Asigurarile Sociale de Sanatate
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………….2
Cap.I Asigurarile sociale de sanatate
Notiuni generale………………………………………………………………………3
Principiile asigurarilor sociale de sanatate……………………………………………4
Asiguratii sistemului de asigurari sociale de sanatate………………………………..4
Drepturile si obligatiile asiguratilor………………………………………………….8
Constituirea fondului national unic de asigurari de sanatate……………………….10
Raspunderi si sanctiuni……………………………………………………………..15
Asigurarile voluntare de sanatate……………………………………………………16
Cap.II Concediile si indemnizatiile
2.1 Concediile si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate………………………..18
2.2 Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca…………………………….21
2.3 Concedii si indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca…………………………………………………………………………………..23
2.4 Concediu si indemnizatia de maternitate…………………………………………..25
2.5 Concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului………………………………26
2.6 Concediu si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav………………………32
2.7 Concediu si indemnizatia de risc maternal…………………………………………33
2.8 Ajutorul de deces…………………………………………………………………..34
Cap.III Studiu de caz…………………………………………………………………..35
Concluzii………………………………………………………………………………60
Bibliografie
=== Asigurarile sociale de sanatate ===
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………….2
Cap.I Asigurarile sociale de sanatate
Notiuni generale………………………………………………………………………3
Principiile asigurarilor sociale de sanatate……………………………………………4
Asiguratii sistemului de asigurari sociale de sanatate………………………………..4
Drepturile si obligatiile asiguratilor………………………………………………….8
Constituirea fondului national unic de asigurari de sanatate……………………….10
Raspunderi si sanctiuni……………………………………………………………..15
Asigurarile voluntare de sanatate……………………………………………………16
Cap.II Concediile si indemnizatiile
2.1 Concediile si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate………………………..18
2.2 Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca…………………………….21
2.3 Concedii si indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca…………………………………………………………………………………..23
2.4 Concediu si indemnizatia de maternitate…………………………………………..25
2.5 Concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului………………………………26
2.6 Concediu si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav………………………32
2.7 Concediu si indemnizatia de risc maternal…………………………………………33
2.8 Ajutorul de deces…………………………………………………………………..34
Cap.III Studiu de caz…………………………………………………………………..35
Concluzii………………………………………………………………………………60
Bibliografie
Introducere
Securitatea socială nu este numai o activitate, o preocupare a statelor, ci ea este și un ansamblu de norme juridice, care reglementează această activitate, măsurile de protecție, specificul lor, beneficiarii acestora.
Plecând de la scop, adică de la împrejurarea că prin securitatea socială se urmărește de fapt securitatea economică a indivizilor, dreptul securității sociale este dreptul redistribuirilor destinat să garanteze această securitate economică; el înglobează și dispozițiile legale de protecție a angajatului contra concedierii și de protecție a salariului
În mod curent, noțiunea de asigurare se folosește în legătură nu numai cu asigurările sociale, dar și cu asigurările de stat. În acest caz, elementul comun al ambelor instituții este însăși noțiunea generală de asigurare, care, așa cum s-a arătat, implică în mod necesar existența a trei elemente: riscul, prima și prestația asigurătorului. Dar, dincolo de aceste asemănări, cele două instituții se deosebesc prin trăsături fundamentale proprii, care, de altfel, au fost evidențiate.
Ca instituție juridică, asigurările sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrânețe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane prevăzute de lege, precum și a urmașilor acestora. Din conținutul acestei instituții fac parte și dispozițiile legale privind structura, funcționarea și atribuțiile organelor înființate în scopul înfăptuirii dreptului la asigurare materială, precum și cele referitoare la constituirea și utilizarea fondurilor bănești necesare.
Motivatia alegerii acestei teme are la baza importanta asigurarilor de sanatate in viata fiecarui individ.Am mai ales aceasta tema pentru ca face parte dintr-o ramura nou de drept desprinsa din dreptul muncii.
Lucrarea este structurata in trei capitole.In primul capitol am prezentat notiuni generale despre asigurarile de sanatate,principiile, drepturile si obligatiile asiguratiilor.
In al doilea capitol am prezentat concediile si indemnizatiile la care au dreptul fiecare individ, iar in ultimul capitol am prezentata cateva cazuri din practica judiciara.
Cap.I Asigurarile sociale de sanatate
Notiuni generale
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați.
Art. 34 din Constituția României prevede:
– dreptul la ocrotirea sănătății este garantat;
– statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice;
– organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Asigurările sociale de sănătate, ca instituție a dreptului, reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaților și a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale, medicamentelor și materialelor sanitare.
Protecția (ocrotirea) sănătății face parte integrantă din sistemul securității sociale, fiind o nouă formă de asigurări sociale de stat.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, protejează practic toată populația țării și anume atât salariații, cât și pensionarii, șomerii, precum și persoanele care lucrează pe bază de convenții civile, dar și persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea. Datorită faptului că asigurările sociale de sănătate funcționează în regim obligatoriu, consecința imediată este aceea că plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru cele juridice, în cuantumurile și la termenele prevăzute.
În afara asigurărilor sociale de sănătate menționate, pot funcționa și alte forme de asigurări de sănătate în diferite situații speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii (art. 208 alin. 4).
Principiile asigurarilor sociale de sanatate
Art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reglementează anumite principii pe baza cărora funcționează sistemul asigurărilor sociale de sănătate și anume:
a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;
b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;
c) alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale;
d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Asiguratii sistemului de asigurari sociale de sanatate
Asigurarea socială de sănătate poate fi:
– obligatorie;
– facultativă.
Sunt asigurați, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond(art. 211 alin. 1).
Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției:
toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului și nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare; soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepția celor obținute în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;
e) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății Publice, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate și lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe țară (art. 213 alin. 1).
Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia, cu plata contribuției din alte surse:
a) satisfac serviciul militar în termen;
b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
c) se află în concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
e) persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane și se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identității;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri (art. 213 alin. 2).
Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverință de asigurat fără plata contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile de mai sus. Acest document va fi vizat periodic, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menținerea condițiilor de încadrare în categoria asiguraților fără plata contribuției(art. 213 alin. 3).
Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute mai sus au obligația să se asigure și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate (art. 213 alin. 4).
Persoanele asigurate din statele cu care țara noastră a încheiat documente internaționale cu prevederi în domeniul sănătății beneficiază de servicii medicale și alte prestații acordate pe teritoriul
României, în condițiile prevăzute de respectivele documente internaționale.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară, fără a solicita viză de lungă ședere;
c) cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară(art. 214).
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special, precum și persoanelor fizice.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile de mai sus se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente(art. 215).
În cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală(art. 216).
Drepturile si obligatiile asiguratilor
Asigurații au următoarele drepturi:
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură;
b) să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din altă localitate;
c) să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu;
e) să efectueze controale profilactice;
f) să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
h) să beneficieze de servicii medicale de urgență;
i) să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m) să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul;
n) să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate (art. 218 alin. 2).
Asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, beneficiază de asistență medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond, în condițiile contractului-cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Personalitățile internaționale cu statut de demnitar primesc asistență medicală de specialitate în unități sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătății publice.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoțește copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum și pentru însoțitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezența lor pentru o perioadă determinată(art. 221).
În sfârșit, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale (art. 222).
