Procedura DE Reconstituire Si Constituire A Dreptului DE Proprietate AL Terenurilor Si Punerea In Posesie In Baza Legilor Fondului Funciar
118
INTRODUCERE
La origine, proprietatea era colectivă, adică bunurile aparțineau tribului sau clanului; exista colectivismul comunităților agrare. Se pare că proprietatea individuală a apărut mai întâi cu privire la bunurile mobile (îmbrăcăminte, unelte etc). Mai apoi, imobilele cu destinația de locuințe au făcut și ele obiectul aproprierii; pentru început ale aproprierii familiale. Pământul însă va rămâne mult timp proprietatea colectivității. Dacă el inițial a fost cultivat în comun treptat folosința lui devine obiectul unei diviziuni între familii. Fiecărei familii i s-a atribuit o parcelă pe care trebuia să o cultive pentru subzistența sa. Proprietatea rămânea comună deoarece atribuirea parcelei varia de la an la an; treptat s-a stabilit uzanța de a nu modifica repartizarea pentru o anumită perioadă de timp. Bunăoară, în legea mozaică pământurile sunt împărțite pentru o perioadă de 15 ani. Apoi atribuirea folosinței devine perpetuă.
Dacă la o anumită epocă proprietatea terenurilor era împărțită între familii, mai târziu ea va fi împărțită între indivizi. De altfel proprietatea familială era de multe ori proprietate individuală: atunci când capul familiei avea singur proprietatea bunurilor din familia sa.
Iată deci – foarte rezumativ – etapele: proprietatea colectivă a clanului, proprietatea familială și proprietatea individuală. Evoluția dreptului de proprietate continuă și astăzi dar, de data aceasta în sens invers deoarece proprietatea colectivă încearcă să recâștige parțial terenul pe care l-a pierdut.
Este cunoscut faptul că în regimul comunist s-au adoptat măsuri politice și reglementări juridice prin care s-a urmărit transformarea proprietății particulare asupra terenurilor în proprietate socialistă. Astfel, terenurile au fost socializate prin trecerea lor în proprietatea statului sau, prin cooperativizare forțată, în proprietatea fostelor cooperative de producție de tip comunist.
Realizarea reformei economice în agricultură, după 22 decembrie 1989, a făcut necesară adoptarea unor reglementări în temeiul cărora să aibă loc, în principal reâmproprietărirea cu terenuri a foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora, precum și împroprietărirea unor categorii de persoane care îndeplinesc anumite condiții. De altfel, aceste reglementări erau necesare și pentru a se putea conferii temeiuri legale unor situații de fapt care au intervenit în țara noastră în cursul anului 1990. Astfel marea majoritate a fostelor cooperative de producție au fost dizolvate prin hotărârile adoptate de adunările generale ale cooperatorilor. Legislația în vigoare la aceea dată nu prevedea, în ipoteza dizolvării cooperativelor agricole de producție, posibilitatea foștilor cooperatori de a redobândii în proprietate terenurile cooperativizate. În fapt, însă proprietarii au intrat în posesia terenurilor care le-au aparținut. Această realitate se impunea a fi reglementată prin norme juridice pentru a transforma posesia terenurilor, ca stare de fapt, într-o situație juridică clară, adică în drept de proprietate. Era necesară, așadar, înfăptuirea unei reforme agrare de amploare și mare complexitate.
Cadrul legal al privatizării terenurilor a fost stabilit prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 și regulamentul de aplicare a acestor legi aprobat prin hotărâre de Guvern.
CAPITOLUL I. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR
Noțiunea de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate
Legea nr. 18/1991 utilizează două proceduri de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor: reconstituirea dreptului de proprietate și constituirea dreptului de proprietate.
Reconstituirea dreptului de proprietate este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile avute în vedere de lege, iar prin constituirea dreptului de proprietate legiuitorul urmărește, din diverse rațiuni, crearea dreptului de proprietate în favoarea unor categorii de persoane care nu au fost niciodată proprietarii terenurilor respective.
Persoanele îndreptățite să beneficieze de dispozițiile legii
A. Persoanele fizice
Considerații generale
Potrivit art. 8 alin. (2) de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat, în orice mod, teren de către aceasta, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite, precum, și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
În cazul în care solicitantul a înstrăinat terenul către o terță persoană, în condițiile prevăzute de lege, anterior intrării în cooperativa agricolă de producție, atunci fostul proprietar nu mai poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin moștenitori legea are în vedere atât pe moștenitorii legali, cât și pe cei testamentari, întrucât legea nu distinge, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. O asemenea interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 13 alin (4) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 (M. Of. Nr. 732 din 11 august 2005) care precizează că în cazul în care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, atât moștenitorii legali, cât și cei testamentari, urmează a se emite titlu de proprietate pe numele ambelor categorii de moștenitori, urmând ca ulterior, pe calea dreptului comun, aceștia să-și rezolve raporturile dintre ei.
În al doilea rând, trebuie precizat că moștenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate, indiferent dacă au venit la moștenire, în mod personal, prin reprezentarea legală a reprezentantului predecedat (art. 664 – 668 C. Civ.) sau, în sfârșit, în cazul moștenirii prin retransmitere, deoarece, nici în acest caz legea nu distinge. Acest din urmă caz se aplică atunci când moștenitorul care a fost în viață la deschiderea succesiunii fostului proprietar a decedat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991. Astfel, dovedindu-se că a fost în viață la data deschiderii moștenirii, el va putea moșteni, iar apoi cota moștenită se va transmite propriilor moștenitori.
Cine poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate în cazul în care terenurile au fost date prin înzestrarea verbală copiilor?
Într-o primă opinie s-a decis că, în acest caz, reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face pe numele copilului, care a primit terenul prin înzestrare verbalã, întrucât copilul înzestrat este proprietarul terenului și chiar dacă “cererea de înscriere în C.A.P. a fost făcută în anul 1950”, deoarece “recurentul fiind minor, acesta era motivul pentru care recurentul nu figurează înscris în rolul agricol, însă pe acest teren se află construită gospodăria proprie a recurentului, ceea ce este de natură să ducă instanța la convingerea că acest teren i-a fost dat de părinți cu titlu de proprietate și nu de folosință”.
Într-o a doua opinie, la care ne raliem, s-a considerat că în caz de înzestrare verbală reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face pe numele părinților. Apreciem că această opinie este întemeiată întrucât înzestrarea, ce reprezintă de fapt o donație, trebuia să fi fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului de donație atât în ce privește condițiile de fond, cât și condițiile de formă.
În cazul unei donații verbale, având în vedere că legea impunea existența unui înscris autentic pentru încheierea valabilă a contractului de donație, existența înzestrării nu a fost de naturâ a transmite proprietatea asupra terenului, astfel încât proprietari ai terenului au rămas părinții-donatori. De asemenea, nu putem împărtăși nici motivarea instanțelor, care apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie realizată în numele părinților, pe considerentul că acei copiii care au fost înzestrați trebuie să raporteze donația, întrucât acțiunea de raport presupune existența unei donații valabil făcute.
Considerăm că este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea copilului care a primit teren prin înzestrare verbală, în situația în care se poate invoca dobândirea prescripției achizitive de lungă durată, prescripție care să se fi împlinit până la data intrării în cooperativa agricolă sau în situația în care au decedat părinții iar nulitatea donației, pentru lipsa formei autentice, a fost acoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a donației de către ceilalți moștenitori sau reprezentanți ai defunctului-donator [art. 1167 alin. (3) C. civ.].
Enumerarea categoriilor de persoane îndreptățite a solicita reconstituirea dreptului de proprietate
În reglementarea actuală a legii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate următoarele categorii de persoane:
membrii cooperatori, care, potrivit legii, fie au adus teren în cooperativa agricolă, fie li s-a preluat teren în orice mod de cooperativă, precum și, în condițiile legii, moștenitorii acestora [art. 8 alin. (2) și art. 14 alin. (1)];
membrii cooperatori care, după caz, fie au părăsit cooperativa, ori nu locuiesc în localitatea respectivă, precum și moștenitorii acestora;
persoanele care nu au dobândit calitatea de cooperatori, dar ale căror terenuri au trecut, cu titlu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de producție [art. 15 alin. (2)];
persoanele deținătoare ale titlurilor Cavaler al ordinului “Mihai Viteazul”, “Mihai Viteazul cu Spade”, care au optat și cărora li s-a reconstituit, la data împroprietăriri, teren arabil, cu excepția celor care l-au înstrăinat [art. 15 alin. (3)];
proprietarii particulari ale căror terenuri au fost comasate, în măsura în care nu au preluat în schimb alte terenuri [art. 16 alin. (1)];
cetățenii români, aparținând minorității germane, precum și persoanele care au fost deportate sau strămutate și deposedate de terenuri prin acte normative intervenite după anul 1944, dacă terenurile respective se află în patrimoniul fostei C.A.P. [art. 17] etc;
Valabilitatea mandatului verbal sau tacit pentru cererea de stabilire a dreptului de proprietate
Într-o primă opinie, s-a considerat că stabilirea dreptului de proprietate poate fi făcută și în favoarea acelui moștenitor care, anterior Legii nr. 18/1991, a acceptat succesiunea, fără însă să formuleze cerere în condițiile impuse de Legea nr. 18/1991, apreciindu-se că cererea făcută de către un moștenitor, chiar dacă nu face referire la ceilalți moștenitori, profită și moștenitorilor nesolicitanți. S-a mai susținut că restabilirea dreptului de proprietate nu exclude aplicarea regulilor de drept comun în materie, respectiv regulile de la mandat și gestiunea de afaceri, fiind irelevantă împrejurarea că un moștenitor a acționat în nume propriu, deși el avea un mandat verbal expres sau un mandat tacit.
Într-o a doua opinie, la care ne raliem, se apreciază că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulată prin intermediul unui mandatar, indiferent că este comoștenitor sau o altă persoană, însă, în ce privește forma mandatului, acesta trebuie să fie un mandat scris, nu neapărat autentic.
Prin excepție, este posibilă existența unui mandat tacit, în următoarele situații, cu condiția ca numele mandatului să fi fost trecut în cererea de stabilire a dreptului de proprietate:
în cazul soților oricare dintre soți poate solicita în numele amândurora rt trecut în cererea de stabilire a dreptului de proprietate:
în cazul soților oricare dintre soți poate solicita în numele amândurora reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren care a fost anterior bun comun al acestora; [art.35 alin. (2) C. fam.]
în cazul în care un comoștenitor îndreptățit a fost trecut în cererea de reconstituire de către un alt comoștenitor, fără ca primul să-i fi dat un mandat expres, chiar verbal, dacă acesta a acceptat consecințele juridice ce decurg din formularea cererii respective.
Menționăm că în prezent, potrivit art. 11 alin. (1) din Regulament, cererea se formulează de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.
