Fuziunea Si Divizarea Societatilor Comerciale

=== n cuprins ===

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale – Notiune, forme, elemente caracteristice, cauze de nulitate si efecte

Capitolul 2

Aspecte juridice si legislatie nationala privind fuziunea si divizarea societatilor comerciale. Elemente de drept comparat

Capitolul 3

Societatile comerciale romanesti in Uniunea Europeana

Capitolul 4

Procedura de fuziune si divizare – studiu de caz

33 pagini

=== l ===

CUPRINS

Introducere / 2

Capitolul 1

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale – Notiune, forme, elemente caracteristice, cauze de nulitate si efecte / 3

Capitolul 2

Aspecte juridice si legislatie nationala privind fuziunea si divizarea societatilor comerciale. Elemente de drept comparat / 11

Capitolul 3

Societatile comerciale romanesti in Uniunea Europeana / 16

Capitolul 4

Procedura de fuziune si divizare – studiu de caz / 23

33 pagini

Introducere

Prezenta lucrare isi propune sa prezinte aspectele fuziunii si divizarii societatilor comerciale legate de actiunile prevazute de Legea nr. 31/1990 si Legea 26/1990 modificate.

Motivele care au determinat alegerea acestui subiect sunt multiple, in principal fiind practica neunitara a instantelor judecatoresti cu privire la solutionarea cererilor intemeiate pe dispozitiile speciale din legiile mai sus amintite si existenta unui numar relativ restrans de opinii exprimate in doctrina cu privire la aspectele procedurale ale unor astfel de cereri. Desi, respectivele au fost substantial imbunatatite in cursul anilor, prin mai multe modificari succesive, aceste norme sunt inca perfectabile, nefiind in toate situatiile pe deplin concordante ori explicite, ceea ce consider ca justifica demersul unei analize amanuntite.De altfel, insasi efervescenta legislativa din aceasta materie dovedeste existenta unei nevoi permanente de gasire a unor solutii mai potrivite problemelor procedurale care se ivesc in practica.

Aspectele de noutate pe care intentionez sa le aduc prin prezenta lucrare se refera in primul rand la abordarea detaliata si interdisciplinara a actiunilor susmentionate, dat fiind faptul ca unele aspecte de drept procesual civil impun analiza si a normelor de drept material, comercial. In al doilea rand, la inchegarea intr-o lucrare unitara a unor aspecte procesuale care au fost abordate pana in prezent relativ sporadic si in mod izolat, fie la un nivel general impus de faptul ca referirile se regaseau in lucrari de drept comercial care aveau o tematica mult mai larga, fie la un nivel foarte particular impus de limitele unui articol publicat intr-o revista de specialite. In al treilea rand, la exprimarea unor puncte de vedere cu caracter de noutate, fundamentate pe analiza normelor in vigoare si a jurisprudentei cu privire la unele aspecte de procedura ce nu au facut pana in prezent obiectul unei analize in literatura de specialite.

Fuziunea si divizarea reprezinta, de principiu, modaltiati de reogranizare a unei societati comerciale. In consecinta, atat fuziunea, cat si divizarea apar ca rezultat al vointei asociatilor si conduc la modificarea societatilor implicate in astfel de opratiuni.

Prin exceptie, exista situatii in care intervine o incetare a societatii comerciale, respectiv in cazul fuziunii prin contopire si in cazul divizarii totale.

De principiu, fiind vorba despre o modificare a societatii, fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv.

In cazul societatilor in lichidare, fuziunea sau divizarea este posibila pana la momentul in care incepe repartitia intre asociati a partilor ce se cuvin prin lichidare.

Actul principal al procedurii de fuziune sau de divizare il reprezinta proiectul de fuziune sau dupa caz divizare.

Atat fuziunea, cat si divizarea pot interveni intre societati de aceesi forma sau intre asocietati de forme diferite. In cazul in care in urma fuziunii sau a divizarii se infiinteaza o noua societate, acesta din urma se va constitui cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru noua societate astfel rezultata.

CAPITOLUL I

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale –

Notiune, forme, elemente caracteristice, cauze de nulitate si efecte

Pentru a face fata concurentei si mai ales, pentru a nu plati mai multe impozite, firmele din Romania fuzioneaza. Fuziunea reprezinta operatiunea prin care doua societati se unesc pentru a forma una singura. Aceasta permite consolidarea si cresterea capacitatii concurentiale a intreprinderilor, fiind si un mijloc de reorganizare a unui grup.

Fuziunea poate imbraca doua forme:

a) Contopirea – crearea unei societati noi prin reunirea mai multor societati deja existente. Nici una dintre societatile fuzionate nu-si mentine fiinta, deoarece se creaza o noua societate, distincta de toate cele care o formeaza.

b) Absortia se realizeaza prin inglobarea unei societati de o alta societate existenta, aceasta din urma incetand a mai fiinta. Termenul utilizat este de fuziune absortie si este procedeul cel mai des utilizat, deoarece societatile care fuzioneaza sunt adesea de importanta diferita, iar cea mai puternica le absoarbe pe celelalte.

Fuziunea prin absorbtie

Asa cum am prezentat mai sus, fuziunea prin absorbtie are in vedere absorbirea uneia sau mai multor societati comerciale denumite societati absorbite, de catre o alta societate comerciala, denumita societate absorbanta.

Etape necesare a fi parcurse pentru fuziunea prin absorbtie

a) inventarierea si evaluarea elementelor de active si de datorii ale societatilor comerciale care fuzioneaza, potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, a normelor si reglementarilor contabile aplicabile, inregistrarea rezultatelor inventarierii si ale evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie;

b) intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune de catre societatile comerciale care urmeaza sa fuzioneze in conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului finantelor publice nr. 1752/2005 privind reglementarile contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile si completarile ulterioare, utilizand formatul prevazut in reglementarile respective; pe baza bilantului intocmit inainte de fuziune se determina activul net contabil, astfel: activul net contabil este rezultatul scaderii totalului datorii din totalul de active.

c) evaluarea globala a societatilor (determinarea aportului net)

In vederea efectuarii evaluarii societatilor comerciale care fuzioneaza se poate folosi una dintre urmatoarele metode:

metoda patrimoniala sau metoda activului net;

metoda bursiera;

metoda bazata pe rezultate (valoarea de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de supraprofit);

metode mixte;

metoda bazata pe fluxul financiar sau cash-flow-ul;

d) determinarea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, pentru a
acoperi capitalul societatilor comerciale absorbite.

Aceasta etapa presupune:

– determinarea valorii contabile a actiunilor sau a partilor sociale ale societatilor comerciale care fuzioneaza, prin raportarea aportului net la numarul de actiuni sau
de parti sociale emise; valoarea contabila a unei actiuni/parti sociale se poate obtine si prin raportarea activului net contabil la numarul de actiuni/parti sociale;

– stabilirea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, prin raportarea valorii contabile a unei actiuni/parti sociale a societatii absorbite la valoarea contabila a unei actiuni/parti sociale a societatii absorbante; raportul trebuie sa fie verificat si aprobat de experti in conformitate cu prevederile articolului 239 alineatul (1) litera e) din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) determinarea numarului de actiuni sau de parti sociale de emis pentru remunerarea aportului net de fuziune.

Aceasta etapa presupune determinarea numarului de actiuni/parti sociale care trebuie sa fie emise de catre societatea comerciala absorbanta.

Odata cu inregistrarea in Registrul Comertului a incetarii existentei lor, societatile comerciale absorbite se dizolva si isi pierd personalitatea juridica.

f) reflectarea in contabilitatea fiecarei societati comerciale care fuzioneaza a operatiunilor efectuate cu ocazia fuziunii.

