. Elemente Metodologice Privind Investigatia Criminalistica A Infractiunilor DIN Domeniul Afa
CAPITOLUL I
CONSIDERATII INTRODUCTIVE
1.1.Precizări de ordin terminologic
Studiul “DREPTUL AFACERILOR” începe cu o controversă de terminologie.Un timp îndelungat materia a fost denumită DREPT COMERCIAL.
Denumirea de drept comercial pune în evidență faptul ca este vorba de o reglementare juridică, mai exact un ansamblu de norme juridice privind comerțul.
Pentru a determina însă, obiectul dreptului comercial este necesar sa precizăm noțiunea de « comerț ».
În sens etimologic expresia de comerț provine din latinescul « comercium » (o juxtapunere a cuvintelor « cum » și « merx » ceea ce înseamnă « cu marfa »). Deci comerțul înseamnă operațiuni cu marfa.
În sens economic, comerțul se definește ca fiind acea activitate având ca scop schimbul prin aceasta circulația bunurilor de la producător la consumator. `
Denumirea de DREPT COMERCIAL nu a fost considerată satisfacatoare pentru aceasta materie, nu privea
comerțul propriu-zis, adică interpunerea in circulație a bunurilor în valori, ci și activități industriale. De aceea se apelează și la denumirea DREPT AL AFACERILOR. Controversa pe aceasta tema nefiind încă încheiată, unii autori utilizând ambele noțiuni ( Fr. Lemeunier –Principes et pratique de droit commercial,droit des affaires, Paris 1985) ori alternativ (Y.Gugon -Droit des affaires, tome 1(droit commercial general et sociétés ) Paris 1990 ).
Potrivit opiniei dominante, dreptul afacerilor are un domeniu mai intins decât dreptul comercial, cuprinzând și aspecte de Drept public (intervenția statului în economie), de Drept fiscal, de Drept al muncii și chiar de Drept civil (protecția consumatorilor) deoarece problemele pe care le ridica gestiunea întreprinderilor sunt tot mai complexe .
Din perspectiva investigației criminalistice, a acestui domeniu sunt de referință opiniile prof. Marcel Le Claire și ale comisarului Rene Lechat, reputați criminaliști, care au abordat această problematica sub denumirea de « banditism al afacerilor » care constau în « escrocherii ,fraude fiscale adesea însoțite de trafic de influența sau de corupția funcționarilor, delicte bursiere și bancare ». `
Inclusiv în cadrul Consiliului Europei, Comitetul European pentru Probleme Criminale a prezentat câteva documente incluse sub denumirea de « criminalitatea în afaceri » , documente pe baza cărora s-au adoptat rezoluții și recomandări la care se fac referiri mai jos. Însă indiferent de terminologia utilizată, este evident ca domeniul la care ne referim are un impact particular asupra tuturor persoanelor fizice și juridice :oameni de afaceri care se manifestă pe acest teren ca profesioniști – mai mult sau mai puțin – ca și toți ceilalți oameni care nu pot evita condiția de consumatori, fiind supuși în fiecare zi consecințelor aplicării, dar și încălcării normelor juridice care îl reglementează, în tot soiul de modalități, unele banale, altele de factura mafiotă.
Firește, necesitatea abordării acestei tematici este dictată de amplificarea criminalității în afaceri, care din nefericire, este tot mai mult resimtită astăzi prin prejudiciile deosebite pe care le provoacă și prin diversitatea categoriilor de victime până la nivel de națiune.
1.2. Aspecte privind cadrul normativ care reglementează activitățile din domeniul afacerilor
Deși procesul legiferării în materie de afaceri sau comercială este în desfașurare, acte normative precum Legea Privatizării se afla la începuturile aplicării, în prezent existând totuși un cadru normativ suficient de cuprinzâtor pentru domeniul afacerilor.
Norme fundamentale ce se aplică economiei de piață și în care sunt făcute referiri la activitățiile din domeniul afacerilor, sunt cuprinse în Constituția României
adoptată prin referendum la 8 decembrie 1991,dar sediul materiei îl constituie Codul Comercial (Codul comercial român a fost adoptat în 1887, a avut ca model Codul comercial Italian 1882 ca însă n-a fost preluat « ad literam » ci a fost adoptat la necesitățile țării noastre.Legiuitorul român nu s-a inspira numai din Codul comercial italian, ci a avut în vedere și alte reglementări : Codul comercial german (1861), Legea cambiei germană din 1848, Legea belgiană asupra gajului comercial și a contractului de comision 1872) 2,care a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887. De asemenea rolul de drept comun îl are dreptul civil prin intermediul prevederilor Codului Civil.
Printre principalele acte normative se regăsesc :
» Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată în 1994 prin Legea nr.831 ;
» Legea nr. 59/1934 asupra cecului modificată în 1994 prin Legea nr. 83 ;
» Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație ;
» Decretul – Lege nr. 54/1990 privind desfășurarea unor activități economice, pe baza liberei inițiative, cu modificări (de exemplu Legea nr. 31/1990, O.G. nr. 15/1992, H.G.nr. 973/1994,O.G. nr. 44/1995, H.G.nr.364/1996, O.G. nr 85/1997 , Decizia nr.72/1999) ;
» Legea nr. 15/1990 privind organizarea unitaților economice de stat ce regii autonome și societăți comerciale, modificate ulterior(Art.43, 52, 23, 46, 9, 8, 7, 24) și cu unele articole abrogate ( Art.45, 6, 10, 15, 36-38, 25-29, 12-14) în anii 1990-1999, ultima modificare fiind adusă prin Legea nr.136/2000 ;
» Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului,modificată și completată ( art. 11 din lege ) din anii 1998-2001;
» Legea nr.31/1990 privind societățiile comerciale, republicată la 29.01. 1998 cu o nouă numerotare a textelor , urmare a modificării adusă prin Legea nr.195/1997;
» HG nr.1228/1990 și HG nr.140/1991 privind metodologia concesionării, închirierii și locației de gestiune, prima abrogată în totalitate prin HG nr. 457/1997 ;
» Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit,republicată în 1997 în temeiul art.II din Legea nr.73/1996, dându-se o nouă numerotare articolelor ;`
» Legea nr.35/1991 privind regimul investițiilor stăine, modificată și completată prin Legea nr. 57/1993 și OG nr. 70/1994;
» Legea nr.58/1991 privind privatizarea societăților comerciale, abrogată de OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale cu modificările
ulterioare;
» Legea nr.30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului și a Gărzii financiare ,art.13 fiind abrogat prin Legea nr.105/1997 , art.2 abrogat prin OG nr.119/1999 iar
art.5 fiind modificat de OG nr. 119/1999.
1.3.Aspecte de drept penal material
Infracțiunile prevăzute în Legea nr.31/1990, republicată.
Regimul juridic al societățiilor comerciale a fost reglementat în Codul Comercial, Cartea I, în Titlul VIII ( art. 77-269), intitulat “Despre societăți si despre asociațiuni comerciale”`. Prin acest act normativ se reglementau societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea anonimă (pe acțiuni), societatea în comandită pe acțiuni si asociația în participație.
Întrucât reglementarea societăților comerciale cuprinsă în odul comercial era, în mare măsură depăsită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, care face obiectul Legii nr. 31/1990 privind societățile comercile.`
Ca urmare a adoptării noii reglementări, dispozitiile Codului comercial privind societățiile comerciale au fost abrogate, cu excepție dispozițiilor privind asociația în prtipațiune (art. 251-256) si a celor referitoare la asociație de asigurare mutuală (art. 257-273)
Reglementarea cuprinsă în Legea nr.31/1990 reprezintă, în prezent reglementarea generală privind societățiile comerciale. Distinct de această reglementare generală privind societățiile comerciale, pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate reglementări speciale : în materie bancară, de asigurări, etc.
Reglementarea societăților comerciale, atât cea specială, se completează cu prevederile cu prevederile Codului Comercial si Codului Civil.
Dispozitiile legale privind regimul juridic al societățiilor comerciale au, în general, un caracter imperativ. Acest lucru se datorează faptului că societatea comercială nu este numai un contract, ci o persoană juridică.
Examinată prin prisma naturii juridice și a locului ocupat între izvoarele dreptului penal ,Legea nr.31/1990 republicată apare ca o lege extrapenală ce conține și dispoziții penale, deoarece, în principal, aceasta reglementează relațiile sociale formate în legatură cu organizarea și funcționarea societăților comerciale și numai în subsidar stabilește faptele care-contrare ei și periculoase social –constituie infracțiuni. Pe de altă parte însă,ea este, în aceeași măsură, o lege penală specială , prin faptul că incriminează primar unele fapte , completând astfel matricea infracțiunilor prevăzute de Codul Penal.
Infracțiunile prevăzute în această lege constituie una din formele răspunderii juridice în domeniul activitățiilor comerciale. `
Față de prevederile anterioare ale Legii nr.31/1990, care prevedeau 38 de infracțiuni ,după republicarea acesteia au fost reglementate 33 de infracțiuni , pe care le vom analiza în continuare. `
1.Infracțiunea de prezentare, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, de date neadevarate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunderea ,cu rea-credință, în tot sau în parte a unor asemenea date.
Concept
Această infracțiune este prevazută în art.265 pct.1 și constă în prezentarea, de către fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății ,cu rea-credinta ,în prospectele ,rapoartele și comunicările adresate publicului de date neadevărate asupra constituirii societătii ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunderea, cu rea-credintă, în tot sau în parte a unor asemenea date.
Dispozițiile mai sus arâtate se aplică și lichidatorului , în măsura În care se referă la obligațiile ce intră în atribuțiile sale( art.272 din lege). `
Elemente constitutive
Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale a căror normală existență și dezvoltare este conditionată de respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activitațiilor comerciale.
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind activitățiile comerciale a căror normală existentă și dezvoltare este condițtionată de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispoziție în cadrul societăților comerciale în prezentarea datelor referitoare la constituirea societății sau la condițiile economice ale acesteia.
Obiectul material este reprezentat de prospectele, rapoartele sau comunicările întocmite pentru aducerea la cunoștinta publicului despre existenta sau condițiile economice ale societății comerciale.
Subiectul activ este calificat, neputând fi decât
fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv, reprezentantul legal al societății sau lichidatorul. Participația este posibilă în toate formele sale, pentru existența coautoratului calitatea specială cerută de norma de încriminare trebuind îndeplinită de toate persoanele care săvârșesc nemijlocit fapta.
Subiectul pasiv este constituit de persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului, care poate fi atât o persoană fizică cât și juridică. În secundar, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, ca garant și ocrotitor al ordinii de drept. `
Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a prezenta, cu rea-credința, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului
de date neadevarate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau de a ascunde , cu rea-credință, în tot sau în parte a unor asemenea date .Nu contează forma sub care se face prezentarea( prin mass-media, internet, televiziune, etc.), esențial pentră, în tot sau în parte a unor asemenea date.
Dispozițiile mai sus arâtate se aplică și lichidatorului , în măsura În care se referă la obligațiile ce intră în atribuțiile sale( art.272 din lege). `
Elemente constitutive
Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale a căror normală existență și dezvoltare este conditionată de respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activitațiilor comerciale.
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind activitățiile comerciale a căror normală existentă și dezvoltare este condițtionată de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispoziție în cadrul societăților comerciale în prezentarea datelor referitoare la constituirea societății sau la condițiile economice ale acesteia.
Obiectul material este reprezentat de prospectele, rapoartele sau comunicările întocmite pentru aducerea la cunoștinta publicului despre existenta sau condițiile economice ale societății comerciale.
Subiectul activ este calificat, neputând fi decât
fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv, reprezentantul legal al societății sau lichidatorul. Participația este posibilă în toate formele sale, pentru existența coautoratului calitatea specială cerută de norma de încriminare trebuind îndeplinită de toate persoanele care săvârșesc nemijlocit fapta.
Subiectul pasiv este constituit de persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului, care poate fi atât o persoană fizică cât și juridică. În secundar, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, ca garant și ocrotitor al ordinii de drept. `
Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a prezenta, cu rea-credința, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului
de date neadevarate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau de a ascunde , cu rea-credință, în tot sau în parte a unor asemenea date .Nu contează forma sub care se face prezentarea( prin mass-media, internet, televiziune, etc.), esențial pentru existența infracțiunii fiind inserarea unor date necorespunzătoare adevărului referitoare la constituirea societății ori la condițiile economice ale acesteia ,ori omiterea dezvăluirii unor asemenea informații în prezentările efectuate.
Urmarea `imediată constă în crearea unei stări de pericol privind buna desfasurare a activitățiilor comerciale, activități ce se bazează pe o corectă informare a partenerilor de
afaceri privind constituirea, obiectul de activitate și condițiile economice ale societății comerciale . Legatura de cauzalitate rezulta din savarsirea activitatilor incriminate.
Latura subiectivă. Infracțiunea se savârșește cu intenție directă sau indirectă, aceasta rezultând atât din art. 19 alin.2 (referitor la infracțiunile comisive), cât și din textul de lege care incriminează infracțiunea ( ce rea-credința). Nu se cere, ca element constitutiv al infracțiunii ,existența vreunui mobil sau scop; acestea vor fi luate însă în considerare la individualizarea pedepsei.
Forme. Modalități
Forme. Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, sunt lasate în afara incriminării de către legiuitor. Infracțiunea se consumă în momentul în care prospectele, rapoartele sau comunicările intocmite ajung la cunoștința publicului.
Modalități. Fapta se savârșește în două modalități normative, respectiv prezentarea de date neadevărate sau ascunderea unor date referitoare la constituirea societății sau la condițiile economice ale acesteia în prezentările care ajung la cunoștința publicului ,care în concret pot îmbrăca variate modalități faptice determinate de imprejurările concrete în care se comit aceste fapte.
Sacțiuni
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.Dacă fapta săvârșită constituie o infracțiune mai gravă, aceasta absoarbe infracțiunea prevăzută la art. pct 1. din Legea nr. 31/1990,republicată.`
Aspecte procedurale specifice
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Urmărirea penală se efectuează de către organele de poliție,
sub supravegherea procurorului, iar competența de judecată
în prima instanță revine judecătoriei.