Obligațiile asiguraților sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunțe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice și periodice;
d) să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați;
e) să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplata;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de asigurat(art. 219).
Pe lângă drepturile și obligațiile menționate, asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale.
Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale(art. 220).
Constituirea fondului national unic de asigurari de sanatate
Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează din:
a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice;
b) subvenții de la bugetul de stat;
c) dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri.
Cota de contribuție pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, destinată exclusiv finanțării cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la drepturile reprezentând indemnizație de șomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, și se achită la bugetul Fondului.
Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor asigurate fără plata contribuției.
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute mai sus la lit. a)-d) și f), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară și care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuția lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe țară.
Contribuțiile prevăzute mai sus se plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la lit. a), d) și f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la lit. b) și la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la lit. c) și e).
Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar
de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile prevăzute la lit. a), d) și f), respectiv asiguraților pentru veniturile prevăzute la lit. b), c) și e).
Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale(art. 257).
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze la fond o contribuție de 7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă.
Prin fond de salarii realizat, se înțelege totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică și juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor.
Nerespectarea prevederilor de mai sus duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. Aceasta are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuției.
Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, aceștia au obligația de a plăti contribuția de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariații aflați în această situație(art. 258).
Pentru beneficiarii indemnizației de șomaj contribuția se calculează și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.
Pentru pensionari contribuția datorată de aceștia se aplică numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.
Contribuția pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile se suportă de bugetul de stat se datorează și se calculează începând cu 1 ianuarie 2009.
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.
Pentru lucrătorii migranți care își păstrează domiciliul sau reședința în România, contribuția lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obținute din contractele încheiate cu un angajator străin.
Pentru persoanele care se asigură facultativ, contribuția lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe țară, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.
Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:
a) să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere;
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuția legală lunară și obligațiile fiscale accesorii pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Se aplică situațiilor în care în cadrul termenelor de prescripție fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuția legală lunară proporțional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere și obligațiile fiscale accesorii, după caz.
Termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale.
prevăzute mai sus și care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuției, plătesc contribuția lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de bază minim brut pe țară.
Contribuția datorată pentru persoanele asigurate fără plata contribuției se suportă după cum urmează:
a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) și i), iar pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h) începând cu 1 ianuarie 2009;
b) de către bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b);
c) de către bugetul asigurărilor de șomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. e);
d) de către bugetele locale, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g).
Contribuțiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) și i) se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe țară.
Contribuțiile pentru persoanele care se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizației pentru incapacitate de muncă datorată unui accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizației de șomaj.
Contribuțiile pentru persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, se stabilesc prin aplicarea cotei de 6,5% asupra ajutorului social acordat, pentru asigurarea venitului minim garantat(art. 260).
Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere.
CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF.
Persoanele asigurate și persoanele fizice și juridice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond (art. 261).
Raspunderi si sanctiuni
Încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală(art. 301).
A. Infracțiuni
Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri (art. 303).
Completarea declarației nominale privind obligațiile ce le revin față de fond, cu date nereale, având ca efect denaturarea evidențelor privind asigurații, stadiul de cotizare sau contribuțiile față de fond, constituie infracțiunea de fals intelectual (art. 304).
B. Contravenții
Constituie contravenții următoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declarației;
b) nevirarea contribuției datorate de către persoanele fizice și juridice angajatoare;
c) refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF și ale caselor de asigurări a documentelor justificative și a actelor de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond;
d) refuzul de a pune la dispoziție organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative și actele de evidență financiar-contabilă privind sumele decontate din fond(art. 305).
Contravențiile prevăzute la art. 305 se sancționează după cum urmează:
a) cele prevăzute la lit. a) și c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) cele prevăzute la lit. b) și d), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei(art. 306).
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de control ale ANAF și ale caselor de asigurări.
Amenzile contravenționale aplicate constituie venituri la bugetul de stat(art. 307).
Prevederile de mai sus se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor(art. 308).
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Dispozițiile Legii nr. 95/2006 referitoare la obligațiile față de fond se completează cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale(art. 309).
Asigurarile voluntare de sanatate
Asigurările voluntare de sănătate sunt reglementate prin Legea nr. 95/2006, în Titlul nr. X.
Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ prin care un asigurător1 constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați2 expuși la producerea riscului de îmbolnăvire, și îi indemnizează, în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum și din celelalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate de asigurător și fac parte din gama asigurărilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Asigurații pot primi indemnizații atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de servicii medicale de bază acoperite de sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și pentru coplăți, dacă acest lucru este prevăzut în contractul de asigurare voluntară de sănătate.
Nu fac obiectul prezentei legi asigurările pentru boli profesionale și accidente de muncă și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament(art. 340).
Asigurările voluntare de sănătate pot fi, asigurări de tip complementar și suplimentar.
Asigurările de tip complementar suportă total sau parțial plata serviciilor neacoperite parțial din pachetul de servicii medicale de bază, coplăți.
Asigurările de tip suplimentar suportă total sau parțial plata pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază, opțiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiții hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în polița de asigurare(art. 341).
Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate orice persoane, cetățeni români, cetățeni străini sau apatrizi care au dreptul la pachetul de servicii medicale de bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate(art. 342).
Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntară pentru angajații lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiționale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii și stabilizării personalului angajat.
Cap.II Concediile si indemnizatiile
2.1 Concediile si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate
Drepturile de asigurări sociale, sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care prevăd că asigurații au dreptul la:
a) concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;
b) prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă;
c) concediu și indemnizație pentru maternitate;
d) concediu și indemnizație pentru creșterea copilului;
e) concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav;
f) ajutor de deces.
Conform art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, asigurații, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă:
– desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu;
– desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, cu ale persoanelor de mai sus;
– beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află în una dintre situațiile de mai sus, dar sunt:
– asociați, comanditari sau acționari;
– administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
– membri ai asociației familiale;
– autorizate să desfășoare activități independente;
– persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.
Aceștia, dacă au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanței de urgență, a Guvernului nr. 158/2005 cu excepția pensionarilor de invaliditate gradul III și a pensionarilor nevăzători.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații, destinată exclusiv finanțării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este de 0,75%, aplicată la fondul de salarii sau, la drepturile reprezentând indemnizație de șomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, și se achită la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Persoanele juridice sau fizice au obligația să calculeze și să vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuție pentru concedii și indemnizații; acestea au obligația să anunțe lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuției.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. El se constituie din însumarea perioadelor:
– pentru care s-a achitat contribuția pentru concedii și indemnizații de către angajator sau de către asigurat respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru șomaj;
– pentru care plata contribuției de asigurări sociale de sănătate se suportă din alte surse;
– pentru care, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, plata contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse.
Se asimilează stagiului de cotizare perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile și indemnizațiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005.
Se mai asimilează stagiului de cotizare și perioadele în care asiguratul:
– a beneficiat de pensie de invaliditate;
– a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora.
Aceste perioade se asimilează stagiului de cotizare numai dacă în aceste perioade asiguratul nu a realizat stagii de cotizare în înțelesul prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiții de stagiu de cotizare, în cazul urgențelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor și SIDA. Lista cuprinzând urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin hotărâre a Guvernului.
Baza de calcul a indemnizațiilor se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizațiilor o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații, din lunile respective sau, venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuția.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare.
La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum și cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.