B. Persoanele juridice
De lege lata, beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 (republicată) și ale Legii nr. 1/2000, putând solicita retrocedarea terenurilor agricole, următoarele categorii de persoane juridice:
unitățile de cult. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, organele reprezentative ale unităților de cult, atât în mediul rural, cât și în cel urban, legal constituite, dobândesc prin reconstituire suprafețele de teren agricol din fondul bisericesc al cultului căruia aparțin, astfel:
centrele eparhiale, până la 100 ha;
protoerii, până la 50 de ha;
mănăstiri și schituri, până la 50 ha;
parohii și filii, până la 10 ha.
Academia Română, unitățile și instituțiile de învățământ cu profil agricol (licee, universități și alte instituții de învățământ superior etc.) precum și instituțiile publice de ocrotire a copiilor [art. 9 alin. (3) și art. 23 alin. (3) și (4) din Legea nr. 1/2000];
Comunele, orașele și municipiile. Aceste unități administrativ-teritoriale au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri cu destinație agricolă (fostele izlazuri comunale), prevăzute de art. 33 și art. 44 alin (1) din Legea nr. 18/1991, în limita suprafețelor rezultate din actele de proprietate etc.
Necesitatea unei cereri scrise pentru stabilirea dreptului de proprietate
Pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu. În plus considerăm că este inadmisibilă formularea unei acțiuni în constatare de către fostul proprietar sau succesorii acestora, acțiune prin care s-ar urmări a se stabili că sunt proprietari asupra unor terenuri, care fac obiectul legilor fondului funciar.
Suprafața de teren maximă care poate fi restituită
Dispozițiile art. 8 alin. (3) din lege trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 9 alin. (1) din lege și avându-se în vedere că legea distinge în funcție de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Limitele reconstituirii actuale a dreptului de proprietate în cazul persoanelor fizice
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în cazul terenurilor agricole, limita maximă a suprafeței restituibile nu va putea depăși 50 de ha, de familie, în echivalent arabil, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localitãți sau de la autori diferiți. Aceastã dispoziție legalã trebuie interpretatã coroborat cu art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/200, potrivit cãruia reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha și cea adusã în cooperative agricolã de producție sau preluatã prin legi speciale ori în orice mod de la cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Se pune problema care este suprafața maximã care poate fi primitã de moștenitorii proprietarilor deposedați, în cazul în care solicitã reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma mai multor proprietari deposedați, iar suprafața deposedatã cumulate depãșește suprafața de 50 de ha.
Pentru rezolvarea justã a acestei probleme este necesar a se apela la dispozițiile Legii nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare. Astfel, potrivit art. 3 lit. h), au trecut în proprietatea statului și terenurile agricole constituind proprietãți ale persoanelor fizice care depãșeau suprafața de 50 de ha, și anume: pãmântul arabil, livezile, fânețele, bãlțile și iazurile artificiale, fie cã serveau sau nu pentru pescuit, mlaștinile și terenurile inundabile. Potrivit art. 5 din același act normativ se considerau ca “o singurã proprietate agricolã” în ce privește aplicarea art. 3 lit. h):
Terenurile agricole aparținând aceluiași proprietar, aflate în diferite pãrți ale țãrii;
Proprietãțile agricole ale soțului și soției. În cazul când soția avea proprietatea separatã de a soțului, moștenitã sau primitã ca zestre înainte sau dupã cãsãtorie și doveditã cu acte, rãmânea asupra soției 10 ha, cu latitudinea din partea soților de a-și rezerva cotele legale din una sau ambele proprietãți, dupã buna lor învoialã;
Proprietãțile agricole ale pãrinților și copiilor minori;
Bunurile agricole aflate în coproprietate.
Fațã de aceste aspecte, apreciem cã dacã reconstituirea dreptului de proprietate se face pe numele moștenitorilor, iar autorii lor au avut proprietãți agricole diferite de maximum 50 de ha, este posibil ca, în astfel de cazuri, titlul de proprietate sã se elibereze pe o suprafațã de teren agricol care depãșește 50 de ha. Rezultã cã, prin dispoziția art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, s-a realizat o modificare implicitã a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, care conținea o dublã limitare – pe de o parte 50 de ha de familie, în echivalent arabil, și, pe de altã parte, indiferent dacã reconstituirea se face dupã același autor sau dupã autori diferiți – pe când, în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, se prevede cã retrocedarea se face în limita de 50 de ha, de proprietar deposedat.
În schimb, dacã reconstituirea dreptului de proprietate se solicitã de cãtre proprietarul deposedat, acesta nu poate dobândi decât suprafața maximã de 50 de ha. Considerãm cã în acest caz proprietarul deposedat, care a avut în proprietate suprafețe mai mari de 50 de ha, poate opta pentru localitatea sau localitãțile unde urmeazã sã i se facã reconstituirea dreptului de proprietate, fãrã ca acest drept sã poatã fi cenzurat de comisiile locale de fond funciar, cu condiția ca, atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, acestea sã fie libere la data solicitãrii. În acest sens, în practica judiciarã s-a decis cã “persoanele care au avut suprafețe mai mari sunt îndreptãțite sã opteze între diferitele parcele, cu consecințele corespunzãtoare în ce privește posibilitatea de a obține acțiuni sau teren în naturã și al amplasãrii pe raza unei comune sau a alteia. Or, acest drept de opțiune revine celui îndreptãțit sã solicite reconstituirea proprietãții asupra terenului și nu autoritãții publice care efectueazã operațiunile prevãzute de Legea nr. 18/1991, la cerere, și nu din oficiu, fiind de principiu cã cel îndreptãțit poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate în limitele și condițiile pretinse de el, iar opțiunea nu este înterzisã de Legea nr. 18/1991”
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate
A. Sesizarea comisiei locale
Potrivit art. 11 alin. (6) din Regulament, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, împreunã cu actele prevãzute de lege, se depune la consiliul local, în a cãrei razã teritorialã este situat terenul, fie personal, fie prin poștã, înãuntrul termenului prevãzut de lege. Apreciem cã, deși legea nu prevede, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi depusã și printr-un mandatar care are un mandat scris, chiar dacã nu este în formã autenticã.
Așadar nu este posibilã sesizarea cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate direct a instanței de judecatã, fãrã a se fi investit inițial comisia localã de fond funciar cu o astfel de cerere.
Potrivit art. 33 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 1/2000, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considerã a fi depuse în termen chiar dacã acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii, vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, încunoștințând despre acest lucru și persoanele îndreptãțite.
B. Cererea de reconstituire
Subiectele cererii de reconstituire
Titulari cererilor de reconstituire sunt persoanele îndreptãțite potrivit legii.
Conținutul cererii de reconstituire
Potrivit art. 9 alin. (4) din lege, coroborat cu art. 11 alin. (2), (3), și (4) din Regulament, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate va cuprinde:
numele și prenumele persoanei solicitante și domiciliul acesteia (în cazul persoanei fizice); denumirea și sediul persoanei solicitante (în cazul persoanei juridice);
calitatea de titular sau moștenitor al dreptului de proprietate pentru care I s-a reconstituit sau urmeazã sã I se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi. În acest caz se va indica și numele și prenumele părinților sau a altor autori, calitatea solicitantului, gradul de rudenie;
suprafața de teren care i s-a reconstituit și diferența pe care o solicită. În acest caz vor fi indicate și categoriile de folosință a terenurilor.
La cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate se va anexa:
fotocopie de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fișa de punere în posesie;
fotocopie de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate în plus. În acest caz trebuie incluse, pe lângă înscrisurile obișnuite de dovedire a proprietății, orice alte înscrisuri din care rezultă dreptul de proprietate care a aparținut foștilor proprietari. În cazul în care se va invoca proba testimonială, se va indica în cerere numele și domiciliul martorilor în vederea audierii lor;
o declarație în care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localități sau de la mai mulți autori;
fotocopiile de pe înscrisurile doveditoare ale calității de moștenitor: certificate de moștenitor, hotărâre judecătorească, certificate de naștere, certificate de deces al autorului etc;
declarația prevăzută de art. 10 din Lege.
Potrivit art. 11 alin. (6) din Regulament, dacă cererea se depune personal solicitantul va prezenta actele doveditoare în original și câte o fotocopie, semnată pentru conformitate, rămânând la comisie doar fotocopiile, iar conform art. 11 alin. (7) din Regulament, dacă cererea se transmite prin poștă atunci se vor atașa numai fotocopii semnate pentru conformitate.
În cazul în care nu se depun înscrisurile prevăzute de art. 9 alin. (5) lit. a) – c) din lege, dacă solicitantul a fost informat de către comisia locală asupra necesității depunerii acestor înscrisuri și acesta nu s-a conformat, atunci solicitantul decade din dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate [art. 9 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 18/1991]. Pentru a interveni sancțiunea decăderii este necesar așadar ca primăria să fi comunicat solicitantului necesitatea ca aceasta să depună înscrisurile prevăzute de lege și aceasta să fi refuzat în mod nejustificat să depună aceste înscrisuri. În ipoteza în care solicitantul face dovada existenței unui caz fortuit, care l-a împiedicat să depună înscrisurile solicitate, nu excludem posibilitatea înlăturării sancțiunii decăderii, fie de către comisia locală de fond funciar, fie de către instanța de judecată în caz de litigiu.
C. Înregistrarea cererii de reconstituire
Potrivit art. 9 alin. (6), cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se vor înregistra într-un registru special în ordinea depunerii lor. Pentru cererile depuse prin poștă, prin confirmarea de primire se va menționa numărul de înregistrare și data aceteia [art. 9 alin. (7)].
D. Termenul de sesizare a comisiei locale
Data până la care se pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate
Potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 127/2005, cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele care nu au formulat astfel de cereri potrivit Legii nr. 18/1991, puteau fi depuse la Comisiile de fond funciar până la data de 30 noiembrie 2005.
Natura juridică a acestui termen
Potrivit art. 9 alin. (3) teza finală natura juridică a acestui termen este aceea a unui termen de decădere. În literatura de specialitate s-a arătat, în mod judicios, că termenul de depunere a cererii are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil (concret) de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată; iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Repunerea în termen
Termenul prevăzut de lege este susceptibil de întrerupere în condițiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ. În această situație, prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, relative la suspendarea, întreruperea sau repunerea în termen nu-și găsesc aplicabilitatea. Repunerea în termen poate fi stabilită de către comisia locală de fond funciar, iar în caz de refuz din partea acesteia, de către instanța de judecată.
În acest sens, în practica judiciară s-a stabilit că „este adevărat că legea nu stabilește cazuri de întrerupere sau suspendare a termenelor de decădere materială și condițiile repunerii în termen, dar nici nu s-ar putea altfel, din moment ce legea civilă nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială. Aceasta nu înseamnă însă că aceste termene nu sunt supuse suspendării sau întreruperii ori repunerii în termen, ci, lipsind reglementarea expresă, trebuie găsită soluția în norme asemănătoare sau în principiile generale ale dreptului. Așa fiind, instanța apreciază că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 103 C. proc. civ., care reglementează decăderea procesuală, ca fiind cele mai apropiate. În consecință reclamantul trebuie să dovedească potrivit art. 1169 C. civ. că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa să solicite reconstituirea dreptului de proprietate”.