2.Infracțiunea de prezentare,cu rea-credință, acționarilor a unui bilanț contabil inexact sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, în vederea ascunderii situației sale reale.
Concept
La art.265 pct.2 se prevede ca infracțiune fapta fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societății, care, cu cu rea-credință, prezintă acționarilor un bilanț contabil inexact sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății ,în vederea ascunderii situației sale reale. Dispozițiile mai sus arâtate se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligațiile ce intră în atribuțiile sale( art.272 din lege).
Elemente constitutive
Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale a căror normală existență și dezvoltare este condiționată de respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activitățiilor comerciale. `
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind activitățiile comerciale a căror normală existență și dezvoltare este condiționată de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispoziție în cadrul societățiilor comerciale în prezentarea către acționari a datelor referitoare la condițiile economice ale acesteia.
Obiectul material este reprezentat de bilanțul contabil sau de suportul pe care sunt menționate datele inexacte.
Subiectul activ este calificat, neputând fi decât fondatorul, administratorul, directorul executiv, reprezentantul legal al societății sau lichidatorul. Participația este posibilă în toate formele sale, pentru existența coautorului calitatea specială cerutăde norma de incriminare trebuind îndeplinită de către toate persoanele care savârșesc nemijlocit fapta.`
Subiectul pasiv este constituit de persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului, în speța de către acționarii societății. În secundar, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, ca garant și ocrotitor al ordinii de drept .
Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a prezenta, cu rea-credintă, acționarilor a unui bilanț contabil inexact sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății.
Prezentarea se poate face atât în cadrul Adunării Generale, cât și la solicitatarea individuală a fiecărui acționar, esențial pentru existența infracțiunii fiind inserarea unor date inexacte care să ascunda situația reală a societății comerciale.
Urmarea imediată consta în crearea unei stări de pericol privind buna desfașurare a activitățiilor comerciale, activități ce se bazează pe o corectă informare a acționarilor privind condițiile economice ale societății comerciale .
Latura subiectivă. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop( în vederea ascunderii situației reale a societății comerciale).
Forme. Modalități
Forme.Actele pregătitoare si tentativa, deși posibile, sunt lăsate în afară incriminării de către leguitor. Infracțiunea se consumă în momentul în care bilanțul contabil sau datele inexacte au ajuns la cunoștința acționarilor.
Modalități. Fapta de savârșește în două modalități normative, respectiv prezentarea unui bilanț contabil inexact sau prezentarea unor date inexacte referitoare la condițiile economice ale societății comerciale, care în concret pot îmbrăca variate modalități faptice determinate de împrejurările concrete în care se comit aceste fapte.
Sancțiuni
Infracțiunea se pedepsește cu inchisoare de la 1 la 5 ani.Dacă fapta săvârșită constituie o infracțiune mai gravă, aceasta absoarbe infracțiunea prevazută la art. 265 pct.2 din Legea nr. 31/1900 republicată.
Aspecte procedurale specifice
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală se efectuează de către organele de poliție, sub supravegherea procurorului, iar competența de judecată în prima instanță revine judecătoriei.
3.Infracțiunea de refuz de a pune la dispoziția experților, în cazurile și condițile prevăzute de la art.25 si 37, documentele necesare sau împiedicarea acestora să-și îndeplinească însărcinările primite.
Concept
Infracțiunea este prevazută la art.265 pct.3 și constă în fapta fondatorului, administratorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societății, care refuză să pună la dispoziția experților, în cazurile și în condițile prevăzute la art.25 si 37, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările primite. Dispozițiile mai sus arătate se aplică și lichidatorului , în măsura în care se referă la obligațiile ce intră în atribuțiile sale. ( art. 272 din lege).
Elemente constitutive
Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale a căror normală existență și dezvoltare este condiționată de respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea activitățiilor comerciale.
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale privind activitățiile comerciale a căror normală existență și dezvoltare este condiționată de probitatea anumitor categorii de persoane cu drept de dispoziție în cadrul societăților comerciale în acordarea concursului experților pentru îndeplinirea insărcinărilor primite.
Obiectul material este reprezentat de documentele supuse expertizării în cazurile și condițiile prevăzute la art.37.
Subiectul activ este calificat, neputând fi decât fondatorul, administratorul, directorul executiv, reprezentantul legal al societății sau lichidatorul . Participația este posibilă în toate formele sale, pentru
existența coautoratului calitatea specială cerută de norma de incriminare trebuind indeplinită de toate persoanele care săvârsesc nemijlocit fapta.
Subiectul pasiv este constituit de persoana prejudiciată prin activitatea făptuitorului, în speța de către societatea comercială. În secundar, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, ca garant și ocrotitor al ordinii de drept.
Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii este constituit de acțiunea de a refuza să pună la dispoziția experților documentele necesare ori de a împiedica pe aceștia
să îndeplinească ordinele primite.
1.4.Aspecte de drept comparat
O retrospectivă largă asupra legislației și practicii privind criminalitatea în afaceri în statele membre ale Consiliului Europei relevă că acestea au întreprins măsuri specifice, menite să asigure o viața economică normală sau să pună capăt conflictelor lumii de afaceri, măsuri de natură extrapenală, cum sunt utilizarea mijloacelor de drept privat sau administrativ, stabilirea unor reguli deontologice pentru afaceri, dar și măsuri de natură penală.
Reguli deontologice în afaceri, ca atare, vizând ansamblul afacerilor nu se cunosc, dar ele există la nivel național sau numai local. Spre exemplu, în Elvetția, Banca Natională și alte bănci au căzut de acord asupra unei
deontologii în sectorul lor de activitate. În Italia există un cod deontologic în materie de publicitate. Acest cod, compus din 42 de articole, acoperă ansamblul sectorului comercial al publicității și prevede instituirea unei comisii și a unui juriu de control care să se pronunțe conform regulilor codului. În Belgia există coduri deontologice pentru anumite profesii, cum ar fi : pentru agenții imobiliari, pentru contabili etc.
Aceste reguli par să joace un rol important în marea Britanie unde în afara codurilor de autodisciplina, există
coduri vizând sancțiuni profesionale, ca și coduri semi-statuare care, în situația in care nu sunt luate în considerare, conduc la pierderea anumitor privilegii sau la slăbirea poziției celor in cauza în cadrul negocierilor.
Probleme de drept penal specifice domeniului afacerilor în țările membre ale Consiliului Europei. Comitetul European pentru Probleme Criminale a redactat o lista de activități criminale care par să pună statelor membre ale Consiliului Europei probleme economice dintre cele mai dificile.
De exemplu :formarea cartelurilor ;practicile frauduloase și abuzive ale întreprinderilor multinaționale ; obținerea frauduloasă sau deturnarea de fonduri alocate de stat sau de către organizații internaționale ; infracțiuni în domeniul informaticii ; furt de date ; violarea de secrete, manipularea de date informative ; crearea de societăți fictive ; falsificarea de documente contabile, a bilanțului, precum și încălcarea obligației de a ține contabilitatea ; infracțiuni în dauna consumatorilor ; concurența neloială ; ` infracțiuni fiscale ; infracțiuni bursiere și bancare ; manipularea abuziva de piețe bursiere și abuzul prin profitul de inexperiența publicului.
Deși aceasta listă este cu caracter orientativ, coroborand-o cu celelalte date prezentate anterior, putem constata că, în general, problemele vizate sunt cuprinse și în legislația țării noastre.
1.5. Aspecte de drept procesual penal
Gradul de pericol social al infracțiunilor din domeniul afacerilor nu rezidă doar din frecvența lor, ci și din multiplele posibilități de acoperire cu acte fictive sau alte mijloace.De aici și dificultățile intâmpinate în cercetarea penală, a procedurilor judiciare, mai ales în faza actelor premergătoare.
Față de împrejurările în care sunt comise infracțiunile din domeniul afacerilor, precum și de posibilitățile de depistare a acestora și a făptuitorului, organele de urmărire penală sunt sesizate prin mai multe modalități . În acest sens trebuie reținută posibilitatea, specifică domeniului afacerilor, ca prin plângere să se mascheze propriile fapte delictuoase.1
Actele de urmărire penală efectuate în aceste cazuri au ca finalitate aflarea adevărului, reflectată în concordanță dintre concluziile investigației și realitatea cu privire la fapta ilicită și autorul ei.`
Inverstigația penală oferă suficiente posibilități de punere în lumină a probelor privind fapta ilicită, iar
organele judiciare au datoria de a cântări cu responsabilitate dovezile existente în cauză, astfel încât să-și formeze convingerea intimă că soluția pronunțată reflectă adevarul.
În limbajul juridic expresia de probă are un ințeles deosebit de cuprinzător accepțiunea rezultând adesea numai
din contextul exprimării. Într-un sens atât de larg, folosit mai ales de nespecialiști ( sau de organele judiciare în contractul cu persoanele neavizate cu terminologia juridică, stiintifica, in scopul de a se face mai usor intelese), termenul cuprinde atât proba în adevăratul său sens cât și mijloacele de probă, procedeeele probatorii dar și unele concepte care au legatură numai cu probele.
În reglementarea generală conceptul nu poate fi atât de elastic ori lăsat la apreciarea celui care aplică norma juridică, in consecința , s-a ivit necesitatea ca noțiunea sa fie definită chiar de lege. De aceea, în cod a fost arâta sensul explicit stiințific și legal al categoriei de probă.
Constituie proba orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzelor penale, trebuie semnalat că în privința lor se poate reține o dublă funcționare.
Din punct de vedere gnoseologic, proba constituie un instrument de cunoaștere prin intermediul căruia organul află adevarul . Fiecare împrejurare nouă reprezintă un instrument prin care se realizează procesul de cunoaștere, de apropiere treptată de adevar, până la dezvăluirea sa completă.`
Proba are și o funcționalitate în care se reflectă conținutul său etimologic propriu-zis de instument de dovedire.
Aceasta se manifesta pregnant în conditiile contradictorialității procesului, când părțile folosesc sau propun administrarea probelor în scopul dovedirii susținerilor de a da un suport material, fapte cererilor și concluziilor părților sau combaterilor susținerilor adverse.
Probele sunt entităti de fapt extraprocesuale ( există în afara procesului penal) care privesc însă obiectul procesului. Prin administrarea lor în desfașurarea procesului penal ele capătă caracter procesual.
În vederea lărgirii sferei de aplicare a prezumției de nevinovație, în literatura de specialitate se insistă pentru acordarea unei importanțe deosebite actelor premergătoare urmăririi penale. Prin aceasta, organele judiciare ar fi
obligate să adopte o atitudine de maximă prudență în momentul in care decid ca unei persoane sa i se atribuie calitatea de învinuit, prin începerea urmăririi penale împotriva ei. `
Conform art.66 c. proc. penală, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovația sa, proba vinovatției revenind celui care îl acuză. Legea presupune pe cel în cauza nevinovat cât timp nu a fost facută deplin dovada vinovăției sale.
Pentru ca prezumția de nevinovăție să fie înteleasă și aplicată exclusiv în acest sens, în art. 66 alin. 2 c. proc. penală s-a prevăzut că dacă există probe de vinovăție
învinuitului sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de
temeinicie.
Prezumția de nevinovăție apare ca o regulă abia în procesul penal modern și pentru prima dată este înscrisă în legislațiile sec. al XVIII- lea ( legislația S.U.A. și Declarația drepturilor Omului și cetațeanului din 1789) ea constituindu-se ca o reacțiune față de procesul penal închizitorial.
În perioada contemporană, pe planul dreptului internațional trebuie mentionată Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. în 1948 care înscrie prezumția de nevinovăție în art. 11 sub urmatoarea formulare : « Orice persoana învinuită a fi săvârșit o infracțiune este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția nu a fost stabilită într-un proces public cu asigurarea garanțiilor necesare ».
O regulă dominantă impusă de evidente necesități practice a activității de inestigare a infracțiuniilor mai ales în domeniul afacerilor o constituie urgența cercetării, principiu caracteristic întregii activități consacrate rezolvării cauzelor penale, el servind scopului procesului penal.1
În cercetarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul afacerilor administrarea probelor se confruntă
deseori cu dificultăți considerabile determinate de:
a). complexitatea infracțiunilor în cauză și volumul de documente examinate ;
b). recurgere la oameni de acoperire, la persoane cu influență
din zonele politice, administrative, economice ;
c). întreprinderile care se află în raporturi cu intreprinderea în cauză nu colaborează voluntar la administrarea probelor de teama de a nu fi descoperite neregularități ale propriilor tanzacții ;
Orice invertigație penală în acest domeniu presupune printre altele, o adoptare a unor principii cunoscute din materia investigării faptelor care afectează patrimoniul.
O situație particulară o prezintă ridicarea de obiecte și înscrisuri, care potrivit literaturii de specialitatea și dispozițiilor legale duc la aflarea adevărului.
Pentru a putea fi folosite în cadrul probațiunii, mijloacele materiale de probă se ridica și se păstreaza, uneori chiar conservă ori valorifică dupa anumite reguli procedurale.`
În vederea examinării, obiectele sau înscrisurile trebuie să ajungă în posesia organelor de urmărire, acestea având obligația să le ridice ( art. 96 c. proc. penală)
În cazul înscrisurilor, când organul de urmărire apreciază că ar putea servi ca mijloc de probă și copia unui act, nu ridica originalul servindu-se de copie. Dacă înscrisul sau obiectul au un caracter secret , prezentarea sau predarea se face în așa fel incât păstrarea secretului să fie asigurată.
De regulă, obiectele sau înscrisurile care urmează a fi ridicate sunt predate de deținatori de bună voie. când există opunere la predarea obiectelor, organul de urmărire penală
dispune ridicarea lor silită.
Ridicarea de obiecte și înscrisuri se consemnează într-un proces verbal , care pe lângă mențiunile prevăzute de art.91 c. proc. penală mai cuprinde : locul, se face în dublu exemplar, o copie rămânând persoanei fizice sau juridice de la care se face ridicarea.
