Organizarea Si Exercitarea Profesiei DE Consilier Juridic

Drept

Organizarea Si Exercitarea Profesiei DE Consilier Juridic

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

=== ORGANIZAREA SI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC ===

CUPRINS

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

Secțiunea 1

Scurt istoric asupra profesiei de consilier juridic

În anul 1950, Decretul nr. 39/1950 privitor la profesia de avocat introduce noțiunea de „avocat jurisconsult". Art. 29 din decretul respectiv, stabilește că avocații din serviciile juridice ale statului și instituțiilor de stat, din organizațiile economice sau întreprinderile statului și din cooperative și întreprinderi particulare vor purta această denumire. Ei vor fi trecuți într-un tablou special și nu vor face parte din birourile colectivelor de avocați, depinzând de instituția din care fac parte.

În același an, apare un act normativ privind oficiile juridice – Decretul nr. 87/1950, organizate doar în cadrul ministerelor și sfaturilor populare.

Ulterior, Decretul nr. 143/1955 a reglementat o nouă organizare și funcționare a oficiilor juridice. El prevedea obligativitatea existenței oficiilor juridice la ministere, alte organe centrale ale administrației, autorităților locale ale administrației, întreprinderile și organizațiile economice de stat cu mai mult de 300 angajați, organele centrale și locale ale organizațiilor cooperatiste. Celelalte unități puteau înființa oficii juridice sau puteau angaja un jurisconsult numai dacă necesitățile o impuneau, cu avizul organului tutelar.

Potrivit acelei reglementări, jurisconsultul sau oficiu juridic depindeau direct de conducerea unității în care funcționau și răspundeau nemijlocit în fața acestora de activitatea ce o desfășurau.

Decretul nr. 143/1955 prevedea anumite condiții pentru a fi jurisconsult, și anume: să fie absolvent al unei facultăți de drept și să aibă pregătirea profesională practică. Un candidat la funcția de jurisconsult trebuia să efectueze un stagiu de 2 ani ca jurisconsult stagiar. Decretul nu prevedea condiții de moralitate sau lipsa de antecedente penale.

Atribuțiile jurisconsultului erau prevăzute în art. 4 din decret:

– colaborează la întocmirea proiectelor de acte normative
elaborate de unitatea la care funcționează;

– avizează, la cererea conducerii unității, proiectele de acte normative întocmite de alte unități și care sunt în legătură cu atribuțiile și activitatea propriilor lor unități;

– își dă avizul, la cererea organelor de conducere, asupra
legalității măsurilor ce urmează a fi luate de administrația unității în desfășurarea activității acesteia și asupra oricăror acte ce pot angaja răspunderea patrimonială a unității;

întocmesc proiectele de contracte sau proiectele oricăror acte cu caracter juridic în legătură cu activitatea unității și își dau avizul cu privire la acestea;

pot reprezenta interesele unității în fața instanțelor judecătorești, a altor organe jurisdicționale sau autorități publice;

urmăresc apariția dispozițiilor cu caracter normativ și semnalează organelor de conducere sarcinile ce revin unităților potrivit acestor dispoziții;

rezolvă orice alte lucrări cu caracter juridic.

Raporturile dintre jurisconsult și unitatea al cărei angajat era, se constituiau în raporturi de muncă. Astfel că răspunderea era stabilită în condițiile legislației muncii. Jurisconsultul răspundea material pentru prejudiciile suferite de unitate ca urmare a avizelor greșite pe care le dădea.

În determinarea culpei se considera că răspunderea sa este angajată numai în măsura în care soluția preconizată prin aviz este în contradicție cu dispozițiile legii, iar nu și atunci când avizul se refera la o problemă de drept care, datorită redactării textului aplicabil în materie, era controversată, iar opinia jurisconsultului nu era în mod vădit contrară legii.

În ceea ce privește avizele date de jurisconsult, acestea „reprezentau operații tehnico-materiale sau activități ce premerg și pregătesc luarea hotărârii (deciziei), însă cu vocație de a produce efecte juridice, și, totodată forme procedurale prealabile, ce exprimă opinii de specialitate asupra modului de rezolvare a unor probleme în scopul fundamentării temeinice sub anumite aspecte a actelor juridice care urmează să fie emise".

Avizele erau caracterizate drept manifestări de voință care nu producea ele însele efecte juridice (adică nu produceau efecte juridice proprii), deși erau îndeplinite în vederea realizării unor atribuții concrete, stabilite de lege în sarcina unităților în care aceștia activau.

Într-o altă opinie, avizul era „o părere pe care organul care vrea să emită un act îl cere altui organ sau unor persoane". Avizele puteau fi: facultative, consultative și avizul conform (obligatoriu).

În principiu, jurisconsulții își asumau, în virtutea recunoașterii legale a tehnicității lor profesionale (art. 14 din Decretul nr. 143/1955), obligații de diligentă, nu de rezultat, astfel încât răspundeau, așa cum am mai arătat, doar dacă soluțiile adoptate sau avizele date de ei, care au atras pagube unității, au fost vădit contrare legii.

Ca urmare, o anumită limită de risc rămânea asupra aceluia care folosea serviciile profesionistului, constituind pentru unitate un risc normal al serviciului.

Având în vedere importanța profesiei de consilier juridic, care în cele mai multe cazuri exercită aceleași atribuții de asistență și reprezentare ca și avocatul, se impunea elaborarea și aprobarea unei legi care să reglementeze organizarea și atribuțiile acesteia.

Potrivit prevederilor art. l din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării.

Secțiunea 2

Etica profesională juridică

Potrivit primei tradiții de definire a eticii, aceasta este considerată: știință a comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice.

Potrivit celei de-a doua tradiții de definire, etica este ansamblul regulilor de conduită împărtășite de către o comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincția între bine și rău.

Se consideră că etica studiază relația între mijloacele utilizate într-o instituție (organizație, asociație) și scopurile pe care și le propune acea instituție (organizație, asociație).

Etica este în căutarea suportului rațional a unei poziții față de alta, caută evidențe obiective în legătură cu felul în care ar trebui să trăim, ce înseamnă o viață cu sens, cum trebuie să-i tratăm pe semeni. Implică o minte deschisă și moduri de viață alternative, cu coduri relativ diferite (familial, comunitar, religios, profesional, politic).

