.legalitatea Internationala a Livrarilor Supravegheate

Introducere

Întreaga colectivitate mondială este preocupată, mai mult ca oricând, de escaladarea pericolului real reprezentat de droguri pentru sănătatea ființei umane și sociale.

Situația este cu atât mai alarmantă cu cât fenomenul la care ne referim se dezvoltă în pofida măsurilor luate de comunitatea mondială precum și de guvernele majorității statelor, prin organizațiile lor specializate.

După Revoluția din Decembrie 1989, am asistat la o dimensionare negativă a informațiilor care au ca obiect material stupefiantele și substanțele psihotrope și la răspândirea îngrijorătoare a traficului și mai ales a abuzului de droguri în rândul tuturor categoriilor sociale.

Aproape toată lumea folosește astăzi droguri de un fel sau altul. Țigările și alcoolul sunt cele mai obișnuite, dar mulți folosesc somnifere, tranchilizante sau medicamente antidepresive care ne ajută să ne relaxăm și să facem față stresului și tensiunii vieții de zi cu zi. Traficul ilicit și abuzul de droguri au depășit, la ora actuală, stadiul de epifenomen și se manifestă ca una dintre cele mai incitante și îngrijorătoare probleme cu care se confruntă în momentul de față statele lumii, pentru a se ajunge la o ștergere a demarcației dintre țările producătoare, consumatoare și de tranzitare a drogurilor.

Astfel, în prezent nici o țară nu se mai poate considera ferită de flagelul creat de aceste substanțe și produse. Pe de altă parte, drogul nu mai este, din păcate apanajul exclusiv al unui segment bine delimitat de populație, acesta a “coborât” în stradă fiind la îndemâna oricui, făcând pe zi ce trece, tot mai multe victime, majoritatea minori și tineri. Este necesară, o reacție promptă din partea comunității mondiale dar și a guvernelor tuturor statelor.

Cu implicații dramatice asupra existenței a sute de milioane de oameni, amenințând la modul cel mai serios stabilitatea economică, socială și politică a lumii contemporane, “moartea albă” reprezintă la momentul sfârșitului de mileniu principala formă de manifestare a crimei organizate. Dovedind o mare capacitate de adaptare față de noile manifestări ale societății, structurile crimei organizate și-au diversificat sfera de activitate spre domenii de mare prosperitate astăzi, cum ar fi: traficul de arme și materiale radioactive, contrabanda cu deșeuri toxice, spălarea banilor murdari, traficul de opere de artă, traficul de carne vie și prostituția, terorismul, falsurile, pirateria informatică, traficul transfrontalier de autovehicule furate și omorurile la comandă. Între acestea numai anul trecut traficul de stupefiante a obținut o cifră de afaceri de 500 miliarde dolari S.U.A., din care profit net pentru traficanți, aproximativ 50 miliarde dolari(statistică a O.N.U.).

Evoluția traficului și consumului ilicit de droguri în România și în zona geografică în care ne aflăm demonstrează că teritoriul nostru a devenit un segment important al “Rutei Balcanice”, rută care furnizează în jur de 80 % din drogurile care alimentează piața europeană și este vizat tot mai mult de către traficanți pentru crearea unei piețe puternice de consum.

Evenimentele consumate după 1989 în Estul Europei, poziția geografică a țării noastre, înțelegerea greșită de către tot mai mulți cetățeni a noțiunii de democrație, precum și internaționalizarea crimei organizate și-au pus puternic amprenta asupra criminalității în România, țara noastră fiind atrasă tot mai evident în circuitul crimei organizate.

Nu trebuie neglijat nici faptul că organizațiile mafiote ne dmonstrează că sunt mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile și mai rafinate în acțiunile lor ilegale decât structurile ce încearcă să le contracareze. Prin urmare crima organizată prezintă un pericol social deosebit. Acțiunile ei nu sunt comise de oameni nevoiași, aflați în disperarea sărăciei sau de către amatori. Dimpotrivă, aceștia sunt profesioniști, oameni puternici, bogați fără scrupule și fără prejudecăți. Rareori mobilurile unor astfel de fapte sunt obținerea de bunuri sau valori. Cei care organizează activități criminale de o asemenea anvergură șubrezesc statul pentru că erodează necontenit instituțiile lui fundamentale. Aceștia urmăresc, în primul rând, o anumită putere și poziție în comunitate, pentru ca în baza acestei puteri și poziții să vină și profitul. Lupta împotriva acestui „cancer teribil” se duce din umbră de către polițiști care și-au făcut din datoria profesională o pasiune.

Reamintind că este mai ușor să previi decât să combați și că pentru a putea să previi trebuie mai întâi să cunoști, sper ca tema propusă să ajute la o mai bună cunoaștere și reprezentare a acestui fenomen care îl reprezintă astăzi – DROGUL.

CAPITOLUL I

TRAFICUL DE DROGURI

– Aspecte generale-

Una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate transnaționale o reprezintă producția și traficul de droguri. Profiturile deosebite realizate din această activitate veroasă, care devansează cu mult unele afaceri legale, inclusiv din domeniul industriei petroliere au făcut ca, pe lângă organizațiile mafiote tradiționale, să apară zeci și sute de grupări și bande criminale care pun în prim planul preocupărilor lor producția și traficul de droguri.

Îngrijorător este faptul că în unele țări această activitate se desfășoară sub privirile îngăduitoare ale guvernanților și șefilor de state care achiesează în mod tacit la preocupările de acest gen ale bandelor criminale autohtone, motivul fiind ușor de dedus.

Organizațiile criminale cu astfel de preocupări își permit să dețină în posesie mii de hectare de pământ arabil pentru culturile de plante opiacee, mii de angajați pentru întreg procesul de fabricare a drogurilor, adevărate armate pentru asigurarea protecției, specialiști în domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar etc., mijloace de transport de toate categoriile, inclusiv minisubmarine ș.a.m.d.

Orice încercare de a face o evaluare a profiturilor realizate ca urmare a acestui gen de activitate la nivel internațional ar fi hazardată. Estimările făcute, numai în baza confiscărilor anuale de droguri, reliefează sume de ordinul miliardelor de dolari.

Câștigurile fabuloase ce se realizează ca urmare a traficului de droguri au determinat organizațiile criminale să declanșeze o adevărată ofensivă la nivel mondial, pentru deschiderea și acapararea de noi piețe de desfacere a acestor “produse”. Metoda transporturilor de droguri ingerate de curieri sau ascunse pe corp ori în bagajele de mână, de ordinul sutelor de grame, nu mai este de actualitate, în prezent fiind folosite mijloace de transport de mare tonaj în care sunt camuflate zeci și sute de tone de astfel de substanțe.

După căderea “cortinei de fier”, țările fostului sistem comunist au devenit segmente principale ale rutelor de transport al drogurilor și chiar piețe de desfacere, existând pericolul ca în scurt timp, dacă nu se vor întreprinde măsurile ce se impun, să ajungă din urma și chiar să devanseze statele europene occidentale unde se înregistrează cel mai mare număr de consumatori. Strategiile elaborate și măsurile întreprinse pentru combaterea acestui flagel sunt încă firave, neeficiente, limitându-se de regulă la spațiul național sau la o zona regionala restrânsa. Fără elaborarea unei strategii globale sau pe zone extinse, cu angajarea fermă a guvernelor statelor implicate, de a coopera la acțiunile de contracarare a activității organizațiilor criminale, nu se poate spera într-o diminuare a acestui fenomen și cu atât mai mult în eradicarea sa.

– Zonele cenușii-

Utilizată inițial pentru calificarea sectoarelor de cer neacoperite de baleiajul radarului, aceasta expresie a fost extrapolată, fiind utilizată în prezent și pentru desemnarea teritoriilor unde puterea este necontrolabilă sau legalitatea lipsește cu desăvârșire .

Zonele cenușii acoperă întinse teritorii din Asia Centrală (Afganistan, republicile musulmane din fosta U.R.S.S. – Kasmir, Xinjiang) și din America Latină (Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru). Aici s-au dezvoltat în deceniul anterior puteri hibride, semipolitice, semicriminale, roade ale unor alianțe dubioase (producătorii de heroină cu luptătorii demobilizați, în Asia, producătorii de cocaină cu luptătorii de gherilă, în America Latină). Există în prezent zeci de mii de indivizi înarmați care controlează sute de mii de km. inaccesibili pentru oamenii legii. Situațiile de acest gen reprezintă unul din cele mai mari pericole care întunecă orizontul anului 2000 și care ar trebui să preocupe în cel mai înalt grad organizațiile internaționale angajate în lupta pentru menținerea păcii în lume și combaterea crimei organizate transnaționale.

Forțele Armate Revoluționare Columbiene (F.A.R.C.), cunoscute ca trupe de gherilă comuniste care luptau împotriva regimului aflat la putere, au devenit în timp, cel de-al “treilea cartel“ după Medellin și Calli, implicându-se, alături de acestea, în producția de cocaina, cu deosebire în asigurarea protecției cultivatorilor de coca și a transporturilor de cocaină.

Agenția centrală de informații a S.U.A. susține că și organizația ultramaoistă “Calea luminoasă” din Peru, care beneficiază de ajutorul a numeroși simpatizanți din țările C.E.E., din Scandinavia și din S.U.A., este implicată în afacerile cu droguri.

În Asia centrală, principala “zonă cenușie” se întinde de-a lungul frontierelor Uzbekistanului, Turkmenistanului și Afganistanului. În această zonă, producția de opiu a înregistrat creșteri spectaculoase în ultimii ani. Clanurile asiatice produc și livrează opiu și heroină în marile orașe ale fostei U.R.S.S., iar de aici drogurile penetrează piața occidentală. Pentru a evidenția mai bine dimensiunile activității desfășurate de clanurile asiatice, un atașat militar occidental în Pakistan descria un transport de narcotice din Afganistan și Pakistan către țările fostei U.R.S.S. ca “un convoi de camioane precedat de blindate antiaeriene tractate, dotate cu sisteme radio de comunicare perfecționate…”

În urma implicării în activitatea de producere și traficare a drogurilor, luptătorii mujahedini din Asia și trupele de gherilă din America Latină au devenit adevărate structuri de putere, permițându-și să trateze de la egal la egal cu guvernanții sau chiar să pretindă preluarea conducerii în stat.

Nici Europa nu a scăpat acestui flagel: din Urinam spre Țările de Jos, din Argentina spre Italia, din portul venezuelan Maracaibo spre Palermo, din toate țările latino-americane spre Spania, cocaina sosește în cantități impresionante. O situație similară se înregistrează și în ceea ce privește heroina din Asia Centrală. Trei sferturi din aceasta se consumă în țările C.E.E. După căderea “Zidului Berlinului”, recolta câmpurilor de mac din Afganistan ajunge în Amsterdam în circa o săptămână. Anual, aproximativ 150.000 de containere sigilate sunt expediate pe căile ferate în fostele țări ale U.R.S.S.

Nu se poate face o evaluare certă cu privire la suprafețele arabile destinate culturilor de plante opiacee. Pentru zona latino-americană se estimează că suprafețele plantate cu coca variază între 155.000 și 316.000 ha.

“Zonele cenușii” au intrat în preocuparea ecologiștilor ca urmare a faptului că în acestea se înregistrează un proces evident de amenințare a echilibrului ecologic. Apele limpezi din zona Anzilor încep să sufere ca urmare a poluării provocate de rafinarea cocainei. Numai în anul 1991 această “industrie” a utilizat 23.000 t. de calciu, 10.000 t. piatră de calcar, 1.000 t. de eter și acetonă, 800 t. de acid sulfuric, 300 t. de kerosen și 50 t. de acid clorhidric, ale căror reziduuri au fost deversate, fără nici o precauție, în fluviile, râurile și lacurile din vecinătatea laboratoarelor de fabricare a drogurilor.

“Zonele cenușii” reprezintă, de asemenea, adevărate depozite de plasare a deșeurilor toxice, cancerigene, radioactive și contaminate.

Ceea ce îngrijorează și mai mult este faptul că aceste zone se extind de la an la an. Astfea echilibrului ecologic. Apele limpezi din zona Anzilor încep să sufere ca urmare a poluării provocate de rafinarea cocainei. Numai în anul 1991 această “industrie” a utilizat 23.000 t. de calciu, 10.000 t. piatră de calcar, 1.000 t. de eter și acetonă, 800 t. de acid sulfuric, 300 t. de kerosen și 50 t. de acid clorhidric, ale căror reziduuri au fost deversate, fără nici o precauție, în fluviile, râurile și lacurile din vecinătatea laboratoarelor de fabricare a drogurilor.

“Zonele cenușii” reprezintă, de asemenea, adevărate depozite de plasare a deșeurilor toxice, cancerigene, radioactive și contaminate.

Ceea ce îngrijorează și mai mult este faptul că aceste zone se extind de la an la an. Astfel, în Asia, în regiunea de la nord de Birmania și Thailanda – celebrul Triunghi de Aur- spre provincia chineză Yunnan, sunt circa 2.000 de km. de frontiera necontrolabilă. Africa sahariană este, de asemenea, amenințată. Cornul Africii, între Somalia și Sudan, este din ce în ce mai inaccesibil, scăpând în mod progresiv de sub control.

“Zonele cenușii” sunt teritorii ideale pentru culturile de plante opiacee și laboratoarele clandestine de prelucrare a acestora, precum și desfășurarea altor activități compatibile cu crima organizată.

– Drogurile și organizațiile criminale-

Heroina (diacetilmorfina)

Heroina este un drog verificat din clasa “A”, extras din opiu de mac (varietatea Papaverum Somniferum Album) și se prezintă sub formă de pudră de culoare maro sau albă.

Opiumul este un latex rezultat dintr-un lichid albicios preluat prin incizia capsulelor de mac cu ajutorul unui cuțit cu una sau mai multe lame. În contact cu aerul se înmoaie și capătă o tenta neagră, ca urmare a oxidării alcaloizilor fenolitici pe care îi conține. Amestecat cu apa și filtrat, opiumul este supus unui șir de reacții chimice mai întâi în mediu bazic, iar apoi în mediu acid pentru a se extrage morfina bază. Morfina este solubilă în mediul alcalin datorită funcției sale de fenol. Combinată cu amoniac formează o sare solubilă. Trecerea în mediul acid (clorhidric, acetic sau tartric) permite recuperarea morfinei bază. Repetând de 3 – 4 ori această operație, traficanții obțin o morfină bază cu o puritate de 70 – 90%.

Heroina este fabricată prin reacția morfinei bază cu un reactiv de acetilare. Cel mai des se utilizează anhidrida acetică. Insolubilă în apă, heroina bază poate fi fumată, dar nu poate fi injectată.

Pentru a fi injectată, este tratată cu acid clorhidric, transformându-se în clorhidrat de heroină. Sub această formă este vândută în Europa și S.U.A. Aceleași proceduri pot fi aplicate morfinei bază pentru a fi injectabilă.

Obținerea heroinei nu se poate realiza decât de către chimiști cu mare experiență, deoarece necesită o dozare perfectă a diferiților reactivi chimici, precum și o respectare strictă a tipurilor de reacție și a temperaturilor.

Termenii în argou folosiți pentru acest drog sunt: aromă, skag, zahăr maro, “H”, Henry.

Consumatorii drogului prezintă următoarele simptome: stare de euforie, somnolență, pupilele se contractă, apar pete pe mâini și picioare.

Administrarea drogului poate conduce la următoarele pericole: supradoza provoacă decesul, infectare cu virusul HIV, hepatită, infecții ale sângelui, apariția de abcese, decesul ca urmare a unui efort sexual datorită suprasolicitării inimii.

Principalele centre de cultivare a macului opiaceu și de extragere a heroinei sunt: Triunghiul de Aur în Asia de Sud-Est care include Myanmar, Laos, Thailanda și Cornul de Aur în Asia de Sud-Vest care include Pakistan și Afganistanul.

Potrivit estimărilor făcute de Organizația Mondială a Vămilor (W.C.O.), producția ilicită de opiu, pe plan mondial, în anul 1995, a fost de 7.500 t din care s-au extras 75 t de heroină.

Triadele chinezești sunt recunoscute pe plan mondial și pentru traficarea heroinei pure sau a “Albului de China“.

Grupările criminale turce asigură distribuirea în Spania, Danemarca, Suedia și Anglia, unde au legături strânse cu traficanții autohtoni.

La rândul lor, grupările criminale olandeze și iugoslave sunt deosebit de active pe piața heroinei, fiind implicate în traficarea acesteia în Suedia, Austria, Luxemburg, Danemarca și Norvegia.

Rutele tradiționale de transport a heroinei asiatice către Europa de vest au fost cele balcanice, via Turcia și prin traversarea Africii de vest.

Cartelurile columbiene, deținătoare ale monopolului cocainei pe plan mondial, au început să producă și heroina pe care o exportă cu precădere în S.U.A., fără a scăpa din vedere continentul european. În afară de producția proprie de heroină, cartelurile columbiene obțin acest drog de la bandele criminale turcești în schimbul cocainei.

Cartelurile mexicane, la rândul lor, produc și trafichează heroina, în cantități incomparabil mai mici decât grupările criminale asiatice.

Cannabis-ul

Cannabis sativa este o plantă care crește în multe regiuni de pe glob, fiind cultivată și valorificată într-o serie de țări. În zonele mediteraneene este însămânțată primăvara și recoltată la sfârșitul verii.

Sub formă de droguri, cannabis-ul este traficat și consumat ca: marijuana (iarbă), hașiș (rășină) și ulei vegetal.

– Marijuana “iarbă” sau “kiful” se obține din frunzele sau florile de cannabis. După fecundare, plantele feminine care conțin substanțe active, mai ales T.H.C. (tetrahidrocannabinol), sunt puse la uscat timp de doua luni. După această fază, frunzele și florile se taie în același mod ca tutunul. În acest mod se obține marijuana care conține aproximativ 10% t.h.c.