Asigurații beneficiază de concedii și de indemnizații, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, acesta fiind orice medic aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, și orice alt medic cu autorizație de liberă practică valabilă și care încheie o convenție în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
2.2 Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă:
– de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;
– din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, asociați, comanditari sau acționari, administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management, membri ai asociației familiale, autorizate să desfășoare activități independente.
Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.
Începând cu a 91-a zi concediul se poate prelungi până la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază după cum urmează:
– un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară și unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, cu acordul Ministerului Sănătății;
– un an, cu drept de prelungire până la un an și 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală și urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA și neoplazii, în funcție de stadiul bolii;
– un an și 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată și osteoarticulară;
– 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Medicul primar sau, medicul specialist în afecțiunea principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
În situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate și menținerii asiguratului în activitate.
Medicul expert al asigurărilor sociale decide prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activității în raport de pregătirea profesională și de aptitudini ori pensionarea de invaliditate.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, în raport cu evoluția cazului și cu rezultatele acțiunilor de recuperare (art. 14 alin. 4).
În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârșitul lunii următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăși durata maximă de acordare a concediului.
Asigurații a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
Beneficiază de indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleași condiții ca și ceilalți asigurați, pensionarii, precum și pensionarii de invaliditate gradul III sau, pensionarii nevăzători, membri ai asociației familiale sau autorizați să desfășoare activități independente.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii,
precum și de o boală infectocontagioasă din grupa A și de urgențe medico-chirurgicale, este de 100% din baza de calcul.
2.3 Concedii si indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor și recuperării capacității de muncă, asigurații pot beneficia de:
– indemnizație pentru reducerea timpului de muncă;
– concediu și indemnizație pentru carantină;
– tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.
Indemnizația pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă.
Indemnizația se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru reducerea timpului de muncă este egal cu diferența dintre baza de calcul și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă, fără a depăși 25% din baza de calcul.
Concediul și indemnizația pentru carantină se acordă asiguraților cărora li se interzice continuarea activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcția de sănătate publică.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul.
Asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear și de recuperare a capacității de muncă, pe baza prescripțiilor medicale, cu sau fără contribuție personală, în condițiile prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Tratamentul balnear și de recuperare a capacității de muncă se desfășoară în conformitate cu prevederile programului individual de
recuperare întocmit de medicul curant, cu avizul obligatoriu al medicului expert al asigurărilor sociale, în funcție de natura, stadiul și prognosticul bolii, structurat pe etape.
În funcție de tipul afecțiunii și de natura tratamentului, durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile și se stabilește odată cu avizul obligatoriu al medicului expert.
Programul individual de recuperare este obligatoriu și se realizează în unități sanitare specializate aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare asigurații sunt supuși reexaminării medicale. În funcție de rezultatele acesteia medicul expert actualizează programul individual de recuperare, recomandă reluarea activității profesionale sau propune pensionarea de invaliditate.
Plata indemnizațiilor nu se cuvine pe perioadele în care asiguratul, din motive imputabile lui, nu își îndeplinește obligația de a urma și de a respecta programul individual de recuperare.
2.4 Concediu si indemnizatia de maternitate
Așa cum prevede art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate.
De aceleași drepturi beneficiază și femeile care din motive neimputabile lor, nu mai au calitatea de asigurat, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii acestei calității. Faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilații acestora.
În această situație, baza de calcul a indemnizației de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calității de asigurat.
Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere.
Concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei
beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.
Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.
În situația copilului născut mort sau dacă acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.
Cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul.
2.5 Concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului
Conform art. 1 din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației este de 600 lei.
Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole.
În calculul celor 12 luni se includ și perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situații:
– și-au însoțit șoțul/soția trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate;
– au beneficiat de indemnizație de șomaj;
– au beneficiat de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;
– au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
– au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective;
– au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;
– au beneficiat de indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de 3 ani în cazul copilului cu handicap;
– au beneficiat de pensii de invaliditate;
– au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare și perfecționare profesională din inițiativa angajatorului sau la care acesta și-a dat acordul;
– au lucrat cu contract individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state;
– se află în perioada de întrerupere temporară a activității, din inițiativa angajatorului, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
– se află în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, cu examen de licență sau de diplomă, în vederea angajării ori, trecerii în șomaj, potrivit legii.
În perioadele în care beneficiarii acestor drepturi realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, se acordă un stimulent în cuantum lunar de 300 lei, situație în care plata indemnizației de 800 lei se suspendă.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul stimulentului lunar este de 100 lei.
Conform art. 4 din acest act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul alocației de stat pentru copii, este următorul:
– 200 lei lunar, în situația copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap;
– 24 în situația copiilor în vârstă de peste 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap.
Indemnizația sau stimulentul, se cumulează cu alocația de stat pentru copii.
De indemnizație și stimulent beneficiază, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
Acordarea drepturilor, se face ținându-se seama de 12 luni anterioare datei de la care, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela.
Concediul, drepturile și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, pentru primii 3 copii.
Cei care îndeplinesc condițiile au dreptul la concediu fără plata indemnizației pentru creșterea copilului după primele 3 nașteri sau, după caz, după primii 3 copii.
Durata concediului este de 3 luni și se acordă integral, o singură dată, în perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv a vârstei de 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Cererea pentru acordarea acestui concediu se depune și se înregistrează la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere al copilului.
Drepturile se acordă în situația în care solicitantul îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
– este cetățean român, cetățean străin sau apatrid;
– are domiciliul sau reședința pe teritoriul României;
– locuiește împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Drepturile reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă, la cerere, în baza următoarelor documente:
– actul de identitate al solicitantului;
– certificatul de naștere al copilului și, livretul de familie;
– certificatul de persoană cu handicap al copilului, după caz;
– adeverință eliberată de autoritățile competente sau de către angajator, din care să rezulte calitatea de asigurat;
– adeverință eliberată de plătitorul indemnizației de maternitate sau, alte dovezi, din care să reiasă ultima zi de concediu de maternitate;
– declarație pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul nu beneficiază în același timp de indemnizație de maternitate;
– declarație pe propria răspundere din care să rezulte că celălalt părinte natural sau, o altă persoană care a adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore, nu beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005;
– declarație pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului și că acesta nu este încredințat sau dat în plasament nici unui organism privat autorizat sau serviciu public autorizat ori unei persoane fizice;
– dovada eliberată de autoritățile competente, de angajatori sau, declarație pe propria răspundere, din care să rezulte că solicitantul se află în concediu pentru creșterea copilului – pentru acordarea drepturilor;
– dovada eliberată de autoritățile competente sau, declarație pe propria răspundere, din care să rezulte că solicitantul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit, pentru acordarea drepturilor;
– dovada eliberată de autoritățile competente sau de către angajator, din care să rezulte că se încadrează în situațiile legale pentru a beneficia de concediu și indemnizația pentru creșterea copilului.
– dovada eliberată de autoritățile competente pentru realizarea veniturilor din activități independente sau, după caz, din activități agricole și a plății impozitului pentru acestea;
– alte acte necesare stabilirii dreptului, prevăzute în normele metodologice.
Concediul pentru creșterea copilului se acordă, la cerere, de către persoanele juridice sau fizice, denumite angajatori, la care își desfășoară activitatea persoanele.