B. Divizarea presupune impartirea in tot sau in parte a patrimoniului. Este operatiunea prin care intreg patrimoniul unei societati este impartit in mai multe fractiuni transmise simultan la mai multe societati deja existente sau noi. Divizarea se realizeaza in general in profitul societatii “mama” si are ca efect o concentrare de intreprinderi. Divizarea poate fi si ea de doua feluri :

a) Divizare totala – se imparte intreg patrimoniul societatii scindate (art. 238 alin. 2 lit b). Presupune transmiterea patrimoniului integral al societatii divizate catre alte societati nou constitutite in acelasi conditii ca si in cazul fuziunii.

b) Divizare partiala – desprinderea numai a unei parti din patrimoniu, urmata de o transmitere catre una sau mai multe societati existente sau care se infiinteaza in acest fel. Este tratata ca un aport partial de activ si nu ca o divizare propriu-zisa (art. 250).

In cazul in care prin divizare se infiinteaza alte societati comerciale, divizarea se considera ca a intervenit la momentul inmatricularii in registrul comertului a ultimei societati rezultate ca urmare a divizarii.

In cazul in care prin divizare patrimoniul societatii divizate, in tot sau in parte, se considera de actre o alta societate existenta, se considera ca divizarea a avut loc la data inscrierii in registrul comertului a ultimei hotarari a adunarii generale care a aprobat operatiunea sau la i alta data stabilita in conditiile legii (art. 249, lit. b).

C. Elementele caracteristice fuziunii si divizarii societatilor comerciale

1. Transmiterea universala a patrimoniului

Transmiterea tuturor elementelor de activ si de pasiv este o caracteristica ce apartine atat operatiunilor de fuziune, cat si celor de divizare. Foarte important este faptul ca in special pasivul societatii absorbite sau divizate este luat in sarcina societatilor absorbante sau noi.

In cazul divizarii, “partajul” se face in general in functie de elementele de activ aportate fiecarei societati beneficiare de aporturi., desi societatile mostenitoare sunt solidar responsabile fata de creditorii societatii divizate.

2. Dizolvarea societatii absorbite sau divizate

Prin aceasta caracteristica, fuziunea si divizarea se disting de “aportul partial de active”, prin care o societate face aport la o alta societate deja creata. Nu are loc o procedura de lichidare a societatii absorbite sau divizate, asa cum se intampla in alte cazuri de dizolvare.

3. Schimbul (compensarea) drepturilor sociale

Societatile participante pot fi societati comerciale de forme juridice diferite (pot aparea astfel de legaturi intre societatile de capitaluri si cele de persoane). O societate dizolvata sau in curs de lichidare poate sa participe la o fuziune sau sa se divizeze cu conditia ca, dupa deschiderea lichidarii, sa nu fi procedat la nici o repartizare de activ intre actionari.

4) Conditii generale de validare a fuziunilor si divizarilor

Societatile participante pot fi societati comerciale de forme juridice diferite (pot apare astfel de legaturi intre societatile de capitaluri si cele de persoane). O societate dizolvata sau in curs de lichidare poate sa participe la o fuziune sau sa se divizeze cu conditia ca, dupa deschiderea lichidarii, sa nu fi procedat la nici o repartizare de activ intre actionari.

Lipsa fraudei. Daca fuziunea sau divizarea a fost facuta pentru frauda, creditorii lezati prin absorbirea sau divizarea societatii, pot cere ca forma de reorganizare sa fie inopozabila lor.

Protectia liberei concurente. Aceste doua forme de reorganizare reprezinta mecanismul juridic cu ajutorul caruia se realizeaza amplificarea activitatii, in special “concentrarea economica”.

Pregatirea fuziunilor si divizarilor societatilor comerciale

A. Conditiile financiare ale operatiunii

Pentru a determina aceste conditii se pot folosi metodele traditionale practicate in cazul aporturilor in natura (evaluarea bunurilor aportate la valoarea lor intrinseca; evaluarea titlurilor atribuite ca plata pentru aporturi; impartirea valorii nete a bunurilor aportate la valoarea reala a actiunilor societatii beneficiatre a aporturilor). In practica sunt utilizate si alte criterii pentru o determinare mai exacta a valorii economice a intreprinderii (volumul productiei; rentabilitatea; cursul la bursa; perspective de viitor).

Evaluarea societatilor

Exista foarte multe metode de evaluare a societatilor, printre care:

a) valoarea intrinseca (matematica) – valoarea patrimoniului.

b) valoarea lichidativa – valoarea intrinseca diminuata cu cheltuielile si impozitele antrenate de lichidarea societatii.

c) valoarea productivitatii – capitalizarea dobanzilor determinate de marja bruta de autofinantare, de beneficial net sau de media dividendelor distribuite pe societate.

d) valoarea de bursa – calculata fata de cursul mediu al actiunii

Este necesara utilizarea mai multor criterii de evaluare , fara insa ca numarul lor sa fie prea mare. Acestea trebuie sa fie semnificative pentru ceea ce doresc sa reprezinte.

Determinarea paritatilor. Valoarea totala a societatii este impartita la numarul de actiuni. Cu ajutorul capitalului fiecareia dintre ele, se determina valoarea unitara a fiecarui titlu. Paritatea schimbului de titluri este data tocmai de compararea aceastor valori, daca raportul de schimb definitiv poate fi hotarat. Raportul trebuie sa fie simplu si posibil. Din paritatea obtinuta rezulta numarul de actiuni noi emise de societatea absorbanta sau noua in vederea atribuirii lor actionarilor societatii absorbite sau divizate.

Crearea unui cont “Prima de fuziune”. Daca valoarea reala a actiunilor societatii absorbante excede valoarea lor nominala, diferenta intre valoarea bunurilor primate ca aport si valoarea majorarii capitalului societatii absorbante trebuie sa fie in pasivul bilantului, intr-un cont de “prima de fuziune”. Prima de fuziune poate fi utilizata si pentru acoperirea cheltuielilor relative la fuziune sau divizare, completarea fondului de rezerva ori constituirea de provizioane sau de reserve particulare.

B. Proiectul de fuziune sau divizare

Este intocmit de catre consiliul de administratie al societatilor interesate si semnat de reprezentantul fiecareia dintre societatile participante la operatiune. Este necesar:

a) pentru fuziune – acordul societatii absorbante si a celor absorbite, sau al fiecarei dintre societatile ce fuzioneraza – daca se creaza o societate noua.

b) pentru divizare – acordul societatii divizata si a celor beneficiare

Continutul planului de fuziune sau divizare

Proiectul planului de fuziune sau divizare trebuie sa aiba incluse cel putin urmatoarele indicatii:

• forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune

• fundamentarea – scopurile (cauzele, obiectivele) si conditiile fuziunii sau divizarii

• stabilirea si evaluarea activului si pasivului care trebuie transmis la societatile absorbante sau noi

• modalitatile de predare a actiunilor sau partilor sociale si data la cere acestea au dreptul la dividende

• paritatea (raportul de schimb) a actiunilor sau partilor sociale

• cuantumul primei de fuziune sau al primei de divizare

• drepturile ce se acorda obligatarilor – detinatorilor de obligatiuni si orice avantaje speciale (actiuni preferentiale, drepturi de fondator)

• data la care trebuie sa fie incheiate bilanturile contabile de fuziune sau bilantul de divizare (data care trebuie sa fie aceeasi pentru toate societatile participante la operatiune )

• data la care operatiile societatii absorbite sau divizate vor fi considerate din punct de vedere contabil, ca fiind efectuate la societatea beneficiara de aporturi.