De asemenea, din punct de vedere al afacerilor aceste obiecte și înscrisuri ar putea fi calificate astfel :
a). obiecte și înscrisuri care au folosit sau au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii ( registru contabil, chitanțe, dispoziții de plată, cecuri cambii, etc.) ;
b). obiecte care reprezintă produsul infracțiunii ( valută, conturi în bănci) ;
c). obiecte și înscrisuri care poartă o urmă a faptei comise
( înscrisuri contrafăcute prin fals) ;
d). orice alte obiecte sau inscrisuri care servesc la aflarea adevărului în rezolvarea cazului ( bancruta ori alte bunuri de valoare cu urme digitale ale mituitului, în cazul de luare de mită) ;
Un aspect procedural specific domeniului afacerilor constă în aceea ca potrivit art. 14 si 15 c. proc. penală, societatea comercială poate să exercite acțiunea civila în cadrul procesului penal, dacă a suferit un prejudiciu
material.
Prin rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal trebuie să se acorde o despăgubire integrală.
Prosibilitățile de plată ale inculpatului și ale
părții responsabile civilmente nu pot influența nici existența răspunderii civile,nici cuantumul despăgubirilor, care trebuie să reprezinte echivalentul pagubei suferite de cel vătămat.De asemenea, în stabilirea cuantumului despăgubirilor nu se ține seama de situația materială a inculpatului ori a parții civile, ci de prejudiciul efectiv produs prin infracțiune.
În vederea satisfacerii cerinței legale ca prejudiciul să fie integral reparat este nevoie de a corecta evaluarea pagubei pricinuite, aceasta făcându-se ținând seama și de normele care sunt incidente în materie de prețuri.
Greutăți se ridică când între momentul producerii pagubei și cel al stabilirii ei prin hotărâre, prețurile se
modifică.În acest sens, valoarea bunurilor de la data comiterii infracțiunii, se va avea în vedere numai la încadrarea juridică a faptelor, în timp ce despăgubirile se acordă luându-se în considerare prețul bunurilor la data judecării cauzei.
Este important a aminti că, în art. 6 din Legea nr. 12/1990, se prevede ca masură de combatere a corupției, « ca infracțiunile de luare de mită, trafic de influiență și primire de foloase necuvenite, comise de agenții constatatori, organele de urmărire penală ori de judecată a faptelor ce constituie contravenții ori infracțiuni prevăzute de Legea nr. 12/1990, se pedepsesc conform dispozițiilor art. 254, 256, 257 din codul penal, al căror maxim se majorează cu 3 ani. »
În final, apreciem că până la o nouă reglementare legală, spălarea banilor poate fi încadrată și sancționată ca formă de complicitate la infracțiunea de trafic de valută sau ca formă de tăinuire și favorizare a infractorului.
CAPITOLUL II
SCURTA PRIVIRE ASUPRA MODALITATILOR CURENTE DE SAVARSIRE A INFRACTIUNILOR IN DOMENIUL AFACERILOR
2.1.Modalitati specifice modurilor de operare în infracțiuni din domeniul afacerilor
În sens larg, escrocheria constă în încredințarea de fonduri, de obiecte sau chițante, succesiv, fie luând un nume fals sau o falsa calitate, fie folosind o manevra frauduloasă.
Referitor la acesta faptă se impun câteva considerații privitoare la psihologia subiectului activ și pasiv al infracțiunii, dar și privitor la imaginația escrocului.
În primul rand, escrocul manifestă o moralitate foarte scazută pentru că abuzează de prietenie, dar cum subliniază R.Lechat : « Daca proprietatea se apare împotriva furtului cu arme sau cu case de bani, ea se oferă ca un burete îmbibat de escrocherie » 1.În al doilea rând victima se caracterizează prin trăsături care sunt :naivitatea, cupiditatea, dar și prin o anumită doză de necinste.
Escrocheria nu apare oricând, ci este un delict de civilizație scris. Ea nu are de-a face cu moștenirea, dezechilibrul sau inadaptabilitatea socială, ci manifestarea unei pături, denumită sugestiv « gulere albe », care se folosește de puterea sa economică și sociala pentru comiterea unor abuzuri în detrimentul persoanelor al căror statut inferior nu le permite să se apere.
Dintre principalele modalitați de săvârșire a escrocheriilor, cele mai frecvente sunt :
2.1.1. Folosirea unui nume fals :
Aceasta2 constituie cea mai banală escrocherie.De pildă, escrocul își deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comițând ulterior, sub acest nume fals și cu cecurile obținute, importante escrocherii, apoi va profita liniștit de rezultate, sub identitatea sa reală.
2.1.2.Însușirea unei calități false :
De regulă, calitatea, funcția sau starea civilă, una din însușirile persoanei fizice stau la baza multor escrocherii1.
Astfel escrocii se pot prezenta ca fiind delegați ai unei firme însarcinate cu strângerea de fonduri publice de la comercianți ;In acest fel falșii reprezentanți fac încasările în interes propriu.
O altă modalitate de infracțiune prin care se primesc fonduri este utilizarea unei ex-calități și abuzul de o calitatea adevarată ( ca variantă). Pot fi citați în acest sens ex-funcționarii care se deplasează la domiciliu pentru încasarea impozitelor, agenții de asigurări revocați sau demisionați, care continuă să încaseze primele dar în intreres personal..etc.
2.1.3.Prezentarea unui înscris victimei :
Prezentarea unui înscris (act ) victimei constituie una din cele mai frecvente escrocherii, cum ar fi,de exemplu :
Transportatorul care falsifică o factură în beneficiul sau, ori reprezentantul care stabilește bonurile de comanda false pentru care poate să primească, pe nedrept, comisioane. Prin intermediul informaticii pot fi manipulate fraudulos calculatoarele, înscriindu-se astfel credite artificiale. La vânzarea unui fond de comerț, cumpărătorului i se prezintă bilanțuri false sau
o contabilitate « remaniată ». 1
Oferirea unei cambii de complezență ,prin care dă un credit imaginar pentru care banca a admis scontul, mai mult chiar, a aprobat cheltuielile presupune adesea avaluri false sau preudoacceptări.
« Bulgărele de zăpadă » este o escrocherie care constă în trimiterea unei sume de bani în favoarea a 3, 6 sau 9 parteneri care, la rândul lor, recrutează un anumit număr de victime care asigură astfel primului din serie primirea obiectului oferit de « joc » :televizor, bicicleta, etc. In realitate, ca o consecință a progresiei aritmetice în general cu rația 4, numărul de participanți, încă de la seria a 10-a este superior cifrei de 1 milion, ceea ce-i pune pe ultimii deținători în imposibilitatea de a-și clasa înscrisurile –fișele de participare- si a le valorifica ;La o emisiune de 95000 de fișe, 68000 de cumparători, au depus în pierdere cota – parte stabilită.
O variantă a acestei escrocherii este cea a « jocurilor de intrajutorare » gen roată care au la baza același principiu de multiplicare a sumelor pretinse și introduse în jos, dar sub acoperirea unor acte sau
manevre care dau acoperire de legalitate ; În realitate este vorba de o escrocherie mascată sub masca legalității, profitându-se cu abilitate de unele lacune sau insuficiențe legislative într-o anumită perioadă.
Escrocheria prin opere de caritate, asociații pseudofilantropice, firme cu scop pretins umanitar, făcând caz de firma lor și folosind acreditări inșelătoare sau false, atrag participarea publicului sub forma adeziunilor, abonamentelor sau vânzării de produse prezentate ca fiind realizate de handicapați, sumele astfel obținute revenind numai organizatorilor.
Folosirea de cecuri In modalități de genul : predarea unui cec fără acoperire sau a unui cec post-datat, dă aparența de credit beneficiarului ; Există utilizarea de cecuri trase din conturi lichidate sau fals garantate, cecuri furate sau pierdute. De-asemenea, mai pot fi folosite alte documente justificative la plată,( dispoziții de plată, cărți de credit furate sau false), oferirea unui număr de cont al altei persoane pentru cumpărarea unor produse prin tehnicile de « teleshopping » sau « minitel » (intâlnite mai ales în țările în care acest tip de vânzări este răspândit ) etc.
Escrocherii « în stil spaniol » sau , cum mai este cunoscută “comoara ascunsă”, care l-a amuzat pe vestitul Vidoque în timpul expediției în Spania
(1823).`Acest stil se dovedește încă eficient la victimele naive pe care un « biet prizonier » le determină să creadă că planul ascunzătorii unde și-a inchis prada se gasește depus la grefă și că ar putea corupe grefierul cu 1 million ; Ulterior, rolul grefierului este jucat de un camarad al escrocului, care va încasa fondurile predate de credulă victimă.
2.1.4.Escrocherii prin înscenare :
În acest gen de delicte escrocul, dând dovadă de evidentă șiretenie, acționează fie sub forma banală a intervenției( reale sau imaginare) ale unui terț, complice sau nu, fie sub forma unei adevărate uneltiri ( modalități frauduloase ) amestecând persoane, intervenții și fabulație pentru a ajunge la fondurile râvnite.
a). Intervenția unui terț este o escrocherie tipică pentru asigurări.Procedeul este următorul : un individ se asigură pentru accidente, pe viață, plătește un număr apreciabil de rate, după care inscenează cu ajutorul unui complice, că si-a pierdut viața intr-un accident.Societatea de asigurări isi va onora contractul predănd suma așa-zisei văduve.Intre timp, « victima » se stabileste în străinătate unde, ulterior, se va întâlni cu soția sa. 1
b). Diverse modalități frauduloase, cum ar fi :
Escrocheria numită « la vedere » constă într-o mavevră foarte dibace, presupunând o substituire de bancnote, astfel încât individul să poată da restul, de la o bancnotă cu valoare mai mică decât cea pe care a primit-o ( se întâmplă frecvent la caserii).
Varianta cea mai cunoscută a acestei escrocherii , este cea denumită în jargonul delicvenților « șmen » : se practică mai ales pe lângă casele de schimb valutar de către « binevoitori » versați care se oferă sa schimbe valută la un raport de schimb chipurile mai avantajos pentru victima credulă. Escrocul, cu ajutor unor complici, inscenează o deschindere a poliției si creează o stare de tensiune de care profită, schimbând teancul de bani de o anumită valoare cu altul , aflat în mânecă sau intr-unul din buzunare.Există și infractori deosebit de abili, adevarați prestidigitatori ce nu au nevoie de complici pentru inscenări ; preteztând doar ca vor doar sa renumere banii, iau din mâna victimei teancul bun pe care-l renumără în fața acesteia, iar de dedesubtul mâinii cu care numără scot cu o miscare foarte rapidă « smenul » pe care-l oferă împăturit victimei ce rămâne convinsă că totul este în regulă chiar și după ce acesta dispare liniștit.
Tentația « chilipirului », este poate, exemplul cel mai elocvent al dorinței de profit a victimei si, prin urmare, unul dintre cele mai « valoroase » atuuri ale escrocului. În fața unui gura-cască, escrocul se preface ca a găsit pe jos o bijuterie de valoare , pe care un complice aflat în apropiere o evaluează ;` naivul, ademenit, se grăbește să o cumpere la jumătate din valoarea apreciată de complicele escrocului.Ulterior, presentându-se la un bijutier, victima constată că a cumpărat un fals scump.
Revânzarea unor marfuri inainte de a le achita (« carambouillage ») este o escrocherie comisă de indivizi care cumpară pe credit mărfuri, pe care le revând apoi pe bani gheață fără să le plătească la scadentă.Pentru ca acest gen de escrocherie , să reușească , invivizii au cunoștiințe și aptitudini comerciale, luând alura unor mari afacerișți.În acest scop, inființează firme de fațadă, deschid conturi, intocmesc dosare (false) toate pentru a crea iluzia de seriozitate și încredere viitoarelor victime.În faza inițială escrocii cumpără o anumită cantitate de vărfuri cu lichidități, iar restul pe bază de contracte cu scadență la 60 sau 90 de zile.În acest interval însă marfurile sunt revăndute, firma dispare, iar escrocii fug cu banii fără a plăti mărfurile la scadență.
Escrocheriile hoteliere se practică, în special, în marile hoteluri care sunt dispuse la sacrificii grele pentru a nu li se știrbi reputația.Acest lucru este exploatat de escroci care înscenează diverse accidente sau furturi, afirmând ca s-au produs în hotel.Proprietarul hotelului respectiv se va grabi să aplaneze conflictul și să-l despăgubească pe « clientul nemultumit » pentru ca scandalul să nu ia amploare și astfel să fie cunoscut de alți clienți.
2.2.5.Aspecte desprinse din practica judiciară română
Mijloacele folosite în eludarea legii –și așa imperfectă- care reglementează diferite segmente ale economiei, îmbracă o gamă variată, începând cu domeniul comercial, industrial, prestărilor de servicii și nu în ultimul rănd, în sistemul financiar-bancar.
Din studiul unor dosare soluționate de oraganele de urmărire penală, am desprins câteva cazuri și aspecte care mi s-au parut mai edificatoare . Astfel :
1.Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L.A. –asociat unic la S.C. « Ave Concordia» S.R.L Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de titluri de valori prev. de art.282,alin.1 din codul penal, punerea acestora în circulație fapt prevăzut de art.282, alin. 2 din codul penal, precum și inșelăciune calificată prevăzută de art.215, alin. 1,2 și 3 din codul penal cu aplicarea art.33 lit.a cod penal constând în aceea că:
– în perioada noiembrie-decembrie 2000 în executarea unui contract incheiat cu S.C.”Agroindustriala” Prejmer-
Jud.Brașov, primind anticipat de la aceasta suma de 408 milioane lei, a livrat cantitatea de cereale către beneficiar până la concurența sumei de 74 milioane lei , rămânând debitoare cu suma de peste 333 milioane lei , pe care nu a mai restituit-o sub diferite pretexte.
Ulterior, la intervențiile partenerului contractual și amenințarea ca vor fi sesizate organele de urmărire penală pentru înșelăciune, inculpata L.A., la datele de 10 si 16 ianuarie 2001 a întocmit în fals două ordine de plată, punând același număr, aceeași sumă de bani și același beneficiar, pe care le-a depus spre creditare, la CREDIT-BANK-sucursala Constanța, deși cunoștea ca nu are disponibil în cont, cu intenția de a induce în eroare beneficiarul cu privire la achitarea datoriei.Fapta a fost descoperită prin verificarea organelor de control ale băncii.