E. Efecte juridice ale cererii de reconstituire
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate produce două efecte, unul general și altul special.
efectul general al cererii de reconstituire constă în investirea autorităților publice competente și obligarea acestora de a rezolva cererea. Desigur cererea poate fi soluționată și în absența solicitantului, întrucât prezența acestuia nu este obligatorie [art. 11 alin. (9) din Regulament],
efectul special este prevăzut de art. 13 alin. (3) din lege.
Necesitatea unei astfel de declarații în cazul persoanelor fizice este determinată de faptul că trebuie respectată limita maximă până la care urmează a se face reconstituirea dreptului de proprietate. În cazul în care o astfel de declarație nu s-a făcut, apreciem că nu poate intereveni sancțiunea decăderii solicitantului din dreptul de a cere reconstituirea, astfel încât comisiile de fond funciar sunt obligate să soluționeze cererile de reconstituire și în lipsa unei astfel de declarații. Totuși considerăm că există posibilitatea introducerii de către comisia locală de fond funciar, prin primar, a unei acțiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, în condițiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, în cazul în care se constată, ulterior emiterii titlului de proprietate, că solicitantul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea limitei maxime prevăzută de lege.
Necesitatea declarației prevăzută de art. 10 alin. (1) din lege, în cazul persoanelor cărora li s-a constituit dreptul de proprietate, este justificată prin aceea că aceste persoane, dacă au beneficiat odată de constituirea dreptului de proprietate, nu mai pot solicita constituirea dreptului de proprietate.
Obiectul reconstituirii
Fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafețele de teren deținute de cooperativele agricole de producție la data de 1 ianuarie 1990, înscrise în sistemul de evidență a cadastrului general funciar sau al registrului agricol, corectate cu înstrăinările legal făcute de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii [art. 11 alin. (3)]. Se includ aici toate terenurile deținute de cooperativă, indiferent de modul în care s-a ajuns la această deținere.
Așadar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate este necesar ca terenul să fi fost deținut de cooperativa agricolă la data intrării în vigoare a legii.
A. Moduri de dobândire a proprietății de către cooperativele agricole de producție
Moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate de către cooperativa agricolă de producție
Cooperativa agricolă putea dobândi proprietatea terenurilor în condițiile dreptului comun, cu respectarea legislației speciale în vigoare. Cel mai adesea cooperativa agricolă dobândea proprietatea ca urmare a comasării, respectiv a schimbului de terenuri.
Moduri speciale de dobândire a dreptului de proprietate de către cooperativa agricolă
Cooperativa agricolă de producție avea posibilitatea de a dobândi proprietatea terenului prin mai multe modalități prevăzute de lege:
cooperativizarea a reprezentat unul din procedeele cele mai utilizate, prin care cooperativa devenea proprietara terenurilor deținute de membrul cooperator. Astfel, potrivit art. 8 din Statutul C.A.P., se cooperativiza pământul pe care îl poseda în proprietate viitorul membru cooperator, cu excepția pe care se afla casa de locuit, construcțiile și curtea, în suprafața de cel mult 250 mp. În această situație dreptul de proprietate asupra terenului, viitorului membru cooperator, era dobândit, ope legis, din momentul în care adunarea generală aproba intrarea în cooperativa agricolă. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (4) din Statutul cooperativei agricole, terenul care era dobândit ulterior de către un membru cooperator trecea în proprietatea cooperativei;
dobândirea de terenuri ca urmare a lichidării unei organizații cooperatiste dizolvate (art. 52 din Decretul nr. 31/1954;
dobândirea de terenuri ca urmare a ajutorului multilateral acordat de către stat. În acest caz cooperativele nu dobândeau proprietatea terenurilor, ci doar un drept special de folosință.
Preluarea abuzivă a terenurilor de către cooperativa agricolă de producție
În aprecierea caracterului abuziv al preluării unor terenuri de către cooperativa agricolă, considerăm că se poate apela, pentru identitate de rațiune, la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, având în vedere că acestă dispoziție legală instituie practic un principiu de generală aplicare.
B. Noțiunea de “înstrăinări legal efectuate”
Prin sintagma “înstrăinări legal efectuate de către cooperativa agricolă de producție”, legea are în vedere schimburile de terenuri sau înstrăinarea unor locuri de casă prin acte de dare în plată către membrii cooperatori.
Schimburile de terenuri
Una din modalitățile prin care cooperativa agricolă putea înstrăina valabil anumite tereburi era aceea a schimbului, respectiv comasarea unor terenuri în perimetrul cooperativei agricole și acordarea unor terenuri coschimbași în altă parte. Comasarea, ca operațiune juridică, era reglementată de prvederile art. 2-7 din Decretul nr. 151/1950 pentru comasarea și circulația bunurilor agricole și, repectiv, de art. 32 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar.
Înstrăinarea unor locuri de casă prin acte de dare de plată
Potrivit art. 6 sin Statutul cooperativei agricole de producție, adunarea generală putea da în proprietate personală, cu plată, locuri de casă în suprafață de 250 mp, din terenul proprietatea cooperativei, situate în perimetrul delimitat pe planul de sistematizarea a localității respective, membrilor cooperativei, precum și persoanelor încadrate de acestea cu contract de muncă pe perioada nedetrminată, care doreau să-și construiască o locuință și care nu aveau loc de o casă proprietate personală.
Forma de trecere a terenului loc de casă din proprietatea cooperativei agricole de producție în proprietatea personală a membrului de cooperator se făcea prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat de către președintele cooperativei agricole de producție, în numele cooperativei, pe baza hotărârii adunării generale și persoana căreia i se dădea terenul, fără a fi necesar ca vânzarea să fi fost încuviințată de alt organ de stat.
Potrivit art. 13 din statut, anumite terenuri nu puteu fi înstrăinte. În cazul în care obiect al contractului l-a constituit un astfel de teren, atunci sancțiunea care intervine este aceea a nulității absolute.
Dovada calității de membru cooperator
Pentru ca solicitantul să facă dovada de membru cooperator este necesar, în principiu, să se prezinte cererea de înscriere în cooperativa agricolă de producție. În cazul în care această cerere nu mai există, urmează a se verifica, pe bază de probe, care este realitatea, dacă persoana respectivă “s-a comportat ca un membru cooperator față de activitatea cooperativei, neridicând vreo obiecție față de activitatea cooperativei”.
Dovada suprafeței aduse în cooperativa agricolă
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea rezultată din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cerererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperative sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
A. Există o ordine de preferință între înscrisurile enumerate de art. 11 alin. (1)?
În practica judiciară s-a considerat că legea instituie o ordine de preferință, astfel încât s-a acordat preferință contractului de vânzare-cumpărare, prin care se stabilea că reclamanții au dobândit o suprafață de teren mai mare, față de înscrierea din registrul articol. O astfel de interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
B. Noțiunea de registru agricol
În prezent regimul juridic al registrului agricol este stabilit de O.G. nr. 1/1992 privind registrul agricol. Potrivit art. 7 din O.G. nr. 1/1992 “înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declarației date, sub semnătura proprie, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor, sau la sediul consiliilor locale comunale, orășenești, municipale sau ale sectoarelor municipiului București în a căror rază teritorială își are domiciliul capul gospodăriei. Persoanele care nu au domiciliul în localitate vor trimite declarația prevăzută la alin. (1) prin poștă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala lor, sau vor putea face declarația prin procură”.
Întrucât registrul agricol reprezintă un înscris autentic, iar înscrierea datelor se face pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor interesate, considerăm că registrul agricol face dovada, în ce privește persoanele înscrise, doar până la proba contrară (art. 1174 C. civ.).
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul în care terenurile au fost preluate în mod abuziv
A. Subiectele dreptului de reconstituire
Potrivit dispozițiilor art.11 alin. (2) pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz doar persoanele fizice. Așadar nu pot invoca aplicarea acestei dispoziții persoanele juridice.
B. Obiectul reconstituirii
În acest caz sunt restituite toate terenurile care au fost preluate, în mod abuziv de către cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu.
Prin noțiunea “fără titlu” se înțelege atât preluările de terenuri, efectuate prin mijloace de fapt, fără un temei legal, cât și preluările efectuate fără respectarea actelor normative în vigoare.
În ce privește suprafața maximă care se pot reconstitui, considerăm că va fi restituită întreaga suprafață, care a făcut obiectul preluării abuzive, întrucât în acest caz fostul proprietar nu a pierdut calitatea de proprietar al terenului. De aceea considerăm că în acest caz nu este aplicabilă limitarea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 3 din Legea nr. 1/2000.
C. Este necesară existența unei cereri?
Pentru lămurirea acestui aspect este necesar ca art. 11 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 să fie coroborat cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Dintr-o interpretare sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate are un caracter facultativ.
D. Modul de restituire
Potrivit legii restituirea terenului se va face pe fostul amplasament cu condiția ca aceasta să nu fi fost atribuit legal altor persoane.
Componența comisiilor locale de fond funciar și a comisiilor județene de fond funciar
Componența comisiilor este stabilită de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 4 alin. (1) din Regulament.
Comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și sunt formate din:
a) primar – președintele comisiei;
b) viceprimarul, iar în cazul municipiilor reședință de județ, viceprimarul desemnat de consiliul local;
c) secretarul unității administrativ-teritoriale – secretarul comisiei;
d) un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură;
e) un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanță agricolă sau din aparatul de specialitate al consiliului local;
f) un jurist din sistemul de organizare a agriculturii și dezvoltării rurale sau din aparatul de specialitate al instituției prefectului ori al autorităților administrației publice locale;
g) șeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia;
h) 2 – 4 reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați sau moștenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal, în funcție de mărimea comunei, orașului sau municipiului. Pentru alegerea reprezentanților proprietarilor în comisia locală, consiliul local convoacă o adunare a proprietarilor, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament sau de la vacantarea unei poziții în comisie, adunare care va fi legal constituită dacă este prezentă majoritatea din numărul acestora. Hotărârea privind alegerea reprezentanților proprietarilor în comisie se adoptă cu majoritatea simplă, jumătate plus unu, din numărul celor prezenți. Reprezentanții proprietarilor pot fi revocați cu respectarea procedurii de mai sus. Organizarea adunării pentru revocarea reprezentanților proprietarilor trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puțin 25% dintre proprietari.
Comisia județeană sau a Municipiului București este numită prin ordin al prefectului și va avea următoarea componență:
a) prefectul – președintele comisiei;
b) subprefectul desemnat de prefect – în caz de indisponibilitate determinată de boală, demisie sau suspendare a prefectului preia prerogativele acestuia;
c) secretarul general al instituției prefectului – secretarul comisiei;
d) directorul direcției de contencios administrativ și controlul legalității;
e) directorul oficiului județean de cadastru și publicitate imobiliară;
e^1) directorul executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană sau a municipiului București;
f) reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului;
g) directorul sucursalei teritoriale a Administrației Naționale "Îmbunătățiri Funciare" – R.A.;
h) un reprezentant desemnat de consiliul județean respectiv al Municipiului București;
i) inspectorul-șef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia;
j) directorul direcției silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva sau împuternicitul acestuia;
k) un reprezentant al Asociației Proprietarilor de Păduri din România;
l) un reprezentant al Asociației Administratorilor de Păduri;
m) un reprezentant al asociațiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite;
În vederea sprijinirii comisiei județene pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prin ordin al prefectului se constituie un colectiv de lucru compus din specialiști, delegați pe toată durata funcționării comisiei de către conducătorii instituțiilor, agenților economici sau asociaților prevăzuți la alin. (1).