Proiectul de fuziune sau divizare trebuie sa contina orice alte date particulare care

prezinta interes pentru operatiune.

Publicitatea proiectului de fuziune sau divizare

Oricand se petrece un eveniment in viata societatii comerciale – de natura sa duca la modificarea actelor constitutive sau sa duca la disparitia persoanei morale in cauza – trebuie indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege. Este si cazul restructurarii societatilor comerciale prin fuziune sau divizare.

Executarea fuziunilor si divizarilor

A. Fuziunea

Conditii pentru realizarea fuziunii

a) sa fie convenita in prealabil prin hotararea adunarii generasle a entitatilor colective implicate. “Fuziunea mai multor societati se hotaraste de fiecare societate in parte”. Hotararea adunarii generale cu privire la fuziune trebuie autentificata notarial si supusa controlului de legalitate exercitat de judecatoria competenta.

b) fiecare societate comerciala implicata in absortie sau in contopire este obligata sa isi intocmerasca bilantul.

Reguli particulare aplicate societatilor pe actiuni

Daca societatea absorbanta este o societate de capital (societate pe actiuni sau societate in comandita pe actiuni) adunarea generala extraordinara este supusa unor reguli particulare. Aceste reguli privesc:

a) Raportul consiliului de administratie – consiliul trebuie sa intocmeasca si sa puna la dispozitia actionarilor un raport scris care sa contina elementele esentiale ale operatiunii proiectate.

b) Raportul cenzorilor – cenzorii trebuie sa se pronunte tot printr-un raport scris asupra fuziunii proiectate si a conditiilor financiare de realizare a ei.

c) Informarea actionarilor – actionarii trebuie sa fie instiintati cu cel putin 15 zile inainte de data adunarii generale. Lor li se pun la dispozitie mai multe documente, dar cele strict necesare sunt:

– proiectul de fuziune

– darea de seama a administratorilor in care se precizeaza si raportul de schimb al actiunilor sau partilor

– raportul cenzorilor

– bilantul contabil de fuziune

– evidenta contractelor de valoare mare in curs de executare

– rapoartele de evaluare a societatilor sau raportul unui expert care isi va da avizul de specialitate asupa fuziunii

d) Aprobarea aporturilor in natura – adunarea generala extraordinara trebuie sa valideze expertiza facuta asupra aporturilor in natura, in conditiile legii. Aportatorii in natura nu au drept de vot in deliberarile referitoare la aporturile lor, iar actiunile aportului nu sunt luate in considerare pentru calculul majoritatii.

Actionarii societatii absorbante care sunt actionari si la societatea absorbita pot participa la votul asupra aporturilor in natura a acestei societati.

D. Efectele fuziunii si divizarii societatilor comerciale

Efectele fuziunii

Absortia si fuziunea pot avea efect decat dupa trei luni de la publicarea in Monitorul Oficial a inscrisului care a operat transformarea si a hotararii judecatoresti de autorizare.
Termenul suspensiv de trei luni poate fi scurtat daca se indeplineste una din conditiile:

a) se justifica plata datoriilor sociale cu acte obtinute de la creditori.

b) suma corespunzatoare pasivului este depusa la CEC sau la administratia financiara; certificatul constatator ca s-a efectuat depunerea trebuie publicat. In acest caz este nevie de autorizarea judecatoriei.

c) exista acordul tuturor creditorilor pentru reducerea termenului suspensiv de trei luni, fiind necesar consimtamantul in scris.

Dupa expirarea termenului de trei luni – daca el nu a fost redus – fuziunea poate fi executata, deci societatea va avea drepturile si va lua asupra sa obligatiile societatii care isi inceteaza activitatea.

Drepturile creditorilor sociali

Pentru a-i ocroti, legea prevede ca in cursul termenului suspensiv, pana la expirarea caruia fuziunea nu poate sa produca efecte, oricare creditor al societatilor care fuzioneaza are dreptul sa introdica opozitie la instanta judecatoreasca. Opozitia suspenda executarea fuziunii pana la ramanerea definitiva a sentintei pronuntate in cauza (legea 31/1990 art.175 alin.3).

Efectele divizarii. Interventia expertilor

Societatile pe actiuni au nevoie de experti pentru a calcula valorile relative atribuite actiunilor societatilor participante la operatie si a evalua caracterul echitabil al raportului de schimb. Nu este necesara interventia unui expert daca divizarea se realizeaza prin crearea de societati noi – constituite doar cu aporturi ale societatii divizate, iar actiunile noilor societati sunt atribuite actionarilor societatii divizate proportional cu drepturile lor in capitalul acesteia.

Situatia societatilor beneficiare de aporturi

• Societatile existente – sciziunea reprezinta o majorare de capital cu aporturi in natura. Pentru societatea beneficiara se aplica reglementarile referitoare la interventia expertului si efectuarea evaluarii.

• Societatile noi – trebuie sa fie constituite conform regulilor proprii formei de societate adoptate. Noile societati infiintate prin divizarea unei societati de capitaluri pot fi: a) Societati cu raspundere limitata

b) Societati pe actiuni

Actiunile societatilor noi infiintate sunt direct atribuite actionarilor societatii divizate – fara sa fie nevoie sa se mai faca apel la 5 subscriitori suplimentari pentru respectarea minimului cerut de lege pentru constituirea unei societati pe actiuni. Actionarii societatii divizate sunt considerati a fi direct actionarii societatii noi.

Divizarea antreneaza transmiterea integrala a patrimoniului societatii care dispare in profitul societatilor care il culeg partial sau in totalitate. Aceste societati se substituie societatii initiale in toate bunurile, drepturile sau obligatiile ei. In caz de aport partial de activ – supus regimului divizarii – transmiterea universala opereaza asupra fractiunii din patrimoniul societatii care face aportul.

Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite, in afara de cazul in care, prin divizare, s-au stabilit alte proportii. Daca nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit bunuri prin divizare raspund solidar.

Consecinte ale fuziunii si divizarii asupra salariatilor

Exista o serie de consecinte fata de salariati, deoarece fuziunile si divizarile antreneaza adesea perturbari in situatia si conditiile de munca ale salariatilor intreprinderilor implicate in operatiune.

Contractele individuale de munca incheiate de societatea adsorbita sau divizata sunt transmise de plin drept la societatea absorbanta sau noua care trebuie sa le respecte masura. Aceste prevederi nu suprima insa dreptul societatii absorbante sau noi de a determina nevoile sale reale de personal.

Salariatii societatii absorbite sau divizate nu au drept incontestabil la mentinerea conventiei colective la care era supusa societatea lor. Ei se vor conforma contractului colectiv de munca aplicabil lor de noul patron, care poate fi diferit de cel vechi.

Atunci cand societatea absorbanta sau noua este supusa obligatiilor rezultate dintr-un contract colectiv de munca, salariatii societatii absorbite sau divizate pastreaza timp de un an – sau durata contractului colectiv de munca – avantajele lor din conventia anterioara. Dupa expirarea acestei perioade ei pastreaza de asemenea, avantajele individuale dobandite ca urmare a aplicarii vechii conventii colective de munca.

Sanctionarea neregulilor in materie de fuziune si divizare

Daca nu este posibila o actiune in nulitate, neregularitatile constatate pot da loc la o actiune in regularizare si, eventual, la o actiune in daune-interese.