Etica profesională este o disciplină reflexivă și critică. Ea se află la intersecția filosofiei moralei cu eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii.

Problema centrală a introducerii eticii în profesii, deși există deja legi, se datorează faptului că legea acționează de obicei după ce s-a produs încălcarea ei. Practicile etice sunt de graniță și se presupune că ar trebui să acționeze preventiv.

Etica profesională precizează practicile, drepturile și datoriile membrilor unui grup profesional, critică și sancționează malpracticile profesionale.

Privitor la relația juridic-etic funcționează două opinii complet contradictorii: ea este văzută sau ca o tautologie, sau ca o relație imposibilă pentru că termenii nu ar fi deloc asociabili.

Funcționează tautologic pentru că cei doi termeni par a fi identici: fie că exercițiul juridic este văzut ca însăși practica eticii, fie că întreaga etică se consideră a fi modelată de normativitatea juridică. Este imposibil de asociat pentru că ceea ce devine deja normat juridic ar ieși din sfera eticii sau pentru că tot ceea ce se normează juridic nu ar ține de esența eticii, ci mai degrabă este centrată pe conștiința fiecărui individ.

Drept consecință, ar fi impropriu să vorbim de o etică a profesioniștilor din aria juridică, fie pentru că această profesie este un exercițiu etic prin excelență, fie pentru că orice normare etică suplimentară nu ar face decât să adauge condamnări și sancțiuni care privesc mai degrabă aspectul administrativ al profesiei.

În realitate, considerăm că eticul și juridicul sunt într-o relație de interdependență care nu permite nici uneia nici celeilalte să funcționeze independent și care dă seamă de faptul că sfera celor doi termeni nu poate fi una și aceeași.

Pentru o mai bună distincție a celor doi termeni, inclusiv pentru a clarifica relația lor, credem că este util să avem în vedere posibilele planuri în care relația anunțată poate funcționa:

a) normă juridică – normă morală

b) rolurile juriștilor: în principal distincția între magistrați (judecători și procurori), avocați, notari și consilieri juridici

c) raporturi între juriști și cei vizați prin actul justiției

a)Normă juridică-normă morală.

În ce măsură o normă juridică trebuie să fie conformă cu o normă morală este un alt subiect, dar raportul dintre norma juridică și cea morală trebuie reținut pentru că, în cele mai multe cazuri, activitatea juriștilor este atât de complet normată încât pare că nu mai poate rămâne nimic în afara stipulațiilor juridice. Or, dacă se poate formula o cerință etică neprevăzută deja în lege, ea ar putea fi sau de prisos, sau ar trebui urgent înglobată în corpul reglementărilor juridice. În realitate, există și calea intermediară a normelor, evident etice, care, deși nu sunt stipulate în codurile juridice, sunt necesare bunei funcționări a profesiei de jurist.

b) Rolurile juriștilor

Sarcinile morale ale juriștilor diferă, în funcție de diferitele roluri jucate în sfera juridică. Deși se păstrează un număr comun de obligații etice, prin natura profesiei, etica avocaților, de exemplu, se orientează și în funcție de principii specifice, altele decât cele care vizează profesia magistraților sau cea a notarilor.

c) Raportul dintre juriști și cei vizați prin actul justiției

În funcție de distincția de mai sus, raportul cu "subiecții" actului juridic diferă el însuși. Dacă pentru avocat sau notar putem vorbi de un raport cu un client, magistratul nu are în față decât probe care să dea dreptate unui reclamant sau pârât (în dreptul civil) sau să inculpe sau disculpe un învinuit (în dreptul penal).

Pentru că justiția se bucură, sau ar trebuie să se bucure, de deplină autonomie, este vital pentru binele general al societății, ca juriștii, în mod individual și în mod colectiv, să mențină un standard etic foarte ridicat.

Dacă exigențele unui asemenea standard ar rămâne doar o problemă "internă" a justiției, există pericolul ca interesele private sau de grup ale juriștilor să fie preferate responsabilității sociale. Mai mult, pot apărea situații în care persoane cu influență sau cei foarte bogați să facă presiuni asupra juriștilor tocmai pentru a provoca decizii în detrimentul societății.

Juriștii trebuie să facă față unor mari tentații a căror detectare e foarte dificilă, iar beneficiile economice ar fi foarte consistente. Astfel, standardele etice ar fi amenințate. De aceea importanța rolului social al juriștilor îl obligă pe jurist la respectarea unui set de valori indispensabile profilului moral al profesiunii sale.

Necesitatea eticii pentru profesiile din justiție nu se fundamentează, evident, pe relația dintre etic și juridic la nivelul normelor. Acest aspect intră în preocuparea legiuitorilor care ar trebui să folosească eticul, acolo unde e cazul, ca un criteriu principal al normării juridice.

Trebuie menționat faptul că, într-o societate democratică, întreaga legislație este obligată să satisfacă cerințele etice ale unei societăți. Sigur că nu se poate vorbi de etica unei societăți independentă sau în contradicție cu etica în calitate de trăsătura a relațiilor interpersonale, interinstituționale sau între persoane și instituții. Dar într-o legislație, obiectivele societății prevalează asupra celor ale persoanelor fizice și juridice.

Celelalte două planuri, privind distribuirea rolurilor în spațiul juridic și respectiv cel al relațiilor cu persoanele-subiecte ale actului justiției, pun în evidență distincții utile pentru înțelegerea diferențiată a necesității eticii pentru profesiunea de avocat, pentru cea de magistrat sau de notar.

Ținând cont de cele enunțate anterior, principala rațiune a necesității normării etice a profesiunii de jurist este o consecință a relației dintre justiție și stat, relație cu repercusiuni importante pentru raportul juriștilor cu subiecții proceselor.

În țările cu regim totalitar, controlul statului este atât de puternic și de nerestrictiv încât juristul este foarte tentat să neglijeze interesele persoanelor (civile, mai ales) ca să "servească interesele societății", de fapt interesele statului, fiindcă un stat totalitar identifică interesele societății cu cele ale statului. Dar, și mai grav este că statul însuși nu înseamnă decât voința unui partid, respectiv a unei "clase conducătoare".