Atribuțiile comisiilor de fond funciar
Atribuțiile comisiilor sunt stabilite prin art. 5 și art. 6 din Regulament.
Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:
a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii;
b) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;
c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;
e) primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de persoanele interesate;
f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
g) întocmesc situații cu titlurile de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în cazurile în care proprietarii renunță la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate și înaintează comisiei județene propuneri de revocare a acestor titluri;
h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia locală este parte și în funcție de aceasta hotărăște și propune organului competent poziția procesuală pentru termenele următoare;
k) sesizează organele competente pentru sancționarea membrilor comisiei, când este cazul;
l) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare;
m) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.
Comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale:
a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora;
b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană;
c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora;
d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;
e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare;
f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;
g) soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere;
h) analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condițiile art. 27 alin. (2^2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri și hotărăsc în consecință;
i) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare;
j) analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană respectiv comisia Municipiului București este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate;
k) atribuie și dispun delimitarea în teren, completarea proceselor-verbale de punere în posesie a comunelor, orașelor și municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce le revin;
l) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localități din județ; în aceste cazuri comisia județeană va îndeplini, în mod corespunzător, și atribuțiile prevăzute la literele b), c), d) și h) de mai sus;
m) exercită orice alte atribuții ce le revin potrivit prevederilor legale și prezentului regulament.
Funcționarea comisiilor
Potrivit art. 7 alin. (1) din Regulament, “comisiile comunale, orășenești sau municipale își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor acestora, cu prezența obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului” iar potrivit art. 8 alin. (1) din același act normativ, “comisiile județene sau a municipiului București își desfășoară activitatea în prezența majorității membrilor acestora”.
Dovada calității de moștenitor
Dovada calității de moștenitor poate fi făcută cu: certificatul de moștenitor, certificatul de calitate de moștenitor, testamentul, actele de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de lege.
A. Certificatul de moștenitor
Certificatul de moștenitor (sau de legatar) se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii notariale necontencioase și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitate a moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială în acest cadru (art. 81 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale).
B. Certificatul de calitate de moștenitor
Certificatul de calitate de moștenitor se emite în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească mai întâi calitatea (art. 84 din Legea nr. 36/1995).
Dacă s-a emis un certificat de moștenitor nu mai este necesară emiterea unui certificat de calitate de moștenitor, chiar dacă în certificatul de moștenitor nu s-a menționat și bunul pe care în revendică eredele, pentru că acceptarea moștenirii nu se face pe bunuri (ut singuli), ci pe patrimoniu, care este o universalitate, și, în consecință, toate bunurile care există în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, precum și bunurile care intră ulterior în patrimoniul acestuia revin moștenitorilor menționați în certificatul de moștenitor.
C. Acte de stare civilă
Actele de stare civilă vor putea fi, de asemenea, prezentate ca dovadă a calității de moștenitor, a rudeniei cu defunctul sau a calității de soț supraviețuitor.
D. Alte mijloace de dovadă
Alte mijloace de dovadă vor putea fi prezentate pentru a justifica vocația succesorală. În acest sens, legea prevede expres posibilitatea stabilirii calității de moștenitor nu numai prin acte de stare civilă, dar și cu martori [art. 77 alin. (1) din Legea 36/1995]. Această posibilitate există atât în cadrul procedurii succesorale notariale, cât și în cazul unor alte litigii în fața instanței judecătorești, cu condiția ca proba testimonială să nu fie contrară mențiunilor din actele de stare civilă.
Moștenitorii care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate
În temeiul art. 13, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tututror moștenitorilor autorului, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Trebuie subliniat că legea nu distinge între cazurile în care cererea de reconstituire a dreptului se face de către un moștenitor legal sau testamentar.
În cazul în care de cuius a instituit un legatar universal atunci aceasta este îndreptățit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
Moștenitorii care au renunțat la moștenirea lui de cuius pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate?
Într-o primă opinie, la care ne raliem, se consideră că succesibilul renunțător nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece “eredele renunțător este considerat că nu a fost niciodată erede”, devenind o persoană străină de moștenirea fostului proprietar. În plus, “renunțarea privește atât bunurile existente în succesiunea la data decesului autorului, cât și cele ce eventual ar intra ulterior în succesiunea respectivă. În acest sens s-a decis că “împrejurarea că terenul în discuție nu s-a găsit, la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul activ al acestuia, nu îndreptățește pe renunțător, respectiv pe reclamanta-pârâtă să i se confere calitatea de moștenitor, deoarece prevederile legii fondului funciar nu pot fi interpretate în afara dispozițiilor Codului civil care reglementează instituția succesiunii”.
Renunțătorul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă a fost trecut din greșeală pe titlul de proprietate, alături de alți moștenitori acceptanți ai succesiunii fostului proprietar. Dacă renunțătorul figurează în titlul de proprietate, ceilalți succesori pot solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, în condițiile art. III din Legea nr. 169/1997, fie pe cale principală, fie cu ocazia partajului dintre aceștia. Tot astfel, nu pot beneficia de dispozițiile Legii 18/1991 nici moștenitorul rezervatar exheredat (direct sau indirect) prin testament.
De asemenea cererea de reconstituire a dreptului de proprietate făcută de către renunțător nu poate, în principiu, echivala cu o retractare a renunțării în condițiile art. 700 C. civ., întrucât termenul de 6 luni de retractare a renunțării este deja expirat și de cele mai multe ori ceilalți succesibili, acceptând succesiunea sau fiind repuși în termenul de acceptare a succesiunii, evită situația avută în vedere de legiuitor, aceea a unei succesiuni vacante.
Într-o a doua opinie s-a susținut că de repunerea în termen prevăzute de art. 13 pot beneficia și susceptibilii care au renunțat la moștenire, întrucât legea nu distinge, iar prvederile art. 13 au caracter special, derogator de la regulile de drept comun ale devoluțiunii succesorale. În acest sens, s-a reținut în practica judiciară că “este adevărat că transmisiunea succesorală are un caracter indivizibil, în sensul că succesorii nu pot renunța sau accepta doar o parte din moștenire. Acest principiu nu se aplică în cazul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar, datorită dispoziției cuprinsă în art. 12 alin. (2) al Legii nr. 18/1991. Potrivit textului legii, devenit prin renumerotare art. 13 alin. (2), sunt considerați repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, toți cei care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul și cu procedura prevăzută de lege. Rațiunea pentru care legiuitorul, prin Legea nr. 18/1991, a creat instituția repunerii în termen constă, în aceea că, de regulă, atitudinea moștenitorului față de succesiune este condiționată și uneori chiar determinată de ceea ce constituia activul succesoral.”
Repunerea în termen
Potrivit art. 13 alin. (2) din lege, “moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor”. Prin acest text de lege se reglementează un caz special de repunere în termenul de prescripție al opțiunii succesorale.
A. Obiectul repunerii în termen
În ce privește problema dacă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, efectuată în condițiile art. 13 alin. (2) din lege, există controverse dacă acestă cerere semnifică o acceptare a succesiunii doar cu privire la terenurile defunctului, care au făcut obiectul cererii de reconstituire, sau valorează acceptare a succesiunii cu privire la toate bunurile, aflate în masa succesorală?
Într-o primă opinie, la care ne raliem, se consideră că obiectul repunerii în termen se referă la repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii, însă numai cu privire la cota ce li se cuvine succesibililor din terenurile care au aparținut autorilor lor, derogând în acest sens de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale, întrucât moștenitorii neacceptanți sunt repuși de drept în termenul de acceptare numai cu privire la terenurile prevăzute de lege, rămânând mai departe străini de moștenire, în raport cu alte bunuri succesorale.
Într-o a doua opinie, se cosideră că repunerea în termen vizează toate bunurile, care fac parte din masa succesorală, iar nu numai terenurile, asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
B. Efectul repunerii speciale în termenul de prescripție
În acest caz efectul repunerii în termen constă în îndrituirea moștenitorului de a solicita, în condițiile acestei legi, reconstituirea dreptului de proprietate.
Repunerea operează de drept, însă este necesară formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în cadrul termenului de decădere prevăzut de lege.
Acceptarea moștenirii
Potrivit art. 13 alin. (2) teza a II-a, moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire sunt considerați că au acceptat moștnirea prin cererea făcută. Această dispoziție legală este aplicabilă numai în cazul foștilor proprietari decedați până la data de 20 februarie 1991 deoarece conține o normă specială de strictă interpretare și aplicare. În cazul celor decedați după această dată se aplică dreptul comun, astfel încât moștenitorii vor putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate făcând dovada calității de moștenitor în condițiile art. 13 alin. (1) din lege. Desigur, cererea de reconstituire valorează și pentru aceste persoane acceptarea expresă a moștenirii potrivit art. 689 C. civ., dacă este făcută în termenul de 6 luni de acceptare a moștenii prevăzut de art. 700 alin. (1) C. civ., fiind aplicabile și prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la suspendare, întrerupere sau repunere în termenul de prescripție, după caz.
Emiterea titlului de proprietate
Potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în cazul în care sunt mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dispozițiilor dreptului comun.
În primul rând trebuie subliniat că titlu de proprietate se va emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fie personal, fie prin reprezentant, în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, dacă a fost instituit un legatar universal, iar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate au formulat atât legatarul universal, cât și moștenitorii legali ai defunctului, atunci titlu de proprietate se va emite pe numele tuturor, urmând ca aceștia să-și rezolve situația juridică pe calea dreptului comun.