Principalele zone de producere a marijuanei sunt Africa de Vest, Caraibe și America de Sud, iar țările de destinație ale acestui drog sunt cele vest – europene și S.U.A.

Potrivit datelor furnizate de Organizația Mondială a Vămilor, din totalul de 506 t de marijuana confiscate pe plan mondial, în 1995, 317 t au fost capturate în Europa de Vest.

Traficul cu marijuana este monopolizat de grupările criminale din Africa de Vest și cartelurile columbiene și mexicane care cooperează cu bandele indigene din Europa de Vest.

– Hașiș-ul sau rășina de canabis se obține prin măcinarea mecanica a plantelor pentru separarea de semințe, tulpină și rădăcini, obținându-se o substanța al cărei conținut în T.H.C. este de circa 40%. Rășina rezultată este ulterior transformată în turte de hașiș de aproximativ 1 kg./buc., care să servească ulterior extragerii uleiului de cannabis. Rășina se amestecă cu alcool de 900 și se agită la fiecare 3 ore timp de 24 de ore. Pasta astfel obținută este comprimată, fiind ambalată în saci de cânepă. Uleiul recoltat este filtrat și expus la soare aproximativ 7 ore pentru evaporarea alcoolului. Operația finală constă în încălzirea în bain-marie pentru solidificare și comercializare. Substanța obținută după încheierea procesului menționat conține aproximativ 60% T.H.C.

Semințele de cannabis nu conțin nici o substanța psiho-activă. Acestea sunt recuperate pentru însămânțare sau hrănirea pasărilor.

Hașiș-ul sau rășina de canabis se produce în mai multe țări, cele mai mari producătoare fiind însă Maroc și Pakistan.

Rutele tradiționale de transportare a hașiș-ului marocan către Europa de Vest, în special Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, tranzitează Spania și Franța. Hașiș-ul se transportă atât pe calea aerului, cât și pe mare, folosindu-se ambarcațiuni de mic tonaj.

Traficarea hașiș-ului pakistanez către Europa Occidentală se realizează atât pe mare cât și pe uscat, folosindu-se rutele balcanice și este monopolizată de grupurile criminale turce și cele asiatice.

– Cannabis-ul sub forma de ulei vegetal este mai puțin consumat în Europa, ponderea deținând-o Statele Unite ale Americii. Spre exemplu, din totalul de 506 t de ulei vegetal, confiscat în 1995 pe plan mondial, 504 t au fost capturate în S.U.A.

Drogurile extrase din canabis sunt din clasa “B“ și se administrează prin fumarea de pipe sau țigări, prin înghițire sau amestecate în mâncăruri.

Termenii în argou folosiți de distribuitori și consumatori sunt: ceai, iarbă, stupefiant, tocătura, ganja, lovitură.

Consumatorii acestor droguri prezintă următoarele simptome: lipsa de coordonare în mișcări, ochi înroșiți, pupile dilatate, tensiune arterială crescută, tendința de a râde fără motiv, lipsa de reacție la stimuli externi.

Consumul drogurilor provoacă afecțiuni ale plămânilor.

Cocaina

Cocaina este un drog verificat din clasa “A“, care se obține din frunzele de coca. Frunzele de coca conțin între 0,2 – 1,8% cocaină. După ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafețe pardosite, frunzele sunt amestecate cu kerosen și carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte sunt călcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolva în kerosen. Soluția este filtrată pentru a se elimina reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obține sulfatul de cocaina sau pasta de bază care se precipită și se depune pe fundul vasului. Odată prelevată această pastă, este pusă la uscat înainte de a fi purificată pentru eliminarea kerosenului și a altor impurități reziduale. Pentru aceasta se adaugă din nou acid sulfuric și permanganat de potasiu. După filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăși filtrat și uscat. Din pasta purificată obținută, cocaina este izolată prin adăugarea de acetonă sau eter etilic pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă acid clorhidric și alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se comercializează.

Regiunea andină a Perului, Boliviei și Columbiei este cea mai mare producătoare de cocaină din lume.

Din punct de vedere istoric, cartelurile columbiene au fost principalele producătoare de cocaină în regiune, însă în prezent, Bolivia și Peru dețin primordialitatea. Cartelurile columbiene au rămas însă principalele exportatoare de cocaină pe plan mondial, controlând întreaga producție din zona latino-americană.

Cocaina pătrunde în Europa, via Ecuador, Brazilia, Venezuela, Caraibe, Africa sau direct. Deși 80% din cocaină se desface pe piața nord-americană, în ultimul timp Europa a devenit ținta principală a cartelurilor columbiene.

În cantități mici, cocaina se fabrică și în Spania, Italia și Liban. Grupurile criminale din Surinam și Antilele Olandeze sunt implicate în traficul cocainei către Țările de Jos.

Grupurile turce obțin cocaina de la cartelurile columbiene în schimbul heroinei și o introduc în Europa pe rutele balcanice.

Cocaina se administrează prin prizare și injectare. Consumatorii de cocaină prezintă următoarele simptome fizice: stare de agitație, euforie, creșterea pulsului și tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor.

Persoanele care consumă acest drog sunt expuse următoarelor pericole: halucinații, agitație, paranoia, convulsii, riscul infectării cu virusul H.I.V., hepatită.

În rândul consumatorilor de droguri se folosesc următorii termeni în argou: coca, zăpada, charlie.

Crack – cocaina

Drogul este un amestec de cocaină cu o pudră de bază și se comercializează sub forma de bile sau feliuțe de culoare albă sau galbenă.

Se administrează prin fumare cu pipa sau prin agitarea cutiilor cu crack perforate deasupra unei surse de căldura și inhalarea fumului.

Termenii în argou folosiți pentru acest drog sunt: crack și rock.

Efectele consumului drogului sunt similare cu cele ale cocainei. Este mai puternic decât cocaina, iar acțiunea toxică asupra inimii poate fi fatală. Creează o dependentă puternica față de drog.

– Drogurile sintetice-

Drogurile sintetice fabricate în laboratoare din produse chimice sunt categorisite în trei grupe principale: stimulente, halucinogene și depresive.

Consumul de droguri sintetice în Europa de Vest a devenit ceva obișnuit, acestea nefiind considerate mai periculoase ca alcoolul.

Dintre drogurile sintetice cel mai frecvent întâlnim:

Amfetaminele reprezintă un drog verificat din clasa “B” care se comercializează sub forma de tablete sau capsule. Pudra are culorile roz, alb sau galben. Se administrează prin inspirare pe nas (prizare), înghițire sau se injectează.

Consumatorii acestui drog prezintă următoarele simptome: gândire confuză, stare de indispoziție, agresivitate, creșterea tonusului muscular, insomnii.

Pericolul consumării acestui drog constă în: stări de halucinație, stări depresive, stop cardiac, hepatite.

Termenii în argou folosiți de către distribuitorii și consumatorii drogului sunt: viteza, maestrul, prietenul maestru.

L.S.D.-ul, drog verificat din clasa “A”, se prezintă sub formă de timbre impregnate cu micropicături, capsule. Se administrează pe cale orală, având efecte după circa 30 deminute. Consumatorii drogului prezintă următoarele simptome fizice: deteriorarea percepției, tulburări de vedere și auz, halucinații, stări de paranoia, pupile dilatate.

Cei care consumă acest drog au o comportare imprevizibilă și tendința de a vorbi despre amintiri.

Termenii în argou folosiți printre distribuitori și consumatori sunt: acid, călătorie, agățătoare.

Ecstasy (metilendioximetilamfetamină) sau M.D.M.A. este un drog verificat din clasa “A”, care se prezintă sub formă de comprimate de culoare albă, inscripționate cu diferite modele sau figuri, acestea reprezentând amprenta producătorului. Se produce în Anglia și țările Europei de Vest. Ecstasy se administrează oral, sub forma de capsule și este preferat de tineri, fiind cunoscut ca “drogul dansului dezlănțuit”.

Consumatorii drogului prezintă următoarele simptome fizice: creșterea energiei, senzație de sete, insomnii, stare depresivă, transpirație, creșterea tensiunii arteriale, creșterea pulsului.

Drogul atacă căile receptoare, uneori producând distrugerea totală a acestora. Termenii în argou folosiți printre distribuitori sau consumatori sunt: extaz, Adam, XTC, discuri, biscuiți.

Potrivit unor estimări, în regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se consumă săptămânal între 500.000 – 1.000.000 de doze de ecstasy.

M.D.A. sau EVA este produs de grupările criminale din Olanda, Belgia, Germania, Ungaria, Polonia și Slovacia.

Metamfetamina cristalizată sau ICE drog fabricat clandestin, de obicei, de yakuza japoneză.

Drogurile prezentate mai sus reprezintă numai categoriile și tipurile cele mai cunoscute și răspândite în masa consumatorilor, existând multe altele, în special în gama celor sintetice, care nu au fost menționate.

Cel mai mare număr de consumatori de droguri se înregistrează, în prezent, în S.U.A., Olanda, Germania, Anglia, Portugalia, Polonia și Slovenia.

Bazinele maritime cele mai uzitate pentru transportul drogurilor în Europa sunt: Marea Mediterană, Marea Adriatică, Marea Neagră, iar porturile cele mai solicitate sunt: Istambul, Kazmir, cele de pe coasta de nord a Portugaliei și, mai nou, Constanța.

Porturile turcești Istambul și Kazmir reprezintă principalele puncte de unde pleacă rutele maritime și terestre balcanice de transport al drogurilor către Europa Occidentală.

– Prioritățile actuale ale luptei antidrog-

Economia unei țări care produce și exportă droguri devine tot atât de dependentă de acestea ca și un consumator. “Dezintoxicarea” țărilor aflate într-o astfel de situație este o problemă dificilă, mai ales când acestea refuză tratamentul.

Reconversia economiilor bazate pe producția de droguri presupune programe speciale de ajutorare sau, cu alte cuvinte, un proces de substituire a culturilor de plante opiacee. Acest proces este deosebit de dificil, deoarece culturile de coca, cannabis și mac aduc venituri foarte mari în comparație cu orice altă cultură de pe o suprafață arabilă echivalentă.

Un aspect demn de semnalat, invocat adesea de țările cultivatoare, îl constituie faptul că plantele opiacee servesc nu numai la producerea drogurilor, ci și a unor medicamente, produse alimentare și furajere. Astfel, din mac nu se extrage numai opium, ci și ulei de gătit, semințe, furaje pentru animale și combustibil, fără riscuri de intoxicare deoarece principala substanță activă (morfina) nu se află decât în pereții capsulelor și în zona superioară a tulpinei.

În America Latină, unde cultura plantelor de coca s-a extins vertiginos în ultimii 15 ani, s-au inițiat măsuri de distrugere a acestora prin folosirea unor produse chimice și erbicide, printre care thebutiron, o substanță mai puțin toxică, cu eficacitate timp de 12-18 luni. Programul este coordonat de S.U.A. si, potrivit unor observatori, are mai mult caracter psihologic decât represiv.

În privința culturilor de mac se aplică așa-zisa tehnică a “pământului pârjolit”. Astfel, numai în anul 1989, au fost arse și defrișate 2000 ha de plantații cu mac în Thailanda și 816 ha în Pakistan.

Agenția de Combatere a Drogurilor din S.U.A. consideră mai oportună măsura distrugerii laboratoarelor clandestine decât a culturilor.

Divizia pentru Stupefiante a O.N.U. a făcut apel la satelitul francez “Spot”, satelitul american “Landsat”, precum și cele militare rusești și americane în scopul controlării zonelor sensibile din Bolivia, Thailanda, Peru, Pakistan, Afganistan, Turcia și India. Fondurile destinate acestui program s-au ridicat la 35 miliarde franci francezi și au servit pentru o perioadă de supraveghere de 5 ani (1991-1996).

În urma derulării acestui program, de supraveghere prin satelit a culturilor de mac, Turcia a reușit performanța să înlăture orice cultivatori clandestini ai acestei plante, respectiv a producătorilor de opium.

În ceea ce privește lupta împotriva culturilor de coca, bilanțul programului inițiat în acest sens nu este deloc pozitiv. Cultivatorii de coca, terorizați de brigăzile militare, antrenate special pentru distrugerea culturilor, au apelat la organizații paramilitare în scopul protejării, cum au fost “Calea luminoasă” în Peru, Forțele de gherilă din Columbia etc.

Distrugerea laboratoarelor de cocaină din Columbia în anul 1988, ca urmare a sprijinului acordat de S.U.A. guvernului columbian, în valoare de 65 milioane de dolari, a avut drept efect triplarea prețului cocainei pe piața drogurilor.

Anumite programe de reconversie sunt în curs de execuție la ora actuală, în scopul ajutorării populației din Anzi, precum și pentru preîntâmpinarea migrării acesteia în zonele de cultivare a plantelor de coca. De menționat în acest sens: proiectele precum Ayopaya ale organizației “Frăția oamenilor”. Fnuladul derulează, de asemenea diferite programe de dezvoltare, atât pe plan agricol, cât și social și sanitar, bazate pe modelul programelor aplicate în Asia. Beneficiarele acestui program sunt, în special Bolivia, Peru și Columbia.

Eficienta acestor măsuri este greu de estimat în prezent, dat fiind dezacordul ce există între organizațiile pentru cooperare internațională.

În timp ce O.N.U. finanțează, via Fnulad, programe de cooperare internațională destinate ajutorării țărilor latino-americane în vederea eradicării câmpurilor de coca, Banca Mondială și F.M.I. impun acestor state o politică economică ultra-liberală care le determină să acționeze în mod contrar. F.M.I. nu poate ignora faptul că aceste țări nu pot asana situația dramatică a economiei lor și onora rambursarea datoriilor decât cu ajutorul veniturilor oculte care aduc anual miliarde de dolari.

Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante, semnată la 19 septembrie 1988 și ratificată de 20 state, inserează în art. 12 o serie de măsuri care vizează împiedicarea deturnării în scopuri ilicite a unor produse chimice. Pentru evitarea acestora, statele semnatare ale Convenției se angajează să supravegheze comerțul, în strânsă legătură cu producătorii, importatorii, exportatorii, angrosiștii și cei care le desfac en-detail. Totodată, țările semnatare ale Convenției se angajează să coopereze și să facă schimb de informații susceptibile să intereseze serviciile de vamă și poliția.

Există, de asemenea, o reglementare privind vânzarea și achiziționarea de produse precursoare între țările membre ale C.E.E. și terțe țări, precum și o directivă privind circulația acestor produse în interiorul Comunității Europene.

Produsele chimice, înscrise în anexele convenției menționate mai sus, sunt însă limitate ca număr, existând un număr mare de precursori care scapă de sub control. Pentru atenuarea acestor carențe, toate comenzile de produse prohibite sunt transmise către OCTRIS, în scopul controlării atât a beneficiarilor, cât și a producătorilor. În cadrul OCTRIS a fost creată o structură, denumită “Precursori, produse chimice și psihotrope”, specializate în lupta împotriva deturnării de materiale auxiliare drogurilor. Sarcinile acestei structuri constau în distribuirea către toate întreprinderile interesate și fabricanții en-detail a unei liste de criterii ce permite identificarea tuturor tranzacțiilor și a cumpărătorilor suspecți. Cu alte cuvinte, a fost pusă la punct o întreagă strategie care face parte din “războiul total” declarat drogurilor, traficanților de droguri, și narcodolarilor.

Pe lângă măsurile luate pe plan internațional, se impune ca fiecare stat, la nivel național, să elaboreze strategii proprii de combatere a acestei activități și să acționeze cu măsuri concrete împotriva organizațiilor criminale care au astfel de preocupări.

– Aspecte privind combaterea traficului ilicit de droguri-

Traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope există în primul rând datorită producerii sau folosirii ilicite a acestora sau faptului că ele sunt deturnate, la un moment dat, din circuitul licit. Traficul ilicit poate să se limiteze la o singură țară sau să tranziteze dintr-o țară în alta. Regula în materie este că traficul ilicit nu cunoaște frontiere.

În ceea ce privește drogurile numite “naturale”, majoritatea acestora provin din plante care nu pot fi cultivate decât în anumite regiuni ale lumii și ca atare cel mai adesea fac obiectul traficului ilicit. Plantele din care se extrag drogurile sunt, de cele mai multe ori, cultivate clandestin în regiuni muntoase izolate sau luminișuri. Apoi plantele sau produsele lor derivate sunt transportate pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară, traversând jungla, deșertul sau muntele. Ele își vor continua drumul cu autovehicule, vaporul, aeronave, prin poștă sau ascunse în bagaje ori aflându-se chiar asupra persoanei care călătorește. Metodele de traficare sunt diverse, iar traficanții pot fi amatori, persoane particulare ce lucrează pe cont propriu ori membrii bine instruiți ai unor organizații criminale cu efective restrânse sau numeroase.

Drogurile sintetice sunt produse în cantități foarte mari în uzine și laboratoare, pentru consumul ilicit intern și internațional. Fabricarea acestor droguri este mai centralizată decât cea a drogurilor naturale și se face în zone apropiate, bine stabilite, ceea ce permite oarecum o supraveghere minuțioasă. În practică traficul ilicit este alimentat, în parte, de producția clandestină, dar și de drogurile produse în mod ilicit și deturnate de la destinația lor prin furt, fraudă ori falsificarea rețelelor medicale sau datorită faptului ca distribuirea lor legală nu este urmărită. Aceste deturnări constau adesea în mari cantități, autorii lor căutând să-și procure drogurile pentru a le vinde apoi pe căi ilicite.

O bună parte a traficului ilicit internațional, în mod special cel care se ocupă de opiu, heroină, cocaină și cannabis este totuși foarte bine organizat și se efectuează prin intermediul întreprinderilor comerciale clandestine, ce aparțin organizațiilor internaționale de traficanți, specializate în această activitate. Diversele etape ale activității de trafic sunt planificate în timp și executate cu grijă, astfel încât traficanții să aibă de partea lor cele mai mari șanse de reușită, iar beneficiile să fie tot mai mari și ei mai bine plătiți. Se înțelege de la sine că cei ce organizează și finanțează din umbră traficul își rezervă cea mai mare parte din beneficii, iar cei ce transportă efectiv drogurile primesc sume relativ modeste.