Atât timp cât juriștii nu sunt în mod particular recompensați de către clienții lor, fiind angajați ai statutului, iar recunoașterea și avansarea lor profesională se face doar în funcție de felul în care este satisfăcut interesul statului, este oarecum de înțeles de ce, o dată în plus, juriștii subordonează statului interesele propriilor lor clienți.

Evident, observația celor doi autori îi vizează în mod special pe avocați.

În țările cu regim democratic, prin chiar cerințele democrației, justiția este independentă, este una dintre cele patru puteri. Controlul statului fiind atât de redus, unul din pericole poate fi acela ca juristul să neglijeze interesele societății în favoarea exclusivă a intereselor particulare ale clienților, mai ales că aceștia din urmă îi procură avantajele materiale.

Este de asemenea, vorba mai ales despre avocați, dar și magistrații pot fi contaminați (corupți) de această atitudine prin acceptarea unor avantaje (materiale sau de orice altă formă) care li se oferă de către clienți prin intermediul avocaților.

Astfel, libertatea profesiei de jurist înseamnă, într-o societate totalitară, libertatea față de excesiva dependență față de stat, iar într-o societate democratică libertatea față de excesiva dependență față de client.

Această cerință a independenței reale a juristului față de constrângerile statului, oricât de juste sau nejuste ar fi ele, și față de aspirațiile clientului, oricât de rezonabile sau nerezonabile ar fi ele, pune în discuție responsabilitatea profesională a juriștilor, angajamentul lor dincolo de cerințele clar formulate ale competenței lor.

Într-o țară cu un grad înalt de corupție, păstrarea acestei independențe (în special față de cei vizați prin instrumentarea dosarelor) necesită eforturi în plus pentru a face față tentațiilor și presiunilor de tot felul.

Majoritatea responsabilităților profesionale ale juriștilor sunt prevăzute în normele juridice (coduri sau legi organice), dar comportamentul juriștilor este, de asemenea, ghidat de conștiința personală și de regulile aprobate de comunitatea mai restrânsă a colegilor.

Responsabilitățile etice ale juriștilor decurg din statutul profesiei lor, ei fiind deopotrivă:

a) ofițeri ai sistemului legal

b) cetățeni cu responsabilități speciale față de calitatea justiției

Ca ofițer al sistemului legal, un jurist trebuie:

să folosească legea numai pentru scopuri legitime și în nici un caz pentru a-i hărțui sau intimida pe alții;

să arate respect față de sistemul legal și față de cei care îl servesc;

să provoace desfășurarea corectă a acțiunilor oficiale și să susțină caracterul legal al proceselor.

Ca cetățean, juristul trebuie

să caute îmbunătățirea legii;

să promoveze calitatea serviciilor justiției;

să cultive cunoașterea legii dincolo de exercițiul strict al profesiei lui;

să își folosească cunoștințele pentru reformele în justiție și pentru o mai bună educație juridică a cetățenilor.

O dată în plus acesta este necesar pentru că ignoranța în raport cu legea nu poate justifica nici o faptă prin care legea este încălcată.

Concentrând cerințele de mai sus, le putem reformula ca trei condiții generale:

să depună eforturi să atingă nivelul cel mai înalt posibil al competenței;

să îmbunătățească legea;

să își utilizeze calificarea pentru a servi idealurile serviciului public.

Principala obligație, și juridică și etică, este competența. Ea presupune cunoașterea legilor, abilități pentru o bună înțelegere și interpretare a actelor juridice.

Cea mai importantă cerință care să asigure competența unui jurist constă în încadrarea cât mai corectă a cazului instrumentat în legislația existentă.

Principiul confidențialității trebuie respectat de toți juriștii, deși obligațiile care decurg din el se concretizează diferit după cum juristul este avocat, magistrat sau notar. Cum violarea confidențialității ar aduce prejudicii importante nu numai instrumentării corecte a cazului, dar și imaginii celor implicați, acest principiu este indispensabil profesionalismului și moralității unui jurist, dar nu trebuie înțeles ca fiind inviolabil ca un "zid chinezesc".

Confidențialitatea nu face imposibilă orice fel de comunicare. Ea este mai degrabă un principiu care procură motivația pentru păstrarea secretului, motivație care poate fi anulată de alte considerente mai puternice.

În situații excepționale, accesul la informație devine el însuși o cerință etică (de exemplu, cazurile care prezintă un mare grad de periculozitate publică, duc la necesitatea de a cunoaște cât mai complet coordonatele vieții unei personalități politice ș.a.). O respectare nenuanțată a confidențialității poate aduce prejudicii responsabilității civice a juristului.

Obiectul confidențialității nu este același pentru un notar, un avocat și un magistrat. De pildă, dacă unui magistrat nu i se îngăduie să dezvăluie desfășurarea deliberării, felul în care își concepe strategia nu este pentru un avocat un secret obligatoriu.

Așa cum s-a mai arătat, cerințele etice ale juriștilor diferă în funcție de rolul lor profesional.

Regulile etice care ghidează comportamentul juriștilor pot fi clasificate în trei tipuri:

Reguli care definesc comportamentul adecvat pentru a asigura disciplina profesională;

Reguli prin care se specifică ariile de excelență sau excepțiile anumitor obligații;

Reguli care definesc natura relațiilor dintre juriști și ceilalți.

Primul tip de reguli este imperativ, nerespectarea lor fiind sancționabilă, de pildă competența.

Al doilea tip îl reprezintă regulile permisive. De exemplu, reguli prin care se stabilesc cazurile în care obligația confidențialității poate fi încălcată. Întregul set de reguli este compus din norme a căror rol este fie de a descrie rolurile juriștilor, și deci sunt reguli constitutive, fie de a stabili obligații a căror încălcare este pedepsită.

Pentru că, în bună parte, profesia de jurist se autoreglează, se impune o asigurare suplimentară că regulile adoptate sunt în interes public și nu în cel al unor comunități restrânse.

Dat fiind că nici un alt domeniu nu se bucură de o independență atât de deplină ca cea a justiției, orice jurist este obligat să supravegheze respectarea regulilor de conduită profesională. Altfel, este compromisă independența justiției și interesul public nu este servit.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC

Secțiunea 1

Considerații generale

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional și se exercită conform prevederilor Legii privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și ale statutului profesiei.

