul cărei renunță. In asemenea caz, potrivit art. 1530 CC, cota sa majorează cota moștenitorilor chemați la succesiunea legală (acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul este împărțit prin testament, cota sa se transmite moștenitorilor testamentari proporțional cotelor acestora, dacă testamentul nu prevede altceva.

Ca urmare a renunțării la succesiune, renunțătorul nu va beneficia de nici un drept succesoral, dar nici nu va fi obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii.

Dacă există temeiuri, renunțarea la succesiune, ca și acceptarea, poate fi contestată de persoanele interesate. In conformitate cu art. 1538 CC, contestarea renunțării poate fi făcută în termen de 3 luni din momentul în care persoana interesată a aflat despre existența motivului care-i permite să conteste renunțarea.

3. STUDIU DE CAZ

În speța are loc examinarea cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

La data de 01 august 2006 fiica reclamantei Butova Ianina născută la 12.02.1972a decedat din cauza unei pneumonii bilaterale, sindromul Wasting.

După decesul fiicei, reclamanta în fapt a acceptat moștenirea, continuînd să locuiască în apartamentul nr. 16 din str. Anton Crihan nr. 2 din mun. Chișinău ce aparține în drept de proprietate comună pe cote- părți.

În termenul de 6 luni după deces, reclamantul nu sa adresat la notar pentru a obține certificatul de moștenitor acest fapt fiind explicat că reclamanta neavînd studiile și cunoștințe juridice suficiente și nimeni nu a anunșat-o despre existența acestui termen, nu era informată despre existența acestor prevederi legale.

La privatizarea apartamentului nr. 16 din strada Anton Crihan nr.2, mun. Chișinău au participat patru persoane, respectiv reclamanta, fostul soț al reclamanteii Butov Andrei, fiica (decedată) și fiul Butov Ruslan, fiecare avîn avînd dreptul de proprietate asupra apartamentului ¼ cotă parte ideală din acest imobil.

Pînă în prezent cota-parte a fiicei (decedate) nu a fost înregistrată după nimeni.

Reclamantul sa adresat la mai mulți notari pentru înregistrarea averii răposatei unde i s-a recomandat să se adreseze instanței de judecată pentru prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Dat fiind faptul că după decesul fiicei reclamanta nu sa adresat la notar în termenul de 6 luni pentru a obține certificatul de moștenitor din motivul necunoașterii prevederilor legale, neavînd studiile și cunoștințe juridice suficiente în drept succesoral, în fapt a acceptat moștenirea și a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, administrează, utilizează și păstrează masa succesorală achită impozitele și taxele necesare, posedă bunurile ca un adevărat proprietar și totodată din motiv că dreptul legal de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii este exclusiv al instanței de judecată a înaintat cererea în judecată.

Prelungirea termenului de acceptare a succesiunii îi va acorda reclamantei dreptul deschiderii dosarului succesoral la notar, iar la partajarea masei succesorale vor fi învitați și vor putea participa după dorință toți moștenitorii.

În conformitate cu art. 1516, 1517, 1518, 1519 Cod Civil al Republicii Moldova.

Prin care reclamanta a solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii lăsate de fiica reclamantului decedată la 01 august 2006, cu cel mult 6 luni de zile.

Reclamanta Butova Tatiana s-a adresat în instanța de judecată cu cererea către Inspectoratul fiscal Centru mun. Chișinău prin care a solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Pricina civilă s-a examinat în ședință publică și a fost întocmit proces verbal. Părțile au fost înștiințate despre înregistrarea audio a ședinței de judecată. A avut loc verificarea prezenței părților la proces, în care nu s-a prezentat pîrîtul.

Reclamanta a solicitat ca instanța să anexeze la materialele dosarului cererea din 17.04.2013 a cet. Butov Anatolii, prin care acesta declară că nu pretinde la masa succesorală pe litigiu dat.

Instanța la rîndul său a dispus anexarea la materialele dosarului cererea cet. Butov Anatolii din 17.04.2013, prin care declară că nu pretinde la masa succesorală și anume apaeramentul nr. 16 din str. A. Crihan 2, mun. Chișinău.

S-a pus în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa pîrîtului, la care raclamanta a dat acordul său.

La rîndul său instanța a dispus:

Avînd în vedere că pîrîtul, a fost legal citat, ce se confirmă prin avizul de recepție, în ședință de judecată nu s-a prezentat și n-a comunicat instanței de judecată motivul neprezentării, din acest motiv instanța examinează pricina civilă în lipsa pîrîtului.

În conformitate cu art. 211 CPC instanța trece la judecarea pricinii în fond.

Reclamanta susține cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 213 CPC a avut loc ascultarea explicațiile participanților la proces prin care reclamanta s-a expus:

Reclamanta – Onorată Instanță, la data de 01.08.2006, fiica mea Butova Ianina a decedat. După decesul acesteia în fapt am acceptat moștenirea continuînd să locuiesc în apartamentul nr. 16 din str. A. Crihan 2, mun. Chișinău.