Cererile pentru acordarea drepturilor reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința.
Până la data de 10 a fiecărei luni, primăriile au obligația de a transmite pe bază de borderou cererile înregistrate în luna anterioară, însoțite de documentele justificative, la direcțiile județene de muncă, solidaritate socială și familie, respectiv la direcția de muncă, solidaritate socială și familie a municipiului București, denumite în continuare direcții teritoriale.
Cererile se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la direcția teritorială, prin decizie de admitere sau, de respingere, emisă de directorul executiv.
Decizia se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Drepturile reprezentând indemnizație și stimulent, se cuvin și se plătesc după cum urmează:
– începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;
– începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;
– începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;
– de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute mai sus.
Plata alocației de stat pentru copii se face începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul.
Pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor se stabilește proporțional, în funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin și se acordă.
Plata drepturilor încetează cu ziua următoare celei în care:
– copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
– a avut loc decesul copilului.
Plata drepturilor prevăzute de Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 148/2005 se suspendă începând cu luna următoare celei în care:
– beneficiarul este decăzut din drepturile părintești;
– beneficiarul este îndepărtat, de la exercitarea tutelei;
– beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile în vederea încredințării copilului spre adopție;
– beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile în vederea menținerii măsurii de plasament;
– beneficiarul execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile;
– copilul este abandonat ori este internat într-o instituție de ocrotire publică sau privată;
– beneficiarul a decedat;
– se constată că, timp de 3 luni consecutive, se înregistrează mandate poștale returnate.
Plata indemnizației se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Aceasta nu se suspendă în situația în care beneficiarii acestei indemnizații primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități profesionale.
Plata stimulentului se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
În situația în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile plata drepturilor se suspendă începând cu ziua următoare celei în care condițiile respective nu mai sunt îndeplinite.
Reluarea plății drepturilor suspendate se face la cerere, începând cu data depunerii cererii.
Drepturile se cuvin și se acordă noului beneficiar de la data suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care a operat suspendarea, respectiv de la data cererii, dacă cererea a fost depusă după acest termen (art. 13 alin. 2).
Beneficiarul drepturilor este obligat să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia. Comunicarea se transmite de către primărie direcției teritoriale în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării.
Drepturile de care beneficiază persoana conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, prin nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit cu acest titlu (art. 15).
Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. Decizia prevăzută constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004. Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedați nu se mai urmăresc.
Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de la acesta (art. 21).
Pe perioada în care se beneficiază de indemnizație, contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra sumei reprezentând valoarea a de două ori salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată, și se suportă de la bugetul de stat.
Cuantumul drepturilor se poate actualiza în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005.
În situația asimilării stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 la stabilirea cuantumului indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate se ia în calcul salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată din perioada respectivă.
Perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap
constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
Calculul și plata se fac de către direcțiile teritoriale.
Drepturile se achită lunar beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora, împuternicit prin procură, pe bază de mandat poștal sau, în cont curent personal.
2.6 Concediu si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav
Conform art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Beneficiază de indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav, opțional, unul dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de stagiu de cotizare.
Beneficiază de aceleași drepturi, dacă îndeplinește condițiile cerute pentru acordarea acestora, și asiguratul care, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredințat copii în vederea adopției sau i-au fost dați în plasament (art. 27).
Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului pentru persoanele cu handicap (art. 28).
Durata de acordare a indemnizației este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepția situațiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenții chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depășirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale (art. 29).
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din baza de calcul (art. 30).
2.7 Concediu si indemnizatia de risc maternal
Conform art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.
Pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizație de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Concediul și indemnizația de risc maternal se acordă fără condiție de stagiu de cotizare.
Cuantumul indemnizației reprezintă 75% din baza de calcul stabilită.
2.8 Ajutorul de deces
Potrivit art. 126 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces. El poate fi, după caz:
–soțul supraviețuitor;
–copilul;
–părintele;
–tutorele;
–curatorul;
–moștenitorul în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia persoana care face dovada respectivă.
În sistemul public, asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreținerea sa și care nu are un drept propriu de asigurări sociale.
În sensul Legii nr. 19/2000, se consideră membru de familie:
– soțul;
copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați în plasament familial sau cei încredințați spre creștere și educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 ani precum și copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă și-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menționate;
– părinții și bunicii oricăruia dintre soți.
În sistemul public, ajutorul de deces cuvenit unui membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut la art. 126 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (art. 127 alin. 2).
Cap.III Studiu de caz
Speta 1
Decizie nr. 24 – 18 ianuarie 1995
Prin adresa nr. 869 din 27 septembrie 1993, Uniunea Avocatilor din Romania a comunicat recurentului ca la 17 septembrie 1993, in sedinta Comisiei permanente a Uniunii Avocatilor din Romania, analizandu-se problema calculului si platii indemnizatiei pentru concediul medical de care beneficiaza avocatii, s-a stabilit ca decanul fiecarui barou sau, in lipsa, prodecanul, sunt mandatati de Casa de Asigurari a Avocatilor sa analizeze si sa aprobe calculul si plata indemnizatiei (Decretul-lege nr. 90/1990).
Ca atare, sustinerea recurentului referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a baroului in privinta calculului si platii indemnizatiei de concediu medical cuvenita intimatului, pe perioada 22 martie – 31 martie 1994, este neintemeiata.
Asa fiind, recursul declarat de paratul Baroul de Avocati Vaslui este nefondat, urmeaza sa fie respins si sa fie mentinuta hotararea prin care a fost obligat sa calculeze si sa plateasca intimatului indemnizatia pentru concediul medical.
Sectia de contencios administrativ a C.S.J.
Speta 2
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale si ale art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, exceptie ridicata de Florea Bulmac in Dosarul nr. 28.334/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal raspunde personal autorul exceptiei, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza se afla in stare de judecata.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia, pentru argumentele invocate in fata Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens in care face trimitere la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2008, pronuntata in Dosarul nr. 28.334/3/2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale si ale art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat. Exceptia a fost ridicata de Florea Bulmac cu prilejul solutionarii unei cauze civile avand ca obiect cererea de recalculare a pensiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 creeaza o discriminare intre persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii speciale de cel putin 25 de ani, in cazul carora punctajul mediu anual se determina prin impartirea la 25, in timp ce pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani, "legea nu mai acorda o reducere proportionala a varstei standard de pensionare pentru calculul punctajului mediu anual". In ceea ce priveste art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, arata ca recalcularea pensiilor in functie de data intrarii in vigoare a acestei ordonante, iar nu de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, incalca universalitatea drepturilor, libertatilor si a obligatiilor consacrate prin Constitutie si prin alte legi, precum si egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Astfel, referindu-se la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, arata ca acest text de lege nu creeaza discriminari intre categoriile de pensionari amintite de autorul exceptiei, intrucat acestia se afla in situatii diferite, in functie de stagiul realizat in conditii speciale, care implica o masura diferita de expunere la factorii de risc. In ceea ce priveste art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, arata ca prin stabilirea unor date diferite de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat in raport cu data deschiderii dreptului beneficiarului la pensie si de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se incalca principiul egalitatii in drepturi, avand in vedere ca, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are dreptul de a modifica si completa legislatia in materie de asigurari sociale si, implicit, de a stabili data de la care acorda anumite drepturi de asigurari sociale, cu respectarea principiului neretroactivitatii legii civile. Pe de alta parte, observa ca pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul este stabilita aceeasi data de recalculare, astfel ca legea urmeaza a se aplica la fel.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 si ale art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 sunt constitutionale, intrucat nu incalca prevederile din Legea fundamentala invocate de autorul exceptiei. Face trimitere, in acest sens, la Decizia Curtii Constitutionale nr. 57/2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, precum si prevederile art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005 si aprobata prin Legea nr. 78/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005. Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
-Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006: "In situatia asiguratilor prevazuti la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau in considerare stagiile totale de cotizare necesare prevazute in anexele nr. 4 si 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.";
-Art. 2 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005: "Procedura de recalculare se desfasoara incepand cu data intrarii in vigoare a prevederilor prezentei ordonante de urgenta pana la data de 1 ianuarie 2006.";
-Art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005: "(1) Plata sumelor rezultate in urma recalcularii pensiilor se face esalonat, in etape.