Profesia de consilier juridic este independentă și organizată autonom, fiind exercitată integrat în sistemul de justiție românesc.

Se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, ținut de către Colegiile Consilierilor Juridici din România.

În exercitarea profesiei, consilierul juridic se supune numai Constituției, legii pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, codului de deontologie profesională și statutului profesiei.

În exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta, consilierul juridic este independent profesional și nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.

Relația profesională dintre consilierul juridic și beneficiarul serviciilor sale se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, confidențialitate și independența opiniilor profesionale.

Unul sau mai mulți consilieri juridici înscriși în Tabloul ținut de colegiile teritoriale, pot constitui persoană juridică înființată în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, care are caracter de societate profesională, în conformitate cu normele deontologice și de etică profesională și cu statutul profesiei, aceste societăți profesionale nu pot funcționa în lipsa avizului de principiu dat de colegiul teritorial pe a cărui rază își au sediul, care va verifica, în principal, următoarele (art. 21 din statut):

calitatea de consilier juridic, conform legii și statutului profesiei, a asociatului unic / asociaților / acționarilor;

obiectul de activitate să fie unic, respectiv activități juridice (consultanță și reprezentare juridică, exclusiv activități atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411. în urma dobândirii personalității juridice și a obținerii autorizațiilor de funcționare, a avizului Colegiului, societatea profesională, prin grija acestuia, va fi înregistrată obligatoriu în partea cu destinație specială, respectiv Societăți Profesionale, din Tabloul ținut de colegiul teritorial.

Orice modificare adusă actelor constitutive ale acestor societăți trebuie adusă la cunoștință colegiului teritorial în a cărui rază acestea își au sediul.

Consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, în condițiile legii privind asocierea și constituirea persoanelor juridice.

Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituționale ale dreptului de asociere și reglementările legale privind asocierea și constituirea de persoane juridice.

Consilierii juridici se pot asocia în structuri județene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, și, după caz, la nivel național, cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile.

Formele de asociere și organizare la nivel județean și la nivel național sunt stabilite prin statutul asociației, cerut de lege.

Asociația profesională a consilierilor juridici ține evidența acestora în condiții similare evidenței barourilor de avocați.

Potrivit prevederilor art. 7 din lege, activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcțiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.

La nivel județean, consilierii juridici sunt organizați în Colegiul Consilierilor Juridici iar la nivel național în Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România (U.C.C.J.R.).

Secțiunea 2

Organizarea și funcționarea Colegiului Consilierilor Juridici

Colegiul teritorial al consilierilor juridici, este organizația profesională creată pentru toți consilierii juridici asociați în această formă de organizare dintr-un județ sau din municipiul București, indiferent de ramura, domeniul de activitate ori locul exercitării profesiei, ce asigură organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic în mod unitar și apără drepturile și interesele legitime ale consilierilor juridici și activează în baza statutului propriu.

Colegiul teritorial este persoană juridică de interes general și are sediul în orașul de reședință al județului, respectiv în municipiul București. Are patrimoniu și buget propriu. Patrimoniul Colegiului poate fi folosit în activități producătoare de venituri, în condițiile dreptului comun.

Contribuția consilierilor juridici la realizarea bugetului propriu este stabilită de fiecare colegiu.

Organele de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în statutele proprii, statute în care sunt reglementate și atribuțiile și răspunderile organelor de conducere ale colegiilor teritoriale.

În cadrul fiecărui colegiu funcționează un secretar general și un trezorier, o comisie de cenzori compusă din 3-5 membri și o comisie de disciplină formată din 3-5 membri, a căror atribuții sunt stabilite prin regulamentele proprii de funcționare aprobate de Adunarea generală a Colegiului, în baza hotărârilor Consiliului U.C.C.J.R.

Colegiile teritoriale înființate după constituirea U.C.C.J.R. devin membre cu drepturi și obligații egale prin asociere.

Decanii colegiilor sunt de drept membri în Consiliul U.C.C.J.R.

Conflictele de orice natură dintre consilierii juridici sau dintre consilierul juridic și avocați, magistrați ori alte autorități publice se aduc de îndată la cunoștință, în scris, decanului colegiului, de către consilierul juridic în cauză, care va decide asupra măsurilor ce trebuie luate.

Secțiunea 3

Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România

Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România (U.C.C.J.R.), este formată din toate colegiile consilierilor juridici din România și cuprinde toți consilierii juridici înscriși în Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic și are drept scop organizarea unitară a exercitării profesiei de consilier juridic în România.

U.C.C.J.R. este persoană juridică de interes general, are patrimoniu și buget propriu, bugetul fiind format din contribuțiile colegiilor în cotele stabilite de Congresul U.C.C.J.R.

Organigrama

Patrimoniul U.C.C.J.R. poate fi folosit în activități producătoare de venituri, în condițiile dreptului comun.

Organele de conducere ale U.C.C.J.R. sunt:

Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România;

Consiliul U.C.C.J.R.;

biroul executiv;

președintele;

prim-vicepreședintele;

vicepreședinții.

În structura centrală a U.C.C.J.R. funcționează:

secretarul general;

Comisia centrală de cenzori;

Comisia centrală de disciplină;

Comisia metodologică de organizare și exercitare a profesiei de consilier juridic;

aparatul tehnic administrativ.

Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România este constituit din câte un delegat pentru 100 de consilieri juridici din fiecare colegiu și decanii colegiilor. Fiecare colegiu are drept la un singur vot în Congresul U.C.C.J.R.

Congresul ordinar se întrunește anual, la convocarea Consiliului U.C.C.J.R. sau la convocarea președintelui U.C.C.J.R.

La cererea a cel puțin unei treimi din numărul colegiilor, Consiliul U.C.C.J.R. este obligat să convoace congresul în ședință extraordinară, în maximum 10 zile de la solicitarea acestora.

Convocarea congresului ordinar se face cu cel puțin o lună înainte de data stabilită, prin înștiințarea în scris a colegiilor și prin publicarea într-un ziar central.

Consiliile colegiilor sunt obligate să afișeze data convocării și ordinea de zi la sediul colegiului și la instanțele judecătorești din raza teritorială a acestora și să aleagă delegații cu cel puțin l O zile înainte de congres.