În termen de 6 luni după deces nu m-am adresat la notar pentru a obține certificatul de moștenitor, deoarece nu am știut despre aceste prevederi legale. La privatizarea apartamentului am participat eu, fostul soț Butov Anatolii, fiica Butova Ianina și fiul Butov Piotr fiecare avînd dreptul de proprietate asupra ¼ cotă-parte ideală din acest imobil, însă după decesul fiicei cota-parte a acesteia nu a fost înregistrată după nimeni. Din aceste considerente solicit admiterea integrală a acțiunii înaintate și prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

În conformitate cu art. 225 CPC a avut loc cercetarea probelor materiale:

f.d cererea de chemare în judecată;

f.d certificat de deces;

f.d certificat din nr. 030620;

f.d contract de vînzare- cumpărare din 13.11.1995.

În conformitate cu art. 232 CPC sa pus în discuție posibilitatea finalizării examinării pricinii în fond la care reclamanta este de acord.

Instanța a dispus finalizarea examinării pricinii în fond.

În conformitae cu art. 233 CPC au fost ascultae susținerile verbale prin care reclamanta susține acțiunea înaintată și solicită admiterea integrală a acesteia.

În conformitate cu art. 236 CPC completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea hotărîrii.

În conformitate cu art. 237 CPC se dă citirii hotărîrea judecătorească. Se explică procedura și termenul de atac împotriva hotărîrii.

Ședința de judecată a fost declarată închisă.

Instanța emite hotărîre prin care constată că reclamanta Butova T. Pe data de 16.11.2012, s-a adresat în judecată cu acțiunea dată în care a indicat că, la 01 august 2006 a decedat din cauza unei pneumonii bilaterale, sindromul Wasting, fiica sa Butova Ianina, născută la 12.02.1972.

După decesul fiicei, ea, reclamanta indică că, în fapt a acceptat moștenirea, a continuat să locuiască în apartamentul nr. 16 din str. Anton Crihan nr.2, mun. Chișinău ce aparține în drept de proprietate comună pe cote-părți.

În termenul de 6 luni după deces nu s-a adresat la notar pentru a pbține certificatul de moștenitor deoarece nu a știut despre existența acestor prevederi legale, este de vîrstă înaintată, nu posedă studii și cunoștințe juridice suficiente, nimeni nu i-a spus despre existența acestui termen.

La privatizarea apartamentului nr.16 din str. Anton Crihan nr.2, or. Chișinău au participat patru persoane, respectiv ea, fostul ei soț Butov Anatolii, fiica Ianina(decedată) și fiul Butov Piotr și fiecare are dreptul de proprietate asupra ¼ cotă-parte ideală din acest imobil, fapt confirmat prin certificatul nr. 030620 din 22.05.2012, eliberat de Agenția de Privatizare, însă după decesul fiicei, cota-parte a acesteia pînă în prezent nu a fost înregistrată după nimeni.

S-a adresat la mai mulți notari pentru înregistrarea averii răposatei, însă i-a fost recomandat să se adreseze în instanța de judecată pentru prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Din aceste considerente reclamanta solicită prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. La ședința judiciară raclamanta a susținut cererea și a rugat să fie admisă.

Reprezentantul inspectoratului fiscal Centru din Chișinău fiind citat legal prin aviz despre ziua și ora examinării cauzei, nu s-a prezentat la ședința judiciară din motive necunoscute pentru instanță.

Audiind argumentele participanților la proces și studiind materialele cauzei, judecata găsește că, cererea reclamantei este întemeiată și urmează a fi admisă din considerente că:

Raclamanta Butova T. Este succesor legal după decesul fiicei sale de rînd cu Butov Anatolii, care prin cererea din 17.04.2012 a declarat că nu pretinde la masa succesorală pe litigiul dat și anume la apartamentul nr.16 str. Anton Crihan 2 mun. Chișinău.

Dreptul de proprietate asupra apartamentului nominalizat se confirmă și prin contractul de vînzare cumpărare, transmitere-primire din 13.11.1995.(f.d. 9)

Instanța a mai constatat că în termen de 6 luni reclamanta nu s-a adresat la notar pentru primirea succesiunii legale, însă după decesul fiicei sale reclamanta, de fapt a acceptat moștenirea și a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, administrează, utilizează și păstrează masa succesorală, achită impozitele și taxele necesare, posedă de bunuri ca un adevărat proprietar, dreptul legal de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii este exclusiv al instanței de judecată.

Potrivit prevederilor art. 1516 (3) Cod Civil, succesiunea se consideră acceptată cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Potrivit prevederilor art. 1516 (4) Cod Civil, dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părți din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla și din ce ar consta.

În așa circumstanțe instanța de judecată găsește că reclamanta a omis termenul de acceptare a succesiunii din motive întemeiate, dar a intrat în posesie de aceia la cererea reclamantei este necesar de a-i prelungi termenul de acceptare a succesiunii legale.

În baza celor expuse, art.1516-1519 Cod Civil și conform art.238-242 CPC, judecata a hotărît:

De a-i prelungi cet. Butova Tatiana termenul de acceptare a succesiunii legale după decesul cet. Butova Ianina care a decedat la 01 august 2006 cu 6 luni de zile.

Hotărîrea cu drept de apel la Curtea de Apel Chișinău în termen de 20 zile.

