. Leasingul. Continut Juridic Si Economic
CUPRINS
Capitolul 1 LEASINGUL. CONTINUT JURIDIC SI ECONOMIC
Capitolul 1.1. Scurt istoric
Capitolul 1.2. Continutul economic al operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.1. Analiza conceptului de leasing din punct de vedere economic
Capitolul 1.2.2. Formele contractelor de leasing
Capitolul 1.2.3. Participantii si etapele derularii operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.4. Clasificarea operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.5. Trasaturile contractului de leasing din punct de vedere economic
Capitolul 1.2.6 Criterii utilizate in luarea deciziei de finantare prin leasing
Capitolul 1.3. Natura juridica a operatiunilor de leasing
Capitolul 1.3.1 Analiza conceptului de leasing din punct de vedere juridic
Capitolul 1.3.2 Trasaturile contractului de leasing din punct de vedere juridic
Capitolul 2 CONTRACTELE DE LEASING IN VIZIUNEA CONTABILA INTERNATIONALA
Capitolul 2.1. Sfera de aplicare si delimitarea contractelor de leasing
Capitolul 2.2. Definirea principalelor concepte utilizate de norma IAS 17
Capitolul 2.3. Conceptia economica si conceptia juridica in tratarea contractelor de leasing financiar
Capitolul 2.4. Studiu de caz privind leasingul financiar
Capitolul 2.5. Studiu de caz privind leasingul operational
Capitolul 3 CONTRACTELE DE LEASING – SURSA DE CONTABILITATE CREATIVA
Capitolul 3.1. Definirea conceptului de contabilitate creativa, identificarea imprejurarilor care permit dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativa, a efectelor si a motivelor aparitiei sale
Capitolul 3.2. Contabilitatea creativa in domeniul leasingului
Capitolul 3.3. Sugestii in scopul limitarii utilizarii contabilitatii creative
Concluzii
Biliografie
42 pagini
=== cap 2 ===
CAPITOLUL 2
CONTRACTELE DE LEASING IN VIZIUNEA CONTABILA INTERNATIONALA
Cap. 2.1. Sfera de aplicare si delimitarea contractelor de leasing
Tratarea leasingului din punct de vedere al principiilor de drept civil, comercial si fiscal a fost neclara inca din primii ani ai aparitiei acestui instrument de finantare. Acesta incertitudine a constituit unul dintre motivele principale pentru care dezvoltarea leasingul a fost initial privita cu neincredere de catre specialistii in domeniu. Avantajele evidente ale acestui nou instrument de finantare au impus insa elaborarea unor reglementari care sa stabilesca conditiile de utilizare a lesingului in practica economica.
Desi situatiile financiare sunt asemanatoare de la o tara la alta exista diferente ale caror cauze sunt considerate ca rezultand din diversitatea de circumstante sociale, economice si juridice ale fiecarei tari precum si din necesitatile informationale ale diversilor utilizatori. In acest context, s-a impus necesitatea aparitiei organismului international de normalizare contabila IASC “International Accounting Standard Commity”. Prin cadrul sau conceptual IASC doreste armonizarea reglementarilor, normelor contabile si procedurilor legate de pregatirea si prezentarea situatiilor financiare ale statelor lumii.
La nivel international situatia leasingului este reglementata de norma internationala de contabilitate IAS 17 denumita “Contabilizarea contractelor de locatie”, in limba engleza “Accounting for Leases”, aplicata incepand cu 1.01.1984.
Analiza normei IAS 17 este strans legata de actiunea in mediul contabil international a “Principiul prioritatii realitatii in fata formei” sau “Primordialitatea realitatii economice asupra aparentei juridice”, in limba engleza, “Substance over form principle”. Acest principiu este specific sistemelor contabile nord-americane si anglo-saxone, el fiind acceptat ca atare numai pentru conturile consolidate in tarile Europei continentale, tari in care informatia contabila este puternic influentata de aspectele juridice.
Sensul acordat de francezi principiului anglo-saxon “substance over form” prin formulele “prioritatea substantei in fata formei” sau “primordialitea realitatii economice asupra aparentei juridice” “sugereaza ideea ca dreptul nu descrie ansamblul situatiilor aferente realitatii sau ca o face de o maniera inselatoare. Aceasta ar insemna ca “dommnia dreptului ar fi opusa domniei realitatilor” (adica a economiei)”. Insa, se stie ca nerespectarea regulilor juridice in intocmirea conturilor anuale este o infractiune. “Traducerea prepozitiei “over” prin substantivul “primordialitate” este extrem de discutabila, deoarece ea nu respecta spiritul celebrului principiu anglo-saxon.”
Punand fata in fata textul francez “primordialitea realitatii economice asupra aparentei juridice” cu textul normei contabile internationale IAS 1 “Tranzactiile si alte elemente ar trebui sa fie contabilizate si prezentate in raport cu substanta lor si realitatea financiara si nu, in mod unic, cu forma lor legala” se observa ca formula franceza sugereaza o prioritate, in timp ce formula engleza, utilizand adverbul “merely” (doar; in mod unic) exprima o idee de juxtapunere si nu de ierarhie sau, si mai putin, de substituire.
“Asadar, aparenta juridica nu este nicidecum exclusa: este doar indicat ca ea risca sa nu fie suficienta. Ca atare, preparatorii de conturi sunt invitati sa tina cont de realitate si de aparenta, nu numai de prima in locul celei de-a doua.”
Spre deosebire de mediul economic francez, in mediul economic britanic se tine cont de realitatea economica, sfidandu-se simpla “impodobire” juridica. Acest mod de contabilizare este in concordanta cu principiul care sta la baza recunoasterii datoriilor si a activelor si anume:
– notiunea de datorie reprezinta mai mult decat cea de obligatie legala; un exemplu este operatia de “depozitare a unui stoc la un tert in vederea vanzarii lui viitoare unui alt tert”: criteriul care permite sa se constate stocul in bilantul proprietarului sau in cel al depozitorului este “riscul de nevanzare”.
– notiunea de activ implica calitatea lui de a genera un beneficiu viitor; un exemplu de angajare sau nu a principiului “prioritatii realitatii in fata formei” este dat de evaluarea creantelor unei intreprinderi; din punct de vedere juridic, marimea creantei este cea nominala (care nu analizeaza solvabilitatea debitorului); insa, in numele adevarului economic si in conformitate cu principiul prudentei, este mai rational sa evaluam creanta la valoarea probabila pe care intreprinderea spera sa o recupereze decat la valoarea nominala; in Franta, pentru a se concilia punctul de vedere juridic cu cel economic se va inscrie in bilant atat valoarea nominala a creantelor (valoarea bruta) cat si valoarea lor probabila de recuperare (valoarea neta).
Traditional, Romania este o tara patrimonialista deci o tara in care dreptul de proprietate este prioritar dreptului de utilizare asupra bunurilor. Acesta este si motivul pentru care initial acest principiu a bulversat sistemul de gandire contabil din tara noastra
Norma IAS 17 explica modul de contabilizare al tuturor contractelor de leasing, cu exceptia:
– contractelor de leasing ce vizeaza exploatarea sau utilizarea resurselor naturale, ca de exemplu petrolul, gazul, lemnul de constructie, metalele si alte drepturi miniere;
– acordurilor de licenta ce vizeaza filmele cinematografice, inregistrarile video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele si drepturile de autor.
“Norma se aplica acordurilor prin care se transfera dreptul de utilizare a activelor, chiar daca ele impun locatorului prestatii importante in cadrul exploatarii sau mentinerii respectivelor active. In schimb, ea nu se aplica contractelor de servicii, care nu transfera dreptul de utilizare al activelor de la una din partile contractante la cealalta parte.”
Conform normei IAS 17, un contract de leasing este un acord prin care locatorul cedeaza locatarului, pentru o perioada determinata, dreptul de utilizare a unui activ, in schimbul unei plati sau a unei serii de plati.
Un contract de leasing financiar este un contract de leasing ce are ca efect transferarea la locatar a cvasitotalitatii riscurilor si avantajelor inerente proprietatii unui activ. La finalul contractului poate sa intervina sau nu transferul proprietatii.
Un contract de leasing operational desemneaza orice alt contract de leasing, cu exceptia contractului de leasing financiar.
Se observa ca, in viziunea normei IAS 17, clasificarea contractelor de leasing “se bazeaza pe gradul de imputare la locatar sau la locator a riscurilor si avantajelor inerente proprietatii unui activ inchiriat. Riscurile includ pierderile eventuale care rezulta din subutilizarea capacitatilor, din uzura morala tehnologica sau din variatiile rentabilitatii datorate evolutiei conjuncturii economice. Avantajele pot sa fie reprezentate de speranta unei exploatari rentabile pe durata de viata economica a activului si a unui castig ce rezulta dintr-o crestere a valorii sale sau dintr-o realizare a unei valori reziduale.”
Datorita faptului ca tranzactia intre un locator si un locatar se bazeaza pe un contract de leasing comun celor doua parti este firesc sa se utilizeze definitii coerente. Totusi, uneori, este posibil ca prin aplicarea acestor definitii la circumstante diferite locatarul si locatorul sa clasifice diferit acelasi contract de leasing. Incadrarea unui contract de leasing in una din cele doua forme depinde intr-o masura mai mare de “realitatea tranzactiei decat de forma contractului”.
Pentru o delimitare cat mai corecta a contractelor de leasing, norma IAS 17 prezinta exemple de situatii care conduc la incadrarea unui contract in categoria leasingului financiar:
contractul transfera proprietatea activului la locatar la terminarea duratei de leasing;
contractul confera locatarului optiunea de cumparare a activului la un pret care ar trebui sa fie suficient de avantajos (suficient de mic in raport cu valoarea sa justa) pentru ca locatorul sa fie practic sigur ca partenerul sau va exercita optiunea sa;
durata contractului de leasing acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a activului chiar daca nu apare transferul de proprietate;
valoarea actualizata a platilor minimale, in numele contractului de leasing, la data intrarii in vigoare a contractului, este egala sau mai mare decat cvasitotalitatea valorii juste a bunului primit spre inchiriere din care sunt deduse eventualele subventii si avantaje fiscale ce revin proprietarului;
activele primite in leasing au o natura specifica, astfel incat numai locatarul poate sa le utilizeze fara sa le aduca modificari majore.
Norma prezinta si o serie de indicatori de situatii care indepliniti, simultan sau separat, pot conduce la clasificarea unui contract in categoria leasingului financiar. Acestia sunt urmatorii:
daca locatarul poate sa rezilieze contractul de leasing, pierderile suportate de locator relative la reziliere sunt in sarcina locatarului;
profiturile sau pierderile care rezulta din variatia valorii juste a valorii reziduale sunt in sarcina locatarului (de exemplu, sub forma unei diminuari de redeventa egala cu cea mai mare parte din venitul din cesiune la sfarsitul contractului de leasing);
locatarul are posibilitatea sa continue locatia pentru o a doua perioada, la nivelul unei redevente sensibil inferioare pretului de piata.
Criteriile precum si indicatorii prezentati mai sus ajuta in mare masura normalizatorul contabil la intelegerea categoriei de leasing in care trebuie incadrat un contract de leasing insa este necesar a se evidentia faptul ca aprecierea lor necesita un nivel ridicat de subiectivitate.
Astfel, expresia “pret care ar trebui sa fie suficient de avantajos” nu poate fi considerata obiectiva deoarece acest pret depinde de conditiile existente pe piata, conditii care variaza in functie de numerosi factori si de aceea nu pot fi stabilite cu exactitate.
De asemenea, gradul in care “valoarea actualizata a platilor minimale, in numele contractului, la data intrarii in vigoare a contractului, este egala sau mai mare decat cvasitotalitatea valorii juste a bunului primit spre inchiriere” nu poate fi stabilit cu o exactitate matematica. Motivul il reprezinta faptul ca, pe de o parte, valoarea de piata a bunului este apreciata subiectiv si, pe de alta parte, valoarea actualizata a platilor minimale depinde de rata de actualizare. Aceasta rata este fie in stricta dependenta de valoarea justa a bunului, fie rezultatul unor calcule statistice.
Un alt aspect care lasa loc de interpretare se refera la caracterul relativ al stabilirii duratei de viata economica a activului si la masura in care “durata contractului acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a acestuia”.
Asadar, se poate concluziona ca, datorita caracterului subiectiv al acestor criterii, exista riscul unor incadrari diferite ale aceluiasi contract din partea locatorului si a locatorului ceea ce poate determina erori precum inregistrarea bunului in doua bilanturi sau in nici unul.
Clasificarea contractului de leasing se opereaza la inceputul perioadei de leasing. Daca, la un moment dat, locatorul si locatarul doresc sa modifice dispozitiile contractului de leasing alfel decat printr-o reinnoire a contractului, in asa fel incat contractul ar fi fost clasificat in mod diferit daca aceste modificari ar fi intervenit la inceput acordul revizuit este considerat, pentru intreaga sa durata, un nou acord. Schimbarile legate de estimari (de exemplu, schimbarile de estimare a duratei de viata economica sau a valorii reziduale a bunului inchiriat) sau de circumstante (de exemplu, dificultatile locatarului) nu antreneaza o noua clasificare a contractului de leasing pentru necesitati contabile.
Inceputul unui contract de leasing este data de semnatura a unui contract de leasing sau, daca ea este anterioara, data de angajare reciproca a partilor asupra principalelor clauze ale contractului de leasing.
Cap. 2.2. Definirea principalelor concepte utilizate de norma IAS 17
Durata contractului de leasing desemneaza perioada nerezilabila pentru care locatarul s-a angajat sa inchirieze activul, cat si toate perioadele ulterioare pentru care acesta are optiunea sa obtina continuarea contractului sau de leasing.