O parte a contrabandei cu droguri este realizată de amatori tineri, care transportă în mod ilicit cantități mici de cannabis, cocaină sau alte substanțe halucinogene, pentru ei înșiși sau pentru a finanța alte activități. Poate să fie vorba de persoane care, independente sau constrânse, acționează pentru organizații criminale în schimbul obținerii de bani lichizi. Persoana respectivă poate face un zbor cu un avion comercial sau să treacă frontiera națională doar o singură dată pe la postul normal.

Infracțiunile legate de traficul de droguri prezintă caracteristici specifice. Rar se găsește o victimă sau un reclamant care să semnaleze comiterea unei infracțiuni, iar percheziția la locul respectiv nu va furniza decât puține dovezi incontestabile sau nici una. Ca o regulă generală, se poate ca polițistul dintr-un serviciu antidrog să descopere infracțiunea chiar în momentul comiterii, identificând un suspect care deține droguri sau care se află într-o situație ilegală.

Pe de altă parte, traficanții de droguri aduc atingere și altor legi decât cele ce sunt referitoare la infracțiuni în materie de droguri. Legislația ce reglementează operațiile vamale și bancare, importurile și exporturile, deținerea armelor de foc, serviciile poștale și multe alte asemenea activități sunt deseori încălcate.

Actele infracționale, cum ar fi extorcarea de fonduri, și corupția sunt deseori săvârșite în cadrul activităților de contrabandă și distribuire a drogurilor. De aceea, o strictă și corectă aplicare a întregii noastre legislații reprezintă o completare eficace a acțiunilor purtate în detectarea și reprimarea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri.

Problemele cauzate de abuzul și traficul de droguri sunt atât de grave și de răspândite, încât este foarte important să se pună la punct, într-un mod sistematic, o politică și o strategie globală de prevenire și supraveghere a traficului ilicit de droguri la nivel național. Trebuie în mod firesc ca și pe planul politicii generale practicate, alături de poliție și de celelalte autorități, să se ia măsurile necesare pentru a ajunge la același nivel de organizare, de specializare și de perfecționare a cadrelor proprii (ca și traficanții de altfel), dacă se dorește obținerea succesului. Este, de asemenea, necesar ca în activitatea viitoare ce o vor desfășura, polițiștii să gândească în mod rațional, logic și cu clarviziune, dacă se vrea asigurarea unor măsuri eficiente în lupta contra drogurilor, măsuri ce trebuie luate de formațiunile antidrog de la toate nivelele. Acțiunile întreprinse în vederea reprimării traficului ilicit de droguri trebuie dirijate concomitent, atât spre ofertă, cât și spre cerere. Dacă acțiunea se limitează numai spre unul dintre cele două aspecte ale fenomenului drog, atunci rezultatele nu vor fi cele scontate .

– Măsuri luate pentru reducerea cererii și ofertei de droguri-

Este o eroare conferirea unui loc secundar elementului “ofertă” reprezentat de traficul ilicit, ai cărui termeni se condiționează reciproc, permițând astfel existența unei piețe substanțiale cu o mare cantitate de droguri ilicite și foarte multe droguri, relativ puțin costisitoare, la îndemâna tuturor. Se creează astfel tentația periculoasă pentru un număr mare de subiecți, mai ales tineri, cărora le va fi greu să reziste la aceste “asalturi”.

De asemenea, acordând un loc mai puțin important “cererii” sau necunoscând importanța sa relativă, mai ales când este vorba de a acționa preventiv, se favorizează un consum de mare amploare. Se permite astfel cererii să atingă un nivel ridicat, iar asociațiilor de traficanți să-și sporească continuu piețele și să-și găsească cu ușurința eventuali consumatori vulnerabili.

În plus, atât micii, cât și marii organizatori ai traficului sunt pregătiți să înfrunte mari riscuri pentru a pune în aplicare aceste acțiuni atât de rentabile pentru ei.

Experiența a numeroase țări arată că principalii factori care contribuie la o creștere a consumului sunt cantitățile de droguri ilicite care sunt disponibile sau la care se poate, la un moment dat, avea acces. Sursele și căile de aprovizionare cu droguri se modifică în funcție de nivelul consumului și de nivelul cererii, parametri ce nu trebuie niciodată ignorați.

Nivelul ofertei și cel al cererii sunt influențate și pot fi modificate permanent de rezultatele acțiunilor serviciilor noastre antidrog. De aceea se impune ca acestea să fie la curent în permanență cu situația surselor și circuitelor de aprovizionare, caracteristicile și nivelul consumului și al cererii de droguri ilicite, să fie gata să acționeze în această privință și să ia măsurile necesare pentru a lupta în mod echilibrat în situațiile respective.

Totodată, este necesar să se asigure o pregătire de o înaltă specializare care să permită ridicarea competentei lucrătorilor din serviciile antidrog, înțelegând prin aceasta profesionalismul care să permită luarea, pe plan național și internațional, a măsurilor compatibile de neutralizare a bandelor de traficanți.

Acțiunea are ca scop reducerea ofertei de droguri ilicite și trebuie să aibă în vedere diferitele nivele la care operează organizația ce se ocupă cu traficul de droguri: finanțarea, producerea, contrabanda, vânzarea și distribuirea. Este necesar ca lucrătorii serviciilor antidrog să elimine treptat toate sursele ce servesc traficului de droguri. În acest scop, trebuie arestate persoanele implicate în trafic, confiscate drogurile, instrumentele traficului de droguri și mărfurile de contrabandă, bunurile (sume de bani, case, vehicule, vapoare, aeronave) ce servesc traficului ilicit sau au fost dobândite din profiturile obținute din droguri.

Serviciile de specialitate trebuie să depună eforturi în obținerea de date și informații și să efectueze munca de cercetare și analiză asupra evoluției activităților legate de trafic și a diverselor operații criminale.

Unul din principalele mijloace folosite pentru reducerea ofertei de droguri constă în scăderea producției prin distrugerea culturilor ilicite de plante din care se extrag drogurile. În țările unde există numeroase asemenea plantații ilegale, se duce o politică deosebit de importantă și costisitoare, în același timp constrângându-i pe agricultori să cultive alte plante decât cannabisul, macul și cocaerul sau plătindu-se pentru a nu mai cultiva aceste plante.

După cum se știe, laboratoarele clandestine efectuează sinteza unor substanțe extrem de complexe pe care le obțin în urma unor operații ce merg de la extragerea drogurilor naturale până la producerea drogurilor sintetice destinate pieței ilicite. Din aceste considerente cantități mari de produse farmaceutice fabricate în mod legal sunt deturnate spre circuite și piețe ilicite. Este necesar să se studieze îndeaproape și să se aplice cu strictețe reglementările ce privesc lanțul operațiilor ce au loc între momentele producerii și distribuției acestor produși chimici și periculoși, astfel încât să se realizeze, într-o oarecare măsură, o expertiză concretă a elementelor ce compun cazul.

Permanent trebuie efectuate, împreună cu cadrele de specialitate, controale minuțioase în întreprinderile autorizate să fabrice droguri, precum și în ceea ce privește cumpărarea și utilizarea acestor substanțe pentru a se stabili dacă ele pot fi deturnate spre circuite ilicite sau pentru repararea și stoparea sustragerilor care au avut deja loc.

Datorită faptului ca traficul de droguri există și în afara frontierelor, metoda principală prin care se poate reduce contrabanda cu droguri, constă în păzirea frontierelor și a punctelor prin care se pătrunde în interiorul lor. Cel mai mare rol în efortul de a reduce fenomenul de contrabandă îl are Direcția Generală a Vămilor prin serviciile sale, Inspectoratul Poliței de Frontieră și D.G.C.C.O.- Direcția de Combatere a Criminalității Organizate cu formațiunile sale.

Câinii special antrenați pentru semnalarea și detectarea drogurilor, portretele robot ale indivizilor și numerele mașinilor ce au legătură cu traficul de droguri constituie prețioase ajutoare pentru acești lucrători.

Datorită numărului foarte mare de călători internaționali și schimburilor comerciale ce trec pe teritoriul unui stat, este foarte greu să se repereze și să se cerceteze toate persoanele, toate navele și aeronavele care pătrund sau părăsesc teritoriul statului respectiv. În astfel de situații este important ca lucrătorii antidrog să furnizeze toate datele obținute de la agenți sau alte surse de informații în scopul creșterii gradului de supraveghere a frontierei și a activităților de control, a eforturilor de verificare a persoanelor suspecte și a unor lucrări meșteșugite ce pot servi drept ascunzători. Ar reprezenta o lipsă de realism dacă s-ar afirma că o țară poate să-și “sigileze” frontierele pentru a se proteja de traficul de droguri, dar în schimb se poate folosi orice sursă de detectare și represiune, recurgând în mod selectiv și judicios la controale, supracontroale, descinderi, percheziții sau alte măsuri de supraveghere menite a reduce la maximum traficul de droguri în afară frontierei, fără însă a afecta în vreun fel trecerile justificate ale frontierei.

În prezent, transferul profiturilor obținute din droguri se poate face electronic sub forma retragerilor, depunerilor și transferurilor de bani către bănci din diverse țări. Nu este mai puțin adevărat că aceste tranzacții electronice încalcă legile unor țări asociate, oferind astfel ocazia acționării în planul detecției și represiunii. Chiar dacă legile nu sunt încălcate, informațiile privind aceste tranzacții pot ajuta autoritățile în identificarea traficanților de droguri și modul în care ei operează.

Distribuirea drogurilor ilicite presupune o gamă diversă de activități pe linia producție-consum. Să ne gândim ca unele droguri ilicite, cum ar fi heroina, sunt tratate în scopul obținerii conținutului necesar pentru consum.

La rândul lor, cei care distribuie importantele cantități de droguri ilicite trebuie să găsească cumpărători, să negocieze prețul și să ia dispozițiile de livrare și de plată. Pe de altă parte, cei ce le achiziționează trebuie să transporte drogurile la locul unde ei își exercita activitatea și să le vândă unor alți distribuitori sau consumatori.

Așadar, traficul de droguri reprezintă un întreg mecanism ce implică producția, comercializarea, publicitatea, transportul, distribuirea și vânzarea. Acțiunile serviciilor antidrog trebuie să atace în mod sistematic toate stadiile activității ilicite ce se desfășoară în interiorul rețelei, doar astfel existând șansa obținerii de rezultate notabile.

Metodele cel mai des utilizate în reprimarea distribuirii drogurilor sunt colectarea de informații furnizate de martori, agenți, ofițeri infiltrați în rețeaua de traficanți și de date înregistrate de autorități sau supravegherea fizică și electronică. Este necesar ca ancheta să meargă mai departe, să nu se limiteze doar la arestarea delicvenților și capturarea drogurilor ilicite, obiectivul fiind distrugerea întregii rețele de distribuire, lucru ce nu se poate face decât dacă a fost stabilită culpabilitatea majorității indivizilor implicați în rețea, iar bunurile le-au fost confiscate.

Depistarea unei noi rețele de traficanți cere timp și multe investiții prealabile. Detectarea și represiunea la acest stadiu al traficului se limitează de obicei la arestări și confiscări de droguri și a altor articole ce au legătură cu traficul. Este posibil ca la acest nivel, cei ce vând droguri să mai posede cantități substanțiale. Arestările se pot face și cu ajutorul unor agenți, adunând astfel informații ce vor fi utile ulterior. Este posibil, câteodată, să se ajungă la eșaloanele superioare ale unei rețele de traficanți, prin arestarea unor persoane ce revând droguri și nu par a avea un rol important în rețea.

Acțiunea formațiunilor antidrog dusă împotriva traficului de droguri vândute pe stradă are o importantă mai mare decât rolul pe care îl are în reprimarea traficului de droguri, în special în colectivitățile infestate de droguri și în care calitatea vieții este compromisă, iar ordinea publică subminată. Criminalitatea legată de droguri, mai ales criminalitatea violentă și vânzarea drogurilor în plină zi în cadrul unei colectivități suscită teama de crimă și frica de a deveni victima traficanților. Unii cetățeni se vor hotărî să rămână acasă, alții vor evita zonele ce cunosc un trafic de droguri. Copiii și persoanele în vârstă sunt în mod deosebit amenințate când activitățile traficului pătrund în locurile publice.

Dacă lucrătorii serviciilor antidrog nu acționează cum trebuie, publicul tinde să-și piardă încrederea în lege și capacitatea poliției.

A devenit tradițional ca mulți funcționari de poliție să se sprijine exclusiv pe metoda represivă în ceea ce privește traficul de droguri ilicite. Și, în afară activităților menționate, mai putem adăuga și metodele speciale folosite de formațiunile antidrog în lupta dusă împotriva acestui flagel, cum ar fi livrările supravegheate, infiltrările de ofițeri în rândul organizațiilor criminale, descinderile. Însă de toate acestea ne vom ocupa în capitolele următoare.

Dar poliția trebuie să joace un rol foarte important nu numai pe planul detectării și reprimării, dar și al prevenirii, luând parte activ la toate etapele acțiunii preventive, jucând un rol represiv, dar și reprezentativ, atât în teorie, cât și în practică.

Prin prețioasa sa experiență și raporturile pe care le întreține în toate păturile sociale, poliția deține o poziție de frunte, ca și posibilitatea de a da exemplu și de a promova respectul și înțelegerea legii, de a trezi conștiința oamenilor, de a contribui la educarea acestora, de a acorda asistență de specialitate unei colectivități chiar din interiorul acesteia pentru a preveni, a combate și a reduce criminalitatea și delincvența legate de droguri, la tineri în special.

De fapt, prin atitudinea și comportamentul său față de tineri, poliția joacă un rol vital în prevenirea delincvenței juvenile legate de droguri și în promovarea normelor internaționale pentru drepturile minorilor. Ea poate să-i orienteze pe tineri, să ia măsuri speciale în privința unor subiecți care sunt în pericol și să-i ajute pe cei care abuzează de droguri să iasă din această stare tristă.

Constituie o problemă critică a zilelor noastre faptul că tinerii sunt vizați drept potențiali consumatori și distribuitori de droguri și sunt recrutați ca elemente ce pot juca un rol în activitățile infracționale, în ceea ce privește comerțul cu droguri. Deoarece poliția cunoaște această problemă, ea poate contribui la atenuarea consecințelor.

Poliția poate, de asemenea, să-i ajute pe tineri, formându-le o atitudine de respingere a drogurilor sau oferind soluții atrăgătoare de schimb pentru cei implicați deja în afaceri cu droguri. Pe de altă parte, poliția poate face educație la nivel social, în ceea ce privește pericolul prezentat de drog în rândul tinerilor vulnerabili, ajutându-i să cunoască mai bine diferitele tipuri de droguri și efectele lor nefaste, responsabilitățile și pedepsele ce decurg din comportamentul toxicomanilor în ceea ce privește legea antidrog, ca și alte probleme privitoare la justiție.

Poliția fiind primul reprezentant al legii cu care tânărul intră în contact, este necesar ca ea să adopte mereu o atitudine constructivă, să dea dovadă de toleranță și de înțelegere, să-și tempereze acțiunile represive, căutând să-i ajute pe tineri, mai ales pe cei care sunt în pericol și au probleme din cauza drogurilor, să iasă din starea lor și să-i reorienteze social și educațional.

Este important ca poliția să fie nu numai înțelegătoare față de toxicomani, dar să și joace un rol activ în eforturile depuse pentru tratarea abuzului de droguri și să coopereze în acest sens. Ea trebuie să informeze opinia publică, alături de organele sanitare, de posibilitățile de tratament, poate să trimită toxicomani către unitățile medico-sanitare ce au ca sarcină programe de tratament sau servicii de asistență și să ajute personalul judiciar și de ocrotire socială a subiecților ce au beneficiat de cure de dezintoxicare ori primesc o asistentă post-penală.

În cele ce urmează voi arăta activitățile speciale desfășurate de polițiile antidrog, cu mențiunea că în România instrumentele luptei împotriva flagelului drogurilor sunt încă insuficiente, ele urmând a fi completate cu viitoare prevederi legale.

CAPITOLUL II

PREVEDERILE INSTRUMENTELOR JURIDICE INTERNAȚIONALE PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI

Pornind de la realitatea că infracționalitatea și în special criminalitatea organizată internațională pot fi privite drept “ instituții fără frontiere”, instituțiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului și consumului de droguri colaborează pe plan regional, european și internațional cu instituții având atribuțiuni similare, în special cu cele din statele Membre sau Asociate la Uniunea Europeană, precum și cu instituțiile internaționale de profil( INTERPOL, EUROPOL, Programul Națiunilor Unite pentru Controlul Drogurilor, Comitetele Permanente ale Uniunii Europene).

Convenția și Protocolul cu privire la Opiu, încheiate la Geneva la 19 februarie 1925, cu ocazia Celei de-a Doua Conferințe asupra Opiului, prromulgată de România prin Decretul nr. 1578 din 5 iunie 1928.

Convenția pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la data de 26 iunie 1926 și ratificată de România prin Decretul lege nr. 169 din 27 mai 1938.

Convenția Unică asupra substanțelor narcotice, încheiată la New York la 30 martie 1961, amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr.213/1973.

Convenția Națiunilor Unite asupra substanțelor psihotrope, întocmită la Viena la 21 februarie 1971.

Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope întocmită la Viena la 20 decembrie 1928, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992.

Memorandumul de Înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu privire la colaborarea in lupta împotriva crimei organizate și traficului ilicit de droguri și substanțe psihotrope, semnat la București la 14 noiembrie 1995, ratificat prin Legea nr. 148 din 24 iulie 1997.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Peru privind prevenirea, controlul, investigarea și combaterea consumului neregulamentar și traficului ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și a delictelor conexe, semnat la București la 9 septembrie 1998, ratificat prin Legea 101/1999.