Dacă au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către toți moștenitorii îndreptățiți, dar titlul de proprietate a fost emis doar în favoarea unuia, considerăm că moștenitorii excluși pot solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în condițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997 și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor. În acest sens, în practica judiciară s-a decis că “faptul că titlul de proprietate s-a eliberat unui singur moștenitor, deși îndreptățire aveau și ceilalți doi descendenți ai autorului comun, contravine art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată. În reglementarea acestui text de lege, în cazul mai multor moștenitori ai persoanei care era îndreptățită la reconstituire și a decedat, titlul se emite pe numele moștenitorilor, care trebuie să procedeze potrivit dreptului comun, adică să pună capăt indiviziunii voluntar ori prin partaj judiciar. Prin emiterea titlului de proprietate pe numele unui singur moștenitor au fost vătămate drepturile reclamanților, frați ai beneficiarului, ei fiind îndreptățiți să solicite anularea respectivului titlu și obligarea Comisiei județene de fond funciar la emiterea unui nou titlu, în care să fie trecuți toți succesorii”. În cazul în care titlu de proprietate a fost emis și pe numele unui moștenitor care nu a făcut, în acest sens, în practica judiciară s-a decis că “faptul că titlul de proprietate s-a eliberat unui singur moștenitor, deși îndreptățire aveau și ceilalți doi descendenți ai autorului comun, contravine art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată. În reglementarea acestui text de lege, în cazul mai multor moștenitori ai persoanei care era îndreptățită la reconstituire și a decedat, titlul se emite pe numele moștenitorilor, care trebuie să procedeze potrivit dreptului comun, adică să pună capăt indiviziunii voluntar ori prin partaj judiciar. Prin emiterea dreptului de proprietate pe numele unui singur moștenitor au fost vătămate drepturile reclamanților, frați ai beneficiarului, ei fiind îndreptățiți să solicite anularea respectivului titlu și obligarea Comisiei județene de fond funciar la emiteriea unui nou titlu, în care să fie trecuți toți succesorii”. În cazul în care titlu de proprietate a fost emis și pe numele unui moștenitor care nu a făcut, în mod expres, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, iar ceilalți comoștenitori, nu au atacat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, atunci titlu de proprietate se consideră a fi emis, în mod valabil, întrucât se prezumă că a existat un mandat tacit din partea moștenitorului care nu a formulat cerere de reconstituire, urmând ca situația dintre comoștenitori să fie rezolvată pe calea partajului succesoral.
În al doilea rând trebuie precizat că, atunci când au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate toți moștenitorii, ele vor fi soluționate cu respectarea principiului proximității gradului de rudenie. În acest sens, potrivit art. 13 alin. (2) din Regulament, “în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere, în următoarea ordine de preferință:
cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală;
cele ale colateralilor privilegiați (frați, surori și descendenții acestora – copii și nepoții acestora) și ale ascendenților de gradul I (părinți), împreună sau singuri și, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat; frații și surorile îi exclud pe descendenții lor; aceștia din urmă pot veni la moștenire în locul tatălui sau al mamei (frate sau soră) în cazul în care aceștia au decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legală;
cele ale ascendenților de gradul II (bunici), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor;
cele ale colateralilor de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor;
cele ale moștenitorilor colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorală, singuri în concurs cu soțul supraviețuitor” iar potrivit alin. (3) “soțul supraviețuitor vine singur la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus”. De asemenea, conform art. 13 alin. (4) din același act normativ, “în cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun”.
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora
A. Subiectele dreptului de reconstituire
Potrivit legii persoanele îndreptățite la a solicita reconstituirea dreptului de proprietate sunt membrii cooperatori sau succesorii acestora.
Potrivit art. 13 alin. (5) din Regulament “foștii membri cooperatori, în viață, fie că au adus sau nu au adus terenuri în cooperativă, sunt înscriși cu suprafața stabilită de comisie în tabelele cuprinse în anexele nr. 2 a) și 2 b), iar moștenitorii cooperatorilor decedați sunt înscriși cu suprafața stabilită în tabelul prevăzut în anexa nr. 3”.
B. Obiectul dreptului de reconstituire
Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl formează terenurile cooperativelor agricole de producție situate în extravilanul localităților.
Câteva precizări sunt necesare pentru o corectă determinare a obiectului dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, în primul rând, pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul art. 14 din lege, doar terenurile care fac parte din extravilanul localităților. Este indiferent modul de folosință a acestor terenuri, întrucât legea nu distinge și ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Totuși, dacă terenurile fac parte dintre cele menționate de art. 14 alin. (4) din lege nu se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură.
În al doilea rând, obiect al dreptului de reconstituire îl pot forma doar terenurile cooperativelor agricole de producție. Prin această sintagmă, apreciem că legea are în vedere terenurile care erau în proprietatea cooperativei agricole la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991. O astfel de interpretare este dedusă și din interpretarea gramaticală a art. 14 alin. (1) teza finală, care se referă la terenuri care făceau parte din patrimoniul cooperativelor agricole de producție.
În al treilea rând, deși legea nu prevede suprafața maximă care poate fi restituită apreciem că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1), astfel încât pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate în limitele suprafeței de 50 de ha de proprietar deposedat.
Principiul restabilirii dreptului de proprietate pe fostele amplasamente
Prin dispozițiile art. 14 alin. (2) se instituie principiul restabilirii dreptului de proprietate pe fostele amplasamente. În acest sens s-a decis că “chiar dacă atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară este atributul exclusiv al comisiei locale, iar punerea în posesie se face de obicei pe vechile amplasamente, acest text nu a instituit regula ca atribuirea efectivă a terenurilor din zona colinară să se facă pe alte amplasamente decât cele ale fostei proprietăți. Instanța are dreptul de a cenzura de ce beneficiarul dreptului de proprietate nu a fost pus în posesie exact pe fostul amplasament, pentru a elimina eventualele abuzuri, deoarece nu echivalează cu o reală reconstituire a dreptului de proprietate atribuirea efectivă a terenului pe o pantă cu o înclinație accentuată și departe de căile de comunicație. Simpla echivalențã a întinderii suprafeței reconstituite cu suprafața la care sunt îndreptãțiți reclamanții sã li se reconstituie, dacã terenurile nu reprezintã o reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât golește de conținut Legea nr. 18/1991”.
Deși prin art. 14 alin. (2) teza a II-a din lege, se prevede cã, în cazul terenurilor din zona de câmpie, atribuirea efectivã a terenurilor se face pe sole stabilite de comisie, apreciem cã aceastã dispoziție trebuie interpretatã în concordanțã cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2000, astfel încât, dupã intrarea în vigoare a acestei legi, comisiile de fond funciar sunt obligate sã dispunã reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, dacã acestea sunt libere.
Aplicarea coeficientului de reducere
Potrivit art. 14 alin. (3) din lege, dacã între suprafața de teren a cooperativei agricole de producție, rezultatã prin însumarea suprafețelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativã, și suprafața de teren actualã au intervenit modificãri atât în ce privește suprafața totalã, cât și pe categorii de folosințã, stabilirea proprietãții cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proporționale rezultate din scãderea suprafețelor legal folosite în alte scopuri din suprafața totalã inițialã și proporțional cu categoriile de folosințã agricolã existente. Prin excepție, cota de reducere nu se va aplica persoanelor, care solicitã reconstituirea dreptului de proprietate și care au avut o suprafațã de teren de pânã la 1 ha.
Persoanele cãrora li s-a aplicat cota de reducere pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin (2), dacã cota de reducere a depãșit procentul de 5% sau în condițiile prevãzute de art. 5 din Legea nr. 1/2000.
Excepție de la reconstituirea dreptului de proprietate în naturã, pe fostul amplasament
Potrivit art. 14 alin. (4) din lege nu pot forma obiectul reconstituirii în naturã a dreptului de proprietate “suprafețele ocupate de plantații pomicole, viticole, sere, heleșteie, amenajãri piscicole, pepiniere, construcții administrative și agrozootehnice, precum și cele necesare bazei furajere aferente capacitãților de producție zootehnice existente în cooperativele agricole de producție”.
O astfel de concluzie este dedusã, în opinia noastrã, din interpretarea sistematicã cu dispozițiilor art. 29 din lege, care prin sintagma “terenurile de sub acestea și cele necesare construcțiilor agrozootehnice (…) și altor mijloace fixe” are în vedere și terenurile prevãzute de art. 14 alin. (4) din lege.
În acest caz, va fi posibilã reconstituirea în naturã asupra acestor terenuri, cu condiția ca persoana beneficiarã sã aducã aceste terenuri ca aporturi în naturã la societãțile agricole, cu sau fãrã personalitate juridicã.
Cazuri de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate
A. Reconstituirea dreptului de proprietate
Persoanele îndreptãțite a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate
Potrivit art. 15 alin. (1)-(3) din lege, de reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz beneficiazã urmãtoarele categorii de persoane:
foștii membrii cooperatori, care au pãrãsit cooperativa agricolã de producție, nu au muncit în cooperativa agricolã de producție sau nu locuiesc în localitatea, unde a fost cooperativa agricolã, precum și moștenitorii acestora;
persoanele ale cãror terenuri au trecut în patrimoniul cooperativei, cu sau fãrã titlu, fãrã a dobândi calitatea de membru cooperator, sau moștenitorii acestora;
persoanele deținãtoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazu”, “Mihai Viteazu cu Spadã” și moștenitorii lor, care au optat și li s-a atribuit teren arabil, dacã acest teren a trecut, cu sau fãrã titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de producție, fãrã ca ele sã fi dobândit calitatea de membru cooperator, cu excepția acelor persoane ce au înstrãinat aceste terenuri.
Obiectul reconstituirii dreptului de proprietate
Obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl reprezintã terenurile agricole din extravilan aduse în cooperativa agricolã de producție sau preluate, cu titlu sau fãrã titlu, de cãtre cooperativa agricolã de producție.
În ce privește întinderea suprafeței ce se poate forma obiectul reconstituirii sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din lege.
B. Constituirea dreptului de proprietate
Persoanele îndreptãțite sã beneficieze de constituirea dreptului de proprietate
Potrivit art. 15 alin. (5) din lege beneficiari ai constituirii dreptului de proprietate sunt persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncã și moștenitorii celor ce au decedat ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.
Prin art. 15 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, categoria persoanelor beneficiare ale constituirii dreptului de proprietate a fost extinsã, prevãzundu-se cã beneficiazã de constituirea dreptului de proprietate și veteranii de rãzboi prevãzuți în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum și unele drepturi ale invalizilor și vãduvelor de rãzboi și categoriile de persoane prevãzute la art. 1 și art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, rãniților, precum și luptãtorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
Prin art. 17 din prezentul Regulament s-a realizat o restrângere a persoanelor îndreptãțite la constituirea dreptului de proprietate, prevãzându-se cã pot solicita constituirea dreptului de proprietate: veteranii de rãzboi prevãzuți în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi și categoriile de persoane prevãzute de art. 15 alin. (5) din lege.
În literatura de specialitate s-a arãtat cã atribuirea acestei suprafețe nu este influențatã de eventuala reconstituire a dreptului de proprietate de care titularul poate beneficia în conformitate cu celelalte dispoziții ale Legii nr. 18/1991, acesta putând cumula suprafețele respective.
Obiectul constituirii dreptului de proprietate
Potrivit art. 17 din prezentul Regulament, suprafețele de teren care pot forma obiectul constituirii dreptului de proprietate sunt aflate fie în intravilanul, fie în extravilanul localitãții și care se aflã la dispoziția comisiei locale de fond funciar. Considerãm cã prin terenuri aflate la dispoziția comisiei trebuie sã aibã în vedere terenurile agricole extravilane menționate de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și terenurile agricole intravilane prevãzute de art. 26 alin. (1) din același act normativ. Așadar, constituirea dreptului de proprietate are un character subsidiar fațã de procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
În ce privește întinderea suprafeței de teren care poate forma obiectul constituirii dreptului de proprietate, în cazul în care beneficiari ai constituirii dreptului de proprietate sunt persoanele menționate de art. 15 alin. (5) din lege, atunci suprafața de teren care va fi atribuitã trebuie sã fie de 10000 mp.