Una din regulile generale de dobîndire a succesiunii constă în faptul că pentru a fi dobîndită moștenitorul fie testamentar sau legal trebuie să o accepte. Acceptarea succesiunii este act juridic unilateral prin care moștenitorul iși exprimă propria voință de a a accepta moștenirea și de a deveni pe viitor proprietarul bunului moștenit.

Succesiunea se consideră acceptată atunci cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Legea prevede expres termenul de acceptare a succesiunii.

Obiectul succesiunii îl formează totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor ce sunt îndreptate asupra patrimoniului succesoral, care cuprinde drepturile și obligațiile succesibilului.

Succesiunea este considerate deschisă din momentul decesului defunctului, care se confirm prin înscrisul autentic eliberat de serviciul stării civile și confirm faptul decesului [2, p. 55]. Termenul de exercitare a opțiunii succesorale este de 6 luni, care se începe de la data deschiderii succesiunii.

Opțiunea succesorală produce efecte din ziua decesului defunctului.

Potrivit Codului Civil, „moștenirea” înseamnă procedura de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate (care a lăsat moștenirea) către succesorii săi. Acest termen nu include doar bunurile mobile și imobile pe care le primește succesorul, ci și datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înțeleagă că moștenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moștenirii, succesorul moștenește atât activul, cât și pasivul defunctului.

Problema de acceptare a moștenirii sau renunțare rămâne constant relevantă, pe de o parte, asigură transferul de proprietate de la defunctul către moștenitori, iar pe de altă parte această tranziție cauzează adesea litigii lungi și foarte complexe, inclusiv cu participarea instanțelor competente.

Astfel, conform art.1517 Cod civil,termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. Conform art.58 lit. b) din Legea cu privire la notariat nr.1453 din 08.11.2002, notarul refuză să deschidă procedura succesorală în cazul când declarația deacceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea termenului stabilit de legislație. 
Potrivit art.1519 Cod civil, termenul prevăzut la art.1517 poate fi prelungit de către instanța de judecată cu cel mult 6 luni. 

În practică existe diferite motive care au ca efect omiterea termenului de acceptare a succesiunii. În fiecare caz concret instanța va ține cont de aceste motive.

Plenul Curții Supreme de Justiție a RM, în Hotărîreanr.13 din 03.10.2005 „Cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației la examinarea cauzelor despre succesiune” explică faptul că acțiunea despre prelungirea termenului de acceptare a moștenirii se examinează în ordinea procedurii de drept comun. Instanța va examina temeinicia circumstanțelor invocate în motivarea acțiunii. 

Circumstanțe temeinice de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii se consideră starea de invaliditate a succesorului, îngrijirea unui membru bolnav al familiei, aflarea în străinătate sau în rândul forțelor armate, tăinuirea faptului deschiderii succesiunii de către ceilalți moștenitori etc. 

Nu constituie motive temeinice de admitere a acțiunii: necunoașterea dispozițiilor legale incidente, lipsa de timp pentru depunerea cererii, necunoașterea componenței patrimoniului succesoral.  
Instanța de judecată stabilește, dacă moștenirea pentru care se solicită prelungirea termenului nu a fost acceptată de către alți moștenitori sau dacă nu a fost transmisă în patrimoniul statului. 

În dispozitivul hotărârii se indică termenul cu care se prelungește posibilitatea de acceptare a succesiunii, ce nu poate depăși 6 luni. În acest interval, persoana îndreptățită dispune de dreptul de a se adresa la biroul notarial pentru a accepta moștenirea și a primi certificatul de moștenitor legal sau testamentar. 

Dacă o parte din moștenitori au acceptat succesiunea în termenul legal, acțiunea de prelungire a termenului se înaintează acestora și doar cu acordul lor se prelungește termenul de acceptare în instanța de judecată.

În cazul în care reclamantul este unicul moștenitor și omite termenul de acceptare, bunurile lui sunt transmise în proprietatea statului, în astfel de situații reclamantul depune cererea în instanța de judecată împotriva statului în calitate de pîrît care va fi reprezentat de Direcția de administrate fiscal.

Notarul poate refuza eliberarea certificatului de moștenitor în cazul în care constată că probele prezentate nu sunt suficiente sau nesigure. În astfel de situații moștenitorul transmite cererea cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii în instanța de judecată.

Bunul intră în posesiunea moștenitorului în cazul în care îl administrează, îl asigură, achită cheltuielile comunale pentru întreținerea acestui, plătește impozitele și întreprinde alte acțiuni care demonstrează intenția de acceptare a moștenirii.

De asemenea, nu constituie acte de intrare în posesia de fapt a moștenirii: luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie, preluarea de către succesor a hârtiilor de valoare pentru a le proteja de pierdere sau furt, declararea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești în care defunctul a fost parte și a fost înlocuit cu succesorii săi în drepturi și alte acte prin care nu se manifestă voința de acceptare a succesiunii. 

În situațiile în care, la examinarea cererilor în ordinea procedurii speciale, apare un litigiu de drept, care ține de competența instanțelor de drept comun, instanța va dispune, printr-o încheiere, scoaterea cererii de pe rol și va explica părților dreptul lor de a se adresa cu o cerere de chemare în judecată în ordinea procedurii generale. 

