Depolitizarea Institutiei Prefectului

CUPRINS

Introducere……………………………………………………….3

CAPITOLUL I. – Prefectul și instituția prefectului

Conceptul de prefect…………………………………………4

Instituția prefectului………………………………………….8

Instituția prefectului reglementată de lege………………….12

CAPITOLUL II. – Depolitizarea prefecților

2.1 Depolitizarea funcțiilor publice în România………………..17

2.2 Scurt istoric …………………………………………………22

2.3 Sustinatorii depolitizării……………………………………..27

2.4 Acțiunile privind depolitizarea prefecților în 2009 …………30

2.5 Propunerile legislative din 2009 privind depolitizarea………33

CAPITOLUL III. – Studiu de caz

3.1 Rezultatele interviurilor cu cetățenii…………………………37

3.2 Observațiile specialiștilor ……………………………………53

CAPITOLUL IV. – Concluziile………………………………..59

Bibliografie

Anexa

67 pagini

=== depolitizarea institutiei prefectului ===

Introducere

Separarea politicului de administrație constituie una din constantele modelului democratic de administrație publică și care, alături de cealaltă constantă și anume subordonarea, asigură echilibrul modelului occidental de administrație democratică.

Am ales acestă temă pentru că, consider ca fără o administrație depolitizată, profesionistă, stabilă și motivată, progresul nu este posibil. Măsurile stabilite pentru realizarea acestui obiectiv se cer a fi comentate și demultiplicate, dată fiind deosebita lor importanță. Respectarea riguroasă a Statutului funcționarilor publici constituie condiția sine qua non în construcția noului corp de funcționari publici din administrație.

Ipotezele prezentei cercetări sunt :

1.Numeroasele semnale privind ingerințele politicului în activitatea prefecturilor duc la concluzia că deocamdată nu a avut loc o depolitizare reală a instituției ci doar una formală.

2.Puterea și influența prefecților a scăzut după depolitizare.

Lucrarea de față este împărțită în patru capitole. În primul capitol am prezentat prefectul și instituția prefectului.În al doilea capitol am prezentat depolitizarea prefecților, depolitizarea funcțiilor publice în România, susținătorii depolitizării și propunerile legislative.În capitolul al treilea am analizat un caz practic iar în ultimul capitol am prezentat concluziile desprinse din cele trei capitole.

CAPITOLUL I. – Prefectul și instituția prefectului

Conceptul de prefect

Autoritatea prefectului este o autoritate a administratiei publice de stat si a aparut prima data in Franta de unde am preluat-o si noi, romanii, mai tarziu.

Cuvantul de “prefect” provine dn latinescul “praefectus”; acest termen il regasim pentru prima data in Roma Antica in varful ierarhei functionarilor imperiali cu urmatoarele titluri:

1) praefectus praetorio-comandantul garzii imperiale,care va dobandi puteri comparabile cu cele ale sefilor de guverne din Statele burgheze.

2) praefectus urbi-investiti cu atributii politienesti.

3) praefectus annonae-insarcinat cu aprovizionarea Romei.

Prefectul este:

-reprezentantul intereselor nationale;

-reprezentatul Guvernului;

-organ al Administratiei generale;

-organ de coordonare a serviciilor statului din departament.

Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, potrivit legii, indeplineste urmatoarele atributii principale (articolul 110):

– asigura realizarea intereselor nationale, respectarea legilor si a ordinii publice;

– exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative autoritatilor publice locale si judetene;

– avizeaza numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in judete si in municipiul Bucuresti;

– dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal constituite;

– raspunde, in conditiile stabilite de lege, de pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au un caracter militar; autoritatiile militare si organele locale ale Ministerului de Interne au obligatia sa informeze pe prefect asupra oricaror probleme care pot avea importanta pentru judet;

– prezinta, anual, Guvernului un raport asupra starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului.

Cat priveste dispozitia potrivit careia prefectul indeplineste si alte atributii prevazute de lege, problema se pune sub doua aspecte si anume:

Un prim aspect il constituie acele atributii, altele decat cele cuprinse in articolul 110, prevazute chiar in Legea nr.69/1991 cum ar fi: convocarea consiliilor locale in sedinta de constituire – articolul 16 alin.(1) – ; numirea si eliberarea din functie a secretarilor consiliilor comunale si orasenesti (articolul 52 alin. (1) ) ; convocarea consiliului judetean in sedinta de constituire – articolul 16 alin. (1), aplicabil potrivit articolului 62- ; asistarea la sedintele delegatiei permanente a consiliului judetean – articolul 69- ; convocarea comisiei administrative – articolul 117.

Cel de-al doilea aspect il reprezinta atributiile pe care le exercita prefectul in temeiul prevederilor altor legi.

Pentru indeplinirea atributiilor ce-i revin, prevede articolul 113 alin. (1), prefectul emite ordine, in conditiile legii. Ordinele prefectului sunt acte administrative de autoritate. Ele pot fi normative sau individuale. Am deprins aceasta apreciere din prevederile articolului 114 potrivit carora, ordinul prefectului devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica, prin afisare si publicare cand contine dispozitii normative, sau de la data comunicarii, in celelalte cazuri – adica cele individuale. Precizarea ca aceste ordine se emit „in conditiile legii” inseamna ca ele trebuie sa respecte intocmai conditiile de fond si forma care se cer pentru toate actele administrative, conditii cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 390/1993, pentru aprobarea Metodologiei privind pregatirea, elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative.

Pentru a emite ordine nu numai legale, ci si documentate, alin. (2) al articolului 113 prevede ca ordinele – prefectului – care stabilesc masuri cu caracter tehnic si de specialitate, sunt emise dupa consultarea organelor sau serviciilor de specialitate si sunt contrasemnate de conducatorii acestora.

Prefectul pentru a-si indeplini atributiile, este incadrat intr-o structura organizatorica, formata din functionari publici. Aceasta structura organizatorica, avand in frunte pe prefect, formeaza institutia prefecturii. Ca element de baza al sistemului administratiei publice, notiunea de institutie publica, este o entitate caracterizeata drept colectivitate umana constituita pe baza si in executarea legii, inzestrata cu mijloace materiale si financiare, precum si cu personalitate juridica si competenta necesara pentru a putea actiona in vederea organizarii exercitarii legii.

In consonanta cu aceasta definitie apreciem ca organul reprezinta instrumentul de exprimare a vointei juridice a institutiei publice.

Potrivit prevederilor articolului 111 alin. (1) din Legea nr. 69/1991, in exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autoritatilor administrative publice locale si judetene prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, actele acestora, precum si cele ale presedintelui consiliului judetean, cu exceptia celor de gestiune curenta, daca le considera ilegale. Actul atacat este suspendat de drept. Textul mai precizeaza un lucru si anume acela potrivit caruia, prin controlul exercitat, prefectul verifica numai legalitatea, nu si oportunitatea adoptarii sau emiterii unui act administrativ de catre autoritatile administratiei publice locale si judetene.

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti se organizeaza, pe langa prefecturi, Comisia administrativa. Ea are urmatoarea componenta: prefectul, care este si presedintele ei, presedintele consiliului judetean sau, in cazul municipiului Bucuresti, primarul general al Capitalei, primarul municipiului resedinta de judet si conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale existente in judete sau in municipiul Bucuresti.

In exercitarea atributiilor sale, comisia emite hotarari, care se adopta prin vot deschis si se semneaza de catre Presedintele Comisiei.

Legea nr. 340 din 2004, privind instituția prefectului, aduce cele mai însemnate modificări referitoare la prefect dar și la organizarea și funcționarea instituției prefectului.

Cele mai importante au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2006 si se referă la:

depolitizarea funcțiilor de prefect și subprefect (prefectul și subprefecții devin înalți funcționari publici și ocupă funcții publice prin concurs);

funcția de secretar general al prefecturii este transformată în funcția de subprefect, astfel prefectul este ajutat de doi subprefecți, iar în București de trei subprefecți, pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor care îi revin potrivit legii;

1.2 Instituția prefectului

In Romania, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene nr.396 din 2/14 aprilie 1864 care, in articolul 91, prevedea ca “prefectul, ca cap al Administratiei Judetene, dirige toate lucrarile acestei administratiuni si executa hotararile Consiliului Judetean.”

Potrivit legii pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929, prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Potrivit reglemtarii acestei legi rezulta ca prefectul avea urmatoarele atributii:

-delegat al autoritatii centrale;

-reprezentant al Guvernului;

-seful politiei in judet(art.276).

Doctrina administrative din ultimii ani dezvolta doctrina interbelica cand se refera la modul de organizare a administratiei teritoriale, in sensul larg al termenului, se opreste la trei principii fundamentale:

1)principiul centralizarii – presupune exclusiv dependenta organelor locale de cele teritoriale. Din punct de vedere juridic, organele centrale sunt singurele care adopta decizii aplicabile in teritoriul, iar autoritatile locale au doar competenta executarii acestora.

2)principiul deconcentrarii – forma a centralizarii si presupune recunoasterea agentilor statului a unor anumite puteri de decizie.

3)principiul descentralizarii – existenta unor persoane publice locale, desemnate de comunitatea teritoriala, intervenind direct in gestionarea si administrarea “afacerilor” colective; implica si ideea de autonomie locala.

Autonomia locala, reprezinta un principiu al implementarii institutiei prefectului in sistemul administratiei publice. In ordinea evenimentelor istorice ea este anterioara statului. Unii specialiști precizu că “ ideea de autonomie locala atrage dupa sine descentralizarea administratiei, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem ce implica autonomia.”

Constitutia Romaniei din 1991 prevedea ca “administratia publica din unitatile administrative-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice ” Legiuitorul constituant,dupa ce arata care este rolul Consiliului local, al primarilor si al Consiliilor judetene, denumindu-le “autoritati ale descentralizarii teritoriului”, vorbeste si despre rolul prefectului; el este reprezentantul Guvernului pe plan local, deci ca autoritate deconcentrata.