În cazul în care solicitanți ai constituirii dreptului de proprietate sunt veteranii de rãzboi, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 44/1994, pot fi atribuite urmãtoarele suprafețe de teren:
veteranii de rãzboi decorați cu Ordinul “Mihai Viteazul” sau Ordinul “Virtutea Aeronauticã cu spade”, clasa Cavaler beneficiazã de împroprietãrirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creatã conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 în localitatea de domiciliu sau un loc de casã de 500 mp în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliazã decoratul;
veteranii de rãzboi decorați cu Ordinul “Steaua României cu spade și panglicã de Virtute Militarã” sau cu Ordinul “Steaua României cu spade”, Ordinul “Virtutea Aeronauticã cu spade”, Ordinul “Coroana României cu spade și panglicã de Virtute Militarã” sau Ordinul “Coroana României cu spade”, Ordinul “Crucea Regina Maria”, Medalia “Virtutea Militarã de Rãzboi”, Medalia “Virtutea Maritimã”, Medalia “Virtutea Aeronauticã” sau Medalia “Aeronauticã”, Medalia “Serviciul credincios cu spade”, Medalia “Bãrbãție și Credințã cu spade”, Crucea “Serviciul credincios cu spade”, Crucea “Meritul Sanitar” și Medalia “Virtutea Ostãșeascã” beneficiazã de împroprietãrirea cu 500 mp pentru loc de casã în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliazã sau, dacã acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil în extravilan.
Este obligatorie constituirea dreptului de proprietate în acest caz?
Din interpretarea gramaticalã a dispoziției art. 15 alin. (5) din lege, considerãm cã, în aceste cazuri, comisia localã de fond funciar este obligatã sã constituie dreptul de proprietate, dacã are teren disponibil. În cazul în care comisia de fond funciar nu dispune de terenuri, în vederea constituirii dreptului de proprietate, în cazul veteranilor de rãzboi, potrivit art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, li se vor atribui despãgubiri, în cuantumul prevãzut de lege.
Legea nu menționeazã dacã pot fi acordate despãgubiri, în cazul în care comisia de fond funciar nu dispune de terenuri necesare, pentru constituirea dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor prevãzute de art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.
Apreciem cã, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în cazul persoanelor prevãzute de art. 15 alin. (5) nu pot fi acordate despãgubiri, în cazul în care comisia localã de fond funciar nu dispune de terenuri, în vederea atribuirii în proprietate.
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul comasărilor
Persoanele care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate
Persoanele titulare ale dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate sunt proprietarii care au avut calitatea de copermutanți sau succesorii acestora.
Obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate
În acest caz dreptul de reconstituire privește terenurile care au fãcut obiectul unor comasãri, iar, dacã restituirea acestora nu mai este posibilã, obiectul dreptului de reconstituire îl reprezintã terenurile stabilite de cãtre comisie.
Condițiile pentru a se stabili dreptul de proprietate
Pentru a fi incident acest caz de reconstituire a dreptului de proprietate este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiții prevãzute de lege:
în structura fondului funciar, terenul sã fie agricol, adicã sã aibã destinație agricolã, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 18/1991;
la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 18/1991, terenul sã fi existat în patrimoniul unei cooperative agricole de producție;
intrarea terenului în patrimoniul C.A.P. s-a produs prin comasare, care în sensul ei juridic, a însemnat un schimb de terenuri, în suprafețe egale sau prin echivalent. Comasarea, ca operțiune juridicã, era reglementatã de prevederile art. 2-7 din Decretul nr. 151/1950 pentru comasare și circulația bunurilor agricole și respectiv de art. 32 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar;
fostul proprietar nu a dobândit calitatea de membru cooperator;
fostul proprietar nu a fost compensat, adicã în calitatea sa de copermutant nu a primit alt teren în schimb.
Principiul restituirii terenurilor pe fostul amplasament
Apreciem cã dispoziția art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 18/1991 a fost modificatã implicit prin art.2 și art. 37 din Legea nr. 1/2000, în sensul cã și în acest caz reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sã se facã cu prioritate pe fostele amplasamente dacã acestea sunt libere și, numai dacã acestea sunt ocupate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe alte amplasamente.
Considerãm cã acest principiu era aplicabil și anterior modificãrii Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 1/2000, având în vedere caracterul reparator al Legii nr. 18/1991, precum și faptul cã exista obligația comisiilor locale de fond funciar de a valida cererile foștilor copermutanți de restabilire a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente și, numai dacã nu era posibil, reconstituirea se fãcea pe suprafațe echivalente, în sole stabilite de comisie. O astfel de interpretare este dedusã și din dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nt. 18/1991, care face trimitere la art. 14 alin (2) din Legea nr. 18/1991.
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul persoanelor deportate sau strămutate din motive politice.
Considerații generale
Deși legea se referã în acest caz la atribuirea dreptului de proprietate, ceea ce ar acredita ideea cã ar fi vorba de un caz de constituire a dreptului de proprietate, totuși în aceastã ipotezã prevãzutã de lege este reglementat încã un caz de reconstituire a dreptului de proprietate. O astfel de concluzie este dedusã din interpretarea literalã a art. 17 alin. (2) din lege, care se referã la suprafețe de terenuri pe care aceștia le-au avut în proprietate.
Persoanele care beneficiazã de reconstituirea dreptului de proprietate
Potrivit art. 17 alin. (1) din lege, beneficiazã de reconstituirea dreptului de proprietate, urmãtoarele categorii de persoane: cetãțenii români, aparținând minoritãților germane și alte persoane, care au fost deportate sau strãmutate din motive politice, care au fost deposedate de terenuri prin acte normative intervenite dupã anul 1994, precum și moștenitorii acestora.
Obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate
Având în vedere cã și în acest caz este vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate, trebuie sã prevaleze și în acest caz principiul restituirii terenurilor pe fostul amplasament și, numai dacã acest lucru nu este posibil, se vor atribui suprafețe de teren aflate la dispoziția comisiei sau se va proceda potrivit art. 37 din Legea nr. 18/1991.
Deși legea prevede cã aceste persoane pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate doar în limita a 10 ha, totuși, având în vedere dispozițiile art. 9 alin (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, apreciem cã dacã aceste persoane au benefiat doar de reconstituirea dreptului de proprietate, pânã la limita de 10 ha, pot solicita în cadrul termenelor prevãzute de lege, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferențã, pânã la maximum 50 de ha de proprietar deposedat.
Terenuri agricole extravilane care se află la dispoziția comisiilor de fond funciar
Considerații generale
Potrivit art. 18 alin (1) și (2), din categoria terenurilor care rãmân la dispoziția comisiilor de fond funciar fac parte urmãtoarele:
terenurile agricole din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, dacã nu au fost atribuite potrivit art. 14-17 din lege;
terenurile agricole din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau alte persoane, pentru care nu s-au fãcut cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, dacã nu au fost atribuite potrivit art. 14-17 din lege;
terenurile agricole extavilane, proprietatea statului, care la data intrãrii în vigoare a legii fondului funciar se aflau în folosința cooperativei agricole de producție.
Regimul juridic al acestor terenuri
Aceste terenuri urmeazã a reprezenta obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate în condițiile prevãzute de lege, iar dacã mai rãmân terenuri agricole extravilane la dispoziția comisiilor locale de fond funciar, acestea vor trece în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc sã întemeieze sau sã dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în condițiile legii, sau puse la dispoziție pentru obiective de interes social.
Cazuri de constituire a dreptului de proprietate
Persoanele care beneficiazã de constituirea dreptului de proprietate
Potrivit art. 19 alin. (1) și (2), beneficiazã de constituirea dreptului de proprietate, în acest caz, urmãtoarele categorii de persoane:
membrii cooperativei activi, care nu au adus teren în cooperativa agricolã de producție sau au adus teren în suprafațã mai micã de 5000 mp, precum și moștenitorii acestora;
persoanele care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajați, în ultimii trei ani, la cooperativele agricole de producție sau la asociațiile cooperatiste;
persoanele care au fost deportate și nu au beneficiat de dispozițiile art. 14-16 din lege.
Obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate
Obiectul dreptului de constituire îl reprezintã terenurile agricole, aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar, potrivit art. 18 din lege. Așadar, constituirea dreptului de proprietate este subsidiarã operațiunii de reconstituire a dreptului de proprietate și a operațiunilor de constituire a dreptului de proprietate potrivit art. 14-16 din lege.
Determinarea suprafeței de teren ce poate face obiectul dreptului de constituire se va face ținându-se seama de suprafața terenurilor, numãrul solicitanților și de suprafața atribuitã celor care au adus pãmânt în cooperativa agricolã de producție.
Deci, în funcție de criteriile legale statuate, suprafața de teren ce poate reprezenta obiectul dreptului de constituire poate fi mai mare sau mai micã, legea neimpunând o limitã maximã și nici o limitã minimã, exceptând prima categorie de persoane îndreptãțite la constituirea dreptului de proprietate.
În cazul membrilor cooperativi activi, care nu au adus teren în cooperativa agricolã de producție sau au adus teren în suprafațã mai micã de 5000 mp, potrivit dispozițiilor legale, este obligatorie constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de minim 5000 mp.
O astfel de concluzie este dedusã din interpretarea literalã a art. 8 alin. (3) din lege, care prevede cã stabilirea dreptului de proprietate se face prin emiterea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha, precum și din interpretarea logicã a aceluiași text legal, care nu distinge dacã se are în vedere doar reconstituirea dreptului de proprietate sau și constituirea dreptului de proprietate, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Atribuirea de terenuri în folosințã
Persoanele beneficiare ale dreptului de folosințã
Potrivit art. 19 alin. (3) din lege, persoanele titularele dreptului de folosințã sunt persoanele care lucreazã în serviciile de specialitate comunale, cu condiția ca aceste persoane sau ceilalți membri ai familiei sã nu aibã în proprietate terenuri în localitatea unde se atribuie terenul în folosințã.
Obiectul dreptului de folosințã
Pot forma obiect al dreptului de folosințã suprafețele de teren agricole extravilane, aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar și care sunt proprietatea unitãții administrativ-teritoriale. O astfel de concluzie este dedusã din interpretarea sistematicã a art. 18 alin. (3) și art. 19 alin. (3) din Legea nr. 18/1991. Nu se poate realiza o atribuire în folosințã a terenurilor, dacã în localitatea respectivã s-a aplicat coeficientul de reducere potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Procedura de atribuire
Potrivit art. 23 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991 și potrivit art. 20 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, propunerea de validare se efectua de cãtre comisiile locale de fond funciar, iar apoi tabelul cu validarea se depunea la consiliile locale, care hotãrau atribuirea în folosințã prin hotãrâre.
Dreptul de creanțã reprezentând contravaloarea investițiilor
Potrivit art. 19 alin. (5) din lege, titularul dreptului de folosințã are dreptul de a obține, la încetarea dreptului de folosințã, contravaloarea investițiilor efectuate, dacã acestea au fost efectuate cu consimțãmântul proprietarului și dacã sunt utile pentru terenul atribuit în folosințã.