2.S-a dispus trimiterea în judecată a inculpațiilor L.B.;B.H.;S.P;M.C;F.R- toți pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de instrumente de plată și inșelăciune calificată prev. de art. 215 alin. 3 si 5 din codul penal –constând că (după o înțelegere prealabilă intervenită între ei) s-a erijat în reprezentanții unor firme fantomă și au determinat-o pe partea vătămată, B.M. administratorul unei societăți comerciale din Portul Constanța să le vândă cantitatea de 100 m³ cherestea în valoare de 193 milioane lei pentru care au emis un ordin de plată falsificat, cunoscând că suma nu putea fi plătită, neexistând în contul societății în numele căreia s-a emis ordinul de plată, un depozit bancar.
3.Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.P. și D.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art.215, alin.1 și art.289 codul penal constând în accea , în calitate de casieri încasatori la Compartimentul comercial al Consiliului Local, pecepeau taxe de la agenții ecenomici și producătorii individuali ce-și desfășurau activitatea în divese piețe ale orașului, având obligația de a depune la caserie sumele încasate, acestea făcând parte din bugetul local.
Aceștia au folosit carnete, chitanțiere nenumerotate și neluate în evidența speciala, nedepunând zilnic la caserie incasările respective, însușindu-și sumele în scopuri personale, în valoare de 1.753.917 lei.
4. Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 18 persoane ( ofițeri de marina civilă și navigatori) pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. a art.72. lit. a si c din legea numarul 30/91, reținându-se în sarcina acestora au introdus în țară peste 100 bacsuri de țigări de proveniență străină, consemnând în fals, în declarațiile vamale că nu au la bordul navei bunuri supuse vămuirii, prin faptele lor producând un prejudiciu de 221.578.817 milioane de lei, neplătind cuantumul taxelor vamale datorate statului.
5.Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de persoane (directori de societățî comerciale, directori și inspectori bancari, controlori vamali, S.A. ) pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă prev. de art.72, lit a din Legea nr.30/1978 ; inselăciune calificată prev. de art. 215, alin.3 cod penal, fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 si 291 cod penal ; precum și abuz în serviciu în formă calificată , în dauna intereselor publice prev. de art. 248 si 248/I cod penal constând în aceea că:
– directorii unei societăți comerciale cu capital privat,obținând credite prin fraudă ( convenții fără garanții și conosamente de vămuiri nelegale) de la BANCOREX-București –sucursala Lipscani în valoare de 4.700.000 $ si 3.671.900.000 de lei, au introdus în România prin Portul Constanța, cantitatea de 25.000 de tone de benzină, prin folosirea unor ducumente vamale false, valorificând apoi cantitatea de 12.500 de tone prin agenți particulari, fără plata impozitelor legale, producând prin această faptă, un prejudiciu F.P.S. –București, în valoare de 1.307.316 milioane $ și 6.559.102.899 de lei, potrivit documentelor financiare, contabile aflate în dosarul cauzei.
6.Un caz deosebit de evaziune fiscală a fost corectat de organele de urmărire penală din judetul Constanța.
Astfel, inculpații C.N. ; D.V ; D.N si G.V. au fost
trimiși în judecată pentru săvărșirea infracțiunilor de fals intelectual, înselaciune în convenții, abuz în serviciu și evaziune fiscală. În întelegere au facturat în fals reparațiile a doua nave românești, ca fiind proprietatea unui armator străin, fapt pentru care nu s-a mai calculat TVA în valoare de peste 500 milioane de lei.
De asemenea pentru plata contravalorii reparațiilor la cele doua nave, armatorul străin a depus mai multe cec-uri pe numele unei bănci engleze, care nu au mai putut fi încasate, întrucât banca a comunicat că nu are disponibil în contul clientului. Prin aceste fapte s-au adus pagube ce însumează peste 10 milioane $.
Din cele câteva cazuri prezentate, apreciem că se pot trage unele concluzii și anume faptul că în sistemul bancar și financiar s-au amplificat abuzurile în legatură cu acordarea de credite, neplata taxelor, utilizarea creditelor în interes personal.
Unii cetațeni romani si straini ,profitând de lipsurile din legislația economică și-au creat societați comerciale în sedii fictive cu scopul de a se sustrage de la controlul organelor de stat.Societățile fictive au ca scop procurarea de mari sume prin frauda și producerea de pierderi partenerilor de tranzacții în domeniul comercial.
Prin aceste fapte se comit acte de încalcare a normelor de comerț si protecția consumatorilor,de practicare a unor prețuri superioare celor legale etc.
În domeniul prelucrarii si valorificarii metalelor prețioase sau neferoase :
-prin aprovizionarea firmelor particulare pe baza de acte de corupție cu metale dirijate prin balanța sau deficitare si revânzarea acestora catre stat cu prețuri superioare celor legale ;cumpararea de catre societațile comerciale cu capital de stat,de lingouri și piese turnate, necorespunzatoare calitativ și la prețuri mai mari decât cele practicate în industrie de la societățile private.
În sistemul bancar si financiar :
-în sistemul bancar si financiar s-au amplificat abuzurile în legatură cu acordarea de credite,neplata taxelor, utilizarea creditelor în interes personal.
Este cunoscut că încă din cele mai vechi timpuri contribuabilii au cautat sa reduca obligațiile fiscale, recurgând la cele mai variate si ingenioase metode.In condițiile economiei de piață,organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proporții de masa,din cauza tentației de a fi sustrase de sub incidența legii venituri impozabile cat mai substanțiale.
După modul cum se procedează în activitatea de evitare a efectelor reglementărilor fiscale se face diferențierea între evaziune fiscală legală și evaziune fiscală frauduloasă(frauda fiscală).
Proliferarea faptelor ilegale, îndeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecința a unor
imperfecțiuni ale legislației sau a lipsei unor reglementari.In perioada de tranziție la economia de piața,lacunele legislative sunt mai evidente.
Dimensiunile carențelor legislative sunt evidențiate sub forma inmulțirii cazurilor de speculă, contrabandă, incorectitudine financiară,etc.
Reglementând încasarea la termenele și în cuantumul stabilit a taxelor și impozitelor și stipulând norme speciale împotriva ilegalitaților din domeniul fiscal ,legislația financiară cuprinde dispoziții referitoare la infracțiunile din acest domeniu.Infracțiunile din acest domeniu fiscal poartă denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala.
Spre deosebire de evaziunea fiscala legala care consta într-o menținere prudenta în limitele legale ale evaziunii, frauda fiscală se săvârșește prin încălcarea flagrantă a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. De regulă, impunerea se stabilește pe baza declarației celui în cauză, obligat să comunice organelor de resort toate elementele, în funcție de care se va fixa taxa fiscală.
Frauda fiscală constă în disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata impozitului datorat.Formele și căile prin care se realizează frauda fiscală sunt , practic, nelimitate. Menționăm câteva dintre ele, mai des întâlnite în activitatea fiscală :
întocmirea de declarații false ;
alcătuirea de registre contabile nereale ;
nedeclararea materiei impozabile ;
declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
-executarea de registre de evidență duble, un exemplar real și altul fictiv;
diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile unității a unor cheltuieli cu caracter personal al patronilor ori înregistrarea de cheltuieli nefăcute în realitate ;
vânzările făcute fără factura, precum și emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care ascund operațiunile reale supuse impozitării
falsificarea bilanțului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenție între patron și contabilul-șef, ei fiind de altfel, ținuți să raspundă solidar pentru fapta comisă.
Micșorarea încasărilor bugetare din impozite , datorată evaziunii fiscale, este în multe state o problemă acută, frecventă și marimea acestor fapte fiind deloc neglijabilă.
Evaziunea fiscală este consecința acțiunii unor situații nefavorabile ori a unor fapte ilegale, printre care amintim:
-imperfecțiunea legii, în sensul ca actele normative prin care se reglementează taxele și impozitele nu sunt suficient de clare și cuprinzătoare, ceea ce favorizează eludarea
fiscului ;
-lipsa de uniformitate în activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea și perceperea taxelor și impozitelor, determinată de inexistența unor norme metodologice în aplicarea legii.
-conduita unor categorii de contribuabili , care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile ;
-lipsa de exigență ori corupția funcționarilor publici în cadrul organelor fiscale.
Preocupări pentru combaterea faptelor de evaziune fiscală există în toate statele, îndeosebi în cele dezvoltate. Printre măsurile de reducere și Inlăturare a faptelor de de evaziune fiscală se pot aminti :
-formarea și perfecționarea aparatului fiscal, compus din funcționari bine pregatiți profesional ,cinstiți și incoruptibili ;
-elaborarea unor acte normative clare și cuprinzătoare, precum și a unor norme metodologice de aplicare cât mai complexe și complete ;
-instituirea unui sistem sancționar, pe cât de sever ,pe atât de corect și echitabil;
-obiectivitate și fermitate în admiterea de către instanțele judecătorești a reducerii sau anulării de impozite, formulate de constatări pe calea apelului sau revizuirilor ;
-instituirea sechestrului fiscal, ca modalitate de executare silită a obligațiilor fiscale ;
-identificarea tuturor contribuabililor care cad sub incidența legilor fiscale ;
-identificarea completă și corectă a materiei impozabile.
Studierea fenomenului de evaziune fiscală internațională atestă o tendință de profilare a unor entități fictive, înființate cu scopul de a realiza mari sume de bani prin fraudă. Înființarea de grupuri de afaceriști obscure, aceste entități realizează prin manevre disimulatoare și abilități de de operare, importante profituri, producând în același timp mari pierderi partenerilor de tranzacții care nu sunt suficient de prudenți.
Modalitatea de fraudare începe, de regulă, prin crearea în condiții de ilegalitate a unor societăți comerciale cu aparențe de soliditate și profesionalism. Pentru a evita verificări prealabile prea exigente, sediul central al firmei se stabilește în așa numitele zone ‘paradis-fiscal’, unde regimul regimul juridic mai puțin restrictiv oferă condiții optime pentru mascarea realitații .Următoarea etapă este aceea a înființării de filiale și reprezentanțe în centre internaționale unde converg principalele relații comerciale mondiale. Deși fondurile bănești ale unei asemenea societați sunt, de obicei, limitate, se deschid conturi la mai multe bănci importante , conținând însă disponibilitați moderate.
Urmează o cuprinzătoare și variată corespondență de afaceri, fără o finalitate precisă, cu firme cunoscute din întreaga lume, pentru a fi creată, astfel, impresia unui
standing(stabilitate) deosebit.
O altă modalitate de a acționa a unei societăți fictive, o constituie încheierea de contracte, pe temeiul obiectivului de activitate al societății sale, reușind prin documente contrafacute să determine livrarea mărfii pe credit ori cu plată prin incasso, fără să ofere partenerului nici o altă garanție. Pentru a se câștiga încrederea partenerului, acțiunea debutează prin preluarea unor loturi mici de marfă, decontările făcându-se integral și prompt. `
Abia după aceea se solicită cantități mai mari de mărfuri care sunt plasate imediat pe piață fără a mai fi onorate obligațiile de plată.
Mecanismul evaziunii fiscale legale se realizează tot în acele spații financiare numite ‘tax heavens’ unde există taxe superliberale, cu un regim de impunere fiscală deosebit de indulgent. Aceste ‘oaze fiscale’ atrag marile capitaluri, precum și personalitățile din lumea financiară, politică, sportivă, artistică. Profitându-se de existența zonelor fiscale cu regimuri concesive-Panama,Bahamas,Antilele Olandeze, Luxemburg, Liechtenstein etc- a apărut o întreagă practică de evitare a impunerilor fiscale și de eludare a controlului financiar.
Din multitudinea modalitaților imaginate de « practicienii » lor, menționăm câteva: profesorii americani preferă să predea la universitațile canadiene pe o perioada de
doi ani și să evite, în acest fel impozitele din Canada cât și cele din S.U.A.,deoarece rezidenții americani care lucrează în străinatate mai mult de 18 luni beneficiază de scutiri de impozite din partea autorităților respective ; personalitățile lumii artistice și sportive preferă să-și stabilească domiciliul în Monaco sau Bahamas, deoarece impozitul pe venit în aceste țări este mai mic decât în S.U.A.,Marea Britanie, Suedia ;` milionarii americani și britanici preferă să se stabilească în aceste țări pentru a evita impozitele deosebit de mari ce se pun pe avere în țările lor de origine.`
În ultimile decenii, cazurile de evaziune fiscală-legală și frauduloasă, cu care se confruntă autoritățile de stat, au devenit extrem de frecvente, iar sumele de bani care fac obiectul acestor fapte sunt foarte mari. În fața acestei situații au fost gândite mijloace se sesizare și prevenire a operațiunilor cu caracter fraudulos. Între mijloacele de combatere și prevenire a faptelor de evaziune și fraudă fiscală,menționăm:
-se impune prudența sporită la încheierea de contracte cu firme noi, agresive în afaceri, dar fără legături tradiționale. În aceste cazuri va trebui să se solicite aprecieri din partea băncii cu care se află iîn relații un asemenea client, deoarece numai aceasta poate evalua capacitatea de plată a firmei și, deci, seriozitatea acesteia ;
-este necesar să se cunoască,prin culegere de informații, dacă societatea cu care urmează să stabilească relații contractuale nu are în curs litigii pentru neonorarea obligațiilor de plată.
-blocarea acțiunilor de livrare a mărfurilor la primul indiciu de întârziere nejustificată ori de manevrare echivocă a decontării;
-sesizarea imediată a justiției atunci când apar definite elementele unei operațiuni frauduloase.
Studiile` și rapoartele de activitate ale poliției criminale internaționale –INTERPOL-se opresc pe larg, asupra activităților unor instituții financiar-bancare fictive cu un câmp pe acțiune pe plan internaținal. Asemenea instituții bancare se ocupă operațiuni ilegale care le aduc mari profituri, precum traficul de bani falsificați, cecuri contrafăcute ,emiterea de titluri de valoare false, finanțarea și decontarea unor afaceri ilegale, comercializarea de produse interzise etc Un exemplu interesant ,în acest sens , este cazul Băncii pentru credit și comerț internațional (B.C.C.I.), implicată în numeroase fraude internaționale ceea ce a determinat hotarârea autorităților monetare din peste zece țări de a opri activitatea băncii și sesizarea justiției. Închiderea B.C.C.I., datorită fraudelor (august 1991) reprezintă unul dintre cele mai mari scandaluri din domeniul financiar din ultimii ani.