In Constitutia din 1991, art.122, alin. 2 se arata ca prefectul “conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale”. Mai precizeaza ca din punct de vedere al stiintei dreptului administrativ, institutia prefectului e considerate a fi notiune deconcentrata, dar Comisia de redactare a Proiectului de Constitutie a considerat ca fiind prea tehnica.

Principiul deconcentrarii serviciilor publice a fost introdus prin Legea de revizuire a Constitutiei din 2003. Prin revizuirea art.122, este clar prevazut acum si ca prefectul conduce pe plan local serviciile din teritoriu ale ministerelor, deci serviciile statale ce sunt clasificate ca servicii deconcentrate si nu descentralizate. Organele locale de specialitate ale administratiei de stat au o subordonare functionala, pe orizontala fata de prefectul si o subordonare organizatorica,pe verticala fata de ministru.

Unii specialiști sustin ca “prefectul politic este organ reprezentand autoritatea centrala in judet si numit de Guvern in majoritatea cazurilor propus de Ministerul de Interne. Prefectul administrativ este functionarul de cariera recrutat potrivit anumitor dispozitii legale, servind drept chezasie pregatirea profesionala care se afla in mod permanent in fruntea judetului pentru deservirea intereselor sale de ordin local.”

In Romania, potrivit art.123 din Constitutia din 2003, prefectul este reprezentantul Guvernului la nivel judetean. El are urmatoarele calitati:

1) reprezentantul Guvernului

2) sef al serviciilor statale din judet;

3) autoritate de tutela administrativa pentru supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale.

Daca pana in 2004 prefectul era supus “jocului politic”, iar functia sa avea caracter politic, prin Legea 340/2004, privind institutia Prefectului, republicata in Monitorul Oficial Nr.225/24 martie 2008, acesta este considerat ca facand parte din categoria “inaltilor functionari publici.”

Articolul 9, alin.1 din Legea 340/2004, prevede textual ca “prefectul si subprefectul fac parte din categoria inaltilor functionari publici.” Articolul 13 prevede ca prefectii in functie constituie Corpul prefectilor, iar subprefectii Corpul subprefectilor”, iar art. 16 spune ca “la incetarea exercitarii functiilor detinute, prefectul si subprefectul fac parte din Corpul de rezerva al prefectilor, respectiv al subprefectilor.”

Institutia prefectului e reglementata prin Legea nr.340/2004; ea demonstreaza ca elementul esential ce se doreste subliniat este profesionalizarea acestor functii, asigurarea unor buni manageri, a unei verigi de calitate care sa faca legatura intre Guvern, ministere si servicii publice deconcentrate, organizate la nivelul administratiei teritoriale.

Principiile pe care se intemeiaza activitatea prefectului sunt cele ale legalitatii, impartialitatii, obiectivitatii, transparentei, eficientei, responsabilitatii, orientarii catre cetateni, potrivit art.4 din Legea 340/2004.

“Prefectul este ordonator de credite, iar activitatea institutiei prefectului e finantata de la Bugetul de Stat, avand buget propriu care se elaboreaza si se executa in conditiile legii.”.

Potrivit Legii 215/2001, privind administratia publica locala, cu modificarile si completarile ulterioare, prefectul si subprefectul nu pot fi deputati sau senatori, membri ai Consiliului Judetean si in comisiile locale sau primari. Ei nu pot indeplini o functie de reprezentare profesionala, alta functie publica ori o activitate profesionala salarizata in cadrul regiilor autonome, societatile comerciale cu capital de stat sau privat.

1.3 Instituția prefectului reglementată de lege

Instituția prefectului își are reglementarea legală în prezent în Legea nr. 340/2004, cu modificările care i s-au adus prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.179/2005. În Constituție el este reglementat în Capitolul V, Secțiunea a 2-a, consacrată Administrației publice locale, art.123, intitulat Prefectul.

Faptul că prefectul este reglementat în secțiunea consacrată administrației publice locale, alături de consiliul local, primar și consiliul județean, nu trebuie să determine concluzia că el reprezntă o autoritate a administratiei publice locale. Rațiunea pentru care legiuitorul constituant a găsit de cuviință să- plaseze în această parte a legii fundamentale rezidă din rolul pe care îl îndeplinește, acela de autoritate care veghează asupra legalității activității desfășurate de organele autonome locale, rol pe care doctrina îl evocă prin sintagma consacrată de tutelă administrativă.

Prefectul este agentul statului și un organ unipersonal care reprezintă Guvernul și administrația centrală la nivelul județului.

Activitatea prefectului, ca autoritate a administrației de stat în teritoriu, se derulează, în principal, pe două componente esențiale, care rezultă din calitatea sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu :asigură conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, pe de o parte, și respectiv supravegherea respectării legii de către autoritățile administrației publice locale, pe de altă parte.

Conditiile cerute de lege pentru persoanele fizice pentru ocuparea functiei de prefect sau subprefect sunt:

varsta de cel putin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;

sa aiba studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

o vechime de 5 ani pentru prefect, respective 3 ani pentru subprefect;

sa fi absolvit programe de formare si perfectionare in administratia publica,organizate de Institutul National de Administratie;

sa aiba cel putin un mandat complet de parlamentar (Legea 69/1991,art.106);

sa fie cetatean roman si sa aiba domiciliul stabil in Romania(Constitutia Romaniei, art. 16).

Raporturile dintre prefect și autoritățile autonome locale

În conformitate cu art.123 alin.4 din Constituție între prefect, pe de o parte, și consiliile locale și primari, consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raportuiri de subordonare. Dispoziția este reluat, într-o formulare identică, de articolul 12 din Legea nr.3402004 privind prefectul și instituția prefectului.

Raporturile dintre ele sunt de colaborare, așa încât, prefectul, pe de o parte și autoritățile administrației publice locale, pe de altă parte să-și desfășoare activitatea fără presiuni și imixtiuni. Statutul de reprezentant al Guvernului în teritoriu îi conferă prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale și a primarilor, a consiliilor județene ți a președinții acestora să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale.

Dreptul de tutelă administrativă

Prin art.120 alin 1 care normează un drept al Guvernului de conducere generală a administrației publice, rezultă că puterea centrală exercită un drept de tutelă administrativă generală asupra structurilor administrative din teritoriu. Acest drept de tutelă administrativă are un conținut specific în funcție de subordonarea sau nesubordonarea directă a autorităților publice locale fată de centru.

Subiectele de drept public asupra cărora se exercită acest drept de tutelă sunt, pe de o parte, structurile administrative deconcentrate( prefectul, serviciile publice deconcentrate și celelalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale), iar pe de altă parte, autoritățile locale autonome(primarul și Consiliile locale și județene).

Dreptul de tutelă asupra structurilor teritoriale deconcentrate reprezintă un drept a cărui natură presupune în principiu toate consecințele normative ce rezultă din subordonarea ierarhică a acestor autorități față de centru: dreptul de a modifica, suspenda sau revoca actele adoptate de către acestea sau dreptul de a sancționa aceste structuri(posibilitatea constituțională și legală de creare a acestor organisme de execuție și organizare va executării deciziilor normative centrale, permite prin paralelism și posibilitatea de revocare din funcție sau chiar de dizolvare a acestora ca una dintre cele mai aspre sancțiuni).

Acest drept se exercită fie direct de către ministere și celelalte organe de specialitatea ale administrației publice centrale față de propriile structuri de specialitate din teritoriu sau de către Guvern asupra reprezentanților săi în teritoriu, prefecții, fie indirect de către prefecții asupra serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, pe care le conduce.

Atribuțiile prefecților apolitici sunt practic aceleași cu cele ale predecesorilor, membri de partid. Articolul 19 al Legii 340/2004 arată că în calitate de reprezentant al Guvernului prefectul are următoarele îndatoriri:

“a) asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice;

b) acționează pentru realizarea în județ, respectiv în municipiul București, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competențele și atribuțiile ce îi revin, potrivit legii;

c) acționează pentru menținerea climatului de pace socială și a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituționale și sociale, acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor sociale;

d) colaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru determinarea priorităților de dezvoltare teritorială;

e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului;

f) asigură, împreună cu autoritățile și organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în condițiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire și intervenție pentru situații de urgență;

g) dispune, în calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgență, măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosește în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinație;

h) utilizează, în calitate de șef al protecției civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat și baza logistică de intervenție în situații de criză, în scopul desfășurării în bune condiții a acestei activități;

i) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea drepturilor și a siguranței cetățenilor, prin organele legal abilitate;

j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;

k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naționale hotărâte de Guvern și a politicilor de integrare europeană;

l) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituții similare din țară și din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;

m) asigură folosirea, în condițiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetățenii aparținând minorităților naționale și serviciile publice deconcentrate în unitățile administrativ-teritoriale în care aceștia au o pondere de peste 20%.

(2) Prefectul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege și de celelalte acte normative, precum și însărcinările stabilite de Guvern.”

Toate aceste atribuții care intră în sarcina prefecților au un caracter general și ducerea lor la îndeplinire nu ar trebui sa nască nici un fel de controverse privind influențele de ordin politic. Există însă și prevederi în lege prin a căror ducere la îndeplinire prefectul poate lăsa impresia unui factor de decizie care acționează influențat politic.

CAPITOLUL II. – Depolitizarea prefecților

Depolitizarea funcțiilor publice în România

Reforma administrației publice din România este un proces care a însoțit permanent evoluțiile din toate domeniile vieții publice de după revoluție. Ritmul și finalitățile acestor schimbări au fost adeseori departe de necesitățile României pentru a recupera decalajele de competitivitate față de țările din Uniunea Europeană, cunoscut fiind faptul că performanța administrației determină fără echivoc evoluția economiei, a socialului, dezvoltarea locala și regională .