E. Cauze de nulitate:

a) nulitatea deliberarilor uneia dintre adunarile generale care au decis operatiunea – poate rezulta dintr-o dispozitie expresa a legii privind societatile comerciale, de exemplu incalcarea regulilor de cvorum sau de majoritate.

b) lipsa sau aparitia erorii in proiectul de fuziune sau divizare – nulitatea contractelor poate fi generata de viciul de consimtamant sau frauda.

Actiunea in nulitate a unei fuziuni sau divizari se prescrie in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii de fuziune sau divizare. Deciziile pronuntand nulitatea sunt fara efect asupra drepturilor, obligatiilor sau profitul societatilor beneficiare, nascute intre data terminarii operatiunii de fuziune sau divizare si cea de publicare a hotararii pronuntand nulitatea.

CAPITOLUL II

Aspecte juridice si legislatie nationala privind fuziunea si divizarea societatilor comerciale. Elemente de drept comparat.

Fuziunea, aspecte juridice. Fuziunea reprezinta operatiunea prin care doua sau mai multe societati isi transmit patrimoniul la alta societate, urmand sa-si desfasoare activitatile in comun.

Din punct de vedere juridic, operatiunea de fuziune este reglementata de Legea nr. 31/1990, republicata, articolele 238-251.

Fuziunea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile prevazute pentru modificarea actului constitutiv al societatii.

Fuziunea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului acesteia catre societatea sau societatile beneficiare, in starea in care se gaseste la data fuziunii, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii sau actionarii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume de bani care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite (art. 240).

In baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor (Asociatilor) a fiecareia dintre societatile care participa la fuziune, administratorii acestora intocmesc un proiect de fuziune care, conform art. 241 din Legea nr. 31/1990, trebuie sa cuprinda:

Proiectul de fuziune, semnat de reprezentantii societatilor participante, se depune la Oficiul Registrului Comertului unde este inmatriculata fiecare societate, insotit de o declaratie a societatii care inceteaza a exista in urma fuziunii. Declaratia trebuie sa se refere la modul in care respectiva societate a hotarat sa stinga pasivul sau.

Opozitia suspenda executarea fuziunii pana la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila sau pana la data la care societatea in cauza face dovada ca s-a achitat de toate obligatiile fata de creditorul sau creditorii care au atacat hotararea de fuziune.

De asemenea, in conformitate cu art. 244, administratorii trebuie sa fie pregatiti sa puna la dispozitia actionarilor sau asociatilor, la solicitarea acestora, urmatoarele documente:

proiectul de fuziune;

darea de seama a administratorilor, in care se va preciza si raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale;

bilantul de fuziune;

situatiile financiare anuale impreuna cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercitii financiare, precum si cu 3 luni inainte de proiectul de fuziune;

raportul cenzorilor sau al auditorului financiar, dupa caz;

evidenta contractelor cu valoare de peste 100 milioane lei, in curs de executare, si repartizarea lor intre societatile beneficiare.

In termen de cel mult doua luni de la expirarea termenului de 30 zile de la publicarea proiectului de fuziune in Monitorul Oficial sau, dupa caz, de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante va hotari asupra fuziunii.

Actele constitutive ale societatii nou-infiintate prin fuziune se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor care isi inceteaza existenta.

La art. 115 din Legea nr. 31/1990 se prevede ca pentru validarea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu dispune altfel, la prima convocare este necesara prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar hotararile trebuie sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social.

La convocarile urmatoare, este nevoie de prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile trebuie sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din capitalul social.

Asa cum se precizeaza la art. 247, atunci cand fuziunea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante, hotararea se ia cu unanimitate de voturi.

B. Divizarea, aspecte juridice. Din punct de vedere juridic, operatiunea de divizare este reglementata de Legea nr. 31/1990, republicata, articolele 238-251.

Divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile prevazute pentru modificarea actului constitutiv al societatii.

Divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului acesteia catre societatea sau societatile beneficiare, in starea in care se gaseste la data divizarii, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii sau actionarii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume de bani, care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite (art. 240).

In baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor (Asociatilor) a fiecareia dintre societatile care participa la divizare, administratorii acestora intocmesc un proiect de divizare care, conform art. 241 din Legea nr. 31/1990, trebuie sa cuprinda:

– forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune;

fundamentarea si conditiile divizarii;

– stabilirea si evaluarea activului si pasivului, care se transmit societatilor beneficiare;

modalitatile de predare a actiunilor sau a partilor sociale si data de la care acestea dau dreptul la dividende;

– raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale si, daca este cazul, cuantumul sultei;

cuantumul primei de divizare;

drepturile care se acorda obligatarilor si orice alte avantaje speciale;

data bilantului contabil de divizare, data care va fi aceeasi pentru toate societatile

participante;

orice alte date care prezinta interes pentru operatiune.

Opozitia suspenda executarea divizarii pana la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila sau pana la data la care societatea in cauza face dovada ca s-a achitat de toate obligatiile fata de creditorul sau creditorii care au atacat hotararea de divizare.

De asemenea, in conformitate cu art. 244, administratorii trebuie sa fie pregatiti sa puna la dispozitia actionarilor sau asociatilor, la solicitarea acestora, urmatoarele documente: proiectul de divizare;

darea de seama a administratorilor, in care se va preciza si raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale;

situatiile financiare anuale impreuna cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercitii financiare, precum si cu 3 luni inainte de proiectul de fuziune;

raportul cenzorilor sau al auditorului financiar, dupa caz;

bilantul contabil de divizare;

evidenta contractelor cu valoare de peste 100 milioane lei, in curs de executare, si repartizarea lor intre societatile beneficiare.

Actele constitutive ale societatilor nou-infiintate prin divizare se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor care isi inceteaza existenta.

C. Legislatie nationala privind fuziunea si divizarea societatilor comerciale

Operatiunile de fuziune sunt reglementate, din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Din punct de vedere juridic, societatea comerciala care absoarbe (absorbanta) dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatilor comerciale pe care le absoarbe. Din punct de vedere fiscal, sunt aplicabile prevederile din legislatia fiscala corespunzatoare situatiilor existente in cadrul societatilor comerciale care fuzioneaza. Fiecare dintre societatile comerciale care fuzioneaza are obligatia sa intocmeasca situatii financiare cu ocazia fuziunii in conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare.

Societatile comerciale care fuzioneaza au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de active si de datorii, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, evaluarea elementelor existente in cadrul societatilor comerciale in momentul inventarierii si prezentarea acestora in situatiile financiare se efectueaza conform normelor si reglementarilor contabile aplicabile.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in M.Of. nr. 33 din 29.01.1998;

Legea nr. 82/1991 – Legea contabilitatii, republicata in M.Of. nr. 48 din 14.01.2005 cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 927 din 23.12.2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr. 637 din 07.12.2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, publicata in M.Of. nr. 931 din 19.12.2002;

Legea nr. 82 din 13.03.2003 privind aprobarea O.G. nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii juridice si a falimentului, publicata in M.Of. nr. 194 din 26.03.2003;

Legea nr. 161 din 19.04.2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei si in exercitarea demnitatii publice a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in M.Of. nr. 279 din 21.04.2003;

Ordinul nr. 1.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, dizolvare (…), publicat in M.Of. nr. 1.012 din 03.11.2004;

H.G. nr. 44 din 22.01.2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 112 din 06.02.2004;

H.G. nr. 84 din 03.02.2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 147 din 18.02.2005.

Legea nr. 85/2006 privind insolventa.

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societatile comerciale, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/1999, Legea nr. 276/2006, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2007.

Ordonanta Guvernamentala nr. 52/2008.