(2) Prima etapa de plata a drepturilor de pensii recalculate se stabileste pentru luna martie 2005, in cazul persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis pana in anul 1980 inclusiv.
(3) Celelalte etape de plata a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotarari ale Guvernului."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertatilor si obligatiilor cetatenilor consacrate prin Constitutie si prin alte legi si ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, aceasta are in vedere, in esenta, diferenta de tratament juridic existenta intre diferite categorii de asigurati in functie de marimea stagiului de cotizare realizat in conditii speciale. Legea instituie, intr-adevar, un tratament distinct al drepturilor asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare in conditii speciale mai mare de 25 de ani in raport cu cei care au realizat un stagiu de cotizare in aceste conditii pentru o perioada mai mica decat cea mentionata. Astfel, prima categorie beneficiaza atat de o reducere a varstei de pensionare, cat si a stagiului de cotizare ce trebuie realizat in vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limita de varsta, in timp ce asiguratii cu un stagiu de cotizare in conditii speciale mai mic de 25 de ani beneficiaza doar de reducerea varstei de pensionare in functie de perioada lucrata in astfel de conditii.
Acest tratament diferentiat este, insa, justificat de situatiile diferite avute in vedere de legiuitor, astfel ca nu are semnificatia unei incalcari a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. In acest sens, trebuie observat ca art. 47 alin. (2) din Constitutie prevede ca "Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege", ceea ce inseamna ca legiuitorul este liber sa stabileasca drepturile de asigurari sociale cuvenite, conditiile si criteriile de acordare a acestora, modul de calcul si cuantumul lor valoric, putand sa instituie, in acelasi timp, tratamente juridice diferentiate in cazul unor situatii obiectiv diferite avute in vedere.
Referitor la textul de lege criticat, situatia obiectiv diferita care diferentiaza tratamentul juridic aplicabil asiguratilor consta in perioada cat acestia au cotizat lucrand in conditii speciale, expunandu-se prin urmare unor conditii suplimentare de risc si solicitare. Asadar, o perioada considerabil mai lunga de munca in aceste conditii justifica un tratament juridic mai favorabil, sub aspectul acordarii dreptului la pensie, al celor care au contribuit in aceste conditii, in raport cu cei care au lucrat astfel pentru perioade mai scurte si care beneficiaza totusi de o reducere a varstelor de pensionare.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca aceasta critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta.
In ceea ce priveste controlul constitutionalitatii dispozitiilor art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, argumente asemanatoare au mai fost analizate si prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006. Cu acel prilej, referindu-se la modificarile ce au avut loc in materia recalcularii pensiilor de-a lungul timpului, Curtea a statuat ca, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau de a completa legislatia in materie si de a stabili data de la care opereaza recalcularea, insa orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Totodata, Curtea a retinut ca modificarile succesive ale legislatiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurari sociale sa obtina valori diferite, in raport cu legislatia care a fost in vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferita a inscrierii la pensie plaseaza pensionarii in situatii deosebite, tratamentul juridic diferentiat fiind justificat de situatia diferita a beneficiarilor dreptului la pensie, determinata de data nasterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminari. Recalcularea si recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevazute de lege pentru eliminarea inechitatilor reprezentate de diferentele existente in cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferentele mentinute pana la finalizarea operatiunilor de recalculare si de recorelare nu contravin principiului universalitatii drepturilor si obligatiilor, consacrat constitutional prin art. 15 alin. (1), intrucat toti cetatenii beneficiaza de drepturile prevazute de legile in vigoare la data acordarii drepturilor respective.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutia deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale si ale art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, exceptie ridicata de Florea Bulmac in Dosarul nr. 28.334/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 octombrie 2008.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,Oana Cristina Puica
Speta 3
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, exceptie ridicata de Mihailescu Ioan Prodrom in Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 aprilie 2009 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 7 mai 2009.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronuntata in Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008), Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, exceptie ridicata de Mihailescu Ioan Prodrom cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 3.093 din 10 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale in Dosarul nr. 34.037/3/LM/2007.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor. In acest sens, arata ca, potrivit art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000, persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior datei de 1 septembrie 1947 beneficiaza de un punct de cotizare pentru fiecare luna de stagiu din aceasta perioada, indiferent de nivelul drepturilor salariale inregistrate in carnetul de munca sau dovedite. Astfel, aceasta categorie de persoane este discriminata in raport cu persoanele care au realizat stagiul de cotizare dupa data de 1 septembrie 1947 si ale caror venituri dovedite se iau in calcul la stabilirea pensiei. Inegalitatea apare cu atat mai evidenta in cazul persoanelor care, anterior datei de 1 septembrie 1947, au realizat venituri care le-ar fi permis sa obtina un punctaj mai mare decat cel prevazut de textul de lege criticat.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat textul de lege criticat se aplica in mod egal tuturor persoanelor ce se incadreaza in ipoteza normei de lege.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat dispozitiile art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile, deopotriva, tuturor cetatenilor aflati in ipoteza normei legale atacate, si anume tuturor cetatenilor care, pentru aceeasi perioada, nu pot face dovada salariilor obtinute. De asemenea, aminteste ca, potrivit dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, dreptul la pensie se acorda in conditiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are competenta exclusiva si optiunea libera pentru stabilirea veniturilor in raport cu care se datoreaza contributia la fondul asigurarilor sociale si in raport cu care se calculeaza cuantumul pensiilor si al altor ajutoare sociale.
Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat este constitutional, sens in care aminteste cele retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 766/2007.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, text introdus prin art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007.
Textul de lege criticat are urmatoarea redactare:
-Art. 161 alin. (3) lit. a): "Fac exceptie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizeaza:
a) un punct pentru fiecare luna de stagiu de cotizare realizat in perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale inregistrate in carnetul de munca sau dovedite ori pentru care in carnetul de munca nu sunt inregistrate drepturile salariale;".
Autorul exceptiei considera ca textele de lege criticate sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in esenta, critica de neconstitutionalitate are in vedere diferenta de tratament juridic pe care art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 o instituie in raport cu celelalte texte de lege privind pensiile din sistemul public si prin care se prevede luarea in calcul la stabilirea pensiilor a veniturilor realizate dovedite, in raport cu care s-a realizat contributia la fondul de asigurari sociale. In acest sens, autorul exceptiei arata ca, desi poate dovedi drepturile salariale obtinute anterior datei de 1 septembrie 1947, legea ii acorda, indiferent de nivelul veniturilor realizate, un punct pentru fiecare luna de stagiu de cotizare realizat in acea perioada.
