Sistemul DE Drept Romano Germanic

=== Sistem drept rom.-germ ===

CAPITOLUL I

                INTRODUCERE

§.1.Clasificarea sistemelor contemporane de drept

O privire de ansamblu asupra lumii juridice contemporane duce la concluzia c\ aceasta se poate `mp\r]i `n mai multe sisteme de drept.

Gruparea sistemelor na]ionale `n mari familii de drept cap\t\ o `nf\]i[are distinct\ `n cadrul fiec\rei ramuri de drept. ~n func]ie de con]inutul ramurii, criteriile de `mp\r]ire difer\. Gruparea `n familii de drept privat (civil, comercial, interna]ional privat, familiei etc.) este alta decât cea `n familii de drept public, care se face dup\ alte criterii.

~n cele ce urmeaz\ ne vom opri numai la sistemele de drept privat.

1. Criterii de clasificare

~ncepând cu anul 1900, dat\ crucial\ `n istoria dreptului comparat, legat\ de primul Congres de la Paris, `n literatura de specialitate s-au f\cut numeroase `ncerc\ri de clasificare a marilor sisteme de drept.Unele dintre ele au fost definitiv infirmate de [tiin]\, cum a fost, de pild\, teoria care g\sea `n ras\ criteriul clasific\rii. Potrivit acestei teorii, al c\rei precursor a fost profesorul de la Neufchâtel Sauser-Hall, sistemele juridice moderne s-ar fi `mp\r]it `ntr-un sistem indo-european, cu subsistemele latin, german, englez, un sistem mongol, unul semit [i unul barbar. Consecin]ele unei asemenea clasific\ri eara de-a dreptul bizare. Astfel, dreptul egiptean (legisla]ia scris\) trebuia socotit drept latin, deoarece dreptul egiptean era receptat din Fran]a, `n vreme ce sistemul ceh era considerat drept germanic, pentru c\ unele reglement\ri cehe erau receptate din dreptul german.

O alt\ `ncercare punea drept criteriu esen]ial gradul de evolu]ie [i de cultur\ al diverselor comunit\]i umane.

Un reputat autor, Levy Ullman, `[i fundamenta `mp\r]irea pe faptul rolului predominant, `ntr-n anumit sistem de drept al legii, cutumei sau religiei.

Mai pot fi men]ionate [i alte `ncerc\ri de acest fel, `ns\ autorii au ar\tat c\ tuturor acestor teorii li se pot aduce critici din dou\ puncte de vedere: pe de o parte aceste teorii s-au l\sat c\l\uzite de idei preconcepute, punând la baza clasific\rii un criteriu considerat ca esen]ial, dar al c\rui caracter [tiin]ific n-a fost `n nici o m\sur\ stabilit; pe de alt\ parte, aceste clasific\ri nu au , adesea, un criteriu unic, ceea ce duce la rezultate ne[tiin]ifice.

Autorul sus-citat arat\ c\ `n lume ar exista (`n 1950, când a ap\rut tratatul de drept civil comparat) cinci sisteme principale de drept. Primul este cel al lumii occidentale, bazat pe principiile moralei cre[tine, pe principiile politice [i sociale ale democra]iei liberale [i pe o structur\ economic\ capitalist\. Cel de-al doilea sistem este acela al "lumii sovietice", profund diferit de precedentul, datorit\ structurii orânduirii sociale c\reia i se aplic\. Al treilea este sistemul islamic, care nu poate fi redus la nici unul din sistemele anterioare, datorit\ bazei teologice [i profundei leg\turi care une[te `n Islam dreptul cu religia. Al patrulea este dreptul hindus, drept tradi]ionalist [i el, dar care se sprijin\ pe o baz\ filozofic\ proprie, diferit\ de cea a lumii cre[tine, cât [i de cea a lumii musulmane. Cel de-al cincilea sistem ar fi fost, potrivit autorului, sistemul chinez tradi]ional (lucrarea a fost elaborat\ `naintea proclam\rii Republicii Populare Chineze).

Acela[i autor, `ntr-o alt\ lucrare, renun]\ la la considerarea global\ a sistemelor lumii occidentale, disingând urm\toarele sisteme de drept: romano-germanic, common-law, dreptul socialist [i familia sistemelor filoofice [i religioase.

Un alt autor francez, René Rodiére, `mparte marile sisteme de drept `n trei grupe, distingând, pe de o parte, un grup continental (`n care se includ dreptul francez, german, spaniol, et.), unul de common-law (`n care se includ dreptul Regatului Unit al Marii Britanii, drepturile diferitelor ]\ri din Commonwalth [i ale Statelor Unite ale Americii) [i, `n sfâr[it, un sistem al ]\rilor socialiste.

O alt\ `ncercare de clasificare este datorat\ lui Marc Ancel, care distinge trei grupe "esen]iale" de regimuri juridice – perfect determinate – [i dou\ grupe complementare, mai pu]in conturate. Grupele "esen]iale" sunt sitemul romano-germanic (caracterizat prin descenden]a sa roman\ [i tendin]a de codificare), sistemul de common-law (necodificat [i pezentând particularitate coexisten]ei a trei sisteme de reglement\ri paralele – common-law propriu-zis, equity [i statute-law) [i cel al "statelor socialiste". ~n afara acestora, autorul men]ioneaz\ grupele "complementare", sistemele de drept religios [i sistemul ]\rilor din "lumea a treia", aflate, `n genere, la scurt timp de la dobândirea independen]ei na]ionale.

S-a ar\tat c\ dup\ evenimentele din ultimii ani, marele sistem de drept socialist s-a dezagregat, intrând `n istorie.

Din cele ar\tate pân\ acum rezult\ c\ `n cadrul dreptului occidental exist\ cel pu]in dou\ mari familii de drept: marea familie romano-germanic\ [i sistemul de drept numit common-law.

2.Sistemul de drept romano-germanic

Grupând sistemul juridic francez [i sistemele na]ionale `nrudite (italian, spaniol, portughez, belgian, cele din America Latin\ etc.), precum [i sistemul german, aceast\ mare familie, `n care sistemele na]ionale s-au format pe baza dreptului roman, se caracterizeaz\ `n primul rând pe preponderen]a legii scrise. Specific\ acestor sisteme este existen]a codurilor civile [i comerciale, adev\rate monumente legislative grupând reglement\ri din domenii `ntregi de rela]ii sociale, supuse unei sistematiz\ri riguroase, Codul civil francez [i Codul civil german, cele mai cunoscute, se aplic\ [i ast\zi. ~ndeosbi codul francez, strâns legat de numele lui Napoleon, a avut un destin de excep]ie, fiind receptat nu numai `n statele care `n timpul imperiului napoleonian sau `n cel al expansiunii coloniale au fost supuse domina]iei franceze, ci [i `n alte state `n care influen]a francez\ a avut doar aspecte culturale, cum este cazul României.

O alt\ particularitate a sistemului romano-germanic este `mp\r]irea `n ramuri de drept. Gândirea juridic\ francez\ la `nceputul secolului al XIX-lea era profund cartezian\. Acest fapt [i-a pus pecetea pe `ntreaga reglementare a raporturilor civile [i comerciale, conferindu-le o rigoare logic\ [i o sistematizare aproape irepro[abil\. ~n acest spirit s-a produs [i `mp\r]irea sistemului juridic `n ramuri de drept, fiecare cu metodele sale specifice. Prima [i cea mai important\ diviziune a dreptului, mo[tenit\ din dreptul roman, este cea `n drept public [i drept privat. Este clasificarea fundamental\ din dreptul occidental, bazat\ pe diferen]a de metod\ de reglementare [i care reflect\ `n fond rolul esen]ial jucat de proprietatea privat\.~n raport de aceasta, `mp\r]irea pe ramuri apare ca efectul unor criterii secundare. Dreptul public se `mparte astfel, `n drept constitu]ional, administrativ, financiar et., iar dreptul privat `n drept civil [i drept comercial, f\r\ ca deosebirile dintre aceste ramuri s\ aib\ caracterul esen]ial al celor dintre dreptul public [i cel privat.

3. Sistemul de common-law

Structura intern\ a dreptului englez sau, mai precis, a ceea ce se nume[te common-law `n sens larg, este considerabil diferit\ de cea a sistemului de drept romano-germanic.

Nu vom `ntâlni aici coduri, dup\ cum nu vom `ntâlni, `n general, acte normative cuprinz\toare pentru materia civil\ [i comercial\. Regulile esen]iale ale dreptului civil sunt de origine jurispruden]ial\. Trebuie notat c\ Anglia nu are nici m\car constitu]ie scris\, ci doar câteva legi cu caracter constitu]ional, care nu acoper\ `ns\ aria raporturilor constitu]ionale. Instrumentul principal de secretare a dreptului este regula precedentului, potrivit c\reia hot\rârea unei instan]e superioare sau chiar a aceleia[i instan]e pronun]ate anterior, devine obligatorie pentru instan]a ce are de solu]ionat un caz asem\n\tor. Pe aceast\ cale, datorit\ obligativit\]ii precedentului, s-a creat, `n decursul deceniilor sau chiar al secolelor, un `ntreg sistem juridic la fel de coerent, sub multe aspecte, ca [i cel din ]\rile continentale.

Cu toate acestea, nu trebuie crezut c\ rolul actului normativ `n sistemul de common-law este inexistent, sau c\ sistemel continentale exclud rolul jurispruden]ei. Statute-law, acea reglementare realizat\ prin bill-uri, acte normative emise dee puterea de stat, cp\t\ un rol din ce `n ce mai mare, pe m\sura dezvolt\rii economice [i sociale, incompatibil\ cu practicile jurispruden]iale. Este de re]inut c\, pe calea actului normativ, sunt doar arareori reglementate aspectele fundamentale ale rela]iilor civile sau comerciale, aceste acte intervenind `ndeosebi, `n materie administrativ\, penal\, contraven]ional\, fiscal\ etc.

§. 2. Formarea [i r\spândirea sistemului de drept romano- germanic

~n panorama marilor sisteme juridice ale lumii contemporane ne vom opri mai `ntâi asupra celui romano-germanic. Asta nu pentru c\ ar fi cel mai vechi – unele din sistemele religioase [i tradi]ionale sunt anterioare chiar cu secole `ntregi -, ci datorit\ locului `nsemnat pe care el `l are `n lumea contemporan\, ducând mai departe principiile dreptului roman [i reprezentând un adev\rat atelier `n care au fost forjate multe concepte juridice moderne [i fiind r\spândit ast\zi nu numai `n Europa, ci [i `n America Central\ [i de Sud ([i chiar `ntr-o m\sur\ mai mic\ `n Canada [i Statele Unite), precum [i `n Africa.

1. Marele sistem de drept romano-germanic nu este, cum s-ar putea crede, sistemul rezultat dintr-o fuziune a dreptului roman cu cutumele germanice, dup\ cum nu este nici acel "heutigen römischer Recht", dreptul roman contemporan, care s-a aplicat `n Germania. De[i, astfel cum o vom ar\ta pe larg mai jos, atât elementul romanic cât [i cel germanic au exercitat o influen]\ hot\râtoare, sub denumirea de mai sus se `n]elege marele sistem juridic contemporan, care include sistemele francez [i german [i cele `nrudite cu acesta. Este o denumire conven]ional\, pentru c\ un mare num\r de sisteme na]ionale nu `[i g\sesc sorgintea `n nici unul din aceste dou\ drepturi, ci reprezint\ rezultatul exportului de legisla]ie practicat de state ce au de]inut alt\dat\ `ntinse imperii coloniale, ca Spania, Portugalia sau, `n mai mic\ m\sur\, Italia. Ne g\sim aici, astfel cum am mai ar\tat, `n fa]a unei recep]ii de gradul doi.

Aceast\ al\turare a sistemelor francez [i german poate suscita ea `ns\[i unele nedumeriri. Pentru practicianul care a avut un anumit contact cu ambele lumi juridice – francez\ [i german\ – sunt evidente deosebirile de mentalitate, de mod de abordare a fenomenului juridic, de terminologie, [i chiar de con]inut al unor institu]ii. Con[tiin]a unor astfel de deosebiri `l poate face s\ accepte cu dificultate ideea c\ ne g\sim `n fa]a unuia [i aceluia[i mare sistem juridic.

O analiz\ aprofundat\ demonsteaz\ `ns\ c\ aceste deosebiri sunt departe de a fi esen]iale. Cele dou\ sisteme na]ionale au o bogat\ mo[tenire comun\ provenit\ din dreptul roman, pe de o parte, din dreptul cutumiar germanic, care a influen]at nu numai legisla]ia modern\ german\, dar [i cutumele franceze ce au stat la baza codific\rilor nepoleoniene, pe de alt\ parte. ~n ambele sisteme, rolul de izvor de drept proeminent `l joac\ legea. Tendin]a de codificare, ilustrat\ de apari]ia codurilor civile [i comerciale, tendin]\ ce `[i pune amprenta pe `nf\]i[area sistemului reprezint\ una din cele mai `nsemnate tr\s\turi de unire.

De[i exist\, desigur\, unele concepte diferite, fondul major na]ional al celor dou\ sisteme este identic, `n primul rând datorit\ faptului c\ ele au o orgine comun\.

~n sfâr[it, de[i exist\ o diversitate filosofic\ notabil\ `n abordarea fenomenului juridic, de[i exist\ [coli de drept deosebite, `mprejurare care se traduce prin statornicirea acelor deosebiri de mentalitate juridic\ – element de mare interes `n definirea sistemelor de drept – deosebirile apar ca având un caracter minor `n compara]ie cu cele ce se pot constata la juri[tii din sistemul romano-germanic [i cei din common-law. Puternica influen]\ a dreptului roman a determinat, `n acest sens, o anumit\ identitate de optic\ la to]i juri[tii a[a-zi[i "continentali" (termenul este de provenien]\ englez\ [i se refer\ la to]i juri[tii continentului european, lua]i `n bloc) [i care au comun faptul c\ nu sunt "common-law"-uri.

2. O privire istoric\ asupra form\rii acestui mare sistem de drept apare, `n aceast\ lumin\, absolut necesar\. Autorii care au cercetat istoria dreptului european sunt de acord cu faptul c\ momentul apari]iei dreptului romano-germanic se situeaz\ `n secolul al XIII-lea al. Astfel cum arat\ R. David, elementele juridice au fiin]at [i `nainte de aceast\ dat\. Exista, bine`n]eles, dreptul roman, care se aplica pe aceste teritorii, existau, de asemenea, cutumele aplicabile peste tot `n Europa, dintre care rolul preponderent l-au avut cutumele franceze [i germane. A fost o epoc\ de acumul\ri, `n care, cu trecerea secolelor, s-a sintetizat un nou sistem de drept.

Trebuie semnalat aici rolul deosebit pe care l-au avut `n procesul de sintetizare a dreptului universit\]ile medievale, adev\rate focare ale culturii timpului.

Le vom cita doar pe cele italiene, franceze [i germane, `n care marii juri[ti ai epocii au creat o doctrin\ juridic\ cu caracter universal.

Este notabil\ aceast\ tendin]\ permanent\ a dreptului – disciplin\ f\râmi]at\ datorit\ f\râmi]\rii statelor `nse[i – de a se ridica deasupra frontierelor, tinzând la o generalizare care era `mpiedicat\ de suveranitatea na]ional\. Dreptul nu este ca filosofia, ca teoria literaturii, ca medicina chiar, o [tiin]\ universal\. Deosebirile de reglementare au atâta putere `ncât `[i pun pecetea pe `nse[i conceptele manevrate, pe mentalitatea juridic\ `ns\[i, care fac ca dreptul s\ fie, `n primul rând, o [tiin]\ na]ional\.

Prima etap\ a procesului de universalizare a constituit-o, evident, recep]ia dreptului roman, care a conferit Europei un sistem juridic mai mult sau mai pu]in unitar.

Dup\ c\derea imperiului roman, Europa s-a trezit `mp\r]it\ `n nenum\rate state care s-au gr\bit s\-[i formeze sisteme juridice proprii.

Opera `ntreprins\ de universit\]ile europene venea `ntr-un fel `mpotriva acestei tendin]e de f\râmi]are prin crearea unui corp de principii [i de reguli universal aplicabile.

Universit\]ile erau `nclinate a[adar s\ `ntreprind\ o oper\ de sintez\ [i s\ apeleze la marele fond juridic pe care `l reprezenta dreptul roman, cu prestigiul [i perfec]iunea sa formal\, superior, incontestabil, din punct de vedere tehnico-juridic cutumelor locale, mijloc excelent `n opera de unificare na]ional\ care `ncepuse `n Germania [i Italia.

Din secolul al XIII-lea dreptul roman dobânde[te, pe aceast\ cale, din ce `n ce mai mult teren `n Europa. Este unul din aspectele recept\rii dreptului roman, mai precis, poate, a revenirii `n acesta [i de transmitere a lui la popoare care avuseser\ ini]ial alte sisteme de drept.

3. Procesul de receptare a dreptului roman s-a lovit, a[adar, de for]a cutumei. Nu ne referim aici, desigur, la cutumele locale m\runte, care erau imperfecte [i cu o autoritate discutabil\, care cu greu puteau face fa]\ unui sistem juridic atât de complet cum era cel roman, ci de marile cutimiere, acele colec]ii de cutume care erau alese [i sistematizare de jurisconsul]i.

Desigur, aceste cutumiere, asupra c\rora vom reveni mai jos, tocmai datorit\ `nsemn\t\]ii rolului pe care l-au jucat `n configurarea sistemului, nu reprezentau deseori reglement\ri complete, ci aveau un caracter fragmentar, fiind lipsite de caracterul sistematic al unor adev\rate codific\ri.

~n cadrul opera]iei de redactare a cutumelor, autorii care f\ceau parte dintre cei mai prestigio[i juri[ti ai timpului au apelat adesea la cuno[tin]ele lor de drept roman pentru acoperirea lacunelor dar [i – pe alocuri – pentru a corecta anumite solu]ii care veneau `n contradic]ie cu principiile dreptului roman.

Substan]a cutumelor nu reflect\ dreptul roman `n forma sa clasic\, ci ceea ce era denumit "dreptul vulgar", ce se n\scuse `n perioada de dec\dere a imperiului roman.

~n aceast\ a treia – [i ultim\ – epoc\ a dreptului roman, sunt reflectate anumite influen]e greco-orientale, care au alterat, dac\ ne putem exprima astfel, puritatea ideologic\ a sistemului de drept.

"~n epoca dominatului – arat\ V. Hanga – un important rol `l joac\ a[a-zisul "drept vulgar", un fel de drept cutumiar format prin adaptarea simplificat\ a normelor dreptului roman la nevoile locale ale provinciilor. De aici, rolul practicienilor, pentru care interpretarea juridic\ `[i pierde valoarea ei creatoare, devenind simpl\ rutin\, iar [tiin]a dreptului o preocupare pur speculativ\ [i, `n consecin]\, inutil\".

4. Nu se poate trece peste aceast\ faz\ ini]ial\ a form\rii sistemului romano-germanic f\r\ a aminti câteva din codific\rile ce se `nregistrau `n secolele XV [i XVI ale erei nostre, menite s\ creeze o adev\rat\ punte `ntre dreptul roman [i cel al evului mediu pe de o parte, [i cel al marilor invazii ale popoarelor migratoare, `ndeosebi germanice, din secolele IV [i V, pe de alt\ parte.

Dintre cele mai importante codific\ri, not\m:

– Edictum Theodorici, promulgat `n a dou\ jum\tate a secolului al V-lea la Narbo, de Theodoric II, regele vizigo]ilor.

– Codex Euricianus, promulgat pe la 475 e.n. de regele Euric.

– Lex Romana Visigothorum (denumit [i Vreviarum Alarici), promulgat\ de regele Alaric II, `n Proven]a.

– Lex Romana Burgundiorum, promulgat\ de regele Gundobad, mort `n 516, `n regatul Burgundiei.

Aceste compila]ii au stat la baza recept\rii dreptului roman [i au constituit, mai târziu, un material pre]ios pentru codific\rile realizate `n cursul Evului Mediu.

Un moment esen]ial `n acest proces avea s\ fie jucat, câteva secole mai târziu, de Corpus Juris Civilis al lui Justinian, care a fost receptat `n Estul Europei cu `ncepere din secolul al IX-lea, iar `n Apus din secolul al XI-lea [i care, `ntr-o form\ sau alta, a fost adaptat la nevoile fiec\rei epoci [i ale fiec\rei ]\ri.

~n unele ]\ri, cum au fost Belgia [i Olanda, receptarea dreptului roman a fost aproape total\. ~n alte state ea a avut numai un caracter par]ial, fiind restrâns\ ori la un anumit num\r de reglement\ri, ori la anumite regiuni geografice. ~n Fran]a, de pild\, se pot deosebi dou\ zone bine demarcate. Partea de nord-est, `nvecinat\ cu Germania, era denumit\ "]ara de drept scris", `n timp ce partea de sud-vest era "]ara dreptului nescris", `n care guvernau cutumele locale.

5. Un rol `nsemnat `n receptarea dreptului roman l-au avut [colile glosatorilor [i postglosatorilor. Dac\ cei dintâi `[i propuseser\ ca scop s\ stabileasc\ – practicând, pe marginea scrierilor clasice, glose sau adnot\ri – sensul exact al dispozi]iilor, postglosatorii au `ncercat, `ncepând cu secolul al XIV-lea, s\ dea expresie unor noi preocup\ri. Prin interven]iile lor ei au adus dezvolt\ri considerabile dreptului roman, punând bazele unor direc]ii noi de evolu]ie a dreptului privat, cum ar fi dreptul comercial sau dreptul interna]ional privat. ~n felul acesta, postglosatorii au f\cut o oper\ de crea]ie, realizând nu numai fuziunea dreptului roman cu prevederi ce `[i g\seau originea `n cutume, ci [i `mbog\]irea acestuia cu dispozi]ii noi, ale c\ror autori erau ei `n[i[i. S-a n\scut prin aceasta un drept roman modernizat, cunoscut sub denumirea de "usus modernus pandectarum", corespunz\tor rela]iilor de produc]ie care `ncepuser\ s\ se impun\.

~n nici una din ]\rile europene, curentul postglosatorilor nu a `ntâlnit obstacole mai serioase decât `n Fran]a, Spania [i Portugalia. Un succes deosebit a avut astfel `n Fran]a {coala "umani[tilor", curent tinzând nu la transformarea [i adaptarea dreptului roman, ci la purificarea acestuia, la `nl\turarea oric\rei influen]e externe, la readucerea lui `n starea originar\. Pe bun\ dreptate s-a remarcat c\ francezii [i-au putut oferi un asemenea lux, datorit\ faptului c\ dreptul roman nu reprezenta `n aceast\ concep]ie decât ra]iunea scris\, astfel c\ el putea fi `ntotdeauna l\sat deoparte, `n cazul unui conflict cu legea propriu-zis\ pe care o reprezenta dreptul cutumiar.

~n Portugalia [i Spania, usus modernus pandectarum a fost stopat `n bun\ m\sur\ prin cunoscuta lege a "citatelor", care impunea ca, `n cazurile de dubiu, s\ se recurg\ la opiniile a trei jurisconsul]i: Bartolus, Baldus [i Accursius.

Dimpotriv\, [coala postglosatorilor a avut un succes excep]ional `n Germania, unde a fost continuat\ de [coala pandecti[tilor, care a dominat gândirea juridic\ german\ pân\ `n secolul al XIX-lea, culminând cu elaborarea codului civil german de la 1900.

6. Receptarea dreptului roman nu s-a oprit `ns\ aici. Una dintre c\ile cele mai `nsemnate ale p\trunderii sale `n Europa au fost codific\rile `ntreprinse `n diferite ]\ri europene, cu `ncepere din secolul al XVIII-lea.

Prin adoptarea unor coduri civile au fost introduse, `n multe state, un num\r important de principii [i norme din dreptul roman. Astfel au fost: codul bavarez din 1756, codul prusian din 1794, ca [i codurile civile adoptate `n secolul al XIX-lea, cum ar fi codul francez sau codul austriac, codul german din 1900 ori codurile elve]iene din 1881, 1907 [i 1911.

Nu trebuie s\ omitem, de asemenea, receptarea codului civil francez de c\tre numeroase ]\ri, cum ar fi Belgia, Olanda, Luxemburg, Polonia, România, Egipt [i statul Louisiana. El a reprezentat un puternic izvor de inspira]ie pentru codurile italian, spaniol [i chiar portughez [i a fost exportat, prin intermediul acestora din urm\, `n toate statele Americii Latine.

Se poate afirma c\ receptarea dreptului roman, direct\ ori indirect\, a marcat, nu numai pe continentul european, ci [i dincolo de acestea, procesul de creare a cadrului juridic necesar dezvolt\rii economiei de pia]\.

7. O influen]\ `nsemnat\ asupra form\rii sistemului de drept al statelor occidentale a avut-o [i dreptul canonic catolic. Vom ar\ta de la `nceput c\ prin "dreptul canonic" trebuie `n]elese dou\ corpuri deosebite de reguli. Primul dintre ele este a[a-numitul "drept divin" care, `n concep]ia teologilor catolici, recunoa[te anumite precepte, izvorâte din Sfânta Scriptur\, caracterul unor norme juridice. Astfel, de pild\, `n cursul Evului Mediu, `mprumutul cu dobând\ a fost prohibit `n toate legisla]iile ]\rilor catolice, deoarece principiul canonic "mutuum date nihil inde sperantes" interzicea categoric dobânda.

~n afara scripturii, alte izvoare ale acestui "drept divin" au fost reprezentate de a[a-numita "tradi]ie divin\", precum [i de lucr\rile teologilor cre[tini din Evul Mediu.

Dar despre dreptul canonic `n adev\ratul `n]eles al cuvântului nu se poate vorbi decât `n cazul "dreptului canonic uman". Sursa principal\ a acestuia a fost "Opus juris canonici", elaborat `n secoulul al XVI-lea [i format din al\turarea mai multor acte normative fundamentale ale bisericii catolice. Astfel, el cuprindea, mai `ntâi, decretul lui Gra]ian din anul 1150, o compila]ie privat\ a unor monumente legislative catolice, f\cut\ `n scopul de a elimina discordan]ele ce se puteau constata `ntre acestea; erau apoi incluse "Decretaliile" papei Grigore al IX-lea – acte normative posterioare codific\rii `ntreprinse de Gra]ian; `n al treilea rând, era cuprins a[a-numitul "Liber Sextus" sau, `n francez\, "Le Sexte", o culegere de decretalii dat\ `n anul 1298 de Papa Bonifaciu al VII-lea, posterioare celor amintite mai sus; veneau apoi "Clementinele", care reprezentau canoanele Conciliului de la Viena din 1811 [i decretaliile pontificale ale papilor Clement al V-lea [i Ioan al XXII-lea, emise `ntre anii 1313 [i 1317; `n sfâr[it, trebuie amintite acele "Extravagantes", o serie de decretalii noi, neoficiale, codificate pe la anul 1500 de juristul canonic Jean Chapouis.

Un moment de o deosebit\ importan]\ pentru stabilirea influen]ei pe care a avut-o dreptul canonic asupra sistemelor juridice romaniste este reprezentat de Conciliul de la Trento, care s-a ]inut `ntre 1546 [i 1563. La acest conciliu s-a stabilit, printre altele, prohibi]ia c\s\toriei solo-consensu, care dup\ modelul dreptului roman se practica peste tot `n Europa. C\s\toria nu se mai putea `ncheia prin liberul acord de voin]\ al p\r]ilor, fiind necesar\ interven]ia clericului care o oficia, ea fiind considerat\ o tain\.

~n afara izvoarelor tradi]ionale, dreptul canonic catolic are [i izvoare moderne. Principalul dintre acestea, pe care se bazeaz\ `ntregul drept canonic actual, este a[a-numitul "Codex juris canonici", adoptat `n anul 1917 [i datorat papei Benedict al XV-lea, act care ]inea `n mod `nsemnat seama de transform\rile ce s-au produs `n moravurile societ\]ii occidentale.

Este interesant de ar\tat c\, de[i pentru toate celelalte state catolice codificarea papei Benedict are un caracter pur canonic, `n Vatican ea are un caracter statal, aplicându-se, cu `ncepere din anul 1929, cu titlul de drept principal, urmând ca `n materiile `n care ea nu cuprinde dispozi]ii s\ se aplice codul civil italian.