Platile minimale in numele leasingului sunt plati pe care locatarul este obligat, sau poate sa fie obligat, sa le efectueze in timpul derularii contractului de leasing (cu exceptia chiriei conditionale, a costului serviciilor, a taxelor de platit sau de rambursat locatorului) cat si:
pentru locatar, toate sumele garantate de acesta sau de o persoana care este legata de acesta;
pentru locator, orice valoare reziduala a carei plata ii este garantata de catre locatar, de catre o persoana legata de acesta sau de catre un tert independent care are capacitatea financiara de a onora aceasta garantie.
Valoarea justa este valoarea la care un activ ar putea sa fie schimbat sau o datorie achitata, intre parti bine informate, ce isi dau consimtamantul si actioneaza in conditii normale de concurenta.
Durata de viata economica desemneaza perioada asteptata de utilizare economica a unui activ de catre unul sau mai multi utilizatori sau, altfel spus, numarul de unitati de productie sau de unitati similare asteptate din utilizarea activului de catre unul sau mai multi utilizatori.
Durata de utilitate este durata ramasa de parcurs, de la inceputul contractului de leasing, in timpul caruia intreprinderea se asteapta sa consume avantajele economice legate de activ, fara sa fie limitata de durata contractului de leasing.
Valoarea reziduala garantata reprezinta:
pentru locatar, parte din valoarea reziduala care este garantata de acesta sau de o persoana de care este legat (valoarea garantiei fiind marimea maxima care ar putea deveni exigibila in orice circumstanta).
pentru locator, parte din valoarea reziduala care este garantata de catre locatar sau de o persoana nelegata de locator care are capacitatea financiara sa-si asume obligatiile de garantie.
Valoarea reziduala negarantata este parte din valoarea reziduala a activului inchiriat a carei realizare de catre locator nu este garantata sau a care este garantata numai de catre o parte legata de locator.
Investitia bruta in contractul de leasing este suma platilor minimale, in numele unui contract de leasing financiar, din punct de vedere al locatorului, la care se adauga orice valoare reziduala negarantata ce revine locatorului.
Veniturile financiare neachizitionate reprezinta diferenta intre investitia bruta si valoarea actualizata a investitiei brute la rata dobanzii implicita a contractului de leasing.
Investitia neta in contractul de leasing este diferenta dintre investitia bruta si veniturile financiare neachizitionate.
Rata dobanzii implicita a contractului de leasing este rata de actualizare care conduce, la inceputul contractului de leasing, la o valoare actualizata cumulata a platilor minimale in numele leasingului si a valorii reziduale negarantate egala cu valoarea justa a activului inchiriat.
Rata marginala de indatorare a locatarului este rata dobanzii pe care locatarul ar avea-o de platit pentru un contract de leasing similar sau, daca aceasta nu poate sa fie determinata, rata dobanzii pe care ar obtine-o locatarul, la inceputul contractului de leasing pentru a se imprumuta, pe o durata si cu asigurare similare, cu fondurile necesare achizitionarii activului.
Chiria conditionala desemneaza partea platilor in numele leasingi, a caror marime nu este fixata, care este stabilita pe baza unui alt factor decat scurgerea timpului (de exemplu, procentajul cifrei de afaceri, gradul de utilizare, indicii preturilor, rata dobanzii la nivelul pietei).
Cap. 2.3. Conceptia economica si conceptia juridica in tratarea contractelor de leasing financiar
Pe plan international exista doua conceptii in ceea ce priveste contabilizarea contractelor de leasing financiar: conceptia juridica si conceptia economica.
IAS 17 si partizanii conceptiei economice referitoare la leasingul financiar explica faptul ca, in virtutea principiului “prioritatii” realitatii in fata formei, locatarul beneficiaza de avantajele economice si suporta riscurile ce provin din utilizarea bunului, in cea mai mare parte a duratei lui de viata ca si cand ar fi proprietar. Asadar bunul inchiriat trebuie sa figureze in bilantul locatarului. Acesta inregistreaza, de asemenea, si angajamentele de plata si chiriile corespunzatoare.
Conform conceptiei juridice locatarul nu are dreptul sa inscrie bunul inchiriat in bilantul sau deoarece nu este proprietarul de drept al acestuia. Abordarea juridica prezinta avantajul ca este usor de aplicat. Ea prezinta insa marele dezavantaj ca se deformeaza imaginea financiara a locatorului. Motivul il reprezinta faptul ca prin neoglindirea in bilantul locatorului a bunului inchiriat activul total va fi subevaluat si, de asemenea, prin neoglindirea angajamentelor din contractele de leasing datoriile totale vor fi subevaluate.
Apelarea sau nu la contabilizarea contractelor de leasing financiar conform normei IAS 17 are, asadar, consecinte importante in planul analizei financiare. Prin aplicarea principiului “prioritatii” realitatii in fata formei leasingul financiar apare ca o varianta a imprumutului. Locatarul se gaseste in aceeasi situatie ca si cand ar fi imprumutat suma necesara cumpararii bunului. Mai mult, el beneficiaza de respectivul bun ca si cand ar fi proprietar. In contrapartida, el plateste chirii care sunt similare anuitatilor unui imprumut.
Prin urmare, tratarea contabila nu poate fi decat similara finantarii prin recursul la imprumut. Daca angajamentele din leasing nu apar in bilantul locatarului indicatorii calculati nu vor mai putea descrie in mod fidel pozitia financiara a acestuia.
Unul dintre indicatorii a carui crestere sau scadere conduce la influentarea in sens opus a credibilitatii in fata creditorilor si a carui valoare poate fi modificata de contabilizarea sau nu a angajamentelor din leasing la locator este rata indatoririi. Aceasta se calculeaza ca raport intre datoriile financiare si capitalurile proprii ale intreprinderii. Este evident faptul ca in cazul recursului la pozitia economica rata indatoririi este mai mare decat in ipoteza apelarii la pozitia juridica deoarece datoriile financiare sunt majorate cu angajamentele rezultate din leasingul financiar.
Atunci cand bunurile pe care intreprinderea le utilizeaza in virtutea unui contract de leasing financiar nu sunt oglindite in bilant, pentru a asigura relevanta comparatiilor intre intreprinderi, analistul financiar trebuie sa retrateze informatiile bilantiere. In acest sens, el va trebui:
sa adauge in activ valoarea justa a bunului
sa majoreze datoriile financiare cu valoarea actualizata a chiriilor ce au mai ramas de platit (actualizarea este necesara deoarece o parte din aceste chirii reprezinta dobanzile referitoare la anii viitori)
sa inscrie diferenta la capitalurile proprii.
Retratarea se efectueaza cu greu deoarece intreprinderile, de obicei, indica in anexa numai marimea chiriilor ce au mai ramas de platit. Deci, analistul financiar nu poate sa adauge la imobilizari sau la datorii decat valoarea actualizata a acestei sume.
Pentru o mai buna exemplificare a acestui aspect vom presupune ca o intreprindere prezinta urmatorul bilant simplificat:
Intreprinderea inregistreaza leasingul financiar conform viziunii juridice prin urmare bunul nu este contabilizat in bilantul sau dar in anexa se specifica faptul ca valoarea chiriilor care au ramas de platit este de 1 000 lei, timp de 2 ani.
Deoarece nu cunoastem rata de actualizare a contractului vom presupune ca intreprinderea ar fi putut sa se imprumute cu o rata a dobanzii (rata de indatorare a locatarului) de 20%.
Prin urmare, valoarea actuala a chiriilor de platit este:763
Adaugand aceasta valoare la valoarea imobilizarilor si la valoarea datoriilor se obtine urmatorul bilant simplificat:
Dar se stie ca rambursarea datoriei se face pe durata contractului in vreme ce inregistrarea deprecierii bunului (deci amortizarea lui) se face, in conditiile in care se execita optiunea de cumparare pe durata de viata economica a bunului (care este, de obicei, mai mare decat durata contractului). Deci, rambursarea datoriei se realizeaza mai rapid decat inregistrarea deprecierii bunului.
Asadar, daca am presupune ca initial atat bunul cat si datoria ar fi trebuit inregistrate la valoarea de 2 000 lei (valoarea cea mai mica dintre valoarea justa si valoarea actulizata a platilor minimale ale contractului), ca locatarul exercita optiunea de cumparare si ca durata contractului este de 4 ani in vreme ce durata de viata ecomomica este de 5 ani, situatia reala ar fi urmatoarea:
Valoarea actualizata a datoriei este 764
Valoarea actualizata a activului este:843
Deci, este evidenta subevaluarea activului cu
843 – 764 = 79 lei
In acest caz bilantul ar fi trebuit sa se prezinte astfel:
Pe langa subevaluarea activului, un astfel de tratament aplicat leasingului financiar va distorsiona si un indicator important ce caracterizeaza activitatea intreprinderii si anume rata indatoririi.
Daca in cazul tratarii leasingului financiar conform viziunii juridice rata indatoririi este 40%in cazul conceptiei economice ea devine 68% .
Prin urmare se poate observa ca apeland la viziunea juridica asupra leasingului financiar intreprinderea locatara obtine o scadere a ratei indatoririi si implicit o imagine mai buna in fata creditorilor sai. Dar acest aspect nu trebuie sa determine intreprinderea sa abordeze conform conceptiei juridice leasingul financiar deoarece este evident ca aceasta viziune nu serveste obtinerii unei imagini fidele a patrimoniului intreprinderii si nici nevoilor informationale ale utilizatorilor situatililor financiare.
Cap. 2.4. Studiu de caz privind leasingul financiar
Intre societatea Spin, avand calitatea de locatar, si societatea Dacia Leasing, avand calitatea de locator, se incheie un contract de leasing financiar avand urmatoarele caracteristici:
data semnarii contractului: 1.07.2002;
durata contractului: 2 ani;
obiectul contractului: automobil Dacia;
valoarea justa a automobilului: 22 962 lei;
varsamantul initial (avans): 4 000 lei;
sunt prevazute 24 redevente lunare, de 2 240 lei fiecare, platibile in ultima zi a lunii;
optiunea de cumparare se exercita la sfarsitul celui de-al doilea an iar pretul de vanzare-cumparare aferent optiunii este de 1 200 lei.
Managerii societatii Spin estimeaza ca valoarea reziduala a bunului va fi la sfarsitul perioadei de leasing de 3 214 lei. Asadar, valoarea reziduala negarantata va fi diferenta dintre valoarea reziduala estimata si optiunea de cumparare adica:
valoarea reziduala negarantata = 3 214 – 1 200 = 2 014 lei
Cum optiunea de cumparare este evident inferioara valorii reziduale a automobilului ea va fi exercitata.
Contabilizarea contractului de leasing financiar la locatar
Etape :
1. Calculul valorii platilor minimale
Valoarea platilor minimale cuprinde platile pe care locatarul trebuie sa le faca in timpul derularii contractului la care se adauga toate sumele garantate de acesta, deci tine cont numai de fluxurile sigure.
In exemplul nostru valoarea platilor minimale cuprinde:
varsamantul initial (avans): 4 000 lei
24 redevente lunare de 2 240 lei fiecare
optiunea de cumparare: 1 200 lei
ceea ce inseamna 4 000 + 24*2 240 + 1 200 = 58 960 lei
2. Calculul ratei de actualizare (rata implicita a contractului de leasing)
Pentru a obtine valoarea actualizata a plati minimale locatarul va calcula o rata de actualizare a acestora care va fi egala cu rata dobanzii implicita (lunara) a contractului de leasing.
Rata dobanzii implicita (lunara) a contractului de leasing, notata cu i, este rata de actualizare care face ca la inceputul contractului suma dintre valoarea actualizata a platilor minimale in numele contractului de leasing si valoarea actualizata a valorii reziduale negarantate sa fie egala cu valoarea justa a automobilului.
Prin incercari succesive se obtine rata dobanzii impicita a contractului i = 11%.
3. Calculul valorii actualizate a platilor minimale
Folosind rata i vom obtine valoarea actualizata a platilor minimale.
Din formula rezulta valoarea actualizata a platilor minimale = 22 798 lei
4. Inregistrarea contabila a automobilulului si a datoriei fata de locator corespunzatoare
Pentru inregistrarea primirii mijlocului de transport de catre locatar si in contrapartida a datoriei fata de locator se foloseste valoarea cea mai mica dintre valoarea actualizata a platilor minimale si valoarea justa a automobilului.
Valoarea justa reprezinta valoarea la care poate fi schimbat automobilul intre parti bine informate care isi dau consimtamantul si actioneaza in conditii normale de concurenta.
Din contract rezulta valoarea justa = 22 9624 lei
Din formula rezulta valoarea actualizata a platilor minimale = 22 798 lei
In exemplu nostru valoarea cea mai mica corespunde valorii actualizate a platilor minimale si este egala cu 22 798 lei.
Se inregistreaza automobilul primit si in contrapartida datoria fata de locator astfel:
Mijloace fixe = Alte imprumuturi si datorii asimilate/ 22 798
contracte de leasing financiar
5. Intocmirea tabloul de amortizare a datoriei locatarului fata de locator
6. Inregistrarea contabila a datoriei fata de locator referitoare la dobanzi pentru intreaga perioada a contractului
Cheltuieli in avans = Dobanzi aferente imprumuturilor 36 162
si datoriilor asimilate /
contracte de leasing financiar
7. Inregistrarea contabila a avansului platit de locatar
La incheierea contractului locatarul plateste locatorului avansul. Acesta este nepurtator de dobanda deci se scade in totalitate fondurile investite de locator.