Cererea de constatare a acceptării unei succesiuni și a locului ei de deschidere va fi examinată în conformitate cu art.281 alin.(2) lit. f) CPC numai în cazul în care organul, care efectuează acțiuni notariale, nu este în drept să elibereze petiționarului certificat de moștenitor din lipsa sau din insuficiența documentelor corespunzătoare,necesare pentru confirmarea în procedura notarială a faptului de intrare (aderare) în posesiunea averii succesorale. 

Pronunțând hotărârea privind constatarea faptului despre acceptarea succesiunii și locul de deschidere a succesiunii, instanțele judecătorești se vor călăuzi de dispozițiile art.1443 Cod civil. 

Respectiv, în dependență de obiectul acțiunii (cererii), moștenitorul este în drept: 
– să înainteze acțiune de prelungire a termenului de acceptarea succesiunii în procedura contencioasă; 
– să depună cerere de constatare a faptului acceptării unei succesiuni și a locului ei de deschidere în procedură specială.

În cazul în care instanța refuză prelungirea termenului de acceptare, moștenirea se transmite succesorilor care au acceptat moștenirea în termen, iar dacă ceilalți moștenitori au renunțat la moștenire, sunt decăzuți din dreptul de a moșteni sau nu sunt alți moștenitori, moștenirea devine vacantă și se transmite statului.

Moștenitorul care a omis termenul de acceptare a moștenirii nu poate fi repus în termen, însă acest termen poate fi prelungit cu cel mult 6 luni de către instanța de judecată, cu acordul celorlalți moștenitori care au acceptat moștenirea în termen. Pentru aceasta, moștenitorul se va adresa în instanța de judecată.

În speța de mai sus moștenitorul a omis termenul de acceptare, explicînd acest fapt că fiind în vîrstă înaintată și nu posedă studii in acest domeniu respective nu cunoaște prevederile legale nu s-a adresat la notar în termenul legal pentru acceptarea succesiunii.

Deci după decesul fiicei reclamantei cota parte ce îi revinea nu a fost înregistrată după nimeni. Din acest motiv reclamanta și solicită prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Apartamentul fiind privatizat, fiecare membru al familiei avînd ¼ cota-parte ideală.

Dat fiind faptul că după decesul fiicei reclamanta nu sa adresat la notar în termenul de 6 luni pentru a obține certificatul de moștenitor din motivul necunoașterii prevederilor legale, neavînd studiile și cunoștințe juridice suficiente în drept succesoral, în fapt a acceptat moștenirea și a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, administrează, utilizează și păstrează masa succesorală achită impozitele și taxele necesare, posedă bunurile ca un adevărat proprietar și totodată din motiv că dreptul legal de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii este exclusiv al instanței de judecată a înaintat cererea în judecată.

Deci în fapt reclamanta a acceptat succesiunea deoarece patrimoniu a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, fiind administrat, utilizat și păstrată masa succesorală, au fost achitate impozitele și taxele, de aici rezultă că posedă bunurile ca un adevărat proprietar.

În practcă notarii deci consideră că dacă moștenitorul nu a acceptat succesiunea se consideră că a renunțat la ea.

Dar neexercetarea dreptului de opțiune succesorală în termenul stabilit de lege nu se consideră renunțare tacită la succesiune. Expirarea termenului stinge titlul de moștenitor. În cazul în care moștenitorul cum în cazul nostru nu și-a manifestat propria opțiune succesorală în termenul legal ulterior prin intermediul instanței de judecată poate fi restabilit în drepturile sale succesorale.

Acceptare succesiunii după termenul limită este posibilă numai dacă există un moștenitor care a acceptat moștenirea în termenul legal, și toți moștenitorii sunt de acord să includă moștenitorul care a rătat termenul de acceptare a succesiunii.

Dacă în termenul limită nu a fost acceptată succesiunea de unicul moștenitor sau de mai mulți moștenitori, prelungirea poate avea loc doar cu ajutorul instanței de judecată.

În primul rînd pentru ca termenul să fie prelungit moștenitorul trebuie să confirme că nu a știut și nu era la cunoștință despre faptul deschiderii moștenirii, sau a ratat termenul limită din alte motive întemeiate.

În al doilea rând, moștenitorul trebuie să se adreseze în instanța de judecată pentru prelungirea termenului de acceptare.

În cazul în care instanța de judecată satisface cererea reclamantului, perioada prelungită începe de la data intrării în vigoare a hotărîrii instanței. Deseori, perioada suplimentară de acceptare a succesiunii este de 1 la 3 luni, în funcție de situație. Conform legii termenul nu poate depăși 6 luni.

După ce a fost stabilit un nou termen pentru a confirma drepturile de proprietate ale moștenitorului el trebuie să meargă la notar cu copia hotărîrii pronunțate pentru a confirma.

Este de menționat faptul că încă o șansă moștenitorului nu îi va fi acordată în cazul în care acesta a doua oară va rata termenul, respectiv el pierde și posibilitatea de a moșteni.

După ce moștenitorul scrie cererea de acceptare a succesiunii la notarul unde depune și toate documentele necesare, la rîndul său notarul eliberează certificatul ce confirmă statutul de moștenitor.