Acordul de cooperare dintre Guvernul României, Guvernul Republicii Bulgaria și Guvernul Republicii Turciei în lupta împotriva terorismului, crimei organizate, traficului ilicit de stupefiante și psihotrope, spălarea banilor, traficului de arme și persoane și a altor infracțiuni grave semnat la Antalya la16 aprilie 1998, ratificat prin Legea nr.154/11 octombrie 1999.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Federative a Braziliei privind cooperarea în combaterea producerii și traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, a folosirii inadecvate și a farmacodependenței, semnat la București la 22 octombrie 1999, ratificat prin Legea 64/2001.

Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Hasemit al Iordaniei cu privire la cooperarea in combaterea crimei organizate, a traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, a terorismului precum și a altor activități ilegale semnat la București la 17 septembrie 1999, ratificat prin Legea 70 din 16 martie 2000.

Acordul referitor la traficul ilicit pe mare, adoptat la Strasbourg la 31 ianuarie 1995, în aplicarea articolului 17 din Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope întocmită la Viena la 20 decembrie 1988, ratificat prin Legea 394 din 14 iunie 2002.

Acordul de cooperare dintre Ministerul Administrației și Internelor al României și Ministerul de Interne al Republicii Italiene in lupta împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și împotriva criminalității organizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 258/1993.

Convenția de cooperare dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Argentina în lupta împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și a delictelor conexe, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.568/1994.

CAPITOLUL III

LIVRĂRILE SUPRAVEGHEATE

– Cadrul juridic-

Este demn de menționat faptul că în ultimii ani au existat din ce în ce mai multe preocupări pe plan internațional pentru cooperarea între organele abilitate cu lupta antidrog din diferite state, în scopul depistării și combaterii activităților ilicite ale traficanților de droguri.

Tot mai multe state membre ale O.N.U., alarmate de evoluția vertiginoasă a fenomenului, au luat atitudine, propunând în același timp soluții.

Astfel, în 1961, la sediul Națiunilor Unite are loc o conferință a plenipotențiarilor statelor interesate în scopul adoptării Convenției Unice asupra Stupefiantelor.

Deși Convenția Unică era un tratat cu un mod de aplicare foarte simplu și care reprezenta un minimum de obligații internaționale, în genere acceptate de țările membre, s-a impus totuși să i se aducă, după un timp, unele amendamente.

Un alt moment important îl reprezintă anul 1977, când, la Viena, plenipotențiarii din 77 de state (asistați de observatori și reprezentanți ai O.M.S., ai Organului Internațional de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.) și ai O.I.P.C.-INTERPOL) vor adopta o Convenție privind substanțele psihotrope.

Odată cu adoptarea acestei convenții se poate ajunge la concluzia că sistemul de control internațional era bine pus la punct, acțiunea internațională de combatere a traficului și consumului ilicit de droguri era bine concentrată și susținută de resurse materiale necesare.

De aceea, atrag atenția că analiza livrărilor supravegheate se va referi la legislația internaționala privitor la modalitățile de executare și la modul cum este reglementată aceasta activitate în țările a căror legislație internă o prevăd.

-REGIMUL JURIDIC-

Din cadrul faptelor incriminate de Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cele privitoare la: “livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, introducerea sau scoaterea din țară precum și importul și exportul” sunt stipulate în următoarele articole de lege:

Art. 2. – “(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prezentate la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”

Art. 3. – “(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prezentate la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Art. 9. – “Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente sau materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”.

Art. 10. – „Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani”.

În cadrul Legii nr. 143/2000, în capitolul I care cuprinde dispoziții generale, este explicat sensul unor termeni și expresii cum ar fi: substanțele aflate sub controlul național, droguri, droguri de mare risc, precursori etc., în cadrul dispozițiilor generale, la art. 1, lit j este formulată definiția noțiunii de “livrare supravegheată”. Aceasta este “metoda folosită de instituțiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea și sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulației pe teritoriul țării de droguri ori precursori, suspecți de a fi expediați ilegal, sau de substanțe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităților infracționale și al identificării persoanelor implicate în aceste activități”.

În capitolul II al Legii nr. 143/2000 avem sancțiunile care sunt aplicate traficului și altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național. Din punct de vedere penal, faptele incriminate în această lege fac parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială. Infracțiunile care intră în această categorie fac parte din categoria celor mai vechi fapte, ele fiind înscrise în toate legislațiile penale, spre a sancționa pe cea care aduce atingere familiei, sănătății publice, asistenței celor aflați în primejdie etc.

O atenție deosebită în cadrul acestei categorii de infracțiuni se acordă acelora care aduc atingere sănătății publice, între acestea încadrându-se și cele referitoare la trafic și operațiuni ilicite cu substanțele aflate sub control național, prevăzute în Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004.

Legea 39/2003 reglementează obligativitatea autorizării livrării supravegheate de către procuror printr-o ordonanță motivată. Această ordonanță se acordă la solicitarea instituțiilor sau a organelor legal abilitate. În art.16 alineatul 2 este prezentat conținutul ordonanței care trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 203 din Codul de Procedură Penală, informații cu privire la indiciile temeinice care justifică măsura și motivele pentru care măsura este necesară, detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrării supravegheate și, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori substituite, precum și la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea, timpul și locul efectuării livrării sau itinerariul ce urmează a fi parcurs in vederea efectuării livrării, datele de identificare a persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.

Se acordă o mare atenție siguranței naționale, sănătății și ordinii publice astfel că în alineatul 3 al aceluiași articol se interzice autorizarea livrării supravegheate in cazul in care una din aceste valori ar fi puse în pericol.

Constituția României consacră o serie de drepturi și libertăți fundamentale, printre care și dreptul la ocrotirea sănătății, drept recunoscut și respectat de organismele internaționale care îl și impun.

CONDIȚII PREEXISTENTE

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special al infracțiunilor cuprinse în capitolul II al Legii nr. 143/2000 îl constituie relațiile sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice, statul prin instituțiile sale abilitate și specializate având dreptul și obligația de a interveni pentru respectarea dreptului la ocrotirea sănătății. Desfășurarea normală a acestor relații fiind condiționată de respectarea normelor legale referitoare la cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, distribuirea și livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.

În art. 10 se incriminează organizarea, conducerea sau finanțarea unor asemenea fapte.

Obiectul material al acestor infracțiuni îl formează substanțele aflate sub control național, drogurile și precursorii. Drogurile sunt acele plante și substanțe stupefiante ori psihotrope, sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, iar precursorii sunt substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor (cocaină, codeină, heroină, hașiș, morfină, eter etc.). În cadrul obiectului material intră și inhalații chimici toxici, care sunt substanțe stabilite ca stare prin ordin al Ministrului Sănătății (acid cianhidric, adrenalină, clor lichid, fosfor alb, iperită, nicotină etc).

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ al infracțiunii este diferit în raport cu modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Astfel, la modalitățile de cultivare, producere, deținere, vânzare, circulație, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare și cumpărare etc., poate fi orice persoană. În cadrul infracțiunilor care au ca element material transportul, livrarea cu orice titlu, introducerea sau scoaterea din țară (importul sau exportul), persoanele implicate sunt persoane majore, care pot răspunde penal, problema punându-se în legătură cu o calitate specială pe care trebuie să o aibă. În cazul infracțiunilor amintite nu se cere o calitate specială a subiectului activ al infracțiunii, însă în varianta privind experimentarea substanțelor sau cea privind prescrierea de către medic a unei rețete cu stupefiante, fără a fi necesară subiectului activ, nu poate fi decât o persoană cu o anumită calitate, medic, deci subiect calificat.

Infracțiunile de livrare cu orice titlu, trimiterea, transportul, importul exportul de droguri și precursori pot fi săvârșite în oricare din formele de participație.

Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar avem persoana care suferă consecințele traficului și consumului de droguri sau inhalaților chimici, prin aceasta fiindu-i periclitată în mod direct sănătatea.

CONȚINUTUL CONSTITUTIV

A. Latura obiectivă

a) Elementul material al laturii obiective al acestor infracțiuni constă într-o acțiune care se poate înfățișa în ceea ce privește circulația drogurilor ori a precursorilor în următoarele incriminări făcute de legea 143/2000 în: art. 2 ”livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul”; art.3 “introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc “; art.9 : “producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori”.

b) Cerințe esențiale. Esența elementului material a infracțiunilor presupune ca cerință esențială ca activitățile să fie comise “fără drept”, adică de persoane care nu au dreptul sau autorizarea să le efectueze.

c) Urmarea imediată. La unele infracțiuni urmarea imediată constă în provocarea unui anumit rezultat vătămător pentru sănătatea publică. Urmarea imediată însă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, adică în existența unei stări obiective de a se vătăma sănătatea uneia sau mai multor persoane, victime ale acestor activități ilicite.

d) Legătura de cauzalitate. În cazul infracțiunilor care implică producerea unui anumit rezultat vătămător pentru sănătatea publică, acest raport trebuie stabilit în fiecare caz. Între acțiunea întreprinsă și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, această legătură rezultând în cazul infracțiunilor care presupun numai crearea unei stări de pericol, deci chiar săvârșirea faptei. Legea nu cere condiții speciale de loc sau timp pentru existența infracțiunilor.

B. Latura subiectivă. Săvârșirea infracțiunilor presupune din partea subiectului o anumită formă de vinovăție. Acest gen de infracțiuni pot fi săvârșite doar cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.

O condiție esențială în ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni este aceea prin care se cere ca persoana care trafică aceste droguri, precursori sau inhalați chimici toxici să cunoască faptul că sunt stupefiante, psihotrope sau toxice.

FORME. MODALITĂȚI. SANCȚIUNI

Forme. Actele pregătitoare, deși posibile, nu sunt sancționate penal, dar tentativa se pedepsește. Astfel, art. 13 din Legea nr. 143/2000 prevede că tentativa la infracțiunile prevăzute la articolele 2-7, la art. 9 și 10 se pedepsește.

Infracțiunea se consumă în momentul în care executarea oricăreia dintre acțiunile incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, adică starea de pericol pentru sănătatea publică.

Modalități. Infracțiunile se comit în mai multe modalități normative descrise de Legea 143 : “livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul sau exportul” etc.

Există și o formă agravantă, atunci când faptele prevăzute sunt săvârșite organizat (art. 10). Fiecare dintre modalitățile normative descrise în norma de incriminare poate prezenta variate modalități faptice, determinate de modalitățile concrete în care a fost săvârșită fapta.

Sancțiuni. Pedeapsa în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 2 este închisoarea de la 3-15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă acele fapte au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 3, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Dacă faptele privesc droguri de risc mare, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 9, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunile prevăzute la art.10 se pedepsesc cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele acestora sporind cu 3 ani.

În cazul infracțiunilor prevăzute la alin. 1 și 2, dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

De aceea, atrag atenția că analiza livrărilor supravegheate se va referi la legislația internaționala privitor la modalitățile de executare și la modul cum este reglementată aceasta activitate în țările a căror legislație internă o prevăd.

Noțiunea și tipurile livrării supravegheate

Livrarea supravegheată este metoda care constă în a permite ca un transport ilicit sau suspect de stupefiante, odată descoperit de un serviciu de poliție, să părăsească teritoriul uneia sau mai multor țări, să le penetreze sau să le traverseze sub supravegherea autoritarilor competente din aceste țări, în scopul identificării tuturor persoanelor implicate la săvârșirea infracțiunilor.

Livrările supravegheate sunt autorizate într-un număr mare de țări, nu însă în toate statele. Astfel, sunt țări în care legislația autorizează în mod expres aceste activități și, în fine, o a treia categorie de state care nu au referiri în legislație la asemenea activități, însă în care tehnica livrărilor supravegheate este utilizată. Din aceasta ultima categorie face parte și România.

Trebuie subliniat faptul că, în unele situații este mai bine să se procedeze în mod deschis la confiscare, decât să se asume riscul pierderii controlului asupra drogurilor respective.

În cadrul legii nr. 143/2000 în capitolul I, care cuprinde dispozițiile generale este explicat sensul unor termeni și expresii cum ar fi: substanțele aflate sub control național, droguri, precursori, etc. În cadrul dispozițiilor generale la art. 1 litera j este formulată definiția noțiunii de livrare supravegheată- „metoda folosită de instituțiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea și sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulației pe teritoriul țării de droguri sau precursori, suspecți de a fi expediați ilegal, sau de substanțe care au înlocuit drogurile sau precursorii, în scopul descoperirii activităților infracționale și al identificării persoanelor implicate în aceste activități”.

În continuare, legea nr. 39/2003 reglementează situațiile în care poate fi autorizată o livrare supravegheată. Astfel, procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație poate autoriza, la solicitarea instituțiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate cu sau fără sustragerea sau substituirea totală ori parțială a bunurilor care fac obiectul livrării. Alineatul 2 statuează că livrarea supravegheată este autorizată prin ordonanță motivată care trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 203 din C. proc. pen., următoarele:

indiciile temeinice care justifică măsura și motivele pentru care măsura este necesară;

detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrării supravegheate și, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori substituite, precum și la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea;

timpul și locul efectuării livrării sau, după caz, itinerarul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt cunoscute;

datele de identificare ale persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.

Conform alineatului 3, nu se poate autoriza efectuarea livrărilor supravegheate în cazul în care, prin acestea, s-ar pune în pericol siguranța națională, ordinea sau sănătatea publică.

Privitor la tipurile de livrări supravegheate se impune o delimitare a termenilor de livrare supravegheată “curată” și livrare supravegheată “murdară”.

Livrarea supravegheată “curată” constă în substituirea în întregime a drogurilor cu substanțe asemănătoare, inofensive, pe când livrarea supravegheată “murdară” constă în a lăsa în parte sau în întregime drogul.

După o altă clasificare întâlnim livrări supravegheate interne și livrări supravegheate externe.

Livrările supravegheate interne presupun descoperirea unei operații de contrabandă sau relevarea faptelor referitoare la ea de către țara de destinație, care poate deține acțiunea, în coordonare cu țară de destinație, care poate decide acțiunea, în coordonare cu țară de origine sau de tranzit, pentru a asigura libera trecere a expediției sau a curierilor, dacă este cazul.

Livrarea supravegheată externă presupune descoperirea contrabandei sau relevarea faptelor relative la ea de către alte autoritari decât cele din țările de destinație, ce hotărăsc să acționeze în colaborare cu acestea din urmă.

O livrare supravegheată “curată” este întotdeauna preferabilă întrucât se evită riscul pierderii drogurilor, se reduce riscul alertării infractorilor, permițând o mai mare suplețe în organizarea acțiunii și se evită ca o contrasupraveghere să nu mai fie eventual organizată.

Înlocuirea va fi efectuată întotdeauna de personal calificat în desfacerea ambalajelor, înlocuirea drogurilor, reambalarea cotelor etc.

Drogurile nu pot fi înlocuite atunci când țară destinatară legea cere ca drogul să fie livrat în întregime sau numai în parte și (sau) înlocuirea drogului este imposibilă, având în vedere natura mijlocului de ascundere ori volumul expediției.

Dezasamblarea, scoaterea, înlocuirea și reambalarea drogului, trebuie atât cât este posibil, să se desfășoare într-un loc ce oferă securitate deplină pentru ca nici un membru al bandei de traficanți să nu-și dea seama că drogurile au fost înlocuite, iar atenția presei să nu fie prematur trezită. Mai este necesar ca drogul să beneficieze de securitate totală și, de asemenea, trebuie avută în atenție păstrarea probelor obținute în timpul înlocuirii, pentru păstrarea probelor și introducerea în expediție a unui material de natură să faciliteze arestarea persoanelor implicate în cauză.

Trebuie subliniat și faptul că lipsa unei securități depline poate pune în pericol viața funcționarilor și a cetățenilor.

– Principalele situații în care poate fi efectuată o livrare supravegheată-

O livrare supravegheată se dispune doar dacă este întrunită una din următoarele situații:

a fost săvârșită o infracțiune la regimul drogurilor;

vama ori poliția dispun de informații cu valoare operativă referitoare la o activitate de trafic de stupefiante ce urmează a fi realizată și care poate fi pusă sub supraveghere;

activități infracționale ce sunt în curs de desfășurare, carasul (transportatorul) este dispus să colaboreze.

La fiecare activitate supravegheată trebuie avute în vedere materialele probatorii, confiscarea drogului ce este transportat, arestarea și trimiterea în justiție a persoanelor vinovate de expedierea sau primirea transportului ori au o contribuție importantă în cauză. Nu servește finalității luptei împotriva drogului confiscarea transportului ilicit, odată cu descoperirea sa fără a da posibilitatea autorităților competente din țara de origine sau de destinație să aresteze persoanele implicate.

Verificările vor fi efectuate ținând cont de informațiile disponibile privind: vehiculele, persoanele, întreprinderile, expedițiile poștale, navele, avioanele, containerele existente la acea dată. Decizia de a efectua o livrare supravegheată depinde tocmai de rezultatul verificării informațiilor deținute la un moment dat.

Conform unor sisteme juridice aflate în vigoare în anumite țări trebuie expediată către țară de destinație întreaga cantitate de droguri, în timp ce alte țări solicită un eșantion de drog ca să efectueze o livrare supravegheată, pe când altele consideră că săvârșirea infracțiunii a avut loc chiar dacă drogul nu a fost expediat. Există trei considerente pentru care se impune cunoașterea reglementărilor juridice din țările de destinație a livrărilor supravegheate. Primul ar fi acela ca țară de destinație, precum și cele prin care mărfurile vor tranzita trebuie să fie, din punct de vedre juridic în măsura și dispuse să conlucreze la efectuării livrării supravegheate.

Un al doilea considerent îl reprezintă faptul că prevederile legale ale țărilor respective, în ceea ce privește confiscările și arestările, trebuie să fie cunoscute și aplicate de țara care a declanșat livrarea supravegheată.