Dupa Marea Britanie, Luxemburg, Statele Unite, Spania și Elveția, a venit rândul Japoniei, Ciprului, Bangladeshului și Indiei să anunțe înghețarea conturilor acestei bănci. Spania a hotărât ‘să controleze’ activitatea bancii , ca și Hong Kong-ul, Pakistanul și Zimbabwe au făcut cunoscut că nu au nici un motiv pentru suspendarea momentană a activității ghișeelor B.C.C.I.
Banca are un capital de circa 20 miliarde de dolari și 12.000 de angajați ,cu sucursale in 69 de țari,care au fost contractate de Banca Angliei. Aceasta a transmis documentele privind activitatea celor 25 de sucursale britanice ale B.C.C.I. Biroul britanic pentru fraude (S.F.O.) și-a desemnat o echipă pentru începerea acesteia.
La Londra a mai fost constituită și o echipă de coordonare a activității cu organele de reglementări internaționale. Evocând « fraude pe scară largă, pe durata mai multor ani și la un nivel înalt », și « disimularea pierderilor » , guvernatorul Băncii Angliei a dat o lovitura de grație reputației B.C.C.I., deja pătată printr-o afacere de spălare a banilor proveniți din vânzarea de droguri sud-americane. El a provocat totodata, panică în rândul clienților și depunătorilor, de la micii comercianți până la magnații petrolului care s-au pomenit cu ghișeele băncilor închise, conturile blocate și părțile de capital inghețate.
Creată în 1972,cu un capital de numai 2,5 milioane de dolari, de către un bancher pakistanez, B.C.C.I. a cunoscut o creștere fulgerătoare, favorizată de șocurile petrolului care au urmat în urma fondarii sale. Ambiția bancherului pakistanez era de a face din aceasta bancă o mare instituție internațională, inițiată de și pentru țările din lumea a treia, în special cele musulmane. Apatridă, ea nu este susținută și nici supravegheată de vreo bancă centrală, beneficiind numai de sprijin din partea mai multor oficialitați occidentale.
În anul 1990, după condamnarea a cinci dintre directorii săi din Statele Unite – ea fiind banca fostului dictator panamez Manuel Noriega, recunoscut vinovat pentru reciclarea profiturilor de pe urma vânzărilor de droguri – afacerile băncii, deja net în descreștere, s-au deteriorat grav, potrivit directorului Institutului Monetar luxemburghez, Jeans Pierre.
Emiratul Abu Dhabi, care a sprijinit banca încă de la crearea sa, a achiziționat în acel moment 77% din capital și a procedat la reorganizarea acesteia cu scopul de a o salva.
În afara spălării fondurilor provenite din droguri, aceasta cădere brutală a scos la lumină și alte neregularități în activitatea băncii. Autoritațile americane au indicat în special că se așteapta ca ancheta Biroului britanic pentru fraude să facă lumină cu privire la încercările secrete de preluare a controlului asupra băncilor locale.
Această afacere a provocat și o dezbatere în legătură cu colaborarea pe plan internațional de către instituțiile monetare, la începutul anului 1992. Ea a suscitat și reacții vii în cadrul opoziției britanice, care a solicitat guvernului să răspundă de ce Banca Angliei nu a intervenit mai devreme și într-o manieră mai puțin brutală pentru clienți. 1
2.3.Modalități de operare în fapte înrudite cu escrocheria
Paralel cu apariția diverselor forme ale societaților comerciale, cu dezvoltarea relațiilor economice în general, a crescut numărul și diversitatea escrocheriilor financiare. Dintre principalele forme de săvârșire a acestor fapte, pot fi menționate` :
Manipularea de date și informații inexacte
apelul la public in vederea emisiunii de acțiuni,obligațiuni,înscrisuri sau orice titluri de valoare ale unei societăți care se va dovedi ulterior de fațada ;
oferirea de infotmații inexacte(cuprinse in prospectele financiare) sau anunțarea de sume fictive de subscripții,de liste false cu persoane care au participat la subscripție (printre ele înscriind și personalitați), in vederea obținerii de vărsăminte sau
subscripții suplimentare ;
forme diverse de manipulare de genul :publicari a unui bilanț inexact,abuzul de bunurile societății,supraevaluarea aportului in natura, repartizarea de dividente fictive ;
escrocare prin folosirea dobânzilor,victimele fiind determinate sa-și incredințeze economiile pentru ca li se promite o dobănda de 10-15% pe luna : primele dobânzi se dau foarte punctual,din subscripțiile noilor victime și,dupa ce a ademenit un numar considerabil de persoane cu teoria dobânzilor compuse (sau a calcului piramidal in cazurile deja amintite, ale jocurilor de ‘intr-ajutorare’ tip ‘roata’-in care se vehiculeaza retzete-minune care,chipuile, infailibile fiind, vor garanta și ‘ieșirea din joc’cu profit de 5 sau 6 ori suma investita-ce s-au dovedit-iar practica o arată- că escrocheria poate atinge dimensiuni colosale,naționale chiar), dupa care escrocul dispare – ca și societatea pe care o crease – cu sumele depuse.
Alte forme de escrocherii
Alte categorii de escrocherii,care vizeaza fie obținerea unui credit privat sau public – fraude private,fie evitarea de impozite sau beneficierea de avantaje din partea statului denumite fraudele fiscale,cunosc o rataă semnificativă de creștere. `
Fraudele private, se comit prin folosirea unei facturi pro forma, care nu corespund unei operațiuni efectuate, precum și folosirea de facturi false in raporturile cu o societate ;
Fraudele fiscale includ,printre altele procedeul numit ‘Taxi’,constând in prezentarea de facturi false catre stat,pentru a obține rambursarea TVA, efectuate de persoane nerezidente pe teritoriul unui stat la parasirea acestuia cu bunuri purtatoare de TVA. Daca cineva cumpără de la alt negustor o marfă ,prin preț el platește și cota de TVA aferenta predecesorului. În jargonul oamenilor de afaceri lipsiți de onestitate ‘taxi’ desemneaza pe acela dintre ei care,prin facturi false, este furnizorul taxelor taxelor recuperabile.
Alte escrocherii financiare constau in : prezentarea de creanțe false intr-un faliment, declarații false in materie de warant, declarații mincinoase cu ocazia semnarii unui contract de asigurare – agentul declară,spre exemplu,că polița acoperă riscul îmbolnavirii, in realitate aceasta privind numai riscul de accidente.
Estorcarea de bani prin folosirea mijloacelor violente sau a amenințării este cunoscuta sub denumirea de racket. Sunt foarte cunoscute in zona noastra est-europeana acțiunile rackeților estici,aceasta estorcare poate sa aiba și următoarea forma : obligarea unei
societăți la plată ,către o bandă de infractori, a unei sume periodice, în schimbul « acordării protecției » bandei.
CAPITOLUL III
CADRUL METODOLOGIC GENERAL AL INVESTIGATIEI PENALE IN DOMENIUL AFACERILOR
3.1.Sublinieri privind specificul investigației penale
Pentru descoperirea și probarea infracțiunilor din domeniul afacerilor,investigația penală trebuie sa realizeze o demontare minuțioasa a manevrelor folosite de făptuitor,care se situează adesea la frontiera ingustă dintre licit și ilicit.
În literatura de specialitate s-a afirmat ca este dificil de stabilit un cadru tip de cercetare in aceasta materie. 1Totuși, cele doua ipoteze specifice de acțiune sunt conturate de urmatoarele împrejurari :
a.În săvârșirea a ceea ce numim in general escrocherie făptuitorul se protejeaza prin anonimat(nume fals,calitate falsa etc.) ;
b.În cazul manevrelor frauduloase el este forțat sa se « descopere » și, adesea, chiar să fie o persoană importantă, respectabilă (sau sa fie considerată așa). De aici rezultă necesitatea identificării inclusiv prin semnalmente,dupa modus operandi sau acțiuni tipice ale poliției.
Investigația în domeniul afacerilor este caracterizată de complexitate, ea trebuind sa fie efectuată cu hotărâre, cu multa răbdare, tenacitate, perspicacitate și curaj. Nici unul din aceste atribute nu trebuie sa lipsească, dacă se dorește restabilirea echilibrului intre dispozițiile penale inca insuficiente si abilitarea delicvenților din lumea afacerilor, unii deținând poziții sociale, politice, economice sau având relații deosebite.
3.2.Direcții metodologice ale investigației
Prin similitudine cu toate faptele penale săvârșite cu intenție, fiecare escrocherie sau manevră frauduloasă reprezintă un caz special.`
Imaginația faptuitorului in aceasta materie nu cunoaște limite,manifestandu-se in domenii și pe direcții nebănuite și accentuându-se astfel caracterul de periculozitate al faptelor in discuție, prin afectarea multor oameni de afaceri onești,al contribuabililor prin prejudiciile pe care le aduc statului.
În esența, orice investigație în acest domeniu
presupune adoptarea unor principii și inițierea unor acte de investigație cunoscute din materia investigarii infracțiunilor impotriva patrimoniului :
a.Cunoașterea stării de fapt(scriptice sau faptice) și evaluarea prejudiciului in momentul semnalării sau descoperirii faptei, prin inventarieri, expertize financiar-contabile și merceologice.
b.Ridicarea de obiecte și înscrisuri ,efectuarea de percheziții in scopul descoperirii de documente, registre contabile, chitanțe, dispoziții de incasari și plați, cecuri,cambii,inclusiv instrumente de falsificare.
c.Audierea martorilor,pentru a stabili datele ce privesc atât identitatea făptuitorului, cât și modalitațile de operare.
d.spunerea expertizelor judiciare, destinate stabilirii circulației actelor, a bunurilor, a mijloacelor de plată, precum și pentru determinarea autenticității înscrisurilor etc.
e.În ascultarea învinuitului sau inculpatului ,se va urmari, in special, stabilirea circumstanțelor operaționale, descifrarea și natura manevrelor frauduloase. `
Pentru stabilirea sau descifrarea mecanismului infracțional este, însa, necesara, atât o documentare specializata , cât și o familiarizare cu lumea delicvenților din
afaceri,inclusiv cu mediul victimelor lor. pentru aceasta,cel care investigheaza trebuie sa posede noțiuni juridice precise și suficiente cunoștințe din domeniul afacerilor.
3.2.1.Cunoasterea cadrului normativ în domeniu
Cunoașterea tuturor prevederilor legale este indispensabilă, cu atât mai mult cu cât delicventul din lumea afacerilor urmărește constant sa acționeze cât mai aproape de marginea legii, sa acopere toate faptele sale, cât mai mult timp posibil,printr-o pseudo-legalitate pentru a inspira încredere și a se sustrage cercetarilor organelor juridice sau de control financiar. `
3.2.2.Cunoasterea specificului activității economico-financiare
Datele privind domeniul menționat sunt deosebit de utile investigației intrucât atât escrocheriile ,cât și fraudele în materie sunt greu de limitat. În linii mari,printre cunoștințele pe care le consideram a fi esentiale intr-o astfel de investigație, se numara cele care vizeaza :
a.Structura și organizarea administrativă a societătzilor, agenților economici ,cu capital de stat,privat sau mixt,particularități ale societăților cu capital mixt,romam și strain,regimul investițiilor straine in România.
b.Modul in care este ținuta evidenta contabilă,mișcarea și operațiunile de casă,registre contabile, bilanțuri, inventare cu privire la bănci,industrie și comerț.
c. Organizarea direcțiilor sau serviciilor într-o bancă,un oficiu de schimb valutar, mecanismele diverselor unități sau societăți economice.
d.Modalitățile de efectuare a schimburilor monetare internaționale,clearingul,swiftul, traficul de mărfuri,
INCOTERMS,cadrul normativ vamal, transporturi de mărfuri și persoane.
3.2.3.Stabilirea exactă a faptelor și împrejurărilor cauzei`
Pentru soluționarea cauzei este capitala identificarea mijloacelor folosite de delicvent, studierea și reconstituirea
manevrelor frauduloase în întregul lor,ca și in detaliu,urmărind segment cu segment toate faptele și imprejurările,contribuția personală a participanților ,și nu în ultimul rând, a victimei.
Ca și in cazul investigației altor cauze penale ,este necesar sa se faca apel la fișierele documentare (preconstituite) ale escrocheriilor și ale escrocilor, la toate informațiile privind mediul de selecție a victimelor și,eventual ,regiunile vizate, inclusiv prin cooperarea cu organisme internaționale specializate cum este Interpolul.
De asemenea,este foarte indicat ca in situația in care a avut loc arestarea unui delicvent în materie, membru al unei
bande specializate,sau care folosea un procedeu pe cale de extindere, prin intermediul mass-mediei se va da un comunicat de presă și se va prezenta fotografia faptuitorului, atăt pentru depistarea altor victime ,cât și pentru descurajarea altor posibili infractori.
CAPITOLUL IV
PARTICULARITATI IN INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A UNOR INFRACTIUNI FINANCIAR-BANCARE
Cadrul general al reglementării
Activitatea bancară este reglementată de următoarele acte normative :
-Legea Bancară(nr.58/1998)
-Legea privind Statutul Băncii Naționale a României(nr. 101/1998)
-Legea privind procedura falimentului bancar(nr.83/1998)
-Legea asupra cambiei si biletului la ordin(nr.58/1934)
-Legea asupra cecului (nr. 59/1934)
-Legea nr.83/1994 pentru modificarea Legii nr.58/1934 asupra cambiei si biletului de ordin si a Legii nr.59/1934 asupra cecului
-Regulament privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de plăți –publicat în monitorul Oficial al României nr.120 din 9 martie
2001.
-Regulament privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare –publicat în monitorul Oficial al României nr.614 din 16 decembrie 1999.
Potrivit Legii nr.58/1998, activitatea bancară în Romănia
se desfășoară prin Banca Națională a României și prin bănci, precum și de către alte persoane juridice autorizate prin lege.