În cazul din speță considerăm că cererea reclamantei și rezultatele hotărîrii emise sunt conform legii, reclamanta avînd temeiuri legale de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii. Luînd în considerație vîrsta înaintată, faptul că nu posedă studii juridice și nu a fost anunțată despre astfel de dispoziții a legii. Din motiv că lista temeiurilor întemeiate nu este difinită sub aspectul larg în lege.

Nu constituie motive temeinice de admitere a acțiunii: necunoașterea dispozițiilor legale, lipsa de timp pentru depunerea cererii, necunoașterea componenței patrimoniului succesoral.
Instanța de judecată stabilește, dacă moștenirea pentru care se solicită prelungirea termenului nu a fost acceptată de către alți moștenitori sau dacă nu a fost transmisă în patrimoniul statului. 

În dispozitivul hotărârii se indică termenul cu care se prelungește posibilitatea de acceptare a succesiunii, ce nu poate depăși 6 luni. În acest interval, persoana îndreptățită dispune de dreptul de a se adresa la biroul notarial pentru a accepta moștenirea și a primi certificatul de moștenitor legal sau testamentar. 

În cazul în care o parte din succesorii chemați la succesiune au acceptat-o în termen, acțiunea de prelungire a termenului de acceptare a moștenirii se înaintează împotriva acestora. 

În situația în care reclamantul este unicul moștenitor și bunurile urmează a fi transmise în proprietatea statului, acțiunea se va îndrepta împotriva statului în calitate de pârât.

Un element obligatoriu a declarației este prezența numărului dosarului succesoral și data recepționării acestora de către notar. Aceste date se completează de notarul care instrumentează procedura succesorală, însă la etapa de întocmire a declarației se va ține cont de acțiunile de înregistrare a recepționării acestei declarații.

Una din regulile generale de dobîndire a succesiunii constă în faptul că pentru a fi dobîndită moștenitorul fie testamentar sau legal trebuie să o accepte. Acceptarea succesiunii este act juridic unilateral prin care moștenitorul iși exprimă propria voință de a a accepta moștenirea și de a deveni pe viitor proprietarul bunului moștenit.

Succesiunea se consideră acceptată atunci cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Legea prevede expres termenul de acceptare a succesiunii. Obiectul succesiunii îl formează totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor ce sunt îndreptate asupra patrimoniului succesoral, care cuprinde drepturile și obligațiile succesibilului.

Acest termen a fost omis de reclamanta. Și prelungirea termenului pentru acceptarea moștenirii poate avea loc doar prin hotărîrea instanței de judecată. Dacă moștenitorul a decedat după deschiderea succesiunii, nereușind s-o accepte, dreptul de a primi cota succesorală trece la moștenitorii săi (transmisia succesorală). Succesorii moștenitorului decedat trebuie să accepte moștenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungește până la 3 luni (art. 1523, Cod civil).

Audiind argumentele participanților la proces și studiind materialele cauzei, judecata găsește că, cererea reclamantei este întemeiată și urmează a fi admisă din considerente că:

Raclamanta Butova T. Este succesor legal după decesul fiicei sale de rînd cu Butov Anatolii, care prin cererea din 17.04.2012 a declarat că nu pretinde la masa succesorală pe litigiul dat și anume la apartamentul nr.16 str. Anton Crihan 2 mun. Chișinău.

Dreptul de proprietate asupra apartamentului nominalizat se confirmă și prin contractul de vînzare cumpărare, transmitere-primire din 13.11.1995.(f.d. 9)

Instanța a mai constatat că în termen de 6 luni reclamanta nu s-a adresat la notar pentru primirea succesiunii legale, însă după decesul fiicei sale reclamanta, de fapt a acceptat moștenirea și a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, administrează, utilizează și păstrează masa succesorală, achită impozitele și taxele necesare, posedă de bunuri ca un adevărat proprietar, dreptul legal de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii este exclusiv al instanței de judecată.

Potrivit prevederilor art. 1516 (3) Cod Civil, succesiunea se consideră acceptată cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Potrivit prevederilor art. 1516 (4) Cod Civil, dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părți din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla și din ce ar consta.

În așa circumstanțe instanța de judecată găsește că reclamanta a omis termenul de acceptare a succesiunii din motive întemeiate, dar a intrat în posesie de aceia la cererea reclamantei este necesar de a-i prelungi termenul de acceptare a succesiunii legale.

În baza celor expuse, art.1516-1519 Cod Civil și conform art.238-242 CPC, judecata a hotărît:

De a-i prelungi cet. Butova Tatiana termenul de acceptare a succesiunii legale după decesul cet. Butova Ianina care a decedat la 01 august 2006 cu 6 luni de zile.

Hotărîrea cu drept de apel la Curtea de Apel Chișinău în termen de 20 zile.

Una din regulile generale de dobîndire a succesiunii constă în faptul că pentru a fi dobîndită moștenitorul fie testamentar sau legal trebuie să o accepte. Acceptarea succesiunii este act juridic unilateral prin care moștenitorul iși exprimă propria voință de a a accepta moștenirea și de a deveni pe viitor proprietarul bunului moștenit.