Influen]a pe care dreptul canonic a exercitat-o asupra dezvolt\rii dreptului civil din ]\rile occidentale este substan]ial\. Spa]iul nu ne permite s\ urm\rim `ndeaproape aceast\ influen]\. Vom aminti numai introducerea ac]iunilor posesorii, reflectare a principiului canonic "spoliatus ante omnia restituendus" – codurile civile necunoscând `n acea epoc\ aceste ac]iuni – a no]iunii de "just pre]", a principiului "mala fide superveniens non nocet" – necunoscut [i el dreptului roman – sau limitarea prescrip]iei mobiliare `n cazul dobândirii cu bun\ credin]\. Domeniul `n care influen]a dreptului canonic s-a dovedit cea mai puternic\ este cel al rela]iilor de familie. Astfel, datorit\ acestei influen]e s-a admis institu]ia legitim\rii copiilor naturali, cu excep]ia celor adulterini [i incestuo[i, a fost stabilit\ lista impedimentelor la c\s\torie [i a fost acreditat\ distinc]ia – ast\zi generalizat\ – dintre impedimentele prohibitive [i cele dirimante, a fost elaborat\ distinc]ia dintre c\s\toria nul\ [i cea anulabil\, a fost, `n sfâr[it, impus\ teoria c\s\toriei putative.

Influen]a exercitat\ de dreptul canonic asupra dreptului civil din sistemul romano-germanic a fost, astfel, cum se poate lesne remarca, masiv\ [i esen]ial\.

C\utând s\ caracteriz\m aceast\ influen]\, trebuie relevate anumite elemente conservatoare. Astfel, biserica catolic\ nu s-a opus niciodat\ ideii de putere marital\, considerându-l tot timpul pe so] drept capul familiei. Doctrina catolic\ nu s-a ocupat deloc de regimurile matrimoniale, iar dreptul canonic nu cuprinde nici o dispozi]ie referitoare la acestea, l\sând astfel câmp liber inegalit\]ilor [i inechit\]ilor care se `ntâlnesc peste tot `n aceast\ materie `n dreptul ]\rilor occidentale. Mai presus de orice, se repro[eaz\ bisericii catolice ostilitatea constant\ manifestat\ `mpotriva institu]iei divor]ului. Dreptul canonic nu cunoa[te aceast\ institu]ie [i, sub influen]a lui, dreptul multor ]\ri catolice nu a adoptat-o ani `ndelunga]i sau o refuz\ chiar [i `n prezent. Astfel sunt Italia, Spania, Irlanda, Quebec, Argentina, Paraguay, Brazilia, Chile, Columbia etc.. Asupra avatarurilor suferite recent de aceast\ institu]ie [i `n Italia [i Spania vom reveni pe larg mai jos.

Ca substitutiv al divor]ului, legisla]ia ]\rilor catolice a introdus, sub aceea[i influen]\ canonic\, institu]ia "separa]iei de corp", care `n unele ]\ri `nlocuie[te complet divor]ul, iar `n altele ac]ioneaz\ `n paralel cu acesta.

Receptarea dreptului canonic catolic a avut loc `n principal pe dou\ c\i. ~n unele ]\ri, ca `n regiunile catolice ale Germaniei, dreptul canonic a fost receptat, `mpreun\ cu dreptul roman, f\r\ un act de introducere formal\, ca [i cum ar fi fost unul [i acela[i corp de reguli. ~n alte ]\ri `ns\, receptarea a avut loc `n temeiul concordatelor `ncheiate de Vatican cu statele respective.

Se poate re]ine `ns\, indiferent de calea care a fost urmat\, c\ dreptul canonic catolic a exercitat o important\ influen]\ asupra dreptului din ]\rile occidentale, contribuind la configurarea marelui sistem romano-germanic.

Spre deosebire de dreptul catolic, dreptul canonic protestant a jucat un rol considerabil mai redus `n procesul de formare a acestui mare sistem de drept. Acesta n-a f\cut, de altfel, decât s\ preia corpul de doctrin\ al dreptului catolic, c\ruia s-a m\rginit s\-i aduc\ unele amendamente potrivit doctrinei protestante.

~ntrucât protestan]ii privesc c\s\toria nu ca pe o institu]ie sacr\, ca la catolici, ci ca pe un contract pur civil, dreptul lor canonic admite f\r\ rezerve divor]ul, `mprejurare care face ca ]\rile protestante s\ fie ferite de fr\mânt\rile sociale `ntâlnite, `n leg\tur\ cu aceasta, `n statele catolice.

Protestan]ii au abreviat considerabil lista impedimentelor la c\s\torie – list\ cu un caracter foarte dur la catolici – eliminând printre altele toate impedimentele ce proveneau din adulter. Spre deosebire de dreptul catolic care, considerând actul c\s\toriei eminamente consensual, a `nl\turat cerin]a consim]\mântului p\rin]ilor la c\s\toria copiilor, protestan]ii au p\strat aceast\ condi]ie. Se recunoa[te, `n acela[i timp, dreptul p\rin]ilor de a "sfâ[ia", cum se spune `n literatura canonic\, o c\s\torie `ncheiat\ f\r\ consim]\mântul lor.

O anumit\ influen]\ a avut [i dreptul canonic ortodox. Vom men]iona c\ acesta, spre deosebire de dreptul catolic, a recunoscut `ntotdeauna institu]ia divor]ului [i a respins-o pe cea a separa]iei de corp.

Caracteristica dogmei ortodoxe este, de pild\, interdic]ia celei de-a patra c\s\torii g\sindu-[i sorgintea `ntr-o disput\, intrat\ `n analele bisericii, dintre `mp\ratul Bizan]ului [i patriarhul de la Constantinopol, care a refuzat s\-i acorde dreptul de a se c\s\tori dup\ ce divor]ase de trei ori; regula a existat `n dreptul tuturor ]\rilor ortodoxe [i subzist\ `nc\ `n dreptul grec modern. De altfel, acesta din urm\ reprezint\ sistemul juridic cel mai puternic influen]at de teologia ortodox\. ~n dreptul grec, de exemplu, c\s\toria se `ncheie numai `n fa]a unui preot ortodox, fiind interzis oric\rui grec ortodox s\ se c\s\toreasc\ cu o persoan\ de alt\ religie.

Dreptul canonic se `nvedereaz\, astfel, drept unul din factorii importan]i care au contribuit la configurarea marelui sistem de drept romano-germanic.

Este incontestabil c\ despre dreptul canonic ortodox nu s-a scris nimic `n ultimele decenii `n literatura noastr\ de specialitate. Este vina dictaturii care n-ar fi suportat studierea influen]ei canonice asupra legisla]iei noastre tradi]ionale.

E datoria speciali[tilor `n drept canonic, `ndeosebi din institutele teologice, s\ se aplece asupra acestei probleme [i s\ complineasc\ ni[te grave lacune de informare pe care le avem.

~nchegarea marelui sistem romano-germanic s-a `nf\ptuit astfel `n decursul multor secole, timp `n care s-a des\vâr[it sudura unor fonduri normative diferite. Dreptul roman, cutumele "barbare" [i dreptul canonic – dar `ndeosebi cel dintâi – au reprezentat `n acest proces sursele cele mai `nsemnate [i mai bogate de principii [i de norme. Sistemul rezultat nu se poate `ns\ reduce la nici unul din acestea. Sinteza care s-a produs a condus la apari]ia unui drept nou, modern, care a [tiut s\ se dezbare de toate regulile medievale care ar fi reprezentat frâne `n calea dezvolt\rii societ\]ii.

Dar, pentru c\, `n linii esen]iale, acest mare sistem s-a format din evolu]ia uneori paralel\, alteori convergent\ a sistemelor francez [i german, o privire istoric\ asupra form\rii [i structurii actuale a acestora se impune cu necesitate pentru cercetarea noastr\.

      CAPITOLUL II

SISTEMUL JURIDIC FRANCEZ

Istoria dreptului francez se `mparte `n trei perioade. Cea dintâi, purtând denumirea de "ancien droit", se `ntinde de la origini pân\ la data precis\ de 17 iunie 1789, când s-a format adunarea constituant\.

Cea de-a doua – care este perioada revolu]iei franceze – este cunoscut\ sub numele de "dreptul intermediar" [i dureaz\ pân\ la `nceputurile perioadei codific\rilor napoleoniene.

~n sfâr[it, cea de-a treia este cea `nceput\ `n timpul Imperiului [i care continu\ pân\ ast\zi, codurile elaborate sub Napoleon g\sindu-[i aplicarea.

Sec]iunea I Perioada de dinaintea intr\rii `n vigoare a Codului civil

§. 1. Dreptul vechi

Prin "ancien droit" (dreptul vechi) se `n]eleg numeroasele cutume aflate `n vigoare pe `ntreg teritoriul de ast\zi al Fran]ei. Acest teritoriu era, astfel cum ar\tam mai sus, `mp\r]it `n dou\, printr-o linie de demarca]ie bine stabilit\. Partea de nord-est a Fran]ei reprezenta acea "pays de droit écrit", `n care predominau institu]iile dreptului roman, `n timp ce jum\tatea de sud-vest era ]ara dreptului nescris, adic\ a cutumei.

Aceast\ demarca]ie nu a fost `ns\ atât de categoric\ cum s-ar p\rea. Astfel, `n p\r]ile de drept scris, "terrae quae reguntur iure scripte" consuetudinea avea un loc `nsemnat, tot astfel cum in "terrae consuetudinariae" a subzistat o tradi]ie a dreptului roman. Cutume importante, cum erau cele din Auvergne, Bourbonnais sau Flandra, recuno[teau expres dreptului roman caracterul de "drept comun". Altele, cum erau cele din Burgundia, Franche-Comté, Melun, Orléans, Tours, etc., dispuneau chiar aplicarea acestui drept `n toate materiile `n care ele nu cuprindeau norme. Mai mult chiar, unele cutume, cum erau cele din Berry sau Nivernais, datorau dreptului roman cea mai mare parte a regulilor pe care le cuprindeau.

~n general, dreptul roman era considerat ca un drept supletiv.

Indiferent `ns\ dac\ provinciile f\ceau parte sau nu din "]\rile de drept scris", dreptul roman era studiat `n toate universit\]ile medievale. De marea r\spândire a studiilor de drept roman sunt legate numele unor jurisconsul]i ca André Alciat sau Jacques Cujas (Cujacius).

Contradic]iile dintre cutume, caracterul fragmentar [i incomplet al unora dintre ele, instabilitatea ce le caracteriza, au determinat necesitatea redact\rii lor. Prin redactare, cutuma era cuprins\ `ntr-un anumit moment al evolu]iei sale, imperfec]iunile erau `nl\turate, contradic]iile evitate, iar lacunele, uneori suplinite. Astfel au ap\rut marile culegeri de cutume, denumite "cutumiere", dintre care amintim "Marele cutumier al Normandiei" din secolul al XIII-lea sau "foarte vechea cutum\ din Bretania" (le tres ancienne cutume de Bretagne) din secolul al XIV-lea.

~n anul 1454, regele Charles al VII-lea a emis celebra ordonan]\ din Montil-les Tours, prin care a stabilit obliga]ia redact\rii cutumelor. ~n temeiul ei a `nceput o activitate laborioas\, care a durat mai mult de un secol [i a avut ca rezultat stabilizarea cutumelor. Operele rezultate erau foarte diferite atât ca `ntindere, cât [i ca valoare. Cutuma din Paris, de exemplu, considerat\ a fi fost cea mai bine redactat\, num\r\ 362 articole, iar cea din Orléans nu mai pu]in de 492.

~n afara dreptului cutumiar trebuie semnalate edictele, declara]iile, scrisorile patente, etc., cunoscute `mpreun\ sub numele de ordonan]e, acte normative emanând de la puterea regal\, care `[i g\seau aplicare pe `ntreg regatul. Antoine Lousel, faimosul comentator `n versuri al textelor juridice, a formulat, spre a sugera caracterul suveran al puterii legislative pe care o de]inea monarhul, un dictron care a f\cut carier\: "Si veut le roi si veut la loi" ("A[a vrea regele, a[a vrea legea"). Puterea aceasta nu a fost totu[i chiar atât de absolut\, deoarece ordonan]ele trebuiau `nregistrate de parlamente – organele fiec\rei feude – [i acestea, profitând uneori de pozi]ia pe care o de]ineau, refuzau s\ le `nregistreze, exercitând astfel o cenzur\ de fapt asupra puterii legislative a regelui.

Printre aceste ordonan]e se pot aminti unele care prin caracterul lor complet [i sistematic reprezint\ adev\rate coduri. Astfel, sunt: Ordonan]e asupra comer]ului de la Versailles din 1673 (numit [i Codul Savary sau Codul de comer]), care a reprezentat nucleul Codului de comer] din 1807; Ordonan]a asupra marinei de la Fontainebleu din 1681, din care, de asemenea, p\r]i importante se reg\sesc `n codul comercial francez; Ordonan]a din februarie 1731 privitoare la dona]iuni, din care multe articole au fost preluate de Codul civilOrdonan]a din 1669 privitoare la ape [i p\duri, din care o parte au trecut `n Codul forestir din 1827 etc.

Men]ion\m, `n acela[i timp, `n materie civil\, cunoscutele ordonan]e ale lui Daguesseau, `n deceniile al patrulea [i al cincilea ale secolului al XVIII-lea care, la rândul lor, au fost preluate `n mare parte de codul civil de la 1804.

§. 2. Dreptul intermediar

De[i nu am putut prezenta, `n acest context, decât câteva elemente de natur\ a caracteriza epoca, este u[or de `n]eles ce a reprezentat perioada lui "ancien droit": o epoc\ de f\râmi]are cutumiar\, de contradic]ii, uneori izbitoare, de la o cutum\ la alta, atenuate `ns\ de procesul lent, dar implacabil, de fixare `n scris a cutumelor, care a condus la elaborarea unor monumente legislative ce aveau s\ stea peste secole la baza marilor codific\ri din domeniul dreptului privat care s-au realizat sub domnia lui Napoleon.

Revolu]ia francez\ a furnizat substan]a profundelor transform\ri legislative petrecute `n perioada a[a-numitului "drept intermediar".

Sensul numeroaselor legi adoptate dup\ 17 iunie 1789, dat\ la care Statele generale s-au transformat `n Adunare Constituant\ a constat `n sf\râmarea mecanismului statului feudal [i `n crearea unui mecanism propriu celui modern.

Actul cel mai `nsemnat, sub raportul dreptului privat, votat de Adunarea Constituant\ a fost abolirea regimului feudal [i instaurarea rela]iilor de proprietate de tip capitalist care au format obiectul unor decrete adoptate `n anii 1789 [i 1790. Alte decrete din aceea[i perioad\ eliminau vestigiile dreptului canonic, autorizând `mprumutul cu dobând\, suprimând inegalitatea dintre mo[tenitori, dând dreptul la p\r]i egale din succesiune tuturor mo[tenitorilor de grad egal sau stabilind reprezentarea `n materie succesoral\ `n linie direct\ descendent\ pân\ la infinit. Erau o serie de m\suri tinzând la eliminarea discrimin\rilor f\cute de drept succesoral feudal [i `ndeosebi a regulii primorgeniturii, care asigura transmiterea titlurilor [i propriet\]ilor nobiliare primului n\scut din familie.

Patru ani mai târziu, Conven]ia Na]ional\ merge mai departe pe aceast\ cale votând, la rândul s\u, o serie de decrete destinate s\ `nl\ture r\m\[i]ele feudalismului.

Not\m dintre acestea o lege din 1794 (12 Brumaire, anul II) care atribuie copiilor n\scu]i din afara c\s\toriei acelea[i drepturi succesorale ca [i copiilor n\scu]i din c\s\torie, cu excep]ia copiilor adulterini care nu mo[teneau decât o treime din ceea ce ar fi mo[tenit dac\ ar fi fost legitimi. O alt\ lege din acela[i an (17 Nivose) suprima toate diferen]ele privind bunurile [i originea lor, `nl\turând astfel deosebirile f\cute de dreptul feudal `ntre bunurile mobile [i cele imobile (res mobilis, res vilis). Aceea[i lege consacra divizarea mo[tenirii, `n lips\ de desceden]i, `n dou\ p\r]i egale – `ntre linia patern\ [i linia matern\ – [i aducea serioase restric]ii dreptului de a dispune cu titlu gratuit.

Un decret din 1795 (Legea din 9 messidor din anul III) stabilea un amplu regim ipotecar organizând publicitatea ipotecar\, reglementând ipoteca asupra sa `ns\[i.

Toate aceste acte normative introduceau elemente noi, revolu]ionare, rupând cu privilegiile feudale [i contribuind la conturarea cadrului juridic proprice dezvolt\rii rela]iilor capitaliste. Elementele inedite, astfel introduse, au reprezentat bunuri câ[tigate, fiind preluate ulterior de Codul civil de la 1804.

Sec]iuanea a II-a Perioada de dup\ intrarea `n vigoare a Codului civil

§.1. Adoptarea Codului civil

Istoricul elabor\rii [i adopt\rii Codului civil, care avea s\ poarte `n cele din urm\ numele lui Napoleon, este deosebit de elocvent pentru a `n]elege modul de formare a marelui sistem romano-germanic.

Elaborarea proiectului noului cod civil a `nceput `n timpul Consulatului, fiind `ncredin]at\ unei comisii, numit\ prin Hot\rârea din 24 Thermidor anul al VIII-lea al revolu]iei (12 august 1799), din care f\ceau parte: Fr. Tronchet, pre[edintele Tribunalului de Casa]ie, F. Bigot de Préameneu, comisarul guvernului pe lâng\ acela[i tribunal, J. Portalis, comisar general pe lâng\ Consiliul prizelor maritime [i, ca secretar, Jacques de Maleville, membru al Tribunalului de Casa]ie.

Comisia `[i desf\[ura lucr\rile sub conducerea lui Jean Jacques de Cambacérès, consul, [i era supravegheat\ de Napoleon.

Elaborarea proiectului nu a durat decât patru luni. El a fost supus dezbaterii `n Consiliul de Stat, care a consacrat acestei probleme un num\r de 102 [edin]e. Dintre acestea, 57 au fost prezidate chiar de Primul consul care, astfel cum subliniaz\ `ntreaga literatur\ consacrat\ acestui subiect, a luat parte activ\ la dezbateri, preocupându-se nu numai de probleme de fapt, ci [i de chestiuni juridice. De altfel, [i ast\zi `nc\, `n cabinetul vicepre[edintelui Consiliului de Stat, se p\streaz\ fotoliul `n care lua loc Napoleon `n timpul dezbaterilor. Un martor al lucr\rilor, Thibaudeau, a scris despre modul `n care Primul consul a participat la lucr\ri, urm\toarele: "El vorbea f\r\ dificultate, f\r\ preten]ii, cu libertatea [i pe tonul unei conversa]ii care se anima `n mod firesc dup\ cum o cerea materia, contrarietatea de opinii [i gradul de maturitate la care ajunsese discu]ia. El nu a fost inferior nici unui membru al Consiliului, a egalat uneori chiar pe cei mai cunosc\tori dintre ei prin u[urin]a sa de a `n]elege modul problemelor, prin juste]ea ideilor [i for]a ra]ionamentelor sale. El `[i dep\[ea adesea interlocutorii prin turnura frazelor, ca [i prin originalitatea exprim\rilor". Proiectul a fost trimis pentru observa]ii tribunalelor [i apoi supus discu]iilor la Consiliul de Stat. Ajuns `n dezbaterea parlamentului, proiectul a fost prezentat de Portalis. El a ar\tat c\ autorii proiectului au c\utat s\ p\streze, pe cât posibil, cutumele [i ordonan]ele regale, nerenun]ând decât la cele "al c\ror spirit a disp\rut `n fa]a altui spirit" [i p\strându-le pe cele care "sunt legate de marile schimb\ri ce au avut loc `n ordinea politic\". "Nu – scria `n acest sens albert Esmein -, dreptul civil al Revolu]iei nu rupea cu tradi]ia na]ional\, dimpotriv\, el o continua [i completa. El reprezenta `nflorirea acesteia cea mai `nalt\".

Cu toate acestea, corpurile legiuitoare au respins primul capitol al proiectului. Sup\rat, Primul consul a retras proiectul pentru a nu-l supune din nou dezbaterii decât dup\ ce a ob]inut o reducere a num\rului tribunilor. Pân\ la sfâr[it, codul a fost adoptat `ntre anii 1803 [i 1804, sub forma unui num\r de 36 de legi, care au fost reunite `ntr-un singur cod la 21 martie 1804 (30 Ventose, anul XII).

§. 2. Dreptul substan]ial

1. Dreptul civil

Nu este locul s\ `ntreprindem o expunere dezvoltat\ asupra reglement\rilor cuprinse `n codul civil. Sunt cunoscute, de altfel, reac]iile contradictorii pe care le-a stârnit acest cod, cel mai r\spândit act normativ, aflat `n vigoare `n lumea modern\. Sunt juri[ti care v\d `n codul civil un exemplu f\r\ precedent de logic\ juridic\, de tehnic\ legislativ\ superioar\, de stil concis [i cu deosebite virtu]i literare.

Bonaparte `nsu[i afirma, pe insula Sfânta Elena: "Gloria mea nu este aceea de a fi câ[tigat patruzeci de b\t\lii. Ceea ce nimeni nu va stinge, ceea ce va tr\i etern, este Codul meu civil, sunt procesele-verbale ale Consiliului de Stat".

L\udând virtu]ile stilistice ale codului, Stendhal recunoa[te c\, adesea, `l cite[te ca pe un exemplu de exprimare elegant\ [i concis\. Codul civil reprezint\, incontestabil, expresia juridic\ a victoriei rela]iilor capitaliste. ~nl\turând vestigiile orânduirii feudale din regimul propriet\]ii mobiliare [i imobiliare, din raporturile succesorale, din rela]iile de familie, noul cod promova constant principiile de libertate, egalitate [i fraternitate proclamate de revolu]ia francez\.

~n privin]a propriet\]ii, codul consacr\ abolirea regimului feudal [i libera circula]ie a p\mânturilor. Codul se bazeaz\ pe proprietatea privat\ [i pe principiile consensualismului. Un loc precump\nitor este rezervat, a[adar, dreptului de proprietate c\ruia `i sunt consacrate nu mai pu]in de 1766 de articole fa]\ de 500 cât se rezerv\ drepturilor persoanelor. Dreptul de proprietate, `n concep]ia codului, reprezint\ unul din atributele personalit\]ii, codul reluând astfel teza din "Declara]ia drepturilor omului [i cet\]eanului" care `l proclamase: "Drept sacru [i inviolabil, de care nimeni nu poate fi privat decât `n baza unei juste [i prealabile indemniza]ii".

~n materie succesoral\, codul cuprinde o serie de dispozi]ii care reprezint\ o anumit\ `ntoarcere `napoi fa]\ de principiile revolu]ionare.

Astfel, codul restabile[te voin]a [efului de familie care redobânde[te, `ntr-o m\sur\ considerabil\, dreptul de a dispune mortis causa de bunurile sale, p\strându-se `ns\ institu]ia rezervei succesorale, care limita dreptul de dispozi]ie. Se ajungea `n felul acesta la un anumit compromis, salvgardându-se p\strarea bunurilor `n familie, care `mpiedic\ f\râmi]area funciar\.

~n reglementarea rela]iilor de familie, codul ocrotea familia legitim\, lipsind de drepturi copiii n\scu]i `n afara c\s\toriei. El a restaurat "autoritatea p\rinteasc\", justificând-o potrivit tezelor lui Malleville, pe ideea "conserv\rii moravurilor [i men]inerii lini[tii publice". ~n acela[i spirit, a fost reintrodus consim]\mântul p\rin]ilor la c\s\toria copiilor pân\ la 25 de ani pentru b\ie]i [i 21 de ani pentru fete. Femeia c\s\torit\ era incapabil\ din punct de vedere juridic, având nevoie de autorizarea so]ului pentru a s\vâr[i anumite acte juridice.

Codul a men]inut divor]ul, dar a circumscris considerabil motivele pentru care poate fi pronun]at [i a reintrodus institu]ia separa]iei de corp, care fusese suprimat\ `n timpul revolu]iei.

~n structura codului civil, ea `ns\[i criticat\, sunt cuprinse, dup\ 6 articole preliminare referitoare la efectele [i aplicarea legilor `n general, trei c\r]i, a c\ror `ntindere difer\ [i care sunt `mp\r]ite `n titluri.

Prima dintre aceste c\r]i, intitulat\ "Despre persoane", se refer\ la statutul civil al persoanei: na]ionalitatea, domiciliul, c\s\toria, divor]ul, minoritatea. Cea de a doua carte, cea mai scurt\, prive[te "Bunurile [i diferitele modific\ri ale propriet\]ii". Cea mai ampl\ este cartea a treia, intitulat\ "Diferite moduri de dobândire ale propriet\]ii", care cuprinde nu numai proprietatea, ci [i dobândirea [i transmiterea tuturor drepturilor reale, incluzând, de asemenea, succesiunile, dona]iile [i testamentele, contractele speciale, privilegiile [i ipotecile, prescrip]ia.

~n literatura de specialitate din Fran]a o disput\ `ndelungat\ opune pe admiratorii pasiona]i ai codului, adep]ii unui conservatorism f\r\ rezerve, speciali[tilor care solicit\ nu numai modificarea substan]ial\ a codului de la 1807, ci chiar elaborarea unuia nou.

~nc\ din 1904, de altfel, Ministerul Justi]iei a alc\tuit o comisie `ns\rcinat\ cu elaborarea unui proiect de cod, comisie care nu a reu[it `ns\ s\-[i `ndeplineasc\ sarcinile. ~n materie de obliga]ii mai trebuie citat proiectul franco-italian de cod al obliga]ilor, din 1926, oper\ remarcabil\, care `ns\ nu a fost adoptat `n nici una din cele dou\ ]\ri. ~n 1945 s-a constituit o comisie de reform\ a codului civil, care a alc\tuit un anteproiect al primelor dou\ c\r]i din cod. ~n urma observa]iilor formulate, proiectul nu a fost `ns\ adoptat.

Evolu]ia legisla]iei civile franceze este caracterizat\ pregnant de profesorul Gérard Cornu `n Tratatul s\u de drept civil. Anul 1964, arat\ acesta, reprezint\ o mare dat\ `n istoria legisla]iei civile din Fran]a, marcând `nceputul unei ere de revizuire radical\ a dreptului civil. ~n mai pu]in de 15 ani dreptul civil francez a fost fundamental renovat. Desigur, aceste `nnoiri nu se `ntind asupra `ntregului Cod civil – multe capitole au r\mas neatinse, ca de exemplu cel al obliga]iilor. Au fost `ns\ alte domenii ale Codului care au fost aproape integral `nnoite, `ndeosebi reglementarea rela]iilor de familie.

Astfel, de la 1964 la 1968, un num\r de nou\ legi fundamentale, urmare ale unui aceluia[i curent de gândire, au vizat materii de cel mai mare interes. ~n 1964 prima interven]ie privind reforma tutelei, `n 1965 reforma regimurilor matrimoniale, `n 1968 legea asupra protec]iei incapabililor majori, cuprinzând o ampl\ reform\ a incapacit\]ilor civile, `n 1970 reforma dreptului rudeniei, cu introducerea institu]iei "autorit\]ii p\rinte[ti", menit\ s\ `nlocuiasc\ vechea "putere p\rinteasc\", una din cele mai criticate institu]ii ale Codului, `n 1972 reforma filia]iei, `n 1975 reforma divor]ului, `n 1977 reforma institu]iei absen]ei, `n 1978 reforma indiviziunii. Acestor acte normative cuprinz\toare, profesul francez le adaug\ ceea ce nume[te el "complementele" acesteia: `n 1966 [i 1976 reforma adop]iei, `n 1971 o reform\ `n materie succesoral\ a reduc]iunii liberalit\]ilor, `n 1974 reforma vârstei majoratului civil.

Rezultatul acestui proces care a durat 14 ani a fost o re`nnoire aproape complet\ a reglement\rilor rela]iilor de familie. Aceast\ re`nnoire s-a produs `ns\ – fapt semnificativ – `n interiorul Codului civil, iar nu `n afara acestuia. Este un aspect de mare importan]\, deoarece el explic\ de ce nu s-a g\sit `n doctrina francez\ nici un autor care s\ spun\ c\ dreptul familiei este o ramur\ de drept distinct\ de dreptul civil. Unul din argumentele cele mai puternice pe care se rezema teza autonomiei dreptului de familie `n ]\rile din Est `n care acesta prelevase, disp\rea `n mod automat.

Nu trebuie crezut `ns\ c\ modific\rile legislative s-au produs numai `n domeniul rela]iilor de familie. Alte materii ale Codului [i, `n special, cea a contractelor, au fost, de asemenea, afectate de serioase modific\ri.

Sunt de notat, `n acest sens, o lege din 1967 asupra unor modalit\]i de vânzare imobiliar\, alta din 1971, privind contractele de vânzare imobiliar\ [i diferite opera]ii de construc]ii [i o alt\ lege din 1975 privind reforma clauzei penale. O lege din 1978 referitoare la reforma r\spunderii constructorului [i, `n 1983, reforma titlului IX al c\r]ii a treia a Codului civil `n materia societ\]ilor civile. Formulând o apreciere global\ asupra acestei mi[c\ri legislative, profesorul Cornu vede `n ele o re`nnoire substan]ial\ a dreptului civil francez, nu numai pentru c\ institu]iile familiale au fost remodelate, potrivit unor principii noi, dar mai ales pentru c\ ansamblul pe care ele `l formeaz\ face s\ apar\ un sistem de reguli [i de tendin]e care vizeaz\ [i revizuirea altor p\r]i din drptul civil care nu au fost `nc\ abordate. Sub primul aspect, autorul citat relev\ faptul c\ legea propune un nou model familial marcat de egalitatea so]ilor [i a rudelor [i care afirm\ egalitatea dintre copii, oricare ar fi condi]ia `n care s-au n\scut. Ca o concluzie general\, se afirm\ c\ aceste modific\ri au f\cut s\ se realizeze egalitatea civil\.