Dispozițiile Legii Bancare se plică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, precum și sucursalelor din Romănia ale băncilor, persoane juridice străine.
4.1.Principalele aspecte ce se urmăresc cu ocazia investigației penale
Prin statutele de organizare și funcționare proprii, fiecare societate bancară își fixează modalități proprii de activitate în domeniul bancar, însă trebuie să respecte și anumite norme imperative general valabile și obilgatorii pentru toate societățiile cu acest profil.
Din această perspectivă se va verifica modul de respectare al principalelor norme juridice în vigoare ce reglementează activitatea bancară și societățile bancare din România ( Legea nr.58/1998). În esență , aceste reglementări sunt :
Societățiile Bancare funcționează doar cu autorizarea Băncii Naționale și nu pot fi constituite sub formă de societăți cu răspundere limitată (S.R.L);
Capitalul social subscris trebuie vărsat integral, sub formă bănească în termen de doi ani de la data constituirii, cota minimă de vărsământ la momentul subsrierii neputând fi mai mică de 50% ; În prezent limita minimă a capitalului social este de 100 miliarde lei.
Este interzis societăților bancare să încheie înțelegeri sau contracte sau să adopte practici ce le-ar asigura poziții dominante pe piața monetară, financiară sau valutară, în caz contrar putând fi acționate în justiție pentru practici de momopol ;
Băncile sunt obligate să deschidă conturi curente la Banca Națională și să mențină rezerve minime obligatorii la plafoane stabilite de aceasta ;
Debitarea- împrumutul unei sume de bani- este o activitate importantă a băncilor care se desfășoară pe baze contractuale. După termenul de rambursare, acestea sunt : pe termen scurt (până la 12 luni), pe termen mediu (1-5 ani), pe termen lung (peste 5 ani).
Legiuitorul nu a prevăzut în Legea privind activitatea bancară –cu excepția încălcărilor disciplinei bancare- infracțiuni distincte ce se pot comite în acest domeniu, în practică acestea pot apare datorită sumelor mari cu care se operează` –scriptic sau numerar- îndeosebi sub forma infracțiunilor de fals și uz de fals, precum și a înșelăciunii. Datorita particularității de a fi în contact permanent și nemijlocit cu clienții băncii – posibilitatea coruperii funcționarilor bancari este mare, fiind cunoscut interesul agenților economici de a rula sume cât mai mari de bani (uneori fără acoperire), mărfuri și alte garanții -pentru maximizarea profiturilor.Este vizată îndeosebi obținerea de credite, pe termene cât mai lungi cu dobânzi cât mai mici, nestipulându-se în contract sau neverificându-se de funcționarul bancar granița de ramursare, în schimbul unor avantaje personale obținute de acesta.
4.2. Tipuri de sisteme bancare, « subterane » întâlnite în criminalitatea financiar-bancară
4.2.1.Scurtă caracterizare
În urmă cu 12 ani, la cea de-a 58-a secțiune a Adunării Generale a Interpolului, , decembrie 1989, au fost luate în discuție sistemele tranzacțiilor financiare internaționale ilegale.Acest gen de sisteme bancare « subterane » datează de foarte mult timp , probabil înainte de apariția sistemelor bancare în accepțiunea actuală și ar avea originea în Orient.
Sistemul bancar subteran presupune , în esență, transferarea, fără urme, a mari sume de bani în diverse zone prin ocolirea procedurilor bancare legale, mai ales în acele țări care nu dispun de reglementări privind controlul valutar.
Motivele folosirii acestui sistem sunt diverse, de la trimiterea de mici sume de bani unor rude în țările sărace, la evaziunea fiscală și finanțarea marii criminalități : terorism politic sau religios, traficul de arme și de droguri etc.
Denumirea sub care este cunoscut acest sistem variază de la zonă la zonă : « chop shop » la chinezi , « chiti », « hundi » sau « hawalla » pe sub-cuntinentul indian și « stash house » în America Latină. « Chop » și « chiti » sunt denumirile date unui document important care ține loc atăt de chitanță, cât și de poliță la vedere. « Hawalla » este un cuvânt în dialect « urdu » care înseamnă « referință , recomandare », iar « hundi » înseamnă « încredere » în limba hindusă.1
Încrederea între parteneri este piatra de temelie a tranzacțiilor subterane, fără de care întreaga structura se prabușește. Această încredere este obținută prin orice modalitate, în primul rând prin violență, care îl « obligă » pe partener să respecte regula jocului.
4.2.2.Sistemul « hawalla »
În prezent, acest sistem este cel mai răspândit și eficient. Bancherii « hawalla » sunt , de regulă, membrii unor vechi familii sau clanuri de traficanți. Ei pot avea
meserii onorabile, precum : proprietari de magazine, comercianți, agenți de turism, furnizori de metale prețioase, ceea ce le permite intrarea în contact cu un număr mare de persoane și, firește, cu sume mari de bani în numerar, fără ca aceasta să bată la ochi . Ei se bucură de o mare încredere și respect din partea comunității și după o anumită peroiadă de timp ajung să-i domine și pe clienții cu care intră în contact în mod repetat.
Sistemul de comunicații închis și neoficial existent permite unor clienți să afle într-o manieră relativ ușoară cine este bancherul « hawalla » local și nu sunt probleme în atragerea clienților cu toate că bancherul « hawalla » local și nu sunt probleme în atragerea clienților cu toate că bancherul nu-și dorește o publicitate deschisă. Bancherul « hawalla » joacă, adesea, un rol cheie în viața comunității. Astfel, el poate aranja zilnic trimiterea unor sume de bani în țara de origine a unui emigrant pentru a-și susține familia săracă. El poate aranja trimiterea în alte țări a unor mari sume de bani din profiturile obținute In comunitatea sa, evitând astfel taxa pe venituri. ` Însă el poate fi de acord , poate fi corupt sau forțat să trimită mari sume de bani în alte țări pentru finanțarea criminalității majore, cum ar fi traficul de droguri.
Sistemul « hawalla » lucrează după mai multe metode, însă cea mai simplă ar fi următoarea :
Un individ « A » locuiește în țară « B » ( o țară în curs
de dezvoltare sau cu o economie instabilă) și nu are posibilități să câștige valută forte. « A » este destul de prosper, după standardele locale și dorește să transfere echivalentul a 10.000 lire sterline în țara « C ». Nu dorește însă să folosească sistemul oficila bancar din motive diverse. Cunoscând un individ local recunoscut ca bancher « hawalla », îi va da o sumă în moneda locală, pentru ca acesta să devină disponibilă pentru el (pentru « A ») In țara « C ». Dcă dorește ca în țara « C » să dispună de 10. 000 lire sterline, el va depune bancherului « hawalla » suma corespunzătoare în valută locală, la care se adaugă un comision important pentru bancher, fără nici un fel de legătură însă cu rata oficială de schimb.
Pentru depozitul său, « A » va primi un document numit anterior « chop » sau « chiti », care nu va putea fi recunoscut ca document bancar, însă care are valoare simbolică, provizorie, prin care se recunoașțe Incheierea tranzacției și care este întocmit într-o formă cunoscută numai de « A », de bancherul « hawalla » și ulterior, de corespondentul acestuia în țara « C ».1Acest « document » poate fi o jumătate dintr-o bancnotă ruptă de bancher în fața clientului și așa mai departe.`
Prin telefon, telex, poștă sau mijloace electronice, bancherul « hawalla » comunică apoi corespondentului său din țara «C» cele trei elemente esențiale ale tranzacției : suma care trebuie plătită, valuta dorită și simbolul de identificare. Tot ceea ce-i rămâne de făcut lui « A » este să se prezinte la adresa corespondentului din țara « C » cu documentul ( « chiti ») și să-și ridice suma în valută
Pentru facilitarea acestei tranzacții este nevoie de un înalt grad de încredere la două nivele. Încrederea lui « A » în bacher este importantă , însă nu așa de mare cum poate șa pară la prima vedere. Bancherul trebuie șa trăiască într-o comunitate în care grupurile de presiune sunt puternice și unde pierderea reputației înseamnă , în cel mai bun caz , și pierderea afacerii. O mult mai mare încredere se cere să existe Intre cei doi bancheri, deoarece bancherul lui « A » trebuie să fie sigur că omologul său din țara « C » va executa dispoziția de plată. Bancherul corespondent care face plata trebuie , de asemenea, să fie sigur că debitul va fi achitat.
Acest veritabil sistem bancar internațional nu poate face, desigur, obiectul nici unui control sau supravegeri exterioare. În multe cazuri, nici unul dintre membrii « familiei » nu cunoaște toate legăturile din rețea și, astfel, secretul este asigurat. Folosirea în scopuri criminale « hawalla » este, din păcate larg răspândită și poate avea efecte serioase asupra creșterii criminalității, asupra stabilității guvernelor și economiilor naționale. Țările interesate în mod deosebit în obținerea și menținerea rezervelor de valută forte au tendința de a impune reglementări rigide privind comerțul și controlul valutei. Când se găsesc metode de eludare a acestor controale , vitalitatea economică a țării respective este atât de afectatâ, încât nu mai poate permite importul necesar pentru funcționarea normală a stucturilor socio-economice, conducând la bancrută.Deși este puțin probabil ca exportarea micilor economii ale unei părți a populație, așa cum s-a menționat anterior, să producă un efect catastrofal, fie asupora economiei unei țări, totuși, bancherii « hawalla » se pot angaja în afaceri într-o asemenea măsură încât ei pot afecta considerabil economia unei țări mici sau cu economia dezorganizată.
Incidența criminală a sistemului bancar « hawalla » poate fi chiar mai periculoasa. Multe crime majore se comit exclusiv obținerii de profit. Cel puțin din acest punct de vedere, criminalii se comportă ca oameni de profit. Cel puțin din acest punct de vedere, criminalii se comportă ca oameni de afaceri.
Crima, ca afere, trebuie să fie finanțată și acest lucru este valabil pentru orice tip criminal : drogurile înainte de a fi transformate în profituri fabuloase, trebuie plătite ; 1 armamentul și muniția pentru terorism trebuie finanțate. Fondurile de finațăre necesare pot să parvină nu numai de la bancherii « hawalla », ci Si de la filiale respectabile ale sistemului bancar național, utilizat cu bună-credință de cei mai mulți dintre cetățeni.`
Un bancher « hawall » deține în mod cert și conturi în
filialele sistemului bancar convențional și, poate pune la dispoziția clienților săi toate serviciile oferite de acest sistem bancar.
4.3.Impactul asupra evoluției criminalității în acest domeniu
Sistemele bancare « subterane » cum este și cel descris mai sus, sunt susceptibile , din punct de vedere comercial, la influențe externe în acelasi fel ca toate afacerile. Aceste sisteme tind să-și desfașoare o mare parte din activități în țări cu pronunțate politici fiscale și de control valutar. Cu cât sunt mai eficiente aceste controale, cu atât afacerile vor fi deviate spre sistemele bancare « hawalla »
Legislația bancară dintr-o anumită țară poate să nu prevadă modalitățile de control direct al sistemelor bancare “subterane”. În Anglia, de exemplu, este în vigoare Legea Băncilor din 1987. Potrivit acesteia este interzisă acceptarea de depozite, altele decât cele prevăzute de reglementările Ministerului de Finanțe și de către alte persoane, în afara instituțiilor autorizate de către Banca Angliei.` Conform legii britanice, un depozit este « o sumă de bani care va fi eliberată numai în condițiile convenite la depunere, cu sau fără dobândă ori primă de asigurare, fie la cerere, fie în condițiile de timp si loc stabilite împreuna de deponent și de beneficiar ». Conform legii, nu are importanță în ce valută se face depunerea.Instituția bancara autorizată de Banca Angliei pentru luarea în depozit este obligată să respecte toate reglementările bancare în vigoare.
Ceea ce este interesant pentru modul de operare al bancherului « hawalla » este faptul că, după lege, el nu constituie depozite și, deci, nu intră sub incidența legii ; el nu este obligat să-și dezvăluia identitatea, deoacere, în esență, el face doar un serviciu de transmitere a banilo. Cu sau fără voie, bancherul « hawalla » privon din comisioanele pe care le obține din transferul banilor și perfecționarea metodelor sale în vedera obținerii celor mai mari avantaje comerciale. De aceea, sumele mari de bani trimise de el dintr-o țară în alta nu constituie profiturile sale. În aceste condiții, autoritățîle fiscale din Marea Britanie, au reușit să obțină unele succese atunci când, aflând despre transferul masiv de bani, au cerut cu insistență indivizilor în cauză să declare ce anume reprezintă acești bani. Dacă bancherul « hawalla » declara adevărul, urma a plăti numai pe comisionul său, deci pe profit. Dacă refuză să-si declare identitatea ori statutul lui real, atunci el riscă să fie taxat pentru întreaga sumă de bani transferată, care în acest caz poate fi interpretată ca fiind profitul nedeclarat al unor afaceri dubioase.
Un factor extern care poate influența anevgura operațiunilor bancare subterante este cooperarea multor țări în direcția elaborării unei legislații bancare corespunzătoare,
care să permită identificarea, restricționarea și chiar
neutralizarea procedeelor de spalare a banilor murdari priveniți din traficul de droguri. Principiile unei astfel de legislații pot fi extinse pentru acoperirea tuturor metodelor de spălare a banilor murdari, fie că aceștia privin din fraude, tâlhării, extorcări sau orice activități teroriste.
În unele țări precum Anglia sau SUA,există legislație in vigoare care obliga băncile oficiale sa informeze autoritățile oficiale să informeze autoritațile despre orice tranzacție suspecta considerată de acestea ca având legatura cu traficul de droguri.În astfel de cazuri,autoritățile au posibilitatea să investigheze și să stabileasca pe bază de probe ce anume se află in spatele acestor tranzacții. Odata cercetarile aflate in cues,pot fi identificate și alte acte ilegale in afara traficului de droguri. Aceasta legislație i-a facut pe criminali sa devină foarte circumspecți în utilizarea sistemului bancar oficial în reciclarea banilor și sa caute alte metode. ` Cum contrabanda cu valută sau metale prețioase este foarte riscanta , singura alternativă viabila rămâne sistemul bancar subteran.