D. Elemente de drept comparat (fuziunea si divizarea in

dreptul francez si italian)

Fuziunea si divizarea in dreptul francez

Principalele etape ale divizarii si fuziunii sunt similare celor din dreptul romana. Este de asemenea posibila opozitia, care este de competenta tribunalului de comert. Solutiile care pot fi pronuntate de instanta sunt de respingere a opozitiei sau de admitere a acesteia si de obligare a societatii la plata sumelor datoarte creditorului care a formulat opozitia sau de obligare a societatii sa onstituie garantii suficiente. In cazul in care nu este respectata hotararea judecatoreasca, divizarea si fuziunea nu vor fi opozabile creditorilor a caror opozitie a fost admisa, care se vor putea indestula din patrimoniul tuturor societatilor participante la divizare sau fuziune.

Anularea divizarii sau fuziunii poate fi pronuntata de tribunalul de comert in situatiile in care una din adunarile generale ale societatilor participante care au decis divizarea sau fuziunea este lovita de nulitate sau nu a fost depusa declaratia de conformitate.

Termenul de prescriptie al actiunii in nulitate este de 6 luni de la data ultimei inregsitrari in registrul comertului necesara pentru efectuarea operatiunii de divizare sau de fuziune. Decizia de anulare nu va avea insa efect retroactiv, in sensul ca nu vor atrage invalidarea tuturor actelor anterioare ale societatilor participante la operatiune, dar societarile respective vor fi considerate solidar raspunzatoare.

In situatiile in care nu este posibila anularea, ramane deschisa calea unei actiuni in regularizare sau in dezdaunare.

Fuziunea si divizarea in dreptul italian

In afara de actiunea in anularea hotararii adunarii generale, este specifica acestor modificari ale societatilor comerciale opozitia, care este reglementata si in dreptul italian. In cazul divizarii si fuziunii, opozitia poate fi formulata de creditori in termen de 60 de zile de la data ultimei inregsitrari in registrul comertului, existand termene speciale, mai scurte, in cazul anumitor societati (de exmplu cele detinute de stat).

Carerea este de competenta tribunalui in a carui raza teritoariala isi are sediul societatea debitoare a creditorului care introduce opozitia. In cazul fuziunii, celelalte societati participante pot interveni in proces.

Tribunalul nu va decide asupra fondului deciziei societatilor participante la fuziune cu privire la realizarea operatiunii, neputandu-se substitui vointei acestora. In caz de admitere a opozitiei, efectul hotararii va fi inopozabilitatea fuziunii sau a divizarii fata de creditorul reclamant.

Similar celor mai sus aratate, si creditorii obligatari pot formula o astfel de opozitie.

CAPITOLUL III

Societatile comerciale romanesti in Uniunea Europeana

Operatiunile comerciale, presupuse de dreptul integrarii (si, de toate consecintele acestui proces) au urmari dintre cele mai diverse. Totusi, impactul cel mai important este impactul asupra operatorilor. Astfel, s-a facut un salt de la operatiunile comerciale (actul de comert) la instrumentul care facea posibile aceste operatiuni (societatile). Spre exemplu, scopul libertatii de stabilire a urmarit desfiintarea oricarei bariere pe care frontiera nationala o ridica in calea exercitarii aptitudinilor antreprenoriale si organizationale ale companiilor din fiecare stat membru pentru a da esenta obiectivului privind utilizarea efectiva a resurselor din cadrul pietei interne. Societatile comerciale au luat locul statelor, avand cel mai important rol in economia mondiala. In contextul globalizarii, acestea actioneaza dincolo de granitele statelor in care s-au constituit.

Aplicarea Tratatului CE s-a realizat, in domeniul societatilor, la inceput, prin armonizarea anumitor institutii din domeniul dreptului material al societatilor comerciale. Desigur aceasta opera legislativa, care se regaseste in cele 12 directive, desi eficienta in anumite puncte, a lasat posibilitatea dezvoltarii unor entitati noi, proprii sistemului pietei unice.3 Societatile comerciale – in special societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata – au fost supuse unui proces continuu de armonizare.

A doua etapa de integrare a entitatilor comerciale in cadrul Comunitatilor europene a fost propunerea pentru adoptare, a unei reglementari privind statutul societatii europene. Asa cum vom observa, acest proiect, s-a dezvoltat mai tarziu si in directia societatii cooperative europene. “Societatea europeana” a urmat un drum sinuos, o prima actiune fiind aceea a adoptarii unei reglementari referitoare la grupul european de interes economic (1985). Corolarul legislatiei unificate in materia entitatilor europene este adoptarea unei reglementari – in 2001 – privind societatea europeana.

Metoda de reglementare este de doua categorii: armonizate si uniforme.

Prima categorie se refera la armonizarea anumitor aspecte din legislatiile nationale, in care societatile comerciale trebuie sa indeplineasca anumite conditii comune tuturor statelor membre; armonizarea dreptului societatilor comerciale s-a realizat prin directive – lasand la latitudinea statelor anumite aspecte, obligatia acestora fiind teleologica. In multe din cele 12 directive statele nu au avut o marja de interpretare prea larga, dat fiind caracterul strict al acestui domeniu.

A doua categorie de reglementari se refera la o legislatie europeana uniforma, care, in cazul grupului de interes economic are o sorginte nationala – franceza, dar care, in forma ultima – societatea europeana – se constituie intr-o solutie novatoare din punct de vedere juridic. Reglementarea acestor entitati s-a realizat prin regulamente – acestea aplicandu-se direct – fara a fi transpuse de catre state. Desi sub aspect tehnic regulile comunitare sunt uniforme, totusi regulamentele lasa posibilitatea statelor de a interpretare sau de a institui conditii suplimentare pentru entitatile la care facem referire (GEIE, SE, SEC) sau de a aplica legislatia nationala.

In Regulamentul referitor la societatea europeana se prevede in preambul (pct. 4) ca actualul cadru juridic “in care intreprinderile trebuie sa isi desfasoare activitatile in cadrul Comunitatii se bazeaza inca, in principal, pe legislatia interna, si, din aceasta cauza, nu mai corespunde cadrului economic in care ele trebuie sa se dezvolte pentru a permite atingerea obiectivelor enuntate la art. 18 din Tratat (libera circulatie a persoanelor). Aceasta situatie prezinta un obstacol serios in calea gruparii unor societati apartinand unor state membre diferite.”

Din punct de vedere cronologic cele doua procese au avut loc aproape concomitent; in practica armonizarea legislatiilor a fost primul pas, urmata de uniformizarea anumitor domenii.

A. Armonizarea dreptului comercial european in materia societatilor comerciale

Este esentiala asigurarea, in masura in care este posibil, a unitatii economice si juridice in cadrul Comunitatii. In acest scop, trebuie adoptate dispozitii pentru crearea, alaturi de societatile reglementate de catre dreptul national specific, de societati care sa deruleze activitati in baza dreptului creat de catre un regulament comunitar direct aplicabil in toate statele membre.

Dispozitiile unui astfel de regulament vor permite crearea si administrarea societatilor cu o dimensiune europeana, libere de obstacolele provenite din disparitate si din aplicarea teritoriala, limitata a dreptului national al societatilor comerciale.

Fara a se aduce atingere nevoilor economice care pot aparea in viitor, daca obiectivul esential al regulilor juridice care reglementeaza SE trebuie atins, trebuie sa fie posibila cel putin crearea unei astfel de societati, atat pentru a permite societatilor din diverse state membre sa fuzioneze ori sa creeze o societate holding, cat si pentru a permite societatilor si altor persoane juridice care exercita activitati economice si care sunt reglementate de catre legislatia diverselor state membre sa infiinteze filiale comune.8

Este necesar ca sa se permita ca o societate pe actiuni, cu sediul statutar si cu sediul administrativ central in Comunitate, sa se poata transforma intr-o SE fara a trece prin lichidare, cu conditia ca aceasta sa aiba o filiala intr-un stat membru, altul decat cel in care se afla sediul sau statutar.