Aceste reforme prefigureaz\ un nou tip de legisla]ie civil\, marcând ceea ce denumea autorul "revolu]ia pa[nic\ a dreptului civil contemporan", având o deschidere direct\ [i asupra altor ramuri de drept. Odat\ cu aceasta, scrie el, legisla]ia francez\ intr\ `n era sa sociologic\, `ntr-atât solu]iile adoptate sunt consecin]ele unor studii sociologice prealabile.

Un factor care a contribuit la evolu]ia dreptului civil, posterior codului, a fost jurispruden]a.

Dup\ o perioad\ dominat\ de [coala exegetic\, [coal\ care refuza s\ ia `n considerare orice alt factor decât litera codului, `n gândirea juridic\ francez\ s-a produs un important reviriment, tradus, pe plan doctrinar, prin marele ascedent c\p\tat de a[a-numita metod\ [tiin]ific\ de interpretare, care acorda jurispruden]ei un rol `nsemnat `n configurarea con]inutului real al normei de drept.

~ncepând din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, jurispruden]a a contribuit substan]ial la conturarea unor materii, ca r\spunderea pentru faptul lucrului, paternitatea din afara c\s\toriei, regimul dotei mobiliare, cauza impulsiv\ [i determinant\ etc. "Sub textele neatinse ca form\, scrie profesorul Cornu, se dezvolt\ un drept nou, care trebuie c\utat `n marile decizii ale jurispruden]ei civile".

2. Dreptul comercial

Este important de observat c\ nici dreptul roman [i nici dreptul canonic nu cuprind dispozi]ii privitoare la comer]. Principalele institu]ii ale dreptului de comer] s-au format `n cursul Evului Mediu, `ndeosebi `n ora[ele-cetate de pe ]\rmul M\rii Mediterane [i `n ora[ele hanseatice, unde comercian]ii au ob]inut, sub forma unor statute specifice, un regim derogatoriu de la dreptul comun. C\ci, `n esen]\, `ntregul drept comercial nu este altceva decât un ansamblu de prevederi care derog\ de la dreptul civil, `n scopul asigur\rii celerit\]ii [i securit\]ii raporturilor comerciale [i al promov\rii constante a intereselor comer]ului.

Astfel cum remarcau, pe drept cuvânt, Rodière [i Houin, dreptul comercial a avut, la `nceput, ca [i dreptul roman de altfel, un caracter interna]ional, el fiind identic `n toate centrele comerciale ale Europei. Se f\cea deosebire nu `ntre dreptul unei ]\ri sau alteia, ci `ntre dreptul târgurilor (jus mondinarum), pe de o parte, [i dreptul m\rii (jus maris), pe de alta.

Procesul de diversificare a dreptului comercial a `nceput `n secolul al XVI-lea [i de atunci dateaz\ [i dreptul comercial francez.

Un rol `nsemnat `n cristalizarea [i definirea principiilor [i institu]iilor dreptului comercial l-au avut, astfel cum am ar\tat, ordonan]ele lui Colbert, dintre care ordonan]a de comer] de la Versailles din 1673, al c\rei autor principal a fost un comerciant pe nume Savary – structura acestei ordonan]e a fost reluat\ de codul comercial din 1807, precum [i Ordonan]a asupra marinei, de la Fontainbleau din 1781, din care p\r]i `ntregi au fost preluate `n acela[i cod de comer], sunt cele mai `nsemnate.

Preg\tirea codului comercial a `nceput `n anul 1801 [i a fost `ncredin]at\ unei comisii alc\tuite din 6 speciali[ti. Supus, ca [i codul civil, avizului Cur]ilor [i tribunalelor, proiectul a fost dezb\tut de Consiliul de Stat de-abia `n 1806 `n urma scandalurilor provocate de o serie de falimente r\sun\toare, care i-au atras aten]ia lui Napoleon [i a fost adoptat scurt timp dup\ aceasta.

Codul este `mp\r]it `n patru p\r]i. Cea dintâi, intitulat\ "Despre comer] `n general" cuprinde, `n afara dispozi]iilor generale referitoare la comercian]i, anumite materii speciale: societ\]i, burse, agen]i de schimb [i curieri, comisionari, vânzarea comercial\, scrisoarea de crean]\ [i biletul la ordin. Cea de-a doua carte prive[te `n `ntregime dreptul maritim, cea de-a treia cuprinde reglementarea falimentului [i bancrutei, iar cea de-a patra, [i ultima, se refer\ la jurisdic]ia comercial\.

Literatura modern\ de drept comercial consemneaz\ caracterul dep\[it al acestui cod, faptul c\, fiind copiat din ordonan]ele emise `n secolul al XVIII-lea, el a fost desuet chiar de la `nceput. Iat\ de ce a fost nevoie de un mare efort jurispruden]ial [i legislativ pentru a corela reglementarea raporturilor comerciale cu cerin]ele dezvolt\rii economiei capitaliste. Modific\rile aduse codului au fost `ntr-adev\r numeroase [i substan]iale. Astfel, de exemplu, materia societ\]ilor comerciale a fost reglementat\ printr-o lege din 1966. ~nc\ din anul 1919 se introdusese registrul de comer] pe care codul nu-l prevedea, registru ale c\rui reglement\ri au fost apoi profund reformate (`n 1953). Dreptul cambial care, de asemenea, lipsea din cod, a fost introdus `n 1935, ca urmare a unific\rii legislative interna]ionale, intervenite `n aceast\ materie etc.

Autori ca Rodière [i Houin pledeaz\ viguros pentru re`nnoirea legisla]iei comerciale. De altfel, se men]ioneaz\ existen]a unor preocup\ri `n acest sens, concretizate prin constituirea `n anul 1965 a unui organism intitulat "Consiliul consultativ al legisla]iei comerciale".

§. 2. Dreptul procedural

La rândul s\u, preg\tirea codului de procedur\ civil\ a durat aproape un an, comisia de redactare având ca model o ordonan]\ regal\ din 1667.

Codul a fost votat de parlament la 14 [i 15 aprilie 1806 [i a intrat `n vigoare la 1 ianuarie 1807.

Doctrina apreciaz\ sever calitatea codului de procedur\ civil\ [i salut\ ini]iativele parlamentare care au cerut elaborarea unui nou cod.

Este de notat, ca fruct al acestor ini]iative, o substan]ial\ reform\ realizat\ `n aceast\ direc]ie, `n anul 1971.

Men]ion\m c\ acest Cod a servit ca model, al\turi de Codul Cantonului Geneva, [i Codului de procedur\ civil\ român.

Sec]iunea a III-a R\spândirea dreptului francez `n lume

§. 1. Considera]ii generale

Poate c\ nici fenomenul recept\rii dreptului roman, ce s-a produs la timpul s\u `n `ntreaga lume supus\ de romani, nu a reu[it s\ `ntreac\ `n amploare preluarea dreptului francez. ~ntr-adev\r, procesul de receptare a legisla]iei civile [i comerciale napoleoniene a avut loc pe teritorii de o `ntindere f\r\ precedent, cu un num\r enorm de locuitori. Cauzele acestei deosebiri nu sunt greu de stabilit. Dac\ dreptul roman s-a r\spândit, `ndeosebi datorit\ ocupa]iei romane, pe p\mânturile st\pânite de romani sau – prin extindere treptat\ – pe teritoriile Imperiului bizantin ori ale Sfântului imperiu roman de na]iune german\, c\ile de penetrare a dreptului francez sunt mult mai variate.

Legea francez\ a fost introdus\ prin for]a armelor `n teritorii supuse imperiului, ca Belgia, Marele ducat de Luxemburg, o parte din Elve]ia, din Germania [i din Italia, ca urmare a p\cii de la Amiens (1802) sau `n alte ]\ri satelite acestuia, ca Westfalia, Hanovra, Marile ducate de Baden, de Frankfurt, de Nassau, Marele ducat al Var[oviei, regatul Neapolelui sau Olanda. ~n lucrarea sa despre marii legiuitori ai lumii, Vladimir Hanga citeaz\ o scrisoare a lui Napoleon c\tre fratele s\u Ludovic, rege al Olandei, `n care `i scria: "Dac\ pui s\ se aduc\ unele schimb\ri Codului Napoleon, nu va mai fi Codul Napoleon… o na]iune de 1.800.000 de suflete nu poate avea o legisla]ie proprie. Romanii `[i impuneau legile lor alia]ilor.

De ce Fran]a s\ nu pun\ s\ fie adoptate legile ei `n Olanda… Acest fapt ajut\ na]iunile s\ aib\ acelea[i legi civile". Este interesant c\ `nfrângerea lui Napoleon [i restaura]ia care a urmat `n toate aceste state nu au condus la abrogarea legisla]iei napoleoniene care, astfel cum se exprimau Marty [i Raynaud, a `ncetat a se aplica ratione imperii, pentru a-[i continua aplicarea imperio rationis. Astfel, dreptul francez a fost p\strat `n Belgia [i Luxemburg, unde [i ast\zi sunt `n vigoare codurile adoptate dup\ modelul francez. De asemenea, el a r\mas mult timp `n vigoare `n statele renane (pân\ `n 1900), `n Elve]ia romand\ (pân\ `n 1907) sau `n Polonia (pân\ la instaurarea regimului socialist). ~n Baden, el a trecut aproape nemodificat `n codificarea local\ (Badenliches, Landrect).

~n afara acestui mod de a se impune `n teritoriile ocupate, legisla]ia francez\ a fost receptat\ `n unele ]\ri numai datorit\ calit\]ilor sale incontestabile, marelui ascendent pe care `l c\p\tase `n aceste ]\ri cultura francez\, `n anii 1804-1865 `n România, `n 1867 `n Portugalia, `n 1889 `n Spania [i `n 1883 `n Egipt.

Acest fenomen `[i g\se[te explica]ia `n apropierea nivelului de dezvoltare economico-social\ din ]\rile care receptau de cel existent `n Fran]a `n momentul adopt\rii codului. Acestei apropieri – ajungând uneori pân\ la identitate – i se datoreaz\ u[urin]a cu care legea francez\ a fost adoptat\ de aceste state.

C\tre sfâr[itul secolului al XIX-lea `ncepe un nou val de receptare, codul francez extinzându-se, prin intermediul dreptului multora din aceste ]\ri, pe `ntinse teritorii extra-europene. ~ntr-adev\r, cu excep]ia României [i a Egiptului – acesta din urm\ cu un statut de dependen]\ – toate ]\rile amintite erau posesoarele unor vaste imperii coloniale sau p\strau `nc\ o puternic\ influen]\ cultural\ `n state ce fuseser\ supuse influen]ei lor [i `[i dobândiser\ independen]a.

Astfel, codul civil italian a fost receptat `n Samos, Malta, Venezuela [i chiar – par]ial, sub forma unor legi – `n Bulgaria. Codul spaniol a fost receptat tale-quale `n Cuba, Puerto Rico, Filipine, Panama [i Honduras [i cu anumite modific\ri `n Haiti (fosta posesiune francez\), Bolivia [i Republica Dominican\. El a influen]at, de asemenea, puternic codurile chilian, columbian, peruan, argentinian – care, la rândul s\u, a fost receptat `n Paraguay -, mexican [i, par]ial, pe cel brazilian.

~n afara acestei recept\ri – s\ o denumim de gradele 2 [i 3 – semnal\m [i o alt\ receptare – de gradul 1 de ast\dat\ – `n dou\ teritorii din America: Louisiana [i Quebec, asupra c\rora vom reveni mai jos, deoarece ele reprezint\ singurele enclave de drept romano-germanic `ntr-o lume anglo-saxon\.

Cel de-al doilea val al recept\rii directe a dreptului francez s-a produs `n prima jum\tate a secolului nostru `n coloniile franceze. Introduse ca urmare a apartenen]ei acestor teritorii la statul francez, codurile franceze au r\mas `n vigoare `n multe din statele asiatice [i africane ap\rute dup\ dobândirea independen]ei fostelor colonii. Astfel s-au petrecut lucrurile `n Maghreb, `n Indochina, `n Senegal, Togo, Republica Malga[\ etc. Noile regimuri au p\strat codurile franceze, deoarece ele reprezentau o legisla]ie relativ modern\, se aplicaser\ `n mediul urban un timp relativ `ndelungat [i pentru c\ noilor state independente le lipseau adesea juri[ti de `nalt\ calificare, c\rora s\ li se `ncredin]eze sarcina alc\tuirii unei noi legisla]ii.

§.2. Belgia, Luxemburg [i Olanda

1. Belgia

Astfel cum ar\tam, `n Belgia, codurile franceze au fost introduse `n timpul ocupa]iei acestei ]\ri de c\tre armatele lui Napoleon. ~n 1803 [i 1804, când au fost votate diferitele titluri ale codului francez, Belgia era `ncorporat\ teritoriului francez ca efect al unui decret al conven]iei Na]ionale din 9 Vendémiaire, anul IV. O hot\râre a Directoratului, dat\ cu un an mai târziu, a stabilit `n Belgia obligativitatea tuturor legilor Republicii. Descriind procesul de penetrare a dreptului francez `n Belgia, Hanssens scria: "Aceast\ supunere s-a realizat f\r\ mari tulbur\ri, ca efect al unei progresiuni naturale a lucrurilor, c\ci tradi]ia cutumiar\, din care codul decurge `ndeosebi, este dreptul vechii Belgii, tot astfel ca al unei mari p\r]i din vechea Fran]\. Cea mai mare parte a cutumelor locale `[i datorau datele fundamentale originii lor germanice. Existau, deci, `n mod firesc, numeroase analogii `ntre sistemele pe care autorii codului le `mprumutau adesea cutumei din Orleans sau celei din Paris [i cele pe care le admitea dreptul nostru na]ional". Codurile franceze au r\mas `n vigoare [i dup\ `nfrângerea lui Napoleon, `n timpul domina]iei olandeze, `nceput\ din 1814, precum [i dup\ aceea, din 1830, când Belgia [i-a proclamat independen]a. Cele dou\ coduri au avut `n acest timp o soart\ diferit\. Codul civil nu a suferit modific\ri `nsemnate `n litera sa. Este adev\rat c\, ast\zi, dup\ aproape 18 decenii de aplicare, de[i instrumentele legislative sunt aproape identice, dreptul civil francez difer\, sub anumite aspecte, considerabil de cel belgian. Oricine consult\ cunoscute tratate de drept civil belgian, cum ar fi cel al lui Henri de Page sau al lui Rene Dekkers, va observa serioase diferen]e fa]\ de modelul francez. Aceste deosebiri sunt rezultatul a ceea ce juri[tilor belgieni le place s\ numeasc\ "na]ionalizarea" dreptului civil, cu alte cuvinte a unui proces de adaptare a codului la cerin]ele specifice ale societ\]ii belgiene. Acest proces nu sa realizat `ns\ pe cale legislativ\, ci printro `nsemnat\ evolu]ie jurispruden]ial\. Una din primele institu]ii create de noul stat independent a fost Curtea de Casa]ie. Din momentul `nfiin]\rii acesteia, practica judiciar\ belgian\ a urmat c\i diferite de cea francez\, `mprejurare care sa soldat, cu trecerea timpului, cu acumularea unei jurispruden]e considerabil diferit\. Sub multe aspecte "dreptul belgian cum scria Henri de Page na fost f\cut de doctrin\, ci de jurispruden]\. Astfel cum se va putea vedea, dreptul belgian [i cel francez difer\ uneori considerabil, chiar `n interpretarea codului. La analiz\ apare c\ opera doctrinei este cea care a imprimat dreptului nostru eticheta specific na]ional\".

Dup\ cum ne pun `ns\ `n mod `ntemeiat `n gard\ Arminjon, Nolde [i Wolff nu trebuie s\ exager\m importan]a acestei "na]ionaliz\ri", socotind c\ dreptul belgian de ast\zi ar fi complet diferit de cel francez. Dimpotriv\, identitatea de text, dar [i comunitatea de gândire juridic\, ce se reflect\ atât `n doctrin\, cât [i `n unele hot\râri judec\tore[ti, fac ca `ntre cele dou\ sisteme s\ existe apropieri multiple.

O soart\ oarecum diferit\ a avut codul de comer]. Modific\rile la care a fost supus l-au transformat radical. P\strând doar cadrul ini]ial, legiuitorul a substituit c\r]ilor [i titlurilor originale legi noi, care sunt numerotate independent. ~n unele din acestea au supravie]uit câteva din textele codului francez. Este de re]inut `ns\ c\ aceste modific\ri au afectat mai mult forma decât con]inutul codului, ele reprezentând de fapt noi redact\ri, evident superioare, ale aceleia[i materii. Aceasta face ca legiuirea comercial\ belgian\ s\ r\mân\ `n esen]\ un cod derivat din dreptul francez.   

2. Luxemburg

Dac\ Belgia ne ofer\ exemplul unei ]\ri care, fie pe cale legislativ\, fie pe cale jurispruden]ial\, a f\cut un efort de adaptare a legisla]iei franceze la propriile realit\]i, Luxemburgul – care formeaz\ unul din cele mai mici state ale Europei – ne ofer\, dimpotriv\, imaginea unei ]\ri `n care dreptul francez a fost observat cu o rigoare mai mare decât `n ]ara de origine.

~n momentul adopt\rii codurilor franceze, Marele ducat f\cea parte din Olanda, care fusese cucerit\ de armatele franceze, astfel `ncât ambele coduri franceze de drept privat au devenit aplicabile `n continuare pân\ `n ziua de ast\zi.

Conservatorismul pe care `l aminteam s-a f\cut resim]it `ndeosebi `n materie civil\. Luxemburgul a adus astfel mai pu]ine modific\ri textului ini]ial [i mult mai târziu decât a f\cut-o Fran]a `ns\[i. Se poate da astfel exemplul transcrip]iei imobiliare, care, neexistând `n textul ini]ial al codului, a fost introdus\ `n Fran]a `n 1855, dar `n Luxemburg nu a fost acceptat\ decât cu 50 de ani mai târziu.

3. Olanda

Oarecum diferit\ este istoria recept\rii dreptului francez `n Olanda. ~nainte de revolu]ie, }\rile de Jos formau Republica Provinciilor Unite. Fiecare din aceste [apte provincii avea propriul s\u drept consuetudinar, iar dreptul roman forma un drept comun, aplicabil `n toate provinciile.

Aflat\ `n orbita francez\, Olanda a adoptat `n 1809 un "Cod Napoleon aranjat pentru Regatul Olandei", variant\ a codului francez, care `ns\ nu a rezistat decât pu]in timp fiind `nlocuit de legisla]ia francez\. Introducerea codului civil francez a avut loc mai `ntâi `n provinciile meridionale care fuseser\ cedate imperiului francez `n anul 1810. La 1 martie 1812, codul a intrat `n vigoare pe `ntreg teritoriul Olandei, `n momentul `n care Regatul Olandez al lui Luis Bonaparte a fost anexat la Fran]a.

~n anul 1813    a fost alc\tuit\ o comisie `ns\rcinat\ cu revizuirea Codului Napoleon, r\mas `nc\ `n vigoare dup\ c\derea imperiului. Lucr\rile acestei comisii – care s-au lovit de opozi]ia popula]iei belgiene, a c\rei ]ar\ fusese alipit\ din anul 1815 Olandei – au continuat dup\ 1829, când noul cod civil a fost promulgat. Revolu]ia belgian\ din 1830, care a avut drept urmare dobândirea independen]ei acestei ]\ri, a `mpiedicat `ns\ aplicarea noului cod. De-abia `n 1838 codul civil olandez a c\p\tat form\ definitiv\ [i a intrat `n vigoare.

~n substan]\, codul olandez nu difer\ de cel francez. ~n form\ `ns\, exist\ o serie de deosebiri, cea mai `nsemnat\ dintre acestea privind `nsu[i planul s\u general. Astfel, Codul olandez este `mp\r]it `n patru c\r]i: despre persoane, despre bunuri, despre obliga]ii [i despre probe [i prescrip]ii. Spre deosebire de codul francez a[adar, regimurile matrimoniale, inclusiv contractul de c\s\torie, sunt incluse `n prima carte, `n timp ce cartea a doua cuprinde numai succesiunile, testamentele [i ipoteca. ~nsemnate deosebiri    fa]\ de modelul francez `ntâlnim cu privire la condi]ia copiilor, regimul so]ilor, posesiunea, transmisiunile imobiliare [i mobiliare, privilegiile [i ipotecile etc.

De[i nu se pot semnala modific\ri importante aduse codului civil `ndat\ dup\ terminarea celui de-al doilea r\zboi mondial, `n anul 1947 s-a trecut la elaborarea proiectului unui nou cod civil. Sarcina a fost `ncredin]at\ profesorului E. M. Meijers. Opozi]ia riguroas\ de care s-a lovit proiectul din partea juri[tilor olandezi, urmat\ de `ncetarea din via]\ a autorului principal, au f\cut ca el s\ `nregistreze o foarte lung\ perioad\ de gesta]ie.

Astfel cum ne informeaz\ publica]iile de specialitate, lucr\rile la proiectul de cod continu\. Adoptarea sa de c\tre parlament nu s-a f\cut `ns\ integral, fiecare capitol al codului fiind supus adopt\rii printr-o lege separat\, `ndat\ ce a fost considerat\ ca terminat\. Astfel, c\r]ile I [i II, cuprinzând dreptul persoanelor, al familiei [i al persoanelor juridice au fost adoptate `n 1970 [i, respectiv, `n 1976. C\r]ile III, V [i VI, cuprinzând partea general\ a dreptului obliga]iilor, au fost adoptate `n 1977 de prima Camer\, urmând s\ fie supuse [i celei de a doua. Cea de-a patra carte, privind succesiunile, a fost [i ea adoptat\, dar nu a intrat `nc\ `n vigoare. Din cea de-a [aptea carte, prima Camer\ a adoptat doar o parte privind dreptul transporturilor maritime [i fluviale. Restul codului a[teapt\ `nc\ s\ fie supus organelor legiuitoare. Este de observat c\ proiectul olandez se dep\rteaz\ sub multe aspecte de modelul francez, evoluând s\ fie supuse [i celei de a doua. Cea de-a patra carte, privind succesiunile, a fost [i ea adoptat\, dar nu a intrat `nc\ `n vigoare. Din cea de-a [aptea carte, prima Camer\ a adoptat doar o parte privind dreptul transporturilor maritime [i fluviale. Restul codului a[teapt\ `nc\ s\ fie supus organelor legiuitoare. Este de observat c\ proiectul olandez se dep\rteaz\ sub multe aspecte de modelul francez, evoluând `ndeosebi sub influen]a codului civil german (B.G.B.) [i a jurispruden]ei neerlandeze.

Dintre nout\]ile cele mai `nsemnate aduse de proiect men]ion\m c\ acesta acoper\ [i materia dreptului comercial, f\când inutil\, asemeni codului italian, existen]a unui cod de comer]. Mai amintim, de asemenea, consacrarea insemin\rii artificiale – tendin]\ constatat\ [i `n alte reglement\ri recente -, o nou\ abordare a materiei divor]ului [i o adev\rat\ regândire a problemei a[a-numitei "prescrip]ii instantanee", sintetizat\ `n cunoscutul adagiu "en fait de meubles, possesion vaut tutre". Aceast\ regândire a condus la ideea    c\ fiecare dobânditor de bun\-credin]\ este ocrotit, f\r\ a ]ine seama de modul `n care persoana deposedat\ a pierdut posesia, permi]ându-i-se `n acela[i timp celui deposedat s\-[i r\scumpere bunul la pre]ul pl\tit de dobânditor.

§. 3. Italia, Spania [i Portugalia

1. Italia

~n marele sistem romano-germanic, dreptul italian ocup\ un loc de frunte. Aceasta nu numai pentru c\ dreptul roman `nsu[i s-a n\scut pe p\mântul de ast\zi al Italiei, ci [i pentru c\ dreptul modern italian ne `nf\]iseaz\ un sistem juridic de drept privat care, p\strând principiile fundamentale ale `ntregii familii romano-germanice, prezint\ o remarcabil\ originalitate. Italia a mo[tenit [i a dezvoltat o puternic\ tradi]ie juridic\ cu pronun]ate tr\s\turi caracteristice.

Este interesant de observat c\ `n istoria dreptului privat italian modern se pot deosebi cu u[urin]\ dou\ perioade: cea dintâi este perioada unei puternice influen]e franceze, cea dea doua este caracterizat\ deopotriv\ printr-o tendin]\ de `ndep\rtare de la aceast\ influen]\.

Perioada 1804-1809 a fost marcat\ de adoptarea Codului Napoleon `ntr-un mare num\r de state italiene: Piemontul, Genova, Lombardia, Parma, Modena, Vene]ia, Luca, Toscana, Statele pontificale, Neapole, exemple de adoptare fidel\ a codurilor franceze. Singurele state care s-au opus acestui curent au fost Sicilia [i Sardinia.

Desigur c\, dup\ c\derea imperiului, toate aceste state care se gr\biser\ s\ adopte codul francez s-au gr\bit apoi s\-l abroge. Doar ducatul de Luca a p\strat codul `n vigoare.

Ca urmare a acestei `nl\tur\ri aproape unanime, pe teritoriul italian s-a creat o diversitate legislativ\ f\r\ precedent. Lombardia [i Vene]ia, intrate sub domina]ia austriac\, au adoptat codul austriac (A.B.G.B.), un `nsemnat monument legislativ. Toscana [i Statul papal au revenit, datorit\ orient\rii lor religioase, la dreptul roman [i la cel canonic, `n timp ce alte câteva state ca Regatul celor dou\ Sicilii, Parma, Sardinia, Piemontul sau Modena au adoptat coduri proprii, care se inspirau `ns\ substan]ial din abrogatul cod francez.

Momentul culminant al acestei perioade a fost marcat de realizarea unit\]ii italiene. Unificarea politic\ a ]\rii a reclamat unificarea legislativ\, care s-a realizat pe calea adopt\rii unui cod civil unic.

La 1 ianuarie 1866 a intrat `n vigoare codul civil italian, care era el `nsu[i o variant\ a Codului Napoleon, cuprinzând unele modific\ri. Dintre acestea, cea mai `nsemnat\ este, f\r\ `ndoial\, suprimarea divor]ului, deoarece `n Italia se f\cea puternic resim]it\ influen]a catolic\, ostil\ categoric desfacerii c\s\toriei pe aceast\ cale.

~n ceea ce prive[te legisla]ia comercial\, trebuie men]ionat\ introducerea, `n timpul domina]iei napoleoniene, a codului comercial francez, cod care a fost `nl\turat `ns\ `n 1882, fiind `nlocuit de un alt cod elaborat de juri[tii italieni. Pentru noi el prezint\ `ns\ o importan]\ deosebit\, deoarece `n anul 1887 a fost receptat [i `n ]ara noastr\, devenind codul român de comer], aflat [i ast\zi `n vigoare.

Cea dea doua etap\ pe care am semnalat-o se desf\[oar\ sub semnul unei `ndep\rt\ri de modelul francez [i c\ut\rii unei originalit\]i care s-a soldat uneori cu reu[ite remarcabile, dar care a suferit alteori e[ecuri pe care `n[i[i juri[tii italieni le-au `nregistrat ca atare.

Mi[carea de revizuire a codului civil a `nceput `n anul 1938, când a fost adoptat\ prima parte a noii reglement\ri. ~ntre anii 1939 [i 1941, `n plin regim fascist, au fost adoptate alte cinci c\r]i ale codului, iar `n 1942 s-a decis ca toate c\r]ile de la I la VI, la care urmau s\ se adauge o lege referitoare la for]a juridic\ a a[a-numitei "Cart\ a muncii", apoi textul `nsu[i al acestei carte, precum [i o serie de reglement\ri privind legile `n general, s\ formeze `mpreun\ un cod civil, care s\ intre `n vigoare la 21 aprilie 1942.

Prin modul `n care a fost conceput, ca [i printr-o serie de exprim\ri folosite, codul din 1942 d\dea `n mod v\dit expresie ideologiei fasciste. Acea "Cart\ a muncii" reprezint\ o reflectare a concep]iilor corporatiste promovate de regimul lui Mussolini. De altfel, acele elemente au r\mas exterioare codului propriu-zis, fapt care explic\ de ce ele au putut fi eliminate cu usurin]\ dup\ eliberare.