Și nu în ultimul rând, trebuie menționată obligativitatea obținerii unei autorizații în acest sens, din partea fiecărui stat participant.

În materia livrării supravegheate comunicațiile sunt deosebit de importante. Rapiditatea în efectuarea acestora este vitală, orice întârziere putând împiedica realizarea lor. În aceeași ordine de idei, trebuie subliniat că un bun control asupra întregii operațiuni depinde de cooperarea și coordonarea acesteia între părțile interesate.

Concluzionând, luarea unei decizii de îndeplinire a unei livrări supravegheate trebuie să se bazeze pe următoarele elemente: săvârșirea unei infracțiuni privind drogurile, verificări pozitive privind informațiile avute, stabilirea legăturilor de comunicații și dacă nu exista complicații de ordin juridic.

În afară acestor elemente considerate esențiale, mai apar și alte probleme care vor fi rezolvate, și anume:

* dacă o legislație nu permite efectuarea unei livrări supravegheate, aceasta să poată fi efectuată, prin tranzitarea mărfii către altă țară;

* dacă există timpul necesar care să permită autorităților competente punerea la punct a unui program de activități în acest sens, având asentimentul tuturor părților (o cooperare între țări se poate stabili chiar dinainte de efectuarea unei livrări supravegheate);

* poate fi garantat controlul mărfurilor;

* sunt suficiente șanse de arestare a traficanților ori a comandanților în cauza respectivă. Nu trebuie să se procedeze la o livraresupravegheată dacă nu exista nici o șansă de arestare a celor implicați;

* mijloacele de comunicație sunt suficient de eficace pentru asigurarea controlului între toate părțile interesate;

* dacă efectivele sunt suficiente. O livrare supravegheată poate dura săptămâni întregi de la detectarea inițială a drogurilor până la arestarea celor implicați. Cum câteodată drogurile trebuie plasate sub permanenta supraveghere, o livrare supravegheată cere mult personal. Trebuie deci să avem suficiente efective cât și mijloacele materiale (autoturisme, aparatură radio) pe toată durata acțiunii;

* este nevoie de ajutor chiar dacă anumite țări autorizează livrările supravegheate. Ajutorul cu personal înarmat poate fi necesar la un moment dat, dar trebuie luată în considerație posibilitatea ca participanților la o livrare supravegheată anterior să nu li se permită purtarea armelor;

* dacă au fost luate în considerare toate riscurile și au fost luate toate măsurile de evitare a acestora. Unele dintre aceste riscuri pot viza integritatea fizică a personalului implicat și a cetățenilor, pierderea drogurilor, lipsa de securitate;

* dacă drogurile pot fi substituite. Dacă acest lucru nu este posibil și se propune o livrare supravegheată “murdară”, exista un risc de pierdere a drogurilor, ceea ce poate avea incidență asupra costului operațiunii;

* se recomanda efectuarea unui studiu privind costul și avantajele de care se dispune pentru a avea siguranța finanțării mulțumitoare a operațiunii;

* pentru a i se reliefa utilitatea, acțiunea trebuie analizată prin prisma costului operațiunii, a valorii drogurilor, a efectului preventiv și a șanselor de succes;

* apelul la agenții provocatori. Prin agent provocator se înțelege cel ce incită o persoană la săvârșirea unei infracțiuni pe care acesta n-ar fi comis-o altfel. Întrucât utilizarea agenților provocatori poate constitui infracțiune în unele țări, se impune totdeauna examinarea juridică a situației și urmările sale. Legislația României nu permite utilizarea agenților provocatori. Agentul provocator este asimilat conform Codului Penal al României, instigatorului. Astfel, conform art. 39, instigatorul este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

– Posibilități de livrări supravegheate-

Cele mai bune ocazii de livrări supravegheate sunt acelea care prezintă atunci când funcționari ai serviciilor de detecție și reprimare descoperă drogurile disimulate în transporturi de mărfuri care se deplasează fără a fi însoțite de curieri, fie că este cazul, de exemplu, al unor transporturi facturate, bagaje neînsoțite, vehicule cu motor neînsoțite sau transporturi poștale obținute.

Dacă nu se recurge la livrarea supravegheată această depistare va avea în mod normal ca rezultat reușita confiscării produsului de contrabandă, dar cei ce fac acest tip de contrabandă nu vor fi identificați, iar organizația ce se află la originea contrabandei nu va pierde decât drogul.

Măsurile de ordin tactic pe care polițiștii serviciilor de detecție și reprimare trebuie să le ia pentru exploatarea depistărilor de acest fel au fost prezentate anterior. Totuși se impun anumite măsuri particulare, specifice fiecărui tip de transport.

a) Livrările supravegheate interne de droguri descoperite în încărcătură

Documentele de import trebuie examinate pentru a se stabili care sunt persoanele legate de tranzacție și trebuie verificate datele referitoare la acestea. De fiecare dată când este posibil, domiciliul destinatarului trebuie să fie pus sub supraveghere pentru a se stabili identitatea persoanelor care folosesc anumite locuri și a descoperi complicii lor.

Trebuie să ia legătura cu tranzacții pentru a le cere să acționeze în mod normal (de exemplu cerând telefonic importatorilor instrucțiuni pentru livrare sau aducându-le la cunoștința că transportul este deja destinat consumului). Experiența a arătat că traficanții pot încheia o expediție cu titlul de încercare pentru a studia modul de desfășurare și considera ca un semnal de alarmă orice abatere de la normal. Livrarea mărfii către destinatar trebuie să se efectueze în cooperare cu firmele care fac în mod normal livrări.

Un polițist care va trece drept ajutor de șofer trebuie să se afle în vehiculul ce efectuează livrarea și să fie urmat de unul sau mai multe vehicule pentru ajutor. De asemenea, domiciliul destinatarului trebuie să fie ținut sub supraveghere și, în momentul livrării, trebuie să se stabilească, cu ajutorul fotografiilor sau al altor piese de probă, identitatea celor care acceptă livrarea.

Odată ce livrarea a fost acceptată, supravegherea trebuie să continue. Este totdeauna dificilă dar decisivă alegerea celui mai bun moment de a opera o descindere ulterioara în locuință și de a perchiziționa. S-a întâmplat ca, odată ajunsă marfa la destinație sau după plecarea șoferului, marfa să fie transportată ca atare în alt loc. Polițistul care conduce operația trebuie să se pregătească pentru aceste diverse eventualități și să aibă pregătite variante care să-i permită a face față situației critice ce poate interveni. Ca atare, o livrare supravegheată cu substituirea drogurilor este întotdeauna preferabilă, dar natura discriminării sau mărimea încărcăturii pot uneori împiedica retragerea drogului și substituirea acestuia cu alte substanțe. În asemenea cazuri, chiar dacă este întotdeauna recomandat să se încerce o livrare supravegheată aceasta poate aduce riscul de a-i îngrijora pe cei care au organizat traficul, fapt pentru care decizia de principiu trebuie să fie aceea de a opera o confiscare directă decât să se riște pierderea controlului asupra unui transport chiar dacă respectiva confiscare intervine în mod prematur.

b) Livrările supravegheate de trimiteri poștale

Organizarea unei livrări supravegheate atunci când drogurile au fost descoperite în operații poștale este asemănătoare cu cea din cazul livrărilor supravegheate în trimiteri navlosise. Este mult mai ușor să se păstreze caracterul confidențial al informațiilor, la fel ca și reținerea drogului din trimiterea și substituirea cu alte substanțe.

Este necesar ca ambalajului să i se redea aparența exterioară inițială. Livrarea trebuie efectuată în colaborare cu autoritățile poștale și trebuie să se țină seama de orarele și modurile de livrare care sunt normale pentru regiunea respectivă. Trebuie să se acționeze repede atunci când se efectuează anchetele de bază necesare și când se organizează supravegherea, întrucât majoritatea contrabandiștilor ce recurg la serviciile poștale vor considera orice întârziere ca fiind execeva în livrarea pachetului pe care-l așteaptă și ca un semnal de alarmă ce justifică refuzul pachetului, autoritățile având astfel în mână un caz de confiscare a drogurilor ilicite a căror proprietate este nesigură.

Este normal ca, în contrabanda poștală, numele destinatarului înscris pe pachet să fie puțin diferit de adevăratul nume al adresantului, cu care seamănă totuși, tocmai pentru a se justifica acceptarea sau refuzul pachetului. Trebuie să se prevadă marcarea interiorului pachetului reconstituit.

În cazul contrabandei poștale este deosebit de dificil să se aleagă momentul în care să efectueze livrarea pentru a putea opera o descindere și o percheziție în locurile respective. Traficanții de droguri au deseori ca tactică așteptarea a cel puțin câteva ore după ce pachetul le-a fost livrat, pentru a vedea dacă livrarea a fost supravegheată sau nu.

c) Livrări supravegheate externe de colete neînsoțite

Atunci când se declanșează o livrare supravegheată externă, diverse probleme complementare trebuie să rețină atenția. Ceea ce contează cel mai mult este stabilirea, de îndată ce este posibil, a unui dialog între autoritățile țării unde a fost operată depistarea și autoritățile competente ale țării de destinație, precum și ale oricărei țări interesate.

Din cauza constrângerilor de timp ce prevalează atunci când se face o descoperire, este de preferat ca un dialog preliminar să se stabilească între toate țările interesate pentru formularea planurilor de urgență, permițând să se facă față eventualităților unei livrări supravegheate externe, când, din cauza situației lor pe drumurile internaționale, aceste țări vor fi implicate în asemenea operații. Ca urmare, fiecare eventuală situație de livrare supravegheată trebuie să fie examinată separat și urgent, ținând cont de toate celelalte fapte pertinente cunoscute și de circumstanțele ce prevalează în cazul respectiv.

d) Livrările supravegheate de droguri transportate de cărăuși

De la început trebuie să facem diferențierea între categoriile de cărăuși. În lumea interlopă se spune că “furnica” deschide drumul „cămilei”. Ce este “furnica”? Ce este “cămila”? Pentru a califica problemele vom spune că sunt traficanți de droguri, cărăuși.

“Traficul de furnică” definește traficul internațional de droguri nestructurat, cu caracter episodic, fără vreo legătura cu lumea interlopă și crima organizată. De regulă, acești cărăuși sunt ei înșiși consumatori de droguri.

“Cămila” este o persoană care transportă droguri aparținând unei filiere. Rezultă de aici că activitatea este foarte bine organizată, pregătită în cele mai mici detalii de către structuri bine definite ale crimei organizate.

Acest din urmă trafic, “cămilele” prezintă interes pentru efectuarea de livrări supravegheate și de ele ne vom ocupa în continuare.

Asemenea ocazii apar atunci când drogurile sunt găsite în bagajele din cală ale pasagerilor în tranzit sosiți pe calea aerului. Agenții vamali pot avea o mare abilitate pentru identificarea valizelor cu fund dublu menținându-se cu o verificare exterioară ce le permite pipăirea bagajelor. Folosirea câinilor pentru detectarea drogurilor în locurile de transbordare poate să fie eficace.

Atunci când sunt descoperite droguri în bagajele aflate în tranzit, cooperarea companiilor aeriene permite identificarea pasagerilor în cauză, fără ca ei să observe interesul acordat de agenții de la vamă. Ca regulă generală, jumătatea tichetelor de bagaje este legată de biletul de călători și verificările pot fi operate fără ca pasagerul să știe acest lucru, în momentul în care el prezintă biletul la biroul de tranzit al companiei aeriene înainte să-și continue călătoria.

Alegerea zborului pentru acest gen de operații este importantă, deoarece posibilitățile nu ar permite controlul tuturor bagajelor aflate în tranzit și chiar dacă ar fi posibil, un asemenea control extins ar putea fi nerentabil. Procedând la o verificare continuă a datelor de rezervare informatizată ale companiei aeriene înainte de venirea zorilor venind din regiunile producătoare ale drogurilor, agenții de vamă, familiarizați cu această munca, pot stabili numele pasagerilor aflați în tranzit. O verificare a imprimatelor obținute pe calculator, permite agenților să aleagă acei pasageri aflați în tranzit, susceptibili să prezinte interes, precum și zborurile care trebuie să le rețină atenția.

O dată ce au fost efectuate depistarea și identificarea, este obligatorie punerea imediată în legătura cu autoritățile competente din țara de destinație. Acest mod de depistare permite organizarea unei livrări supravegheate cu înlocuirea drogului.

Decizia pe care o vor lua autoritățile ce au efectuat depistarea, fie de a confisca drogurile la acest stadiu și de a aresta cărăușul, fie de a încerca să organizeze o livrare supravegheată externă, este în funcție de un anumit număr de factori, și anume:

* dispozițiile legale în vigoare în țară în care a fost operată depistarea și în țara de destinație;

* de problema de a ști dacă se dispune de suficient timp pentru a pune la punct un plan de acțiune acceptabil, convenit între autoritățile competente din țara de depistare și țara de destinație;

* de măsura în care bagajul poate fi ținut în loc atunci când este în tranzit;

* de problema de a ști dacă autoritățile din țara de destinație sunt în măsură să organizeze o operație ce oferă șanse rezonabile să identifice și să depisteze principalul delicvent

Nu este cazul să se adune datele de care este nevoie în cazul unei livrări supravegheate externe dacă aceasta are ca rezultat exclusiv confiscarea drogurilor și arestarea cărăușilor în țara de destinație și nu în care a fost făcută depistarea inițială. Fiecare depistare de asemenea natură trebuie să fie considerată ca un caz.

Atunci când s-a convenit că se va proceda la o asemenea livrare supravegheată, trebuie să se comunice autorităților străine, deîndată ce aparatul decolează, toate detaliile posibile referitoare la identitatea și semnalmentele pasagerului, aspectul exterior al bagajelor, locul pe care îl ocupă în cala avionului, numărul zborului și ora prevăzută pentru sosire.

Există, de asemenea, o variantă a acestui mod fundamental de contrabandă în tranzit din partea pasagerilor companiile aeriene, când contrabandistul nu rezervă loc decât până la aeroportul internațional unde oprește prima dată. Bagajul va fi transportat apoi în holul de bagaje al vămilor, pentru a i se face vama în mod normal. În acest moment și înainte ca vama să facă controlul, contrabandistul își prezintă biletul reprezentantului companiei aeriene, pe acesta fiind indicat în mod distinct că acesta își continua zborul și cere ca bagajul să fie dus direct la aparatul ce urmează să plece. Din punctul de vedere al contrabandistului, această metodă prezintă avantajul că la sosirea la destinație, bagajul va purta eticheta, arătând ca vine direct de la aeroportul internațional intermediar și nimic nu va indica faptul că bagajele provenind dintr-o țară producătoare de droguri au fost în tranzit. Dacă sunt puși la curent cu posibilitățile de contrabandă ce se oferă, funcționarii companiilor aeriene pot fi încurajați să transmită asemenea cereri, imediat, agenților de vămi. Ca urmare, se poate organiza o operație de tipul unei livrări supravegheate, cu țara de destinație deși nu există siguranța că la acel moment există sau nu stupefiante în bagaje. Un număr important de depistări de droguri a fost operat în urma unei cooperări internaționale rapide între autoritățile vamale.

– Tactica și tehnica realizării livrării supravegheate-

Analizând cele arătate la subpunctele anterioare putem concluziona că participanții la efectuarea livrării supravegheate trebuie să aibă în vedere câteva principii fundamentale și obiectivele urmărite.

a) Principii fundamentale

* Fiecare livrare supravegheată trebuie să fie evaluată chiar de la început. Aceasta înseamnă că fiecare situație trebuie să fie examinată în mod separat și foarte rapid, ținând cont de toate elementele de fapt disponibile;

* Maniera în care se vor derula operațiunile trebuie să fie acceptată de legislația fiecărei țări participante.

* Responsabilitatea controlului final al operațiunii trebuie să fie încredințată în mod clar autorității din țara de destinație. Serviciile participante nu trebuie să aibă nici o îndoială în ceea ce privește cui aparține responsabilitatea deciziilor;

* în cauză trebuie efectuat un plan de acțiune.

b) Obiective

Orice livrare supravegheată trebuie să aibă ca obiective esențiale:

* Confiscarea drogurilor;

* Obținerea de probe;

* Arestarea promptă a persoanelor implicate;

* Trimiterea în judecată a celor vinovaț

c) Finalizarea operațiunii

Nu există o soluție universală pentru determinarea timpului de trecere la realizarea momentului operativ, acesta depinzând de împrejurările și obiectivele ce pot fi atinse în fiecare caz.

De aceea se impune, în mod fundamental, alegerea celui mai potrivit moment de finalizare a acțiunii.

Finalizarea operațiunii trebuie să fie decisă de factorul responsabil ce stabilește momentul în care, după părerea sa, este cel mai propice ca livrarea supravegheată să fie încununată de succes, neexistând riscul pierderii drogurilor.

CAPITOLUL IV

CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI, REFERITOR LA LIVRĂRILE SUPRAVEGHEATE

Datorită apelului făcut de Adunarea Generala a O.N.U. prin Declarația împotriva traficului și consumului ilicit de droguri din 14 Decembrie 1984, Conferința plenipotențiară întrunită în 1988 la Viena a adoptat o Convenție a Națiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante și substanțe psihotrope.

Intrată în vigoare în 1990, Convenția din 1988 vizează promovarea cooperării internaționale pentru a controla într-o manieră eficace diferitele manifestări ale drogurilor.

Concomitent, părțile semnatare se angajează să elimine ori să reducă, pe măsura posibilităților, cererea ilicită de stupefiante și substanțe psihotrope.

Ca urmare a recomandărilor formulate, statele trebuie să ia măsura armonizării legislației naționale cu prevederile convenției.