La data incheierii contractului, la 1.07.02, se inregistreaza plata avansului astfel:
Alte imprumuturi si datorii asimilate/ = Conturi la banci 4 000
contracte de leasing financiar
8. Inregistrarea contabila a redeventelor platite de locatar si trecerea acestora pe cheltuielile exercitiulului curent
La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.02 si 30.05.03 locatarul va plati locatorului 23 de redevente, ultima redeventa cea din 30.06.04 cuprinzand si optiunea de cumparare, daca aceasta a fost exprimata. O redeventa cuprinde:
partea de capital (partea care ramburseaza fondurile investite de locator)
partea de dobanda (partea care remunereza locatorul pentru folosirea de catre locatar a mijlocelor sale financiare)
Se inregistreaza plata primei redevente la 31.07.02 astfel:
% = Conturi la banci 2 240
Alte imprumuturi si datorii asimilate/ 172
contracte de leasing financiar
Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriiilor 2 068
asimilate/contracte de leasing financiar
Concomitent se inregistreaza si trecerea pe cheltuielile exercitiului curent a partii din cheltuielile in avans corespunzatoare astfel:
Cheltuieli cu dobanzile = Cheltuieli in avans 2 068
Similar se va inregistra si fiecare redeventa platita la sfarsitul fiecarei luni intre 31.08.02 si 30.05.04.
9. Inregistrarea contabila a ultimei redevente si a optiunii de cumparare platite de locatar si trecerea acestora pe cheltuielile exercitiului curent
Deoarece si-a manifestat intentia de a cumpara automobilul, la sfarsitul ultimei luni a contractului de leasing locatarul va plati pe langa redeventa si pretul aferent optiunii de cumparare.
In exemplul nostru, societatea locatara Spin, va plati in aceste conditii redeventa (la nivelul valorii de 2 240 lei) si pretul aferent optiunii (la nivelul valorii de 1 200 lei).
La sfarsitul contractului, la 30.06.04, se inregistreaza plata ultimei redevente si a pretului aferent optiunii de cumparare astfel:
% = Conturi la banci 3 440
Alte imprumuturi si datorii asimilate/ 3 099
contracte de leasing financiar
Dobanzi aferente imprumuturilor 341
si datoriilor asimilate/
contracte de leasing financiar
De asemenea, se inregistreaza trecerea pe cheltuielile aferente exercitiului curent partea de cheltuieli corespunzatoare din cheltuielile in avans astfel:
Cheltuieli cu dobanzile = Cheltuieli in avans 341
10. Inregistrarea contabila a amortizarii automobilului
Asemeni oricarui mijloc de transport automobilul trebuie amortizat. In cazul leasingului financiar aceasta obligatie revine locatarului.
Amortizarea se face pe durata de viata economica a bunului in cazul in care locatarul si-a exprimat intentia de a cumpara bunul la sfarsitul perioadei de leasing si pe cea mai mica durata dintre durata contractului (durata de utilitate) si durata de viata economica in cazul in care locatarul nu si-a exprimat aceasta intentie.
Durata de utilitate apare specificata in contract si este in exemplul nostru de 2 ani.
Durata de viata economica exprima perioada asteptata de utilizare a unui activ de catre unul sau mai multi utilizatori. In exemplul nostru, deoarece locatarul, societatea Spin, si-a exprimat intentia de a cumpara automobilul la sfarsitul perioadei de leasing, managerii acesteia sunt cei care vor estima durata de viata economica si sa presupunem ca ea a fost stabilita la 3 ani.
Deoarece locatarul si-a manifestat intentia de a cumpara bunul amortizarea se face pe durata de viata economica care este, in exemplu nostru, de 3 ani.
Managerii locatarului aleg si metoda de amortizare utilizata si sa presupunem ca ea este metoda liniara. In acest caz calculul amortizarii corespunzatoare primei luni se realizeaza astfel: vom scadea din valoarea de intrare a automobilului (care in cazul nostru este valoarea actualizata a preturilor minimale) valoarea reziduala, rezultatul il vom imparti la durata de viata economica si il vom inmulti cu prorata temporis. Prorata temporis inseamna partea din an pentru care se calculeaza amortizarea (in exemplul nostru o luna dintr-un an deci ea va fi 1/12).
Se inregistreaza amortizarea bunului astfel:
Cheltuieli de exploatare privind = Amortizari privind 544
amortizarea imobilizarilor corporale imobilizarile corporale
Pentru a determina daca un activ inchiriat a fost depreciat, altfel spus daca avantajele viitoare scontate in privinta activului sunt mai mici decat valoarea sa contabila inscrisa in bilant, locatarul va aplica norma internationala de contabilitate specifica IAS 36 “Deprecierea activelor”. Aceasta norma explica modul in care o intreprindere trebuie sa procedeze atunci cand examineaza valoarea contabila a activelor sale, cum trebuie sa determine valoarea recuperabila a unui activ si cand trebuie sa constate sau sa reia (diminueze) o pierdere de valoare.
Societatea locatara Spin apreciaza ca automobilul nu a suferit o depreciere pe parcursul perioadei de utilizare deci nu va proceda la deprecierea suplimentara.
Contabilizarea contractului de leasing financiar la locator
In plus fata de cele precizate in contractul de leasing, din contractul de vanzare-cumparare incheiat intre locator si furnizor se cunosc:
valoarea de vanzare-cumparare care este valoarea justa si este egala cu 22 962 lei;
valoarea cheltuielilor efectuate de locator pentru prospectarea pietei si pentru incheierea contractului care sunt de 100 lei.
1. Calculul investitiei brute a locatorului
Locatorul nu beneficiaza de avantajele si riscurile aferente bunului dat in leasing financiar. Din acest motiv automobilul nu va figura in bilantul sau chiar daca acesta este proprietar.
Sub aspect economic, locatorul poate fi considerat un investitor care acorda cu titlu de imprumut locatarului o suma de bani remunerata si rambursata prin redeventele prevazute in contract.
Investitia bruta a locatorului este suma platilor minimale, in numele unui contract de leasing financiar, din punct de vedere al locatorului, la care se adauga orice valoare reziduala negarantata ce revine locatorului.
In exemplul nostru, investitia bruta cuprinde:
valoarea platilor minimale din punct de vedere al locatorului: 4 000 + 24*2 240 + 1 200 = 58 960 lei
valoarea reziduala negarantata: 2 014 lei,
fiind egala cu 60 974 lei.
Sub alt aspect, conform normei IAS 17 investitia bruta facuta de locator cuprinde :
investitia neta (partea efectiv platita de locator furnizorului)
veniturile financiare neachizitionate (partea care remunereaza investitia neta a locatorului) care, la randul lor, cuprind:
suma dobanzilor incasate de locator
valoarea reziduala negarantata
Aceasta impartire a veniturilor financiare neachizitionate poate fi interpretata ca normala deoarece castigul locatorului (remunerarea investitiei sale nete) este reprezentat de suma dobanzilor dar si de valoarea reziduala negarantata a bunului. Norma IAS 17 nu ia insa in considerare faptul ca in conditiile in care optiunea de cumparare este exercitata cel care va fi proprietar la sfarsitul contractului si va beneficia de valoarea reziduala negarantata este locatarul si nu locatorul.
Acest aspect este explicat de profesorii Niculae Feleaga si Liliana Malciu in lucrarea “Politici si optiuni contabile“: “Totusi, in cazul in care este aproape sigur ca locatarul va exercita optiunea de cumparare, valoarea reziduala negarantata a bunului nu va fi luata in cont deoarece locatarul nu va fi proprietar la sfarsitul contractului. In schimb, in platile minimale este inclusa suma necesara pentru exercitarea optiunii. “ Se explica insa, sub forma unei note de subsol ca “acest aspect nu este totusi precizat de IAS 17”.
Putem vorbi despre doua ipoteze :
Daca investitia bruta cuprinde si valoarea reziduala negarantata (asa cum stabileste norma dar contrar opiniei exprimate in “Politici si optiuni contabile”) atunci se verifica egalitatea dintre valoarea justa si investitia neta, calculata ca valoare actualizata a investitiei brute dar veniturile financiare neachizitionate cuprind suma dobanzilor incasate de locator si valoarea reziduala negarantata (aspect discutabil din punct de vedere al realitatii economice in cazul exercitarii optiunii de cumparare).
Daca investitia bruta nu cuprinde si valoarea reziduala negarantata (conform opiniei exprimate in “Politici si optiuni contabile” dar contrar normei) atunci nu se verifica egalitatea dintre valoarea justa si investitia neta, calculata ca valoare actualizata a investitiei brute, dar veniturile financiare neachizitionate cuprind numai suma dobanzilor (aspect considerat corect din punct de vedere al realitatii economice in cazul exercitarii optiunii de cumparare ).
Exemplul se va construi in continuare in conformitate cu norma IAS 17 desi, asa cum s-a aratat, prevederile ei nu sunt intotdeauna in deplina conformitate cu realitatea economica.
In exemplul nostru veniturile financiare neachizitionate sunt:
60 974 – 22 962 = 38 012
Valoarea lor se poate imparti evident astfel:
suma dobanzilor incasate de locator: 35 997
valoarea reziduala negarantata : 2 014
Investitia neta reprezinta de fapt valoarea actualizata a investitiei brute la rata dobanzii implicita a contractului de leasing. Aceasta corespunde, in mod normal, valorii juste a automobilului deci valorii stabilite intre cei doi, furnizor si locator, in contractul de vanzare-cumparare.
Si in exemplul nostru se poate observa ca se verifica aceasta egalitate dintre investitia neta, ca valoare actualizata a investitiei brute, si valoarea justa.
2. Inregistrarea contabila a investitiei nete a locatorului si in contrapartida a platii catre furnizor a automobilului la nivelul valorii juste
Alte creante imobilizate/ = Conturi la banci 22 962
contracte de leasing financiar
3. Calculul ratei de actualizare
Recuperarea investitiei se face prin incasarea avansului si a redeventelor.
O redeventa cuprinde, ca si in cazul locatarului:
-partea de capital (partea care ramburseaza fondurile investite de locator)
-partea de dobanda (partea care remunereza locatorul pentru folosirea de catre locatar a mijlocelor sale financiare)
Pentru a se realiza descompunerea redeventelor trebuie sa se calculeze o rata a dobanzii egala cu rata de actualizare care aduce valoarea actualizata a platilor minimale la nivelul investitiei nete initiale (in general, valoarea justa).
Prin incercari succesive se obtine rata de actualizare pentru locator j = 10,88%.
4. Intocmirea tabloului de amortizare a investitiei nete a locatorului
5. Inregistrarea contabila a creantei fata de locatar referitoare la dobanzi pentru intreaga perioada a contractului
Dobanzi aferente = Venituri in avans 35 998
altor creante imobilizate
contracte de leasing financiar
6. Inregistrarea contabila a avansului incasat de locator
La incheierea contractului locatorul incaseaza de la locatar avansul. Acesta este nepurtator de dobanda deci va diminua in totalitate creanta imobilizata a locatorului fata de locatar:
La data incheierii contractului, la 1.07.02, se inregistreaza incasarea avansului astfel:
Conturi la banci = Alte creante imobilizate/ 4 000
contracte de leasing financiar
7. Inregistrarea contabila a redeventelor incasate de locator si trecerea acestora pe veniturile exercitiulului curent
La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.02 si 30.05.03 locatorul va incasa de la locatar 23 de redevente, ultima redeventa cea din 30.06.04 cuprinzand si optiunea de cumparare, daca aceasta a fost exprimata.
Se inregistreaza incasarea primei redevente la 31.07.02 astfel:
Conturi la banci = % 2 240
Alte creante imobilizate/ 177
contracte de leasing financiar
Dobanzi aferente 2 063
altor creante imobilizate/
contracte de leasing financiar
Concomitent se inregistreaza si trecerea pe veniturile exercitiului curent a partii din veniturile in avans corespunzatoare astfel:
Venituri in avans = Venituri din dobanzi 2 068
Similar se va inregistra si fiecare redeventa incasata la sfarsitul fiecarei luni intre 31.08.02 si 30.05.04.
8. Inregistrarea contabila a ultimei redevente si a optiunii de cumparare incasate de locator si trecerea acestora pe veniturile exercitiului curent
Deoarece si-a manifestat intentia de a cumpara automobilul, la sfarsitul ultimei luni a contractului de leasing locatorul va incasa pe langa redeventa si pretul aferent optiunii de cumparare.
In exemplul nostru, societatea locatoare Dacia Leasing, va incasa in aceste conditii redeventa (la nivelul valorii de 2 240 lei) si pretul aferent optiunii (la nivelul valorii de 1 200 lei).
La sfarsitul contractului, la 30.06.04, se inregistreaza incasarea ultimei redevente si a pretului aferent optiunii de cumparare astfel:
Conturi la banci = % 3 440
Alte creante imobilizate/ 3 102
contracte de leasing financiar
Dobanzi aferente 338
altor creante imobilizate/
contracte de leasing financiar
Concomitent se inregistreaza si trecerea pe veniturile exercitiului curent a partii din veniturile in avans corespunzatoare astfel:
Venituri in avans = Venituri din dobanzi 338
9. Inregistrarea contabila a repartizarii cheltuielilor directe initiale
Pentru prospectarea pietei si intocmirea contractului s-au facut cheltuieli initiale de 1.000.000 lei. Aceste cheltuieli pot fi repartizate prin doua metode:
metoda liniara: cheltuielile initiale se impart la numarul de ani ai duratei de viata economica a automobilului si se immultesc cu prorata temporis obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in fiecare luna.