Succesiunea se consideră acceptată atunci cînd moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Legea prevede expres termenul de acceptare a succesiunii în care moștenitorul declară faptul acceptării.

Obiectul succesiunii îl formează totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor ce sunt îndreptate asupra patrimoniului succesoral, care cuprinde drepturile și obligațiile succesibilului.

ÎNCHEIERE

Din cele menționate în această lucrare rezultă că opțiunea succesorală reprezintă dreptul succesibilului să aleagă între a-și consolida titlul de moștenitor prin acceptarea moștenirii sau renunțarea la acest titlu.

Analizînd Codul Civil al Republicii Moldova și Legea cu privire la notariat înțelegem că deschiderea procedurii succesorale este act notarial care urmează să fie înregistrat în registrul actelor notariale.

Cu scopul de a produce efecte juridice este necesar ca declarația de acceptare sau renunșare să fie autentificată de notar.

Pentru a fi valabilă opțiunea succesorală trebuie făcută în termenul legal de opțiune succesorală și prin una din două modalități pur și simplu sau sub beneficiu de inventar.

Restricția vocației succesorale pentru anumiți moștenitori poate fi efectuată prin aplicarea mai multor instituții juridice ca declararea succesorului nedemn sau decăderea din drepturi la succesiune și dezmoștenirea.

Componența patrimoniului succesoral se stabilește la data deschiderii succesiunii.

Titularii dreptului de opțiune succesorală sunt succesorii indiferent de vocație.

Legea Republicii Moldova stabilește două tipuri de termene în care are loc exercitarea opțiunii succesorale:

Termenul general, de 6 luni de la data deschiderii succesiunii

Termenul special de 3 luni, în cazul neacceptării succesiunii de către moștenitori din clasele anterioare art. 1517, 1518, 1518 CC RM.

Succesiunea se consideră acceptată prin depunerea la notarul de la locul deschiderii succesiunii a cererii de acceptare.

Cererea de acceptare sau renunțare la succesiune depusă în termenul opțiunii necesită și o autentificare notarială.

Instanțele de judecată prin hotărîrea de prelungire a termenului de acceptare a opțiunii succesorale nu obligă notarul să deschidă procedura succesorală. Notarul poate refuza deschiderea opțiunii succesorale ținînd cont de legea cu privire la notariat în care nu este prevăzut un termen stabilit de instanță ci doar cel stabilit de lege.

Notarul trebuie să examineze probele prezentate de moștenitorii sub acel aspect ca să fie convins că sunt suficiente pentru a face concluzia că moștenitorul a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral în termenul de opțiune succesorală. În cazul în care documentele sunt suficiente atunci se deschide procedura succesorală.

Certificatul trebuie sa conțină descrierea acțiunilor făcute de către moștenitori în termenul de 6 luni.

În cazul emiterii încheierii de refuz trebuie să se limiteze doar la deschiderea procedurii succesorale și nu refuzul în eliberarea certificatului de moștenitor.

Codul civil stipulează termenul general de opțiune succesorală de 6 luni din ziua deschiderii succesiunii. În Legea cu privire la notariat în art. 39 este reglementat termenul de îndeplinire a actului notarial care este ziua prezentării tuturor documentelor necesare.

Opțiunea succesorală se prezintă sub forma unui act juridic unilateral, liber exprimat, neafectat de vicii de consimțămînt, universal sau indivizibil, irevocabil, retroactiv.

Conform art. 1535 nu se admite renunțarea la succesiune după ce moștenitorul a depus la notarul de la locul deschiderii succesiunii declarația de acceptare a succesiunii.

În cercul titularilor dreptului de opțiune succesorală se încadrează succesorii indiferent de vocația acestora, legală sau testamentară, legatarii sau rezervatarii.

Instituția transmisiei succesorale este reglementată în art. 1523 și art. 1524 CC RM. Obiectul transmisiei succesorale constituind dreptul de a obține succesiunea ce i se cuvine moștenitorului decedat după deschiderea succesiunii dar pînă la realizarea opțiunii succesorale.

În conformitate cu art. 1519 CC RM reglementează că în cazul în care termenul general de acceptare a opțiunii succesorale a fost omis este posibilă prelungirea acestuia pe cale judiciară cu cel mult 6 luni. În cazul renunțării nu se aplică hotărîrea de prelungire a termenului.

De aici rezultă că în cazul aplicării termenului special de acceptare a succesiunii, în acest interval de timp moștenitorul nu va putea declara renunțarea la succesiune. În practică se întîlnesc cazuri în care moștenitorul obține hotărîrea instanței de judecată, de constatare a faptei acceptării a succesiunii sau hotărîrea de de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii.

O astfel de hotărîre nu poate împiedica moștenitorul să renunțe la succesiunea, chiar și în cazul în care a intrat în posesiune. Este de menționat că hotărîrea de constatare a acceptăriia succesiunii nu înlocuiește depunerea declarației la notar și constituie inadmisibilitatea renunțării la succesiune doar după ce a fost depusă la notar. Chiar și în situații în care instanța a prelungit termenul de acceptare a succesiunii, din motiv că hotărîrea nu produce efectele acceptării succesiunii, moștenitorul poate renunța la ea.