Articolul 1 lit. G din Convenția din 1988 arată că: “Prin livrarea controlată se înțelege tehnica de a permite expedierile ilicite sau suspecte de droguri, narcotice, substanțe psihotrope din tabelul 1 și 2 anexate acestei convenții sau substanțe cu care au fost înlocuite acestea pentru a le scoate din, a tranzita prin sau a introduce în teritoriul uneia sau mai multor țări cu știința și sub supravegherea autorităților competente, în vederea identificării persoanelor implicate în comiterea delictelor stabilite în conformitate cu articolul 3 alineatul 2 al Convenției”.

Articolul 11, alin. 2 și 3 prevede următoarele:

     2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în speță și poate, dacă este cazul, să țină cont de aranjamente și înțelegeri financiare în ceea ce privește exercitarea competenței lor de către părțile interesate.
     3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimțământul părților interesate, să fie interceptate și autorizate în continuare în trimiterea lor, fie așa cum sunt, fie după ce stupefiantele sau substanțele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parțial cu alte produse.

CAPITOLUL V

Concluzii

Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad statele lumii, organismele internaționale, inclusiv Organizația Națiunilor Unite.

Țara noastră, datorită poziției sale geografice și a conflictelor militare din fosta Iugoslavie, a devenit un segment important al “Rutei Balcanice” de traficare de droguri, îndeosebi pe varianta nordică, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania și Olanda.

România prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru rețelele de traficare a hașiș-ului din Africa (Nigeria și Uganda) și a cocainei din America de sud (Columbia și Venezuela) spre Europa Occidentală mai ales Germania, Olanda, Belgia, Austria, Italia, Spania, etc.

Pentru combaterea traficului ilegal de droguri și a crimei organizate în sens larg, au fost create structuri specializate la nivel central și local atât în cadrul politiei cât și al vămii. S-a exemplificat în cadru organizatoric, colaborarea cu polițiile altor state, îndeosebi cu cele membre ale Uniunii Europene și cu organismele internaționale (O.I.P.C.-INTERPOL, P.N.U.C.I.D., Grupul Pompidou, Programul PHARE de luptă împotriva drogurilor al comunității europene).

Ministerul Administrației și Internelor a întocmit și un proiect de hotărâre de guvern privind constituirea unui comitet interministerial de luptă împotriva drogurilor, care să stabilească strategia națională în domeniu, pe bază de program și să urmărească îndeplinirea acestuia.

În plan legislativ, pentru alinierea României la Uniunea Europeana s-a întocmit proiectul legii privind combaterea traficului și consumului de droguri, care dorește să pună în concordanță legislația internă în materie cu cea internațională.

Totodată, s-au întreprins demersurile prevăzute de legislația internă pentru semnarea “Acordului parțial privind cooperarea în materie de lupta contra abuzului și traficului ilicit de stupefiante” și a “Acordului referitor la traficul ilicit pe mare” conform art. 17 al Convenției Națiunilor Unite asupra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope.

Trist este faptul că aceste proiecte au demarat foarte greu, societatea românească fiind mai receptivă astăzi la condițiile social-economice existente.

Dacă toate aceste proiecte de lege ar fi adoptate și aplicate apoi corespunzător s-ar crea un cadru legislativ puternic prin care să se realizeze descurajarea puternică a traficanților. dar, pentru ca mecanismul să funcționeze trebuie adoptate și unele reglementări care să statueze clar programe de protecție a martorilor, polițiștilor, a consumatorilor de droguri și a altor persoane implicate în lupta împotriva acestui flagel numit trafic de droguri.

-Aspecte ale activității practice-

Anexa nr. 1

Ofițerii din cadrul D.E.A. Columbia dețin date și informații despre faptul că S.P., cetățean român cu domiciliul în Columbia, a expediat mai multe colete în România, stabilindu-se informativ că cel mai recent colet trimis în România, cu escală la Zurrich, conține o cantitate de cocaină. Din documentele de transport rezultă că în colet se află o combină muzicală.

D.E.A. Columbia îi informează despre aceste lucruri pe ofițerii din cadrul D.E.A. Elveția. Aceștia din urmă obțin aprobarea procurorului și, în momentul escalei, verifică coletul și constată că acesta conține 2 kg. de cocaină, disimulată în interiorul combinei. Ofițerii elvețieni obțin autorizație pentru efectuarea livrării supravegheate și lasă coletul să-și continue drumul, spre România.

Șeful serviciului de linie român primește informația de la ofițerii elvețieni și, pentru a o verifica cere și obține o autorizație de percheziție pentru coletul suspect. Informația odată confirmată, în baza autorizației procurorului, se procedează la efectuarea livrării supravegheate pe teritoriul român, în baza următorului plan de acțiune:

I. În baza datelor și informațiilor deținute se stabilesc obiectivele ce se cer îndeplinite, după cum urmează:

livrarea în deplină siguranță a coletului pentru a se elimina riscul dispariției sau sustragerii;

identificarea și verificarea destinatarului;

prinderea acestuia în flagrant, după luarea în primire a coletului și semnarea documentelor de primire.

-În funcție de modul de livrare, se vor stabili variantele concrete de acțiune.

Dacă este vorba de o firmă de curierat door to door:

se va introduce un investigator acoperit în cauză, care va însoți coletul împreună cu reprezentantul firmei de curierat;

transportul va fi escortat de o parte din echipe, celelalte așteptând în apropierea locului de destinație;

în momentul primirii coletului cu droguri se va realiza prinderea în flagrant.

b. Dacă destinatarul se prezintă personal pentru ridicarea coletului:

acesta va fi supravegheat operativ și urmărit până la locul de destinație;

se va realiza prinderea în flagrant; se va stabili varianta de rezervă a prinderii în flagrant în momentul ridicării coletului.

III. Se stabilesc efectivele, echipele și mijloacele auto folosite, precum și sarcinile care le revin fiecărui lucrător, în funcție de variantele de acțiune. Astfel, vor fi:

4 auto – 2 pentru escortă și 2 la locul de destinație;

2 echipe tehnice, care vor înregistra cu mijloace audio – video întreaga activitate;

echipa de C.F.L.;

procurorul și ofițerul de caz;

echipa de rezervă;

Se stabilește suportul logistic:

lucrătorii vor avea asupra lor echipamente individuale de atac și protecție, precum și dispozitive și substanțe de imobilizare;

vor fi folosite 2 camere video și 3 aparate foto;

se va asigura garderoba pentru investigatorul acoperit, pentru varianta introducerii lui în cauză;

se vor asigura orice alte dispozitive, echipamente ori substanțe necesare în funcție de varianta de acțiune.

Se vor lua în calcul factorii de risc ce pot perturba bunul mers al acțiunii și se vor stabili strategii de atenuare sau chiar de eliminare a riscului.

În aplicarea planului s-a ales varianta introducerii unui investigator acoperit deghizat în curier, care a călătorit în vehicolul ce transporta coletul.

Vehicolul a fost urmărit până la Arad, domiciliul destinatarului. La adresa respectivă locuiau doi bătrâni, motiv pentru care s-a amânat intervenția.

În urma verificărilor a rezultat că bătrânii erau părinții lui B.V., aflat în atenția poliției, în anturajul căruia se sflau persoane cunoscute ca fiind traficanți de droguri.

S-a instalat dispozitivul de supraveghere operativă, iar la scurt timp a apărut și suspectul, B.V., conducând un autovehicol comercial. După un timp petrecut în casă, suspectul a ieșit, având asupra sa coletul.

Șeful dispozitivului a dat semnalul de intervenție pentru prinderea în flagrant, iar făptuitorul a fost reținut și coletul capturat.

În urma investigațiilor ulterioare s-a stabilit că S.P. îi trimitea drogurile lui B.V. care urma să le porționeze și să le trimită în Ungaria pentru a fi comercializate.

Anexa nr.2

Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988.

*Sărurile substanțelor înscrise în prezentele tabele, în toate cazurile în care existența acestor săruri este posibilă, sunt supuse și ele controlului.

Anexa nr.3

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE

DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE

CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM

DOSAR NR.__/__/___

NR. __/__/__ DIN ____

ORDONANȚĂ

de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorilor

și a livrării supravegheate

A.V., procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul cu numărul de mai sus,

CONSTAT:

La data de ___ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizat despre faptul că există indicii temeinice că se pregătește comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de articolul 2 (1) si(2) din Legea 143/2000 de către numitul A si alții constând în aceea că aceștia dețin și intenționează să comercializeze pe teritoriul României cantitatea de cca. 200 kg heroină.

Prin adresa nr.P/240329 din data de ___ , Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire “AB, fiul lui __și__, născut la data de ___ în Bucuresti, domiciliat în __, strada__, județ__” – nume de cod, și a colaboratorului “CD, fiul lui__ și __, născut la data de __ în Pitești, domiciliat în __, strada__, județ__” – nume de cod, în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au savârșit-o, precum și autorizarea acestora să procure cantitatea de 1 kg heroină, de la numitul A, respectiv de la membrii rețelei din care acesta face parte.

Din analiza activităților efectuate până în prezent rezultă următoarele indicii temeinice și concrete, care justifică autorizarea investigatorului sub acoperire:

numitul ține legătura cu cetățeni turci, aflați pe teritoriul Turciei, cu privire la care există indicii că fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri;

rezultatele investigațiilor duc la concluzia că numitul A si alții dețin importante cantități de heroină pe care intenționează să le comercializeze pe teritoriul României.

DISPUN:

Autorizarea sub următoarea identitate a investigatorului acoperit din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate in săvârșirea infracțiunii menționate:

-“AB, fiul lui__și__, născut la data de__ în București, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod

Autorizarea sub următoarea identitate a colaboratorului:

-“CD, fiul lui__și__, născut la data de __ în Pitești, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod

Activitățile pe care le poate desfășura investigatorul acoperit sunt:

– strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunii și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au săvarșit-o;

– obținerea mijloacelor de probă în condițiile prevăzute de lege;

– procurarea, deținerea și transportul în condițiile prevăzute de lege a cantității de 1 kg heroină.

Activitățile pe care le poate desfășura colaboratorul:

– “CD, fiul lui__și__, născut la data de__ în Pitești, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod numai sub supravegherea investigatorului acoperit sunt următoarele:

a) strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunii și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit-o;

b) procurarea, deținerea și transportul în condițiile prevăzute de lege a cantității de 1 kg heroină.

Autorizarea livrării supravegheate

6. Autorizarea este valabilă 30 de zile

În temeiul articolului 224 aliniatul ultim din Codul de Procedură Penală, datele și informațiile obținute de investigatorul sub acoperire vor fi puse de îndată și în totalitate la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, urmând ca acesta să prezinte săptămânal precum și ori de câte ori este necesar, rapoarte cu privire la activitățile desfășurate.

Investigatorul acoperit și colaboratorul nu se pot folosi de identitățile atribuite prin prezenta ordonanță, decât pentru activitățile menționate;

Colaboratorul nu poate desfățura alte activități decât cele de la punctul 4;

Drogurile procurate în baza acestei autorizații vor fi predate de către investigatorul acoperit, de îndată, la Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativa, cu excepția celor supuse analizelor de laborator;

Autorizarea este valabilă numai pentru activitățile desfășurate pe teritoriul României.

Procuror șef

A.V. ____________

Am luat cunoștință

Investigator acoperit _____________

Colaborator _____________

Data : _______

Anexa nr.4

ROMÂNIA

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

DIRECȚIA GENERALĂ DE COMBATERE A

CRIMINALITĂȚII ORGANIZATE

NR.__/__/__/__

CĂTRE

MINISTERUL PUBLIC

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism

Avem onoarea să vă comunicăm următoarele:

La nivelul unității noastre se dețin informații cu privire la un cetățean turc cunoscut cu porecla „A” a cărui identitate nu a putut fi stabilită până în prezent, din care rezultă că acesta este liderul unei grupări de traficanți de droguri care dețin și intenționează să comercializeze pe teritoriul României cantitatea de circa 200 kg heroină.

Această grupare este aprovizionată de susnumitul cu diverse cantități de heroină.

Nu se cunoaște până în prezent adresa de domiciliu a acestuia deoarece este foarte bănuitor și își cheamă clienții în diferite locații de pe raza sectorului 6 București, dar urmează ca în perioada imediat următoare să fie identificat și să se stabilească unde locuiește.

Pentru un gram de heroină clienții plătesc deobicei suma de 2200000 lei, tranzacțiile fiind realizate stradal după ce în prealabil unul din membrii grupării verifică zona.

Contactul dintre client și traficant se realizează telefonic, ultimul obișnuind să își schimbe foarte des numărul, în prezent folosind numărul de telefon 07XX XXX XXX.

Pentru documentarea și probarea activităților infracționale a suspecților vă rugăm să autorizați:

În conformitate cu prevederile articolului 21 din Legea 143/2000, introducerea în cauză a investigatorilor acoperiți „AB, fiul lui__și__, născut la data de__ în București, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod și „AC, fiul lui __și__, născut la data de __ în București, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod și a colaboratorului „CD, fiul lui__și__, născut la data de __ în Pitești, domiciliat în__, strada__, județ__” – nume de cod;

În conformitate cu prevederile articolului 22 aliniatul 1 din Legea 143/2000, procurarea de la suspect a unei cantități de 1 kg heroină de către investigatorul acoperit și colaboratorul acestuia de la numitul „A”, respectiv de la membrii rețelei din care acesta face parte;

În conformitate cu prevederile articolului 91 indice 1-4 din Codul de Procedură Penală, înregistrarea de imagini video și audio;

Efectuarea livrării supravegheate.

Cu deosebită stimă,

Șeful Direcției Generale de Combatere

a Criminalității Organizate

_________________

Data:_______

Anexa nr.5

STRATEGIA NAȚIONALĂ ANTIDROG

2005-2012

Capitolul I

CONSIDERAȚII GENERALE

În contextul general al concentrării comunității internaționale asupra criminalității organizate în legătură cu drogurile, Guvernul României și-a asumat lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri ca o prioritate, adoptând o abordare coordonată și multisectorială a acesteia, concretizată în Strategia Națională Antidrog pentru perioada 2003-2004. Materializarea concepției Guvernului României în acest domeniu, în perioada 2003-2004, este elocvent exprimată, printre altele, prin înființarea Agenției Naționale Antidrog, organ de specialitate cu rolul de a stabili o concepție unitară privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltării rețelelor de criminalitate organizată transnațională, impune o nouă strategie, integrată în plan intern și internațional, ca reacție în fața acestei amenințări.

Continuarea firească a unui proces în desfășurare, Strategia Națională Antidrog 2005-2012 este elaborată în concordanță cu prevederile noii Strategii Europene în domeniu și stabilește obiectivele generale și specifice pentru reducerea cererii și ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării internaționale și dezvoltarea unui sistem global integrat de informare, evaluare și coordonare privind fenomenul drogurilor.

Experiența implementării Strategiei 2003-2004, dificultățile întâmpinate și disfuncționalitățile puse în evidență prin Rapoartele de evaluare elaborate de Agenția Națională Antidrog impun o abordare mai realistă a combaterii fenomenului drogurilor și stabilirea unor responsabilități clare pentru toate instituțiile implicate.

I.1. Principii

Activitatea de reducere a cererii și ofertei de droguri este guvernată de următoarele principii:

Principul priorității. Problematica prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de Guvernul României.

Principiul continuității. Activitățile desfășurate pentru reducerea cererii și ofertei de droguri au caracter permanent si se bazează pe experiența anterioară.

Principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare și echilibrate. Măsurile de reducere a cererii și ofertei de droguri trebuie să se încadreze în concepția internațională de combatere a fenomenului.

Principiul coordonării. Pentru asigurarea unei abordări unitare cu privire la fenomenul drogurilor, activitățile de reducere a cererii și ofertei de droguri trebuie coordonate și integrate în programe și instrumente practice, cu respectarea autonomei funcționale.

Principiul cooperării. Lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri are la bază cooperarea inter-instituțională, atât la nivel național cât și internațional.

Principiul legalității. Întreaga activitate de reducere a cererii și ofertei de droguri se desfășoară cu respectarea prevederilor Constituției și ale legislației naționale în materie, precum și a prevederilor specifice din tratatele internaționale la care România este parte.

Principiul confidențialității. Datele personale privind consumatorii de droguri sunt confidențiale.

Principiul complementarității și transparenței. Implementarea Strategiei se face în mod transparent, cu participarea societății civile alături de instituțiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor.

I.2 Viziunea și scopul strategiei

Viziunea

La sfârșitul perioadei 2005-2012, în România va funcționa un sistem integrat de instituții și servicii publice, care va asigura reducerea incidenței și prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale, asistența medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri și eficientizarea activităților de prevenire și combatere a producției și traficului ilicit de droguri și precursori.

Scopul

Scopul strategiei este menținerea la un nivel scăzut a consumului de droguri în rândul populației generale, în prima etapă (2-4 ani), și de reducere a cazurilor de noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu reducerea criminalității organizate în legătură cu drogurile.

Capitolul II

REDUCEREA CERERII

Una dintre probleme actuale ale societății românești o constituie creșterea cererii de droguri în rândul populației generale și, îndeosebi, în rândul tinerilor. Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitală și în marile orașe a surprins opinia publică prin amploarea și gravitatea sa.

Primele studiile efectuate în anul 2003 au estimat numărul consumatorilor de heroină injectabilă din București la aproximativ 24.000 persoane, ceea ce reprezintă 1% din totalul populației orașului.

De asemenea, conform studiului național privind consumul de tutun, alcool și droguri ilicite "ESPAD 2003", efectuat pe un eșantion de elevi în vârstă de 16 ani, prevalența consumului de tutun este de 64%. În același timp, un procent de 80% dintre aceștia au consumat cel putin o data alcool. Totodată, consumul de amfetamine s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat, în comparație cu anul 1999.

Deosebit de îngrijorător este consumul de heroină injectabilă, care va avea consecințe dramatice pe termen mediu și lung asupra sănătății publice (creșterea incidenței HIV/SIDA, hepatitele A, B si C, tuberculoza etc.) și a ratei infracționalității asociate traficului și consumului ilicit de droguri.