Abordarea strategică și sistematică a reformei administrației publice s-a relansat la începutul anului 2004, când a fost propusă pentru dezbatere publică și apoi adoptată o strategie comprehensivă privind accelerarea procesului și focalizarea lui pe un set de trei ținte majore: funcția publică, descentralizarea/ deconcentarrea și procesul de formulare a politicilor publice. Demn de remarcat este faptul că în prima jumătate a anului 2005, strategia a trecut testul continuității, fiind amendată și asumată de noul guvern.

Un element esențial al reformei administrației publice din România îl reprezintă încercarea de profesionalizare a administrației publice. În acest sens, depolitizarea aparatului administrativ reprezintă o necesitate.

Politizarea excesivă este în mod evident o piedică în calea unei bune funcționări a aparatului administrativ, conducând la schimbări mult prea dese în privința personalului și administrației, ceea ce generează o lipsă de continuitate și promovarea unor funcționari publici neprofesioniști. In ceea ce-i privește pe aceștia din urmă, deși prin Statutul Funcționarilor Publici li se asigură independența politică, mai este mult până la punerea completă în practică a acestui deziderat.

Trebuie spus că depolitizarea funcției publice nu a fost un element central în cadrul proiectelor de înfrățire realizate de România. Independent de depolitizarea funcției publice, unul dintre instrumentele importante pentru pregatirea unui corp profesionist de funcționari publici a fost crearea Institutului Național de Administrație, elementul central al proiectului PHARE – RO.0106.02. Potrivit raportului de monitorizare din 2005, activitatea sa prezintă anumite elemente pozitive, înregistrându-se însă o slabă corelare între nevoile reale ale administrației și acțiunile instituției.

Politizarea este văzută de cetățean ca o caracteristică evidentă a aparatului administrativ românesc. Conform unui sondaj realizat în 2007, 72% dintre cei intervievați consideră că funcționarii publici sunt vulnerabili la influențele politice, în timp ce 60% cred că recrutarea lor se face pe bază politică. Este de remarcat în acest sens faptul că, în conformitate cu Statutul Funcționarului Public, numai înalții funcționari nu au dreptul de a fi membri de partid, ceilalti având dreptul să fie înscrisi in formațiuni politice, dar nu să dețină functii de conducere în cadrul acestora.

Un prim pas în acest sens a fost făcut prin depolitizarea funcției prefectului, statutul său fiind acum de înalt funcționar public, a cărui independență de factorul politic este garantată. În modelul administrativ pe cale să fie elaborat în România, prefectul pare să aibă o importanță crescută, el fiind reprezentanul guvernului în teritoriu și având o serie de atribuții importante în acest sens. Din acest motiv, depolitizarea acestei funcții constituie o premisă importantă.

Există totuși în acest sens o dificultate. Prin Legea nr. 340/2004, prefectul este conducătorul serviciilor publice deconcentrate din județ. Deși această lege reprezintă un pas important către depolitizarea funcției publice, ea ridică o problemă. Există două tipuri de deconcentrare: orizontală și verticală.

În cazul primului, conducătorii serviciilor publice deconcentrate îi sunt subordonați unui funcționar public apolitic la nivel local.

În cazul celui de-al doilea, conducătorii serviciilor publice deconcentrate sunt subordonați instituției centrale. În România se încearcă o combinare a celor două tipuri, serviciile publice deconcentrate fiind dublu subordonate: prefectului și instituției centrale. Acest lucru ridică un semn de întrebare asupra depolitizării serviciilor publice, dat fiind faptul că multe dintre instituțiile centrale îi sunt subordonate unui ministru și face ca ingerințele politice la adresa serviciilor publice deconcentrate să fie foarte probabile.

O altă reglementare poate conduce la depolitizarea funcției publice in Romania. Printr-o modificare adusă Legii administrației publice locale se înființează, la nivelul comunelor, orașelor și judejelor, funcția de administrator public, cu atribuții de natură managerială. Introducerea acestei funcții poate însemna înca un pas către depolitizarea și profesionalizarea administrației publice. Totodată, introducerea acestei funcții este în concordanță cu necesitățile noului management public. Totuși, este important de remarcat că trebuie văzut în ce manieră va fi implementată această lege.

O altă latura a politizării administrației publice se referă la influențele exercitate de politic asupra bugetului autorităților locale. Această problemă rămâne o constantă a administrației românești, din cauza modului în care sunt alcătuite bugetele autorităților locale. O parte semnificativă dintre acestea se constituie din sume repartizate de la bugetul de stat. De asemenea, repartizarea acestor sume este an de an un proces suspectat de ingerințe politice. Acest lucru determină consiliile locale și județene să nu fie complet autonome. Deși Legea finanțelor publice din 2006, care oferă indicații precise despre metoda de calcul a unora dintre sumele defalcate, reprezintă un pas către soluționarea acestei probleme, există încă posibilitatea unor transferuri preferențiale de la bugetul de stat la bugetul local. Legea 340/2004, prevede ca prefectul este ordonator terțiar de credite.

Un alt pas important spre profesionalizarea administrației publice îl poate reprezenta crearea ANFP. Această agenție, înființată prin Statutul Funcționarilor Publici, are o serie de atribuții privind profesionalizarea funcției publice, cum ar fi dezvoltarea unui sistem adecvat de recrutare și de salarizare, precum și protejarea funcționarilor publici de ingerințele politice. Totuși ANFP nu a avut până în acest moment o activitate foarte bogată. Întărirea capacității de acțiune a ANFP a fost unul dintre obiectivele proiectului RO9804.05. Suntem însă încă departe de atingerea acestui țel, ANFP nereușind să elaboreze cadrul legislativ privind salarizarea unitară și avansarea funcționarilor publici și nici să elimine ingerințele politice din activitatea funcționarilor. De aceea, se poate spune că proiectul, finalizat în 2002, nu a fost un succes semnificativ. Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din 2005 evidențiază puterea încă limitată a ANFP, lipsită de atribuții extinse în gestionarea personalului administrativ.

Una dintre reglementările esențiale pentru profesionalizarea administrației publice este o lege coerentă privind salarizarea și avansarea funcționarilor publici. De o asemenea lege este nevoie pentru a impune un sistem corect de recompensare a activității acestora.

Un alt element important al reformei administrației publice îl reprezintă încercarea de simplificare a procedurilor administrative. Birocratizarea excesivă este deseori remarcată de oamenii de afaceri și specialiști ca o cauză a încetinirii procesului de dezvoltare economică. Spre exemplu, Barometrul Investitorilor Străini arată că 10% dintre cei intervievați consideră că birocrația este principala dificultate cu care se confruntă firma lor. În acest sens, UCRAP a inițiat o serie de măsuri privind simplificarea unor proceduri administrative, iar în momentul de față unele dintre ele au dat rezultate. Este vorba despre înmatricularea autovehiculelor, eliberarea permiselor de conducere, serviciile de apostilare, eliberarea pașapoartelor, eliberarea cazierelor judiciare inclusiv prin transferal serviciului către Instituția Prefectului. Trebuie spus însă că, în destule domenii, administrația romanească este în continuare caracterizată printr-o birocrație excesivă.

În concluzie, în privința fiecăruia dintre cele trei elemente, măsurile luate nu sunt încă suficiente. Mai mult, chiar dacă au fost inregistrate progrese, ele nu sunt suficiente pentru a vorbi despre o reformă amplă.

Scurt istoric

În Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, în Capitolul IX Reforma Administratiei Publice Centrale și Locale, Dezvoltarea regională, se prevedea la paragraful 9.1.5. ,,Depolitizarea structurilor administrației publice și eliminarea clientelismului politic” ca unul dintre obiectivele reformei administrației publice centrale și locale, pornind de la evaluarea critică a Comisiei Europene asupra situației din România.

Ca viitor stat membru al Uniunii Eurpene, România trebuia să demonstreze că își poate întări treptat capacitatea administrativă, acesta fiind unul din criteriile de aderare pe care trebuia să le indeplinească. Rezultatele obținute până în anul 2004, precum și direcțiile de acțiune prevăzute în programul de guvernare pentru perioada 2005-2008 (la capitolul 11 – Reforma administrației publice, sunt prevăzute « desființarea rolului politic al prefectului», precum și « depolitizarea funcției publice ») au impus actualizarea strategiei sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor privind reforma instituțională din perioada 2004-2006 și aplicarea la nivelul structurilor responsabile a unor noi măsuri care să asigure reforma instituțională proiectată la data integrării României în Uniunea Europeană. La stabilirea priorităților s-a avut în vedere pregătirea transformării prefectului si subprefectului în înalți funcționari publici și profesionalizarea acestor funcții prin programe de formare specializată.

Ca urmare, în perioada aprilie-decembrie 2005 s-a desfășurat Programul de formare specializată în administrația publică pentru funcția prefecturală, organizat de Institutul Național de Administrație cu sprijinul Ambasadei Franței în România, conform Ordinului Ministrului Administrației și Internelor. Acest program a urmărit profesionalizarea pregătirii și dezvoltarea abilităților manageriale ale prefecților și subprefecților, în conformitate cu cerințele funcției deținute, în contextul reformei administrației publice și a integrării europene și asigurarea unui schimb de bune practici și experiență la nivel de intergrupuri și de extragrupuri, cu profesioniști de un înalt nivel de pregătire din administrația publică românească și europeană. Cursanții programului au urmat șapte sesiuni de formare cu o durata de 3 zile fiecare, iar la absolvire au primit Diploma de Formare Specializată în Funcția Prefecturală, emisă de Institutul Național de Administrație.

Având în vedere realizarea unei reforme reale prin care administrația publică din țara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene, și ținând seama de necesitatea respectărilor angajamentelor Guvernului României asumate prin Strategia actualizată de accelerare a reformei administrației publice cu privire la delimitarea palierului politic de cel administrativ pentru a evita ingerințele pe criterii politice în actul administrativ local, în temeiul Constituției României, republicată , Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 179/2005.