Inova]ia cea mai `nsemnat\ de ordin tehnicolegislativ pe care o prezint\ codul din 1942 este includerea dreptului comercial `n codul civil. Rupând cu `mp\r]irea dihotomic\ a dreptului privat, violentând o tradi]ie `ndelungat\, codul italian grupeaz\ `ntruna [i aceea[i reglementare `ntregul drept privat. E adev\rat `ns\ c\ `n cuprinsul codului nu a intrat toat\ materia dreptului comercial, câteva capitole r\mânând cu titlu de legisla]ie extrinsec\. Astfel este materia comer]ului maritim care formeaz\ obiectul unui cod al naviga]iei, adoptat `n anul 1941, sau materiile cecului, cambiei si falimentului, care formeaz\ obiectul unei legi uniforme.

Includerea dispozi]iilor de drept comercial `n codul civil sa realizat nu prin al\turarea mecanic\ a unor capitole `ntregi din vechiul cod de comer] la capitolele corespunz\toare ale codului civil, ci prin topirea, dac\ ne putem exprima astfel, a reglement\rilor, `n semn c\ s-a urm\rit ca, dup\ fiecare prevedere de drept civil care constituie, evident, regula de drept comun, s\ fie inserate prevederile de drept comercial care reprezint\, cel mai adesea, derog\ri de la aceast\ regul\.

Cel deal doilea    element insolit pe care `l ofer\ codul din 1942 este includerea reglement\rii rela]iilor de munc\. Astfel, una din c\r]ile codului cea de a cincea intitulat\ "Despre munc\" reglementeaz\ problemele regimului muncii, jucând prin aceasta rolul unui adev\rat cod al muncii. Mai mult decât atât, Cartea include [i reglementarea fondurilor de comer], dar [i "drepturile asupra operelor spirituale [i asupra inven]iilor industriale", realizând `n felul acesta o reglementare a tuturor formelor de munc\: intelectual\, tehnic\ sau manual\, fie c\ este organizat\, fie c\ nu. "Peste tot, pân\ aici scriu Arminjon, Nolde [i Wolff – materiile tratate `n aceast\ carte erau repartizate `ntre codurile civile, codurile de comer], codurile de munc\ [i legi speciale, care nu figurau `n nici unul din aceste coduri. Ori, este evident c\ no]iunea de munc\ poate uni `ntr-un singur ansamblu dispozi]ii care par la prima vedere `ndep\rtate una de    cealalt\, asupra contractelor colective de munc\, `ntreprinderilor de comer], diverselor frome de societate, dreptului de autor [i brevetelor de inven]ie".

De[i `n substan]a reglement\rii, codul nu se `ndep\rteaz\ prea mult de la modelul reprezentat de codurile civil [i comercial francez, el reprezint\ o `ncercare de modernizare a tehnicii legislative ce poate fi privit\ cu interes. Literatura de specialitate subliniaz\ calit\]ile tehnice, stilul concis al exprim\rii [i caracterul complet al reglement\rilor.

Trebuie men]ionat c\ dup\ pr\bu[irea    regimului mussolinian codul a fost supus unei opera]ii de revizuire, Carta muncii, precum [i toate celelalte prevederi de inspira]ie fascist\ sau care reflectau concep]iile corporatiste fiind abrogate.

Dup\ r\zboi, legisla]ia civil\    a suferit un num\r de modific\ri; dintre cele mai `nsemnate sunt cele ce privesc rela]iile de familie. Not\m astfel o lege din1967 referitoare la adop]ii, legea din 1970 privind desfacerea c\s\toriei si dou\ legi din 1975 care au introdus transform\ri esen]iale `n dreptul familiei. Ansamblul acestor modific\ri echivaleaz\ cu o re`nnoire aproape total\ a dreptului italian al familiei.

Dac\ urm\rim nu ordinea cronologic\, ci `nsemn\tatea pe care o prezint\ pe plan social aceste reglement\ri, ecoul social pe care ele l-au produs, trebuie s\ `ncepem cu m\surile referitoare la desfacerea c\s\toriei.

Ca urmare a concordatului `ncheiat cu Vaticanul `n anul 1929, rezultat al unui compromis `n disputa dintre puterea religioas\ [i cea laic\, `n Italia se practic\ dou\ tipuri de c\s\torii: c\s\toria catolic\ concordatar\, a c\rei validitate se apreciaz\ `n raport de prevederile dreptului canonic [i care, spre a c\p\ta efecte civile, trebuie transcris\ `n registrele de stare civil\, [i c\s\toria de drept civil, care `ns\ poate fi celebrat\ nu numai de ofi]erul de stare civil\, ci [i de reprezentan]ii cultelor necatolice. Codul civil nu reglementa divor]ul, dând prin aceasta dovada unei alinieri depline la doctrina catolic\ pentru care c\s\toria este `ncheiat\ pe via]\, singur\ moartea unuia dintre so]i putândui pune cap\t. Ca toate legisla]iile care interzic divor]ul, codul civil italian reglementa separa]ia de corp, un paleativ al acestuia. Italia a r\mas astfel, datorit\ puternicei influen]e a cercurilor catolice, unul din ultimele state din lume `n care c\s\toria este indisolubil\.

Este u[or de `n]eles, `n acest context, emo]ia [i fr\mântarea social\ pe care a produs-o adoptarea la 1 decembrie 1970 a legii Fortuna-Bastini, prin care era introdus divor]ul.

Posibilitatea legifer\rii divor]ului se conturase dup\ ce Adunarea constituant\, `ns\rcinat\ cu adoptarea unei noi constitu]ii, refuzase s\ `nscrie printre principiile acesteia indisolubilitatea c\s\toriei. Dar, dac\ `n cazul c\s\toriilor civile introducerea divor]ului nu punea probleme deosebite, pentru asa-numitele c\s\torii concordatare `ns\ – [i acestea reprezentau 98-99% – m\sura p\rea a veni `n contradic]ie cu `nsu[i concordatul `ncheiat cu Vaticanul, a c\rei valabilitate fusese consacrat\ prin Constitu]ie. Se punea `n aceste condi]ii problema constitu]ionalit\]ii legii din 1970. Ridicat\ de dou\ ori `n fa]a Cur]ii Constitu]ionale, excep]ia de neconstitu]ionalitate a legii a fost respins\.

Cercurile catolice ostile divor]ului nu au dezarmat `n fa]a acestei situa]ii, reu[ind s\ provoace – lucru f\r\ precedent – organizarea unui referendum la scar\ na]ional\. Desf\[urat la 12 [i 13 mai 1974, referendumul a dat câ[tig de cauz\, cu 60% din voturi, partizanilor divor]ului. De-abia din acest moment se poate considera c\ institu]ia divor]ului a fost consacrat\ `n dreptul italian. Trebuie `ns\ s\ remarc\m c\ – suprem\ pruden]\ – legea din 1975 evit\ termenul de divor], folosind eufemismul de "disolu]iunea c\s\toriei" (scioglimento del matrimonio).

Dar reforma dreptului de familie, introdus\ prin legea din 1975, nu se limiteaz\ la reglementarea divor]ului, ea afectând, astfel cum ar\tam, materia rela]iilor de familie sub diverse aspecte. Astfel, pentru c\s\toriile civile legea stabile[te vârsta minim\ 18 ani, atât pentru femei cât [i pentru b\rba]i, de[i `n c\s\toriile concordatare aceasta este de 16 ani pentru b\rba]i [i 14 ani pentru femei. Legea substituie institu]iei puterii maritale o reglementare care d\ expresie ideii de egalitate `ntre so]i. ~n locul regimului matrimonial al separa]iei bunurilor este introdus astfel un regim de comunitate de achizi]ii, so]ii putându-[i alege `ns\ pe cale contractual\ un alt regim matrimonial. Pe aceea[i linie `nnoitoare, legea a `nl\turat conceptul de "putere p\rinteasc\" (patria potestas) `n favoarea unei reglement\ri de strict\ egalitate `ntre tat\ [i mam\. ~n sfâr[it, semnal\m câteva modific\ri importante `n dreptul succesoral, legea recunoscând egalitatea deplin\ `ntre copiii legitimi [i cei "naturali" [i realizând o anumit\ `nt\rire a pozi]iei succesorale a so]ului supravie]uitor.

Sensul evolu]iei ce se petrece `n dreptul italian nu poate s\ ne scape. Pe plan substan]ial, legea italian\, eliminând o serie de principii [i reglement\ri retrograde, face loc unor idei de egalitate `ntre so]i. Sub raport tehnic, ea `ntreprinde un remarcabil efort de inovare, soldat cu certe reu[ite.

2. Spania

Procesul de receptare a codului Napoleon a prezentat `n Spania o `ntârziere considerabil\, fa]\ de celelalte state europene. Atât de mare a fost aceast\ `ntârziere `ncât unele din fostele colonii, Chile, de exemplu, au adoptat coduri civile `naintea Spaniei `ns\[i.

Cauzele ei trebuie c\utate `n `mprejur\rile `n care s-a produs Reconquista, care a condus la unitatea politic\ a Spaniei, dar [i faptul c\ `n peninsula Iberic\ se vorbeau mai multe limbi, pân\ ce castiliana s-a impus ca limb\ oficial\ [i literar\. ~n aceste condi]ii, dreptul consuetudinar al fiec\rei provincii, denumit `n aceast\ ]ar\ "drept foral"    de la acele fueros care reprezint\ adev\rate codific\ri ale obiceiului – a demonstrat o vigoare deosebit\, conducând la o `ntârziere a codific\rii.

~ncepând din secolul al VII-lea, dreptul cutumiar a fost codificat. Nu e vorba, desigur, despre o codificare `n sensul modern al cuvântului ci, mai curând, de suprinderea `n scris a cutumei, opera]ie care o defineste mai bine [i o stabilizeaz\. ~nceputul a fost f\cut de codificarea denumit\ Fuero Jusgo, care s-a aplicat timp de cinci secole, mai precis pân\ `n veacul al XII-lea, când au fost realizate alte dou\ codific\ri: Fuero Real si Las Siete Partidas. ~ndeosebi aceasta din urm\ – care `[i trage numele din faptul c\ reune[te [apte c\r]i    a g\sit o audien]\ deosebit\, fiind bine cunoscut\ `n istoria dreptului. ~n 1567 apare o nou\ codificare cutumiar\, Nueva Recopilacion, pentru ca, la `nceputul secolului al XIX-lea s\ fie terminat\ ultima mare codificare sub denumirea de Novissima Recopilacion.

Codul civil adotat `n 1889 nu a realizat unitatea legislativ\ a ]\rii. Aceasta deoarece pe de o parte, `n unele provincii a r\mas `n vigoare dreptul foral, iar pe de alt\ parte fiindc\ codul civil, acolo unde se aplic\ are un caracter supletiv, fiind `nl\turat `ntotdeauna când dreptul foral cuprindea prevederi diferite. Acest primat al cutumei fa]\ de lege, caracteristic dreptului spaniol, `l situeaz\ `ntr-o pozi]ie particular\ `n cadrul marelui sistem romano-germanic [i atest\ for]a deosebit\ de care se bucur\ `n Spania dreptul consuetudinar.

Codul civil, de altfel, de[i inspirat `n mare parte din cel francez, `mprumut\ un num\r de reglement\ri din dreptul cutumiar, precum [i din codurile italian [i portughez. Codul este `mp\r]it `n patru c\r]i: prima se refer\ la persoane, cea de-a doua la bunuri [i proprietate, cea de-a treia cuprinde diferitele moduri de dobândire a propriet\]ii [i, `n sfâr[it, cea de-a patra prive[te obliga]iile [i contractele.

Dintre prevederile care `[i g\sesc originea `n tradi]iile juridice spaniole, men]ion\m stabilirea vârstei majoratului civil la 23 de ani, adoptarea ca form\ `n materie de c\s\torie a unei combina]ii originale `ntre elementele de drept civil [i cele de drept canonic, inexisten]a `n versiunea esen]ial\ a codului, a divor]ului, regimul matrimonial al comunit\]ii de bunuri, redus la achizi]ii [i, `n sfâr[it, consacrarea unei institu]ii tipic cutumiare la mejora – ob]inerea majoratului prin legitimare.

O important\ revizuire a codului civil a avut loc `n anii 1931 [i 1932, `n timpul regimului republican, `n temeiul Constitu]iei adoptate `n 1931.

Astfel a fost instituit\ competen]a tribunalelor civile asupra unor categorii de litigii care anterior erau de competen]a instan]elor canonide, cum ar fi separa]ia de corp sau nulitatea c\s\toriei. ~n anul 1932 a fost introdus, pentru prima dat\ `n legisla]ia spaniol\, divor]ul, iar hot\rârile judec\tore[ti pronun]ate mai `nainte `n materie de separa]ie de corp perpetu\ au fost asimilate divor]ului.

Dup\ `nfrângerea regimului republican toate aceste forme `ndr\zne]e au fost `nl\turate, forma ini]ial\ a codului civil fiind repus\ `n vigoare. S-a revenit odat\ cu aceasta [i la regimul de interdic]ie a divor]ului.

Dup\ adoptarea Constitu]iei din 1978, odat\ cu manifestarea unei puternice deschideri democratice, o serie de prefaceri notabile s-au produs [i pe terenul dreptului privat. Vom men]iona, `n acest sens, legea care a adus importante schimb\ri `n condi]ia juridic\ a femeii. Principalele elemente ale acestei legi au fost sintetizate de o autoare spaniol\ astfel: a) separarea c\s\toriei de cet\]enie, `n sensul c\ `ncheierea ei nu are ca efect modificarea cet\]eniei; b) recunoa[terea deplinei capacit\]i a femeii de a `ncheia contractul de munc\; c) posibilitatea modific\rii pe cale conven]ional\ a regimului matrimonial, fie c\ este legal, fie conven]ional (capitulaciones).

Sistemul legal `n vigoare este cel al comunit\]ii bunurilor dobândite `n timpul c\s\toriei (comunidad de gananciaies).

So]ul r\mâne `ns\ administratorul unic al acestora. Acest regim opereaz\ numai supletiv, atunci când p\r]ile nu stabilesc prin conven]ie matrimonial\ un regim diferit. O evolu]ie interesant\ pare a se produce [i `n materie de divor]. Un proiect de lege, datând din 13 martie 1980, de natur\ a institu]ionaliza divor]ul – de altfel, `n termeni deosebit de largi -, pare a se lovi de o puternic\ opozi]ie a cercurilor clericale [i conservatoare.

Codul spaniol de comer] dateaz\ din anul 1829 [i este profund inspirat, la rândul s\u, din codul comercial francez. O serie de legi subsecvente au fost introduse `n cod `n anul 1885, când a avut loc o revizuire atât de radical\ `ncât de la aceast\ dat\ se poate vorbi despre un nou cod de comer].

De[i influen]at atât de puternic de dreptul francez, dreptul comercial spaniol cunoa[te [i domenii originale, cum ar fi dreptul maritim, care `[i g\se[te sorgintea `n Ordonan]a de la Bilbao din 1737, considerat\ drept unul din cele mai reu[ite acte normative `n materie comercial\ ale timpului.

Structura codului de comer] difer\ `n bun\ parte nu numai de cea a codului francez, ci [i a celor german [i italian. Sunt de eviden]iat, astfel, capitolele privind opera]iile de b\nci, bursele, pie]ele [i târgurile, crea]ii interesante ale legiuitorului spaniol.

3. Portugalia

Dintre toate codurile civile, adoptate pe continentul european sub influen]a dreptului francez, cel mai discutat pentru originalitatea sa este codul portughez.

Oper\ a lui Antonio Luis de Seabra, un vestit jurisconsult al timpului, profesor la Universitatea din Coimbra – una din cele mai vechi [i reputate institu]ii de `nv\]\mânt `n Europa – despre codul adoptat `n anul 1867 s-a spus c\ este expresia "geniului juridic portughez", o oper\ ce n-ar datora nimic altor sisteme juridice. Afirma]ia este desigur exagerat\.

Dac\ `n ceea ce prive[te forma, planul materiei, codul portughez se ab\tea considerabil de la modelul s\u francez, c\p\tând mai degrab\ aspectul unui tratat de drept civil decât al unei legi dac\, `ntr-adev\r, putem `ntâlni `n cuprinsul s\u anumite dispozi]ii ce `[i g\sesc sorgintea `n vechile ordonan]e Alfonsine [i Filipine (dup\ numele regilor care le-au emis), datând din secolele al XV-lea [i al XVI-lea, nu mai pu]in adev\rat c\ substan]a celei mai mari p\r]i a prevederilor codului a fost `mprumutat\ din codul napoleonian.

Era frapant\ amprenta teoretic\ a lucr\rii. Multe din articolele codului nu cuprindeau norme de drept propriu-zise, ci aveau doar scopul de a conferi autoritate de lege anumitor teze ale autorului. De aici, aspectul s\u doctrinar care, incontestabil, `i d\dea o `nf\]isare specific\.

Dintre prevederile inedite ale acestui cod, care s-au impus `n dreptul portughez, semnal\m: a) `nfiin]area unui "consiliu de tutel\", compus din judec\torul districtual [i suplean]ii acestuia, instan]\ la care se poate face apel `mpotriva hot\rârilor consiliului de familie; b) transcrip]ia posesiunii mobiliare; c) organizarea unui sistem original [i complex de registru funciar; d) stabilirea unei competen]e a consiliului de familie `n materie de separa]ie de corp sau de bunuri; e) recunoa[terea existen]ei unei societ\]i familiale `ntre fra]i [i surori sau `ntre tat\, mam\ [i copii; f) liceitatea emfiteozei permanente (denumit\ emprazamento); g) recunoa[terea valabilit\]ii testamentului numai `n cazul particip\rii a cinci martori la redactarea lui; h) limitarea responsabilit\]ii pentru datoriile succesiunii la valoarea activului acesteia etc.

Cu toate aceste elemente caracteristice, codul portughez nu se ab\tea, `n marea majoritate a dispozi]iilor normative, de la modelul francez, motiv pentru care `ncadrarea sa `n marele sistem romano-germaic apare pe deplin justificat\.

La 1 iunie 1967 a intrat `n vigoare un nou Cod civil. Având acelea[i propor]ii monumentale ca [i predecesoul s\u – num\r\ nu mai pu]in de 2334 articole – noul cod v\de[te, dac\ nu `n con]inut cel pu]in `n form\, o anumit\ `ndep\rtare de codul din 1967 [i concomitent o apropiere de celelalte legisla]ii ale marelui sistem romano-germanic, mai precis de codul german, pe de o parte, de cel francez, pe de alta.

Influen]a codului german se reg\seste `n existenta unei p\r]i generale, tratând `ntr-un prim titlu despre lege, interpretarea [i aplicarea sa, iar `ntr-un al doilea, despre rela]iile juridice, denumire sub care se reglementeaz\ materia persoanelor, bunurilor, faptelor [i actelor juridice [i despre "exerci]iul tutelei drepturilor".

~ntr-o a doua carte este cuprins dreptul obliga]iilor, pentru ca, apoi, s\ fie tratat\ materia contractelor speciale, dreptul bunurilor, dreptul de proprietate, uzufructul, uzul [i habita]ia, emfiteoza, superficia, servitu]ile prediale. Cartea urm\toare prive[te dreptul familiei (c\s\torie, filia]ie, adop]ie, obliga]ie alimentar\).

Codul se `ncheie cu o carte privind dreptul succesoral.

Dup\ Revolu]ia "garoafelor ro[ii", care a r\sturnat regimul salazarist introducând o democra]ie de tip occidental, Portugalia a cunoscut transform\ri fundamentale `n toate domeniile vie]ii politice. Constitu]ia din 1976 a consacrat aceste transform\ri [i a oferit temeiul unei `nsemnate revizuiri a legisla]iei ordinare [i, `n primul rând, a celei civile. Astfel, `n noiembrie 1977, a fost adoptat un decret-lege care a revizuit substan]ial codul civil.

Modific\ri `nsemnate decurg din principiul egalit\]ii sexelor. Astfel, printre `ndatoririle so]ilor a fost recunoscut\ al\turi de cele privind fidelitatea, coabitarea [i `ndatorirea de respect [i cooperare. Puterea marital\ a fost suprimat\, orientarea vie]ii de familie devenind o sarcin\ comun\ pentru ambii so]i. A fost abrogat\ prevederea potrivit c\reia domiciliul so]iei este la so]ul s\u, stabilindu-se c\ domiciliul se alege prin contractul c\s\toriei sau, `n caz de dezacord, de instan]a judec\toreasc\. So]ia are acum libertatea de a-[i alege profesia sau activitatea, f\r\ consim]\mântul so]ului.

Ca regim matrimonial legal, noua reglementare introduce comunitatea de câ[tiguri.

Principiul constitu]ional al egalit\]ii sexelor a condus, de asemenea, la o modificare esen]ial\ a materiei c\s\toriei. Vârsta la c\s\torie a fost stabilit\, pentru ambele sexe, la 16 ani, iar cea a majoratului civil la 18 ani, cu posibilitatea emancip\rii de la `mplinirea vârstei de 16 ani. Minorii nu se pot c\s\tori decât cu consim]\mântul ambilor p\rin]i, m\sur\ evident progresist\, deoarece `n vechea reglementare era necesar numai consim]\mântul tat\lui.

O nou\ reglementare a fost introdus\ [i cu privire la divor]. Legea admite divor]ul prin consim]\mântul mutual sau pentru motive determinate. Acestea sunt violarea drepturilor conjugale sau des\r]irea `n fapt a so]ilor, `n care legea deosebe[te trei motive de divor]: a. desp\r]irea `n fapt mai mare de 6 ani; b. absen]a f\r\ nici o [tire despre so], cel pu]in 4 ani; c. boala care a durat cel pu]in 6 ani.

Exerci]iul drepturilor p\rinte[ti este guvernat la rândul s\u de principiile egalit\]ii so]ilor [i al respect\rii intereselor copilului. Cu privire la `nfieri se prevede c\ nu este posibil\ dac\ se face cu prejudiciul intereselor altor copii ai celui care `nfiaz\.

Noua reglementare elimin\ orice discriminare `ntre copiii n\scu]i din c\s\torie [i cei din afara acesteia. O prevedere inedit\ permite mamei s\ declare `n fa]a ofi]erului st\rii civile c\ so]ul s\u nu este tat\l copilului. ~ntro astfel de situa]ie, mama se va adresa instan]ei, care prin hot\rârea pe care o va da, va `nl\tura prezum]ia de paternitate.

Importantele modific\ri aduse `n anul 1977 codului civil portughez atest\ deschiderea spre progres [i democra]ie ce a avut loc `n aceast\ ]ar\.

Primul cod portughez de comer] a fost adoptat `n anul 1833 [i este datorat lui Ferreira Borges, cod inspirat atât din codul comercial francez, cât [i din cele italian [i spaniol, `n ceea ce aveau acestea ca specific.

Datorit\ volumului s\u excesiv [i caracterului doctrinar, codul, supus unor critici severe, a fost abrogat, fiind `nlocuit `n 1885 cu un nou cod, concis [i modern, fruct al unor serioase cercet\ri comparative. Acest cod este [i ast\zi `n vigoare, cu o serie de modific\ri [i complet\ri `nsemnate.

§. 4.Dreptul românesc

Am separat cazul recep]iei dreptului francez `n România de deschiderea fenomenului general al r\spândirii dreptului francez deoarece sistemul juridic din ]ara noastr\ ca [i, dealtfel, `ntro m\sur\ mai mare sau mai mic\, toate sistemele fostelor ]\ri socialiste este `ntrun moment crucial al evolu]iei sale.

"Sistemul mondial socialist" a disp\rut ca urmare a profundelor transform\ri revolu]ionare petrecute `n ]\rile din Est [i, odat\ cu aceasta, a disp\rut [i "marele sistem de drept al statelor socialiste". Sistemele na]ionale ale acestor ]\ri [iau reluat cu transform\ri specifice de la ]ar\ la ]ar\ locul `n cadrul marelui sistem de drept romanogermanic.

Este factorul cel mai `nsemnat pe care `l consemneaz\ teoria marilor sisteme de drept geografia juridic\, cum se mai nume[te a lumii contemporane [i este faptul cardinal sub semnul c\ruia este pus\ aceast\ lucrare.

Este cunoscut, astfel cum am ar\tat mai sus, c\ toate ]\rile din Europa de Est aveau `nainte de ocupa]ia sovietic\, sisteme de drept de tip romanogermanic. Chiar [i Rusia ]arist\ se `ncadra `n acest sistem.

Receptarea dreptului francez `n Principatele Române nu sa f\cut pe un loc gol. Se poate afirma c\ mult `nainte chiar de receptarea legisla]iei franceze, dreptul nostru privat se `nscria categoric `n aria dreptului romanogermanic, originile sale g\sinduse `n dreptul roman clasic [i `n vechiul drept dac.

~n studiul s\u, devenit clasic, asupra romanit\]ii dreptului nostru, Andrei R\dulescu citeaz\ interesanta m\rturie a unui c\l\tor italian din secolul al XVlea, Paul Giovio, care spunea: "Apud Valaches enim non romano modo discipline certi mores et leges vigent sed ipsa quoque latinae linque vocabula servantur". Ceea ce `l uimea a[adar, pe autorul italian, nu era faptul c\ românii se c\l\uzesc dup\ moravurile dreptului roman, ci acela c\ vorbesc o limb\ neolatin\. Aceea[i idee poate fi `ntâlnit\ dou\ veacuri    mai târziu la Dimitrie Cantemir, care spunea `n Descriptio Moldaviae: "Dacia ref\cut\ `n provincia roman\ fu r\s\dit\ cu s\mân]\ roman\ [i primi de la coloni[tii romani [i legile romane"

Mul]i tineri au studiat `n decursul timpului `n ]\rile Occidentului dreptul roman. Astfel, stolnicul Constantin Cantacuzino este primul român despre care avem informa]ii c\ a studiat dreptul peste hotare, fiind absolvent al Universit\]ii din Pisa, unul din importantele centre de cultur\ juridic\ romanist\ ale Europei. Mai târziu, `n prima jum\tate a secolului al XIXlea, profesorii vremii Moroiu, Ferekide, B\rb\tescu, Kog\lniceanu `nv\]aser\ `n Fran]a sau Germania, dobândind prin studiile lor, `n afara unei temeinice culturi juridice [i ideea romanit\]ii dreptului nostru sau cum spunea A. R\dulescu, `n lucrarea la care neam referit, ei dobândiser\ con[tiin]a c\ "dreptul român este dreptul roman [i, pentru unii, ultima form\ a evolu]iei, a transform\rii dreptului roman".

Cercet\rile privind con]inutul dreptului cutumiar, aplicabil timp de secole `n ambele principate [i cunoscut peste hotare `ndeosebi sub numele de "jus Valachicum", pun `n lumin\ existen]a unui mare num\r de elemente romanice.

Astfel, familia era organizat\ aproape ca la romani, institu]ia central\ fiind acea "patria potestas, care conferea capului familiei b\rbatului drepturi deosebit de `ntinse asupra membrilor acesteia, mergând nu pân\ la acel jus vitae necciscque ca `n dreptul roman clasic dar, `n orice caz, pân\ la dezmo[tenire. Astfel, cum ar\ta autorul pe care lam amintit, influen]a dreptului roman se resimte `ntro serie de institu]ii atât din dreptul familiei, cât [i din dreptul civil propriuzis: adop]ia, emanciparea, regimul matrimonial, proprietatea, uzufructul, servitu]ile, succesiunile etc.

Ar fi, desigur, exagerat s\ consider\m "jus Valachicum" drept un corp de reguli de origine exclusiv roman\. Dimpotriv\, chiar originalitatea dreptului nostru cutumiar decurge din originea autohton\ a majorit\]ii dispozi]iilor sale, caracter ce nu exclude `ns\ `nrudirea `ntregului sistem astfel cum au scoso `n eviden]\ Lucr\rile Zilelor Balcanice din 1979 cu dreptul consuetudinar din alte ]\ri ale sudestului european.

Dar, incontestabil, dreptul roman a fost receptat `n principatele române `n primul rând pe calea pravilelor [i a manualelor de drept care erau aplicate ca adev\rate legi, cu alte cuvinte, pe calea actului normativ.

Dreptul aplicabil `n primele timpuri era un drept cutumiar, cunoscut sub numele de "obiceiul p\mântului".

~n Transilvania, spre deosebire de celelalte dou\ principate, ca urmare a ocupa]iei maghiare a `nceput s\ se aplice un drept str\in, care `ns\ nu era antagonic `n esen]\ sistemului românesc, reclamându-se `n mare parte de la aceea[i familie de drept. Chiar [i acolo, `ns\, `n anumite regiuni, a r\mas aplicabil jus Valachicum. Astfel, `n zona F\r\ra[ului erau aplicabile "Statutelor }\rii F\g\ra[ului" (1608) care reflectau cutuma româneasc\.

Din secolul al XIV-lea asist\m `n Moldova [i Muntenia la un proces de receptare a dreptului bizantin, pravilele aplicabile `n cele dou\ ]\ri inspirându-se din aceasta [i realizând o anumit\ unitate legislativ\.