Congresul este legal constituit în prezența a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți.

Consiliul U.C.C.J.R. este constituit din decanii colegiilor teritoriale.

Mandatul membrilor Consiliului U.C.C.J.R. este de 4 ani. în cazul încetării mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferența de mandat, înlocuitorul este desemnat de adunarea generală a colegiului teritorial.

Consiliul U.C.C.J.R. se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea președintelui U.C.C.J.R. Convocarea se face cu cel puțin 10 zile înainte de data ședinței.

La cererea a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului sau în situații excepționale, președintele U.C.C.J.R. va convoca consiliul în ședință extraordinară în cel mult 5 zile de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.

Consiliul U.C.C.J.R. lucrează în prezența a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri valabile cu votul majorității membrilor prezenți, având atribuții și competențe stabilite prin Statutul U.C.C.J.R.

Fiecare colegiu teritorial are drept la un singur vot în ședințele Consiliului U.C.C.J.R.

Biroul Executiv al U.C.C.J.R. este format din președintele și prim-vicepreședintele U.C.C.J.R., precum și din cei 3 vicepreședinți aleși de Congresul U.C.C.J.R. dintre membrii săi pentru un mandat de 4 ani. Unul dintre vicepreședinți, stabilit la propunerea președintelui, îndeplinește funcția de secretar al Biroului executiv al U.C.C.J.R.

Biroul executiv al U.C.C.J.R. are atribuțiile și competențele stabilite prin Statutul U.C.C.J.R.

Președintele U.C.C.J.R. are următoarele atribuții:

reprezintă U.C.C.J.R. în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;

încheie convenții și contracte în numele U.C.C.J.R., cu autorizarea Biroului executiv al U.C.C.J.R.

c) convoacă și conduce ședințele Consiliului U.C.C.J.R. și ale Biroului executiv;

d) ordonanțează cheltuielile bugetare și extrabugetare ale U.C.C.J.R.

e) semnează actele consiliului și ale Biroului executiv.
Prim-vicepreședintele U.C.C.J.R. este înlocuitorul de drept al președintelui U.C.C.J.R, iar în lipsa acestora vicepreședinții, în număr de 3, sunt înlocuitori ai președintelui, în ordinea stabilită de către acesta.

Vicepreședinții U.C.C.J.R. coordonează și îndrumă activitatea curentă a colegiilor., și are următoarele atribuții:

a) coordonează și organizează activitatea curentă a departamentelor profesionale și administrative ale U.C.C.J.R.;

supraveghează relațiile dintre structurile centrale ale profesiei și colegiile teritoriale, precum și relațiile dintre acestea din urmă;

acordă sprijin și ajutor colegiilor în relațiile lor cu autoritățile centrale și locale.

Secretarul general al U.C.C.J.R. este ales de Congresul U.C.C.J.R. și îndeplinește sarcinile stabilite de Biroul executiv al U.C.C.J.R. Mandatul acestuia este de 4 ani.

În structurile centrale de conducere ale profesiei de consilier juridic: Consiliul U.C.C.J.R., Biroul executiv al U.C.C.J.R., președintele, prim-vicepreședintele și vicepreședinții U.C.C.J.R. au durata mandatului în funcție de 4 ani și orice titular de mandat poate fi reales în aceeași sau în altă funcție din aceste structuri centrale de conducere.

Comisia centrală de cenzori a U.C.C.J.R. se compune din 3-5 membri aleși de către Congresul U.C.C.J.R., pentru un mandat de 4 ani, dintre care unul are calitatea de contabil autorizat sau de expert contabil.

Comisia centrală de cenzori funcționează în baza regulamentului propriu, validat de Congresul U.C.C.J.R. și are obligația verificării trimestriale a activităților economico-financiare ale U.C.C.J.R. și dispunerii măsurilor necesare bunei administrări a patrimoniului U.C.C.J.R.

Comisia centrală de disciplină a U.C.C.J.R. este alcătuită din 5-9 membri, aleși de Congresul U.C.C.J.R. pentru un mandat de 4 ani, dintre consilierii juridici cu o vechime mai mare de 10 ani în activități juridice.

CAPITOLUL III

DOBÂNDIREA ȘI ÎNCETAREA CALITĂȚII DE CONSILIER JURIDIC

Profesia de consilier juridic nu este una liberală, așa cum este cea de avocat, el putând să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.

Dacă este angajat la instituția unde funcționează, are statut de salariat, iar dacă este numit în funcție are statutul funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 514/2003, poate fi consilier juridic cel care îndeplinește următoarele condiții:

este cetățean român și are domiciliul în România;

are exercițiul drepturilor civile și politice;

este licențiat al unei facultăți de drept;

este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiție se dovedește cu certificat medical eliberat în condițiile legii;

nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.

Cazurile de nedemnitate, pentru profesia de consilier juridic, sunt cele prevăzute în art. 9 din lege:

cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic;

cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă;

cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege.

Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:

calitatea de avocat;

activitățile care lezează demnitatea și independența profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;

orice altă profesie autorizată sau salarizată în țară sau în străinătate;

funcția și activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară;

activitatea publicistică salarizată;

alte incompatibilități prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese, în condițiile legii (art. 10 din lege).

În legătura cu această situație a se vedea și Curtea Constituțională, Decizie nr. 300/2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. c) și e) și ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 13/08/2004, care examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătoral-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, a reținut că textele criticate sunt cuprinse într-o lege specială, care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Față de regulile stabilite prin Codul muncii, care reprezintă legea generală, Legea nr. 514/2003 poate institui – în virtutea principiului specialia generalibus derogant – reguli diferite pentru categoria de salariați al căror statut îl reglementează, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea cumulului de funcții.

De asemenea, din analiza conținutului profesiei de consilier juridic a rezultat că aceasta este o profesie distinctă, care are ca obiect apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află, în conformitate cu Constituția și cu legile țării.

Aceste particularități determină caracterul distinct al profesiei de consilier juridic atât față de celelalte profesii, meserii sau ocupații ce cad sub incidența Codului muncii, cât și față de alte profesii juridice reglementate de alte legi speciale, în aceste condiții, Curtea Constituțională a apreciat că este justificată opțiunea legiuitorului de a acorda consilierului juridic un statut aparte, neexistând o discriminare a acestuia în raport cu celelalte categorii de salariați.