Fata de acestea, Curtea retine ca, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, "Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege."
Astfel, legiuitorul este in drept sa stabileasca continutul, conditiile si limitele acordarii acestui drept, putand ca, in considerarea unor situatii obiectiv diferite, sa instituie un tratament juridic diferentiat, fara a contraveni astfel dispozitiilor constitutionale ce consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor.
In acest sens, Curtea observa ca, in reglementarea textului de lege criticat, legiuitorul a avut in vedere faptul ca pentru perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947 nu se cunosc salariile minime si medii din fiecare an si nici nu pot fi determinate, din cauza lipsei informatiilor despre reformele monetare. De asemenea, in confirmarile prezentate de pensionari, salariile extrase din statele de plata sau obtinute de la arhive sunt nedenominate, iar salariul mediu prevazut in Legea nr. 19/2000 este denominat. In astfel de situatii, punctajul mediu anual nu poate fi determinat, intrucat cele doua elemente nu sunt comparabile.
Asa fiind, Curtea constata ca tratamentul juridic instituit prin art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 a avut in vedere situatia obiectiv diferita in care se gasesc persoanele care se incadreaza in ipoteza acestui text de lege in raport cu celelalte persoane titulare ale dreptului la pensie, astfel incat nu poate fi vorba de o incalcare a principiului constitutional al egalitatii in drepturi.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, exceptie ridicata de Mihailescu Ioan Prodrom in Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 mai 2009.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Speta 4
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, exceptie ridicata de Gabriel Dragos Visan in Dosarul nr. 8.638/2000 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata, apreciind ca dispozitiile legale criticate, care au fost preluate de Legea nr. 19/2000, sunt in concordanta cu prevederile constitutionale.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 8.638/2000, Curtea de Apel Timisoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, exceptie ridicata de Gabriel Dragos Visan intr-un proces de contencios administrativ, in contradictoriu cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si cu Directia generala de munca si solidaritate sociala Drobeta-Turnu Severin.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca "prevederile art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977, limitand beneficiul dreptului la pensie de urmas a copiilor care isi continua studiile pana la varsta de cel mult 26 de ani, ii lasa pe cei care nu isi pot termina studiile pana la implinirea acestei varste fara nici o protectie sociala, contravenind astfel dispozitiilor constitutionale ale art. 43, referitoare la nivelul de trai si la dreptul la pensie, ale art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si a tinerilor, precum si celor ale art. 20 alin. (1) cu raportare la art. 2 alin. 1, art. 25 alin. 1 si la art. 26 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului".
Curtea de Apel Timisoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat "Statul este suveran in a decide care sunt masurile de protectie sociala care se impun a fi luate, evident cu respectarea stricta a Legii fundamentale romane, iar aprecierea ca pensia de urmas poate fi acordata cel mult pana la varsta de 26 de ani se bazeaza pe faptul ca, in mod obisnuit, un tanar isi termina studiile pana pana la aceasta varsta".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, intrucat textul de lege criticat nu incalca nici o dispozitie constitutionala. In acest sens se arata ca potrivit art. 45 alin. (2) din Constitutie formele "de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege", deci "Constitutia a dat dreptul legiuitorului de a stabili conditiile si limitele protectiei sociale a copiilor si tinerilor, in acest sens prevederile art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977 fiind constitutionale". Se mai arata ca reglementarile invocate din Declaratia Universala a Drepturilor Omului "au un caracter de generalitate si nu sunt incalcate de prevederile art. 40 din Legea nr. 3/1977".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 73/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991. Aceste dispozitii au urmatorul continut: "Copiii au drept la pensie de urmas: a) pana la varsta de 16 ani sau, daca isi continua studiile, pana la terminarea acestora, fara a depasi insa varsta de 25 ani si, respectiv, de 26 ani, in cazul acelora care urmeaza studii superioare cu o durata de scolarizare mai mare de 5 ani;"
Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate de textul de lege criticat sunt:
-Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.";
-Art. 45 alin. (1): "Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.";
-Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte."
Se invoca totodata si incalcarea urmatoarelor reglementari din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
-Art. 2 pct. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici o deosebire, in special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de nastere sau decurgand din orice alta situatie.";
-Art. 25 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa.";
-Art. 26 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la educatie. Educatia trebuie sa fie gratuita, cel putin in ce priveste invatamantul elementar si de baza. Invatamantul elementar este obligatoriu. Invatamantul tehnic si profesional trebuie sa fie accesibil tuturor, accesul la studii superioare trebuie sa fie deschis tuturor pe baza deplinei egalitati, in functie de merit."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, respectiv la data de 1 aprilie 2001, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000), Legea nr. 3/1977 a fost expres si in intregime abrogata, deci si textul de lege criticat. Reglementarile art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 au fost preluate de Legea nr. 19/2000 in art. 66 lit. b), avand urmatorul continut: "Copiii au dreptul la pensie de urmas: […] b) daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani."
Intrucat dispozitia legala criticata de autorul exceptiei, desi abrogata, a fost preluata in esenta de noua reglementare legala a dreptului la pensia de urmas, ramanand determinanta in solutionarea litigiului in cadrul caruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Curtea constata ca prevederile legale criticate nu incalca nici o norma constitutionala. Astfel, potrivit prevederilor art. 43 alin. (2) si ale art. 45 alin. (2) din Constitutie, "dreptul la pensie" (inclusiv la pensia de urmas a copiilor), dreptul la "alte forme de asistenta sociala", precum si dreptul la "alte forme de protectie sociala a copiilor si tinerilor" sunt prevazute sau se stabilesc prin lege. Este firesc si necesar ca pentru acordarea pensiei de urmas copiilor (cu exceptia celor invalizi) sa se stabileasca o limita de varsta chiar si in situatia in care isi continua studiile. Varsta de 26 de ani reprezinta o limita rezonabila pana la care un tanar poate sa isi termine atat studiile liceale, cat si pe cele superioare.
Referirea in motivarea exceptiei la prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului nu are nici o relevanta, intrucat aceste reglementari internationale nu vizeaza in mod concret dreptul la pensie de urmas.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
C U R T E A
In numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, exceptie ridicata de Gabriel Dragos Visan in Dosarul nr. 8.638/2000 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Speta 5
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Nicolae Lopatita, Tudorita Grigoras, Miodrag Gavrilovici, Iuliana Gabor si Ioan Petra in dosarele nr. 1.733/CAS/2004, nr. 2.030/CAS/2004, nr. 1.450/CAS/2004, nr. 1.478/C/2004 si nr. 1.141/CAS/2004 ale Tribunalului Caras-Severin.
La apelul nominal, in Dosarul nr. 233 D/2004, raspunde consilier juridic Ioana Raluca Stefan, cu delegatie depusa in sedinta, pentru Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, lipsa fiind autorul exceptiei – Nicolae Lopatita, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune a se face apelul si in dosarele nr. 234D/2004, nr. 249D/2004, nr. 250D/2004 si nr. 283D/2004, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.