~n 1335 `ntâlnim astfel Syntagma alfabetic\ a lui Matei Vlastares care s-a alicat `n timpul lui Alexandru cel Bun, apoi Bazilicalele, cunoscute [i sub denumirea de "C\r]ile ~mp\r\te[ti", Institutele lui Teofil [i Hexabiblosul ([ase c\r]i) datorat lui Harmenopulos (1345).

Aceste manuale de drept reprezentau adesea culegeri prescurtate ale unor opere vaste. De[i erau redactate `n greac\ – limba de circula]ie a timpului `n acea zon\ – transmiteau de fapt principiile dreptului roman.

Acestor pravile sau manuale bizantine li s-au al\turat `n secolul al XVII-lea trei pravile române[ti: Cartea româneasc\ de `nv\]\tur\ (1645). Pravila lui Eustratie (1632) `n Moldova [i "~ndreptarea legii", datând din 1632 `n }ara Româneasc\. O. Sachelarie semnaleaz\, cu privire la acel timp, o situa]ie original\ pe care nu o vom `ntâlni decât `n cu totul alte p\r]i ale lumii (`n sistemul common-law): coexisten]a a trei sisteme normative aplicabile `n paralel. Primul dintre acestea este dreptul cutumiar, care nu a fost `nl\turat prin introducerea pravilelor, al doilea este – evident – dreptul scris, reprezentat de aceste pravile [i al treilea este "dreptul domnesc" reprezentat de hrisoavele domne[ti.

Dac\ acestea din urm\ aveau, `ndeosebi, o aplicabilitate restrâns\, sau chiar individual\ [i – credem c\ se poate spune – aveau deseori un caracter derogatoriu de la dreptul scris, `ntre celelalte dou\ sisteme normative delimitarea câmpului de aplicare nu este u[or de f\cut, c\ci este de la sine `n]eles c\ multe norme se suprapuneau, ambele f\când parte din categoria sistemelor juridice cu voca]ie universal\. Alt criteriu decât cel amintit de autorul citat nu cunoa[tem: dreptul cutumiar se aplica `n cauzele "mai simple", iar dreptul scris `n cele "mai complicate", judec\torii "uluindu-se" `n incertitudine.

Secolul urm\tor face pa[i mai deci[i `n receptarea dreptului bizantin.

Sunt de men]ionat cele patru proiecte succesive – din 1765, 1766, 1775 [i 1777 – ale unui Cod de drept general datorate lui M. Fotino, apoi Pravilniceasca Condic\ adoptat\ `n 1780 [i `ndeosebi Legiuirea Caragea, adoptat\ `mpreun\ cu Codul Calimach `n Moldova, inspirat din Codul civil austriac de la 1811, au fost actele normative cele mai `nsemnate ce s-au aplicat `n Principate pân\ la adoptarea Codului civil.

Sunt de notat, de asemenea, aici [i cele dou\ Regulamente organice – 1831 `n }ara Româneasc\ [i 1832 `n Moldova – care au dat Principatelor o structur\ institu]ional\ inspirat\ din dreptul francez.

Am ar\tat toate acestea pentru a demonstra c\, `nc\ `naintea marilor codific\ri, dreptul celor dou\ principate avea un substrat romanistic pronun]at.

Ce era altceva dreptul bizantin, care fusese amplu receptat, decât dreptul roman `n viziunea diferi]ilor autori ai pravilelor? Dreptul austriac de asemenea, reprezenta o legisla]ie preponderent romanist\ – deoarece Codul civil austriac care inspirase Codul Calimach reprezenta una din cele mai importante codific\ri romaniste.

Anul 1838 poate fi considerat ca `nceputul adev\rat al epocii introducerii legisla]iei franceze `n Principatele Române.

~n anul 1830 a fost tradus `n române[te [i adoptat ca lege na]ional\ `n Muntenia Codul comercial francez, pentru ca `n 1852, sub Principatele {tirbei s\ fie adoptat Codul penal napoleonian.

Prin decretul domnesc din 11 iulie 1864, Consiliul de Stat, creat de curând de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s\ tranforme `n Consiliu legislativ – a fost `ns\rcinat cu elaborarea unui proiect de Cod civil, având `ndica]ia de a urma modelul Codului francez [i a modific\rilor aduse acestuia prin Codul civil italian din 1865.

Trebuie ar\tat c\ proiectul de Cod a fost precedat de adoptarea unei serii de legi par]iale, de inspira]ia francez\. ~ntre 1831 [i 1846, `n ambele principate au ap\rut legi referitoare la tutel\, emancipare, protemisis etc, inspirate `n general din dreptul francez.

~n 1840, `n Moldova a fost adoptat\ o lege privind organizarea tutelei, tradus\ dup\ Codul francez, cu unele adapt\ri, lege care, ulterior, a fost preluat\ integral `n Codul civil din 1864. Urmeaz\ apoi adoptarea `n anul 1840 a Codului comercial francez `n }ara Româneasc\. Este interesant faptul c\ `n Moldova, de[i nu a fost adoptat oficial ca lege, el a fost tradus `n limba român\ [i aplicat `n practica judiciar\. Este o situa]ie deosebit de relevant\ pentru dreptul comparat, recep]ia f\cându-se aici `n mod direct [i spontan, f\r\ ca legisla]ia exportat\ s\ fie nostrificat\ `n sensul adopt\rii ei ca lege `n ]ara de import. Ini]iativa elabor\rii proiectului de Cod civil a apar]inut domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Dintre inova]iile aduse de codul român re]inem obliga]ia de plat\ ultra vires hereditatis a sarcinilor [i datoriilor succesiunii (art. 774) [i recunoa[terea dreptului legatarilor cu titlu universal asupra fructelor (art. 898). ~n acela[i timp, au fost introduse `n cod anumite institu]ii ce c\p\taser\ tradi]ie `n dreptul românesc, ca impedimentele la c\s\torie rezultate din rudenia de botez ori de adop]iune, "vr\jm\[ia" b\rbatului, ca reprezentând o cauz\ de divor] pentru femeie, recunoa[terea dreptului la succesiune    al v\duvei s\race. O important\ inova]ie, explicabil\ prin enorma influen]\ pe care a avut-o `n România timpului juristul Marcade, este constituit\ de recunoa[terea tradi]iunii ca mijloc de dobândire a propriet\]ii (art. 644). ~n acela[i timp, astfel cum ar\tam, legiuitorul român a eliminat o serie de institu]ii din codul francez cum ar fi separa]ia de corp, tutela oficioas\, institu]ia lui curator ventrix, institu]ia tutorelui subrogat, moartea civil\.

~n decursul anilor, legisla]ia civil\ adoptat\ sub domnia lui Cuza – [i `ndeosebi Codul civil – a suferit modific\ri `nsemnate. Nu vom nota dintre acestea decât Legea din 1944 cunoscut\ sub numele de "Legea Antonescu", privind dreptul de mo[tenire al so]ului supravie]uitor, prin care se stabileau voca]ia succesoral\ a acestuia, `ntinderea drepturilor sale `n cazul concursului cu diferite alte categorii de mo[tenitori, calitatea de rezervatar al acestuia [i `ntinderea rezervei sale, `n sfâr[it, a[a-numitul principiu legal, format din dreptul la locuin]\, precum [i la mobilele d\ruite ca dar de nunt\ [i celelalte obiecte apar]inând gospod\riei.

Codificarea materiei comerciale a avut loc, astfel cum s-a ar\tat, cu mai bine de dou\ decenii `naintea celei civile. La 1 septembrie 1887 a fost adoptat un nou cod comercial, fiind abrogat\ "Condica de comerciu a Principatelor Române" de la 1864. Noua reglementare [i-a luat drept model codul comercial italian, codificare de mare prestigiu `n via]a juridic\ a timpului, care rezult\ dintr-o izbutit\ amalgamare a prevederilor codului comercial francez cu legea comercial\ german\ – de unde a luat reglementarea actului abstract, a materiei cambiale etc. – [i cu legisla]ia societ\]ilor comerciale din Belgia.

Ca [i codul civil, acest cod comercial este [i ast\zi `n vigoare `n ]ara noastr\ [i este de presupus c\ `n condi]iile dezvolt\rii economiei României odat\ cu extinderea privatiz\rii, el – poate, cu unele amendamente impuse de necesitatea moderniz\rii sale – `[i va relua din plin sfera de aplicare ini]ial\.

Codul civil de la 1864 a r\mas, dup\ cum se [tie, `n vigoare, afectat `ns\ de numeroase [tirbiri [i limit\ri. Prima dintre ele a fost desprinderea reglement\rii rela]iilor de familie de Codul civil, realizat\ `n 1954 prin adoptarea Codului familiei, opera]ie tehnic\ legislativ\ c\reia i s-a conferit semnifica]ia consacr\rii unei noi ramuri de drept deosebit\ de cea a dreptului civil. ~ntreprinderile de stat, desf\[urând o activitate planificat\, au ie[it din raza de aplicare a dreptului comercial, raporturile dintre ele fiind reglementate de o legisla]ie special\, care a fost botezat\ `n aceea[i mentalitate a autonomiz\rii unor ramuri de drept, "dreptul economic". Al\turi de aceasta a ap\rut un "drept al `ntreprinderii" incluzând reglement\rile ce priveau organizarea [i func]ionarea `ntreprinderilor de stat.

Separat a ap\rut dreptul agricol cooperatist, care guverna materia rela]iilor dintre unit\]ile cooperatiste din agricultur\.

Toate acestea au `ngustat continuu sfera de aplicare a dreptului comercial. R\mas nominal `n vigoare, Codul comercial nu mai servea aproape la nimic altceva decât a le desemna – [i aceasta doar teoretic – dreptul românesc aplicabil `n rela]iile de comer] exterior.

Codul de procedur\ civil\ a suferit [i el serioase modific\ri pornind de la promovarea rolului activ al instan]ei, de la adoptarea dublului grad de jurisdic]ie [i a recursului extraordinar.

Nu trebuie `n]eles c\ victoria revolu]iei a marcat, dintr-o dat\, schimbarea complet\ de structur\ a sistemului juridic românesc. Afirma]ia c\ dreptul nostru are un caracter romanist prive[te esen]a fenomenului juridic.

§ 5. Dreptul bulgar

Dreptul bulgar reprezint\, ca [i cel românesc, un nou exemplu de restituire, marcat de reintrarea sa `n marea familie de drept romano-germanic. Ca [i dreptul nostru, el [i-a rec\p\tat locul `n sistemul `n care `[i g\sea r\d\cinile. Este, `n acest proces retrovers care se contureaz\ `n toate statele Europei de Est ie[ite de sub domina]ie sovietic\, un fenomen original, pe care dreptul comparat va trebui s\-l studieze pe larg: acela al elimin\rii unei recep]ii ulterioare ce se suprapusese peste un fond original (care, istoric, era el `nsu[i fructul unei recep]ii petrecute anterior). Faptul c\ dreptul este subordonat politicului, c\ urmeaz\ fluctua]iile acestuia, nu este un secret pentru nimeni. Ceea ce intereseaz\, `n ultim\ analiz\, din punctul de vedere al dreptului comparat, este modul `n care modific\rile legislative impuse de un anumit regim politic – care aproape niciodat\ nu acoper\ `ntreaga suprafa]\ a reglement\rii juridice – se armonizeaz\ cu stratul de baz\ al sistemului juridic anterior, dac\ ele realizeaz\ o fuziune durabil\ [i `n ce m\sur\ unul din aceste straturi `l elimin\ pe cel\lalt.

Fondat `n secolul al VII-lea e.n., statul bulgar nu a rezistat mult timp presiunii otomane, c\zând sub domina]ia imperiului turcesc. St\pânirea otoman\ a fost `n aceast\ parte a Europei deosebit de crud\ [i a durat nu mai pu]in de cinci secole. Independen]a Bulgariei a fost cucerit\ `n anul 1878, `n urma r\zboiului româno-ruso-turc; `n anul 1946 a fost proclamat\ Republica Popular\ Bulgaria, iar un an mai târziu a fost adoptat\ prima Constitu]ie totalitar\ a acestei ]\ri.

Regimul comunist nu a g\sit `n Bulgaria, `n domeniul privat, un drept codificat. Materia raporturilor juridice civile era reglementat\ printr-o serie de legi de inspira]ie francez\ sau italian\, `mbr\]i[ând, fiecare, câte unul din capitolele ce se `ntâlnesc de obicei `n codurile civile. Dup\ instaurarea regimului socialist, vechea legisla]ie burghez\ a fost abrogat\, trecându-se la elaborarea unei legisla]ii corespunz\toare noilor rela]ii sociale.

Astfel, la 23 iulie 1949, a intrat `n vigoare legea asupra persoanelor [i a familiei. ~n acela[i an a fost adoptat\ o lege asupra succesiunilor, pentru ca `n 1950 s\ intre `n vigoare o lege privind obliga]iile [i contractele, `n 1951 o lege asupra propriet\]ii, `n 1968 un nou cod al familiei care, cu excep]ia anumitor articole, a abrogat legea din 1949 [i, `n sfâr[it, `n 1970 o ordonan]\ asupra organiza]iilor economice, iar `n 1973 o lege asupra propriet\]ii cet\]enilor.

Legea asupra persoanelor [i a familiei, la care ne-am referit mai sus, a fost `nlocuit\ `n anul 1968 printr-un cod al familiei. ~n anul 1985, acesta a fost `nlocuit de un nou cod, care `ns\ nu se deosebe[te `n punctele sale fundamentale de cel precedent. Prin caracterul modern al unora dintre solu]iile adoptate, codul bulgar reprezint\ un act normativ original [i interesant.

Un alt act normativ r\mas evident, doar provizoriu `n vigoare, este legea asupra propriet\]ii cet\]enilor, din 1973. Legea reglementeaz\ principalele aspecte ale modului `n care se realizeaz\ ocrotirea acestui drept, protejarea intereselor legitime, a drepturilor ob]inute prin munc\ cinstit\, dar dând totodat\, dovad\ de fermitate fa]\ de dobândirile ilicite. Alte dou\ legi `nsemnate, care acoper\ o considerabil\ zon\ a dreptului civil, sunt legea succesoral\ din 29 ianuarie 1949 [i legea privind obliga]iile [i contractele din 22 noiembrie 1950.

Este interesant de observat – tocmai pentru a putea caracteriza cât mai exact acest\ zon\ – c\ legea obliga]iilor [i contractelor are o intindere mai mare decât arat\ titlul s\u, incluzând [i reglementarea unor institu]ii care, `n mod obi[nuit, sunt abordate prin partea general\ a dreptului civil, cum ar fi capacitatea, prescrip]ia, reprezentarea. Pentru acest motiv, legea obliga]iilor se apropie cel mai mult de ideea de cod civil.

§ 6. Dreptul polonez

Asemeni celorlalte sisteme de drept ale ]\rilor din Estul Europei, dreptul polonez trebuie considerat a se fi re`ntors `n sânul marii familii romano-germanice.

Istoria dreptului polonez este la fel de zbuciumat\ ca [i cea a ]\rii. ~mp\r]irea Poloniei `ntre puterile vecine a f\cut ca teritoriile ocupate de Prusia s\ devin\ supuse acelui Allgemeine Landrecht din 1794 [i apoi, din 1900, Codului civil german. ~n ducatul Var[oviei, format pe baza acordului de la Tilsit din 1807 [i aflat `n orbita intereselor franceze a fost introdus – se spune c\ datorit\ voin]ei exprese a lui Napoleon, care crease ducatul – Codul civil francez. Dup\ c\derea `mp\ratului [i lichidarea ducatului Var[oviei, Codul napoleonian a r\mas `ns\ `n vigoare cu titlul de Cod civil al regatului Poloniei, format `n virtutea tratatului de la Viena din 1815, cod care a suferit ulterior numeroase modific\ri.

Partea din teritoriile poloneze aflate `n estul regatului polonez, sub ocupa]ie rus\, erau guvernate de Zvod zakonov tarskoi Rosii (culegere de legi a imperiului rus).

La rândul s\u, dreptul comercial, introdus pe teritoriile poloneze cu aceea[i ocazie a `mp\r]irii ]\rii, era [i el de origine str\in\. Astfel, erau aplicabile `n diferite regiuni ale Poloniei, codurile de comer] francez, austriac [i german, precum [i legisla]ia comercial\ rus\.

Unificarea legislativ\    a format astfel ca [i `n România [i Cehoslovacia un obiectiv esen]ial dup\ terminarea primului r\zboi mondial.

De[i nu s-a realizat o unificare total\, s-au ob]inut `n aceast\ direc]ie, incontestabil, succese importante. A fost adoptat un cod al obliga]iilor [i un cod de comer], precum [i o serie de legi asupra cambiei, cecului [i propriet\]ii intelectuale. Restul dreptului civil, cum ar fi materiile persoanelor, bunurilor, familiei [i succesiunilor, care nu formau obiectul noilor reglement\ri, r\mâneau s\ fie guvernate de dreptul provincial, mo[tenit de la fostele puteri ocupante. Explica]ia acestei fragment\ri este g\sit\ de Jan Wasilikovski `n faptul c\ burghezia nu era interesat\ `n unificarea legisla]iei civile decât `n m\sura `n care aceasta facilita schimbul de m\rfuri. O codificare sau m\car o reform\ `n celelalte materii ale dreptului civil nu prezenta nici un interes. Fa]\ de politica manifest revolu]ionar\ dus\ cu `ncepere din 1926, men]inerea `n vigoare a reglement\rilor din secolul al XIX-lea – arat\ autorul citat – ap\rea ca foarte explicabil\.

~ndat\ dup\ terminarea r\zboiului [i instaurarea regimului de tip comunist s-a trecut [i `n Polonia la realizarea unific\rii legislative [i eliminarea vechii legisla]ii. Aceast\ important\ reform\ legislativ\ s-a desf\[urat treptat, `ntre august 1945 [i noiembrie 1946. Printr-o serie de decrete s-a trecut la reglementarea unitar\ a unor `ntregi domenii de rela]ii sociale, cum ar fi: persoanele, c\s\toria, familia, tutela, regimurile matrimoniale, succesiunile, bunurile, registrul funciar [i, `n sfâr[it, au fost adoptate, tot pe cale de decret, o serie de reguli generale de drept civil. Cu toate acestea, codul obliga]iilor [i codul comercial, adoptate `n perioada dintre cele dou\ r\zboaie, nu au fost abrogate.

Reforma din anii 1945-1946 a realizat `ntr-adev\r unitatea legislativ\ a ]\rii, dar era departe de a conduce la un sistem armonios de reglementare. R\mânerea `n vigoare a celor dou\ coduri, precum [i faptul c\ noile decrete nu reflectau integral transform\rile petrecute `n infrastructura social\, f\ceau necesare noi interven]ii legislative. Un moment important al acestui proces a fost constituit de adoptarea, `n anul 1950, a unei legi asupra regulilor generale de drept civil [i a pimului cod al familiei. S-a trecut apoi la redactarea unor proiecte de cod al familiei [i de cod civil, care au fost larg dezb\tute `n public. ~n 1955 un proiect de cod civil a fost respins de guvern, astfel c\, `ncepând din 1957 pân\ `n 1962, s-a trecut la elaborarea unui nou proiect care, dup\ o ampl\ discu]ie public\, a fost adoptat [i a intrat `n vigoare la 1 ianuarie 1965. Cu pu]in timp `nainte, la 25 februarie 1964, a intrat `n vigoare codul familiei [i al tutelei. Aceasta din urm\ a fost modificat printr-o lege care a intrat `n vigoare la 1 martie 1976. Modific\rile, a[a cum arat\ un autor polonez, se explic\ printr-o preocupare crescând\, pentru problemele familiei [i consolid\rii acesteia. Supus unei dezbateri publice, codul din 1964 a fost considerat, `n general, ca satisf\c\tor, astfel `ncât nu s-a trecut la abrogare, ci numai la modificarea sau completarea unora din prevederile sale.

Dezbaterea referitoare la autonomia dreptului economic, care, dup\ cum ar\tam mai sus, s-a repetat aproape `n toate ]\rile est-europene, s-a `ncheiat `n Polonia cu victoria partizanilor dreptului civil, adic\ a autorilor care negau c\ dreptul economic este o ramur\ de drept autonom\. Expresia acestei victorii a constituit-o codul civil din 1964 care, dând satisfac]ie concep]iei ce a triumfat, a inclus `n reglementarea sa [i materia contractelor dintre organiza]iile de stat. E drept c\ legiuitorul polonez a fost prudent. Pentru a face fa]\ deosebitei mobilit\]i a rela]iilor economice, el s-a rezumat s\ includ\ `n cod doar formul\ri generale cu caracter de directiv\, l\sând dezvolt\rile `n seama legisla]iei speciale sau – astfel cum se prevede `n art. 2 – dând mandat consiliului de mini[tri sau altui organ abilitat de acesta, s\ deroge de la dispozi]iile codului, `n cazul `n care nevoile particulare ale schimburilor dintre unit\]ile economiei socialiste o cer.

Codul, de factur\ pandectist\, este deschis de o parte general\, `n care sunt tratate materiile persoanelor, bunurilor, actelor juridice [i prescrip]iei. ~ntr-o a doua carte este realizat\ o reglementare a materiei propriet\]ii [i drepturilor reale. Cartea a treia este consacrat\ obliga]iilor [i cuprinde, dup\ o reglementare de ordin general, reguli speciale pentru diferite tipuri de contracte. ~n sfâr[it, `n cartea a patra este tratat\ materia succesiunilor.

Pa[ii hot\râ]i f\cu]i de Polonia pe calea privatiz\rii economiei au crescut [i vor da na[tere `n continuare unor serii de reglement\ri inedite.

CAPITOLUL III

      SISTEMUL DE DREPT GERMAN GERMAN

Sec]iunea I Perioada de dinaintea adopt\rii Codului civil

Pentru a `n]elege mai bine sistemul juridic modern al Germaniei o incursiune asupra form\rii [i evolu]iei dreptului german este deosebit de util\.

La `nceput a fost cutuma. Acest\ aser]iune poate defini cel mai bine perioada originilor sistemului german, situat\ `n cel de al doilea [i al treilea secol al mileniului nostru, `n care nu despre preponderen]a cutumei trebuie vorbit, ci despre exclusivitatea ei ca surs\ de drept. Adagii populare, definind mentalitatea epocii, spuneau: "cutuma e sfânt\" sau "cutuma este dreptul".

Cu `ncepere din secolul al XIII-lea `[i fac apari]ia acele consolid\ri ale cutumei ce poart\ denumirea de "Oglinzi". Prima dintre acestea este Saxenspiegel (oglinda saxon\), care este [i cea mai cunoscut\, datorit\ lui Eike von Repgowe. Ea a fost alc\tuit\ `n 1230 [i include norme de drept cutumiar [i feudal    A doua este Schwabenspiegel (oglinda [vab\) [i reflecta `ntregul drept al acestor st\tule]e din secolul amintit. ~n plus, cea de-a doua "oglind\" cuprinde norme de drpt canonic [i de drept roman (a fost elaborat\ la 1275).

Peste acest drept cutumiar s-a suprapus, `ncepând din secolul al XV-lea, dreptul roman. Receptarea a fost mult u[urat\ de faptul c\ Sfântul Imperiu Roman de origine german\ se socotise continuatorul Imperiului roman astfel `ncât dreptul acestuia ap\rea `n ochii juri[tilor timpului ca `nsu[i dreptul imperiului german.

Institutele lui Iustinian, de exemplu, erau aplicate aici `n mod direct cu titlu de Kaiserrecht (drept imperial). Este citat, ca o curiozitate, faptul c\ unele legi ale `mp\ra]ilor Frederic I [i Frederic al II-lea au fost inserate `n modul cel mai firesc `n Codul lui Iustinian.

Impactul dintre dreptul cutumiar [i cel roman a l\sat urme. Dreptul roman a devenit aplicabil, `ns\ numai cu titlu subsidiar. Aceast\ subsidiaritate a fost `ns\ profund minat\ de o regul\ procedural\, care [i-a f\cut loc cu trecerea timpului, potrivit c\reia partea care invoc\ `n sus]inerea preten]iilor sale norme de drept roman se bucura de fundata intentio, `n sensul c\ adversarului s\u `i revenea sarcina de a dovedi existen]a unei norme de drept german care `nlocuise regula roman\. ~n cazul `n care o astfel de prob\ nu se putea face, dreptul roman se aplica f\r\ nici o rezerv\. E u[or de `n]eles ce efecte a avut asupra configur\rii sistemului juridic german aceast\ procedur\ [i cum a condus ea la r\spândirea [i consolidarea dreptului roman.

Un moment de seam\ `n procesul de formare a sistemului german este reprezentat de codificarea realizat\ `n Prusia `n anul 1794. Ini]iativa elabor\rii unui cod general, care s\ cuprind\ nu numai materia dreptului privat, dar [i pe cea a dreptului constitu]ional, a celui administrativ, a celui canonic, ba chiar [i a dreptului penal a apar]inut lui Frederic cel Mare, care `ns\ nu a tr\it nu a tr\it pentru a-[i vedea `nf\ptuit visul. Allgemeines Landrecht (A.L.R.) cuprinzând 17.000 de paragrafe este opera unui mare jurist practician al timpului, Carl Gottlieb Svarez. Regele a evitat s\ numeasc\ `n comisia de redactare profesori de drept, considerând c\ ace[tia "sunt `ntotdeauna foarte prolic[i".

Astfel cum ar\tau, cu mult temei, Arminjon, Nolde [i Wolff, "contrariu codului civil francez, care marcheaz\ debutul unei noi perioade istorice, A.L.R. este produsul unei epoci care disp\rea; el nu este nici m\car atins de ideile Revolu]iei. Spiritul s\u este cel al statului poli]ist".

Marea perioad\ de `nflorire a dreptului german a r\mas `ns\ `n secolul al XIX-lea. F\râmi]area Imperiului German nu a condus la desfiin]area dreptului privat, care sub denumirea de "drept comun" a r\mas acela[i `n multe din statele ap\rute pe ruinele fostului imperiu. O doctrin\ [i jurispruden]\ uniforme au facilitat aplicarea acestui "drept comun". Este epoca de `nflorire a celebrei {coli istorice, ilustrat\ de nume cum sunt cele ale lui Friederic Karl von Savigny, Einhorn, Puffendorf, Dernburg. Potrivit acestei [coli, `n dreptul german se deosebeau a[a-numitul "drept al pandectelor" sau "dreptul roman actual", pe de o parte [i "dreptul privat german" ale c\rui institu]ii se dezvoltaser\ `n afara influen]ei dreptului roman, pe de alt\ parte.

Cel dintâi a dat dealtfel na[tere curentului "pandectist" ilustrat `ndeosebi de lucr\rile lui Savigny, Sistemul dreptului roman actual, al lui Dernburg, Pandekten, sau al lui Windscheid, Manual de drept al pandectelor. Cel de al doilea a fost [i el ilustrat de opere importante, dintre care cea mai cunoscut\ este lucrarea lui Otto Gierke, Deutsches Privatrecht.

Sec]iunea a II-a Perioada de dup\ adoptarea Codului civil

Cele mai `nsemnate realiz\ri legislative ale acestui secol au fost codul civil, promulgat la 18 august 1896 [i a intrat `n vigoare, odat\ cu `nceputul noului secol, la 1 ianuarie 1900, [i Codul civil general austriac. ~ntreaga dezvoltare a dreptului privat `n ]\rile de limb\ german\ a avut loc `n jurul acestor dou\ coduri.

Codul civil german (B.G.B.), reprezint\ unul dintre cele mai importante, dar [i mai originale monumente legislative ale marelui sistem juridic romano-germanic. Elementele inedite, limbajul tehnicist pe care `l promoveaz\, anumite particularit\]i `n definirea unor concepte de baz\, structura sa original\, toate acestea `l fac s\ difere `ntr-o m\sur\ `nsemnat\ de codul civil francez, asigurându-i o    pozi]ie particular\ `n cadrul marelui sistem de drept.

~n ceea ce prive[te structura sa , B.G.B. este ordonat `n felul urm\tor: 1) Dispozi]ii generale (art. 1-240); 2) Obliga]ii (art. 241-853); 3) Drepturi reale (art. 854-1296); 4) Familia (art. 1297-1921); 5) Succesiuni (art. 1922-2385).

Unul dintre izvoarele principale ale con]inutului normativ al codului a fost dreptul roman. Astfel, cea mai mare parte a solu]iilor promovate de cod `[i g\sesc izvorul `n acel "drept comun" german de origine roman\, la care ne-am mai referit. Caracterul romanist al codului reiese, `n primul rând, din faptul – denotând forma]iunea autorilor proiectului – c\ B.G.B.-ul urmeaz\ fidel ordinea de materii obi[nuit\ a tratatelor de pandecte, despre care am amintit mai sus.