În capitolul III – Drepturile și îndatoririle Prefecților și Subprefecților se modifică art.22 a Legii 340/2004 .

În același Monitor Oficial a fost publicată Hotarârea Guvernului nr.1655/2005 privind organizarea și desfășurarea examenului de atestare în funcțiile publice de prefect și subprefect, prin care se reglementau condițiile de participare și desfășurare. Examenul s-a derulat în perioada 20-21 decembrie 2005, în organizarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, iar candidații care au promovat examenul de atestare pe post ca înalți funcționari publici au fost numiți în funcțiile publice de prefect/subprefect prin decizii ale Primului-ministru.

Prefecții și subprefecții care au parcurs acest program au avut avut la dispoziție câteva luni pentru a opta între cariera politică și funcția administrativă. 39 de prefecți au ales a doua alternativă, depunându-și demisia din partidul din care au făcut parte. Prefecții din județele Caraș Severin, Ilfov și Dâmbovița – doi liberali și un democrat – au demisionat, alegând cariera politică. Pentru județele Ilfov și Dâmbovița au fost numiți prefecți la sfârșitul lunii decembrie 2005 prin hotărâre de Guvern, însă ei urmând să mai aibă de trecut concursul de atestare pe post.

Concluzionând putem spune că depolitizarea este cel mai important element al reformei din perspectiva consolidării democrației. El vine din nevoia unei reforme reale în administrația publică, prin separea acesteia de palierul politic, pentru a evita ingerințele politice în actul administrativ local. De asemeni, prin depolitizare se urmărește eficientizarea și modernizarea acestui segment al administratiei publice. În acest sens, modernizarea și adaptarea administrației publice la realitățile economiei și societății românești, va răspunde în timp cerințelor structurilor similare din țările Uniunii Europene. Cresterea transparenței administrației publice prin lărgirea asistenței pentru public ajută la îmbunătățirea și armonizarea modului în care cetățenii și administrația înteleg problemele societății, a modului în care găsesc posibile soluții și permit implementarea mai eficientă a deciziilor pe baza acordului social. Concret, din reacțiile percepute de noi, putem aminti o accentuare a valorificării principiilor care stau la baza relațiilor interinstituționale referindu-ne la imparțialitate, obiectivitate, transparență, profesionalizare și orientare căre cetățean.

Abordând problema depolitizării administrației publice și căutând soluții în vederea eliminării clientelismului politic accelerării acestui proces considerăm utile următoarele propuneri:

respectarea Legii privind statutul funcționarului public și aplicarea consecventă a principiului angajării funcționarilor publici exclusiv pe criterii de competență profesională;

promovarea în funcții publice numai pe criterii de performanță și de moralitate, în spiritul și pe baza legii;

formarea continuă a funcționarilor publici ;

gestionarea coerentă și corectă a carierei funcționarului public prin salarizare corespunzatoare, stimularea și asigurarea unor condiții normale de lucru în scopul respectării principiului stabilității și continuității în muncă;

crearea unui sistem performant – național și regional – de pregătire a funcționarilor publici și, respectiv, a persoanelor alese în consiliile locale și județene;

criteriile de evaluare a funcționarilor publici nu trebuie să mai fie la latitudinea conducerii ierarhice și politice, așa cum este cazul în prezent, ci ele se vor baza pe grile de evaluare a performanțelor unității administrative, mai ales sub aspectul atingerii obiectivelor și finalizării programelor sale;

evaluarea performanțelor a funcționarilor publici să se facă de către servicii de audit extern, inclusiv evaluatori privați. Evaluarea individuală a funcționarilor trebuie să se facă și pe baza unor chestionare completate de clienții acestora, atât persoane fizice cât și juridice;

Statutul funcționarilor publici prevede existența unui dosar profesional al fiecărui funcționar; acest dosar trebuie să fie public și să poată fi consultat de orice cetățean, prin intermediul Internetului. Costurile acestei operațiuni sunt minime, în condițiile în care dosarele deja există;

În vederea îmbunătățirii cadrului legal, analizând legislația țărilor europene putem face următoarele propuneri de lege lata:

scoaterea Institutului Național de Administrație (INA) de sub controlul executivului și acordarea unui statut asemănător celorlalte instituții de învățământ superior, va asigura independența acestei instituții și va reduce substanțial posibilitatea politizării funcției publice;

scoaterea Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) de sub controlul Executivului. ANFP este responsabilă pentru selecția, evaluarea, promovarea și urmărirea funcționarilor publici. Independența acesteia poate realiza prin asigurarea resurselor bugetare necesare și subordonarea directă către Parlament;

Apreciem că administrația publică reprezintă un proces continuu, o activitate neîntreruptă adaptată permanent la condițiile dinamice ale mediului social. Pentru recunoașterea completă a fenomenului administrativ, este necesară cercetarea administrației publice în raport cu mediul social, care exercită o influență considerabilă asupra structurilor, asupra fenomenelor și conținutului activităților organelor administrației, asupra psihologiei și comportamentelor individuale și colective ale personalului administratiei.

Orice administrație este rezultatul mediului social. Structura și etica oamenilor, nivelul de dezvoltare economică și tehnică, puterea politică reprezintă tot atâtea elemente care determină formele de activitate ale administrației. A studia administrația, ignorând aceste date, duce la o simplă descriere a sistemului administrativ și limitează înțelegerea esenței sale.

Sustinatorii depolitizării

În mod natural procesul de depolitizare al instituției prefectului a fost susținut de toți cei care au lucrat efectiv la punerea lui în practică, respectiv guvernul investit în funcție după alegerile din 2004.

La trei ani de la depolitizarea prin lege a instituției prefectului, democrat-liberalii și social-democrații caută soluțiile pentru a pune în practică înțelegerea dinaintea semnării Pactului pentru România: prefecții să aibă aceeași culoare politică cu șefii consiliilor județene.

Cert este că noua guvernare nu reușește să facă numirile pe criterii politice conform înțelegerilor prealabile. Acum și lideri locali din PSD și PDL cer pe lângă modificare legii înalților funcționari publici și schimbarea numirilor în funcțiile de conducere ale instituțiilor descentralizate.

Reprezentantii Alinatei DA acuza actualul Guvern ca, in perioada 2001-2004, in sectorul administratiei publice s-a produs politizarea acestui sector iar coruptia s-a generalizat in randul functionarilor. "In raportul de tara din acest an, sunt mentionate ca puncte slabe al Romaniei politizarea si coruptia administratiei publice. In anul 2000, UE aprecia introducerea statutului functionarului public. Dupa acesta data, Guvernul PSD a elaborat diferite acte normative prin care functionarilor publici li s-a interzis sa aiba venituri suplimentare, posturile (mai ales cele de conducere), au fost ocupate prin detasare delegare etc. In cazul in care se mai organizeaza concursuri, acestea sunt stiute doar de anumite persoane, iar dreptul de a participa, fara discriminare, la cursuri de pregatire este de asemenea incalcat", a precizat ieri, Ludovic Orban, viceprimarul Bucurestilor si presedintele organizatiei PNL – Bucuresti, la o dezbatere organizata de Societatea Academica din Romania (SAR). Tema acestei dezbateri a fost "Reforma Administratiei Publice", ocazie cu care, partidele politice au avut posibilitatea de a prezenta principalele masuri ce se vor lua in viitoarea legislatura.

Reprezentantii SAR, au precizat ca doresc o expunere concreta a masurilor ce se doresc a fi adoptate in Administratia Publica deoarece in Romania este o traditie "sa se spuna si sa se promita una si sa se faca alta". Alianta DA a venit cu o reforma in administratie axata pe trei directii: consolidarea procesului de descentralizare (politica, administrativa, fiscala), reforma serviciilor publice de baza, intarirea capacitatii institutionale a structurilor locale. "Trebuie depolitizata administratia publica deoarece in 2000-2004 a fost politizata fara precedent. Functionarii publici sunt interesati doar de interesele politice. Pentru ca interesele politice primeaza, vom reduce din atributiile prefectului, presedintelui Consiliului Judetean si al primarului prin introducerea managerului de servicii publice si a managerului local", a precizat deputatul Ioan Oltean, vicepresedinte PD. Pe de alta parte, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, sustine eliminarea functiei de prefect motivand ca existenta institutiei Prefectului este una din cauzele incapacitatii administrative din Romania.

PSD isi lauda reforma

Marius Profiroiu, secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor, dar si reprezentantul PSD-ului la discutiile organizate de SAR, considera ca "actuala guvernare a elaborat o strategie agreata de UE si reprezinta in esenta o reforma de modernizare a statului roman". El a recunoscut ca mai trebuie rezolvata problema salarizarii functionarilor. Pentru acesta Profiroiu spune ca PSD-ul va elabora pana la sfarsitul anului 2005 un act normativ privind sistemul unitar de salarizare pentur functionarii publici. In vederea depolitizarii administratiei publice, reprezentantul PSD-ului a spus ca se vor implementa prevederile Codului de Conduita a functionarilor publici, va fi infiintat Observatorul Functiei Publice, se vor organiza concursuri nationale in vederea acesului la functia publica pe baza unei competitii deschise etc.

Organizatiile semnatare ale prezentului apel cer imperativ actorilor politici si institutionali implicati sa renunte la aceste proceduri care risca sa accentueze coruptia si sa deterioreze grav functionarea statului, prin posibila reducere a transparentei si a parghiilor de control al actului decizional.

Asigurarea depolitizarii administratiei, dialogul cu societatea civila – inclusiv actorii sociali – si consolidarea statului de drept sunt conditii necesare si obligatorii pe care orice guvernare responsabila trebuie sa si le asume.