Conform art.1537 CC RM, dacă moștenitorul a decedat pînă la expirarea termenului de renunțare la succesiune, aceasta continuă să curgă pînă la expirarea lui.

Hotărîrile de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii nu se aplică față de opțiunea de renunțare la succesiune și nu prelungește termenul dat.

În practica notarială se întîlnesc situații în care moștenitorul obține hotărîrea instanței de judecată de constatare a faptului acceptării succesiunii sau de prelungire a termenului de accepare a succesiunii, și nu dorește să obțină moștenirea [5, art. 56].

Hotărirea de constatare a faptului acceptării succesiunii nu înlocuiește depunerea declarației de acceptare a succesiunii la notar, prin care moștenitorul poate manifesta opțiunea că nu pretinde la succesiune, încît și art. 1535 CC RM menționează inadmisibilitatea renunțării la succesiune doar după depunerea cererii la notar.

Moștenitorul este în drept să renunțe la succesiune și fără a specifica vreo persoană în folosul cărei renunță. In asemenea caz, potrivit art. 1530 CC, cota sa majorează cota moștenitorilor chemați la succesiunea legală (acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul este împărțit prin testament, cota sa se transmite moștenitorilor testamentari proporțional cotelor acestora, dacă testamentul nu prevede altceva.

Ca urmare a renunțării la succesiune, renunțătorul nu va beneficia de nici un drept succesoral, dar nici nu va fi obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii.

Dacă există temeiuri, renunțarea la succesiune, ca și acceptarea, poate fi contestată de persoanele interesate. Contestarea renunțării poate fi făcută în termen de 3 luni din momentul în care persoana interesată a aflat despre existența motivului care-i permite să conteste.

Succesiunea poate fi acceptată prin depunerea la notarul de la locul deschiderii succesiunii a cererii de acceptare. acceptarea succesiunii urmează să fie exercitată de fiecare moștenitor în parte și în interes propriu.

Conform legislației Republicii Moldova, cererea de acceptare sau renunțare la succesiune, depusă în termenul opțiunii legale, necesită să fie autentificată notarial.

Dreptul succesoral în sens obiectiv, ca o instituție juridică, urmează să fie delimitat de dreptul succesoral, în sens subiectiv, care desemnează totalitatea împuternicirilor ce apar la moștenitor în legătura cu deschiderea succesiunii. Din aceste considerente, este important ca succesorul să accepte sau să renunțe în termenul legal, pentru a evita consecințele ce survin în urma renunțării sau acceptării succesiunii.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1, din 12.08.1994.

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731

Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86, din 22.06.2002.

http://lex.justice.md/md/325085/

Codul Civil român adoptat la 25.06.2009, Legea nr. 287. În: Monitorul Oficial al României nr. 505/2011, din

http://legeaz.net/noul-cod-civil/

Codul Familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-48, din 26.04.2001.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286119

Legea Republicii Moldova cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 154-157, din 21.11.2002.

http://lex.justice.md/md/311593/

Legea Republicii Moldova privind actele de stare civilă nr. 100 din 26.04.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 97-99, din 17.08.2001.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=312727

Monografii, articole de specialitate

Băieșu Aurel. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 555 p.

Băieșu Sergiu. Dreptul civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Cartdidact, 2005. 400p.

Bloșenco Andrei. Drept civil. Partea specială. Note de curs. Chișinău: Cartdidact, 2003. 278 p.

Chibac Gheorghe. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 550 p.

Chirică D. Drept civil. Succesiuni și testamente. București: Rosetti, 2003. 397 p.

Chirică D. Drept civil. Succesiuni. București: Lumina lex, 2014. 400 p.

Dogaru Ion. Drept Civil. Succesiunile. București: All Beck, 2003. 362 p.

Deak Francisc. Tratat de drept succesoral. Ediția a II- a. București: Universul Juridic, 2002. 304 p.

Deak Francisk, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral vol. I, Moștenirea legală. București: Universul Juridic, 2013. 479 p.

Eliescu Mihail. Transmisiunea și împărțirea moștenirii în dreptul RSR. București: Academiei, 1996. 335 p.

Florescu Dumitru. Drept civil. Succesiune. București: Cartdidact, 2001. 400 p.

Marișescu A. Drept succesoral. București: Lumina Lex, 2009. 250 p.

Mocanu E. Opțiunea succesorală. Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova, nr. 6, 162- 172 p.

Morariu M. Rezerva succesorală. Iași: Lumene, 2010. 150 p.

Neaga Elena. Aspecte teoretice și practice la acceptarea și renunțarea la succesiune. În: Revista Națională de Dept, nr. 5, Chișinău 2005, 12- 25 p.

Neaga E. Termenul general și special de acceptare a succesiunii. În: Revista natională de drept, 2003. nr. 11, 29- 47 p.

Petrescu R. Drept succesoral. Moștenirea. Devoluția și împărțeala. București: Oscar Print, 2011. 260 p.

Popa Ioan. Drept civil moșteniri și libertăți. București: Universul Juridic, 2013. 355 p.