Pe baza experienței acumulate în implementarea Strategiei Naționale Antidrog 2003-2004, beneficiind și de recomandările Uniunii Europene, noua strategie privind reducerea cereri de droguri susține înființarea și dezvoltarea unui sistem integrat de instituții și servicii specializate în domeniu. Acesta va contribui la reducerea prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale, în special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea problemelor asociate consumului de droguri, asigurarea accesului consumatorilor de droguri la asistența medicală, psihologică și socială specializată și reinserția socială a acestora.

Sistemul de asistență medicală, psihologică și socială, dezvoltat la nivel national, va fi structurat pe trei niveluri de intervenție, incluzând și rețeaua de sănătate mintală, rețeaua de asistență medicală primară și serviciile sociale. Sistemul va include componente publice, private sau mixte acreditate/autorizate și va fi coordonat și monitorizat de către Agenția Națională Antidrog în conformitate cu standardele de calitate.

Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea, motivarea și trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităților sociale și medicale de bază a consumatorilor de droguri și coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 și 3.

Nivelul doi este constituit din unități specializate din sistemul de Sănătate Publica și din centrele de prevenire, evaluare și consiliere antidrog și asigură asistența specializată, monitorizarea și trimiterea spre cel de-al treilea nivel ca și coordonarea necesară intre toate nivelurile de intervenție.

Cel de-al treilea nivel asigură reinserția socială prin intervenții specifice și prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2.

Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri și a celor de asistență medicală, psihologică și socială va fi îmbunătățită prin programe de formare, documentare și cercetare în acest domeniu, dezvoltate de Centrul Național de Formare, Documentare și Cercetare în Adicții din cadrul Agenției Naționale Antidrog.

Obiectiv general:

Menținerea la un nivel scăzut comparativ cu cel actual al prevalenței consumului de droguri ilicite și reducerea într-un mod corelat a prevalenței consumului de alcool și tutun în rândul populației generale prin consolidarea măsurilor de prevenire și prin dezvoltarea și întărirea sistemului public de asistență medicală, psihologică și socială

II.1 Prevenirea consumului de droguri

Obiectiv general:

Conștientizarea și implicarea întregii populații, în special a copiilor și tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale, selective și indicate, în scopul întăririi influenței factorilor de protecție și al reducerii influențelor factorilor de risc

A) PREVENIRE ÎN ȘCOALĂ

Obiective specifice:

Dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii populații aflată într-o formă de învățământ, prin intermediul programelor școlare și de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viață sănătos, fără tutun, alcool și droguri

Creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici pentru evitarea sau cel putin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun si droguri

Sensibilizarea și educarea populației școlare în scopul evitării consumului experimental/recreațional de droguri și trecerii de la acesta la cel regulat

B) PREVENIRE ÎN FAMILIE

Obiective specifice:

Sensibilizarea, conștientizarea și motivarea părinților în vederea implicării active, obiective și corelate a acestora cu celelalte arii de intervenție preventivă

Oferirea de programe de prevenire care să permită părinților să devină activi în prevenirea consumului de droguri în cadrul familiei

Dezvoltarea unor programe de formare a părinților în vederea creșterii influenței factorilor de protecție și scăderii celor de risc în consumul de droguri

C) PREVENIRE COMUNITARĂ

Obiective specifice:

Inițierea și derularea de către autoritățile publice locale a unor proiecte în parteneriat public-privat, de interes local, pentru protecția antidrog a comunităților proprii cu sprijinul Centrelor județene de prevenire, evaluare și consiliere antidrog.

Stimularea și sprijinirea de către autoritățile publice locale, inclusiv financiar, a inițiativelor organizațiilor neguvernamentale ce desfășoară activități de prevenire a consumului de droguri în comunitățile locale.

Elaborarea și derularea programelor finanțate de la bugetul de stat pentru prevenirea consumului de droguri în arii regionale de interes diferențiate în raport de numărul consumatorilor, preferințele de consum, statutul ocupațional, caracteristicile grupurilor de risc, particularități ale dezvoltării economice, turistice, de infrastructură, mediu etc.

Inițierea și dezvoltarea unor proiecte și programe adecvate în folosul comunităților locale, pentru consolidarea educației civice, culturale și spirituale, ce se constituie în alternativa de viață sănătoasă, cultivarea abstinenței la consumul de droguri, inclusiv alcool și tutun, încurajarea formării unui climat social care să împiedice stigmatizarea și marginalizarea persoanelor afectate de consumul de droguri.

Crearea oportunităților și stimularea participării mass-media la susținerea, prin mijloace specifice, a programelor, proiectelor și campaniilor antidrog.

Dezvoltarea de programe de informare și conștientizare a întregii populații pentru dobândirea unei atitudini de toleranță în scopul diminuării marginalizării și stigmatizării consumatorilor de droguri precum și a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului

Dezvoltarea unui sistem de evaluare și monitorizare, integrat și individualizat al copiilor și tinerilor aflați în situații de risc care să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială, educație și formare profesională

Sensibilizarea, informarea și responsabilizarea tuturor mediilor de comunicare în masă în vederea transmiterii unor mesaje cu caracter preventiv bazate pe evidențe științifice

Dezvoltarea unor programe de informare și educare antidrog adresate tuturor persoanelor aflate în serviciul militar, precum și altor categorii profesionale ce implică responsabilitate și risc public.

Extinderea programelor de educație pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare

Îmbunătățirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de protecție antidrog și antidoping a sportivilor.

Crearea și dezvoltarea unui sistem național integrat de servicii specializate de prevenire a consumului de droguri precum și a unui sistem național de formare profesională în domeniu, inclusiv elaborarea și validarea standardelor minime de calitate a serviciilor de prevenire

II.2 Asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială

Obiectiv general:

Creșterea accesibilității prin dezvoltarea cantitativă și calitativă a serviciilor și a măsurilor medicale, psihologice și sociale integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenței fizice și/sau psihice și/sau a reducerii riscurilor asociate consumului având ca scop final reinserția socială a consumatorilor.

A. REDUCEREA RISCURILOR

Obiectiv general:

Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de reducere a riscurilor, prin promovarea și dezvoltarea programelor și politicilor adecvate și necesare în sistemul de asistență, în afara acestuia și în sistemul penitenciar

Obiective specifice:

Crearea și perfecționarea continuă a cadrului organizatoric pentru asigurarea tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace și seringi, consiliere psihologică și pre/post testare, programe de tratament substitutiv etc.) adresate populației consumatoare aflată în sistemul de asistență, în afara acestuia sau în penitenciare.

Dezvoltarea acțiunilor comunitare și profesionale care să permită accesul la toate grupurile de consumatori de droguri în scopul creșterii sprijinului acordat acestora și al diminuării marginalizării sociale

Crearea cadrului organizatoric și de reglementări necesare asigurării vigilenței epidemiologice

Dezvoltarea și îmbunătățirea cadrului de formare profesională de bază, specializate și continue a profesioniștilor care lucrează în domeniul reducerii riscurilor asociate consumului de droguri

B. ASISTENȚA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ, SOCIALĂ ȘI REINSERȚIE SOCIALĂ

Obiectiv general:

Asigurarea accesului universal al populației consumatoare de droguri la sistemul de asistență medicala, psihologică și socială prin dezvoltarea programelor și politicilor adecvate și necesare adresate populației generale, a celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de asistență, în afara acestuia și în penitenciare în scopul reintegrării și reinserției sociale a consumatorilor de droguri

Obiective specifice:

Dezvoltarea sistemului de asistență medicală, psihologică și socială, pe cel putin trei niveluri, care să ofere o rețea de resurse (pornind de la modelul creat în centre de excelență), să garanteze accesul consumatorilor și disponibilitatea generală a acestor servicii

Creșterea disponibilității serviciilor atât ca diversitate și multidisciplinaritate cât și ca răspândire teritorială și adaptarea acestora la nevoile individuale ale consumatorilor și la tipul de consum (unic sau policonsum)

Dezvoltarea resurselor necesare intervențiilor active de atragere a consumatorilor care nu au contact cu sistemul de asistență sau nu sunt pregătiți pentru schimbarea comportamentului precum și asigurarea asistenței medicale și sociale de bază pentru aceștia

Individualizarea intervențiilor medicale, psihologice și sociale prin intermediul evaluării multidimensionale și asigurării managementului de caz, aplicate consumatorilor de droguri care intră în contact cu serviciile de asistență într-un cadru coordonat

Dezvoltarea politicilor și măsurilor, asigurarea resurselor și cadrului legal pentru dezvoltarea și întărirea serviciilor ambulatorii (nivelul 2 de asistență) – element central al sistemului public de asistență medicală, psihologică și socială – în scopul asigurării accesului tuturor consumatorilor la acest nivel de asistență

Asigurarea și implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea și definirea rolurilor specifice și specializate ale resurselor nivelului trei, ca parte integrantă și esențială a sistemului public de asistenta medicală, psihologică și socială pentru reabilitarea și reinserța socială a consumatorilor de droguri aflați în centre ambulatorii

Dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional care să asigure accesul general și timpuriu al copiilor și tinerilor la servicii psihologice medicale și sociale specifice consumului de droguri

Dezvoltarea unui program integrat de asistență medicală, psihologică și socială care să ofere o rețea de resurse și care să garanteze accesul și disponibilitatea generală a tuturor consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul reintegrării sociale

Dezvoltarea și implementarea standardizării sistemului de asistență medicală, psihologică și socială care să permită monitorizarea și evaluarea proceselor și rezultatele acestuia

Dezvoltarea și îmbunătățirea cadrului de formare profesională de bază, specializată și continuă a profesioniștilor care lucrează în domeniul asistentei medicale, psihologice și sociale a consumatorilor de droguri

Capitolul III

REDUCEREA OFERTEI

Începând cu anul 1990, factori precum poziția geografică, deschiderea frontierei de stat și nu în ultimul rând, conflictele militare din Irak, Afganistan și fosta Iugoslavie au făcut ca țara noastră să devină un segment activ al "Rutei Balcanice" de traficare a stupefiantelor și precursorilor, iar în ultimii ani și o piață de desfacere a drogurilor.

În prezent, România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua "Rute Balcanice" de transport al drogurilor către Europa Occidentală, care pornește din Turcia, traversează Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia și Cehia, până în Germania și Olanda.

O altă variantă a celei de-a doua "Rute Balcanice", care include și un tronson maritim, este: Istanbul – Constanța – București, spre Ungaria.

Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude și alte variante care să vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare măsură de abilitatea instituțiilor implicate în combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și, mai ales, de modul în care acestea cooperează cu instituțiile similare ale altor state.

Din cazuistica ultimilor ani, rezultă că pentru drogurile sintetice se prefigurează dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania) spre Est (România), dar și dinspre Nord (Țările Baltice, Ucraina) pentru produsele stupefiante de sinteză (amfetamine, MDMA, LSD și altele), care ar urma să devină active pe teritoriul României.

Din evaluarile efectuate rezultă că țara noastră reprezintă în principal o zonă de tranzit, doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămânând în România pentru consum. În același timp, România a devenit în prezent și teritoriu de depozitare, în care drogurile, introduse în special prin frontiera de sud, sunt stocate pe diferite perioade de timp, iar în final direcționate spre țările cu consum ridicat din vestul Europei.

Ritmul accelerat de creștere a criminalității în legătură cu fenomenul drogurilor este evident după anii '90 și din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. Spre exemplu, anul 2003 se caracterizează printr-o creștere cu 13,2% a infracțiunilor constatate față de anul 2002 și cu 118% față de anul 2001.

În anumite perioade, rezultatele obținute pe linia combaterii traficului și consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizări ale structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de instabilitatea pe posturi a specialiștilor, de dotarea tehnică și numărul redus al acestora în raport cu evoluția și dimensiunea fenomenului.

Extinderea și formele concrete de manifestare a fenomenului drogurilor au impus adaptarea și modernizarea cadrului legislativ și instituțional, premise necesare menținerii sub control a acestei forme de criminalitate. Acest proces continuu, a cărui dinamică trebuie să fie în concordanță cu evoluția criminalității în domeniu, a înregistrat progrese notabile după 2000, an care a marcat începutul unei etape de corelare a legislației interne cu cea europeană.

În prezent, sistemul instituțional de reducere a ofertei de droguri se manifestă concurențial și nu complementar și necesită o coordonare eficientă, alături de redimensionarea efectivelor în raport cu situația operativă, profesionalizarea angajaților, îmbunătățirea dotării materiale și a cooperării interinstituționale, care să permită o reacție corespunzătoare la evoluția criminalității organizate în legătură cu drogurile, delimitarea competențelor și administrarea în regim de parteneriat a resurselor informaționale.

Tendințe

Principalele tendințe privind evoluția fenomenului criminalității în domeniul drogurilor sunt:

amplificarea și diversificarea fenomenului infracțional transfrontalier

modificarea continuă a rutelor utilizate și a tipurilor de droguri traficate în funcție de cerințele pieței ilicite

extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării

amplificarea si diversificarea criminalității asociate consumului de droguri

diversificarea modalităților de spălare a banilor rezultați din operațiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialiști din domeniul financiar-bancar și coruperea unor funcționari publici

creșterea numărului de consumatori de droguri și, în special, a celor care preferă amfetaminele și cannabisul

Factori de risc

Evoluția criminalității este puternic influențată de situațiile, condițiile și/sau elementele interne și externe care trebuie identificate, analizate și care constituie repere pentru stabilirea concepției de combatere a acestui fenomen.

Principalii factori de risc care pot influenta nivelul ofertei de droguri sunt:

poziția României la intersecția principalelor rute tradiționale utilizate de traficanții internaționali de droguri și faptul că din anul 2007 țara noastră va reprezenta granița de Est a Uniunii Europene

creșterea fluxului de imigranți spre România și alte state membre ale Uniunii Europene

dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră cu consecințe asupra scăderii timpilor de control

creșterea consumului de droguri și în special a celui de droguri sintetice

implicarea în fapte de corupție a unor funcționari publici care au atribuții directe în activitatea de control la frontieră

proliferarea rețelelor teroriste interesate în obținerea de fonduri din traficul ilicit de droguri

cooperarea insuficientă între instituțiile abilitate în reducerea ofertei de droguri

Obiectiv general :

Reducerea la un nivel cât mai scăzut a infracționalității în domeniul drogurilor și a celei conexe, prin eficientizarea activităților instituțiilor abilitate în combaterea criminalității organizate în legătură cu drogurile, ca rezultat al îmbunătățirii și extinderii cooperării interinstituționale interne și internaționale, al consolidării legislative și instituționale, specializării personalului din domeniu și asigurării resurselor necesare

Obiective specifice:

1. Îmbunătățirea capacității de reacție a instituțiilor specializate față de traficul și consumul ilicit de droguri prin:

documentarea operativă a activității infracționale a grupurilor organizate de traficanți, a legăturilor infracționale și a rutelor utilizate de aceștia, a metodelor și mijloacelor de săvârșire a infracțiunilor la regimul drogurilor

corelarea activităților de combatere a traficului ilicit cu cele legate de consumul de droguri și cu măsurile de asistență destinate consumatorilor

corelarea activităților de combatere a microtraficului cu cele de prevenire și combatere a traficului transfrontalier

dezvoltarea sistemului de analiză operativă a informațiilor

2.Contracararea riscurilor de către instituțiile abilitate în combaterea traficului ilicit de droguri prin :

colectarea în sistem informatic a datelor, monitorizarea acestora și dezvoltarea analizei strategice

dezvoltarea activității de cercetare științifică și prognozare a fenomenului drogurilor

dezvoltarea sistemului analizelor de risc

implementarea managementului frontierei la standarde europene și dezvoltarea activităților specifice antidrog

îmbunătățirea calității controlului vamal

3.Optimizarea activității structurilor implicate în reducerea ofertei de droguri și creșterea eficacității acestora prin:

adoptarea și dezvoltarea cadrului metodologic de desfășurare a activităților antidrog în raport cu cele europene

extinderea folosirii tehnicilor și mijloacelor moderne de investigații

facilitarea accesului la bazele de date necesare desfașurării activitătii de reducere a ofertei de droguri

fluidizarea schimbului de informatii on-line între instituții la nivel național și internațional și realizarea schimbului de experiență și bune-practici în domeniu

extinderea și îmbunătățirea cooperării interinstituționale

4.Combaterea traficului internațional de droguri și precursori prin :

intensificarea acțiunilor operative de cooperare internațională vizând identificarea și anihilarea rețelelor internaționale de trafic ce desfășoară activități infracționale pe teritoriul țării

intensificarea acțiunilor de identificare a noilor droguri de sinteză și extinderea colaborării interinstituționale interne și internaționale în acest scop

participarea la acțiuni internaționale comune ce au drept obiectiv anihilarea unor rețele de traficanți, prin includerea experților români în echipele mixte de acțiune

dezvoltarea colaborării internaționale în vederea impiedicării deturnării substanțelor stupefiante și psihotrope și a precursorilor utilizați la fabricarea ilegală a acestora din circuitul legal în traficul ilicit

participarea activă a României la operațiunile interstatale: TOPAZ, PURPLE, PRISM și altele

5.Intensificarea măsurilor de identificare, sechestrare și confiscare a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri și precursori și a produselor acestor infracțiuni și folosirea eficientă a fondurilor realizate din valorificarea acestora pentru susținerea activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri

6.Prevenirea și combaterea practicilor de spălare a banilor proveniți din infracțiuni la regimul drogurilor și precursorilor, prin măsuri comune ale structurilor de luptă antidrog cu Banca Naționala și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

7.Prevenirea și combaterea deturnării precursorilor ce pot fi utilizați la fabricarea ilegală a substanțelor și produselor stupefiante și psihotrope

8.Îmbunătățirea cooperării între instituțiile și structurile abilitate în combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și crearea unei rețele integrate de informații la nivel național privind criminalitatea în domeniul drogurilor, prin implementarea Programului Marea Alianta Româna Antidrog (M.A.R.A.)