Acțiunile privind depolitizarea prefecților în 2009

In cursul anului 2009, ocuparea functiilor de inalti functionari publici se face in conditiile Legii 188/1999 prin aplicarea principiului mobilitatii in functie sau prin concurs, in aceasta ordine, a decis joi Guvernul.

Surse din conducerea PD-L declarau, pe 9 ianuarie, pentru NewsIn, ca schimbarea prefectilor actuali va fi facuta prin invocarea principiului mobilitatii, democrat-liberalii neluand in calcul modificarea Legii privind institutia prefectului in sensul repolitizarii functiei.

Orice încercare de a depolitiza instituția prefectului este sortită eșecului pentru că reprezentantul Guvernului în teritoriu nu va fi vreodată independent politic, consideră membrii Comisiei prezidențiale de revizuire a Constituției, care spun că reforma trebuie axată pe alte coordonate.

Sub presiunea UE, România a decis acum trei ani sa depolitizeze institutia Prefectului. Asa ca prefectii si subprefectii si-au dat demisia din partid si au devenit inalti functionari publici.

Negocierile dintre PDL si PSD prevad impartirea functiilor de prefect si subprefect pe criterii politice. Aceleasi criterii care prevad si numirea prin concurs a sefilor din institutiile publice din teritoriu.
Problema este ca, macar la nivel teoretic, functiile respective sint apolitice, dupa cum spuneam. Dar solutii se gasesc.

Prefectii si subprefectii sint la dispozitia Guvernului, pe criteriul mobilitatii. Cine a inventat acest criteriu merita felicitat. Pentru ca, daca nu schimba partidul de buna voie, prefectul de la Constanta poate fi trimis la Bistrita Nasaud. Si prefectul nu are voie sa refuze. Ca daca refuza poate fi dat afara si inlocuit cu cine trebuie.

Acum, logic, este destul de ciudat ca un om declarat apolitic sa coordoneze activitatea unor institutii politizate, si care trebuie sa aplice politica Guvernului. Este clar ca ar fi o aberatie sa ne imaginam ca un om rupe orice legatura cu partidul din care provine si ca, peste noapte, devine apolitic. Pe de alta parte, treaba asta cu politizarea administratiei locale a fost o tema de campanie a celor aflati acum la Putere. Si care pun in practica tocmai ce criticau ieri. Aici este marea problema.

În fapt, nu liberalii au insistat pentru depolitizarea funcțiilor din instituțiile publice. UE ne-a cerut acest lucru, care a picat cam greu la stomacul politicienilor noștri. PNL a mimat, într-o primă fază, depolitizarea. Știți cum s-a aplicat acest proces la Prefectura Prahova? Păi vă spun eu: întâi a fost pus prefect – pardon, a câștigat concursul – Nicolae Alexandri, liberal de frunte și om de bază al grupării Patriciu. Omul a vrut să ajungă deputat și a riscat, părăsind postul. Acum a pierdut totul. În locul său, pe același "principiu" al depolitizării instituțiilor publice, a fost numit – pardon, a câștigat concursul – Doru Nechiti, liberal de frunte și om de bază al lui Adrian Semcu, președintele PNL Prahova.
Cam așa se aplică legea la noi, în România. Șmecherește!!! Prin urmare, noua guvernare trebuie să joace aceeași piesă a depolitizării, deși ambele partide vor să-și pună membrii lor în funcțiile de prefecți. Din acest punct de vedere, PSD și PDL au de tras, ca să convingă UE că nu calcă pe bec. În practică, noi știm deja numele noului prefect de Prahova. Așa cum am scris, e Georgică Diaconu (lider social democrat, fost prefect)

Presedintele Comisiei juridice a Senatului, senatorul Toni Grebla, a informat ca la nivelul Guvernului, din cauza unei recomandari a CE, s-a renuntat la intentia de a transforma functia de prefect intr-una politica. El a explicat ca, din punctul de vedere al Uniunii Europene, functia de prefect nu trebuie sa fie transformata in una politica. "Este o initiativa legislativa a doi colegi, unul senator, al doilea deputat (n.r. Mircea Dusa -PSD si Petru Calian -PDL). Asa au gandit ei sa faca proiectul de lege. Intre timp, la nivel politic, cele doua partide, membre ale coalitiei la putere, au hotarat ca nu este bine sa se umble la statutul institutiei prefectului. Si pentru ca in tara, un prefect depolitizat a fost pana acum foarte bine primit ca initiativa. Semnalele de la Uniunea Europeana sunt ca prfeectul este bine asa cum a fost reglementata aceasta institutie in legislatura 2000-2004. (…) O sa renuntam la a dezbate aceasta initiativa legislativa in ceea ce priveste prefectul" , a declarat Grebla.

Senatorul PSD a spus ca se va pastra totusi intentia actualei coalitii ca sefii serviciilor publice din teritoriu sa fie numiti pe criterii politice, odata cu schimbarea de putere. "Trebuie sa facem o distinctie clara intre functiile care se schimba odata cu puterea si functiile de specialisti, de profesionisti, care raman indiferent de guvernele care se succed. (…) Ar trebui stabilita o lista pe care sa o batem in cuie si toti oamenii, toate partidele sa stie ca, in momentul in care au pierdut puterea, pleaca", a mai spus Grebla. El a mai spus ca aceasta initiativa legislativa, ignorandu-se amendamentul referitor la prefecti, trebuie sa delimiteze clar functiile politice de cele de "specialisti".

Propunerile legislative din 2009 privind depolitizarea

Propuneri UNCJR:

reformularea alineatului (3) al art. 6:Institutia prefectului poate beneficia de programe cu finantare internationala, numai pentru reforme in cadrul institutiei proprii.

reformulare art.8 : (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor ce îi revin potrivit legii prefectul este ajutat de un

subprefect. In municipiul București, prefectul este ajutat de doi supprefecti.(2) în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor ce îi revin potrivit legii, prefectul poate delega subprefectului(subprefectilor) unele din atribuțiile sale. (3) numirea și eliberarea din funcție a subprefectilor se fac în condițiile legii, prin decizie a primuluiministru, la propunerea prefectului și cu avizul Miniterului Administrației și Internelor.

eliminarea alin.(2) art.9 (prefectul si subprefectul nu pot fi derogati de la prevederile referitoare la statutul functionarului public)

eliminarea art.20

Modificare Art. 22 – Prefectul si subprefectul nu pot fi membri ai vreunui partid politic sau ai vreunei formatiuni politice si nu pot desfasura activitati cu caracter politic, sub sanctiunea eliberarii din functie.

eliminarea art.24

reformulare art.26 (1) În exercitarea atribuției cu privire la verificarea legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, aceste acte, dacă le consideră nelegale, cu excepția actelor de gestiune. Actul atacat este

suspendat de drept. (2) Cu cel puțin 10 zile înaintea introducerii acțiunii prevăzute la alin.(1), prefectul va solicita autorităților care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia.(3) introducerea actiunii de către prefect se face in termen de 30 de zile de la comunicarea actului.

eliminarea art.30

reformularea art.35 – Art. 35. – Ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale vor comunica prefecților actele cu caracter normativ emise, iar aceștia au obligația de a le transmite serviciilor publice deconcentrate.

reformulare alin.(2) art.39 – (2)Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde următoarele funcții: directorul cancelariei, doi consilieri și doi consultanți.

reformulare alin.(3) și (4) ale art.39 – (3) Personalul din cadrul cancelariei prefectului își desfășoară activitatea în baza unui contract

individual de muncă încheiat, în condițiile legii, pe durata exercitării funcției publice de către înaltul funcționar public.

(4) Raporturile de muncă ale personalul din cadrul cancelariei se supun prevederilor Legii nr.53/2003, modificată și completată.

eliminarea art.40

Reglementarea juridică a oficiilor prefecturale se poate face prin act normativ distinct.

reformulare art. 41.

În sensul prezentei legi, expresia autorități ale administrației publice locale și județene se definește după cum urmează: consiliile locale ale comunelor, orașelor, sectoarelor municipiului București, și

consiliile județene, ca autorități deliberative, respectiv primarii, primarul general al municipiului București si presedintii de consilii judetene ca autorități executive.

• Mențiune: prevederile alin.(2) ale art.22 la care se face referire, nu se regăsesc în forma propusă de propiect pentru art.22.

Curtea Constitutionala motiveaza ca modificarile aduse Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt neconstitutionale, deoarece se încalca principiul bicameralismului, iar textul a fost redactat într-un mod “deficitar”, care nu corespunde exigentelor de tehnica legislativa. În primul rând, Curtea Constitutionala a constatat ca sunt “deosebiri majore” de continut juridic, modificarile si completarile adoptate de Camera dând o configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege în forma adoptata de Senat.Propunerea legislativa a fost initiata de PD-L si PSD.Astfel, legea care a facut obiectul controlului de constitutionalitate provine dintr-o propunere legislativa initiata de reprezentanti ai PD-L si PSD+PC, initiativa ce a avut ca obiect de reglementare modificarea si completarea unor dispozitii ale Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici. În esenta, prin aceasta propunere legislativa se preconizeaza trecerea functiilor de prefect si subprefect din categoria functiilor corespunzatoare înaltilor functionari publici în categoria functiilor de demnitate publica, numiti de Guvern pentru un mandat de 4 ani. Senatul a eliminat din propunerea legislativa cu care a fost sesizat ulterior toate dispozitiile referitoare la modificarea Legii nr. 340/2004 privind institutia prefectului si, de asemenea, a eliminat, respectiv a modificat o serie de dispozitii referitoare la categoria înaltilor functionari publici si la categoria functionarilor publici de conducere. Proiectul de lege a fost transmis în data de 10 martie Camerei Deputatilor, în calitate de Camera decizionala, spre dezbatere si adoptare, iar fata de forma adoptata de Senat, ca prima Camera sesizata, legea adoptata de Camera Deputatilor contine o serie de modificari si completari esentiale. În acest context, Curtea constata ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici este neconstitutionala, sub aspectul încalcarii principiului constitutional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din legea fundamentala.