Dispozitiile nationale aplicabile societatilor anonime care ofera propriile actiuni prin oferta publica, precum si tranzactiilor cu valori mobiliare trebuie sa se aplice, de asemenea, in situatia in care o SE este infiintata prin intermediul unei oferte publice de valori mobiliare, precum si SE care doresc sa utilizeze astfel de instrumente financiare.

SE trebuie sa ia forma unei societati pe actiuni, care reprezinta forma cea mai potrivita, atat in privinta finantarii cat si a managementului, pentru nevoile unei societati care exercita activitati la scara europeana. Pentru asigurarea faptului ca astfel de companii au dimensiuni rezonabile, trebuie fixat un capital minim, astfel incat acestea sa aiba un patrimoniu suficient, fara a impiedica IMM-urile sa infiinteze SE.12

O societate europeana trebuie sa fie administrata in mod eficient si supravegheata corespunzator. Trebuie avut in vedere ca in prezent, in Comunitate, exista doua sisteme diferite de administrare a societatilor anonime. Desi unei SE trebuie sa i se permita alegerea intre cele doua sisteme, trebuie definite in mod clar responsabilitatile care revin celor insarcinati cu administrarea si celor insarcinati cu supravegherea.

In baza regulilor si principiilor generale ale dreptului international privat, in situatia in care o intreprindere controleaza o alta supusa unui sistem juridic diferit, drepturile si obligatiile sale in privinta protectiei actionarilor minoritari si a tertilor sunt reglementate de catre legea intreprinderii controlate, fara a se aduce atingere obligatiilor impuse asupra intreprinderii care exercita controlul prin propria lege, de exemplu, in ceea ce priveste cerinta de elaborare a conturilor consolidate. Fara a se aduce atingere consecintelor oricarei coordonari ulterioare a legilor statelor membre, in prezent, nu sunt necesare reguli specifice pentru SE in acest domeniu. Regulile si principiile generale ale dreptului international privat trebuie, prin urmare, aplicate atat unei SE care exercita controlul, cat si societatii controlate. Trebuie specificata regula astfel aplicabila in situatia in care o SE este controlata de catre o alta intreprindere si, in acest scop, trebuie facuta referire la legea care reglementeaza societatile anonime in statul membru in care SE are sediul sau statutar.

S-a afirmat, ca in linii mari legislatia societatilor comerciale era compatibila cu regulile fundamentale ale dreptului comunitar, avandu-si izvorul in legislatia franceza, germana si italiana a societatilor comerciale, legislatii care stau la baza dreptului comunitar.
Reglementarea de catre institutiile comunitare a acestui domeniu prin directive indica intentia de a lasa statelor membre o marja de apreciere in transpunere. In acelasi timp, directivele pot fi invocate de catre particulari (societati comerciale si persoane fizice interesate) impotriva statelor sau a autoritatilor publice. Functionarea societatilor pe actiuni este reglementata de mai multe directive.

B. Armonizarea regulilor fiscale

Reglementarea fiscala a fost armonizata prin mai multe directive:

– Directiva referitoare la conturile anuale ale societatii comerciale. Directiva a IV-a25 din 25 iulie 1978 adoptata in baza prevederilor art. 54 paragraful 3 subparagraful g) din Tratat si referitoare la conturile anuale ale anumitor forme de societati.26

– Directiva privind conturile consolidate. Directiva a VII-a din 13 iunie 1983 in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate.

– Directiva privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile. Directiva a VIII-a a Consiliului din 10 aprilie 1984, in temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratatul CEE, privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (84/253/CEE) a avut ca motivatie existenta Directivei a IV-a, in care se prevede controlul conturilor anuale.

C. Armonizarea regulilor referitoare la sediu, transferul societatii si publicitate

Directivele Uniunii Europene in materia societatilor comerciale reprezinta un aspect al activitatii legiuitoare a organizatiei. Acestea reflecta atat stadiile prin care CE si, mai apoi UE, au trecut, si anume realizarea unor proiecte, care din lipsa unui sprijin politic, au fost retrase; reglementarea diferitelor materii s-a realizat pas cu pas. Ca o concluzie generala referitoare la respectarea directivelor, de catre statele membre, in transpunere si de catre societati, ca principale destinatare, putem afirma au fost putine litigii si ca acestea au fost respectate.

Se poate observa ca, la nivelul UE, au fost armonizate reguli disparate in materia societatilor comerciale, cele mai multe se refera la societatile pe actiuni (unele reglementari se refera si la societatile in comandita pe actiuni, ca forma derivata a SA); au fost avute in vedere si societatile cu raspundere limitata – care, in aproape toate tarile membre – au un capital social nesemnificativ si, in consecinta, sunt necesare reguli specifice de protejare a tertilor.

In Romania, modificarile suferite de Legea societatilor comerciale (1997, 1999, 2003, 2005) au avut in vedere preluarea acquis-ului in aceasta materie, considerandu-se ca legislatia romaneasca este armonizata. Cu toate acestea, in momentul de fata Ministerul Justitiei pregateste modificari majore in ceea ce priveste textul Legii societatilor comerciale; in domeniul insolventei comerciantilor, modificarea regimului s-a concretizat prin adoptarea Legii nr. 85/2006.

Ca modalitate de tehnica legislativa, legiuitorul a preferat incorporarea textelor mentionate in legea romana prin adaptarea acestora, mai ales prin sintetizarea normelor cuprinse in directive.Obiectivul armonizarii legislatiilor poate sa fie atins fara ca normele privind societatile comerciale sa devina identice. “Formularile pot fi diferite, solutiile trebuie sa fie echivalente.”

Registrul Comertului. Preocuparea comunitara este marcata de reglementarea unei cat mai profunde transparente a operatorilor economici pe Piata Interna si posibilitatea reala pentru terti de a obtine in orice moment informatii despre societatile cu care contracteaza.

Capitalul social. Capitalul social al societatilor romanesti este diferentiat in functie de raspunderea asociatilor; daca la societatile cu raspundere nelimitata (societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla), legea nu prevede o limita minima, pentru societatile cu raspundere limitata legea prevede o limita minima fixata in 1997, respectiv 200 RON. Aceasta suma, ridicola in multe alte tari, are totusi echivalent; societatile cu raspundere limitata fiind considerate societati cu o importanta redusa, care functioneaza mai mult in micul comert ori in afaceri care nu solicita efectuarea de operatiuni financiare complicate. Secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania afirma “Vom deveni cu adevarat ancorati in regulile unei economii de piata viabile numai cand si alte prevederi, deja perimate, vor fi modificate. Va dau un singur exemplu: eliminarea capitalului minim de 200 de lei pentru constituirea unui SRL. Ce rost mai are acesta?”

IMM – Intreprinderile Mici si Mijlocii, in general constituite sub forma societatilor comerciale cu raspundere limitata au un tratament special atat in Romania cat si in Uniunea Europeana (din ratiuni care tin de concurenta, locuri de munca etc).

“In Spania, Grecia si Portugalia, in primii trei ani dupa aderare, intre 15 si 30% din intreprinderile mici si mijlocii au fost inchise. Este posibil ca 20-25% din firmele romanesti sa nu faca fata concurentei” (Presedintele Agentiei de resort, in martie 2005).