În ceea ce privește invocarea încălcării dreptului constituțional la alegerea liberă a profesiei, Curtea a constatat că stabilirea prin lege a unor condiții și incompatibilități pentru exercitarea profesiei de consilier juridic reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, republicată, la o categorie profesională distinctă, aceea a consilierilor juridici, categorie în care intră toate persoanele care au făcut o asemenea opțiune și care îndeplinesc condițiile legii privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, republicată, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate stabilesc condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, nereprezentând o restrângere a dreptului la muncă. Ca urmare, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. c) și e) și ale art. 11 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

Potrivit Legii nr. 514/2003, profesia de consilier juridic este compatibilă cu următoarele activități:

activitatea didactică universitară și de cercetare juridică, activitatea literară, culturală și publicistică nesalarizată;

funcția de arbitru, mediator sau expert, în condițiile legii și cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;

participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.

Cu privire la definitivarea în funcția de consilier juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform regulamentului și statutului fiecărui colegiu teritorial.

Cererea de înscriere în profesie va fi însoțită de acte care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 514/2003, respectiv: copii ale acrului de identitate, ale actelor de stare civilă, ale certificatului de naștere, copie legalizată a diplomei de studii, cazierul judiciar, certificatul medical, două fotografii color și declarație pe propria răspundere că îndeplinește condițiile legale pentru dobândirea și exercitarea profesiei de consilier juridic și că nu este înscris în alt colegiu sau asociație profesională a consilierilor juridici.

Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condițiilor generale și speciale prevăzute de legea și statutul profesiei și avizează admiterea în colegiul respectiv.

După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie, conform vechimii sale în activități juridice.

Taxele de înscriere se vor stabili de către fiecare colegiu teritorial.

La primirea în corpul profesional, consilierul juridic depune următorul jurământ: "în numele Legii, Onoarei și Adevărului jur să respect Constituția și legile țării, să-mi exercit profesia independent, cu demnitate și probitate și să păstrez secretul profesional. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"

La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar (art. 12 alin. l din lege).

Poate îndeplini calitatea de consilier juridic îndrumător numai consilierul juridic definitiv și care se bucură de o reputație profesională neștirbită.

Condițiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea și celelalte condiții din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat și statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător.

Consiliul colegiului teritorial, în mod excepțional și numai după verificarea raportului făcut de șeful Biroului de îndrumare profesională, împreună cu consilierul juridic îndrumător, precum și cu consilierul juridic care sprijină cererea de admitere în colegiu pe baza unei activități profesionale meritorii, poate aproba reducerea perioadei de stagiu. Această reducere nu poate fi mai mare de 6 (șase) luni calendaristice.

Stagiul se suspendă în perioada neexercitării profesiei. Perioada de stagiu efectuată înainte de data suspendării se ia în calcul pentru îndeplinirea stagiului.

Drepturile și obligațiile administrative ale consilierului juridic stagiar sunt prevăzute în actul de decizie în baza căruia exercită profesia, beneficiind de toate celelalte drepturi ale funcției pe perioada stagiului.

După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susține examenul de definitivare.

Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului "Certificatul de promovare a examenului de definitivat" în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu mențiunea "definitiv".

Taxa pentru susținerea examenului de definitivat se stabilește de către fiecare colegiu teritorial.

În ceea ce privește definitivarea în funcția de consilier juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

CAPITOLUL IV

ATRIBUȚIILE, DREPTURILE ȘI RĂSPUNDEREA CONSILIERILOR JURIDICI

Secțiunea 1

Atribuțiile consilierilor juridici

Potrivit prevederilor art. 10 lit. a din Statut, activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:

– consultații și cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;

– redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;

– redactarea proiectelor de contracte, precum și negocierea

clauzelor legale contractuale;

asistența, consultanța și reprezentarea juridică a persoanelor juridice și a altor entități interesate;

redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a consimțământului, a conținutului și a datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea căreia consilierul juridic exercită profesia;

avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic;

– verificarea legalității actelor cu caracter juridic și administrativ primite spre avizare;

– semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter juridic emanate de la persoana juridică sau de la instituția publică reprezentată;

În afara atribuțiilor menționate mai sus, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 514/2003, consilierii juridici au și următoarele atribuții:

– asigură consultanță și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă;

– apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină, în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității.

Relația profesională dintre consilierul juridic și beneficiarul serviciilor sale se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, confidențialitate și independența opiniilor profesionale.

Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie și la tribunale ca instanță de fond, la organele de urmărire penală, precum și la celelalte organe administrative cu atribuții jurisdicționale.

Drepturile și obligațiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevăzute în actul de numire sau în contractul de muncă, inclusiv toate celelalte drepturi ale funcției, pe perioada stagiului.

Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanțele judecătorești de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum și la toate autoritățile și organele administrative cu atribuții jurisdicționale.

Consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă (art. 6 din lege).

Evidențele activității consilierului juridic, actele și documentele sunt ținute de acesta, potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice, entității în favoarea căreia își exercită profesia.

Consilierul juridic ține evidența în cazurile litigioase sau nelitigioase în care a fost sesizat.

Indiferent de reglementările persoanei juridice sau entității în favoarea căreia își exercită profesia, consilierul juridic va ține evidența următoarelor activități:

intrările și ieșirile de corespondență juridică numerotate și datate;

registrul de evidență privind orice situație litigioasă cu care a fost sesizat;

registrul de evidență privind avizele scrise – datate și numerotate;

registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de consilierul juridic cu privire la identitatea părților, a conținutului și a datei actelor.

Secțiunea 2

Drepturile consilierului juridic

Drepturile consilierului juridic sunt următoarele:

să fie înscris în Tablou, cu drept de exercitare a profesiei, dacă îndeplinește condițiile cerute de lege;

să acorde consultanță juridică, să redacteze, să contrasemneze, să avizeze pentru legalitate acte juridice, să asiste și să reprezinte orice instituție, autoritate publică, persoană juridică sau orice entitate interesată în toate domeniile de drept, în condițiile legii și ale statutului profesiei;

– să asiste, să acorde consultanța și reprezentarea juridică a persoanelor juridice și a altor entități interesate, în condițiile legii și ale statutului profesiei;

pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei față de beneficiar;

în scopul asigurării secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra consilierului juridic sau la locul de exercitare a profesiei sunt inviolabile.