Conform proiectului, inalti functionari publici vor deveni doar cei care ocupa functiile de secretar general in cadrul Guvernului, al celor doua Camere ale Parlamentului, al ministerelor, prefecturilor si consiliilor judetene, precum si de directori generali in ministere.
In aceste conditii, numarul functionarilor de conducere va fi redus ca pondere de la 22% la 12% din totalul functionarilor publici. Presedintele ANFP a precizat ca aproximativ 10.000 de functii publice de conducere din administratia centrala si locala vor fi transformate in functii de executie.

Initiatorii proiectelor apreciaza ca, prin natura activitatii si competentelor, prefectul poate fi asimilat functionarului public, intrucat numirea este conditionata de indeplinirea conditiilor de studii prevazute de lege, perioada de activitate in functie nu este determinata in timp, iar din lege nu rezulta ca ar fi o numire politica. Mai mult, unele incompatibilitati ale functiei se regasesc si in statutul functionarului public.

Initiativa depolitizarii se explica si prin faptul ca, date fiind atributiile prefectului – de control al legalitatii actelor administratiei locale – este necesar ca functia de prefect sa fie stabila si de cariera.

CAPITOLUL III. – Studiu de caz

3.1 Rezultatele interviurilor cu cetățenii

Proiectul a propus o metodologie complexã, specificã societãții civile, de monitorizare a modului în care se aplicã Legea Prefectului si a Instituției Prefectului, lege al cãrui principal scop constã în profesionalizarea funcției prefectului și a subprefectului, eliminarea imixtiunii politicului în actul de administrație și a fenomenelor de corupție generate și întreținute prin aceastã ingerințã.

Raportul de fațã valorificã concluziile și rezultatele câtorva dintre activitãțile proiectului. Una dintre acestea se referã la consultãrile publice care au avut loc în toate cele 5 locații ale proiectului cu cetãțeni, monitori – voluntari pe proiect și ziariști, consultãri la care au participat peste 180 de persoane.

Discuțiile s-au axat pe aspecte legate de oportunitatea prevederii ca

funcþionarii publici și / sau prefectul sã fie neutri din punct de vedere politic, de posibilele influenþe politice care se manifestã în deciziile Instituției Prefectului, dar și de caracterul pozitiv sau negativ al mãsurilor luate de aceastã instituție.

Analizat din punctul de vedere al vârstei, al nivelului de educație, și al rezidenței eșantionul de cetãțeni intervievați, se prezintã astfel:

Rezultate:

La intrebarea privind interesul față de modul în care este administrat județul cetățenii au răspuns:

În ceea ce privește interesul arãtat pentru modul în care este administrat județul în care locuiesc sau, dupã caz, Bucureștiul, opiniile cetãțenilor sunt împãrțite mai ales între „nici interesat, nici dezinteresat” si „interesat”. Pe primul loc, dupã gradul de interes declarat, se situeazã Constanța iar pe ultimul loc județul Iași.

La întrebarea despre denumirea de funcționar public am obținut următoarele rezultate:

Marea majoritate a cetãþenilor declarã cã au întâlnit termenul de „funcționar public”, doar 1% dintre cei cu studii superioare afirmând cã nu au auzit niciodatã aceastã formulare.

Deși cei mai mulți cetãțeni au întâlnit noțiunea de „funcționar public”, aceștia nu cunosc întotdeauna semnificația sa, declarând, în proporție de 34% cã se numește astfel deoarece lucreazã în instituții publice. De remarcat, totuși, cã 32% dintre respondenți au indicat în mod corect faptul cã funcționarul public este acea persoana care servește interesul public, procentaj comparabil cu cele reflectate de studiile nostre anterioare.

La întrebarea dacă funcționarii sunt mebrii ai unor partied am obținut următoarele rezultate:

Dintre cetãțenii intervievați, cei mai mulți sunt de pãrere cã funcționarii publici sunt membri de partid (48%), gradul de politizare al instituțiilor publice fiind resimțit cel mai pregnant în județul Constanța (54%).

La întrebarea dacă funcționarii ar trebui să fie afiliați politic am obținut următoarele rezultate:

Nivelul extrem de scãzut al încrederii populației în tot ceea ce înseamnã politic se reflectã și în rãspunsul la întrebarea dacã funcționarii publici ar trebui sã fie afiliați politic. Astfel, 79% au optat pentru un rãspuns negativ, procentele fiind și mai mari în rândul persoanelor cu studii superioare și al locuitorilor județului Arad (84% în ambele cazuri).

La întrebarea despre influența politicienilor asupra funcționarilor publici am obținut următoarele rezultate:

Influența politicienilor asupra activitãții administrației publice este perceputã ca fiind considerabilã de cãtre majoritatea cetãțenilor chestionați în locațiile proiectului. Astfel, 63% sunt de pãrere cã politicienii de la putere au șanse mari sau foarte mari sã influențeze deciziile unor funcționari publici, procentajele cele mai ridicate fiind obținute în Arad (68%) București (69%) și Constanța (75%).

La întrebarea despre posibilitatea funcționarilor publici de a se apară în cazul presiunilor politice am obținut următoarele rezultate:

Cetãțenii conștientizeazã influența politicului în administrația publicã, însã, însã majoritatea lor (56%), considerã cã funcționarii au posibilitatea legalã de a se apãra de eventualele presiuni politice exercitate asupra lor. Procentul rezultat este semnificativ mai mare în Arad (69%) dar relativ mai mic în Harghita (48%).

La întrebarea daca funcționarii se folosesc de lege pentru a se apăra am obținut următoarele rezultate:

Atunci când vine vorba de rezistența la presiunile politice exercitate asupra funcționarilor publici, pãrerile sunt împãrțite în rândul cetãțenii chestionați, 38% considerând cã aceștia se folosesc de lege pentru a opune rezistențã și 37% cã acest lucru nu se întâmplã.

La intrebarea daca funcționarii publici își urmăresc interesele personale în locul celor publice am obținut următoarele rezultate:

51 % dintre cetãțenii cãrora li s-au aplicat chestionare considerã cã funcționarii publici pun propriile interese în fața intereselor celor pe care ar trebui sa-i serveascã. Procentul este vizibil mai mic doar în Iași (29%), fiind chiar mai ridicat în București (63%) și Constanța (61%).

La intrebarea despre instituția cea mai mare care administrează județul am obținut următoarele rezultate:

Deși în cadrul consultãrilor publice cu funcționarii a fost semnalatã ca o problemã importantã lipsa de recunoaștere a autoritãții Instituției Prefectului în plan local, acest lucru nu este valabil în aceeași mãsurã în rândurile cetãțenilor, aceștia plasând Instituția Prefectului pe locul al doilea (28% dintre respondenți) dupã Primãrie în funcție de responsabilitatea deținutã în administrarea județului.

La întrebarea dintre problemele pe care le rezolvă prefectul am obținut următoarele rezultate:

Cu toate cã, în general, cetãțenii nu dețin suficiente informații legate de activitatea Instituției Prefectului, aceștia au reușit sã identifice într-o proporție ridicatã în mod corect douã dintre cele mai importante atribuții ale Prefectului, verificarea legalitãții actelor emise de autoritãțile administrației locale (61%), respectiv siguranța cetãțeanului (47%).

La întrebarea cum se ajunge în funcția de prefect am obținut următoarele rezultate:

Majoritatea respondenților cunosc maniera prin care este ocupatã funcția de prefect, respectiv numirea acestuia de cãtre Guvern, ca urmare a susținerii unui concurs.

La întrebarea referitoare la cât de bine își cunosc prefectul cetățenii au răspuns:

Ponderea cetãțenilor intervievați nu cunoaște activitatea Prefectului din propriul județ, declarând cã îi știe doar numele sau cã nu îl cunoaște deloc.

Totuși, procentajele diferã în funcție de locație. În cazul municipiului Miercurea Ciuc, reședința județului Harghita, din cauza dimensiunilor reduse ale localitãții, mai mulți cetãțeni îl cunosc personal pe Prefect. În schimb, la Constanța, Prefectul este cunoscut, mai curând, datoritã activitãții sale, fiind de notorietate diferendul dintre Instituția Prefectului și Primaria municipiului legat de problema barierei de la intrarea în stațiunea Mamaia.

La întrebarea referitoare la mulțumirea față de activitatea prefectului cetățenii au răspuns:

Rãspunsurile la aceastã întrebare se coreleazã cu cele de la întrebarea

anterioarã. Necunoașterea activitãții Prefectului a condus la formularea predominantã a unui rãspuns neutru (nici mulțumit, nici nemulțumit – 53%).

Opinia cetățenilor cu privire la prefect:

În opinia cetãțenilor chestionați, Prefectul este încã asociat cu o formațiune politicã, motiv pentru care, deși ar avea posibilitatea sã ia mãsuri împotriva funcționarilor aserviți politic (84%), în practicã nu o face (37%).

La întrebarea daca prefecții ar trebui să fie afiliați politic cetățenii au răspuns:

Rãspunsurile la aceastã întrebare confirmã dorința cetãțenilor ca actul de administrare sã se producã fãrã ingerințe din partea mediului politic, 80% dintre chestionați considerând cã prefecții și subprefecții ar trebui sã fie independenți politic.

La întrebarea depspre modificarile produse pupă schimbarea legii cetățenii au răspuns:

Procentajul ridicat al rãspunsurilor negative ar putea fi determinat de

necunoașterea activitãții desfãșurate de Prefect și Instituția Prefectului. Un argument în acest sens îl constituie și ponderea ridicatã a non-rãspunsurilor (21%).