Elementul cel mai caracteristic al acestei structuri const\ `n existen]a unei p\r]i generale a codului, care cuprinde toate principiile ce stau la baza reglement\rii raporturilor civile. Ideea de a cuprinde `n cod o astfel de parte general\ inpirat\ din metoda cunoscutului pandectist Arnold Heise, a f\cut carier\, ea fiind `nsu[it\ de multe din codurile civile ap\rute `n secolul al XX-lea.

~n afara acestei p\r]i generale, care reprezint\ cartea I a proiectului, B.G.B.-ul cuprinde patru p\r]i speciale. Prima parte dintre acestea (cartea a II-a) cuprinde materia obliga]iilor. Este interesant de remarcat c\ aceast\ parte este `mp\r]it\ `ntr-o parte general\ [i una special\. Nu trebuie a[adar confundat\ partea I a codului, care face obiectul c\r]ii I, cu partea general\ a dreptului obliga]iilor care face obiectul c\r]ii a II-a din cod. Cartea a III-a cuprinde materia bunurilor, cea de a patra se refer\ la dreptul familiei, `n timp ce partea a V-a, [i ultima, reglementeaz\ materia succesiunilor.

Unul dintre aspectele cele mai caracteristice ale codific\rii germane este limbajul pe care `l folose[te. Codul german a optat pentru cea dintâi alternativ\. Limbajul B.G.B.-ului este inaccesibil persoanelor neini]iate. Caracteristic acestui stil este faptul c\ fiecare termen are un sens invariabil, codul neschimbând niciodat\ expresiile de dragul elegan]ei stilului.

Fa]\ de Codul civil francez, Codul civil german a eliminat numeroase materii. Principalele materii sunt cele care [in de c\r]ile funciare (care fac obiectul unei legi speciale promulgate la 24 martie 1897.

Dup\ r\zboi, B.G.B.-ul a r\mas aplicabil `n ambele state germane. ~n Republica Democrat\ German\, el s-a aplicat – cu o serie de modific\ri – pân\ `n anul 1976, când a fost adoptat un nou cod civil de o factur\ radical diferit\.

La rândul s\u, `n Germania Federal\, B.G.B.-ul a suferit o serie de modific\ri importante. Trebuie men]ionat\ astfel o anumit\ `nt\rire a tendin]elor egalitare [i liberale ce a `nceput s\ se manifeste `ndat\ dup\ pr\bu[irea regimului nazist. Astfel, `n anul 1947, printr-o dispozi]ie a Consiliului aliat de control au fost `nl\turate toate aspectele prin care codul – `ndeosebi datorit\ modific\rilor suferite `n anii nazismului – consacra inegalitatea dintre subiec]ii de drept, implicit cea dintre so]i, [i au fost aduse unele modific\ri, `ntr-un spirit liberal, regimului divor]ului.

Cel de-al doilea monument legislativ – poate nu chiar atât de `nsemnat ca B.G.B.-ul, dar care `n orice caz trebuie notat `n aceast\ privire de ansamblu asupra dreptului privat german – este codul de comer].

Cu patru decenii mai vechi decât codul civil Allgemeine Deutsches Handelsgesetzbuch, codul comercial general german, dateaz\ din 1861.

Cu ocazia des\vâr[irii lucr\rilor la proiectul B.G.B.-ului, s-a pus problema dac\ materia dreptului comercial nu ar fi trebuit inclus\ `n noul cod, renun]ându-se la un cod de comer]. R\spunsul dat de literatura de specialitate a fost negativ, dar aceasta nu a scutit de efortul revizuirii codului de comer] pentru a fi pus de acord cu proiectul codului civil. Aceast\ revizuire a condus, de fapt, la elaborarea unui nou cod.

A fost mai `ntâi necesar\ o revizuire terminologic\. O rigoare, ca cea impus\ B.G.B.-ului, ar fi fost lipsit\ de sens, dac\ `n codul de comer] termenii atât de scrupulos defini]i [i de consecvent folosi]i `n B.G.B. ar fi fost `ntrebuin]a]i `ntr-un alt sens. Pe de alt\ parte, B.G.B.-ul a preluat o serie de reguli care fuseser\ stabilite `nainte `n A.D.H., cum ar fi cele referitoare la `ncheierea [i interpretarea contractelor sau la dobândirea de bun\-credin]\, care trebuiau abrogate din acesta. B.G.B.-ul devenea astfel dreptul comun `n materie de drept privat.

O alt\ lege este cea privind societ\]ile pe ac]iuni, adoptat\ `n 1965. Scopul acesteia era de a `nl\tura o lege, adoptat\ `n 1937, `n plin regim nazist, care reglementa materia `n spiritul acelui Führerprinzip, conferind directorului general puteri exorbitante. Noua lege a reintrodus structura [i func]iile organelor tradi]ionale ale societ\]ii anonime germane: direc]iunea [i consiliul de supraveghere. Legea a invocat dou\ aspecte esen]iale. Primul const\ `n adoptarea unor numeroase modific\ri tinzând la o larg\ difuzare a ac]iunilor. Cea de a doua a reprezentat introducerea unor reglement\ri `ndeosebi a concernelor. Modificarea dreptului societ\]ilor anonime este evident legat\ de marea r\spândire a acestor societ\]i `n ]\rile Pie]ei Comune.

Sec]iunea a III-a R\spândirea dreptului german `n lume

§ 1. Grecia [i Japonia

Contribu]ia adus\ de dreptul german la configurarea marelui sistem romano-germanic nu se limiteaz\ la teritoriul Germaniei.

1. Grecia

Dintre statele `n care influen]a german\ a fost deosebit de puternic\ vom men]iona `n primul rând Grecia.

~n contextul legislativ european, Grecia a avut o pozi]ie particular\, prin faptul c\ `n cazul s\u, pân\ `n anul 1946 dreptul roman – sub forma sa romano-bizantin\ – s-a aplicat `n mod direct, f\r\ a fi fost introdus printr-o lege. Statul grec independent se considera urma[ul imperiului bizantin, astfel c\ aplicarea legilor romane ap\rea ca fireasc\. Neexistând acte normative, juri[tii se adresau pentru deslu[irea regulilor de drept manualelor juridice bizantine. Sunt acelea[i care au circulat [i `n Principatele române pân\ `n epoca codific\rilor moderne.

Dintre ele, cea mai mare autoritate a avut-o celebrul Hexabiblos, comentariu al Bazilicalelor, datând din anul 1345 [i datorat lui Harmenopulos. Afinitatea cu dreptul german se explic\ prin faptul c\ `n statele germane dreptul roman a fost aplicat el `nsu[i `n mod direct, cu titlu de drept comun. {tiin]a juridic\ a Greciei moderne a putut astfel profita de doctrina romanist\ din Germania. Un mare num\r de tineri greci au studiat dreptul `n universit\]ile germane aducând la `ntoarcerea `n ]ar\ nu numai obiceiul de a cita din autori germani – Dernburg, Ardns, Windscheid [i ceilal]i pandecti[ti erau la mod\ `n Grecia – dar [i o anumit\ mentalitate juridic\, o optic\ format\ la [coala dreptului german.

Istoria codului civil grec este `ns\ profund tributar\ luptei dintre partidele politice, care s-au reflectat `n confruntarea dintre cele dou\ proiecte, sus]inute fiecare de c\tre unul din aceste partide. Astfel, `n 1940 s-a trecut la elborarea unui proiect de cod civil, care `ns\, c\zând de la putere sus]in\torii s\i, a fost p\r\sit, adoptându-se `n anul 1945 un cod de factur\ total diferit\. Acest cod `ns\ nu a rezistat decât un singur an, deoarece `n 1946, venind din nou la putere partidul din ini]iativa c\ruia se elaborase proiectul de cod din 1940, acesta s-a gr\bit s\ abroge codul [i s\ pun\ `n vigoare proiectul ce fusese p\r\sit. Elaborat cu grij\ deosebit\, noul cod, bazat pe studii aprofundate de drept comparat, avea ca model codul civil german. Inspirându-se masiv din operele pandecti[tilor germani [i reproducând textual multe din articolele B.G.B.-ului, codul grec se `nscrie `n categoria actelor normative de inspira]ie german\.

Singura materie `n care acesta se `ndep\rteaz\ substan]ial de la modelul german este cea a rela]iilor de familie, `n care puternica influen]a a bisericii ortodoxe se face resim]it\ din plin. Din dispozi]iile sale men]ion\m astfel pe cele privind caracterul exclusiv al c\s\toriei religioase care face ca cet\]enii greci de religie ortodox\ s\ nu se poat\ c\s\tori decât cu persoane de aceea[i religie, oficierea f\cându-se doar `n fa]\ preotului, apoi reglementarea specific\ a impedimentelor la c\s\torie care traduce fidel doctrina bisericii ortodoxe sau, `n sfâr[it, interdic]ia celei de a treia c\s\torii, regul\, de asemenea, de inspira]ie teologic\.

Receptarea dreptului german `n afara frontierelor statelor germane a luat `nf\]i[\ri de-a dreptul bizare. Dac\ recrearea B.G.B.-ului `n Grecia poate p\rea ciudat\, influen]a pe care codificarea german\ a avut-o asupra sistemului juridic japonez modern este de natur\ s\ stârneasc\ uimire. Suntem `n fa]a uneia dintre cele mai potrivite exemple `n care receptarea unui sistem juridic s-a f\cut, nu datorit\ ocupa]iei militare ori influen]ei politice, ci pur [i simplu, datorit\ prestigiului [tiin]ei juridice din ]ara de export.

2. Japonia

Pân\ spre sfâr[itul secolului al XIX-lea Japonia era guvernat\ de un sistem juridic tradi]ional.

Tendin]ele de modernizare, ce `[i spuneau cuvântul din ce `n ce mai pronun]at c\tre sfâr[itul secolului trecut, reclamau p\r\sirea acestui sistem arhaic, de factur\ feudal\ [i adoptarea unui drept privat modern capabil s\ r\spund\ din plin cerin]elor capitalismului `n afirmare. Astfel, s-a f\cut c\ guvernul japonez a solicitat unui reputat jurist francez al timpului, Boissonade, un proiect de cod civil. Aceasta a depus un proiect inspirat evident din codul francez care `ns\ s-a lovit de rezisten]a `nver[unat\ a `ntregii categorii de tineri juri[ti care se `ntorseser\ recent de la studii din Germania [i care reclamau un cod dup\ modelul german. Ace[ti tineri, ajun[i cu timpul `n posturi de r\spundere, [i-au impus punctul de vedere [i au reu[it s\ `nl\ture proiectul lui Boissonade f\când s\ se adopte `n locul s\u, `n anul 1898, un proiect de factur\ german\. Nu trebuie s\ ne `nchipuim, desigur, c\ acest cod reprezenta o traducere fidel\ a B.G.B.-ului. Deosebirile dintre societatea german\ [i cea japonez\ a timpului erau atât de `nsemnate, tradi]iile ce domneau `n via]a japonez\ atât de `nveterate, `ncât sub anumite aspecte, cum ar fi materiile persoanelor, familiei, succesiunilor, reglementare difer\ aproape total de modelul german. Dispozi]iile inedite – cele mai multe se `ntâlnesc `n domeniul rela]iilor de familie – graviteaz\ aproape exclusiv `n jurul ideii de organizare cooperatist\ a familiei, materializat\ `n no]iunea de "cas\".

Consecin]ele ve care le antreneaz\ aceast\ idee sunt multiple. Astfel, de exemplu, femeile pân\ la 30 de ani sau b\rba]ii pân\ la 25 de ani nu se pot c\s\tori f\r\ consim]\mântul [efului familiei, sub sanc]iunea de a fi exclu[i din familie. Prin c\s\torie, femeia intr\ `n familia b\rbatului, cu excep]ia cazurilor de Nyu-fu-kon-in când femeia este ea `ns\[i [eful familiei, b\rbatul intrând `n aceast\ familie [i luând numele so]iei. Vom aminti [i institu]ia ce poart\ numele de Miuko-Jashi, `n care, concomitent cu c\s\toria, so]ul este adoptat de c\tre p\rin]ii so]iei, institu]ie care, de altfel, nu este f\r\ precedent, ea `ntâlnindu-se [i `n Zadruga, organiza]ia familial\ a vechilor slavi.

Un alt aspect caracteristic reglement\rii este u[urin]a cu care se poate ob]ine divor]ul, codul stabilind chiar posibilitatea desfacerii c\s\torie printr-un mutuus disensus, notificat doar de ofi]erul de stare civil\. ~n afara excep]iilor men]ionate mai sus, codul japonez p\streaz\ `n rest, `ndeosebi `n privin]a bunurilor [i obliga]iilor, o foarte mare apropiere de B.G.B.

§ 2. Cazul special al dreptului austriac

~n tratatele de drept comparat, dreptul austriac este, aproape f\r\ excep]ie, tratat `mpreun\ cu dreptul cu dreptul german, ca una dintre multiplele variante ale acestuia.

O cercetare mai atent\ relev\ `ns\ faptul, poate suprinz\tor, c\ `n afara limbii `n care sunt redactate, codul civil german [i codul civil austriac (A.B.G.B.) nu au prea multe elemente comune. Mai precis, asem\n\rile dintre cele dou\ acte normative nu sunt `n nici un caz mai numeroase decât, de exemplu, cele dintre codul austriac [i cel francez.

~n realitate, fiecare dintre cele trei opere legislative exprim\ un fond de gândire juridic\ comun, promovat la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i `nceputul celui de-al XIX-lea, ale c\rui r\d\cini pot fi g\site `n dreptul roman. Este tocmai acel spirit comun care a dat coeziune sistemului juridic pe care `l denumim romano-germanic.

Cercetarea istoric\ pune `n lumin\ faptul c\, de[i data promulg\rii sale pentru `ntregul imperiu este ulterioar\ celei a codului civil napoleonian, A.B.G.B.-ul este `n realitate cel mai vechi dintre codurile civile ce mai sunt `nc\ `n vigoare pe continentul european, excep]ie f\când, bine`n]eles, cele din ]\rile scandinave.

De[i `n materie de proprietate p\streaz\ un puternic colorit feudal, reglementând, de pild\, proprietatea feudal\, precum [i succesiunea `n cadrul acesteia, A.B.G.B.-ul d\ expresie [i intereselor burgheziei, cuprinzând o serie de aspecte sub care se v\de[te ca un adev\rat cod burghez. Astfel, `n reglementarea contractelor, el se refer\ la acea "libertate contractual\" atât de pre]ioas\ pentru dezvoltarea industriei [i comer]ului.

~n dorin]a de a realiza o oper\ legislativ\ unitar\ pentru toate teritoriile    st\pânite de coroana austriac\, Maria Tereza a numit `n anul 1752 o comisie legislativ\ `ns\rcinat\ cu elaborarea unui cod, ce urm\ s\ poarte denumirea de Codex Theresianum. Un prim proiect al acestui cod a fost respins, deoarece `mp\r\teasa l-a considerat prea tributar dreptului roman. De-abia `n anul 1786, `n timpul domniei lui Iosif al II-lea, a fost terminat un al doilea proiect cunoscut sub numele acestuia, sub denumirea de Codul Iosefin.

R\zboaiele napoleoniene au `ntârziat considerabil intrarea `n vigoare a codului. Interesant de observat este faptul c\ el nu a fost pus la `nceput `n aplicare decât `n Gali]ia Oriental\ – parte a imperiului habsburgic – extins ulterior [i `n Gali]ia Occidental\. De-abia la 1 ianuarie 1812 codul a intrat `n vigoare pe `ntreg teritoriul austriac, cu excep]ia Ungariei, care [i-a p\strat propriul s\u sistem juridic.

Dou\ nume de juri[ti sunt legate de procesul elabor\rii codului civil general austriac: Karl Anton von Martini, `n perioada ini]ial\, [i Franz von Zeiller, pentru cea final\.

Câmpul de aplicare a codului s-a l\rgit `n mod treptat ajungând s\ acopere, dup\ o perioad\ de timp, `ntreg imperiul austro-ungar. Astfel s-a aplicat `n Ungaria din 1853 pân\ `n 1861, precum [i `n Transilvania, Boemia, Moravia, Gali]ia, Lombardo-Vene]ia, Slovenia, Istria. Codul a fost receptat [i `n afara grani]elor imperiului, folosind ca principal\ surs\ de inspira]ie pentru codul Calimach, care s-a aplicat `n Moldova de la 1817 pân\ la 1875 (când a intrat `n vigoare actualul cod civil român). Dreptul austriac a avut o influen]\ deosebit\ asupra celui din Moldova. Un rol deosebit `n elaborarea codului Calimach l-a jucat Cristian Flechtenmacher. Codul austriac a fost introdus integral din anul 1846 `n principatul Liechtenstein, unde `ns\ a suferit ulterior modific\ri importante.

A.B.G.B.-ul nu este un cod voluminos. El nu num\r\ decât 1502 articole, `mp\r]ite `n trei p\r]i: prima prive[te dreptul persoanelor, incluzând materia c\s\toriei, a raporturilor dintre p\rin]i [i copii, precum [i cea a tutelei [i a curatelelor. Cea de a doua parte cuprinde dreptul bunurilor [i include materia drepturilor reale inclusiv regimul succesiunilor [i cel al drepturilor persoanelor asupra bunurilor cuprinzând materia actelor juridice [i a contractelor. ~n sfâr[it, partea a treia include dispozi]ii comune dreptului persoanelor [i al bunurilor reprezentând materiile consolid\rii [i modific\rii drepturilor [i obliga]iilor, stingerii acestora, prescrip]iei extinctive [i uzucapiunii.

~n afara influen]elor diverse pe care le-a suferit din partea legisla]iilor str\ine amintite mai sus, o profund\ influen]\ a fost exercitat\ asupra A.B.G.B.-ului de teoria dreptului natural, de mare circula]ie `n doctrina timpului. Este semnificativ `n acest sens articolul care prevede: "Dac\ un litigiu nu poate fi solu]ionat nici dup\ textul legii, nici dup\ sensul acesteia, vor trebui luate `n considerare cazurile asem\n\toare ce `[i g\sesc rezolvarea `n lege sau motivele ce au determinat legi analoage. Dac\ litigiul r\mâne totu[i f\r\ solu]ie, instan]a va trebui s\ statueze `n lumina principiilor fundamentale ale dreptului natural, luând `n considerare numai fapte adunate cu grij\ [i examinate minu]ios".

Tot atât de relevant ni se pare [i art. 16 care proclam\: "Orice om are drepturi `nn\scute pe care ra]iunea le face evidente, astfel `ncât el trebuie, pentru acest motiv, s\ fie considerat ca persoan\", pentru ca art. 17 s\ precizeze, la rândul s\u: "Ceea ce este conform drepturilor naturale `nn\scute este considerat ca existent, atât timp cât o limitare legal\ a acestor drepturi n-a fost dovedit\". Autori de prestigiu au v\zut `n aceste texte germenii dreptului modern al personalit\]ii, astfel cum a fost dezvoltat ulterior, `n doctrina german\, de Kohler sau Gierke. Citatele de mai sus au darul s\ pun\ `n lumin\ [i o a doua tr\s\tur\ caracteristic\ a A.B.G.B.-ului: marea libertate acordat\ judec\torului. Concizia [i num\rul mic al textelor las\ acestuia un câmp de ac]iune considerabil. Deosebirea fa]\ de B.G.B. care, cu cauzistica sa strâns\ pare a dori s\ reglementeze totul, devine frapant\. Exist\ motive serioase [i ne `ntreb\m dac\ nu tocmai aceast\ mare libertate de mi[care reprezint\ explica]ia faptului c\ A.B.G.B. s-a men]inut `n vigoare o vreme atât de `ndelungat\, `n pofida marelui num\r de regimuri politice, adesea antagoniste, ce s-au succedat `n statul, cu structur\ [i o `ntindere mereu diferit\, al Austriei.

Un alt domeniu `n care codul austriac `[i relev\ originalitatea – f\când `n mod evident not\ discordant\ atât fa]\ de codul german, cât [i fa]\ de cel francez – este cel austriac v\dea `n acest domeniu o puternic\ influen]\ catolic\.

A.B.G.B.-ul a suferit, cum era [i firesc, `n decursul timpului modific\ri `nsemnate. Juri[tii austrieci au preferat `ns\, `n locul tehnicii modific\rii exprese a textelor codului, folosirea celei a novel\rii. Aceast\ tehnic\ const\ `n adoptarea unor legi denumite novele, care reiau reglementarea anumitor capitole din cod, modificându-le `n felul acesta implicit. Necesitatea modific\rii codului a fost semnalat\, `nc\ din 1904, de c\tre unul din marii juri[ti ai timpului, Iosef Unger, dar modific\rile nu au fost realizate decât `n perioada primului r\zboi mondial.

a) ~n 1914 o prim\ novel\ a reglementat diferite aspecte privitoare la dreptul persoanelor, al familiei [i cel al succesiunilor ab intestat. Sursele principale de inspira]ie ale acestei novele sunt codul elve]ian [i B.G.B-ul.

b) Cea de-a doua novel\ dateaz\ din anul 1915 [i prive[te gr\ni]uirile [i rectific\rile de limite la terenuri. Reforma devenise necesar\ – se arat\ `n literatura timpului – `ndeosebi pentru regiunile Gali]ia [i Bucovina, ce f\cea parte pe atunci din imperiul habsburgic [i `n care, datorit\ r\zboiului, limitele multor propriet\]i nu mai puteau fi stabilite cu precizie.

c) ~n anul 1916 a fost emis\ cea de a treia dintre novele. Ea reprezenta `n fond cea mai masiv\ p\trundere a dreptului german `n sistemului codului austriac. Novela a introdus chiar unele institu]ii necunoscute dreptului austriac, cum ar fi preluarea datoriei [i delegarea. Este de notat, de asemenea, influen]a exercitat\ asupra novelei de dreptul elve]ian al obliga]iilor.

~n afara institu]iilor receptate din alte sisteme na]ionale, novela a introdus [i anumite reglement\ri originale. De pild\, aceea[i problem\ a c\r]ilor funciare distruse din Gali]ia [i Bucovina, a condus la reglementarea unei noi forme de transmitere [i de grevare a propriet\]ii: depozitul unui act solemn la grefa tribunalului. ~n afara novelelor amintite, A.B.G.B.-ul a mai fost modificat [i pe calea unor legi speciale. Men]ion\m dintre acestea, legea asupra c\r]ilor funciare (1929), cea privind accidentele de automobil (1908) sau cele de avion (1919).

Dup\ Anschluss, Austria [i-a pierdut independen]a, devenind un land al reichului hitlerist. Ocupan]ii nu au abrogat `ns\ codul civil general al Austriei, mul]umindu-se s\ introduc\ anumite dispozi]ii din legisla]ia german\, `ndeosebi din materia persoanelor, dispozi]ii care au fost eliminate `ndat\ dup\ redobândirea independen]ei, A.B.G.B.-ul redevenind integral aplicabil.

Dup\ r\zboi, A.B.G.B.-ul a suferit o serie de modific\ri, unul din domeniile prioritare de interven]ie fiind cel al rela]iilor de familie. Ast\zi, dup\ cum arat\ profesorul F. Schwind, reforma se `ntinde asupra `ntregii materii [i poate fi considerat\ terminat\, cu excep]ia unei "mari reforme a divor]ului", care `nc\ mai `ntârzie. Dintre legile men]ionate de acest autor re]inem legile federale privind: adop]ia (1960); statutul juridic al copilului natural (1970); modificarea unor dispozi]ii referitoare la capacitatea juridic\ [i la majoratul matrimonial (1973); efectele personale ale c\s\toriei (1975); statutul persoanelor (1976); modificarea dreptului filia]iei (1977); modificarea reglemet\rii c\s\toriei (1977); modificarea unor dispozi]ii de drept succesoral, drepturile matrimoniale ale so]ilor [i unele aspecte ale divor]ului (1978); dreptul interna]ional privat (1978). Dintre direc]iile cele mai importante ale modific\rilor amintim participarea ambilor so]i, pe baz\ de egalitate, la `ntreaga desf\[urare a raporturilor de c\s\torie. A fost modificat\, de asemenea, reglementarea drepturilor succesorale ale so]ilor majorându-se cota so]ului supravie]uitor precum [i, `n mod corespunz\tor, rezerva acestuia.

Este prev\zut, asemeni altor legisla]ii (maghiar\, chinez\), divor]ul prin consim]\mânt mutual, legea cerând ca so]ii s\ `ncheie, `n acest caz, o conven]ie scris\ prin care s\ stabileasc\ drepturile [i obliga]iile personale dintre ei [i copii lor minori, modul de exercitare a dreptului de vizit\ a p\rintelui c\ruia nu i s-a `ncredin]at copilul, obliga]iile de `ntre]inere a copiilor [i de `ntre]inere dintre so]i, precum [i preten]iile patrimoniale reciproce. Tribunalul are posibilitatea de a suspenda procesul pe termen de 6 luni `n vederea concilierii, dup\ care trebuie s\ pronun]e desfacerea c\s\toriei. S-a introdus, de asemenea, `n materie de divor] posibilitatea desfacerii c\s\toriei `mpotriva voin]ei so]ului pârât, deci `n cazurile `n care vina revine reclamantului.

A fost substan]ial modificat statutul copilului din afara c\s\toriei, `ncercându-se apropierea lui cât mai mult cu putin]\ de a copilului din c\s\torie. S-a introdus `n acest scop o prezum]ie de legitimitate a copilului n\scut `n a 302-a de la desfacerea sau anularea c\s\toriei mamei, precum [i o alt\ prezum]ie `n virtutea c\reia b\rbatul, care a coabitat cu mama `n termenul cuprins `ntre 302 [i 180 de zile `nainte de na[tere, este considerat tat\l copilului. ~n materie succesoral\, copilului din afara c\s\toriei i s-a recunoscut dreptul la succesiunea tat\lui, la care el `ns\ vine `n urma copiilor din c\s\torie [i a celor `nfia]i.

Modific\ri `nsemnate au fost aduse [i materiei dreptului interna]ional privat. S-a prev\zut `n acest sens c\ legea str\in\ trebuie aplicat\ din oficiu, judec\torul fiind ]inut s\ o cunoasc\.

~n materie de divor], se stabile[te c\ atât condi]iile, cât [i efectele divor]ului trebuie apreciate `n raport de legea personal\ a so]ilor, care, dac\ nu permite divor]ul, instan]a nu poate desface c\s\toria evitându-se prin aceasta o fraud\ la lege foarte frecvent\.

Pentru recunoa[terea sau cercetarea paternit\]ii se aplic\ legea na]ional\ a copilului. Dac\ aceasta `ns\ nu va admite cercetarea paternit\]ii, se aplic\ legea care va deveni ulterior a copilului, deci cea a presupusului tat\.

§ 3. Ungaria

Ca [i codul civil francez sau ca B.G.B.-ul, codul civil austriac s-a aplicat o vreme [i dincolo de teritoriul Austriei de ast\zi. Aceasta a fost rezultatul descompunerii imperiului austro-ungar [i al form\rii `n centrul Europei a unor state na]ionale, cum sunt Ungaria, Cehia, Slovacia [i statele federa]iei iugoslave, care au p\strat `n condi]iile societ\]ii burgheze, total sau par]ial, reglementarea austriac\.

Dintre aceste state, o pozi]ie particular\ a ocupat Ungaria. Este interesant c\ `n cadrul dualismului austro-ungar, statul maghiar nu [i-a pierdut identitate juridic\, p\strându-[i propriul s\u sistem de drept care a fost realtiv pu]in influen]at de dreptul austriac.

Când `n anul 1852 A.B.G.B.-ul a fost extins pe teritoriul Ungariei, juri[tii maghiari au considerat aceast\ m\sur\ ca ilegal\ [i au reu[it s\ determine organizarea unei conferin]e cunoscute sub denumirea de Judexkurial Konferenz care a stabilit revenirea la vechiul sistem, cu corectivul reprezentat de p\strarea `n vigoare a câtorva legi imperiale.

Ungaria a fost singurul stat european care, la sfâr[itul celui de al doilea r\zboi mondial, nu avea `nc\ o legisla]ie civil\ scris\. Dreptul privat maghiar era de origine consuetudinar\. Normele cutumiare formaser\, `n Evul Mediu, obiectul cunoscutei consolid\ri sub numele de Tripartitum opus iuris consuetudinarii inclyti Regni Hungariae, consolidare care [i-a g\sit aplicare timp de mai multe secole, `n toate provinciile asupra c\rora s-a extins, `ntr-o perioad\ sau alta, regatul maghiar.

Acest tripartitum era o culegere vast\ de dispozi]ii care nu cuprindea, cum s-ar putea crede, numai principii de drept civil, ci [i norme din cele mai diverse alte ramuri ale dreptului, cum ar fi penalul sau administrativul.

~ntinderea sa considerabil\ `l f\cea greu de consultat `n practic\ [i de aceea greu de aplicat. Iat\ de ce `n fa]a instan]elor nu se aplica `n mod uzual, Tripartitum, ci un rezumat al acestuia, purtând denumirea de Planum tabularum.