9.Perfecționarea legislației și a cadrului instituțional în domeniu prin adaptarea acestora în raport cu evoluția formelelor concrete de manifestare a infracționalității în domeniu și cu prevederile acquisului comunitar

10.Modernizarea dotării tehnice necesare instituțiilor abilitate în combaterea traficului și consumului ilicit de droguri la nivelul standardelor internaționale

11.Dezvoltarea capacității manageriale și a profesionalizării specialiștilor din domeniu prin programe de cooperare internațională

Capitolul IV

COOPERARE INTERNAȚIONALĂ

Aderarea la Uniunea Europeană determină importanța specială pe care România o acordă relațiilor cu Statele Membre și instituțiile europene.

Obținerea statutului de "candidat" și, începând cu anul 2007, a celui de "membru", presupune raportarea permanentă la obiectivele și acțiunile Uniunii.

În domeniul luptei împotriva drogurilor, România va participa activ la inițiativele comune și va asigura o cât mai bună coordonare a activităților proprii cu cele desfășurate de partenerii europeni, atât în faza de planificare, cât și în cele de implementare și evaluare a acestora.

Totodată, România va intensifica cooperarea cu țările de origine a drogurilor și cu cele aflate pe rutele internaționale ale traficului de droguri, acționând permanent pentru o abordare globală și acțiuni concertate împotriva rețelelor de traficanți.

În plan regional, România va utiliza relațiile bune existente cu toate țările vecine pentru a promova și dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună și integrată a fenomenului, atât în planul combaterii traficului de droguri la frontiere, dar și al transferului de bune-practici în domeniile prevenirii consumului, tratamentului și reintegrării socio-profesionale a persoanelor dependente.

Date fiind contextele naționale asemănătoare, marcate de evoluțiile istorice similare în ultimele decenii, experiența României în domeniul construcției instituțional-legislative antidrog poate fi relevantă pentru statele din zonă potențial-candidate la aderarea în Uniunea Europeană.

Obiectiv general:

Recunoașterea internațională a României ca partener de încredere în efortul global de reducere a cererii și ofertei de droguri, atât în cadrul relațiilor cu Statele Membre ale Uniunii Europene și structurile europene specializate, cât și în cadrul mai larg al forurilor internaționale și relațiilor cu statele producătoare de droguri, cu cele aflate pe rutele trans-naționale ale drogurilor și cu cele având experiențe relevante în combaterea acestui flagel

Obiective specifice:

1. Dezvoltarea relațiilor cu partenerii din Statele Membre și organismele specializate ale Uniunii Europene, in special prin:

preluarea și implementarea corespunzătoare a prevederilor acquis-ului specific în cadrul legislativ și instituțional național

dezvoltarea relațiilor parteneriale din sfera relațiilor internaționale, desfașurate de instituțiile naționale implicate în reducerea cererii și/sau ofertei de droguri, cu structurile similare din Statele Membre ale Uniunii Europene, în vederea asigurării unui transfer eficient de date, informații, experiențe și bune-practici și desfășurării de acțiuni comune

participarea activă a României la activitățile desfășurate de instituțiile Uniunii Europene (EMCDDA / REITOX, Grupul Pompidou al Consiliului Europei, EUROPOL, EUROCUSTOMS, EUROJUST ș.a.) în domeniile prevenirii și combaterii traficului și consumului de droguri

2. Intensificarea relațiilor cu alte state și structuri internaționale implicate în lupta împotriva drogurilor, prin:

participarea României la activitățile instituțiilor, organizațiilor și forurilor internaționale ce au ca obiectiv lupta împotriva traficului și consumului de droguri (United Nation Office on Drugs and Crime, CND, INCB, Interpol etc.) și reducerea consecințelor negative ale consumului de droguri (UNAIDS, WHO etc.)

intensificarea cooperării bilaterale și multilaterale cu statele de origine a drogurilor sau aflate pe rutele internaționale ale drogurilor

dezvoltarea relațiilor parteneriale cu state care au experiență relevantă în domeniile reducerii cererii și ofertei de droguri în scopul asigurării transferului reciproc de experiență și know-how

3. Participarea la programe internaționale privind reducerea cererii și ofertei de droguri, prin :

participarea la programele Uniunii Europene privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, reducerea efectelor asociate abuzului de droguri, tratamentul și/sau recuperarea socio-profesională a persoanelor dependente de droguri

participarea la programele de luptă împotriva drogurilor lansate de către organizațiile internaționale sau structurile guvernamentale și neguvernamentale din alte state

susținerea participării în parteneriat a instituțiilor publice cu organizațiile neguvernamentale române la proiecte internaționale

implicarea tot mai activă a comunităților locale (prin instituțiile locale, autoritățile locale și reprezentanții societății civile) în proiecte internaționale (transfer de bune practici, schimburi de specialiști, foruri bilaterale, regionale sau internaționale etc.)

Capitolul V

INFORMARE ȘI EVALUARE

În cadrul Agenției Naționale Antidrog a fost constituit "Observatorul Român pentru Droguri și Toxicomanie", unitatea care asigură legătura României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependentei de Droguri de la Lisabona care stabilește, conform cerințelor Uniunii Europene, indicatorii și criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor la nivel național. Acești indicatori, clasificați în: indicatori epidemiologici cheie, indicatori de ofertă și indicatori sociali, reprezintă instrumente de monitorizare recomandate a fi dezvoltate și utilizate la nivelul tuturor țărilor membre și candidate la Uniunea Europeană. Cei cinci indicatori epidemiologici cheie sunt: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri, boli infecțioase asociate consumului de droguri, prevalență și stabilirea modelelor de consum al drogurilor în populația generală (studii în populație), prevalență și stabilirea modelelor de consum problematic al drogurilor, decese ca urmare a consumului de droguri și mortalitate în rândul consumatorilor de droguri, iar indicatorii de ofertă și sociali sunt: disponibilitate și ofertă de droguri pe piața ilicită, prețul drogurilor la nivelul străzii, puritatea drogurilor la nivelul străzii, criminalitatea asociată drogurilor, arestările înregistrate, numărul de capturi și cantitatea de droguri capturată de toate agențiile de aplicare a legii, excluderea socială, costurile sociale asociate consumului.

Pe perioada implementării strategiei anterioare, inexistența unei rețele proprii de colectare a datelor bazate pe indicatorii menționați a condus la absența unui răspuns adecvat cerințelor interne și europene.

Actualul sistem de culegere a informatiilor a condus la obtinerea unor date agregate ceea ce a influențat structurarea și defalcarea acestora. În acest context se impune, pentru perioada imediat următoare, crearea unui sistem propriu de monitorizare a consumului și traficului ilicit de droguri. Observatorul Român pentru Droguri și Toxicomanie va continua implementarea tuturor indicatorilor Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri de la Lisabona, proces început în 2004 cu următorii: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri, prevalență și stabilirea modelelor de consum al drogurilor în populația generală (studii în populație), prevalență și stabilirea modelelor de consum problematic al drogurilor.

Obiectiv general:

Îmbunătățirea capacității ORDT de colectare și procesare a datelor necesare întocmirii Raportului național anual privind situația drogurilor în conformitate cu indicatorii recomandați de către Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri de la Lisabona și a formularelor ONU privind situația anuală și bienală a drogurilor

Obiective specifice:

1. Monitorizarea situației drogurilor prin crearea și dezvoltarea sistemului informațional prin utilizarea instrumentelor specifice (indicatori, tabele standard, chestionare) pentru realizarea unor standarde de calitate a datelor, în scopul cunoașterii:

consumului de droguri în rândul populației generale, a populației tinere și a consumului problematic

numărului și caracteristicilor persoanelor admise la tratament ca urmare a consumului de droguri și a patologiei asociate

numărului de decese și a mortalității ca urmare a consumului de droguri

tendințelor infracționalității la regimul drogurilor și cea asociată consumului

disponibilității drogurilor pe piață

2. Aplicarea unor sondaje la nivel național, la interval de minimum doi ani, finanțate de la bugetul de stat și coordonate de Agenția Națională Antidrog, privind populația de risc, nivelul consumului de droguri și al consecințelor acestuia.

3. Realizarea unor evaluări independente referitoare la politicile de răspuns privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, adoptate de instituțiile/organizațiile publice și private, prin monitorizarea intervențiilor din domeniile: prevenirii consumului de droguri, asistenței integrate a consumatorului (ocazional și dependent) și reducerii ofertei de droguri

4. Diseminarea informațiilor către instituțiile/organizațiile cu atribuții în reducerea cererii și ofertei de droguri prin facilitarea accesului la informații și a comunicării între și cu toate instituțiile/organizațiile implicate, în vederea adaptării politicilor de răspuns la nevoile identificate, prin :

realizarea legăturii dintre nevoile identificate și politicile de răspuns aplicate

asigurarea expertizei necesare pentru crearea și/sau dezvoltarea rețelei de colectare a datelor

Capitolul VI

COORDONARE INTER-INSTITUȚIONALĂ

Răspunsul adecvat la provocările de natură socială, economică, de sănătate și securitate pe care le implică flagelul drogurilor este condiționat de o viziune echilibrată, exprimată într-o politică unitară, care nu poate fi atinsă fără coordonarea tuturor instituțiilor și organizațiilor implicate în reducerea cererii și ofertei de droguri și în cooperarea internațională în domeniu.

În acest sens, activitatea de coordonare presupune existența unei instituții coordonatoare puternice, echidistante, a unei viziuni strategice unitare și a unor instrumente eficiente de implementare a acesteia.

Obiectiv general:

Asigurarea unei concepții strategice unitare, coordonarea implementării acesteia, monitorizarea și evaluarea activităților de reducere a cererii și a ofertei de droguri și a celor de cooperare internațională, colectarea, procesarea și transmiterea datelor către organismele internaționale, de către Agenția Națională Antidrog

Obiective specifice:

1. Dezvoltarea capacității instituționale și operaționale și consolidarea rolului Agenției Naționale Antidrog de coordonator național al luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri

2. Dezvoltarea cooperării între instituțiile de aplicare a legii, între acestea și serviciile sociale, de sănătate publică și structurile societății civile

3. Monitorizarea indicatorilor în vederea standardizării acestora în raport cu indicatorii statistici europeni și transmiterea datelor catre organismele internaționale de control a drogurilor

4. Dezvoltarea activității de cercetare științifică a fenomenului drogurilor

5. Monitorizarea și evaluarea activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri desfășurate de instituțiile implicate pentru fundamentarea politicilor antidrog

6. Informarea organismelor internaționale în legătură cu evoluția fenomenului drogurilor

7. Dezvoltarea activităților de elaborare, coordonare și monitorizare a programelor și proiectelor privind reducerea cererii și ofertei de droguri și atragerea de resurse pentru implementarea acestora

8. Asigurarea reprezentării României pe plan internațional în legatură cu fenomenul drogurilor

9. Consolidarea și implementarea Programului Marea Alianță Română Antidrog prin cooperarea tuturor instituțiilor implicate

10. Dezvoltarea promovării politicilor antidrog prin intermediul sistemelor moderne de comunicare

11. Extinderea colaborării cu mass-media

Capitolul VII

RESURSE FINANCIARE

Realizarea obiectivelor strategice privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri necesită un suport financiar adecvat, fără de care riposta în fața fenomenului drogurilor, deși conceptualizată, rămâne ineficientă.

Implementarea Strategiei Naționale Antidrog implică responsabilitatea Guvernului României pentru asigurarea mecanismelor financiare necesare derulării programelor în materie și desfășurării acțiunilor pentru îndeplinirea obiectivelor strategice stabilite.

Concepția strategică de luptă împotriva fenomenului drogurilor presupune și repoziționarea față de alocarea resurselor financiare necesare susținerii acestei strategii.

Resursele financiare sunt constituite din:

fonduri de la bugetul de stat, prin alocațiile bugetare aprobate cu această destinație instituțiilor cu responsabilități în domeniu, bugetul asigurărilor sociale și bugetul asigurărilor de sănătate, după caz, sumele existente în contul separat de evidență a contravalorii bunurilor confiscate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor la regimul drogurilor și precursorilor și valorificate, potrivit legii, și subvenții acordate de la bugetul de stat persoanelor juridice române de drept privat participante la concursurile de soluții, potrivit legii;

surse atrase, respectiv ajutoare materiale sau financiare nerambursabile din partea unor persoane fizice și juridice române sau străine, credite interne sau externe, programe ale Uniunii Europene în domeniu, donații și sponsorizări, potrivit legii;

venituri proprii, potrivit legislației în vigoare

Obiective specifice:

Identificarea persoanelor fizice și juridice, instituții și organisme internaționale interesate să susțină financiar prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (donatori internaționali)

Constituirea unei asociații a donatorilor interni (prin donatori interni înțelegând acele persoane sau instituții din țară care doresc să aducă contribuții financiare la lupta antidrog)

Atragerea programelor cu finanțare internațională sau cofinanțare susținute de Uniunea Europeană pentru formarea personalului cu atribuții în prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Colectarea de fonduri prin structuri ale societății civile

Utilizarea eficientă a fondurilor rezultate din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor la regimul drogurilor și precursorilor pentru finanțarea programelor de reducere a cererii și ofertei de droguri și, în special, pentru implementarea programului M.A.R.A.

Bibliografie selectivă

*** – Constituția României

*** – Codul penal, modificat prin Legea 301/2004

*** -Codul de procedură penală a României

*** – Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției

*** – Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului

*** – Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, modificată prin Legea 528/2004

*** – Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modificată prin Legea 522/2004

*** – Hotărârea Guvernului nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

*** – Legea nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor, modifictă prin Legea 505/2004

*** – Hotărârea Guvernului nr. 1121/2003 privind normele de aplicare a legi nr. 300 nr. 300/2002

*** – Ordinul ministrului sănătății și familiei nr.898 din 14 noiembrie 2002 privind măsurile medicale aplicate toxicomanilor în penitenciare

*** – Ordinul ministrului sănătății și familiei nr.292 din 08 iulie 2002 pentru aprobarea listei cuprinzând produsele farmaceutice de uz uman și veterinar care conțin substanțe ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000

*** – Hotărârea Guvernului nr. 154/2003 pentru aprobarea Strategiei Naționale Antidrog pentru perioada 2003 – 2004

*** – Strategia Uniunii Europene în materie de luptă împotriva drogurilor pentru perioada 2000 -2004

*** – Convenția unică a Națiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961

*** – Convenția Națiunilor Unite asupra substanțelor psihotrope din 1971

*** – Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988

Pavel Abraham – Legislație în asistență socială, Ed Național, București, 2003

Florian Gheorghe – Psihologie penitenciară, Ed Oscar Print, București, 1996

Graham W. Giles – Administrarea Justiției în Comunitate, Ed. Expert, București, 2000

C. Păun, G. Nistoreanu – Criminologie, Ed. Europa Nova, București, 1996

Ungureanu G., Criminologie,Ed. Academica,București, 2002

S. Radulescu, D. Banciu – Sociologia crimei și criminalității, Casa de editură și presă Șansa, București, 1996

Cornel Turianu – Răspunderea juridică pentru faptele săvârșite de minori, Ed. Continent, București, 1995

C. Zamfie, E. Zamfir – Politici sociale, România în context european, Ed. Alternative, București, 1995

Carmen Lopez Sancez și colab. — Îndreptar privind alcoolul, tutunul și alte droguri, Ed. Ministerului de Interne, 2002,

Jose Antonio Garcia Rodriguez – Copilul meu, drogurile și eu, Ed. Ministerului de Interne, 2002

Ross Campbell – Copii noștri și drogurile, Ed. Curtea Veche, 2001

Ion Vladut – Introducere în sociologie juridică, Ed. Ministerului de Interne, București, 1994

Dan Prepeliceanu – Ghid de tratament în abuzul de substanțe psiho-active, Ediția a D-a, Ed. Infomatica, 2002

Ruxandra R, Zivari M – Psihologie și Psihopatologie în dependența de drog, Ed. Ars Docendi, București, 2002

Șelaru M. – Drogurile, Ed. Semne, 1998

Stanciu V, Sgârcitu D – Drogurile o realitate care poate ucide, Ed. Centru de creație, Brăila, 2002

N. Volonciu – Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, București, 2000

Manualul polițistului antidrog, Ed. Ministerului de Interne, București, 2002

Boroi Alexandru, colab. – Infracțiuni privind combaterea consumului și traficului de droguri, legea 143/2000, Ed. All Beak, 2001

Boroi Alexandru, Ion Nistoreanu- Drept penal, partea generală, Ed. All Beak, 2003

Boroi Alexandru, Ion Nistoreanu- Drept penal, partea specială, Ed. All Beak, 2003

A. Boroi, colectiv, Dreptul penal – partea generală, Ed. All, 2004;

A. Boroi, colectiv, Dreptul penal – partea specială, Ed. All, 2004;

C. Paraschiv, colectiv, Dreptul procesual penal, Ed. All, 2002;

Sandu F. Stop drogurilor, Ed. Syilvi, București, 2002;

Pantaleone Michele, Mafia și stupefiantele, ep, București, 1970;

Drăgan J., Drogurile în viața românilor, Ed. Magicart Desing, 1996;

Bercheșan V., Pletea C., Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998;

Miclea Damian, Cunoașterea crimei organizate, Ed. Pygmalion, Ploiești, 2001;

Miclea Damian, Combaterea crimei organizate-istoric, evoluție, caracteristici, Vol. I, Ed. MAI, București, 2004

Țical Gorge, Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, București, 2003

Țical George, Manual antidrog. Prevenirea și combaterea consumului și traficului de droguri, Ed. Pildner, Târgoviște, 2003;

Țical George, Blanda Petre, Edificare unui sistem internațional al drogurilor, Ed. Pildner, Târgoviște, 2003;

Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. M.I., 1997;

OIPC – Interpol, atribuții și componență, I. Hurdubaie, ed. MI, 1992.