In exemplul nostru partea din cheltuielile initiale trecuta pe cheltuielile afernte fiecarei luni va fi 2,77.
in functie de prorata veniturilor financiare obtinute: cheltuielile initiale se inmultesc cu raportul dintre veniturile financiare (dobanda aferenta altor creante imobilizate/contracte de leasing financiar) aferente lunii respective si totalul veniturilor financiare neachizitionate obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in luna respectiva : 57,31
Cap. 2.5. Studiu de caz privind leasingul operational
Intre societatea Spin, avand calitatea de locatar, si societatea Construct Leasing, avand calitatea de locator, se incheie un contract de leasing operational avand urmatoarele caracteristici:
data semnarii contractului: 1.07.1999;
durata contractului: 5 ani;
obiectul contractului: cladire, proprietatea societatii Construct Leasing;
sunt prevazute 60 redevente lunare, de 2 000 lei fiecare, platibile in ultima zi a lunii;
costuri directe initiale (cheltuieli facute de locator pentru cautarea chiriasului): 1200 lei.
costul de achizitie al cladirii: 50 000 lei;
durata de viata economica a cladirii (estimata de locator): 50 ani;
Contabilizarea contractului de leasing operational la locatar
La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.1999 si 30.06.2004 locatarul va plati locatorului 60 de redevente care se vor inregistra in categoria cheltuielilor de exploatare astfel:
Cheltuieli cu redeventele, locatiile = Conturi la banci 2 000
de gestiune si chiriile
Contabilizarea contractului de leasing operational la locator
Locatarul poate inregistra cheltuielile directe initiale facute pentru gasirea chiriasului fie diect pe cheltuielile curente ale exercitiului in care au fost constatate fie le poate inscrie in activ si repartiza pe toata durata contractului.
In cazul nostru locatorul decide inregistrarea acestora in activul sau bilantier (urmand sa fie repartizate pe baza metodei liniare) astfel:
Cheltuieli in avans = Conturi la banci 120
La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.1999 si 30.06.2004 locatorul va incasa de la locatar 60 de redevente care se vor inregistra in categoria veniturilor de exploatare astfel:
Conturi la banci in lei = Venituri din redevente, locatii 2 000
de gestiune si chirii
Locatorul amortizeaza bunul dat in leasing operational pe durata sa de viata ecomomica. Din acest motiv la sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.1999 si 30.06.2004 locatorul va calcula amortizarea prin metoda liniara astfel: va imparti valoarea cladirii (valoarea din bilant care in cazul nostru este costul de achizitie) la durata de viata economica a cladirii iar rezultatul il va inmulti cu prorata temporis. Prorata temporis inseamna partea din an pentru care se calculeaza amortizarea (in exemplul nostru o luna dintr-un an deci ea va fi 1/12) : 50.000 / 50 / 12 = 83.33
Se va inregistra amortizarea cladirii astfel:
Cheltuieli de exploatare = Amortizarea constructiilor 83.33
privind amortizarile
Cheltuielile directe initiale trebuie trecute pe cheltuieli curente in fiecare luna. Partea corespunzatoare fiecarei luni se calculeaza prin metoda liniara: cheltuielile initiale se impart la numarul de ani ai duratei de viata economica a cladirii si se immultesc cu prorata temporis obtinandu-se astfel partea ce va fi repartizata pe cheltuieli in fiecare luna : 120/5/12 = 2
La sfarsitul fiecarei luni cuprinse intre 31.07.1999 si 30.06.2004 se va inregistra trecerea cheltuielior initiale pe cheltuieli curente astfel:
Cheltuieli cu redeventele, locatiile = Cheltuieli in avans 2
de gestiune si chiriile
=== cap 3 ===
CAPITOLUL 3
CONTRACTELE DE LEASING
– SURSA DE CONTABILITATE CREATIVA
Cap. 3.1. Definirea conceptului de contabilitate creativa, identificarea imprejurarilor care permit dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativa, a efectelor si a motivelor aparitiei sale
Incercand sa explice cat mai pe intelesul studentilor conceptul de contabilitate creativa, profesorul Feleaga glumea prezentandu-le acestora o definitie inedita: contabilitatea creativa este un mod de a “farda“ conturile.
O definitie mai academica, dar care, trebuie remacat, nu starneste in aceeasi masura interesul studentilor, apartine aceluiasi profesor: contabilitatea creativa “descrie procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipularii cifrelor inscrise in conturile anuale”.
Conceptul de contabiliatate creativa este definit in mod diferit in functie de viziunea fiecaruia dintre teoreticienii si practicienii contabili.
In opinia lui Colasse contabilitatea creativa desemneaza “practicile de informare contabila, adesea la limita legalitatii, practicate de anumite intreprinderi care, profitand de limitele normalizarii, cauta sa isi infrumuseteze imaginea pozitiei financiare si a performantelor economice si financiare”.
Pe aceeasi linie se inscrie si afirmatia practicianului Jameson, care explica: “contabiliatea creativa nu incalca legea si normele contabile. Ea respecta litera, dar, evident, nu si spiritul acestora…Nu exista nici un dubiu asupra caracterului negativ al contabilitatii creative. Ea distorsioneaza rezultatele si pozitia financiara referitoare la intreprindere”.
Naser prezinta atat o definitie mai detaliata a contabilitatii creative: ”procesul prin care, data fiind existenta unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si, profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de masurare si informare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc” cat si o definitie mai succinta: “procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera ancat sa permita producerea rezultatului contabil permis”.
Desi diferite ca forma, toate aceste definitii au in comun faptul ca prezinta contabilitatea creativa drept o practica inselatoare care nu ar trebui folosita de intreprinderi.
In timp, s-au conturat o serie de tehnici de contabilitate creativa. Imprejurarile care au permis existenta acestor tehnici se pot sintetiza astfel:
Se permite alegerea intre diferite metode contabile.
De exemplu, in unele tari, intreprinderile pot alege intre inscrierea integrala in contul de profit si pierdere a cheltuielilor de dezvoltare si inscrierea partiala prin amortizarea lor pe perioada proiectului. Societatile vor alege varianta care corespunde cel mai bine imaginii pe care doresc sa o prezinte despre intreprindere.
Exista elemente care necesita estimari sau previziuni.
De exemplu, intreprinderea estimeaza durata de utilitate a unui mijloc fix folosita pentru calculul amortizarii. Prin urmare, in functie de imaginea dorita, ea poate sa fie mai “optimista” sau mai “pesimista” in estimare. Chiar si in cazurile in care se apeleaza la un expert extern ea poate sa se orienteze, in functie de interes, catre un expert cunoscut pentru estimari mai optimiste sau mai pesimiste.
Se pot realiza tranzactii artificiale pentru a manipula valorile din bilant sau pentru a netezi rezultatul.
De exemplu se apeleaza la operatia de lease-back care inseamna vanzarea unui mijoc fix si, concomitent, preluarea lui in regim de inchiriere pentru durata de viata ramasa. Pretul de vanzare poate fi mai mare sau mai mic decat pretul pietei, in functie de interesul intreprinderii in vederea cresterii sau a scaderii rezultatului, deoarece diferenta se poate compensa prin chirii mai mari sau mai mici decat pretul pietei.
Se poate alege momentul realizarii unei tranzactii pentru a putea da o anumita imagine intreprinderii.
De exemplu societatea detine un imobil achizitionat cu 10.000 lei, a carui valoare de piata este de 20.000 lei. Intreprinderea va lua decizia realizarii tranzactiei de vanzare a acestui imobil in anul in care va dori sa majoreze rezultatul.
Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativa genereaza modificari in planul analizei economico-financiare a intreprinderii. Rationamentul acestor modificari este urmatorul: valorile elementelor cuprinse in situatiile financiare sunt distorsionate datorita aplicarii tehnicilor de contabilitate creativa si, prin urmare, valorile ratelor calculate pe baza acestora vor fi distorsionate.
Concret, aceste distorsionari ale situatiilor financiare intocmite si prezentate de intreprindere constau in:
Majorarea sau diminuarea cheltuielilor.
Se poate realiza deoarece spre exemplu, pentru anumite active normele contabile precizeaza numai numarul de ani maxim admis pentru amortizare. Se lasa astfel intreprinderii posibilitatea de a alege o durata mai mare sau mai mica pentru amortizare permitand modificarea rezultatului in functie de interes. De asemenea cheltuielile cu provizioanele pentru deprecierea activelor pot afecta valoarea neta a acestora.
Majorarea sau diminuarea veniturilor
Se refera la faptul ca in anumite cazuri se poate grabi sau incetini recunoasterea veniturilor prin aplicarea principiului prudentei sau a principiului conectarii cheltuielilor la venituri.
Majorarea sau diminuarea activelor
Este posibila majorarea sau diminuarea valorii nete a activelor datorita flexibilitatii in alegerea numarului de ani pentru amortizare si in stabilirea provizioanelor pentru depreciere. De asemenea, in functie de metoda aleasa pentru evaluarea la iesire, valoarea stocurilor poate fi diferita ceea ce va afecta indicatorii calculati.
Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor
Prin modificarea veniturilor si a cheltuielilor se genereaza modificarea rezultatului si implicit a rezervelor. Se distorsioneaza astfel marimea fondurilor proprietarilor si a ratelor calculate pe baza acestora.
Reclasificarea activelor sau datoriilor
Titlurile trebuie, potrivit normelor contabile, inscrise in activele curente sau necurente in functie de intentia intreprinderii ceea ce va afecta evident ratele calculate.
Manipularea informatiilor prezentate in anexa
In functie de interes, intreprinderea are posibilitatea de a prezenta in anexa informatii mai detaliate sau mai succinte referitoare la anumite elemente si tranzactii ceea ce va afecta deciziile utilizatorilor externi.
Modul de prezentare a informatiilor
Alegerea unei scale orizontale sau verticale intr-un tabel poate modifica impresia utilizatorilor despre datele structurate in acesta.
Din cele prezentate se desprinde ideea conform careia contabilitatea creativa, distorsioneaza imaginea reala a intreprinderii profitand de bresele existente in normele contabile. Desi exista o diferenta clara intre contabilitate creativa si incalcarea deliberata a normelor, ambele fenomene apar in conditii de dificultate financiara a intreprinderii si au la baza intentia de a insela.
Motivele pentru care managerii, aflati sub presiune financiara, apeleaza la tehnicile de contabilitate creativa sunt multiple, depind de fiecare situatie in parte si din acest motiv sunt practic imposibil de enumerat. Iata insa, cateva exemple de situatii in care se pot gasi managerii si care ii pot detemina pe acestia sa apeleze la contabilitatea creativa.
Majorarea pierderii existente: este situatia in care in anul in care intreprinderea realizeaza pierdere managerii majoreaza pierderea respectiva prin includerea tuturor pierderilor viitoare probabile, ceea ce permite prezentarea unor castiguri ridicate in anii urmatori. Situatia poate parea bizara deoarece din punct de vedere economic am putea fi tentati sa amanam o pierdere cat mai mult posibil si sa recunoastem un castig cat mai repede. Totusi, studiile empirice au demonstrat ca subiectii sunt pregatiti sa plateasca mai mult pentru evitarea unui eveniment neplacut in viitorul indepartat decat pentru evitarea aceluiasi eveniment in viitorul apropiat si sa aleaga amanarea consumului adica sa plateasca pentru a savura consumul viitor.
Restrictiile impuse de anumite contracte: se refera la faptul ca anumitor contracte de imprumut le pot fi atasate restrictii in ceea ce priveste totalul sumelor imprumutate. Acest total este, de obicei, un multiplu al capitalului social si al rezervelor. Prin urmare in cazul in care imprumuturile intreprinderii sunt aproape de limita pemisa managerii pot fi tentati sa aleaga acele metode contqabile care le permit majorarea rezultatului si implicit a rezervelor sau sa apeleze la tehnici de finantare “in afara bilantului”.
Afacere remunerata pe baza unei cote de profit: in cazul in care remunerarea unei intreprinderi de catre o alta se face pe baza unei cote din profit intreprinderea care plateste ar putea fi tentata sa aleaga acele metode contabile care sa ii permita diminuarea rezultatului sau. Solutia in acest caz o constituie stabilirea unei sume fixe care sa nu depinda de marimea profitului realizat.
Modalitatea de remunerare a managerilor: s-a observat ca in cazul in care remuneratiile managerilor sunt calculate pe seama rezultatului contabil, managerii pot fi tentati sa utilizeze contabilitatea creativa in scopul netezirii acestuia in functie de interesul propriu. Astfel, excedentul de rezultat care nu produce o remuneratie suplimentara, va fi utilizat pentru cresterea bonusurilor viitoare.
Volatilitatea reala a rezultatelor: se refera la cazul intreprinderilor cotate la bursa care evita sa pubilice rezultate volatile, cu scaderi si cresteri mari, preferand o crestere usoara dar sigura a acestora, de la un an la altul. Si aceasta deoarece investitorii prefera, in locul variatiei reale a rezultatelor, iluzia unei cresteri. Pentru a crea aceasta iluzie intreprinderea va incerca, folosindu-se de tehnicile contabilitatii creative, aducerea rezultatului real la nivelul asteptat de investitori. Nivelul asteptat al rezultatului depinde de nivelul rezultatului din anii precedenti, deoarece se stie ca este mai usor sa ne imaginam ca in viitor vor avea loc evenimente care au avut loc si in trecut. Asadar, pentru a spori increderea investitorilor, intreprinderile cotate vor apela la contabiliatea creativa in scopul netezirii rezultatului lor real.