O altă metodă la îndemâna pentru infractori este folosirea multor « birouri de schimb » care exista in multe țari. Prin acestea , mijloacele de finanțarea a crimei și profiturile rezultate pot fi schimbate în alte valute ,atat pentru obținerea valutei unei asemenea țari (necesara finanțării în acea țară a unui act criminal),cât și pentru a reconverti profitul astfel obținut În valuta originala,cu care a
fost inițiată operațiunea de finananțare. De asemenea,metoda
cumpărării biletelor de avion și decontarea lor ulterioară este folosită atat de bancherul ‘hawalla’,cat și de organizațiile criminale.
Existența unor astfel de metode ,ca și necesitatea deosebită de a-i determina pe traficanții de droguri sa cadă in plasa controlului bancar oficial,le-a facut pe unele țari sa-și indrepte atenția spre întarirea cooperării în direcția supravegherii banilor. La întâlnirile la nivel înalt ale « Grupului celor 7 » din 1989,1992 și 1994,s-a căzut de acord și s-a trecut apoi la înființarea unei ‘Forțe de intervenție financiară’ care sa combată problema internațională a spălării banilor proveniți din traficul de droguri sau alte mărfuri cu regim special-arme,muniție,materii prime radioactive sau rare etc. ` Una dintre multele probleme pe care aceasta forță de intervenție le are in studiu este cea a fezabilității și utilității unui sistem în care nu numai băncile,dar și alte instituții financiare ar trebui să informeze asupra tranzacțiilor valutare interne și internaționale care depășesc o anumită sumă. Acest sistem poate fi conceput suficient de cuprinzător pentru a include în supravegherea sa atât operațiunile ‘birourilor de schimb’, căt și pe cele ale bancherilor ‘hawalla’. Prin aceasta, sistemele bancare subterane pot fi afectate într-o mare măsură. În condițiile sus-menționate ,descoperirea și cel puțin ținerea sub control a criminalitații din domeniul afacerilor , este o
problemă care ar trebui să preocupe toate organele judiciare sau de control în materie: Parchet,Poliție, Garda financiară,și nu numai.
4.4. Stadiul actual al combaterii criminalitatii financiar-bancar
Prevenirea și sancționarea activităților de spălare a banilor în România se face, astăzi, în baza Legii nr.21/1999. Odată cu această lege a fost înființat Oficiul naTional de Prevenire și Combatere a Splălării Baniilor (O.N.P.C.S.B)1
Normele prevăzute de Legea nr.21/1999 sunt completate cu cele ale Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Potrivit Legii nr.21/1999 prin spălarea banilor se înțelege faptele prevăzute la art.23, dacă au fost săvârșite prin intermediul persoanelor juridice sau fizice menționate la art.8.
Fapte prevăzute la art.23:
a). schimbarea sau transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni : traficul de stupefiante ; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă ; nerespectarea regimului materiilor
explozive ; falsificarea de monede sau de valori ; proxenetismul ; contrabanda ; șantajul ; lipsirea de libertate în mod ilegal ; înșelăciunea în domeniul bancar , financiar sau de asigurări ; bancruta frauduloasa 1; furtul și tăinuirea de autovehicule ; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri ; traficul de animale ocrotite în țările lor,comerțul de țesuturi și organe umane ; infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor ; infracțiunile săvârșite cu cărți de credit ; infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori ; nerespectarea dispozitiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri ; nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc ; în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora presum si în scop de tăinuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse că s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor ;
b). ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a dreptului asupra acestora cunoscănd că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.
c). dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri , cunoscănd că acestea provin din săvârsirea de infracțiuni.
ANEXĂ
Jurisprudența
Trei cetățeni străini : K.M.F., Y.J.Z. și A.F., împreună cu .M.H., P.C. și H.I , cetățeni romăni, au fost
cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2 și 5 C. pen., fals material sau înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 alin.1 C. pen., fals intelectual , prevăzut de art.289C.pen., uz de fals, prezăzut de art. 291 C.pen., fals în contabilitate, prevăzut de art.40 din Legea nr.82/1991, evaziune fiscală , prevăzută de art.13 și 16 din Legea nr.87/1994, folosirea la autoritățiile vamale de documente nereale, prevăzută de art. 177 din Legea nr.141/1997, spălare de bani, prevăzută de art.23 din Legea 21/1999 și asociere în vederea de comitere de infracțiuni, prevăzută de art.323 C.pen., întrucăt , printr-o complexă activitate infracțională, aceștia au prejudiciat statul român cu suma de circa 87 miliarde de lei ( la valoarea monedei naționale din anii 1998-1999). Această sumă a reprezentat T.V.A. rambursat ilegal și trsansferată aproape în totalitate în afara României, prin operațiuni fictive, alături de alte sume în valută ( circa 35 de milioane $)
Inculpatul K.M.F., absolvent al unei instituții de studii economice, a intrat în România în anul 1992 cu intenția declarată de a desfășura activități comerciale. Din anul 1998 inculpatul nu a mai vizitat țara de origine (Turcia), existând
date că pe numele său a fost emis un mandat de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În România, acesta a imaginat și pus în practică un sistem complex de spălare a unor mari sume de bani în valută și de fraudare a
statului român. În acest scop, a solicitat unor cetățeni străini, aflați pe teritoriul României, ca aceștia să înființeze societăți comerciale fictive (firme fantomă) prin utilizarea de documente șiștamplile false, firme ale căror acte financiar-contabile au fost folosite pentru operațiunile de fraudare și spalare de bani.
Astfel ,16 firme înființate in acest mod au desfașurat operațiuni numai cu S.C. ‘R’ SRL ; societate inființată de inculpatul K.M.F.la care era totodată acționar unic.Dupa inființarea S.C.’R’.S.R.L., în urma urma unui control efectuat de organele de poliție ,fiind constatate o suma de nereguli, părțile sociale ale societății au fost cesionate de asociatul unic,inculpatul K.M.F., având rolul de executant al dispozitiilor acestuia. Toate cele 16 societăți comerciale nu au depus niciodata declarații de de impozit,T.V.A. sau bilanțuri contabile,nu au funcționat la sediile declarate,iar asociații declarați în actele constitutive nu au fost niciodată in țară sau au stat in România perioade scurte de timp,dupa care au parasit definitiv țara. De exemplu,una din societățile fantomă a fost înființată de inculpatul B.D.,prieten cu inculpatul K.M.F.,care nu a desfășurat niciodată vreo activitate la sediul social declarat, nu a depus niciodată bilanț contabil sau alte declarații fiscale. O alta societate , inființată in anul 1998, avea ca asociat unic un cetățean beldgian de origine irakiană. În realitate, s-a dovedit ca aceasta persoană nu a intrat niciodata in România ,iar adresa indicată ca sediu nu exista fizic. Toate documentele prezentate la Registrul Comerțului pentru înființarea firmei erau false, acestea fiind intocmite și prezentate organelor abilitate,de către inculpatul Y.J.Z.(acesta a procedat identic și pentru inființarea altor firme,activitate pentru care primea de la inculpatul K.M.F. câte 300$).
De asemenea,toate operațiunile bancare au fost derulate printr-o singura sucursala a unei bănci din Romania , angajații acesteia încălcănd grav si repetat normele legale privind activitatea bancară, facilitând comiterea infracțiunilor,încasând insa ilegal comisioane la fiecare tranzacție.
La inceput, inculpatul K.M.F. a achiziționat prin intermediul firmelor fantomă, diferite mărfuri pe care le-a trecut prin contabilitatea mai multor firme multiplicând prețul mărfurilor de aproximativ 10 ori, dupa care acestea au fost vândute catre S.C. ‘R’S.R.L. De aici,au fost intocmite acte de export catre mai multe firme străine (care s-au dovedit ulterior a fi tot fictive), dupa care marfa a fost trimisa efectiv in străinătate-existând indicii ca a fost ulterior valorificată de de inculpat la prețul real. Pe baza acestor ‘exporturi’ beneficiarul extern a început sa efectueze plățile către S.C. ‘R’ S.R.L. De aici,au fost intocmite acte de export către mai multe firme străine (despre care s-a dovedit ulterior a fi tot fictive) , după care marfa a fost trimisă
efectiv în strainătate-existănd indicii că a fost ulterior valorificată de inculpat la prețul real. Pe baza acestot « exporturi » beneficiarul extern a inceput să efectueze plățile către S.C.’R’. S.R.L., plăți care nu au fost efectuate prin virament bancare-unde se specifică plătitorul, beneficiarul, sursa plății etc.-ci prin plăți succesive in numerar ce au totalizat circa 39 milioane dolari. Mai mult,banii nu erau depuși la banca de un reprezentant al așa-zisului plătitor,ci direct de inculpatul K.M.F. care prezintă o listă cu aproximativ 40 de persoane care sosiseră in aceeași zi in Romania, acestea facând un simplu serviciu plătitorului și predând banii către S.C. ’R’ S.R.L.
Din verificarile efectuate a rezultat că persoanele nominalizate pe listele pe listele prezentate de inculpat la bancă, unele dintre ele nu au adus niciodată bani în Romania și nu il cunosc pe acesta,altele pur și simplu nu existau.
Aceste depuneri efectuate într-un mod necorespunzător și care ar fi trebuit sa nască suspiciuni,au fost favorizate și de funcționarii sucursalei băncii care au acceptat efectuarea plăților in modalitatea precizată. De altfel, in acea perioadă operațiunile efectuate prin firma inculpatului au reprezentat o parte covârșitoare din tranzacțiile efectuate de sucursala.
Referitor la aceste sume imense în valută utilizate de inculpatul K.M.F., din verificările efectuate a rezultat ca este aproape imposibil ca acestea să fi provenit din afara României, neexistând declarații vamale sau sesizări în acest
sens ale autorităților competente. Acești bani au provenit din diverse operațiuni ilegale desfășurate pe teritoriul țării noastre,fiind insa,necesară o justificare pentru proveniența acestora in vederea depunerii lor în bancă. Justificarea a fost creata de inculpat prin operațiunile sale, având loc o spălare de bani in forma tipica prevazuta de normele naționale și internaționale.Alături de scopul inițial de a spala mari sume de bani prin astfel de manopere frauduloase, inculpatul s-a decis să exploateze prin aceste operațiuni legislația românească existentă În materia facilităților acordate pentru exportul produselor din Romania.Potrivit normelor in vigoare, exportul de produse este scutit de plata taxei pe valoarea adăugată. Aceasta taxă se plătește către furnizor,urmând a fi restituită agentului economic, de către organul financiar teritorial, dupa efectuarea exportului.
Pe baza tranzacțiilor fictive efectuate,inculpatul a solicitat la Circumscripția Fiscală teritorială rambursarea T.V.A-ului corespunzător achiziției mărfurilor mai sus menționate. Principiul care stă la baza acestei restituiri este acela că statul român ,prin organele sale fiscale a încasat dela firmele furnizoare T.V.A-ul plătit de S.C. ‘R’ S.R.L. acestora, iar după efectuarea exportului avea loc rambursarea acestuia. Ori, operațiunilor conduse de către inculpatul K.M.F.,acesta cunoștea perfect că furnizorii erau niște firme fantomă, ale căror acte le deținea și utiliza , iar aceste firme
nu au plătit nu au plătit și nu vor plăti niciodată T.V.A. către statul romăn, deoarece nici nu au întocmit vreodată vreo evidență contabilă sau o declarație de T.V.A., așa cum cereau normele in vigoare. Pe baza documentelor false prezentate de inculpat la circumscripția financiară și beneficiind de îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către inculpatul M.H.(inspector) și a inculpatului H.I.(director al acestei instituții), inculpatul a obținut in mod ilegal de la statul român ,in perioada 1988-1999, suma totală de 87 miliarde lei, reprezentănd rambursare de T.V.A. Pe parcursul urmaririi penale,cei doi funcționari publici au invocat ‘eroarea și necunoașterea’, fară a putea explica altfel neregulile comise in favoarea unui contribuabil-S.C. ‘R’ S.R.L.-care a beneficiat de peste 90% din rambursarile totale de T.V.A. facute de circumscripție în acea perioadă. Activitatea celot doi a rezultat din îndeplinirea sarcinilor de serviciu in mod eronat. Astfel,inculpatul M.H., în notele de constatare întocmite nu a avut semnatura și ștampila reprezentantului firmei solicitante, a propus resituirea ilegală a T.V.A -ului în condițiile in care societatea nu avea toți furnizorii achitați, nu a solicitat la dosarul de rambursare documentele de trnsport internațional ,nu s-a deplasat niciodată la sediul firmei acceptând documentele puse la dispoziție de inculpat, a acceptat prezentarea de facturi incomplete, nu a facut nici un fel de verificare referitoare la
firmele furnizoare etc. Nota favorabilă de rambursare a T.V.A.-ului a fost însușita și aprobată de inculpatul H.I..,fara ca acesta ,la răndul său ,sa facă un minim de verificări. Sumele obținute din plățile externe ,precum și din rambursarile de T.V.A. au fost plătite către firmele fantomă care figurau ca furnizori –depașindu-se uneori ,prețul obținut din export,creându-se ideea de societate comercială care lucrează in pierdere pentru S.C. ‘R’ S.R.L. Din conturile acestor firme fantoma,banii au fost plătiți unor firme din strAinAtate cu titlu de ‘avans la contract de achiziționare de mărfuri’. Evident că aceste mărfuri nu au sosit niciodată in Romania ,iar firmele beneficiare ale plăților nu au fost identificate ca existând cu adevarat. Prin aceasta schema complexa ,inculpatul K.M.F. a spălat banii in valută în numerar și alături de aceștia și cei 87 miliarde lei,reprezentând T.V.A. rambursat,dar Si indirect prin eludarea de la control fiscal și trimiterea in afara țării a sumei de 35 milioane dolari ‘cash’-aceata reprezinta suma descoperita și probată în cursul urmăririi penale ,existând varianta ca in realitate valoarea sa fie cu mult mai mare.
Toate facturile fiscale întocmite in vederea derularii operațiunilor comerciale au fost întocmite de inculpatul P.C.,care fusese angajat expres de către inculpat și caruia acesta I-a comunicat că toate firmele fantoma îi aparțin.