La apelul nominal, in dosarele nr. 234D/2004, nr. 249D/2004, nr. 250D/2004 si nr. 283D/2004, raspunde, de asemenea, consilier juridic Ioana Raluca Stefan, cu delegatie depusa in sedinta, pentru Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, lipsa fiind autorii exceptiei – Tudorita Grigoras, Miodrag Gavrilovici, Iuliana Gabor, respectiv Ioan Petra, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, avand in vedere continutul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Consilierul juridic al Casei Judetene de Pensii Caras-Severin, precum si reprezentantul Ministerului Public arata ca sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 364 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dispune conexarea dosarelor nr. 234D/2004, nr. 249D/2004, nr. 250D/2004 si nr. 283D/2004 la Dosarul nr. 233D/2004, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, consilierul juridic al Casei Judetene de Pensii Caras-Severin solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca aceasta este neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 16 aprilie 2004, din 9 aprilie 2004, respectiv din 13 aprilie 2004, pronuntate in dosarele nr. 1.733/CAS/2004, nr. 2.030/CAS/2004, nr. 1.450/CAS/2004, nr. 1.478/C/2004 si, respectiv, nr. 1.141/CAS/2004, Tribunalul Caras-Severin a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Nicolae Lopatita, Tudorita Grigoras, Miodrag Gavrilovici, Iuliana Gabor si Ioan Petra in cadrul unor litigii de asigurari sociale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca din anul 2001 sunt pensionari de invaliditate gradul II. Intre timp au fost alesi consilieri in cadrul unor consilii comunale. Ulterior, printr-o decizie a Casei Judetene de Pensii Caras-Severin, s-a dispus incetarea platii pensiei, apreciindu-se ca autorii exceptiei au calitatea de asigurat prin efectul legii, in sensul prevederilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000. In opinia autorilor exceptiei, includerea in categoria asiguratilor, prevazuta de textul de lege criticat, a consilierilor comunali constituie "o grava eroare de interpretare a legii", deoarece calitatea de consilier comunal nu poate fi asimilata cu celelalte functii elective sau cu cea a persoanelor numite in cadrul autoritatilor executive legislative ori judecatoresti. Consilierul comunal nu are o activitate permanenta si nu realizeaza venituri nici la nivelul salariului minim pe economie. Astfel, autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 47 alin. (2) din Constitutie, republicata, care privesc egalitatea in drepturi a cetatenilor si dreptul la pensie.
Tribunalul Caras-Severin, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 233D/2004, apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece un consilier local nu poate fi asimilat cu un salariat, un functionar public, un angajat cu contract civil, un primar, un viceprimar sau cu un parlamentar, care beneficiaza de o indemnizatie, stabilita prin lege, lunara si permanenta pe durata mandatului.
Tribunalul Caras-Severin, exprimandu-si opinia in dosarele nr. 234D/2004, nr. 249D/2004, nr. 250D/2004 si nr. 283D/2004, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, intrucat, potrivit art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, in sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective pe durata mandatului, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile legii, cu cele ale persoanelor prevazute la pct. I. Cadrul legal pentru remunerarea persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, inclusiv a consilierilor locali, este stabilit de Legea nr. 154/1998.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca fiind neintemeiate criticile formulate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Cadrul legal in ceea ce priveste remunerarea persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, inclusiv a consilierilor locali, este stabilit de Legea nr. 154/1998. Potrivit dispozitiilor art. 19 si 20 din lege, aceste persoane "au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizatie lunara, care este unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial". De asemenea, arata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 47 din Constitutie, republicata, referitoare la nivelul de trai, intrucat "includerea consilierilor locali, ca persoane care isi desfasoara activitatea in functii elective, pe durata mandatului, in randul persoanelor asigurate obligatoriu in sistemul public, prin efectul legii, reprezinta o consecinta a aplicarii dispozitiilor art. 19 si 20 din Legea nr. 154/1998, ce nu contravine dreptului la pensie reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutia republicata".
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata fata de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, intrucat textul legal supus controlului de constitutionalitate se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie, fara privilegii si discriminari. Astfel, persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de dispozitiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, si anume desfasoara o activitate in functii elective, iar drepturile si obligatiile lor sunt asimilate cu ale persoanelor ce desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau cu ale functionarilor publici, beneficiaza de acelasi tratament juridic, iar persoanele care nu indeplinesc aceste conditii se afla intr-o situatie diferita. In realitate, situatia autorilor exceptiei ridica o problema de interpretare si aplicare a legii, care intra in competenta instantei de judecata. Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, republicata, apreciaza ca si aceasta este neintemeiata, intrucat, potrivit acestui text constitutional, cetatenii au dreptul la pensie, in conditiile legii, iar sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale este reglementat prin Legea nr. 19/2000.
Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1aprilie 2000), modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2003 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 577/2003 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004), cu modificarile si completarile ulterioare. In prezent, dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins: "In sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: […]
II. persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la pct. I."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arata ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 47 din Constitutia Romaniei, revizuita si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, avand urmatorul continut:
-Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
-Art. 47: "(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Art. 5 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede persoanele care au calitatea de asigurat, in mod obligatoriu, prin efectul legii, in sistemul public de pensii. Calitatea de asigurat inseamna si vocatia la dreptul la pensie si la alte drepturi de asigurari sociale, in cazul in care sunt indeplinite conditiile de varsta, de stagiu de cotizare si celelalte criterii prevazute de lege. Totodata, aceasta calitate presupune si obligatia de a plati contributia legala (cotizatia) la fondul de asigurari sociale. Asadar, Curtea retine ca acest text de lege nu reglementeaza inscrierea la pensie, plata acesteia ori incetarea platii, asa cum in mod eronat sustin autorii exceptiei de neconstitutionalitate.
In cauza de fata autorii exceptiei contesta incetarea platii pensiei, incetare care s-a dispus de catre casa de pensii pentru motivul ca aceasta nu poate fi cumulata cu veniturile realizate din alta sursa. Or, Curtea retine ca situatiile in care se permite cumulul pensiei cu alte venituri sunt prevazute limitativ de dispozitiile art. 94 din aceeasi lege, in sensul ca: "Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:
a) copiii urmasi orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii, pana la varstele prevazute la art. 68 lit. a) si b);
b) nevazatorii;
c) pensionarii pentru limita de varsta."
Pe de alta parte, Curtea constata ca problemele daca un consilier la un consiliu local desfasoara sau nu o activitate profesionala, daca, in raport si cu veniturile realizate, trebuie considerat ca fiind asigurat in mod obligatoriu prin efectul legii si daca poate cumula pensia cu veniturile realizate din aceasta activitate constituie chestiuni de fapt, precum si probleme de interpretare si aplicare a legii. Interpretarea continutului unor norme juridice, ca faza indispensabila procesului de aplicare a legii, apartine instantelor judecatoresti. Asadar, Curtea constata ca, in cauza in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, numai instanta judecatoreasca poate sa stabileasca daca pot fi asimilati persoanelor asigurate consilierii locali beneficiari ai unei pensii anticipate, anticipate partial sau de invaliditate de gradul II, aceasta fiind singura competenta sa interpreteze dispozitiile legale criticate, in special, precum si celelalte dispozitii ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, in general.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
C U R T E A
In numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Nicolae Lopatita, Tudorita Grigoras, Miodrag Gavrilovici, Iuliana Gabor si Ioan Petra in dosarele nr. 1.733/CAS/2004, nr. 2.030/CAS/2004, nr. 1.450/CAS/2004, nr. 1.478/C/2004 si nr. 1.141/CAS/2004 ale Tribunalului Caras-Severin.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean
Speta 6
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Filip Panait in Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecatoriei Piatra-Neamt.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca garantarea dreptului la ocrotirea sanatatii nu inseamna scutire de la plata asigurarilor medicale. Totodata, considera ca intra in atributiile legiuitorului sa impuna conditiile in care persoanele asigurate trebuie sa plateasca contributia la asigurarile sociale de sanatate.