Percheziționarea consilierului juridic, a domiciliului ori a biroului său nu poate fi făcută decât de procuror, în temeiul unui mandat emis în condițiile legii. Nu vor putea fi ascultate și înregistrate, cu nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale consilierului juridic și nici nu va putea fi interceptată și înregistrată corespondența cu caracter profesional, decât în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.

în vederea exercitării libere a profesiei, consilierul juridic se supune numai Constituției, legii, codului de deontologie profesională și prezentului statut al profesiei. Este independent profesional și nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora;

dreptul la opinie profesională consilierul juridic este garantat. Indiferent de forma în care își desfășoară activitatea profesională, se subordonează, numai pe linie administrativă, persoanei juridice în favoarea căreia își exercită profesia. Raportul dintre consilierul juridic și persoana juridică pe care o asistă sau o reprezintă nu poate fi stânjenit sau controlat(art. 11 și 38 din statut);

în exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea persoanei juridice unde își exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de drept public ori privat;

consilierul juridic stagiar are dreptul să pună concluzii la judecătorie și tribunale, ca instanță de fond, la organele de urmărire penală, precum și la celelalte organe administrative cu atribuții jurisdicționale;

consilierul juridic definitiv are dreptul să pună concluzii la instanțele judecătorești de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum și la toate autoritățile și organele administrative cu atribuții jurisdicționale;

să fie remunerat pentru activitatea depusă conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei față de beneficiar;

de a asigura secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra consilierului juridic, la domiciliul acestuia și la locul unde își exercită profesia sunt inviolabile.

Nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații nici unei autorități sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredințată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea părții în cauză, în condițiile legii. Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de consilier juridic, cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător al vreunei părți în cauză. Dacă a fost ascultat ca martor, consilierul juridic nu mai poate desfășura nici o activitate profesională în acea cauză.

este liber să aleagă și să schimbe în orice moment opțiunea sa pentru exercitarea profesiei, în scopul asigurării, garantării și protejării dreptului neîngrădit la muncă, consilierul juridic își poate exercita profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege și de statutul profesiei, cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea și incompatibilitatea în exercitarea acesteia.

dreptul de a alege și de a fi aleși în organele de conducere ale colegiilor și ale U.C.C.J.R, în condițiile prevăzute de statutele acestor organizații profesionale;

de a nu răspunde penal, material, administrativ sau disciplinar pentru susținerile făcute oral ori în scris în fața instanței de judecată sau a altor organe, dacă acestea sunt în legătură cu apărarea și necesare cauzei ce i-a fost încredințată;

În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecția legii, în condițiile prevăzute de legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Secțiunea 3

Îndatoririle consilierului juridic

Îndatoririle consilierului juridic sunt urmatoarele:

consilierul juridic este obligat să apere drepturile și interesele legitime ale instituției, persoanei juridice, autorității sau entității pentru care exercită profesia, asigură consultanță și reprezentare juridică, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea;

în activitatea de consultanță sau reprezentare, să formuleze punctul său de vedere potrivit prevederilor legale și a crezului său profesional;

de a nu se pronunța asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta;

să respecte solemnitatea ședințelor de judecată și să nu
folosească expresii jignitoare față de completul de judecată, față de ceilalți consilieri juridici, avocați sau față de părțile din proces;

să studieze temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă instituțiile, autoritățile ori entitățile interesate, să se prezinte la termene la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții;

să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecător și de părțile în proces, să depună concluzii orale sau note de ședință ori de câte ori consideră necesar acest lucru sau instanța de judecată dispune în acest sens.

să participe la ședințele convocate de Consiliul Colegiului, la activitățile profesionale și la ședințele organelor de conducere din care fac parte: Absentarea repetată și în mod nejustificat constituie abatere disciplinară;

să țină evidențele cerute de lege și pe cele prevăzute în
regulamentele corpului profesional, adoptate de Consiliul U.C.C.J.R.

cu privire la cauzele în care asistă sau reprezintă. Evidențele activității consilierului juridic, actele și documentele sunt ținute de acesta, potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află (art. 15 din lege);

să avizeze pentru legalitate actele juridice și să achite cu regularitate taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului Colegiului și bugetului U.C.C.J.R.

să restituie actele ce le-au fost încredințate instituției, autorității sau entității interesate de la care le-au primit.

în vederea exercitării profesiei,consilierul juridic definitiv sau stagiar, este obligat să se înscrie pe Tabloul ținut de colegiul teritorial;

în concluziile orale sau scrise, să susțină cu demnitate și competență drepturile și interesele legitime ale autorității sau persoanei juridice pe care o reprezintă și să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și statutul acestei profesii;

să păstreze secretul profesional și confidențialitatea activității sale privitor la cauza ce i-a fost încredințată, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege. Obligația se extinde asupra tuturor activităților consilierului juridic. Obligația revine organelor de conducere ale colegiilor teritoriale și angajaților acestora cu privire la informațiile cunoscute de către aceștia în funcțiile pe care le dețin;

să respecte dispozițiile legale privitoare la interesele contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridică ce o reprezintă le poate avea;

nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe;

nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase ale pricinii;

să poarte robă în fața tuturor instanțelor judecătorești.

Caracteristicile robei sunt identice cu cele ce privesc exercitarea profesiei de avocat, diferențiindu-se prin însemnele proprii ale corpului profesional și prin combinațiile culorilor negru cu galben-auriu. Purtarea robei în afara incintei instanței judecătorești este interzisă;

nu poate îndeplini funcția de expert, interpret sau traducător în cauza în care este angajat;

să anunțe în scris conducerea colegiului teritorial din care face parte despre orice intenție de modificare a opțiunii sale privind exercitarea profesiei;

de a răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii, statutului profesiei și ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.

Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată și sancțiunile disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află consilierul juridic.

În cazul săvârșirii de abateri disciplinare, răspund pentru nerespectarea prevederilor legi și ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.