În momentul prezentării actelor pentru exportul mărfurilor, inculpatul K.M.F. a trecut toate aceste mărfuri erau noi,în condițiile în care acestea erau achiziționate inițial pentru casare.
Profitănd de neglijența lucrătorilor vamali care nu și-au îndeplinit corespunzaător sarcinile de serviciu, mărfurile au părăsit țara cu această specificație, iar documentele vamale au fost folosite pentru rambursarea de T.V.A. obținută în mod ilegal.
După ce inculpatul K.M.F. a obținut rambursarea ilegală a T.V.A.-ului , împreună cu celelalte sume obținute le-a depus la bancă. Pentru sumele de bani în valută au fost făcute cereri de schimbare în lei, după care toți banii au fost virați In conturile firmelor fantomă, sub titlul de contravaloare a mărfurilor achiziționate. De aici, banii au fost schimbați la loc In valută și plătiți în exterior la firmae rămase neidentificate , sub motivația de avans la contract achiziție marfă ( care, bineînțeles, că nu a sosit niciodată în omănia, iar banii nu au fost repatriați). La toate aceste operațiuni , alături de inculpatul K.M.F. au participat și inculpații A.F. și P.C.
În urma tuturor cercetărilor efectuate, în drept, au fost reținute următoarele față de cei menționați mai sus :
– faptele inculpatului K.M.F. întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni , după cum urmează :
înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2 și 5.pen., constând în supraevaluarea de aproximativ 10 ori a valorii mărfurilor achiziționate și exportate ( care a dus și la mărirea T.V.A.-ului rambursat ) și prezentarea către circumscripția financiară de documente false, fapt ce a dus la obținerea unui folos material injust anând ca obiect suma de 87 miliare lei reprezentând T.V.A. rambursat ilegal ;
uz de fals prezăzută de art.291 .pen., constând în folosirea la circumscripția financiară, în vederea producerii de consecințe juridice, a unor documente financiar-contabile, cunoscând că acestea sunt false ;
folosirea la autoritatea vamală de documente de transpot și comerciale care se referă laalte bunuri decât cele prezentate la vamă, faptă prevăzută de art.177 din Legea 141/1997, constând în prezentarea mărfii vechi ca fiind nouă, în scopul supraevaluării acesteia, fapt ce a dus la o greșită încadrare în categoria vamală ;
fals intelectual în contabilitate, prevăzut de art.40 din Legea 82/1991, constând în efectuarea cu știință, dar cu alt scop decât eveziunea fiscală, de înregistrări inexacte în contabilitatea firmei S.C. “R” S.R.L.,fapt ce a avut consecință denaturarea rezultatelor financiare ce s-au reflectat în bilanțul contabil al acestei societăți comerciale ;
evaziune fiscală, prevăzută de art.13 Legea 87/1994, constând în neevidențierea în actele contabile ale firmalor foantomă (al căror administrator de drept a fost inculpatul și în numele cărora a acționat) a operațiunilor și veniturilor realizate, fapte ce au avut ca urmare neplata către stat a T.V.A.-ului datorat și, eventula , a profitului realizat ;
spălare de bani, prevăzute de art.23 pct.I,lic.a. din LEgea 21/1999, constând în schibarea și transferul în afara României a sumei de 87 miliarde lei , bani proveniți din rambursarea T.V.A. ;
asocierea în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art.23, pct.2 din Legea 21/1999, constând în implicarea, îndrumarea și conducerea altor inculpați în activitatea de spălare a celor 87 miliarde lei ;
asocierea în vederea comiterii de infracțiuni , prevăzutăde art. 323 C.pen., constănd în initierea unei asocieri cu ceilalți inculpați (fiecare avănd un rol și o contrbuție bine determinată), în scopul săvârsirii infracțiunilor de mai sus ( cu excepția asocierii în vederea comiterii faptei de spălare de bani ce este reglementată printr-o normă specială) ;
-faptele inculpatului A.F. întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului K.M.F. ;
– faptele inculpatului Y.J.Z. întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, după cum urmează :
folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzută de art.287.C.pen., constănd în folosirea unor ștampile false ale unor instituții bancare, birouri notariale și administrații financiare, în schimbul sumei de 300 de dolari, în scopul înființării unor societăți comerciale, folosite ulterior de inculpatul K.M.F. ;
fals material în înscrisuri oficilael, prevăzut de art.288, alin.1 C.pen., constănd în falzificarea documentelor unor instituții publice , prevăzută de art. 145 C.pen.;
uz de fals, prevăzut de art.291 C.pen. , constând în folosirea documentelor false de la alineatul anterior la registrul comerțului în vederea producerii de consecințe juridice ;
evaziune fiscală sub forma prevăzută de art.16 din Legea 87/1994, constAnd În declararea fictivă a sediilor unor societăți în scopul sustragerii de la controlul fiscal.
asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art.323 C.pen., constând în srijinirea asocierii inițiate și conduse de inculpatul K.M.F. ;
-faptele inculpatului P.C. întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni :
complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.323 C.pen., constând în ajutorul dat inculpatului K.M.F. pentru obținerea în mod ilegal a rambursării T.V.A ;
fals intelectual, prevăzut de art.289 C.pen., constând în falsificarea facturilor și celorlalte decumente fiscale ale firmelor conduse de inculpatul K.M.F.;
sprijinul acordat la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani,prevăzută de art.23, pct.2 din Legea 21/1999, constănd în ajutorul dat inculpatului K.M.F. în vederea schimbului și transferării în exterior a banilor proveniți din înșelarea autorității fiscală;
asocierea în vedera comiterii de infracțiuni; prevăzuta de art.323 C.pen. ;constând in aderarea și sprijinirea asocierii realizare de inculpatul K.M.F.,pentru comiterea altor infracțiuni decât cea de spălare de bani;
-faptele inculpatului M.H. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art.248 raportat la art.248/1C.pen. ,constând în aceea că,în execițiul atribuțiunilor de serviciu –inspector fiscal-cu știină ,a îndeplinit defectuos actele de verificare și control ce se impuneau cu privire la cererile de rambuesare a T.V.A.-ului solicitate de inculpatul K.M.F. ,probănd restituirea sumei de 87 miliarde lei ;
-faptele inculpatului H.I. ,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență in serviciu,prevăzută de art.249 C.pen.,constând în îndeplinirea defectuoasă,din culpa , a sarcinilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de șef al circumscripției financiare referitoare la verificarea și avizare a cererilor de rambursare a T.V.A.-ului,cauzând un prejudiciu de 87 miliarde unității de care o conducea.
***
BIBLIOGRAFIE:
1. G.Diaconescu, “Infracțiunile în legi speciale și legi extrapenale”,Ed.Sirius,București, 1994 ,Citat de Costică Voicu , Florin Sandu, Alexandru Boroi,Ioan Molnar, “Drept penal al afacerilor”, Ed.Rosetti, Bucuresti 2002
2. M.Le Clere,”Manuel de Police Revue”, Paris,1973, p101;R. Lechat, « Curs de poliție și tactică de poliție criminală »,Paris,1965,p733-734 D,citat
3. Ion Neagu , « Drept procesual penal român », Ed. Pro, Bucuresti, 1997
4. Emilian Stancu, « Tratat de criminalistică »,Ed.Actomi, Bucuresti 2001
5. Emilian Stancu, “Criminalistică”, Bucuresti 1981
6. Emilian Stancu, « Tratat de criminalistică »,Ed.Actomi, Bucuresti 2002
7. Emilian Stancu, « Tratat de criminalistică,Ed.Universul Juridic,Bucuresti, 2002,Ediția aII-a revizuită si adăugită
8. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, “Curs rezumat de drept al afacerilor”, Ed. Scripta, Bucuresti 1994
9. Costică Voicu , Florin Sandu, Alexandru Boroi,Ioan Molnar, “Drept penal al afacerilor”, Ed.Rosetti, Bucuresti 2002
10. Nicolae Volonciu ,”Tratat de drept procesual penal”, vol I, Ed.Paideia, Bucuresti 1997
11.Asociația Română a Băncilor,” Ghid pentru prevenirea spălarii banilor- sectorul bancar”, Bucuresti 2000
12. Direcția contabilității gemerale și a decontărilor din cadrul Băncii Naționale,”Regulament privind decontările interbancare”,ianuarie 1992 cu completările ulterioare,ultima pe 24.01.2000
13.”International Criminal Police Review ” , nr. 431/1991
=== (1) ===
CRIMA ORGANIZATA LA SFARSIT DE SECOL
Reuniți la Geneva, șapte judecători europeni au lansat un apel privind cooperarea între guverne pentru a încerca să stopeze o amenințare mortală pentru țările democrate.Într-un gigantic parteneriat,crima organizată,sprijinită de marile puteri politice și multinaționale ale finanțelor și afacerilor,penetrează progresiv toate sectoarele economiei mondiale,impunându-si sistemele corupte, ridiculizând legile statelor,care se lasă puțin câte puțin corupte(…)
În timp ce rețele mici și delicvențele sunt intens mediatizate, jocurile politice și economice, precum și influența organizațiilor criminale internaționale nu sunt deloc relevate opiniei publice.
Luptele sângeroase între bande rivale pe străzile orașului Chicago aparțin de « la belle epoque » a anilor `30. în perioada de după război,sindicatele crimei au câștigat progresiv in responsabilitate cuprinzănd tot mai multe intreprinderi obisnuite.Inca de atunci,crima organizata este solid suprapusă sistemului ecomomic.Deschiderea piețelor declinul statului, privatizările, dereglarea finanțelor și a comerțului internațional tind spre favorizarea creșterii activităților ilicite, precum și internaționalizarea unei
economii criminale concurente. Potrivit O.N.U., veniturile mondiale anuale ale organizațiilor criminale , transnaționale (O.C.T) sunt de ordinul a 1.000 miliarde dolari,suma echivalentă cu produsul intern brut al țărilor slab dezvoltate( conform clasificarii Bancii Mondiale).Această estimare ține cont atât de traficul de droguri ,vânzările ilicite de arme, contrabanda cu materiale nucleare, cât și de profiturile activităților controlate de mafii (prostituție, jocuri de noroc, piețe negre ale devizelor…).
Conform unui observator , “ performanțele economice ale crimei organizate le depășesc pe cele ale primelor 500 de firme de nivel mondial ”.
Organizațiile criminale investesc într-o mare varietate de activități legale care asigură , astfel nu doar o acoperire pentru spălarea baniilor , ci și un mijloc de acumulare de capital, în plus față de cel obținut din activități criminale. Aceste investiții se efectuează în imobile de lux, industria « placerilor », edituri și mijloace de comunicare în masă , servicii publice ,industrie și agricultura.
Sumele rezultate din activitățiile criminale sunt depuse în rețeaua bancară .În multe țări, organizațiile criminale au devenit creditorii statului și exercită o influență asupra politicii marcoeconomice a guvernelor.Ele investesc în aceeași măsură atât pe piețe bursiere, cât și pe cele speculative de produse derivate și de materii prime.
Mafiile au efectuat investiții semnificative într-o serie de bănci, pe care le controlează în parte, societăți de « courtage » și în marile cabinete juridice. Banii pot circula cu ușurință prin transfer electronic între societatea mamă și filiala sa înregistrată ca o societate paravan într-un paradis fiscal. Miliarde de dolari, provenind din instituțiile gestionare ale fondurilor instituționale,circulă astfel trecând rând pe rând prin conturi Înregistrate În Luxemburg, insulele Caiman, etc. Consecința evaziunii fiscale, acumularea în paradoxurile fiscale, a enormelor rezerve de capital aparținând marilor societăți este, totodată responsabilă și de creșterea deficitului bugetar în unele țări occidentale.
Banca de afaceri americană « Merill Lynch »estimează la minimum 3000 miliarde dolari averea privată administrată de către paradisurile fiscale sau 15% din P.N.B. mondial. Elveția rămâne,însă, paradisul preferat, cu peste 40% din totalul conturilor deschise în bănci cetățenilor nerezidenți.
Există o strânsă relație întra datoria mondială, comerțul ilicit și spalărea banilor. Începând cu criza datoriei mondiale de la începutul anilor `80, prețul materiilor prime a scazut, antrenănd într-o cădere dramatică veniturile țărilor în curs de dezvoltare. Sub efectul măsurilor de austeritate dictate de către creditorii internaționali, funcționarii sunt concediați, întreprinderile naționale sunt « falimentare », investițiile publice înghețate, iar creditele pentru agricultura și industrie reduse. Odata cu declanșarea șomajului și scăderea salariilor, economia legală intră în criză . În multe țări , economia subterană se dezvoltă fiind teren fertil pentru mafii. Piața națională și expoturile se vor prăbuși simultan, un vid creându-se în sistemul economic în care producția ilicită va deveni sectorul de activitate dominant și principala sursă de devize.
Prăbușirea activității economice a forțat un număr mare de țări în curs de dezvoltare să suporte povara presiunii datoriei și ajustărilor structurale.
Există țări în care valoarea datoriei depășește totalul veniturilor rezultate din exporturi. În anumite circumstanțe , veniturile provenite din comerțul ilicit reprezintă o sursă alternativă de devize, care permit guvernelor îndatorate să ramburseze datoria. Acesta este cazul « narcodemocrațiilor » din America Latină, unde narcodolarii, odată spălați și reciclați în sistemul bancar ar putea servi guvernelor pentru a-și îndeplini obigațiile față de creditorii externi.
Achiziționarea de societăți de stat de către crima organizată, favorizată de programele de privatizare, este tacit acceptată de comunitatea financiară internațională ca fiind « cle mai mic rău » : aceasta permite guvernelor să-și ramburseze datoriile
Pentru ca datoria să fie rambursată, creditorii nu fac nici o distincție între « banii adevărați » și « banii murdari ». În aceste circumstanțe, conform temerilor raportului Națiunilor Unite, « Întălnirea la nivel internațional a serviciilor însărcinate cu impunerea respectării legilor nu reprezintă decăt un paliativ, în lipsa unui program simultan al dezvoltării economice și sociale a acestor țări ».
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Elemente Metodologice Privind Investigatia Criminalistica A Infractiunilor DIN Domeniul Afa (ID: 125850)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.