Incapacitatea costului istoric de a-si proba relevanta in conditii de inflatie: in mod concret aceasta incapacitate se traduce printr-o subevaluare a activelor prezentate in bilant. In aceste conditii exista manageri care considera ca, pentru a compensa diferenta intre valoarea actuala si valoarea in costuri istorice, o parte din datorii ar trebui ascunsa. Altfel spus, prezentarea activelor la valoarea lor actuala ar stimula mai putin managerii la utilizarea contabiliatii creative in scopul ascunderii unei parti din datorii. Dar, se stie ca valoarea actuala este o marime extrem de subiectiva. Una dintre formele de manifestare a valorii actuale este valoarea neta de realizare adica diferenta dintre incasarile viitoare din vanzarea unui bun, daca acesta ar fi supus vanzarii, si cheltuielile presupuse de vanzare. Evident detreminarea valorii nete de realizare este dificila in conditiile in care nu se realizezaza vanzarea efectiva deoarece fiecare poate sa aiba punctul sau de vedere. In plus, de fiecare data cand intreprinderea doreste sa calculeze beneficiul ea va trebui sa atribuie un pret de vanzare fiecarui activ pe care il detine ceea ce implica pe langa subiectivitate si timp. Asadar modalitatea de prezentare a activelor al valoarea actuala poate genera la randul sau cai de manipulare a pozitiei financiare si a performantelor intreprinderii.
Cap. 3.2. Contabilitatea creativa in domeniul leasingului
Posibilitatile de utilizare a contabilitatii creative in domeniul leasingului privesc trei situatii distincte:
testul de 90% pentru incadrarea tranzactiei in categoria leasingului financiar sau a leasingului operational
Pentru a decide daca un contract de leasing trebuie inclus in categoria leasingului financiar sau a leasingului operational se aplica cel mai frecvent, testul urmator: daca valoarea actualizata a platilor minimale este egala sau mai mare decat valoarea justa (in viziune internationala) si egala sau mai mare decat 90% din valoarea justa (in viziune britanica si americana – de aici si numele testului) atunci contractul este considerat leasing financiar. In caz contrar se verifica si celelalte conditii pentru incadrarea unui contract in categoria leasingului financiar si daca nici acestea nu sunt adevarate atunci contractul este inclus in categoria leasingului operational.
In aceste conditii trebuie studiate urmatoarele aspecte:
Pentru determinarea ratei implicite a contractului de leasing se foloseste ecuatia :
unde n = numarul total de redevente
t = ia succesiv valorile lui n
Pentru determinarea valorii actualizate a platilor minimale (notata v.a.p.m.) se foloseste formula:
Se observa ca actualizarea platilor minimale se face la rata implicita a contractului de leasing, rata care se detemina din prima ecuatie si depinde de valoarea reziduala negarantata.
Valoarea reziduala negarantata este estimata si prin urmare o estimare mai optimista a ei poate fi suficienta pentru ca respectivul contract sa nu treaca testul de 90%. Se evita astfel inregistrarea unei datorii in bilantul locatarului.
finantarea in afara bilantului
Pentru a demonstra ca locatia-exploatarea este o tehnica de finantare in afara bilantului se poate analiza urmatorul exemplu:
O societate a semnat un contract de inchiriere a unui automobil in urmatoarele conditii:
– durata contractului: 3 ani
– redevente anuale platibile in avans: 5.000 lei
– valoarea justa a automobilului: 20.000 lei
La sfarsitul perioadei de inchiriere automobilul va fi returnat locatorului, dar locatarul are posibilitatea cumpararii acestuia la pretul pietei.
Nu sunt prevazute clauze de reziliere.
Pentru a decide daca contractul trebuie incadrat in categoria leasingului financiar sau a leasingului operational este necesar sa se aprecieze gradul in care riscurile si avantajele utilizarii automobilului au fost transferate locatarului. In acest scop se vor analiza urmatoarele aspecte:
Locatarul are dreptul sa achizitioneze automobilul la sfarsitul perioadei de inchiriere la pretul pietei (deci nu la un pret suficient de mic in raport cu valoarea sa justa). Daca automobilul va fi in stare buna, pretul lui va fi mare si este putin probabil ca locatorul sa exercite optiunea de cumparare. Aceasta clauza sugereaza ca locatia trebuie incadrata in categoria leasing operational.
Experienta arata ca un automobil are o durata de viata economica mai mare de 3 ani deci perioada de leasing nu acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a automobilului. Si aceasta clauza sugereaza ca locatia trebuie incadrata in categoria leasing operational.
Desi nu s-au oferit informatii privind rata implicita a contractului este posibila aplicarea testului de 90% prezentat mai sus, astfel:
platile minimale inainte de actualizare = 5.000 lei * 3 ani =15.000
ceea ce reprezinta doar 75% din valoarea justa de 20.000 lei.
Actualizarea platilor minimale va reduce si mai mult ponderea lor in valoarea justa.
Aceasta clauza reprezinta argumentul cel mai evident pentru a incadra contractul in categoria leasing operational.
Observatie: Se cunoaste faptul ca tratamentul contabil actual al contractelor de leasing operational are ca efect deformarea unor indicatori calculati pe seama bilantului. Aceast neajuns este rezulatul faptului ca, desi locatarul controleaza bunul, beneficiaza de toate avantajele utilizarii lui si suporta toate riscurile legate de acesta, el nu inregistreaza bunul in bilantul sau. In plus, datoriile locatarului sunt subevaluate.
In exemplul de mai sus, se poate observa ca, la sfarsitul primului an de leasing, locatarul nu prezinta in bilantul sau nici automobilul, nici obligatia privind redeventele viitoare la nivelul sumei de 10.000 lei. Totusi, obligatia este actuala, provine din operatii trecute si achitarea ei va avea ca efect iesirea de resurse generatoare de avantaje economice viitoare.
Aceste sunt motivele pentru care locatarul ar putea fi tentat sa interpreteze clauzele unui contract de leasing intr-o maniera care sa ii permita incadrarea lui in categoria leasing operational.
operatiile de lease-back
Operatia de lease-back consta in vanzarea unui activ si preluarea imediata a acestuia in leasing. Evident, prin aceasta operatie situatia reala a intreprinderii nu se modifica, ea utilizandin continuare activul. Operatia permite insa constatarea la rezultate in anul vanzarii a unui plus de valoare care in realitate va fi neutralizat de chiriile viitoare. In plus daca bunul este imediat preluat in leasing operational se evita constatarea unei datorii si, in consecinta, majorarea ratei indatorarii.
Pentru a demonstra aceste afirmatii se pot compara consecintele operatiei de lease- back asupra rezultatului cu consecintele recurgerii la un imprumut garantat prin imobilizarea respectiva. Exemplul urmator este edificator.
O societate se afla in dificultate financiara. Pentru a face fata acestei situatii ea poate apela la una dintre urmatoarele variante:
Recurge la un imprumut bancar pe in urmatoarele conditii:
durata imprumutului: 3 ani
suma imprumutata: 4.500 lei
imprumutul este garantat cu un mijloc fix cu valoare contabila de 6.000 lei si amortizare calculata de 1.500 lei
rambursarea imprumutului se face prin metoda anuitatilor constante, rata anuala a dobanzii folosita fiind de 10%.
Anuitatea constanta se determina pe baza formulei:
Rambursarea imprumutului si plata anuitatilor se face conform tabelului urmator:
Pentru a furniza informatiile necesare analizei trebuie studiate incidentele operatiei de imprumut asupra contului de profit si pierdere si asupra bilantului in cei trei ani. Contul de profit si pierdere pe cei trei ani de imprumut, fara luarea in calcul a incidentelor fiscale, se prezinta astfel:
Observatii:
Operatia de imprumut afecteaza rezultatul financiar pe care il diminueaza cu valoarea dobanzii platite.
Rezultatul din exploatare nu este afectat de operatia de imprumut, el fiind calculat pe baza altor operatii realizate de intreprindere.
Bilantul pe cei trei ani de imprumut, fara luarea in calcul a incidentelor fiscale, se prezinta astfel:
Observatii:
Activul bilantului nu este afectat de operatia de imprumut.
Pasivul bilantului contine rezultatul curent (afectat de operatia de imprumut deoarece contine rezultatul financiar) si imprumuturile bancare primite.
Realizeaza o operatie de lease-back in urmatoarele conditii:
pret de vanzare : 9 000 lei
valoare contabila: 6 000 lei si amortizare calculata 1 500 lei
durata contractului: 3 ani
chiria anuala: 2 309,52 lei
natura contractului: leasing operational
Si in acest caz pentru a furniza informatiile necesare analizei trebuie studiate incidentele operatiei de lease-back asupra contului de profit si pierdere si asupra bilantului in cei trei ani.
Contul de profit si pierdere pe cei trei ani, fara luarea in calcul a incidentelor fiscale, se prezinta astfel:
Observatii:
In primul an, societatea inregistreaza veniturile din vanzarea bunului la nivelul pretului de vanzare de 9 000 lei si cheltuielile cu vanzarea la nivelul valorii contabile de 4500 lei. Desi, in viziunea normelor internationale veniturile si cheltuielile ocazionate de vanzarea imobilizarilor reprezinta elemente ordinare in exemplul nostru ele au o marime putin semnifiicativa motiv pentru care vor fi incluse in categoria “alte venituri din exploatare” respectiv “alte cheltuieli din exploatare”. Tot in acest an inregistreaza cheltuiala cu chiria in suma de 2 309,52 lei.
In fiecare din urmatorii doi ani societatea va inregistra numai cheltuiala cu chiria in suma de 2 309,52 lei.
Bilantul pe cei trei ani, fara luarea in calcul a incidentelor fiscale, se prezinta astfel:
Observatii:
Activul bilantului este afectat de operatia de lease-back in sensul ca nu mai contine imobilizarile vandute.
Pasivul bilantului este afectat de operatia de lease-back prin intermediul rezultatului curent.
Concluzii referitoare avantajele si dezavantajele celor doua modalitati de finantare:
In cazul finantarii prin imprumut in fiecare dintre cei trei ani in contul de profit si pierdere rezultatul a fost diminuat cu valoarea dobanzilor platite si a cheltuielii cu amortizarea inregistrate. In activul bilantului valoarea contabila a imobilizarilor se diminueaza iar in pasivul bilantului este apare datoria pe termen lung legata de imprumuturile bancare primite si este inregistrat rezultatul curent.
In cazul finantarii prin lease-back in contul de profit si pierdere in primul rezultatul a fost crescut cu veniturile din vanzarea bunului si diminuat cu cheltuielile cu vanzarea si cu cheltuielile cu chiria iar in anii urmatori el a fost diminuat cu cheltuielile cu chiria. Asadar, in primul an operatia de lease-back a condus la o crestere a rezultatului iar in urmatorii doi la o scadere a acestuia. Din activul bilantului dispare imobilizarea vanduta iar in pasiv este inregistrat rezultatul curent.
Se observa ca daca societatea are ca scop o crestere a rezultatului sau intr-un an, (fara sa tina cont de consecintele asupra rezultatelor celorlalti ani), o modalitate tentanta este apelarea la lease-back. Desi tentanta, aceasta nu este recomandata deoarece creste in mod artificial rezultatul din anul vanzarii si diminueaza rezultatele anilor urmatori.
Asa cum se poate observa din tabelul urmator si consecintele celor doua modalitati de finantare asupra ratei indatorarii (calculata ca raport intre total datorii si capitaluri proprii) ar putea spori atractivitatea apelarii la lease-back.
Pentru a limita “impodobirea” situatiilor financiare, prin apelarea la operatii de lease-back, norma IAS 17 a stabilit ca modul de contabilizare depinde de natura contractului de leasing, astfel:
In cazul leasingului financiar, plusul (minusul) de valoare degajat de operatia de vanzare nu trebuie considerat un beneficiu (o pierdere) al (a) exercitiului in care are loc vanzarea ci trebuie etalat pe toata durata contractului.
Exemplu
O societate a semnat un contract de lease-back pentru un utilaj in urmatoarele conditii:
– pret de vanzare: 30.000 lei
– durata contractului: 4 ani
– chiria trimestriala: 2 298 lei
– la sfarsitul perioadei de leasing societatea va redeveni proprietara bunului
– la data vanzarii bunul avea o valoare contabila neta de 24 000 lei
Se constata un plus de valoare egal cu 30.000 lei – 24.000 lei = 6 000 lei.
Conform regulii enuntate mai sus plusul de valoare degajat de operatia de vanzare nu trebuie contabilizat.
La data semnarii contractului se va inregistra numai o datorie egala cu valoarea disponibilului incasat astfel:
Conturi curente la banci = Angajamente din contracte 30.000
de leasing financiar
Deoarece solutia de contabilizare conduce la cresterea ratei indatorarii, societatea va fi tentata sa prevada in contract clauze care sa ii permita incadrarea acestuia in categoria leasingului operational.
In cazul leasingului operational, contabilizarea depinde de marimea pretului de vanzare si de marimea redeventelor. Astfel, in conditiile in care:
A. pretul de vanzare si redeventele au fost stabilite la valoarea justa, rezultatul din cesiune este recunoscut integral in exercitiul vanzarii.
B. pretul de vanzare este inferior valorii juste, rezultatul din cesiune este recunoscut in exercitiul vanzarii, cu exceptia situatiei in care este vorba despre o pierdere care va fi compensata in viitor de redevente inferioare pretului pietei.
pretul de vanzare este superior valorii juste, rezultatul provenit dintr-un pret de vanzare excesiv se etaleaza pe durata contractului.
Exemplu
O societate a semnat un contract de lease-back pentru o cladire in urmatoarele conditii:
– valoare contabila: 4 000 lei
– amortizare calculata pana la momentul vanzarii: 1 400 lei
– durata contractului: 4 ani
A. pretul de vanzare corespunde valorii juste si chiriile corespund valorii juste
– pretul de vanzare = valoarea justa = 6 000 lei
Rezultatul din cesiune (profit) = 6 000 – 2 600 = 3 400 si se recunoaste integral in exercitiul vanzarii.