Aceste societati, care au capitaluri modeste si o piata de desfacere limitata se vor confrunta cu o concurenta nemaiintalnita. Libertatea de stabilire a societatilor straine, desfiintarea barierelor vamale vor conduce la desfiintarea unor societati; ne putem pune intrebarea daca acestea se vor desfiinta numai ca un impact al integrarii sau si pentru ca va fi dezvoltat un control asupra societatilor astfel incat nu va mai fi posibila functionarea societatilor doar pe “hartie”, asa cum se intampla in prezent.

Pregatirile romanesti in materie au fost considerate neserioase de catre organizatiile internationale. Evaluarea eficientei politicilor in domeniul intreprinderilor (EEPI), este un Raport realizat de OECD, Comisia Europeana, BERD si Investment Compact, in se atrage atentia asupra unei serii intregi de masuri, prin care au fost cheltuiti bani de la buget, insa fara nici un impact.

Privatizarile au fost in mare parte realizate; dupa aderare mai sunt cateva societati inca in asteptarea unui investitor; renuntarea la CEC, ca si renuntarea BCR, indelung criticate de catre analistii economici romani si straini vor incheia “problemele” din sectorul bancar-financiar. Statul va trebui sa aiba un aparat care sa urmareasca derularea contractelor de privatizare41, respectarea clauzelor stipulate; intr-un caz in care statul a anulat o privatizare, in urma contestatiei la forurile internationale (Centrul pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investitii – cu sediul la Washinghton), Romania a avut castig de cauza impotriva Noble Ventures.

Vor urma fuziuni interesante, sau pur si simplu, achizitii; societatile (private) romanesti – partea dezvoltata a acestora – vor fi tinta unor achizitii strategice, pentru dezvoltare si consolidare pe piata.

CAPITOLUL IV

Procedura de fuziune si procedura de divizare a societatilor comerciale – studiu de caz

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale urmeaza in general aceleasi reguli procedurale. Se pot face si intre societati care au forme diferite. Societatile in lichidare pot fuziona sau se pot divide daca nu a inceput repartitia partilor ce li se cuvin din lichidare.

1. Perioada intermediara

Realizarea fuziunii necesita indeplinirea unor formalitati complexe intr-un interval de timp relativ indelungat. Pot trece cateva luni intre data cand e evalueaza patrimoniul transferat, stabilirea raportului de schimb al partilor sociale si datda realizarii definitive a fuziunii. In timpul acestei perioade intermediare, existenta si pasivul societatii care urmeaza a-si inceta existenta se modifica, in asa fel incat situatia patrimoniala din momentul realizarii definitive a fuziunii nu mai coincide cu cea existenta in momentul depunerii bilantului de fuziune.

Patrimoniul societatii absorbite este transmis societatii beneficiare in starea in care se gaseste la data realizarii definitive a operatiunii de fuziune, cu exceptia hotararii contrare a adunarii generale a asociatilor. Drepturile asociatilor, stabilite in proiectul de fuziune raman neschimbate, chiar daca activul net al societatilor in cauza s-a modificat in timpul perioadei intermediare.

Din punct de vedere contabil si financiar, societatea beneficiara trebuie sa inscrie in registrele sale toate operatiunile de activ si de pasiv efectuate de societatea absorbita in timpul perioadei intermediare. Proiectul de fuziune trebuie sa prevada data de la care aceste operatiuni vor fi preluate de societatea absorbanta sau de cea care se constituie.
Din punct devedere juridic nu este necesar sa se reuneasca asociatii societatii absorbite pentru a aproba bilantul si contul de operatiuni realizate in timpul perioadei intermediare.
Din punct de vedere fiscal, organul fiscal admite ca in caz de fuziune cu efect retroactiv, societatea absorbanta inglobeaza in rezultatele sale financiare beneficiile si pierderile inregistrate de societatae absorbita in timpul perioadei intermediare, cu doua conditii:

daca momentul la care se produce fuziunea nu depaseste prima zi a axercitiului financiar al societatii absorbite in cursul careia a intervenit operatiunea.

daca fuziunea si clauza de retroactivitate au o existenta normala, si nu sunt concepute numai din ratiuni de ordin fiscal, pentru a se beneficia de reduceri sau exonerari de impozite datorate statului.

2. Proiectul de fuziune sau de divizare

Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte in adunarea generala a asociatilor. Administratorii societatilor care participa la fuziune sau divizare intocmesc un proiect de fuziune sau divizare care va cuprinde:

Acest proiect se depune la Oficiul Registrului Comertului pentru a fi vizat de catre judecatorul delegat. Proiectul vizat se publica pe cheltuiala partilor in Monitorul Oficial al Romaniei, integral sau partial, potrivit dispozitiilor judecatorului delegat.
Creditorii societatilor care fuzioneaza ori se divid, precum si o alta persoana prejudiciata pot face opozitie daca au creante anterioare publicarii proiectului de fuziune sau de divizare. Opozitia suspenda executarea fuziunii sau a divizarii, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de solutionare a cererii.

Operatiunea de fuziune sau divizare nu este suspendata in cazul in care societatea face dovada platii datoriilor sau prezinta garantii acceptate de creditori, ori se intelege cu acestia in legatura cu plata datoriilor.

3. Obligatii speciale ale administratorilor in procedura de fuziune sau de divizare

Administratorii societatilor participante la operatiunea de fuziune sau de divizare au obligatia de a pune la dispozitia asociatilor:

In termen de doua luni de la expirarea termenului prevazut de legiuitor pentru exercitarea dreptului de opozitie al creditorilor sau in momentul in care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, fiecare dintre societatile participante va hotara cu privire la fuziune sau la divizare.

Se intocmaste actul constitutiv al societatii nou-infiintate, care este supus spre aprobare si adunarii generale a asociatilor societatii care isi inceteaza existenta.

In cazul fuziunii prin absorbtie se intocmeste act aditional modificator, in forma autentica, care se depune la Oficiul Registrului Comertului, urmand sa fie vizat de judecatorul delegat si transmis spre publicare Monitorului Oficial.

Fuziunea – studiu de caz

Sa presupunem ca doua societati comerciale – ABC S.R.L. si XYZ S.A. – au hotarat sa fuzioneze, urmand ca prin aceasta operatiune S.C. ABC S.R.L. sa-si inceteze existenta, iar patrimoniul sau sa fie preluat de catre S.C. XYZ S.A. Fuziunea celor doua societati se va efectua pe baza situatiilor financiare incheiate la data de 31 decembrie 2002. Adunarea Generala a Asociatilor a S.C. ABC S.R.L., intrunita la data de 18 ianuarie 2003, hotaraste: Fuzionarea societatii S.C. ABC S.R.L. cu S.C. XYZ S.A.

Ca urmare a operatiunii de fuziune, S.C. ABC S.R.L. isi va inceta existenta prin transmiterea universala a patrimoniului catre S.C. XYZ S.A. Data bilantului de fuziune este 31 decembrie 2002. Se imputerniceste administratorul societatii ca, impreuna cu administratorii S.C. XYZ S.A., sa intreprinda toate operatiunile necesare pentru elaborarea proiectului de fuziune.

Se imputerniceste administratorul societatii sa intreprinda demersurile necesare pentru inregistrarea la registrul comertului a hotararii AGA. Adunarea Generala a Actionarilor a S.C. XYZ S.A., intrunita la data de 20 ianuarie 2003, hotaraste: Fuzionarea societatii S.C. XYZ S.A. cu S.C. ABC S.R.L.