La intrebarea depre interesele pe care le urmăreste prefectul cetățenii au răspuns:

În percepþia cetãțenilor, cel mai ridicat procentaj a fost obținut de rãspunsul conform cãruia Prefectul urmãrește în continuare interesele politice sau indicațiile de la centru (39%). Totuși, rãspunsurile referitoare la respectarea interesului cetãțeanului (31%) prevaleazã asupra celor celor ce indicã interesul personal (21%), fapt ce denotã percepția noilor funcții ce orienteazã Instituția Prefectului cãtre cetãțean.

La intrebarea daca prefectul dă o acțiune pozitiva cetățenii au răspuns:

Rãspunsurile la aceastã întrebare subliniazã din nou slaba informare a cetãțenilor în legãturã cu activitatea Instituției Prefectului. Doar 12% dintre chestionați pot da exemplu de o acțiune pozitivã a Prefectului din propriul județ, iar 33% preferã sã se abþinã de la a emite un rãspuns.

3.2 Observațiile specialiștilor

În cadrul demersului de monitorizare a opiniei publice, membrii grupului de monitori nu s-au limitat la a înregistra rãspunsurile punctuale date de cetãțeni, purtând un dialog cu aceștia și încercând sã obținã o viziune cât mai apropiatã de realitate a opiniei de ansamblu a acestora referitoare la activitatea instituțiilor publice, în general, și la cea a Instituției Prefectului, în particular.

Centralizarea și analiza observațiilor fãcute de monitori au relevat existența unor similitudini importante în opiniile cetãțenilor intervievați. Astfel, poate fi semnalatã existența a trei probleme principale în relația cetãțean – administrație publicã localã și în privința participãrii publicului larg la luarea deciziei în plan local.

În primul rând, vizibilitatea activitãților instituțiilor publice (în special a Instituþiei Prefectului) și gradul de informare a cetãțenilor în legãturã cu acestea ating cote foarte scãzute. De asemenea, deși, în general, își exprimã nemulțumirea în legãturã cu relația lor cu instituțiile publice, indivizii dau dovadã de încredere extrem de scãzutã în procesul de reformã a administrației publice, considerând cã foarte greu se poate schimba ceva. Poate fi remarcatã existența unui adevãrat cerc vicios, în sensul cã cetãțenii nu au o pãrere bunã despre instituțiile publice inclusiv din cauza lipsei de informare și a neimplicãrii lor în procesul decizional, și pentru cã dețin aceste concepții predominant negative în legãturã cu administrația publicã cetãțenii nu sunt motivați sã se implice.

Majoritatea celor intervievați și-au exprimat neîncrederea în poiticieni, sentimentul de saturație fațã de jocurile politice și incapacitatea politicienilor de a rãspunde nervoilor reale ale societãții, respectiv ale cetãțenilor. Dupã 19 ani de „democrație originalã”, cetãțenii sunt mai degrabã dispuși sã respingã tot ce înseamnã politic.

Desigur, cele exprimate anterior se referã la cea mai mare parte a segmentului de populație cuprins în studiu, însã au fost întâlnite și excepții.

„In timpul aplicãrii chestionarelor, am observat cã un numãr semnificativ de chestionați au adus critici la adresa activitãții funcționarilor publici, precum și la adresa Prefectului. Criticile au fost tot aspre la adresa activitãții Prefectului chiar și atunci când cetãțenii chestionați nu-l cunoșteau, îi cunoșteau doar numele sau nu cunoșteau cu exactitate ce atribuții are Prefectul.

Însã au fost și chestionați care mi-au spus ca-l cunosc personal, îi știu și activitatea și totuși… sunt nemulțumiți de ea.” (Teodora Crainic, monitor Constanța)

„Opinia și cunoștințele lor despre Instituția Prefectului tind sã cred cã este unanimã cu majoritatea cetãțenilor români. Slaba informare a dus la denaturarea (mi-e teamã cã definitivã) imaginii acestei instituții și a celor care lucreazã acolo. (…) Cum auzeau cuvântul “prefect” imediat îl asociau cu “politic” și de aici se strica totul. (…). Aici le explicam cum stau de fapt lucrurile

și mã ascultau atent, dar ideea lor era aceeași, cã nu poate fi nimic schimbat, e prea multã corupție în România și oricât de independent din punct de vedere politic ar fi prefectul, marile jocuri ale țãrii tot de sus, de la putere, pornesc și noi, cei de jos, suntem prea mici sã facem sau sã schimbãm ceva.” (Andra Stãnescu, monitor București)

“Cetãțenii s-au arãtat deschiși în completarea chestionarelor având

convingerea însã cã nu pot schimba ceva în „mersul lucrurilor”. Sceptici fiind, comentariile lor la întrebãrile deschise au fost destul de puține. (…) Activitatea Instituției prefectului are o vizibilitate destul de scãzutã în raport cu alte instituții locale. Natura atribuțiilor sale, de veghere la respectarea cadrului legislativ, îl fac uneori antipatic cetãțenilor atunci când activitatea sa interfereazã cu cea a unor instituții locale ce le „satisfac” anumite necesitãți.”

(Cristi Iftene, monitor Constanța)

„Ca o pãrere de ansamblu, pot sa afirm cã oamenii nu sunt dispuși sã

rãspundã unui chestionar pe aceasta temã, motivând cã aceste chestionare oricum nu pot schimba nimic și nimeni nu le va lua în seamã. Alții au cerut explicații clare cu privire la proiect și la ce urmãrește acesta, dar și-au exprimat convingerea cã nu se poate realiza nimic, iar România va trebui sã traverseze o perioadã foarte lungã pânã va ajunge o țarã europeanã iar pãrerea cetãțeanului va fi luatã în seamã. (…) În afarã de unele excepții ce confirmã regula, oamenii nu cunosc instituțiile, nu cunosc rolul lor. (…) Prefectul, pentru cetãțenii intervievați de cãtre mine, nu ar avea o mare importanțã, dovadã cã nu sunt cunoscute atribuțiile acestuia… “ (Dana Lãzurean, monitor Arad)

„Am rãmas cu impresia cã oamenii sunt suspicioși, nu mai au încredere aproape în nimic și devin tot mai imuni la ce se întâmplã în jurul lor, cel puțin în aceastã parte a tarii.” (Ciprian Hãzulea, monitor Arad)

“Am observat cã unii dintre ei, spre surprinderea mea, știau câte ceva despre Instituția Prefectului și au existat chiar și cetãțeni care știau despre modificarea legii.” (Iuliana Firicã, monitor Constanța)

”(…)mulți dintre ei nu știau ce atribuții are Prefectul. Mulți dintre ei au avut o opinie pasivã și nepãsãtoare fațã de Instituția Prefectului. Nu știau sã facã diferența între Instituția Prefectului și Primãrie. Cetãțenii mai tineri nu erau interesați deloc de activitatea Prefectului, și nu au avut o opinie clarã despre activitatea vreunei instituții deconcentrate. Toți știau de Poliție, de Finanțe, de Direcția de Muncã, dar nimeni nu știa ce rol are Prefectul. Cetãțenii de vârsta a treia știau despre Instituția Prefectului, dar nu știau de atribuțiile și rolul acesteia. Nu știau despre noile Legi intrate în vigoare, privind neutralitatea politicã a Prefectului. Aceștia erau de pãrere cã Prefectul este selectat pe criterii politice și depinde foarte mult de partidele politice. Nimeni nu cunoștea atribuția de conducere a serviciilor publice deconcentrate. (…) În județul Harghita, deoarece majoritatea cetãþenilor este de etnie maghiarã iar prefectul este de naționalitate românã, cetãțenii preferã sã meargã în audiențã la Consiliul Județean, la conducerea Consiliului și la aleșii locali, Deputați, Senatori de etnie maghiarã, pentru a comunica mai eficient. Oamenii sunt sãtuli de politicienii actuali, nu sunt mulțumiți cu activitatea lor și nu cred cã prefectul poate sã facã ceva în județ fãrã ajutorul partidelor de la guvernare. (…) În concluzie, pot spune cã Prefectul trebuie sã se implice mai mult în mediatizarea rolului și sarcinilor sale.” (Laszlo Sillo, monitor Harghita)

“Majoritatea celor chestionaþi cunoșteau termenul de „funcționar public” însã îl explicau în mod eronat de cele mai multe ori. Neutralitatea și independența administrației este perceputã de cei mai mulți ca inexistentã. Politicul pare a fi vãzut de cetãțeni ca omniprezent și ca modalitatea (pentru unii eficientã și justificatã) de fi rezolvate problemele. (…) Instituția prefectului a apãrut ca un termen ambiguu pentru cei mai mulți. Acest lucru s-a observat cu precãdere în ceea ce privește acțiunile prefecturii (fie pozitive, fie negative) care sunt inexistente pentru majoritatea cetãțenilor. Lucru care face ca instituția sã nu aibã vizibilitatea și de aceea sã fie necunoscutã pentru cetãțeni. Primãria este perceputã de cei mai mulþi ca organul principal de conducere a orașului.”

(Mihaela Pãdureanu, monitor București)

„Am rãmas uimitã de faptul cã anumiți cetãțeni nu știu cu exactitate ce funcții îndeplinește Prefectul și cu ce probleme ar trebui sa i se adreseze.