7 400 % = % 7 400
6 000 Conturi curente la banci Cladiri 4 000
1 400 Amortizarea cladirilor Profit din vanzare 3 400
B1. pretul de vanzare este inferior valorii juste
– pretul de vanzare = 6 000 lei
– valoarea justa = 6 500 lei
Rezultatul din cesiune (profit) = 6 000 – 2 600 = 3 400 si se recunoaste integral in exercitiul vanzarii.
7 400 % = % 7 400
6 000 Conturi curente la banci Cladiri 4 000
1 400 Amortizarea cladirilor Profit din vanzare 3 400
B2. pretul de vanzare este inferior valorii juste si chiriile corespund valorii juste
– pretul de vanzare = 2 000 lei
– valoarea justa = 3 000 lei
Rezultatul din cesiune (pierdere) = 2 000 – 2 600 = -600 si se recunoaste integral in exercitiul vanzarii.
% = Cladiri 4 000 Conturi curente la banci 2 000 Amortizarea cladirilor 1 400 Pierdere din vanzare 600
B3. pretul de vanzare este inferior valorii juste si chiriile sunt inferioare valorii juste
– pretul de vanzare = 2 000 lei
– valoarea justa = 3 000 lei
Rezultatul din cesiune (pierdere) = 2 000 – 2 600 = -600 si se etaleaza pe durata contractului de inchiriere ceea ce inseamna ca fiecarui an ii va corespunde suma de 1 500 lei.
% = Cladiri 4 000 Conturi curente la banci 2 000 Amortizarea cladirilor 1 400 Cheltuieli in avans 600
Cheltuieli cu redevente = Cheltuieli in avans 150
C. pretul de vanzare este superior valorii juste
– pretul de vanzare = 6 000 lei
– valoarea justa = 5 000 lei
Rezultatul din cesiune corespunzator pretului de vanzare efectiv (profit) =
6 000 – 2 600 = 3 400
Rezultatul din cesiune corespunzator valorii juste (profit) =
5 000 – 2 600 = 2 400
Diferenta = Rezultatul din cesiune corespunzator pretului de vanzare efectiv – Rezultatul din cesiune corespunzator valorii juste = 3 400 – 2 400 = 1 000
Aceasta diferenta se etaleaza pe durata contractului de inchiriere ceea ce inseamna ca fiecarui an ii va corespunde suma de 250 lei.
7 400 % = % 7 400
6 000 Conturi curente la banci Cladiri 4 000
1 400 Amortizarea cladirilor Profit din vanzare 2 400
Venituri in avans 1 000
Venituri in avans = Venituri din redevente 250
In aparenta, aceste prevederi ale normei IAS 17 reduc posibilitatile de ameliorare a rezultatului prin apelarea la operatii de lease-back in varianta leasing operational. In realitate insa, raportarea la valoarea justa creeaza posibilitati de modelare a rezultatului. In finctie de interesul privind recunoasterea imediata sau amanarea recunoasterii unui profit sau a unei pierderi, intreprinderea poate sa aiba o atitudine mai optimista sau mai pesimista in estimarea valorii juste.
In practica exista cazuri in care apelarea la finantarea prin operatii de lease-back rezulta dintr-o buna gestiune a societatii dar si cazuri in care rezulta dintr-o dorinta a societatii de a degaja un rezultat artificial. Delimitarea intre aceste doua situatii este cu atat mai dificila cu cat anexa nu precizeaza care este natura locatiilor, nu descompune vanzarile de imobilizari in “vanzari normale” si “vanzari lease-back” si nici nu furnizeza informatii privind valoarea justa a preturilor de vanzare si a redeventelor.
Cap. 3.3. Sugestii in scopul limitarii utilizarii contabilitatii creative
Operatiile specifice contabilitatii creative nu presupun o incalcare a legii de catre cei care le realizeaza. Punctele nevralgice apar insa in legatura cu traducerea contabila a acestor operatii care pune in discutie credibilitatea contabilitatii ca instrument de reprezentare coerenta si obiectiva situatiei unei intreprinderi. ”Sa insemne aceasta ca mingea este aruncata in terenul profesionistilor contabili? Sunt ei vinovati pentru artificiile care permit intreprinderii sa-si amelioreze, aparent, performantele? De ce maniera ar trebui sa actioneze ei pentru ca, in viitor, conturile anuale sa nu mai induca in eroare utilizatorii externi de informatii financiar-contabile?”.
De-a lungul timpului s-au sugerat mai multe posibilitati de a lupta impotriva contabilitatii creative si a efectelor sale nocive. Una dintre modalitatile de inlaturare a contabilitatii creative s-a presupus a fi legata de elaborarea unui cadru conceptual care sa stabileasca criterii de recunoastere a activelor, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor si a celorlalte elemente cuprinse in situatiile financiare. Experienta tarilor anglo-saxone care au deja un astfel de cadru conceptual a demonstrat insa ca, si in aceste conditii, societatile pot sa-si ascunda problemele facand distinctie intre tranzactiile “clare” si tranzactiile “complexe”. Un exemplu de tranzactie complexa o reprezinta vanzarea unui activ, la sfarsitul exercitiului, daca aceasta vanzare este urmata de un angajament de rascumparare a activului in exercitiul urmator. Pentru a clarifica dificultatile referitoare la tranzactiile complexe s-a recomandat identificarea efectelor comerciale ale acestora. Identificarea presupune stabilirea modului in care tranzactia complexa afecteaza activele si datoriile societatii. In legatura cu activele trebuie observat daca tranzactia afecteaza controlul companiei asupra beneficiilor viitoare. In legatura cu datoriile trebuie observat in ce masura tranzactia presupune o diminuare de beneficii viitoare sub forma transferului de active. Mai mult, pentru o cat mai buna intelegere a acestor efecte de catre utilizatorii situatiilor financiare este necesara divulgarea de informatii suplimentare. Structura si volumul acestor informatii suplimentare nu pot fi insa normalizate deoarece difera de la o intreprindere la alta, de la o tranzactie la alta. Solutia propusa in acest caz este de a cere intreprinderilor sa divulge orice informatie care ajuta la obtinerea unei imagini fidele. Dar nici aceasta solutie nu genereaza o rezolvare sigura deoarece imaginea fidela este un ideal, care, evident, nu poate fi atins.
De asemenea, s-a abordat problema comportamentului utilizatorilor externi, pornindu-se de la premisa ca practicile de contabilitate creativa vor disparea o data cu disparitia cauzelor care le-au generat. In acest sens, s-a propus reducerea importantei acordate rezultatului contabil si aprecierea calitatii acestuia prin intermediul fluxurilor de trezorerie. Deci, se porneste de la premisa ca un scepticism al utilizatorilor fata de informatiile contabile are ca efect scaderea tentatiei managerilor in legatura cu utilizarea tehnicilor de contabilitate creativa. Infiintarea unui organism competent care pentru arbitraj si interpretare si stabilirea unor sanctiuni severe constituie in opinia unora dintre specialisti o cale de limitare a utilizarii tehnicilor de manipulare a informatiilor financiar-contabile. Scopul sau ar trebui sa fie supravegherea situatiilor financiare ale tuturor societatilor. Actiunea organismului ar trebui corelata si cu actiuni de aceeasi natura intreprinse de auditori. Propunerea genereaza insa o serie de intrebari si reflectii in ceea ce priveste natura raporturilor auditori-manageri.
Elaborarea unor norme detaliate care sa nu lase loc de interpretare s-a sugerat, de asemenea, in privinta rezolvarii problemei contabilitatii creative. Insa, practica a demonstrat ca, cu cat procedura de rezolvare a unei probleme este mai amanuntit explicata, cu atat se pot crea scheme mai clare de ocolire a acesteia.
Sugestii pentru limitarea posibilitatilor de utilizare a contabilitatii creative in scopul “impodobirii artificiale” a situatiilor financiare prezentate de societatati utilizatorilor sunt multiple. Totusi, asa cum s-a aratat, fiecare sugestie are punctele sale slabe, care lasa loc de actiune tehnicilor de manipulare a informatilor financiar-contabile. Practica a demonstrat ca, de fiecare data cand apare o noua reglementare, societatile gasesc o cale sa ii minimizeze impactul. “Ca urmare, misiunea normalizatorilor si profesionistilor contabili nu este una simpla: imaginatiei trebuie sa i se raspunda cu imaginatie.”
=== cap.1 ===
CUPRINS
Capitolul 1 LEASINGUL. CONTINUT JURIDIC SI ECONOMIC
Capitolul 1.1. Scurt istoric
Capitolul 1.2. Continutul economic al operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.1. Analiza conceptului de leasing din punct de vedere economic
Capitolul 1.2.2. Formele contractelor de leasing
Capitolul 1.2.3. Participantii si etapele derularii operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.4. Clasificarea operatiunilor de leasing
Capitolul 1.2.5. Trasaturile contractului de leasing din punct de vedere economic
Capitolul 1.2.6 Criterii utilizate in luarea deciziei de finantare prin leasing
Capitolul 1.3. Natura juridica a operatiunilor de leasing
Capitolul 1.3.1 Analiza conceptului de leasing din punct de vedere juridic
Capitolul 1.3.2 Trasaturile contractului de leasing din punct de vedere juridic
Capitolul 2 CONTRACTELE DE LEASING IN VIZIUNEA CONTABILA INTERNATIONALA
Capitolul 2.1. Sfera de aplicare si delimitarea contractelor de leasing
Capitolul 2.2. Definirea principalelor concepte utilizate de norma IAS 17
Capitolul 2.3. Conceptia economica si conceptia juridica in tratarea contractelor de leasing financiar
Capitolul 2.4. Studiu de caz privind leasingul financiar
Capitolul 2.5. Studiu de caz privind leasingul operational
Capitolul 3 CONTRACTELE DE LEASING – SURSA DE CONTABILITATE CREATIVA
Capitolul 3.1. Definirea conceptului de contabilitate creativa, identificarea imprejurarilor care permit dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativa, a efectelor si a motivelor aparitiei sale
Capitolul 3.2. Contabilitatea creativa in domeniul leasingului
Capitolul 3.3. Sugestii in scopul limitarii utilizarii contabilitatii creative
Capitolul 1
LEASINGUL.
CONTINUT JURIDIC SI ECONOMIC
Cap. 1.1. Scurt istoric
Leasingul este din toate punctele de vedere un produs al economiei de piata mondiale. Acesta isi are punctul de plecare inca din anii ’70 ai secolului al XIX-lea cand in Statele Unite ale Americii operatiunile de inchiriere si de arendare din sfera bunurilor de consum si a celor imobiliare s-au extins si asupra bunurilor de investitii industriale.
In acest context, mari firme internationale din Statele Unite ale Americii au fost preocupate de folosirea unor metode noi de finantare, fata de cele asa-zise clasice, care sa asigure o evolutie ascendenta in ceea ce priveste desfacerea produselor fabricate si reducerea stocurilor de produse finite existente in stoc.
In general, sistemul de desfacere a produselor a fost extins si asupra posibilitatior de preluare a obiectelor prin contract de inchiriere pe o perioada determinata. Fara aceste posibilitati de inchiriere si punere in functiune a obiectelor, pentru utilizatorii bunurilor ale caror fonduri proprii erau insuficiente ar fi fost imposibila procurarea acestora din cauza lipsei altor surse de finantare.
Istoria leasingului in tara noastra este de data relativ scurta, primele societati de leasing luand fiinta in anul 1993.
Literatura de specialitate considera ca afacerile de leasing, prin ofertele lor de finantari prin inchirieri de durata medie si lunga, au acoperit un gol insemnat care s-a creat in acea perioada din cauza diferentei dintre tendintele de dezvoltare industriala si posibilitatile reale de finantare din capitalul propriu pus la dispozitie.
Pe plan mondial cota de leasing (proportia afacerilor de leasing fata de volumul total al investitiilor de echipare a economiei) a crescut in ultimii 30 de ani intr-un ritm considerabil. In perioada actuala aceasta cota atinge in Statele Unite ale Americii circa 20% iar in tarile vest-europene aproximativ 10%. In mod practic acesta insemna, de exemplu, ca in Germania fiecare al zecelea bun, care reprezinta o utilitate economica, este procurat prin procedeul de leasing. In plus, numarul si cifra de afaceri a societatilor de leasing este in permanenta crestere iar obiectele de leasing cu ponderea cea mai mare sunt reprezentate de bunuri mobile cum ar fi masini de birou, aparatura electronica de prelucrare a datelor, masini industriale, utilaje de transport, instalatii de depozitare dar si de bunuri imobile cum ar fi cladirile pentru birouri, constructii pentru magazine, hale de depozitare, hale de montaj.
In afara de cresterea cantitativa a afacerilor de leasing s-a creat o pluralitate de forme de leasing practicate in prezent in aproape toate statele acestui mapamond. Se constata ca forma de finantare prin leasing creaza o alternativa insemnata fata de inchirierea bunurilor mobile si imobile.
In privinta prestarilor de servicii s-a creat o notiune complexa si moderna denumita “servicii totale” (in limba engleza “full service”). Contractele de leasing cu servicii totale largesc sfera de cuprindere, reprezentand o conceptie noua in istoria afacerilor de leasing. Acest tip de contracte se regasesc in special in proiectele din domeniul leasingului de automobile dar si in domeniul leasingului de bunuri imobile, unde se deschid tot mai multe campuri de afaceri care sunt dependente, de exemplu, constructii de obiecte de leasing.