Fuziunea se va efectua prin absorbtia S.C. ABC S.R.L. de catre S.C. XYZ S.A. Data bilantului de fuziune este 31 decembrie 2002. Actionarii societatii absorbite sunt indreptatiti a primi dividende in cadrul societatii absorbante incepand cu data de 01.01.2003. Se imputerniceste Consiliul de Administratie al societatii sa intreprinda operatiunile necesare pentru elaborarea proiectului de fuziune. Se imputerniceste administratorul societatii sa intreprinda demersurile necesare pentru inregistrarea la registrul comertului a hotararii AGA.

Societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii pe care o absoarbe. Bilanturile de fuziune trebuie prezentate impreuna cu raportul cenzorilor sau raportul auditorului financiar, dupa caz.

S.C. ABC S.R.L. prezinta urmatoarele solduri pentru conturile de bilant la data de 31 decembrie 2002: ABC S.R.L. – lei –

Bilantul societatii ABC S.R.L., intocmit pe baza balantei de verificare incheiate la data de 31 decembrie 2002, prezinta urmatoarele date: – mii lei –

Capitalul social al societatii, in valoare de 300 milioane lei, este compus din 3.000 de parti sociale cu o valoare nominala de 100.000 lei per parte sociala.

S.C. XYZ S.A. prezinta urmatoarele solduri pentru conturile de bilant la data de 31 decembrie 2002: XYZ S.A. – mii lei –

Bilantul societatii XYZ S.A., intocmit pe baza balantei de verificare incheiate la data de 31 decembrie 2002, prezinta urmatoarele date: mii lei

Capitalul social, in valoare de 2 miliarde lei, este compus din 2.000.000 actiuni cu o valoare nominala de 1.000 lei per actiune.

Pe baza raportului de evaluare a S.C. ABC S.R.L., s-a apreciat ca valoarea terenului detinut de societate este de 730.300 mii lei, rezultand o crestere de 250 milioane lei fata de valoarea initiala, rezultand un activ net contabil de 1.168.942 mii lei (918.942 mii lei + 250.000 mii lei).

Totodata, ca urmare a negocierilor intre reprezentantii celor doua societati, s-a hotarat ca si acest activ net rezultat in urma reevaluarii terenului sa fie majorat cu 600 milioane lei, avandu-se in vedere pozitia firmei in sectorul de piata in care isi desfasoara activitatea. Astfel, activul net corijat al S.C. ABC S.R.L., pe baza caruia se va determina raportul de schimb, este de 1.768.942 mii lei.

La S.C. XYZ S.A. s-a stabilit ca valoarea actuala a terenului este de 1.750.000 mii lei, rezultand o crestere de 500 milioane lei, iar valoarea neta a constructiilor a fost majorata cu 266 milioane lei (300.000.000 lei la valoarea de intrare si 114.000.000 lei amortizare, rezultand o valoare neta de 266.000.000 lei), astfel ca activul net contabil rezultat in urma raportului de evaluare este de 4.611.070 mii lei.

Proiectul de fuziune realizat de S.C. ABC S.R.L., in calitate de societate absorbita, si S.C. XYZ S.A., in calitate de societate absorbanta, a fost aprobat de adunarile generale ale celor doua societati la data de 28 ianuarie 2003, respectiv 29 ianuarie 2003, a fost inregistrat la registrul comertului de la sediul fiecarei societati si a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei.

Referitor la stabilirea si evaluarea activului si pasivului ce urmeaza a fi transmis, prin proiectul de fuziune s-a stipulat ca s-a utilizat metoda activului net corijat, rezultand urmatoarele date de referinta:

Deoarece in termenul legal de 30 de zile de la publicarea proiectului de fuziune nu s-a intampinat nici o opozitie din partea tertilor, s-a hotarat preluarea patrimoniului si inchiderea situatiilor financiare la data de 31 martie 2003.

In perioada 1 ianuarie 2003 – 31 martie 2003 S.C. ABC a mai efectuat operatiuni din activitatea curenta, inregistrand venituri si cheltuieli care s-au concretizat intr-un profit net de 89.500.000 lei.

S-au inregistrat si diferentele de evaluare la teren in suma de 250.000.000 lei (211 = 105), astfel ca soldurile conturilor de bilant care au stat la baza intocmirii bilantului de fuziune la data de 31 martie 2003 se prezinta dupa cum urmeaza: ABC S.R.L. – lei –

Bilantul de fuziune al societatii absorbite, intocmit pe baza balantei de verificare incheiate la 31.03.2003, prezinta urmatoarele elemente: mii lei

Divizarea – studio de caz

Sa presupunem ca cei doi asociati ai S.C. ABC S.R.L. au hotarat sa divida societatea in alte doua societati cu raspundere limitata, societati cu asociat unic. Diviziunea societatii se va efectua pe baza situatiilor financiare incheiate la data de 31 decembrie 2004. De exemplu, Adunarea Generala a Asociatilor a S.C. ABC S.R.L., intrunita la data de 18 ianuarie 2005, hotaraste: divizarea societatii S.C. ABC S.R.L. si constituirea a doua noi societati cu raspundere limitata cu asociat unic, respectiv S.C. ABC 1 S.R.L. si S.C. ABC 2 S.R.L. Ca urmare a operatiunii de divizare, S.C. ABC S.R.L. isi va inceta existenta prin transmiterea universala a patrimoniului la cele doua societati nou-infiintate.

Data bilantului de divizare este 31 decembrie 2004. Se imputerniceste administratorul societatii sa intreprinda toate operatiunile necesare pentru elaborarea proiectului de divizare. Se imputerniceste administratorul societatii sa intreprinda demersurile necesare pentru inregistrarea la registrul comertului a hotararii AGA.

S.C. ABC S.R.L. prezinta urmatoarele solduri pentru conturile de bilant la data de 31 decembrie 2004: ABC S.R.L. – lei –

Bilantul societatii ABC S.R.L., intocmit pe baza balantei de verificare incheiate la data de 31 decembrie 2004, prezinta urmatoarele date: (mii lei)

Capitalul social al societatii, in valoare de 300 milioane lei, este compus din 3.000 de parti sociale cu o valoare nominala de 100.000 lei per parte sociala. Structura asociatilor se prezinta astfel:

Pe baza raportului de evaluare s-a stabilit valoarea terenului la 730.300.000 lei, valoarea societatii fiind estimata la 1.168.942.000 lei.

Pentru societatea ABC 2 S.R.L. ce se va constitui, asociatul Petrescu Aurel va prelua din patrimoniu terenul si mobilierul.

Celelalte bunuri existente in patrimoniul societatii, inclusiv creantele si obligatiile, se vor transmite catre cealalta societate ce se va infiinta, S.C. ABC 1 S.R.L., al carei asociat unic va fi Ionescu Vasile.

Diferentele de valoare rezultate prin transmiterea patrimoniului la cele doua societati urmeaza sa fie decontate in termen de 6 luni de la inregistrarea societatilor nou-infiintate. Societatea nu va mai desfasura activitati pana la finalizarea operatiunilor de divizare.

Prin urmare, capitalurile proprii care se vor transmite pentru fiecare din cele doua societati vor fi in suma de 584.471.000 lei, iar bunurile ce se vor transmite catre ABC 2

S.R.L. vor fi in valoare de 812.300.000 lei – deci mai mult cu 209.551.000 lei, suma ce urmeaza sa fie decontata catre ABC 1 S.R.L.

Deoarece in termenul legal de 30 de zile de la publicarea proiectului de fuziune nu s-a inregistrat nici o opozitie, patrimoniul se va transmite catre cele doua societati nou-infiintate.