Poenaru Emil, Cristinel Murzea. Procedura succesorală notarială. București: C. H. Beck, 2008. 225 p.

Rotari Alexandru. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 300 p.

Крецу В. Признание наследства выморочным. În: Revista natională de drept, nr. 10, Chișinău, 2008. 14- 20 p.

Никитюк П. Наследственное правo и наследственный процесс. Кишинев: Штиинца, 1973. 180 p.

Толстой. Ю, Сергеев А. Гражданское право. Москва: Юридическая литература, 2000. 524 p.

Власов Ю. Наследование по закону и по завещанию. Москва: Пропаганда, 2001. 220 p.

Site Internet

Recomandarea nr. 63: http://juridicum.md/ [online] citat 19.04.2015

Hotărîrea Plenului nr. 13: http://tusilegea.md/index.php?newsid=71 [online] citat 19.04.2015

Art. 495: http://www.zdg.md/editia-print/social/despre-mostenire-pe-intelesul-tuturor [online] citat 19.04.2015

Drept succesoral: http://www.egd.ase.md/drept privat/files/cod-civil 4.doc [online] citat 19.04.2015

Exercitarea dreptului de opțiune succesorală: https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/succesiuni/dreptul-de-optiune-succesorala-exercitarea-dreptului-de-optiune-succesorala/ [online] citat 19.04.2015

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1, din 12.08.1994.

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731

Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86, din 22.06.2002.

http://lex.justice.md/md/325085/

Codul Civil român adoptat la 25.06.2009, Legea nr. 287. În: Monitorul Oficial al României nr. 505/2011, din

http://legeaz.net/noul-cod-civil/

Codul Familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-48, din 26.04.2001.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286119

Legea Republicii Moldova cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 154-157, din 21.11.2002.

http://lex.justice.md/md/311593/

Legea Republicii Moldova privind actele de stare civilă nr. 100 din 26.04.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 97-99, din 17.08.2001.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=312727

Monografii, articole de specialitate

Băieșu Aurel. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 555 p.

Băieșu Sergiu. Dreptul civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Cartdidact, 2005. 400p.

Bloșenco Andrei. Drept civil. Partea specială. Note de curs. Chișinău: Cartdidact, 2003. 278 p.

Chibac Gheorghe. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 550 p.

Chirică D. Drept civil. Succesiuni și testamente. București: Rosetti, 2003. 397 p.

Chirică D. Drept civil. Succesiuni. București: Lumina lex, 2014. 400 p.

Dogaru Ion. Drept Civil. Succesiunile. București: All Beck, 2003. 362 p.

Deak Francisc. Tratat de drept succesoral. Ediția a II- a. București: Universul Juridic, 2002. 304 p.

Deak Francisk, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral vol. I, Moștenirea legală. București: Universul Juridic, 2013. 479 p.

Eliescu Mihail. Transmisiunea și împărțirea moștenirii în dreptul RSR. București: Academiei, 1996. 335 p.

Florescu Dumitru. Drept civil. Succesiune. București: Cartdidact, 2001. 400 p.

Marișescu A. Drept succesoral. București: Lumina Lex, 2009. 250 p.

Mocanu E. Opțiunea succesorală. Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova, nr. 6, 162- 172 p.

Morariu M. Rezerva succesorală. Iași: Lumene, 2010. 150 p.

Neaga Elena. Aspecte teoretice și practice la acceptarea și renunțarea la succesiune. În: Revista Națională de Dept, nr. 5, Chișinău 2005, 12- 25 p.

Neaga E. Termenul general și special de acceptare a succesiunii. În: Revista natională de drept, 2003. nr. 11, 29- 47 p.

Petrescu R. Drept succesoral. Moștenirea. Devoluția și împărțeala. București: Oscar Print, 2011. 260 p.

Popa Ioan. Drept civil moșteniri și libertăți. București: Universul Juridic, 2013. 355 p.

Poenaru Emil, Cristinel Murzea. Procedura succesorală notarială. București: C. H. Beck, 2008. 225 p.

Rotari Alexandru. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău: Cartier, 2014. 300 p.

Крецу В. Признание наследства выморочным. În: Revista natională de drept, nr. 10, Chișinău, 2008. 14- 20 p.

Никитюк П. Наследственное правo и наследственный процесс. Кишинев: Штиинца, 1973. 180 p.

Толстой. Ю, Сергеев А. Гражданское право. Москва: Юридическая литература, 2000. 524 p.

Власов Ю. Наследование по закону и по завещанию. Москва: Пропаганда, 2001. 220 p.

Site Internet

Recomandarea nr. 63: http://juridicum.md/ [online] citat 19.04.2015

Hotărîrea Plenului nr. 13: http://tusilegea.md/index.php?newsid=71 [online] citat 19.04.2015

Art. 495: http://www.zdg.md/editia-print/social/despre-mostenire-pe-intelesul-tuturor [online] citat 19.04.2015

Drept succesoral: http://www.egd.ase.md/drept privat/files/cod-civil 4.doc [online] citat 19.04.2015

Exercitarea dreptului de opțiune succesorală: https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/succesiuni/dreptul-de-optiune-succesorala-exercitarea-dreptului-de-optiune-succesorala/ [online] citat 19.04.2015