Contravaloarea investițiilor va fi determinatã conform convenției pãrților, iar dacã acestea nu se înțeleg și nu a existat o clauzã contractualã expresã, atunci contravaloarea investițiilor va fi determinatã de cãtre instanța judecãtoreascã, pe baza unei expertize de specialitate.
Legea are în vedere ipoteza în care comisia nu mai are la dispoziție terenuri agricole pentru a realiza constituirea dreptului de proprietate potrivit art. 17 și art. 19 alin. (1) și (2) din lege.
Într-o astfel de situație existã posibilitatea de a reduce proporțional suprafețele de teren ce urmeazã a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, pentru a se putea constitui dreptul de proprietate și persoanelor mai sus menționate.
Constituirea dreptului de proprietate în localitățile cu excedent de suprafață agricolă
A. Persoanele beneficiare ale constituirii dreptului de proprietate
Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate sunt urmãtoarele categorii de persoane:
persoanele care domiciliazã în localitãțile cu excedent de suprafațã agricolã și cu deficit de forțã de muncã;
persoanele care domiciliazã în alte localitãți, care au puțin pãmânt, cu obligația de a renunța la proprietatea asupra terenurilor agricole din extravilan din alte localitãți, de a-și stabili domiciliul în localitatea unde se aflã suprafața de teren, ce se va atribui și de a lucra suprafața de teren, asupra cãruia i se va constitui dreptul de proprietate.
B. Obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate
Obiectul dreptului de constituire îl reprezintã terenurile agricole extravilane aflate la dispoziția comisiilor locale de fond funciar potrivit art. 18 alin. (2) din lege.
Potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din lege suprafața de teren ce se poate atribui poate fi de maximum 10 ha.
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul unităților de cult
A. Comunitãțile de cult beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate
Potrivit art. 22 din lege, de reconstituirea dreptului de proprietate, în acest caz, beneficiazã urmãtoarele unitãți de cult:
centrul patriarhal;
centrele eparhiale;
protoeriile;
parohiile;
filialele;
schiturile și mãnãstirile.
B. Obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate
Potrivit art. 22 alin. (1) din lege, suprafețele de teren care pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în cazul în care solicitanți sunt unitãțile de cult locale – parohia, mãnãstirea sau schitul – sunt diferite dupã cum zona unde se aflã aceste terenuri a fost cooperativizatã sau nu:
în cazul zonelor cooperativizate, obiectul dreptului de constituire îl reprezintã terenurile agricole care au aparținut parohiilor, schiturilor sau mãnãstirilor, terenuri care se aflau în patrimoniul fostelor C.A.P.-uri la data intrãrii în vigoare a Legii fondului funciar. O astfel de concluzie este dedusã din faptul cã trebuie sã prevaleze și în acest caz principiul restituirii pe fostul amplasament, principiu care este de generalã aplicare. În cazul în care nu mai este posibilã reconstituirea dreptului de proprietate urmeazã a se face din terenurile agricole aflate la dispoziția comisiilor locale de fond funciar.
în cazul zonelor necooperativizate, obiectul dreptului de reconstituire îl reprezintã terenurile care au aparținut acestor unitãți de cult, dacã, la intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, erau în proprietatea statului și în administrarea primãriilor și dacã erau libere, la data solicitãrii. Dacã aceste terenuri nu se aflau în proprietatea statului și în administrarea primãriilor sau dacã nu mai pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, atunci obiectul dreptului de reconstituire îl vor forma terenurile agricole prevãzute de art. 36 alin. (1) din lege.
Dacã reconstituirea dreptului de proprietate se solicitã de cãtre celelalte unitãți de cult – centrul patriarhal, centrele eparhiale și protoeriile – atunci obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate îl reprezintã terenurile agricole pe care le-au avut în proprietate.
În ce privește întinderea suprafeței de teren care poate forma obiectul dreptului de reconstituire este diferitã, în funcție de unitatea de cult solicitantã:
centrul patriarhal, pânã la 200 ha;
centrele eparhiale, pânã la 100 ha;
protoeriile, pânã la 50 ha;
parohiile, pânã la 10 ha;
mãnãstirile și schiturile, pã la 50 de ha;
filialele, pânã la 10 ha.
Atribuirea unei suprafețe mai mari decât prevãd dispozițiile legale mai sus menționate reprezintã o depãșire a atribuțiilor puterii judecãtorești, deoarece instanța trebuie sã aplice legea, nu sã o modifice, aceastã din urmã atribuție revenind exclusiv organelor legiuitoare.
C. Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate
În cazul în care terenurile solicitate au fost preluate de către cooperativele agricole de producție, atunci cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se va face potrivit procedurii prevăzute de art. 9 din lege [art. 22 alin (4)].
În cazul în care terenurile agricole solicitate au fost preluate de către stat, atunci cererea de reconstituire se adresează primăriilor, urmând ca emiterea titlului de proprietate să se facă de către prefect [art. 22 alin. (1)].
Reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor aferente construcțiilor
A. Subiectele dreptului de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate privată
În principiu, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepție instituie două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată.
Potrivit art. 23, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor și ai anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor, înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare, au fost atribuite, de regulă, ca loturi de folosință, către foștii proprietari.
Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea nr. 18/1991, sunt următoarele categorii de persoane:
proprietarii construcțiilor, care și-au edificat aceste construcții pe loturi atribuite de către cooperativa agricolă de producție, dacă aveau calitatea de membrii cooperatori sau alte persoane îndreptățite;
dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii membrii cooperatori.
B. Obiectul dreptului de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate
Obiect al dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate îl constituire terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, cu condiția ca acest teren să fi fost proprietatea fostului membru cooperator, teren ce a fost preluat de către cooperativa agricolă de producție în orice mod și care a fost atribuit ca lot de folosință acestui membru cooperator, care este proprietarul casei și anexelor gospodărești.
Obiect al dreptului de constituire îl reprezintă următoarele categorii de terenuri:
în cazul primei categorii de titulari, obiectul dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperative agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, terenuri care, de regulă, au fost atribuite, ca loturi de folosință, către aceste persoane;
în cazul celei de-a doua categorii, obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate îl reprezintă terenurile agricole care au aparținut fostului membru cooperator și care a făcut, în mod real, obiectul convenției de înstrăinare.
C. Întinderea dreptului de proprietate
I. Determinarea întinderii suprafeței ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în cazul în care titularii dreptului de reconstituire sunt membrii cooperatori sau moștenitorii acestora, care au fost proprietari ai terenurilor, pe care se află edificate case de locuit și anexe gospodărești
Apreciem că obiectul dreptului de reconstituire în acest caz îl formează, potrivit art. 23 alin. (2) din lege, suprafețele de teren care sunt evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. O astfel de soluție este justificată de faptul că beneficiarii dispozițiilor art. 23 din lege sunt, în primul rând, proprietarii casei de locuit și anexelor gospodărești, cărora, având calitatea de membrii cooperatori sau care sunt moștenitorii foștilor membrii cooperatori, le-au fost preluate terenurile aferente acestor construcții de către cooperativa agricolă de producție. În acest caz, obiect al dreptului de reconstituire îl formează întreaga suprafață de teren ce a fost preluată de către cooperativa agricolă de producție, suprafață care nu poate fi mai mare de 6000 mp.
În fapt, obiectul dreptului de reconstituire îl reprezintă diferența dintre suprafața avută în proprietate, înainte de cooperativizare, și suprafața de 250 mp, pe care membrii cooperatori o aveau în proprietate, potrivit Constituției din 1968 și Statutului C.A.P.
II. Determinarea întinderii suprafeței ce formează obiectul dreptului de constituire, atunci când cererea este formulată de succesorii cu titlu particular ai membrilor cooperatori, care erau proprietari ai terenurilor aferente, terenuri care au fost preluate de către cooperativa agricolă de producție
Controversată este problema suprafeței de teren la care este îndreptățit proprietarul casei de locuit și anexelor gospodărești, pe care le-a dobândit în perioada în care terenul era scos din circuitul civil.
Într-o primă opinie, s-a considerat că în acest caz proprietarul casei poate dobândi doar o suprafață de maxim 1000 mp.
Într-o a doua opinie, s-a susținut că proprietarul actual al construcției poate dobândi doar proprietatea asupra suprafeței de 250 mp, restul terenului revenind vânzătorului.
Într-o a treia opinie, la care ne raliem, proprietarul construcției are dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent astfel cum a fost determinat, în mod real, de către părți la data înstrăinării. O astfel de interpretare este confirmată și de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 247/2005, conform căreia „în cazul înstrăinării construcției, suprafețele de teren aferente prevăzute de alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării dovedite cu orice mijloc de probă”.
III. Determinarea întinderii suprafeței de teren care face obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în cazul persoanelor care și-au edificat construcții și anexe gospodărești pe loturile atribuite de fostele cooperative agricole de producție
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat că din interpretarea coroborată a art. 23 alin. (1) și a art. 8 alin. (2) din Decretul-lege nr. 42/1990 rezultă că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești poate fi în suprafață maximă de 1000 mp, pentru că restul suprafeței până la 6000 mp permiși de lege constituie lot ajutător. S-a arătat că această concluzie este întărită și de conținutul alin. (3) al art. 23 potrivit căruia, pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent că acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan.
Așadar, în acest caz de constituire a dreptului de proprietate, aceste persoane pot solicita să li se atribuie în proprietate suprafața de maxim 1000 mp. O astfel de concluzie se desprinde din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 4 și art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 cu cele ale art. 23 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, conform căreia „pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan”, rezultând că Decretul-lege nr. 42/1990 a constituit un drept de proprietate asupra terenului curte și grădină, în limita celor 1000 mp, determinați în modul descris mai sus, situație juridică recunoscută și menținută de art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Situația nu poate fi schimbată de împrejurarea că unele anexe gospodărești au fost edificate de către proprietarul locuinței pe terenul primit ca lot de folosință din proprietatea altei persoane sau eventual ocupat fără drept, deoarece o asemenea construire a constituit un abuz, iar legea nu poate avea menirea de a legitima abuzurile.