C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.090/2003, Judecatoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Filip Panait intr-o cauza avand ca obiect obligarea Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Neamt de a suporta costurile serviciilor medicale complete.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34 alin. (1) si (2), art. 47 alin. (2) si art. 56 alin. (1) din Constitutie, republicata, deoarece: viata cetatenilor exclusi de la ingrijiri medicale complete este pusa in pericol; prin modul de acordare a asistentei medicale se creeaza discriminare intre cetateni pe motive economice; excluzand de la ingrijiri medicale categoriile de cetateni cele mai sarace, pun in pericol igiena si sanatatea publica; nu se realizeaza obligatia generala a cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice, intrucat nu se incaseaza sumele datorate fondului de asigurari de sanatate de la toti cetatenii.
Judecatoria Piatra-Neamt apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate sunt in acord cu Legea fundamentala, nici un text al acesteia neprevazand gratuitatea asistentei medicale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca sunt neintemeiate criticile formulate prin exceptia de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constitutie, republicata, organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii, fiind astfel de competenta legiuitorului reglementarea conditiilor de finantare a asistentei medicale. Dreptul asiguratilor la acordarea serviciilor medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate este, exceptand situatiile expres si limitativ prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, corelativ obligatiei de a plati contributia la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, ce se inscrie in cadrul obligatiei generale a cetatenilor de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.
Avocatul Poporului arata ca din incheierea de sesizare nu rezulta textele constitutionale presupus incalcate de art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, motiv pentru care, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, "numai Curtea Constitutionala poate decide cadrul constitutional in care urmeaza sa fie examinata exceptia de neconstitutionalitate". De altfel, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002), cu modificarile si completarile ulterioare, avand in prezent urmatorul cuprins:
-Art. 13: "Persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potential endemo-epidemic in cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.";
-Art. 52 alin. (2): "Persoanele juridice sau fizice prevazute la alin. (1) au obligatia platii contributiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat.";
-Art. 53 alin. (4): "Persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat, sa achite contributia legala pe ultimii 3 ani, incepand cu data primei solicitari de acordare a serviciilor medicale, calculata la salariul de baza minim brut pe tara, potrivit normelor elaborate de CNAS si aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si familiei."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34, art. 47 alin. (2) si ale art. 56 alin. (1) din Constitutia Romaniei, revizuita si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, avand urmatorul continut:
-Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
-Art. 34: "(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. […]";
-Art. 47 alin. (2): "Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.";
-Art. 56 alin. (1): "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Garantarea dreptului la ocrotirea sanatatii, prevazuta pentru toate categoriile de persoane la art. 34 alin. (1) din Constitutie, republicata, nu inseamna gratuitatea serviciilor medicale, respectiv scutirea de la plata contributiei la asigurarile de sanatate, sistem care trebuie sustinut cu mijloace financiare corespunzatoare. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constitutie, republicata, organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale de sanatate se stabilesc "potrivit legii". Astfel, intra in atributiile exclusive ale autoritatii legiuitoare determinarea categoriilor de persoane care beneficiaza de asigurari de sanatate, precum si a conditiilor de exercitare a acestui drept.
Curtea constata ca reglementarea legala a organizarii si functionarii sistemului de asigurari sociale de sanatate prevede obligatia generala a persoanelor asigurate si a angajatorilor (persoane juridice si persoane fizice) de a plati contributia, in raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurari de sanatate, fara a institui privilegii sau discriminari. Sunt prevazute si unele exceptii, categorii de persoane aflate in situatii deosebite, care pot beneficia de asigurare de sanatate fara plata contributiei, dar situatia obiectiv diferita a acestor categorii de persoane justifica tratamentul juridic diferit.
Modul de reglementare a asistentei medicale si a asigurarilor de sanatate nu atinge dreptul persoanelor la viata, la integritatea corporala sau la sanatatea fizica si mentala, ci doar stabileste conditiile in care persoanele asigurate trebuie sa contribuie la plata asistentei medicale.
Chiar si in conditiile neacordarii gratuite a asistentei medicale, art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 prevede, si pentru persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat, acordarea serviciilor medicale in cadrul unui pachet minimal in cazul urgentelor medicalo-chirurgicale si al bolilor cu potential endemo-epidemic, ca o masura de protectie sociala pentru apararea vietii persoanelor si a igienei si sanatatii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
C U R T E A
In numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Filip Panait in Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecatoriei Piatra-Neamt.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 mai 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean
Concluzii
Până nu demult, raporturile juridice din domeniul securității sociale au fost socotite ca fiind conexe raporturilor juridice de muncă, stabilite prin încheierea contractului individual de muncă și incluse și ele dreptului muncii. S-a apreciat că raporturile juridice privind asigurările sociale de stat au față de raportul de muncă o poziție derivată pe considerentul că se găsesc grefate pe acesta.
Concluzia de mai sus, justă în momentul formulării ei, era corespunzătoare configurației sistemului nostru de drept la acea dată când covârșitoarea majoritate a drepturilor de asigurări sociale și de asistență socială se acordau în considerarea calității de salariat a beneficiarului.
În prezent însă, dispozițiile legale din domeniul securității sociale au evoluat către dobândirea unei specificități proprii care le conferă individualitatea necesară constituirii într-o ramură de drept distinctă, de sine stătătoare.
Ca instituție juridică, asigurările sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrânețe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane prevăzute de lege, precum și a urmașilor acestora. Din conținutul acestei instituții fac parte și dispozițiile legale privind structura, funcționarea și atribuțiile organelor înființate în scopul înfăptuirii dreptului la asigurare materială, precum și cele referitoare la constituirea și utilizarea fondurilor bănești necesare.
De asemenea, în noțiunea de asigurări sociale se cuprind și normele juridice privind recuperarea socială și profesională a persoanelor care, fiind încadrate în muncă, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor, ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care produc invaliditate.
Bibliografie
Belu, Constantin Dreptul muncii , editura Universitaria, 2008
Bratu, Constantin Dreptul securității sociale, Editura Universitaria, 2009
Ciochină-Barbu, Dreptul securității sociale , Junimea, 2006
Gagea, Hadrian, Dreptul securității sociale ,Editura Gutenberg Univers, 2009
Mihuț, Gyöngy G Dreptul muncii, Editura Printech, 2009
Negru, Titel Asigurările și reasigurările în economie, Editura C.H. Beck, 2008
Oprea, Răducan Dreptul muncii , Editura Fundație, 2006
Păducel, Ion Dreptul muncii și securității sociale, Editura Universitaria, 2008
Popescu, Andrei, Dreptul internațional și european al muncii , Editura C.H. Beck, 2008
Radu, Roxana Cris Dreptul muncii, Editura C.H. Beck, 2008
Seceleanu, Lidia Dreptul muncii , Editura Universalia, 2008
Țiclea, Alexandru, Dreptul securității sociale, Editura Universul Juridic, 2009
Vieriu, Eufemia Dreptul muncii , Editura Lumina Lex, 2008
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarile Sociale de Sanatate (ID: 126079)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.