Pentru efectuarea cercetării și luarea măsurilor ce se impun, autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociația profesională;

să achite obligațiile financiare ce-i revin față de organele profesiei. Depășirea termenelor de plată a taxelor și cotizațiilor profesionale atrage obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,5% aplicat la suma datorată pentru fiecare zi de întârziere;

să își decline calitatea și să își probeze identitatea cu actul "Legitimație de consilier juridic" în fața tuturor instanțelor judecătorești de orice grad, instituțiilor și autorităților statului și a altor consilieri juridici și avocați cu care intră în contact cu prilejul îndeplinirii actelor specifice profesiei.

de a preda, la încetarea raporturilor juridice care stau la baza exercitării profesiei față de o persoană juridică publică sau privată, entitate interesată, română ori străină, pe bază de proces-verbal, în vederea arhivării, toate documentele aferente activității depuse.

Predarea pe bază de proces-verbal, numerotat și datat, a documentelor menționate mai sus îl descarcă în totalitate, de orice răspundere, pe consilierul juridic.

CONCLUZII

Pentru că justiția se bucură, sau ar trebuie să se bucure, de deplină autonomie, este vital pentru binele general al societății, ca juriștii, în mod individual și în mod colectiv, să mențină un standard etic foarte ridicat.

Dacă exigențele unui asemenea standard ar rămâne doar o problemă "internă" a justiției, există pericolul ca interesele private sau de grup ale juriștilor să fie preferate responsabilității sociale. Mai mult, pot apărea situații în care persoane cu influență sau cei foarte bogați să facă presiuni asupra juriștilor tocmai pentru a provoca decizii în detrimentul societății.

Consilierii juridici trebuie să facă față unor mari tentații a căror detectare e foarte dificilă, iar beneficiile economice ar fi foarte consistente. Astfel, standardele etice ar fi amenințate. De aceea importanța rolului social al juriștilor îl obligă pe jurist la respectarea unui set de valori indispensabile profilului moral al profesiunii sale.

Într-o societate democratică, întreaga legislație este obligată să satisfacă cerințele etice ale unei societăți. Sigur că nu se poate vorbi de etica unei societăți independentă sau în contradicție cu etica în calitate de trăsătura a relațiilor interpersonale, interinstituționale sau între persoane și instituții. Dar într-o legislație, obiectivele societății prevalează asupra celor ale persoanelor fizice și juridice.

Ținând cont de cele enunțate anterior, principala rațiune a necesității normării etice a profesiunii de consilier juridic este o consecință a relației dintre justiție și stat, relație cu repercusiuni importante pentru raportul juriștilor cu subiecții proceselor.

Atât timp cât juriștii nu sunt în mod particular recompensați de către clienții lor, fiind angajați ai statutului, iar recunoașterea și avansarea lor profesională se face doar în funcție de felul în care este satisfăcut interesul statului, este oarecum de înțeles de ce, o dată în plus, juriștii subordonează statului interesele propriilor lor clienți.

Majoritatea responsabilităților profesionale ale consilierilor juridici sunt prevăzute în normele juridice (coduri sau legi organice), dar comportamentul consilierilor juridici este, de asemenea, ghidat de conștiința personală și de regulile aprobate de comunitatea mai restrânsă a colegilor.

Potrivit prevederilor art. l din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile țării.

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional și se exercită conform prevederilor Legii privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și ale statutului profesiei.

Profesia de consilier juridic este independentă și organizată autonom, fiind exercitată integrat în sistemul de justiție românesc.

În exercitarea profesiei, consilierul juridic se supune numai Constituției, legii pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, codului de deontologie profesională și statutului profesiei.

Consilierul juridic este independent profesional și nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.

Relația profesională dintre consilierul juridic și beneficiarul serviciilor sale se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, confidențialitate și independența opiniilor profesionale.

Consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale, în condițiile legii privind asocierea și constituirea persoanelor juridice.

Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituționale ale dreptului de asociere și reglementările legale privind asocierea și constituirea de persoane juridice.

Consilierii juridici se pot asocia în structuri județene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, și, după caz, la nivel național, cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile.

Formele de asociere și organizare la nivel județean și la nivel național sunt stabilite prin statutul asociației, cerut de lege.

Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 514/2003, activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcțiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcții juridice, potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.

La nivel județean, consilierii juridici sunt organizați în Colegiul Consilierilor Juridici iar la nivel național în Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România.

Colegiul teritorial al consilierilor juridici, este organizația profesională creată pentru toți consilierii juridici asociați în această formă de organizare dintr-un județ sau din municipiul București, indiferent de ramura, domeniul de activitate ori locul exercitării profesiei, ce asigură organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic în mod unitar și apără drepturile și interesele legitime ale consilierilor juridici și activează în baza statutului propriu.

Colegiul teritorial este persoană juridică de interes general și are sediul în orașul de reședință al județului, respectiv în municipiul București. Are patrimoniu și buget propriu. Patrimoniul Colegiului poate fi folosit în activități producătoare de venituri, în condițiile dreptului comun.

Organele de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în statutele proprii, statute în care sunt reglementate și atribuțiile și răspunderile organelor de conducere ale colegiilor teritoriale.

Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, este formată din toate colegiile consilierilor juridici din România și cuprinde toți consilierii juridici înscriși în Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic și are drept scop organizarea unitară a exercitării profesiei de consilier juridic în România.

Profesia de consilier juridic nu este una liberală, așa cum este cea de avocat, el putând să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.

Dacă este angajat la instituția unde funcționează, are statut de salariat, iar dacă este numit în funcție are statutul funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 514/2003, poate fi consilier juridic cel care îndeplinește următoarele condiții:

este cetățean român și are domiciliul în România;

are exercițiul drepturilor civile și politice;

este licențiat al unei facultăți de drept;

este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiție se dovedește cu certificat medical eliberat în condițiile legii;

nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.

Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:

calitatea de avocat;

activitățile care lezează demnitatea și independența profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;

orice altă profesie autorizată sau salarizată în țară sau în
străinătate;

funcția și activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară;

activitatea publicistică salarizată;

alte incompatibilități prevăzute de lege sau rezultate din
conflict de interese, în condițiile legii (art. 10 din lege).