Pentru atingerea unui nivel calitativ ridicat in ceea ce priveste efectuarea serviciilor complementare societatile de leasing coopereaza cu intreprinderi specializate in domeniul respectiv sau isi organizeaza sectii corespunzatoare pentru aceste activitati. Prin organizarea si realizarea acestor servicii pun clientul in situatia de a-si concentra activitatea spre serviciile sale principale de baza.
Semnificatia economica si sociala a fiecareia dintre aceste noi activitati este extrem de valoroasa si contribuie in mod substantial la evolutia calitativa a economiei mondiale.
1.2. Continutul economic al operatiunilor de leasing
1.2.1. Analiza conceptului de leasing din punct de vedere economic
Nu exista o definitie unanim acceptata in literatura si practica economica pentru notiunea de leasing. Incercarile realizate in acest sens au esuat, in principal, datorita complexitatii formelor de afaceri care se deruleaza sub aceasta denumire. Totusi, in scopul intelegerii acestei notiuni din ce in ce mai utilizate in viata sociala contemporana, este necesara studierea aspectelor economice si juridice specifice.
Termenul de leasing provine din cuvantul englezesc “lease”, care intr-o traducere mai simplista inseamna “inchiriere, arendare”. Dar, in economia actuala, lesingul este mai mult decat o inchiriere, situandu-se undeva la granita dintre operatiunea de inchiriere si operatiunea de cumparare.
In tara noastra leasingul este definit de Ordonanta nr. 51/28.08.1997 ca fiind “operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.”
Obiectul operatiunilor de leasing pot fi bunurile imobile, bunurile mobile de folosinta indelungata aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.
Bunurile imobile se pot defini in relatie cu caracteristicile acestora si anume: legatura directa de un amplasament, stabilitatea, durabilitatea, spatiu inchis contra influentelor atmosferice, conditii de protectie pentru persoanele care se afla in spatiile lor. Exemple de astfel de bunuri sunt cladirile de birou si administrative, constructiile pentru magazine, halele de montaj, halele pentru depozitare.
Bunurile mobile de folosinta indelungata aflate in circuitul civil sunt considerate acele bunuri care din punct de vedere al incadrarii juridice sunt imobiliare si din punct de vedere fiscal sunt supuse prevederilor specifice leasingului de bunuri mobile. Exemple de astfel de bunuri sunt masinile si instalatiile de la centralele electrice, masinile si instalatiile de la statiile de epurare.
1.2.2. Formele contractelor de leasing
Leasingul imbraca in prezent doua forme de baza:
a) leasing financiar (locatie-finantare)
b) leasing operational (locatie-exploatare)
a) Leasingul financiar este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:
– riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing.
– partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului.
– utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata.
– perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat.
b) Leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre cale patru conditii de mai sus.
Valoarea totala reprezinta suma ratelor de leasing si a valorii reziduale.
Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator.
Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie.
Rata de leasing reprezinta:
– in cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata.
– in cazul leasingului operational, cota de amortizare a bunului si un beneficiu stabilit de partile contractante.
1.2.3. Participantii si etapele derularii operatiunilor de leasing
Furnizorul: poate fi producatorul bunului sau o societate care l-a achizitionat de la producator.
Finantatorul: poate fi o companie financiara, un holding, o banca de investitii sau comerciala, o societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar furnizorul. Sunt situatii in care acesta atrage si alte companii la finantarea operatiunii daca valoarea bunului este ridicata (in cazul avioanelor sau a instalatiilor complexe).
Utilizatorul: de regula, este unic. Doar in anumite situatii, stipulate prin contract, este posibila exploatarea bunului in asociere cu alt utilizator.
Societatea de asigurare: este cea care incheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului, emite polita de asigurare, achita contravaloarea politei in caz de necesitate.
Operatiunea de leasing este declansata, de regula, de utilizator. Acesta, in functie de optiunea sa de dotare cu un anumit echipament, va prospecta piata, va soliciata oferte de la producatori si va selecta cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere al raportului performante-pret de livrare. Daca oferta nu va cuprinde detalii relative la conditiile de livrare, instalare, garantie si service post-garantie, utilizatorul va solicita direct de la ofertanti aceste informatii. Acesta va emite cereri de oferte complete (scrisori de intentie) cerand astfel toate informatiile necesare selectarii celei mai bune oferte.
Dupa alegerea unei variante de dotare este posibil ca utilizatorul sa-l contacteze direct pe furnizor pentru a-i explica intentia sa de a achizitiona bunul in sistem leasing si a-i solicita un termen mai mare de valabilitate a ofertei (suficient pentru a gasi o societate de leasing dispusa sa-l finanteze).
In continuare, utilizatorul va aborda piata societatilor de leasing in vederea cunoasterii conditiilor de finantare oferite si a alegerii societatii cu conditiile cele mai avantajoase. In acest sens, el va emite cereri de inchiriere de echipamente catre anumite societati de leasing in care va specifica intentia sa de a lua in leasing bunul respectiv, destinatia si caracteristicile bunului, informatii despre furnizor, pretul de livrare, data estimata a livrarii. Cererea va fi insotita si de un dosar referitor la activitatea firmei utilizatorului si de un plan de afaceri. Dosarul va contine documente cum sunt balanta de verificare a ultimei luni calendaristice, bilantul contabil pe ultimii 2-3 ani, situatia patrimoniului, situatia creditelor si a angajamentelor de plata, fluxul de numerar previzionat pe durata leasingului.
Societatea de leasing va studia aceste documente obtinand astfel informatii despre bonitatea firmei (lichiditate, solvabilitate,etc) si fezabilitatea proiectului de finantare. Foarte importanta este evaluarea tuturor riscurilor ce pot apare in cazul acceptarii tranzactiei si a posibilitatilor de diminuare a efectelor lor. Dupa aceasta analiza riguroasa finantatorul va trimite utilizatorului acceptul sau de principiu sau refuzul.
In ipoteza acceptului de principiu al cererii de inchiriere, societatea de leasing pregateste contractarea bunului si inchirierea acestuia. In acest sens remite utilizatorului un proiect de contract (nu cel definitiv) care va cuprinde promisiunea unilaterala de vanzare a bunului la sfarsitul perioadei de leasing daca acesta isi va manifesta intentia de cumparare. Societatea de leasing va mandata utilizatorul sa negocieze cu furnizorul clauzele contractului de vanzare-cumparare a bunului referitoare la caracteristicile, livrarea, instalarea, garantarea si intretinera acestuia.
In urma negocierilor dintre utilizator si furnizor, acesta din urma va emite oferta ferma iar societatea de leasing va lansa catre el o comanda ferma care va fi suportul contractului dintre cele doua parti. Furnizorul va confirma primirea comenzii si eventual va solicita un acont.
Urmatorul pas il reprezinta elaborarea contractului de vanzare-cumparare dintre furnizor si societatea de leasing precum si a contractului de leasing dintre societatea de leasing si utilizator.
Furnizorul va emite factura, garantia, contractul de service catre finantator, care va efectua plata in conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se va efectua receptia de catre utilizator, eventual si finantator, confirmandu-se in procesul verbal de receptie indeplinirea de catre bun a conditiilor de calitate si a celorlalte conditii prevazute in contract.
In paralel, pe baza contractului de leasing incheiat intre locator si locatar, acesta din urma va efectua plata primei redevente.
Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau furtul bunului si pierderile datorate incapacitatii de plata a utilizatorului se va face o asigurare generala a tranzactiilor printr-un contract cu o societate specializata.
Pe perioada derularii contractului de leasing locatarul va efectua plata ratelor catre societatea de leasing, iar la final, poate opta pentru cumpararea bunului (caz in care va plati si pretul rezidual), pentru prelungirea contractului sau pentru restituirea bunului catre locator.
1.2.4. Clasificarea operatiunilor de leasing
I. In functie de durata inchirierii
a) leasing pe termen scurt (renting, hire): consta in inchirierea bunurilor pe o durata de cateva ore, zile sau luni mai multor utilizatori, in vederea amortizarii.
b) leasing pe termen mediu (equipment leasing): presupune amortizarea bunului prin inchirierea consecutiva a acestuia mai multor utilizatori pe termene scurte de 2-3 ani.
c) leasing pe termen lung (plant leasing):se practica frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru cladiri complet utilate , durata fiind de circa 20-30 de ani.
II. In functie de partile participante
a) leasing direct: este cazul in care furnizorul bunului joaca si rolul finantatorului.
b) leasing indirect: este cazul in care ca intermediar intre furnizor si utilizator intervine finantatorul.
III. In functie de ponderea ratelor in pretul de vanzare al bunului:
a) leasing operational (de mentenanta, tehnic, de exploatare): se deruleaza pe o perioada mai mica decat durata economica de viata estimata a echipamentului, presupune recuperarea in perioada de leasing doar a unei parti din bunul inchiriat iar locatorul asteapta sa recupereze toate costurile prin reinnoirea contractului sau prin inchirierea catre alti locatari.
b) leasing financiar (de capital): urmareste recuperarea integrala a valorii bunului in perioada contractului si obtinerea unui profit.
De regula, in acest caz, societatea de leasing nu alege, nu produce si nici nu livreaza, doar achizitioneaza bunul sau dreptul de proprietate si dreptul de folosinta de la furnizor. Bunul urmeaza a fi livrat utilizatorului direct de catre furnizor.
IV. Dupa modul de calcul al costurilor pe baza carora se calculeaza ratele de leasing:
a) leasing net: ratele se calculeaza numai pe baza pretului net de vanzare a bunului, chiria incluzand pretul folosintei.
b) leasing brut (in limba engleza “full service leasing”): ratele includ pe langa pretul folosintei si cheltuielile de asigurare, intretinere si reparatii ale bunului. Aceasta forma se utilizeaza frecvent la instalatiile complexe sau acolo unde se doreste cucerirea pietei.
1.2.5. Trasaturile contractului de leasing din punct de vedere economic
Leasingul este un instrument de finantare a carui evolutie cantitativa si calitativa din ultimii ani a fost determinata de beneficiile evidente pe care le ofera participantilor. Din acest motiv, analiza principalelor sale trasaturi se poate realiza in stransa legatura cu avantajele dar si cu dezavantajele pe care acesta le aduce partilor implicate.
Dintre beneficiile utilizatorului cele mai importante sunt:
leasingul nu imobilizeaza capitalul propriu al utilizatorului menajandu-i astfel lichiditatea; bunul este cumparat de catre societatea de leasing de la furnizor si pus la dispozitia utilizatorului contra unor redevente lunare; asadar, locatorul realizeaza lunar un efort financiar redus, resursele sale suplimentare, daca exista, pot fi folosite in alte proiecte de investitii sau, pur si simplu, pentru mentinerea unor lichiditati sporite.
leasingul se dovedeste o alternativa perfecta pentru obtinerea unor utilaje de o inalta complexitate si tehnicitate la care uzura morala are o pondere foarte mare permitand schimbarea operativa a unor utilaje depasite moral.
politica flexibila a societatilor de leasing in domeniul garantiilor; de regula, bunurile proprii ale utilizatorului raman libere deoarece obiectul leasingului va reprezenta garantia fata de locator.
marimea constanta a redeventelor faciliteaza programarea riguroasa a cheltuielilor utilizatorului.
locatorul poate oferi locatarului o serie de servicii legate de intretinerea obiectului de leasing.
rapiditatea procesului de aprobare a operatiunii.
operatiunea contabila aferenta leasingului operational presupune doar inregistrarea pe cheltuieli a redeventelor, ceea ce face ca pasivul bilantului utilizatorului sa nu se modifice si sa existe posibilitatea contractarii unor credite bancare.
posibilitatea de disponibilizare a capitalului financiar si de mobilizare a rezervelor latente prin procedeul “sale-and-lease-back”.
Avantajele finantatorului se concretizeaza in:
ca urmare a actiunii sale de cumparare a bunului de la furnizor si de punere a acestuia la dispozitia utilizatorului, locatorul isi asigura profit.
forma de incasare prin redevente constante ii asigura locatorului un venit sigur programat.
cu cat contractele de leasing oferite sunt mai avantajoase cu atat numarul contractelor incheiate se mareste si, implicit, profitul finantatorului se mareste.
Desi mai putin evidente beneficiile furnizorului sunt:
leasingul permite sporirea vanzarilor furnizorului deoarece atrage noi beneficiari care nu au puterea de a cumpara integral bunul respectiv si nici posibilitatea contractarii unui credit clasic.
leasingul are, de asemenea, ca efect cresterea vanzarilor prin promovarea si dezvoltarea exporturilor, furnizorul avand posibilitatea sa realizeze pe langa exportul traditional si pe cel in leasing.
operatiunea de leasing poate avea un rol promotional, in situatia in care echipamentul este mai intai inchiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul sau, care in situatia unui rezultat pozitiv il va achizitiona.
Ca oricare alt instrument de finantare, leasingul prezinta pentru participanti si dezavantaje care s-ar putea sintetiza astfel:
– leasingul este eficient doar in conditiile in care se poate exploata utilajul pe toata durata contractului de leasing; nefunctionarea acestuia pe intreaga perioada, datorata in principal lipsei comenzilor, aduce pierderi beneficiarului.
– in cazul in care locatarul ar putea obtine un credit bancar in conditii avantajoase atunci pentru aceasta costul leasingului este mai ridicat; situatia se datoreaza faptului ca majoritatea societatilor de leasing se imprumuta la randul lor de la banci pentru a putea achizitiona bunurile date in leasing; din acest motiv, ele vor include in redeventa (pe langa partea de rambursare a investitiei si dobanda proprie) si dobanda practicata de bancile la care se imprumuta.