Populația nu știe exact ce atribuții are fiecare instituție și ce probleme intrã în aria lor de acoperire, în acest scop ar trebui iniþiatã o campanie de informare a cetãțenilor, o campanie menitã sã conștientizeze populația și sã-i determine sã preia inițiativa în rezolvarea problemelor ce-i supãrã.” (Oana Munteanu, monitor Constanța)

“Problemele legate de monitorizare au fost generate de lipsa de interes a cetãțenilor pentru problema pusã în discuție, manifestându-se uneori chiar o reacție vehementã de respingere. Dacã în prima perioadã nu am întâmpinat probleme semnificative în stabilirea unui dialog cu funcționarii publici, contactul cu cetãțenii s-a realizat anevoios, presupunând un efort semnificativ din partea monitorilor.” (Olivia Leu, monitor Iași)

„(…) am observat la majoritatea cetãțenilor intervievați o repulsie, un

dezgust când aud de funcționari publici și politic, chiar asimileazã noțiunea de funcționar public cu noțiunea de politic, ca și când cele doua ar fi strâns legate între ele, una neputând exista fãrã cealaltã. (…) O altã observație pe care am surprins-o la marea majoritate a celor chestionați a fost ca le este efectiv lehamite de orice implicã politicul. Replici de genul cã nu îi intereseazã decât interesele proprii, cã te plimba de la un ghișeu la altul pana nu mai poți, cã îți dau tot felul de rãspunsuri sau îți cer acte în plus la intervale de timp, sperând cã vei renunța sã umbli dupã drepturile tale, au fost frecvente. (…) În concluzie, cam toata lumea este profund dezamãgitã de tot ce se întâmplã la nivel administrativ, atât local, cât și central, dar nici nu doresc o implicare directã pentru a schimba ceva.” (Otilia Dvorzsak, monitor Arad)

“Persoanele tinere (pana în 30 de ani) în general au fost foarte reticente. Dintre cei tineri, marea majoritate care cunoștea cât de cât problematica, considera cã Prefectul ar trebui sã fie implicat politic, pentru a eficientiza activitatea de guvernare. La fel și funcționarii ar trebui sa fie implicați politic. Foarte mulți au propus ca aceștia sã fie mai bine remunerați pentru a fi stimulați, fie sã se instituie un control mai riguros asupra activitãților performate de aceștia. În general, s-a manifestat o tendințã de nemulțumire în ceea ce privește activitatea funcționarilor și a prefecturii în rândul acestei categorii.” (Ruxanda Copãceanu, monitor București)

“Prefectura pare sã fie o instituþie care stã „în umbrã”, lucru pe care eu personal l-am observat atunci când fãceam monitorizarea ziarelor. Dacã instituția Primãriei ajunge sã aibã cel puțin un articol pe zi într-un ziar, Prefectura, o instituție „mai importantã ca nivel” decât Primãria, apare rareori.

Așa cum unul din cetãțeni a declarat, „aceastã instituție ar trebui desființatã”.

(…) În concluzie, majoritatea respondenților au declarat cã nu cunosc prea bine activitatea Prefecturii. Rãspunsurile o dovedesc.” (Sorina Mihai, monitor București)

“Reacția generalã a oamenilor a fost de dezinteres. Abia dupã ce le-am explicat în detaliu despre ce era vorba au acceptat sã rãspundã. Rãspunsurile cel mai des întâlnite au fost: „nu mã intereseazã politica”, „sã facã ce vor (autoritãțile locale) cã oricum nu-i intereseazã opinia noastrã”, „ce, pot eu schimba ceva dacã rãspund la întrebãri?”, etc. Cei care au fost interesați au fost puțini.” (Bistrian Violeta, monitor Arad)

CAPITOLUL IV. – Concluziile

Neutralitatea funcției prefectului a constituit tema care a produs cele mai controversate opinii. Au existat opinii pro, susținute de argumente care au menționat efectele pozitive ale transformãrii Prefectului și a Subprefectului în înalți funcționari publici. Respectarea prevederilor legii ar putea conduce la mult așteptata disociere dintre actul de administrație și intervenția politicului în administraþia publicã localã, cu toatã gama de efecte negative pe care aceastã ingerințã o atrage: copupția, susþinerea grupurilor de interese la nivel local, blocarea unor inițiative de dezvoltare, acordarea unor contracte avantajoase clientelei politice etc. Cetãțenii au mai accentuat și alte aspecte pozitive, astfel: posibilitatea unui mandat mai lung decât o legislaturã, continuitatea și stabilitatea; disponibilitatea de a realiza convergența resurselor materiale și financiare locale în interesul tuturor, nu doar al celor care l-au ales.

În același timp, a fost exprimatã opinia conform cãreia actualii Prefecți au fost propuși de un partid politic și este greu de crezut cã ei au putut peste noapte, prin simplul act al demisiei din partid sã devinã neutri și sã reziste presiunilor pe care partidul care i-a propus le exercitã asupra lor. La Arad și Harghita au fost exprimate cele mai serioase temeri și suspiciuni legate de acest aspect. Nesusținutã însã de exemple concrete, dezbaterea s-a menținut la un nivel general. În discuție a intrat și modul în care este în prezent constituit corpul de rezervã a Prefecților și Subprefecților, în care au fost propuse persoane din rândul partidelor politice sau cel puțin apropiate de partidele politice aflate la guvernare.

Principalele propuneri formulate de cãtre cetãțeni, referitoare la constituirea corpului de Prefecți și Subprefecți, menite sã asigure o mai realã neutralitate a acestora, s-au referit la:

• asigurarea caracterului deschis și lãrgirea sferei de adresabilitate pentru selectarea persoanelor care doresc sã acceadã la funcția respectivã cãtre sectorul privat, mediul de afaceri, ONG-uri etc

• parcurgerea cursurilor de formare de cãtre un numãr mai mare de persoane decât cele care urmeazã sã fie numite în funcția de Prefecți/Subprefecți

• introducerea în comisiile de concurs și a unor reprezentanți ai societãții civile

• în procesul de selecþie criteriul prevalent sã fie performanþa obținutã în domeniul specific de activiatate.

Persoanele care au exprimat opinii contrare ideii de neutralitate și profesionalizare a celor douã funcții au invocat argumente legate de promisiunile fãcute de cãtre partide în campania electoralã care ar putea fi implementate mai ușor de un prefect afiliat politic. Prefectul, afirma un cetãțean din Arad nu poate sã fie neutru atâta vreme cât este numit de cãtre guvern. Actuala generație de prefecți și-a început activitatea ca oameni politici. Un nou guvern, cu o altã coloraturã politicã va face alte numiri care sã le reprezinte interesele. încheia foarte sugestiv: „mãcar sã fie official reprezentant al guvernului , nu în subsidiar”. Alte propuneri referitoare la statutul prefectului au vizat:

introducerea în lege a unei prevederi care sã limiteze numãrul de mandate în aceeași locație pornind de la considerentul cã menținerea în aceeași funcție este beneficã atâta timp cât nu produce inerție și incapacitate de inovare. În acest context a fost invocat principiul rotației, la cerere sau ca urmare a analizei eficienței activitãții;

o prevederea legalã a mobilitãții funcției sã fie dublatã prin lege de aspecte capabile sã contracareze evaluãrile subiective și posibilitatea de a face schimbãri politice mascate de motive legale.

Ca o concluzie la problema neutralitãții s-a menționat faptul cã reforma în administrația publicã este un proces de duratã. Înnoirea instituțiilor publice se produce treptat pe mãsurã ce noua legislație începe sã fie transpusã în practicã. Ea este corelatã și cu schimbarea corpului de funcționari publici și cu procesul continuu de schimbare a mentalitãților. Pentru înalții funcționari publici stabilizarea și profesionalizarea se va putea asigura și prin eliminarea din lege a prevederei conform cãreia prefecții și subprefecții sunt numiți de cãtre guvern.

In ceea ce privește cunoașterea inițiativelor benefice pentru județ, respective pentru Municipiul București, faptul cã la consultãrile publice au participat și persoane care cunoșteau activitatea Instituției Prefectului a permis evidențierea unor asemenea acținui.

Cele mai multe propuneri au vizat multiplicarea activitãților de informare a cetãțenilor, promovarea susținutã a acțiunilor Prefecturii, cu prioritate a celor pozitive, organizarea periodicã a unor acțiuni gen Ziua Porților Deschise pentru a promova dialogul cu cetãțenii, folosirea unor resurse externe ( voluntari) care sã compenseze lipsa acutã de personal cu care se confruntã toate Institruțiile Prefectului monitorizate.

Din punctul meu de vedere cred ca prefectul nu ar trebui să aibă nici o aprteneță politică și nici sa fie ales pe criterii politice.În primul rand pentru că nu este în conformitate cu legislația europeană la care ar fi trebuit să fim deja aliniați,în al doilea rand pentru ca apar interesele partidelor și influența celor de la guvernare asupra funcției executive, in al treilea rand pentru ca există școli care crează oameni competenți în domeniu, in al patrulea rand pentru că suntem în criză economică și disponibilizarea unor persone nu ar fi benefică și nici concedierea nu mi se pare a fi tocmai legală și nu în ultimul rand pentru că în România nu există politică ci doar niște “ gasti” (pentru ca nu ar trebui sa existe aliante si mutarea membrilor dintr-un partid intr-altul atata timp cat exista o doctrina si o ideologie) care au numai interese personale si tind sa se imbogateasca din banii publici.

Bibliografie

Apostol-Tofan, Drept administrativ- Editura C.H. Beck, 2008

Bălan, Emil Instituții administrative , Editura C.H. Beck, 2008

Ciobanu, Alexandru, Drept administrativ , Editura Universul Juridic, 2008

Dana Tofan – Unele considerații cu privire la controlul de legalitate exercitat de prefect. Evoluția legislației în domeniu, în Analele Universității București, seria Drept, II, 2006

Manda, Corneliu Drept administrative, Editura Lumina Lex, 2007

Iancu, Gheorghe,  Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex. 2008,

Muraru, Ioan Drept constituțional și instituții politice, Editura C.H. Beck, 2008

Nicu, Alina Livia Drept administrative, Editura Didactic, 2007

Podaru, Ovidiu Drept administrativ , Editura Hamangiu, 2008

Trăilescu, Anton Drept administrative,Editura C.H. Beck, 2008

Verginia Vedinaș,Drept administrative,Editura Universul juridic, 2009

Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 Legea administrației publice locale,publicată în Monitorul Oficial

Legea nr.340/2004,privind institutia prefectului

http://www.antena3.ro/stiri/politica

http://ziua.ro

www.cji.ro

www.ziare.com

Anexa

Chestionar