~n aceste condi]ii, un rol deosebit `n configurarea sistemului de drept l-a avut – astfel cum s-a `ntâmplat `n toate cazurile de acest fel din istorie – jurispruden]a. Forul judiciar cel mai `nalt, Conferin]a judec\torilor supremi, a emis `n decursul timpului o serie de reguli desprinse din practica inatn]elor judec\tore[ti, care, datorit\ ascendentului deosebit de care se bucur\ forul emitent, a c\p\tat puterea unor adev\rate legi. Literatura de specialitate din ]ara vecin\ men]ioneaz\ eforturile f\cute `n secolul al XIX-lea, `n vederea realiz\rii unei codific\ri civile. Astfel, `n anul 1848, printr-o lege cu num\rul XV, a fost abolit regimul matrimonial feudal [i s-a dispus elaborarea unui cod civil care `ns\ n-a fost niciodat\ `nf\ptuit. Toate eforturile depuse de-a lungul anilor, soldate cu alc\tuirea unor proiecte care au fost pe rând respinse n-au condus la realizarea unui cod, materia obliga]iilor, ca [i cea a societ\]ilor comerciale fiind reglementate prin mai multe legi speciale a c\ror adoptare se `ntinde pe o perioad\ cuprins\ `ntre 1875 (legea nr. XXXVII) [i 1930 (legea nr. V).

Regimul hortyst a promovat o legisla]ie reac]ionar\, adev\rat\ re`ntoarcere la institu]iile dreptului feudal, având ca scop ocrotirea intereselor p\turilor sociale pe care se sprijinea, `ndeosebi a chiaburimii [i a jandarmilor. Astfel, s-a introdus legea fondului funciar inalienabil al "vitejilor", loturile de p\mânt fiind acordate `n forme asem\n\toare investiturii feudale, care presupunea obliga]ia de fidelitate personal\ sau institu]ia micii propriet\]i fideicomisare. ~n domeniul dreptului familiei [i al succesiunilor erau promovate o serie de discrimin\ri de origine feudal\ care au atras, astfel cum se arat\ `n expunerea de motive a codului civil din 1960, critici `ntemeiate `n `ntreaga lume civilizat\. Acestora li s-a ad\ugat legile rasiale, care impuneau discrimin\ri absurde.

Elaborarea codului civil ungar a `nceput `n 1953, proiectul fiind amplu dezb\tut `n forurile [tiin]ifice [i universitare, precum [i `n instan]ele judiciare. Intrarea `n vigoare a codului a avut loc abia `n 1960. Structura acestuia se `ndep\rteaz\ de la modelul pandectist folosit `n Polonia [i fosta Cehoslovacie. Ungaria f\când parte    din ]\rile    `n care ideea autonomiei dreptului economic nu a avut succes, reglementarea realizat\ prin cod include, cel pu]in `n principiu, [i materia raporturilor juridice dintre unit\]ile de stat, care, evident, `[i g\se[te o reglementare mai detaliat\ `n legisla]ia special\.

Codul debuteaz\ cu o parte de dispozi]ii preliminare, foarte redus\ de altfel, men]ionând numai scopul legii [i precizând modul `n care are loc exercitarea drepturilor [i a obliga]iilor [i interzicându-se abuzul de drept. Legiuitorul maghiar a renun]at a[adar la sistemul p\r]ii generale. Considerentele care au condus la aceasta, `nf\]i[ate pe larg `n expunerea de motive a codului, nu reprezint\ decât reluarea unor argumente de ordin logic care, la vremea lor, au fost formulate [i `mpotriva p\r]ii generale din B.G.B. Cea de-a doua parte este consacrat\ materiei persoanelor, cea de-a treia reglement\rii propriet\]ii, cea de a patra dreptului obliga]iilor (codul ungar nu urmeaz\ exemplul ceho-slovac [i est-german de a reglementa numai serviciile [i a dizolva materia obliga]iilor `n ansamblul reglement\rii). ~n sfâr[it, cea de a cincea [i ultima carte prive[te dreptul succesoral.

Explicând concep]ia ce a stat la baza reglement\rii propriet\]ii, expunerea de motive arat\ c\ s-a dat `ntâietate nu atât caracterului structural, de drept real, al dreptului de proprietate, ci institu]ie juridice `n sine. Punctul de plecare al sistemului adoptat, se arat\, nu este o categorie juridic\ abstract\, ci o institu]ie de drept determinat\, corespunzând raporturilor sociale care stau la baza sa.

Este interesant c\, astfel cum se arat\ `n raportul prezenta la proiectul de cod, legiuitorul nu a urm\rit s\ introduc\ solu]ii noi ca scop `n sine, ci s-a str\duit mai curând s\ adapteze noua situa]ie la solu]iile – preponderent judiciare – `ncet\]enite. S-a considerat c\ abandonarea total\ a acestor solu]ii n-ar fi fost indicat\, cu atât mai mult atunci când erau `n cauz\ anumite institu]ii juridice, având r\d\cini profunde `n con[tiin]a poporului ungar. Astfel, de exemplu, `n materie de succesiuni, codul nu a f\cut altceva decât s\ sintetizeze solu]iile anteriore. A fost conservat\ `n acest fel o institu]ie tradi]ional\ a dreptului maghiar, mo[tenirea cu fant\, considerat\ de altfel, ca fiind de natur\ s\ `nt\reasc\ "con[tiin]a propriet\]ii private".

Legiuitorul ungar a avut o deosebit\ grij\ s\ evite defini]iile. Caracterul practic al reglement\rii s-a v\dit [i `n aversiunea pe care a inspirat-o ideea de a se `ncepe codul cu o parte general\ esen]ialmente dogmatic\. Autorii au urm\rit s\ lase `n]elegerea anumitor no]iuni pe seama opiniei publice, iar a altora, `ndeosesebi a celor cu un caracter de tehnicitate mai ridicat, pe cea a [tiin]ei juridice.

Astfel cum se prezint\, codificarea maghiar\ de la 1959 reprezint\ o realizare legislativ\ interesant\, care a [tiut s\ re]in\ din dreptul tradi]ional o serie de institu]ii, cu caracter pronun]at tehnic, pe care le-a considerat corespunz\toare. ~nsemnatele transform\ri produse `n Ungaria `n anii ce au trecut de la intrarea `n vigoare a codului civil au impus o reform\ a codului. Printr-o lege din octombrie 1977 s-au adus o serie de substan]iale modific\ri [i complet\ri vechiului cod, urmate de o republicare, de natur\ s\ prezinte un adev\rat cod civil re`nnoit. Mai precis, legiuitorul maghiar folose[te adesea cum a f\cut-o [i `n acest caz, tehnica "legilor uniforme" potrivit c\reia modific\rile aduse vechii legi nu sunt introduse pe calea unui decret modificator, urmat, uneori, de republicarea `ntregii legi cu modific\rile suferite, ci se adopt\ un nou act normativ, care reproduce de la `nceput textul legii, incluzând modific\rile ce i-au fost aduse. Dintre acestea o parte `nsemnat\ prive[te materia persoanelor juridice. Ea a r\mas, evident, inactual\ `n noul context politic.

Una din interven]iile cele mai importante ale legiuitorului prive[te "protec]ia acordat\ persoanelor pentru drepturile lor civile". Semnal\m dintre acestea textul potrivit c\ruia discriminarea de sex, ras\, na]ionalitate sau religie, lezarea libert\]ii de con[tiin]\ [i limitarea ilegal\ a libert\]ii personale, lezarea integrit\]ii corporale, a s\n\t\]ii, precum [i a cinstei [i demnit\]ii umane se `nscriu `n ideea de lezare a intereselor personale. Dintre aspectele legate de via]a modern\, care `[i g\sesc reflectare `n cod, semnal\m textele potrivit c\rora orice abuz `n leg\tur\ cu fotografierea sau imprimarea vocii unei persoane reprezint\ o v\t\mare a drepturilor personale, textul cerând consim]\mântul persoanei `n cauz\ pentru publicarea fotografiei sau pentru `nregistrarea vocii `n scopul difuz\rii, cu excep]ia acelor `nregistr\ri f\cute `n spectacole publice. Tot astfel se prevede    c\ prelucrarea de date efectuat\ cu calculatorul electronic nu poate aduce atingere drepturilor personale. Alte `nsemnate capitole `n care au fost introduse modific\ri numeroase sunt cele privind drepturile de crea]ie intelectual\, proprietatea comun\ a so]ilor etc.

Modific\rile aduse `n 1977 codului civil nu sunt esen]iale, dar sunt numeroase, `mprejurare ce face ca decretul amintit s\ joace un rol deosebit `n configurarea dreptului civil maghiar.

Codul familiei sau, cu denumirea sa exact\ "Legea nr. IV din 1952 asupra c\s\toriei [i tutelei" nu cuprinde dispozi]ii deosebite de cele ale codurilor familiei din alte state. Legea maghiar\ cunoa[te divor]ul prin consim]\mânt mutual, potrivit c\ruia, `n condi]iile art. 18 (1), c\s\toria se poate desface `n temeiul declara]iei de voin]\ concordant\ a so]ilor, neinfluen]at\ din afar\ [i bazat\ pe o decizie definitiv\ luat\ de ace[tia, cu condi]ia ca acordul so]ilor s\ fie aprobat de tribunal. Cât prive[te regimul matrimonial legea reglementeaz\ comunitatea obligatorie    de bunuri a so]ilor `n aceea[i termeni ca [i celelalte legisla]ii referitoare la familie din ]\rile estice.

Codul familiei a suferit, ca [i codul civil, o modificare `nsemnat\ `n aprilie 1974, soldat\, de asemenea, cu adoptarea unui "text uniform". Principalele inova]ii aduse de noua lege au fost sintetizate `n felul urm\tor. ~n scopul de a evita `ncheierea unei c\s\torii pripite, a fost stabilit un termen de a[teptarea de 30 de zile de la data introducerii declara]iei de c\s\torie pân\ la cea a `ncheierii acesteia. ~n acela[i timp, a fost introdus\ obligativitatea pentru ambii so]i de a trece, `naintea `ncheierii c\s\toriei, prin fa]a serviciului consultativ pentru ocrotirea familiilor [i femeilor, organ creat `n scopul de a da sfaturi viitorilor so]i `n vederea `ntemeierii unri c\s\torii solide. Ofi]erul st\rii civile nu poate `ncheia c\s\toria dac\ p\r]ile nu fac dovada c\ au consultat `n prealabil serviciul amintit. O modificare `nsemnat\ prive[te vârsta matrimonial\. ~n vechiul text al codului, minorii de ambe sexe se puteau c\s\tori, `n mod surprinz\tor [i cu totul excep]ional fa]\ de alte legisla]ii, de la `mplinirea vârstei de 12 ani, evident cu autorizarea autorit\]ii tutelare. Prin noul text, vârsta limit\ a fost ridicat\ la 18 ani pentru b\rba]i [i 16 ani pentru femei, autoritatea tutelar\ putând acorda o dispens\ de vârst\, `n cazuri bine `ntemeiate, de cel mult doi ani, pentru ambele sexe. ~n ceea ce prive[te desfacerea c\s\toriei, modificarea se refer\ la divor]ul prin consim]\mântul mutual, ar\tând c\ acesta nu poate fi pronun]at decât dac\ so]ii cad de acord asupra `ncredin]\rii [i `ntre]inerii copiilor, asupra contactelor cu ace[tia, a `ntre]inerii so]ului aflat `n nevoie [i a folosirii locuin]ei comune. Cu privire la comunitatea de bunuri, legea stabile[te un termen `n care se poate cere stabilirea calit\]ii de bun propriu. Noua lege `nl\tur\ o prevedere existent\ anterior, calificat\ pe bun\ dreptate de literatura de specialitate ungar\ drept absurd\, potrivit c\reia, `n lipsa unei declara]ii exprese, b\rbatul ce se c\s\torea cu mama unui copil n\scut `n afara c\s\toriei devenea automat tat\l acestui copil. ~n sistemul nou introdus, so]ul trebuie s\ recunoasc\ `n prealabil copilul pentru a fi considerat tat\l acestuia.

§. 4 Elve]ia

Tabloul marelui sistem romano-germanic n-ar fi complet `n prezentarea noastr\ dac\ n-am `nf\]i[a sistemul juridic elve]ian.

Dac\ `ntre cele dou\ ramuri ale marelui sistem    – cea francez\ [i cea german\ – au existat `mprumuturi [i influen]e reciproce, de data aceasta putem vorbi mai mult decât atât, despre o adev\rat\ sintez\ `ntre cele dou\ ramuri. Nici un alt sistem na]ional nu putea `ncheia mai bine acest capitol decât cel elve]ian. Ap\rut pe teritorii care aplicaser\ anterior fie dreptul german, fie cel francez codul civil elve]ian [i complementul s\u    codul obliga]iilor m\rturisesc `n acela[i timp atât o puternic\ inspira]ie german\, cât [i, deloc neglijabil\, o receptare a dreptului francez. Rezultatul a fost una din cele mai faimoase reu[ite ale codific\rilor din Occidentul Europei.

Datorat profesorului Eugene Huber, profesor la Berna, codul civil adoptat `n anul 1907 a intrat `n vigoare `n 1912. El `nlocuia o serie de coduri civile promulgate `n diferite cantoane `n cursul secolului al XIX-lea, dintre care unele reproduceau Codul Napoleon, altele – codul austriac, iar altele, B.G.B.-ul. Cel mai realizat dintre acestea a fost f\r\ `ndoial\ codul civil din Zürich, adoptat `n anul 1855 [i redactat de juristul J.C. Bluntschli, care a oferit un material pre]ios codului federal, precum [i codul obliga]iilor. Al\turi de aceasta vom nota codul civil din cantonul Grisons adoptat `n 1862 [i inspirat atât din codul din Zürich, cât [i din Codul Napoleon.

Este de notat c\ `ntre data public\rii [i cea a intr\rii `n vigoare a codului civil, mai precis `n anul 1883 (880 articole) un alt cod a fost adoptat `n Elve]ia: codul obliga]iilor. Inspirat `n mare parte din legisla]ia german\, acesta prezenta caracteristica de a reglementa `n acela[i timp atât materia civil\, cât [i cea comercial\. Este o solu]ie care a fost reluat\ peste un num\r de ani de codul civil italian.

Codul elve]ian este scris `ntr-un limbaj simplu, u[or accesibil neini]ia]ilor. Tocmai acest fapt a atras `mpotriva sa critici privind o anumit\ lips\ de precizie juridic\. Caracterul multilingvistic al Elve]iei a determinat redactarea codului civil `n mai multe limbi. Exist\ astfel un text oficial `n limba german\ [i traduceri, de asemenea, oficiale, `n limbile francez\ [i italian\. Doctrina elve]ian\ se preocup\ [i ast\zi de dificult\]ile create de anumite inexactit\]i strecurate `n aceste traduceri.

Este interesant c\, de[i a avut tot timpul `n fa]\ modelul codului german, Huber a renun]at la acea parte general\, caracteristic\, situând prevederile din aceasta `n diferite capitole ale codului. Codul se deschide cu un titlu preliminar, c\ruia `i urmeaz\ cinci c\r]i privind materiile persoanelor, dreptului familiei, succesiunilor, drepturilor reale [i obliga]iilor. Vom men]iona, pentru ineditul lor [i concluziile la care conduc, dou\ texte. ~n cadrul capitolului de dispozi]ii generale, se stabile[te astfel o regul\ de mare interes pentru sistemul codului. "Dispozi]iile generale – prevede art. 7 – ale dreptului obliga]iilor referitoare la `ncheierea, efectele [i stingerea contractelor sunt, de asemenea, aplicabile altor materii ale dreptului civil". Dup\ cum se remarc\, singur\ aceast\ prevedere `nlocuie[te cea mai mare parte a dispozi]iilor p\r]ii generale din B.G.B. Dar cel mai citat dintre textele codului elve]ian r\mâne art. 1. "~n lipsa    unei dispozi]ii legale aplicabile, judec\torul pronun]\ hot\rârea potrivit dreptului cutumiar [i, `n lipsa unei cutume, potrivit regulilor pe care le-ar stabili dac\ ar fi legiuitor". Prima idee promovat\ de acest text, cea a subsidiarit\]ii cutumei fa]\ de cod a fost aspru criticat\. Cea de-a doua `ns\, care vede `n judec\tor un legiuitor ad-hoc, s-a r\spândit, devenind o idee de larg\ circula]ie `n dreptul statelor occidentale.

Elve]ia nu are un cod de comer]. Reglement\ri de drept comercial sunt cuprinse `n codul obliga]iilor.

§ 5. Turcia

Prestigiul Codului elve]ian a fost ilustrat de receptarea `n Turcia. Saltul peste dou\ lumi f\cut astfel, poate p\rea la prima vedere bizar. El se explic\ prin faptul c\, victorioas\, revolu]ia junilor turci condus\ de Kemal Atatürk a urm\rit s\ [tearg\ urmele trecutului imperial [i odat\ cu acestea, puternica tradi]ie islamic\. Dreptul islamic este atât de legat de morala tradi]ional\ [i de teologia musulman\ `ncât nu pot fi desp\r]ite. Nu trebuie sc\pat din vedere c\ izvorul primar de drept `n acest sistem juridic este Coranul. Renun]area la dreptul islamic a avut a[adar semnifica]iile unui act revolu]ionar de secularizare.

Receptarea codurilor elve]iene a avut loc `n anul 1926. Codul obliga]iilor a fost tradus cuvânt cu cuvânt. ~n schimb, codul civil a necesitat o serie de interven]ii `n materia persoanelor, rela]iilor de familie [i succesiunilor. Importante modific\ri au fost necesare [i din cauz\ c\, spre deosebire de Confedera]ia Elve]ian\, Republica Turcia este un stat unitar, `mprejurare care a impus eliminarea tuturor dispozi]iilor ce `[i g\seau ra]iunea `n specificul structurii statale. De notat c\ abrogarea dreptului islamic al familiei [i `nlocuirea acestuia cu o reglementare de factur\ occidental\ s-a realizat f\r\ fr\mânt\ri sociale. ~ntr-adev\r, `n momentul pr\bu[irii `mperiului otoman moravurile evoluaser\ considerabil, multe din institu]iile tradi]ionale ale dreptului islamic [i, `n primul rând poligamia, nemaifiind de mult practicate.

Este interesant de observat c\, al\turi de codul obliga]iilor, Turcia a sim]it nevoia [i a unui cod comercial. Alc\tuirea acestuia este deosebit de eterogen\, f\cându-se `mprumuturi din diferite coduri str\ine. Codul comercial face, sub unele aspecte, dubl\ `ntrebuin]are cu codul obliga]iilor, fapt care pune probleme deosebite pentru jurispruden]\. Receptarea dreptului elve]ian a fost des\vâr[it\ prin adoptarea unui cod de procedur\ civil\, tradus dup\ codul cantonului Neuchatel. Astfel s-a produs unul dintre cele mai interesante fenomene din dreptul contemporan.

§ 6. Cehia [i Slovacia

"Revolu]ia de catifea" a scimbat destinul popoarelor ceh [i slovac, sco]ându-le din "lag\rul" socialist [i orientându-le hot\rât spre cultura, civiliza]ia [i economia european\ c\tre o pia]\ liber\. Este momentul `n care, ca `n toate celelalte ]\ri eliberate din estul Europei, cehii [i slovacii se `ntorc c\tre tradi]iile lor legislative, abandonând treptat sistemul juridic anterior. Este un proces de-abia schi]at, pe care putem mai degrab\ s\-l intuim decât s\-l argument\m cu texte de lege, deorece opera de legiferare – ca [i la noi `n ]ar\ – este de-abia la `nceput. Direc]ia acestui proces este `ns\ cert\.

Desigur, `mp\r]irea fostei Cehoslovacii `n Republica Ceh\ [i Republica Slovac\ este de natur\ s\ aduc\ `n fiecare dintre acestea modific\ri legislative extrem de importante.

Federa]ia ceh\ [i slovac\ s-a `nchegat, dup\, terminarea primului r\zboi mondial, pe teritorii ce apar]inuser\ unor state diferite, explica]ie de altfel a diversit\]ii sistemului s\u juridic. Se [tie c\, `n cadrul imperiului austriac, fiecare entitate component\ `[i p\strase propria sa legisla]ie. Astfel s-a f\cut c\ pân\ la adoptarea unei legisla]ii proprii noul stat cehoslovac a men]inut `n vigoare reglement\rile existente. ~n acest fel, `n Cehia a r\mas `n vigoare Codul civil austriac, cu novelele care `l amendaser\ pân\ la acea dat\. ~n Slovacia, pe de alt\ parte, a continuat s\ se aplice dreptul maghiar, cristalizat, `n principal, `n acel moment de drept feudal denumit – cum am v\zut mai sus – Tripartitum. Cu privire la sistemul juridic cehoslovac, este interesant de subliniat c\ paternitatea lui este revendicat\ `n acela[i timp atât de unguri cât [i de slovaci. Maghiarii `l numesc pe celebrul jurist medieval care a fost autorul s\u, cu numele maghiarizat de Verboczy, `n timp ce slovacii sus]in c\ este un cona]ional al lor, al c\rui nume adev\rat ar fi Verbansky. Cert este c\ Tripartitum s-a aplicat timp `ndelungat `n ambele ]\ri.

Astfel cum ar\tam, Cehoslovacia nu a adoptat `n epoca precomunist\ coduri `n materie de drept privat. De-abia la 25 octombrie 1950 a fost adoptat Codul Civil Cehoslovac.

Dup\ 1960 au fost adoptate cinci noi coduri: codul muncii, codul economic, codul civil, codul comer]ului interna]ional [i codul familiei.

Ne vom opri mai `ntâi asupra codului civil, care a intrat `n vigoare la 1 aprilie 1964. ~n partea general\ se arat\,    `n primul rând, obiectul reglement\rii, stabilindu-se – pentru a se preciza domeniul de aplicare a codului civil, `n raport cu codul economic – c\ cel dintâi are ca scop reglementarea drepturilor patrimoniale ale persoanelor fizice [i juridice, altele decât organiza]iile de stat. Abandonând contruc]iile de tip romanist, codul `ncepe prin a preciza principiile prin care sunt bazate raporturile de drept civil, care, `n fond, sunt, `n concep]ia autorilor codului, `ns\[i principiile politice care reglementeaz\ raporturile dintre persoanele fizice [i juridice, `n m\sura `n care nu sunt reglementate de codul economic. Partea privind dispozi]iile generale urmeaz\ acestui text de principiu [i ea cuprinde reguli speciale referitoare la protec]ia drepturilor patrimoniale. Unul dintre elemenetele cele mai caracteristice ale codific\rii cehoslovace este modul `n care codul concepe drepturile [i obliga]iile patrimoniale. Se prevede – [i acesta este un element inedit – c\ toate organele de stat, de orice fel, sunt obligate s\ vegheze la respectarea drepturilor civile. Cu alte cuvinte, ap\rarea drepturilor coivile nu mai este privit\ ca o chestiune personal\ a titularului acestor drepturi. Dreptul subiectiv, conceput sub raportul func]iunilor sale sociale, trebuie s\ fie protejat nu numai prin ac]iunea individului lezat, ci [i prin ac]iunea organizat\ a `ntregii societ\]i. ~n aceea[i parte general\ sunt cuprinse dispozi]ii privitoare la p\r]ile din raportul civil, prevederi referitoare la reprezentare, la catele juriodice, la garan]ii, la modificarea [i stingerea drepturilor [i obliga]iilor [i la prescrip]ia extinctiv\.

~ntr-o prezentare a codului, Zdenek Ratochvil subliniaz\ câteva din elementele caracteristice ale acestuia. El insist\, astfel, asupra con]inutului p\r]ii generale, `n care accentul este pus pe ocrotirea drepturilor patrimoniale,    ca [i pe cea a a[a-numitelor "drepturi ale personalit\]ii", pe dispozi]iile privind proprietatea personal\. Este semnalat\ apari]ia unei noi forme de proprietate comun\ `ntre so]i, f\r\ p\r]i fixe, [i a unei noi concep]ii asupra dreptului de folosin]\ personal\ a locuin]elor, care este privit nu ca expresie a unui raport personal `ntre doi subiec]i de drept, ci ca un drept civic important, apropiat ca natur\ de proprietatea personal\.

Trebuie amintit\, de asemenea, concep]ia codului cehoslovac cu privire la prest\rile de servicii. Asemeni codului fostei R.D. Germane, el se `ndep\rteaz\ de structura clasic\ a materiei obliga]iilor, consacrând sub denumirea de "servicii" o serie de raporturi obliga]ionale a c\ror particularitate const\ `n faptul c\, la data apari\iei Codului, se `ncheiau numai `ntre organiza]ii socialiste, pe de o parte, [i cet\]eni, pe de alta. Astfel sunt: fabricarea unui bun la comand\, repara]ia bunurilor, comisionul, depozitul, serviciile hoteliere si altele asem\n\toare, `mprumutul de folosin]\, serviciile financiare (depozitul bancar [i `mprumutul bancar), serviciile efectuate de avoca]i, transportul, asigur\rile etc. Este, evident, o adunare foarte eterogen\ de raporturi juridice, despre care se sus]ine c\ ar reprezenta o nou\ categorie de contracte. Astfel, cum ar\ta profesorul Knapp, ca tip general de contract, serviciile au `nlocuit mai multe contracte istorice, `ndeosebi pe cel de loca]iunea de servicii sau de `mprumut de folosin]\.E evideent c\ aceast\ parte    a codului va fi cea dintâi supus\ reformei `n condi]iile introducerii economiei de pia]\.

~n materia r\spunderii, codul acord\ o importan]\ deosebit\ pre`ntâmpin\rii daunelor iminente, consacrând o obliga]ie general\ de prevenire, expresie a principiului general care impune exercitarea drepturilor subiective potrivit intereselor societ\]ii.

Codul economic, care a intrat `n vigoare `n iulie 1964, dup\ evenimentele din 1989 a r\mas lipsit de obiect.

~n acela[i an, 1964, Cehoslovacia a adoptat un cod al comer]ului exterior. Reglementarea cuprins\ `n acest cod – care nu trebuie confundat cu legisla]ia administrativ\ privind organizarea comer]ului exterior – se aplic\ raporturilor patrimoniale ce decurg din opera]iile de comer] exterior, de câte ori dreptul cehoslovac este aplicabil `n virtutea normelor conflictuale. A[adar, apari]ia codului de comer] exterior face inoperant\ trimiterea la codul civil sau la cel economic, `n cazul `n care instan]a decide aplicarea legii cehoslovace. Dispozi]ii foarte detaliate din cod privesc executarea contractelor comerciale interna]ionale sub aspectele modului, locului [i timpului.

Este interesant c\ `n cod culpa nu figureaz\ drept una din condi]iile r\spunderii delictuale. ~n aceast\ situa]ie, debitorul se poate elibera de r\spundere, numai dac\ face dovada unor `mprejur\ri de natur\ exytraordinar\, care au survenit `ncheierii contractului [i pe care el nu le poate `nl\tura. "Imposibilitatea economic\" nu constituie o clauz\ de exonerare de r\spundere. Se prevede expres c\ obliga]iile contractuale nu se sting chiar dac\ survine o schimbare fundamental\ a `mprejur\rilor `n care a fost `ncheiat contractul, cu condi]ia ca schimbarea s\ afecteze scopul economic al acestuia, care a fost de altfel, prev\zut `n mod expres `n contract. Promovând multe solu]ii moderne, introducând inova]ii fericite, codul cehoslovac al comer]ului interna]ional este frecvent cercetat [i men]ionat `n literatura de specialitate din toate ]\rile. Desigur `ns\ c\ nici el nu este la ad\post de serioase prefaceri ca urmare a introducerii economiei de pia]\. Reglementare introdus\ prin codul comer]ului interna]ional este intim legat\ de cea introdus\ prin lege asupra dreptului interna]ional privat [i de procedur\.

Intrat\ `n vigoare tot de la 1 aprilie 1964, aceast\ lege reprezint\ complementul necesar codurilor adoptate `n 1963. ~n prima sa parte, legea include regulile de conflict referitoare la situa]ia juridic\ a str\inilor, stabilind norme privind drepturile reale, obliga]iile, dreptul muncii, succesiunile [i dreptul familiei. Cea de-a doua parte a legii, care reprezint\ aspectul original al reglement\rii, prive[te dreptul interna]ional al procedurii. Sunt stabilite aici reguli privind jurisdic]ia `n materie patrimonial\, de familie, de capacitate [i de tutel\,de declarare a mor]ii, de succesiune. Concomitent – pachetul de legi de importan]\ major\ adoptat `n 1963 este considerabil – a intrat `n vigoare [i legea asupra arbitrajului `n rela]iile comrciale interna]ionale [i asupra execut\rii sentin]elor arbitrale.