– bunul care face obiectul contractului nu se afla in proprietatea locatorului, fapt ce impiedica vanzarea acestuia pe durata contractului de leasing iar subinchirierea poate fi realizata numai cu acordul locatorului.
– leasingul instraineaza numai folosinta, conservand proprietatea, deci bunurile furnizorului pot fi deteriorate prin utilizare necorespunzatoare, dupa prima inchiriere fiind posibil ca utilajul sa nu-si mai gaseasca alti utilizatori.
1.3. Natura juridica a operatiunilor de leasing
1.3.1. Analiza conceptului de leasing din punct de vedere juridic
“Leasingul s-a conturat mult mai clar ca o realitate economica decat ca o entitate juridica. …pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila.”
In tara noastra leasingul este definit de Ordonanta nr. 51/28.08.1997 ca fiind “operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing”. Prin aceasta definitie se precizeaza clar ca dreptul de folosinta a bunului apartine utilizatorului si se subintelege, in acelasi timp, ca dreptul de posesie nu revine acestuia.
De asemenea, Ordonanta precizeaza faptul ca “la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.” Din text se desprinde in mod evident dreptul locatarului de a opta si, in contrapartida, obligatia locatorului de a respecta aceasta optiune. Acest aspect este unul specific contractelor de leasing.
Legislatia face distinctie intre leasingul operational si leasingul financiar. Aceasta prezinta conditii a caror indeplinire, separata sau cumulativa, conduce la incadrarea unui contract in categoria lesingului financiar si mentioneaza ca orice alt contract de leasing, in afara acestuia, este contract de leasing operational.
Calitatea de finantator o poate avea o societate de leasing persoana juridica romana sau straina iar cea de utilizator poate fi dobandita atat de o persoana fizica romana sau straina cat si de o persoana juridica romana sau straina.
Apelarea la finantarea prin leasing presupune incheierea unor contracte intre participanti:
un contract de vanzare-cumparare intre furnizor si locator prin care se achizitioneaza bunul solicitat de utilizator.
un contract de mandat intre locator si locatar prin care acesta din urma este investit sa urmareasca la furnizor caracteristicile tehnico-economice si pretul bunului.
un contract de leasing intre locator si locatar prin care acesta din urma se obliga sa plateasca primului redevente pe o durata de timp stabilita.
o promisiune unilaterala de vanzare facuta de finantator utilizatorului.
In aceste conditii se poate aprecia ca “leasingul este un contract propriu de finantare fiind o fuziune de tehnici juridice”.
Contractul de leasing se grefeaza pe contractul de vanzare-cumparare. Utilizatorul trateaza afacerea cu furnizorul inainte de orice interventie a societatii de leasing si stabileste obiectul, caracteristicile si exigentele tehnice si calitative ale acestuia. Locatarul negociaza, de asemenea, si pretul deoarece in final el este cel care il plateste sub forma redeventelor si a valorii reziduale daca opteaza pentru cumpararea bunului. Toate aceste drepturi au la baza mandatul pe care il acorda societatea de leasing utilizatorului.
Contractul de vanzare-cumparare privind obiectul solicitat de utilizator se incheie intre furnizor si societatea de leasing care finanteaza intreaga operatiune si care devine proprietara bunului.
Procesul verbal de receptie incheiat intre furnizor si utilizator poate indeplini rolul in executarea contractului de vanzare-cumparare (desi utilizatorul, semnatarul procesului verbal alaturi de furnizor, nu este parte din procesul de vanzare-cumparare deoarece din momentul receptiei societatea de leasing este proprietara bunului si datoreaza pretul). Evident, aceasta situatie se presupune preexistenta unui contract intre utilizator si finantatorul interesat sa se implice in aceasta operatiune din ratiuni financiare legate de maximizarea profitului.
1.3.2. Trasaturile contractuluiu de leasing din punct de vedere juridic
Din perspectiva juridica contractul de leasing este un act bilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros si continut patrimonial, cu executare succesiva, intuitu personae si consensual.
Este un act juridic bilateral care se incheie intre societatea de leasing si utilizator. Pe langa conditiile generale, partile trebuie sa indeplineasca si anumite conditii speciale referitoare la incheierea actelor juridice (legate de destnatia bunului, plata ratelor de leasing).
Este un contract sinalagmatic pentru ca ambele parti se obliga reciproc dand nastere unor obligatii corelative si interdependente.
Este un contract cu titlu oneros si continut patrimonial pentru ca ambele parti urmaresc realizarea unui profit propriu evaluabil in bani. Locatarul primeste redevente platite periodic de catre utilizator iar locatarul beneficiaza de folosinta bunului pe perioada derularii contractului. La sfarsitul acestuia se poate bucura de dreptul sau de optiune.
Este un contract cu executare succesiva deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derularii contractului. Acest fapt are consecinte importante legate de desfasurarea raporturilor dintre parti, printre care problema rioscului si a efectelor privind neexecutarea contractului.
Este un contract “intuitu personae” in ceea ce il priveste pe utilizator ceea ce inseamna ca acesta nu poate instraina drepturile si obligatiile sale ori cesiona contractul fara acordul locatorului. Acest caracter nu il vizeaza pe finantator care poate ceda contractul. Vanzarea obiectului de catre finantator pe durata contractului de leasing este insotita de obligatia finantatorului care cumpara de a respecta contractul cat si de garantia finantatorului care vinde in acest sens.
Este un contract consensual simpla manifestare de vointa a partilor fiind suficienta pentru realizarea acordului in mod valabil. Incheierea contractului de leasing in forma autentica sau prin act scris si realizarea procedurilor de publicitate nu reprezinta conditii de valabilitate, forma scrisa avand doar valoare probatorie si legata de opozabilitate.
Contractul de leasing trebuie redactat astfel incat sa cuprinda minim urmatoarele elemente:
partile contractante: finantatorul si utilizatorul;
descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;
valoarea totala a contractului de leasing;
valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
clauza privind obligatia asigurarii bunului.
Contractul de leasing financiar trebuie sa cuprinda, pe langa elementele mentionate, si urmatoarele:
valoarea initiala a bunului;
clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care acesta poate fi exercitat
Aceste componente nu sunt limitative, partile putand conveni si alte clauze.
Contractul de leasing nu se poate incheia pe o durata mai mica de un an si reprezinta titlu executoriu in conditiile in care utilizatorul nu preda bunul la sfarsitul perioadei de leasing (evident, in masura in care nu a formulat optiunea preluarii bunului sau a prelungirii contractului) si in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.
Desi operatia de leasing se bazeza pe o relatie triunghiulara (furnizor-finantator-utilizator) contractul de leasing se incheie numai intre doua parti (finantator-utilizator) care isi asuma dreturi si obligatii specifice.
=== Concluzii ===
CONCLUZII
Leasingul este, fara indoiala, un domeniu al controverselor in materie juridica, contabila si financiara. Din acest motiv este usor de inteles neincrederea, si chiar rezistenta, cu care a fost intampinat inca de la aparitie. Totusi, practica economica a sesizat avantajele acestui nou instrument de finantare si, din dorinta de a beneficia de acestea, a impus organelor legislative elaborarea de norme care sa reglementeze situatia leasingului.
Substanta economica dar si forma juridica care definesc leasingul ca instrument de finantare, reglementarile internationale stabilite de norma IAS 17, reglementarile specifice diferitelor tari si posibilitatile de a manipula prin leasing informatiile prezentate in situatiile financiare constituie preocuparea acestei lucrari.
In primul capitol s-a pornit de la contextul aparitiei leasingului si au fost dezvoltate principalele caracteristici ale acestuia din punct de vedere economic si juridic, a fost descris procesul de derulare a unei operatiuni de leasing si s-au evidentiat criteriile care trebuie studiate atunci cand se analizeza posibilitatea finantarii prin leasing.
In acest sens, s-a aratat ca, pentru o decizie cat mai buna, este necesar sa fie luate in calcul nu numai criteriile de costuri ci si criteriile calitative. Daca criteriile de costuri sunt mai usor de sesizat deoarece prezinta componente cuantificabile precum costurile de procurare a bunului, costurile de finantare ale societatii de leasing, factorii legati de valorificarea bunului la valoarea reziduala, criteriile calitative necesita o atentie sporita deoarece privesc factori greu cuantificabili cum sunt lichiditatea, riscul atasat operatiei de leasing si serviciile suplimentare oferite de locator.
S-a specificat, de asemenea, ca in acest context al deciziei in privinta apelarii sau nu la finantarea prin leasing, este utila realizarea unei comparatii privind procurarea obiectului de investitii prin leasing fata de celelalte instrumente de finantare: plata pe loc, creditul bancar, plata in rate, inchirierea.
In cel de-al doilea capitol au fost studiate prevederile normei internationale IAS 17 “Contabilizarea contractelor de locatie”. Aceasta descrie o serie de situatii menite sa ajute practicienii in procesul subiectiv al delimitarii contractelor de leasing financiar de contractele de leasing operational.
S-au conturat, de asemenea, trasaturile celor doua conceptii, economica si juridica, existente pe plan international in privinta contabilizarii contractelor de leasing. Partizanii conceptiei economice accepta “principiului prioritatii realitatii in fata formei” sustinand importanta faptului ca cel care beneficiaza de avantajele bunului si suporta riscurile utilizarii lui este locatarul, in vreme ce partizanii conceptiei juridice neaga importanta acestui principiu sustinand ca locatarul nu are dreptul sa inscrie bunul in bilantul sau deoarece nu este proprietarul de drept al acestuia.
Abordarea economica sau abordarea juridica in privinta leasingului are consecinte in planul analizei economico-finaciare si acest fapt a fost evidentiat printr-un exemplu. S-a constatat ca, desi conceptia juridica este mai usor de aplicat si prezinta avantajul prezentarii la utilizator a unei rate a indatorarii mai mici, numai abordarea economica ofera o imagine fidela a patrimoniului intreprinderii si raspunde nevoilor informationale ale utilizatorilor externi.
Cele mai raspandite forme ale leasingului sunt financiar si operational. In cadrul operatiilor de leasing financiar un loc important il detine leasingul de automobile si din acest motiv a fost prezentat un studiu de caz referitor la acesta. Pentru leasingul operational studiul de caz a vizat inchirierea unei cladiri.
In cel de-al treilea capitol s-au analizat reglementarile referitoare la leasing din cateva tari reprezentative si anume: Statele Unite ale Americii, Anglia, Franta, Germania, Spania. Din analiza comparativa a modului de abordare a leasingului in aceste tari s-a constatat ca normele internationale, americane, britanice, germane si spaniole solicita prezentarea incidentei operatiilor de finantare si respectiv de investitii in bilant si in contul de profit si pierdere, cu explicatii in anexa. Aceasta situatie se intalneste si in Franta dar numai pentru conturile consolidate, in conturile individuale franceze aceasta incidenta fiind prezentata doar in anexa.
O importanta aparte pentru istoria dezvoltarii leasingului in tara noastra o au reglementarile franceze, a caror influenta in contabilitatea romaneasca a fost resimtita in primii anii dupa 1990 dar si reglementarile anglo-saxone a caror influenta este dominanta in contabilitatea romaneasca actuala.
In cel de-al patrulea capitol sunt prezentate modalitatile de manipulare prin leasing a informatiilor prezentate in situatiile financiare. In acest scop s-a definit conceptul de contabilitate creativa, s-au identificat imprejurarile care permit dezvoltarea tehnicilor de contabilitate creativa, efectele concrete ale aplicarii acesteia si motivele principale pentru care managerii o utilizeza. S-a evidentiat faptul ca contabilitatea creativa nu este ilegala dar este o practica inselatoare care nu ar trebui folosita de intreprindere. Ea respecta litera dar nu si spiritul normelor contabile, distorsionand performantele si pozitia financiara a intreprinderii.
Efectele negative ale contabilitatii creative au fost evidentiate prin exemple. S-a aratat, prin aplicarea testului de 90%, faptul ca o estimare mai optimista sau mai pesimista a valorii reziduale negarantate poate influenta incadrarea unui contract intr-o categorie sau alta. S-a explicat de ce locatia-exploatare poate fi considerata o tehnica de finantare in afara bilantului. De asemenea, s-au evidentiat, printr-o comparatie intre lease-back si imprumut, motivele pentru care norma IAS 17 a stabilit ca modul de contabilizare al operatiei de lease-back trebuie sa depinda de natura contractului de leasing si s-a exemplificat modul de tratare al situatiilor care pot aparea.
Desi este evident ca utilizarea contabilitatii creative nu poate fi stopata, s-au sugerat cateva directii care ar putea fi urmarite in scopul limitarii acesteia.
Concluzia lucrarii este simpla: leasingul este un instrument de finantare cu multiple avantaje ceea ce determina continua lui expansiune in toate statele lumii chiar si in Romania dar normalizarea lasa loc de interpretari. Solutia o constituie elaborarea unor norme nici prea interpretabile, care sa permita manipularea prin operatii de leasing a situatiilor financiare, dar nici prea stricte, care sa nu permita o contabilizare corespunzatoare realitatii. Chiar si in aceste conditii, este cert faptul ca, daca practicienii doresc sa prezinte in situatiile financiare o realitate distorsionata intotdeauna vor gasi o modalitate de a interpreta normele in favoarea lor. Din acest motiv, in cele mai multe cazuri, singura solutie este sa ne bazam pe buna lor credinta si competenta in interpretarea fenomenelor care apar in viata intreprinderii, in contabilizarea si prezentarea acestora in sitatiile financiare puse la dispozitia utilizatorilor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Leasingul. Continut Juridic Si Economic (ID: 125678)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.