Ultimul din cele cinci coduri la care ne-am referit este cel al familiei, intitulat oficial "Lege privind familia", care a intrat `n vigoare la 1 aprilie 1964. Lectura legii ne arat\ un cod al familiei pentru ]\riel din est. Principiile de baz\ constau `n `ncurajarea c\s\toriei [i a familiei, `n egalitatea so]ilor, `n ocrotirea copiilor [i `n egalitatea copiilor din c\s\torie cu cei n\scu]i din afara c\s\toriei, `n sfâr[it, `n promovarea solidarit\]ii familiale prin organizarea obliga]iei reciproce de `ntre]inere.

Un interes deosebit `l prezint\ capitolul intitulat "Desp[re concursul dat de societate la exercitarea drepturilor [i `ndeplinirea `ndatoririlor p\rin]ilor". Societatea vegheaz\ ca p\rin]ii s\ poat\ exercita `n educarea copiilor drepturile [i s\-[i `ndeplineasc\`ndatoririle `n mod exemplar. ~n acest scop legea permite fiec\ruia dintre p\rin]i s\ cear\ ajutorul [colii, al organului local al puterii, tribunalului [i altor organe de stat, precum [i organiza]iilor ob[te[ti. Deoarece societatea este interesat\ `ntr-o bun\ educare a copiilor, orice cet\]ean sau organiza]ie ob[teasc\ este obligat\ s\ semnaleze p\rin]ilor reaua purtarea a copiilor lor. Cet\]enii [i organiza]iile ob[te[ti pot s\ semnaleze conduita copiilor sau `nc\lcarea de c\tre p\rin]i a drepturilor [i `ndatoririlor ce le revin, tribunalului sau unui alt organ de stat competent, care trebuie s\a ia m\surile de educa]ie corespunz\toare. Limita drepturilor p\rin]ilor nu poate fi `ns\ dispus\ decât de tribunal.

Este de semnalat [i acea dispozi]ie potrivit c\reia organele locale asigur\, `n circumscrip]iile lor, `n colaborare cu p\rin]ii, [coala [i organiza]iile ob[te[ti, condi]ii favorabile educ\tii, instruirii [i dezvolt\rii `n toate privin]ele a copiilor minori [i le ocrotesc interesele. ~n acest scop ele au dreptul s\ adopte o serie de m\suri vizând `ndreptarea minorilor cu comportament deviat sau corijarea atitudinii p\rin]ilor ori a tutorilor. Când interesele minorului sunt `n joc, comitetul na]ional va putea s\ `ncredin]eze ocrotirea acestora unor anume persoane, care, `n vederea `ndeplinirii `ndatoririlor ce le revin, vor putea vizita pe minori acas\, la [coal\ sau la locul de munc\ pentru a constata dac\ ei sunt trata]i [i educa]i `n mod corespunz\tor.

Este de remarcat c\ `n codul familiei nu se g\se[te reglementat regimul matrimonial obligatoriu al comunit\]ii de bunuri. ~n sistemul juridic de care vorbim acest regim `[i are sediul `n codul civil. Este o expresie a concep\iei potrivit c\reia dreptul familiei nu include rela]iile patrimoniale dintre so]i, acestea fiind apanajul dreptului civil.

§ 7. Dreptul scandinav

Unele tratate de larg\ circula]ie cum ar fi cel semnat de Arminjon, Nolde [i Wolff, v\d `n dreptul statelor scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia, Islanda [i Finlanda) un mare sistem de drept distinct de dreptul romano-germanic, dar [i de common-law.

Marea majoritate a autorilor moderni resping acest punct de vedere sau, cel pu]in f\când clasificarea marilor sisteme juridice, nu `l men]ioneaz\, ceea ce, evident, reprezint\ o atitudine `n aceast\ problem\. Adev\rul este c\ ponderea oarecum    minor\ [i pozi]ia oarecum marginal\ a statelor scandinave, unit\ cu faptul c\ scriind `n limbi de mic\ circula]ie, autorii scandinavi sunt pu]in cunoscu]i, a f\cut ca dreptul acestor ]\ri s\ fie, dac\ nu complet ignorat `n mediile comparatiste, cel pu]in neglijat. Din acest motiv. cea mai mare parte a comparati[tilor a evitat s\ ia atitudine deschis\ `n problema amintit\. Dup\ p\rerea noastr\, dac\ privim lucrurile `n mod realist, observ\m c\ `m esen]\ dreptul aplicabil `n ]\rile scandinave ([i nu `n dreptul teoretic reprezentat de marile coduri care au devenit `n bun\ parte desuete) nu se dep\rteaz\ de la elementele caracteristice dreptului romano-germanic: preponderen]a actului normativ scris, inexisten]a (sau existen]a foarte limitat\) a regulii precedentului judiciar, rolul minor al cutumei [i nu `n cele din urm\ tradi]ia dreptului roman. Iat\ de ce, dreptul scandinav, credem, nu poate fi socotit ca un mare sistem juridic, ci se plaseaz\, e adev\rat, `ntr-o pozi]ie marginal\ [i cu multe particularit\]i `n cadrul sistemului romano-germanic. S\ ne explic\m. Pozi]ia dreptului scandinav nu poate fi `n]eleas\ f\r\ o incursiune, chiar sumar\, `n dreptul suedez, danez, norvegian, finlandez [i islandez, tocmai datorit\ faptului c\ tribula]iile istoriei au f\cut ca aceste state s\ fie când unite, `ntr-o formul\ sau alta, când separate.

Prima constatare pe care o face un istoric al dreptului scandinav este aceea c\ sistemele ]\rilor amintite au avut ponderi diferite [i c\ dezvoltarea sistemelor juridice ale Danemarcei [i Suediei – `n realitate statele cele mai mari – au avut o puternic\ influen]\ asupra celorlalte. Aceasta se explic\ prin istoria politic\ a statelor amintite. Din 1387 pân\ `n 1814 Norvegia a fost unit\ cu Danemarca. ~n 1389 Suedia a fost cucerit\ de regii danezi, dar aceast\ ocupa]ie nu a d\inuit decât ]ân\ la 1448, când [i-a dobândit independen]a. Din anul 1264 Islanda a fost o provincie norvegian\ pân\ `n anul 1918, când s-a desprins de Norvegia, s-a constituit `ntr-un stat independent [i suveran, legat de Danemarca printr-o uniune real\, care a durat pân\ `n 1944.

Pe de alt\ parte,    Finlanda a fost cucerit\ `nc\ din secolul al XIII-lea de suedezi, domina]ia acestora luând sfâr[it doar `n 1808, când ]ara a fost alipit\ Rusiei ]ariste. De-abia `n 1918 exercitând dreptul de autodeterminare proclamat de Lenin, statul finlandez a devenit independent

La aceasta trebuie ad\ugat faptul c\ din 1814 pân\ `n 1905 Norvegias a constituit o uniune real\ cu Suedia, pentru a se `n]elege deplin trecutul strâns legat al acestor ]\ri [i r\d\cinile lor juridice comune.

Aceste tribula]ii au f\cut ca `n dreptul privat al ]\rilor scandinave s\ se defineasc\ dou\ grupuri de legisla]ii: cel danezo-norvegian [i cel suedo-finandez. Argumentul esen]ial al sus]in\torilor tezei autonomiei a[a-numitului mare sistem juridic scandinav este faptul c\ dreptul roman nu a p\truns, cel pu\in `n faza de formare, `n nici unul din drepturile celor cinci ]\ri. Iat\ ce scriau `n acest sens Arminjon, Nolde [i Wolff: "Dreptul roman a p\truns `n sistemele scandinave tardiv [i indirect, când tribunalele lor au avut acces la principiile [i concep]iile n\scute din dreptul roman pentru a astupa lacunele drepturilor lor na]ionale".

~n ultimul secol, statele scandinave au trecut la o opera]ie constant\    de modernizare a dreptului lor, f\când apel la sistemele europene, dar filtrând pricipiile acestora, adaptându-le [i uneori perfec]ionându-le, `n lumina culturii juridice na]ionale. Aceast\ oper\ de modernizare a fost realizat\ `n comun, prin efortul concertat al celor cinci state, realizându-se o vast\ arie de legisla]ie unificat\, f\r\ precedent `n lume. Acest proces de modernizare, care a avut ca urmare introducerea unor numeroase institu]ii [i reglement\ri similare `n con]inut celor din statele Europei ccidentale, de factur\ romano-germanic\, au reu[it s\ modifice `ntr-o    m\sur\ atât de considerabil\ pricipiile, institu]iile [i reglement\rile din vechile coduri, `ncât ne permit s\ vedem `n dreptul scandinav contemporan, `n forma sa aplicabil\ `n mod concret, unificat\ datorit\ acestei legisla]ii unificatoare, nu un mare sistem juridic de sine st\t\tor, ci o form\ a marelui sistem romano-germanic.

Marile coduri, care stau, cel pu]in din punct de vedere istoric, la baza legisla]iei statelor scandinave, sunt Codul danez din 1683 (Danske Lov), Codul norvegian din 1687 (Norske Lov) care este o copie aproape fidel\ a celui dintâi, fapt explicabil prin aceea c\ au fost adoptate, amândou\, `n timpul domniei aceluia[i rege Cristian al V-lea    [i Codul suedez din 1734, cunoscut sub numele Sveriges Rokes Allruanna Leg. Aceasta din urm\ reprezint\ o codificare a drteptului suedez anterior, a c\rei elaborare a durat mai bine de o jum\tate de secol. Este, incontestabil, cel mai cunoscut [i mai comentat dintre monumentele legislative scandinave. De[i are la baz\ vechile legiuiri [i cutume suedeze, Codul reflect\ sub numeroase aspecte principiile dreptului roman. Faptul se explic\ prin aceea c\, `ncepând din secolul al XVII-lea, numero[i tineri suedezi au studiat `n universit\]ile germane, `n care dreptul roman sub forma `n care se aplica `n Germania. Acest fenomen, de altfel, s-a petrecut [i `n Danemarca [i Norvegia.

Comparând structura codurilor amintite vom remarca c\ cel danez [i cel norvegian au o structur\ mult mai primitiv\ decât cel suedez, fiind mai curând culegeri de solu]ii concrete, pe când cel suedez v\de[te o structur\ mai elaborat\. Cele dintâi sunt asem\n\toare mai tuturor codific\rilor contemporane lor din Rusia    sau Germania, incluzând reglement\ri de organizare judiciar\ de drept canonic, drept maritim, drept civil (obliga]ii), drept penal.

Codul suedez este divizat `n titlurile (care poart\ denumirea de 'balk') urm\toare: despre c\s\torie, succesiuni, imobile, construc]ii, comer], infrac]iuni [i pedepse, c\i de executare, procedur\ judiciar\. F\r\ a v\di deci eclectismul codurilor danez [i norvegian, e evident c\ nici codul suedez nu este unitar, referindu-se – de[i face distinc]ii marcate `ntre diferitele materii – `ntre reglement\rile de drept privat, de drept public [i de drept administrativ. De notat c\ Islanda nu are un cod civil, `ns\ legile daneze [i norvegiene au fost mult timp aplicabile [i `n aceast\ ]ar\.

Dreptul finlandez a avut o evolu]ie oarecum particular\, datorit\ contorsiunilor pe care le-a cunoscut istoria acestei ]\ri, dar care nu a ie[it din cadrul general,al legisla]iei scandinave. Un studiu aprofundat privind evolu]ia acestui drept ne arat\ cum, dup\ ce a cunoscut o perioad\ primitiv\, `n care `[i g\sea loc aplicarea unor cutumelocale [i a unor obiceiuri consemnate `n Kalevala, epopeea na]ional\, din anul 174 a fost adoptat Codul general suedez `n care, `ns\, cu timpul, au fost intriduse diferite amendamente. ~n timpul influen]ei ruse (]arul Rusiei era [i Mare Duce al Finlandei) s-a manifestat tendin]a unei apropieri de legisla]ia acestei ]\ri, `ndeosebi de acel monument legislativ denumit " Zvod Zakonov ]ariskoi Rosii" (Codul de legi al Rusiei ]ariste).

Dup\ cucerirea independen]ei este de notat o ampl\ mi[care de modernizare legislativ\ condus\ de profesorul Robert Montgomery, mi[care `n care se face resim]it\influen]a pandecti[tilor germani.

~n secolul nostru, dup\ proclamarea Republicii, au fost adoptate o serie de acte normative acoperind diverse materii ale dreptului civil, cum ar fi c\s\toria [i contractele (`n realitate materia obliga]iilor) `n anul 1929. Scopul acestor acte normative a fost acela de a adapta Codul general din 1934, care este `nc\ `n vigoare, necesit\]ilor unei legisla]ii moderne. Din anul 1919 Finlanda s-a al\turat mi[c\rii pan-scandinave de unificare, coordonare [i cooperare legislativ\, rezultatele ei fiind de cea mai mare `nsemn\tate pentru conturarea sistemului juridic finlandez.

Tendin]a de uniformizare legislativ\ a inceput s\ se manifeste `nc\ din 1879, mai `ntâi `ntre Danemarca, Suedia [i Norvegia, pentru ca, dup\ trecerea anilor s\ se ralieze    la ea atât Finlanda, cât [i Islanda. Este de net\g\duit    c\ `n anumite domenii ale dreptului civil legile uniforme au dat un con]inut modern, avansat, sistemelor juridice ale ]\rilor participante [i confer\ substan]\ sistemului de drept scandinav Dac\ `n materie de proprietate [i, `n genere, de drepturi reale, uniformizarea nu a operat, `n diverse domenii de maxim\ importan]\ din dreptul familiei [i din cel civil s-au adoptat legi uniforme. Astfel, sunt materiile `ncheierii [i desfacerii c\s\toriei, efectele c\s\toriei, minorit\]ii, interdic]iei [i tutelei, `nfierii, statutul copiilor naturali, `n materie de drept al familiei sau cele ale contractului de vânzare de bunuri mobiliare, vânz\ri `n rate [i altor acte normative, `n domeniul dreptului civil. ~n dreptul comercial men]ion\m unificarea dreptului cambiei [i cecului (reformulate conform Conven]iei de la Geneva din 1930 [i 1931), registrele de comer], comisionul, agen]ii de comer] [i voiajorii comerciali, contractul de asigurare, falimentul [i concordatul preventiv. De asemenea, legile maritime sunt unificate. Trebuie men]ionat c\ nici una din ]\rile scandinave nu au un cod de comer].

O ultim\ aprticularitate pe care o semnal\m `n dreptul scandinav este rolul `nsemnat pe care este chemat\ s\-l joace cutuma. Este u[or de explicat de ce, `ntr-o zon\ cu reglement\ri moderne care nu epuizeaz\ `ntreaga ordine de drept, cu coduri `nvechite [i dep\[ite, apelul la cutum\ este frecvent. Exist\ materii `ntregi `n dreptul civil care, nefiind reglementat prin legisla]ia scris\, r\mân cutum\. Printre acestea semnal\m materia responsabilit\]ii civile [i cea a contractelor speciale. Trebuie `ns\ subliniat c\ aceast\ cutum\, care nu este `nscris\ `n nici un cutumier, ca `n Germania sau Fran]a, trebuie s\ fie consacrat\ jurispruden]ial. Este v\dit\ apropierea de common-law din dreptul anglo-saxon [i dep\rtarea considerabil\ de cutuma extrajudiciar\ cum este `ntâlnit\ `n toate ]\rile de pe continentul european. Iat\, deci, `nc\ un aspect ce particularizeaz\ dreptul scandinav.

§ 8. Dreptul romano-olandez

Acest sistem juridic este denumit astfel tocmai datorit\    faptului c\ [i-a tras fiin]a din sisteme diferite care `n practic\ au fost contopite, dezvoltate, completate `ntr-o direc]ie original\. Acesta nu este aplicabil `n Olanda – dup\ cum ne-am putea a[tepta – ci `n Africa de Sud [i Sri-Lanka (Ceylon) [i se prezint\ cercet\torului ca un adev\rat sistem juridic original. Iat\ de ce el este greu de inclus `ntr-un anume mare sistem de drept – fie el cel "continental" – romano-germanic, fie cel "insular" – Common-law. Solu]ia    cea mai prudent\, dar dup\ p\rerea noastr\ [i cea mai [tiin]ific\ este de a-l prezenta drept un sistem hibrid, punând `n lumin\ atât asem\n\nrile, cât [i diferen]ele fa]\ de marile sisteme de drept cunoscute.

Ni se pare evident c\ interesul    pe care `l suscit\ acest sistem – acela[i ca dreptul sco]ian ori cel din Louisiana – nu const\ `n `ntinderea deosebit\ a suprafe]ei pe care se aplic\, nici `n num\rul mare de resortisan]i, care `l aplic\, ci doar `n curiozitatea [tiin]ific\ pe care o stârne[te. Sistemele din care `[i trage substan]a sistemul romano-olandez sunt cel roman, cel olandez, care el `nsu[i este un produs al recept\rii dreptului francez, `n condi]iile istorice    date [i cel de coomon-law. Numele de sistem "romano-olandez" i-a fost dat de Simon Van Leeuven `n anul 1652 [i s-a `ncet\]enit. El este la origine acel drept "romano-olandez" aplicabil `n metropol\ pân\ la 1 mai 1809, dat\ când a intrat `n vigoare "Codul Napoleon" aranjat pentru Regatul Olandei, care de altfel a fost `n vigoare o perioad\ destul de scurt\ de timp. Dup\ aceast\ dat\ el a continuat s\ se aplice europenilor din coloniile olandeze. Englezii care `ntre 1811 [i 1816, ca urmare a `nfrângerii lui Napoleon, au st\pânit `n fapt toate coloniile olandeze, nu au schimbat nimic `n sistemulde drept aplicabil, dar au pus bazele unei influen]e care s-a exercitat lent, dar care a dus la o serioas\ schimbare de con]inut a sistemului `nsu[i. Din numeroasele colonii olandeze care, una dup\ alta au adoptat coduri de tip francez, dreptul romano-olandez nu a mai r\mas aplicabil decât `n Africa de Sud [i Ceylon, pân\ la dobândirea independen]ei.

~n p\r]ile de sud ale Africii (trebuie subliniat c\ fenomenul s-a petrecut nu numai `n hotarele statului numit ast\zi Africa de Sud, ci [i dincolo de acestea, cum ar fi actualul Zimbabwe) dreptul romano-olandez a fost adus de buri, fermieri, coloni[ti olandezi [i a supravie]uit nu numai epocii `n care forma]iile statale respective erau colonii britanice, dar [i ulterior, când ele [i-au dobândit independen]a, devenind membre ale commonwealth-ului.

Aceste sisteme – ne referim `n primul rând la cel sud-african – s-au `mbog\]it permanent. Sursa principal\ de `mbog\]ire    a fost common-law. Legisla]ia modern\ din Africa de Sud reprezentat\ de legi de o ridicat\ factur\ profesional\, d\ expresie unei masive recept\ri a dreptului britanic, `ntr-o form\ legiferat\. S-a creat `n felul acesta o legisla]ie eterogen\, ale c\rei izvoare sunt, pe de o parte, dreptul roman, iar pe de alta – common-law. Ne g\sim `n fa]a unei alc\tuiri aproape ne`ntâlnit\ `n alt\ parte [i, incontestabil, deosebit de interesant\ sub aspect [tiin]ific. Ar fi gre[it s\ credem c\ doar aceste dou\ surse legislative alimenteaz\ dreptul contemporan sud-african. Un rol apreciabil joac\ `n acest sistem [i cutuma. Ca `n toate statele africane, dreptul consuetudinar este la mare pre] [i `n lucr\rile de specialitate de dau exemple asupra modului `n care anumite institu]ii cutumiare `nlocuiesc prevederile corespunz\toare din dreptul romano-olandez. Astfel, estear\tat\ institu]ia continu\rii comunit\]ii de bunuri a so]ilor dup\ moartea unuia dintre ei, `n cazul `n care so]ul supravie]uitor nu a f\cut inventarul bunurilor. Este de asemenea men]ionat\ printre reglement\rile `l\turate, a[a-numita "lege anastasian\", potrivit c\reia debitorul se poate elibera de datorie dac\ creditorul a cedat-o unui ter] la un pre] `nferior valorii nominale a acesteia rambursând cump\r\torului pre]ul acestei cump\r\ri.

De puternica autoritate de care se bucura cutuma au profitat `ns\, `ndeosebi, uzurile comerciale. Ele, printr-un fenomen cunoscut dreptului britanic, au devenit cu timpul adev\rate cutume care s-au impus ca derog\ri aduse dreptului romano-olandez. ~ntrucât aceste uzuri erau inspirate    din common-law, ne g\sim `n fa]a unei noi c\i prin care dreptul insular p\trunde `n dreptul roman. Un exemplu str\lucit este acela al `nlocuirii institu]iei fideicomisului cu cea a trustului de factur\ britanic\. Influen]a dreptului englez s-a f\cut resim]it\ [i pe calea jurispruden]ei, care a p\truns `ndeosebi `n dreptul procesual, instan]a suprem\ contribuind substan]ial la aceast\ britanizare a dreptului romano-olandez. Explica]ia acestei tendin]e const\ `n faptul c\ `nc\ [i ast\zi un mare num\r de sud-africani `[i fac studiile `n Marea Britanie, fiindu-le mai familiar common-law decât dreptul roman. Un aspect esen]ial al acestui proces este aplicarea necondi]ionat\ a principiului stare-decisis, adic\ al valorii absolute a precedentului judiciar.

O analiz\ mai aprofundat\ a reglement\rii juridice din Africa de Sud, ne arat\ cât de numeroase sunt institu]iile de common-law p\trunse `n dreptul acestui stat. Am abordat acest sistem juridic tocmai pentru a sublinia modaliatatea `n care un anumit sistem de drept poate fi invadat, pân\ la a fi golit de con]inut de institu]ii, reglement\ri sau norme dintr-un alt sistem juridic. Marile sisteme de drept nu sunt date odat\ pentru totdeauna, existând c\i de trecere de la unul la cel\lalt. Exemplu sud-african ne `ndeamn\ s\ afirm\m c\ `n confruntarea dintre marile sisteme de drept `ntâlmin sisteme tari [i sisteme slabe. Cele tari, evident, `nl\tur\ aplicarea celor slabe. Gradul de t\rie al unui sistem trebuie stabilit `n concret de la un caz la altul, `n raport de circumstan]ele particulare fiec\rei ]\ri. Dac\ `n cazul Africii de Sud common-law s-a dovedit mai puternic, nu tot astfel stau lucrurile `n Quebec sau Louisiana.

CUPRINS

CAPITOLUL I INTRODUCERE

§.1.Clasificarea sistemelor de drept contemporane

1.Criterii de clasificare

2.Sistemul de drept romano – germanic

3.Sistemul de common – law

§ 2.Formarea [i r\spândirea sistemului de drept romano – germanic

CAPITOLUL II SISTEMUL JURIDIC FRANCEZ

Sec]iunea I Perioada de dinaintea intr\rii `n vigoare a Codului civil

§.1.Dreptul vechi

§.2.Dreptul intermediar

Sec]iunea a II-a Perioada de dup\ adoptarea Codului civil

§.1.Adoptarea Codului civil

§.2.Dreptul substan]ial

1. Dreptul civil

2. Dreptul comercial

§.3.Dreptul procedural

Sec]iunea a III-a R\spândirea dreptului francez `n lume

§.1.Considera]ii generale

§.1.Belgia, Luxemburg [i Olanda

1. Belgia

2. Luxemburg

3. Olanda

§.3.Italia, Spania [i Portugalia

1. Italia

2. Spania

3. Portugalia

§.4.România

§.5.Bulgaria

§.6.Polonia

CAPITOLUL III SISTEMUL DE DREPT GERMAN

Sec]iunea I Perioada de dinaintea adopt\rii Codului civil

Sec]iunea a II-a Perioada de dup\ adoptarea Codului civil

Sec]iunea a III-a R\spândirea dreptului german `n lume

§.1.Grecia [i Japonia

1. Grecia

2. Japonia

§.2.Cazul special al dreptului austriac

§.3.Ungaria

§.4.Elve]ia

§.5.Turcia

§.6.Cehia [i Slovacia

§.7.Dreptul scandinav

§.8.Dreptul romano – olandez

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco

Dimitrie, Explica]iunea teoretic\ [i practic\ a dreptului civil român, vol. I, edi]ia I, Ia[i, 1886.

2. Alexandresco

Dimitrie, Explica]iunea teoretic\ [i practic\ a dreptului civil român, vol. III-II, Ia[i, 1912.

3. Alexandresco

Dimitrie, Explica]iunea teoretic\ [i practic\ a dreptului civil român, vol. VI, edi]ia a II-a, Ia[i, 1900.

4. Alexandresco

Dimitrie, Explica]iunea teoretic\ [i practic\ a dreptului civil român, vol. VII, edi]ia a II-a, Ia[i, 1902.

5. Aubry, C.,

Rau, C., Cours de Droit civil francais, vol. I, Paris, 1869.

6. * * * Code civil, Dalloz, 1988-1989, Paris, 1990.

7. C\rpenaru D. Stanciu, Drept comercial român, Editura Atlas Lex, Bucure[ti, 1993, vol. I.

8. Leontin – Jean

Constantinesco, Tratat de drept comparat, Editura ALL, vol. I, Bucure[ti, 1997.

9. Ciobanu Dan, Introducere `n studiul dreptului, Editura Hyperion XXI, Bucure[ti, 1992.

10. Ciobanu Viorel Mihai, Tratat teoretic [i practic de procedur\ civil\. Volumul I. Teoria general\, Editura Na]ional, Bucure[ti, 1996.

11. Cosmovici Mircea Paul

(coordonator), Tratat de drept civil, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1989.

12. Cernea Emil,

Molcu] Emil, Istoria statului [i dreptului românesc, Editura "{ansa", Bucure[ti, 1992.

13. * * * La filiation. Colloque franco- polonais. Poznan, 8-10 octobre 1974, Editura Ossolineum, War[ovia, 1977.

14. * * * Études de Droit administratif polonais, Editura Ossolineum, War[ovia, 1976.

15. Drimba Ovidiu, Istoria culturii [i civiliza]iei, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, vol. I, Bucure[ti, 1984.

16. Drimba Ovidiu, Istoria culturii [i civiliza]iei, Editura {tiin]ific\, vol. II, Bucure[ti, 1990.

17. Drimba Ovidiu, Istoria culturii [i civiliza]iei, vol IV, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1995.

18. Fontaine Michelle,

Cavalerie Robert,

Fouilhé Danielle, Droit, Les edition Foucher, Paris, 1990.

19. Djuvara Mircea, Enciclopedia juridic\. Teoria general\ a dreptului. Drept ra]ional, izvoare [i drept pozitiv, Editura ALL, Bucure[ti, 1995.

20. Rudolf von Ihering, Lupta pentru drept, Editura Institutul Grafic "Presa Bun\", Ia[i, 1930.

21. Francois Emanuel, L'idée du Droit, Paris, Édition A. Pedone, 1937.

22. Hanga Vladimir

(coordonator), Istoria dreptului românesc, vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1980.

23. Molcu] Emil,

Oancea Dan, Drept roman, Editura "{ansa", Bucure[ti, 1993.

24. Iorgovan Antonie, Drept administrativ. Tratat elementar, vol. III, Editura Proarcadia, Bucure[ti, 1993.

25. Popa Nicolae, Teoria general\ a dreptului, T.U.B., Bucure[ti, 1992.

26. Popa Nicolae, Teoria general\ a dreptului, Editura Actami, Bucure[ti, 1996.

27. Planiol Marcel, Traité élémentaire de Droit civil, vol. I, Paris, 1920.

28. Planiol Marcel, Traité élémentaire de Droit civil, vol. II, Paris, 1905.

29. Planiol Marcel, Traité élémentaire de Droit civil, vol. III, Paris, 1906.

30. Peretz Ion, Curs de istoria dreptului român. Volumul II. Pravilele slavone[ti, Bucure[ti, 1928.

31. Plastara George, Curs de drept civil român, vol. VII, Siguran]ele personale [i reale Bucure[ti, 1935.

32. * * * Pandectele române pe anul 1924, partea a II-a Bucure[ti, 1925.

33. Speran]ia Eugeniu, Lec]iuni de Enciclopedie juridic\, cu o introducere `n filosofia dreptului, Tipografia "Cartea Româneasc\", Cluj, 1936.

34. Stoica Valeriu, Rezolu]iunea [i rezilierea contractelor civile, Editura ALL, Bucure[ti, 1997.

35. G. Tarde, Les transformations de Droit, Paris, Librairie Félix Alcan, 1912.

36. Georgio del Vechio, Lec]ii de filosofie juridic\, Editura Europa Nova, Bucure[ti, 1992.

37. Viollet Paul, Histoire du Droit civil francais, Librairie de la Société du Récueil Général des Lois et des Arréts, Paris, 1905.

38. Vivante Cesare, Principii de drept comercial, Editura Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1928.

39. Zl\tescu Dan Victor, Drept privat comparat. teoria general\ a compara]iei drepturilor. Geografie juridic\, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 1997.

40. Zl\tescu Dan Victor, Panorama marilor sisteme de drept, Editura Continent XXI, Bucure[ti, 1994.