Practic, în aceste cazuri, obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate îl reprezintă diferența dintre suprafața de teren, care a fost atribuită de cooperativa agricolă de producție în vederea edificării de construcții și anexe gospodărești (asupra căreia se constituie dreptul de proprietate, în condițiile art. 24 din lege) și suprafața de teren aferentă construcțiilor și anexelor gospodărești, până la maximum 1000 mp.
a. Noțiunea de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești
În cazul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit art. 23 alin. (2), suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
În cazul constituirii dreptului de proprietate, în prima ipoteză, prin terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești se au în vedere terenurile necesare pentru buna exploatare a acestor construcții, a căror întindere se va determina în caz de litigiu de către instanța judecătorească, fără a se depăși suprafața de maximum 1000 mp. Desigur, așa cum se constată, legea presupune existența unei case de locuit și a anexelor gospodărești, pentru a putea vorbi de teren aferent. În acest sens, s-a decis că „în cazul în care pe terenul în suprafață de 250 mp, cumpărat prin act de dare în plată în anul 1978, de la fostul C.A.P., potrivit Statutului C.A.P., dobânditorul nu a construit case și anexe gospodărești, acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 18/1991, ci doar de suprafața de 250 mp, restul suprafeței revenind fostului proprietar. Mai mult, s-a considerat că pentru incidența acestui caz prevăzut de lege, este necesar ca la data adoptării Decretului-lege nr. 42/1990, respectiv 29 ianuarie 1990, să fi fost deja edificate case de locuit și anexele gospodărești.
b. Procedura de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate
Dispozițiile art. 23 alin (1) din Legea nr. 18/1991, făcând trimitere la cele ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, le mențin în vigoare. În consecință, pentru suprafețele de terenuri pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituirea a intervenit ca efect al aplicării Decretului-lege nr. 42/1990, efectul său fiind menținut de art. 23 alin (1) din Legea nr. 18/1991, așa că beneficiarul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate nu a trebuit să mai recurgă la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de Legea nr. 18/1991. În consecință, apreciem că în aceste cazuri, dacă totuși asemenea persoane se adresează comisiilor locale de fond funciar, pentru a obține titlu de proprietate, un astfel de titlu va avea efect constatator și recognitiv.
În ce privește constituirea dreptului de proprietate, apreciem că persoanele îndreptățite au beneficiat, în virtutea legii, de constituirea dreptului de proprietate ope legis. Totuși, prin excepție, în al doilea caz de constituire a dreptului de proprietate, respectiv în cazul persoanelor care au încheiat contracte translative de proprietate cu foștii membrii cooperatori, contracte care au fost încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974, considerăm că, avându-se în vedere dispoziția expresivă a art. 36 din Legea nr. 18/1991, este necesar ca persoana îndreptățită să recurgă la procedura constituirii, prevăzută de Legea nr. 18/1991.
c. Excluderea de la constituirea dreptului de proprietate în favoarea membrilor cooperatori sau succesorilor acestora a terenurilor care au fost acordate membrilor cooperatori cu titlu de lot de folosință
Regula
Potrivit art. 23 alin (3) din lege sunt excluse de la constituirea dreptului de proprietate suprafețele de teren care au fost atribuite foștilor membrii cooperatori cu titlu de lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990. Apreciem că aceasta excludere vizează ipoteza în care suprafața de teren, ce a reprezentat lot de folosință, a fost proprietatea unei alte persoane, întrucât în cazul în care această suprafață a fost inițial proprietatea fostului membru cooperator, atunci acesta va dobândi proprietatea asupra acestei suprafețe în condițiile prevăzute de lege.
Nu se poate constitui dreptul de proprietate în favoarea fostului membru cooperator, indiferent că lotul de folosință este în intravilan, în continuarea grădinii sau este în extravilan.
Excepția
Potrivit art. 23 alin. (3) teza a II-a, se poate constitui dreptul de proprietate asupra loturilor de folosință în cazul persoanelor care au fost strămutate pentru realizarea unei investiții de interes local de utilitate publică.
Prin sintagma «persoane deposedate» legea are în vedere persoanele care au fost deposedate de proprietățile lor și si s-au acordat alte amplasamente; în această situație, aceste persoane vor beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite ca loturi ajutătoare, în limita maximă de 5000 mp, cu condiția ca ele însele să fi avut în proprietate o suprafață echivalentă pe care au pierdut-o ca efect al strămutării.
Constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite de C.A.P. –uri pentru construcția de locuințe.
A. Subiectele dreptului de constituire a dreptului de proprietate
De acest caz de constituire a dreptului de proprietate beneficiază foștii membrii cooperatori sau alte persoane îndreptățite, precum și succesorii acestora.
Obiectul dreptului de constituire
Terenurile care pot face obiectul acestui caz de constituire a dreptului de proprietate sunt cele care au fost atribuite de cooperativele agricole în vederea construirii de locuințe, terenuri care erau situate în intravilanul localităților.
Prin noțiunea de «atribuire» legea are în vedere suprafețele de teren care au format obiectul unor acte de dare de plată încheiate între cooperativa agricolă de producție și persoanele îndreptățite sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
Întinderea suprafeței ce poate fi obiectul constituirii dreptului de proprietate este aceea indicată în actul de atribuire a suprafeței de teren [art. 24 alin(1) din Legea nr. 18/1991]. Nu prezintă așadar relevanță că persoana căreia i s-a atribuit suprafața de teren a folosit în fapt o suprafață mai mare de teren. Totuși, aceste persoane vor beneficia, așa cum am arătat anterior, de constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren aferente construcțiilor, în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Condițiile dreptului de constituire a dreptului de proprietate
Pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
existența unor acte de atribuire a terenurilor, acte care să provină de la cooperativele agricole de producție;
persoanele care au primit astfel de loturi să fi edificat case de locuit și anexe gospodărești
Compensarea foștilor proprietari ai terenurilor ce formează obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate
Potrivit alin. (2) al art. 24, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
Această dispoziție se aplică în situațiile în care terenurile au fost în întregime atribuite unor cooperatori sau persoane îndreptățite, cu titlu de lot de casă; în cazurile în care, în urma acestor înstrăinări, au mai rămas suprafețe de teren, față de cele existente inițial, acestea revin, în temeiul art. 25 din lege, deținătorilor inițiali, întrucât compensarea vizează doar terenuri care nu se mai pot restitui.
De asemenea, din formularea legii rezultă că se vor acorda în compensare mai întâi teren în intravilan, și numai dacă nu există se va acorda teren în extravilan, cu condiția ca această suprafață să fie acceptată de către foștii proprietari.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra loturilor în folosință
Persoanele care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate
De reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz beneficiază foștii proprietari sau moștenitorii acestora.
Obiectul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate
Potrivit art. 25 alin. (1), obiectului dreptului de reconstituire îl reprezintă terenurile ce au format obiect al loturilor de folosință, atribuite foștilor membrii cooperatori, terenuri ce erau situate în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari.
Conform art. 17 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 58/1974, se prevedea că se vor lua măsuri pentru a se atribui membrilor cooperativelor agricole loturi de folosință, în afara perimetrului construibil al localităților.
Potrivit prevederilor Statutului C.A.P., mărimea lotului de folosință putea fi de până la 15 ari teren arabil, în raport de categoria de folosință și de clasa de fertilitate naturală a solului.
În aceste cazuri este obligatorie restituirea terenurilor către fostul proprietar, fără a prezenta relevanță faptul că terenul, la data intrării în cooperativă, avea o anumită destinație, iar la data restituirii avea o altă destinație.
În caz de litigiu, instanța trebuie să stabilească dacă terenul intravilan face parte din cele menționate de art. 25 din lege.
Despăgubirea constructorului
Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, persoanele care au primit terenuri ca lot de folosință și pe care au efectuat investiții au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea acestora, dacă nu pot fi ridicate.
În aplicarea art. 25 alin. (2), instanțele de judecată sunt obligate să aibă în vedere conținutul și finalitatea dispoziției legale sus-citate, care consacră dreptul atât proprietarului care și-a redobândit terenul, cât și dreptul constructorului la o despăgubire egală cu contravaloarea construcțiilor dacă acestea nu pot fi ridicate. În acest sens, în practica judiciară s-a decis că este necesar ca, printr-o expertiză tehnică de specialitate, să se stabilească dacă lucrările executate pot fi ridicate, în așa fel încât să nu ajungă la distrugerea lor totală, cu consecința unei pagube irecuperabile pentru constructor; dacă nu este posibilă ridicarea lor fără a se cauza prejudicii importante constructorului, atunci prin administrarea oricăror mijloace de probă se va stabili valoarea construcției și deci a despăgubirii cuvenite constructorului.
În cazul în care s-a stabilit prin expertiză de specialitate că lucrările nu pot fi ridicate, instanța va fi obligată să-l oblige pe fostul proprietar la acordarea despăgubirii, chiar dacă acesta declară că nu dorește să păstreze lucrările. În această ipoteză, poate fi acordată numai contravaloarea investițiilor, fără ca dispozițiile art. 494 C. civ. sau art. 998 C. civ. să fie aplicabile.
Noțiunea de investiții
Potrivit art. 25 alin. (3) din lege, prin “investiții” se înțeleg lucrările destinate exploatării agricole a terenului, adică împrejmuiri, magazii, pătule, grajduri, anexe diverse pentru depozitarea unor utilaje agricole, adăpători, puțuri de apă etc., și nu case de locuit sau orice altă construcție neagricolă.
Dispoziția legală în discuție nu lămurește însă ce se întâmplă cu construcțiile neagricole, case de locuit sau alte construcții cu altă destinație decât cea a exploatării terenului. Considerăm că acela care a edificat o asemenea construcție ar trebui să fie socotit de bună-credință, urmând a se aplica dispozițiile art. 494 C. civ..
Potrivit art. 26 alin. (1), din categoriile terenurilor care rămân la dispoziția comisiilor de fond funciar fac parte terenurile agricole din intravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la membrii cooperatori sau alte persoane care au decedat și nu au moștenitori.
Aceste terenuri vor trece în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului și în administrarea primăriilor, urmând a fi vândute, concesionate sau date în folosință, în condițiile legii, celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu carater productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 24 din lege.
Punerea în posesie
A. Noțiune
Punrea în posesie reprezintă operațiunea materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar sau, după caz, de comisiile județene de fond funciar, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor, ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea drpetului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului verbal de punere în posesie, potrivit machetei din anexa nr. 19, pentru terenurile agricole și a machetei din anexa nr. 44 pentru terenurile forestiere și semnare acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acestuia.
B. Este necesar ca punerea în posesie să fie anterioară emiterii titlului de proprietate?
Controversată este problema dacă punerea în posesie trebuie să fie realizată înainte de emiterea titlului de proprietate sau după emiterea emiterea titlului de proprietate.
Într-o primă opinie s-a susținut că potrivit art. 26 (actualmente art. 27 – n.a.) coroborat cu art.93 din lege (în prezent art.116 din lege – n.a.) punerea în posesie este o operațiune posterioară emiterii titlului de proprietate; pe baza acestuia se efectuează punerea în posesie. Este relevant că, în fapt, se procedează adeseori astfel, căci considerente de ordin practic ce au condus la aceasta nu îndreptățesc comisiile să impunătitularilor dreptului de proprietate o altă succesiune a operațiunilor decât cea prevăzută prin Legea nr. 18/1991.
Într-o a doua opinie, la care ne raliem, s-a arătat, în mod judicios, că punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate întrucât „potrivit prevederilor regulamentului, eliberarea titlurilor de proprietate de către comisia județeană, se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze parcela, suprafața, vecinătațile, numărul topografic etc., în baza celor înscrise în procesul-verbal de punere în posesie.
Ca urmare, potrivit prevederilor acestui regulament, punerea în posesie a titularului dreptului constituie o fază anterioară eliberării titlului de proprietate”.
O astfel de concluzie decurge și din interpretarea literală a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. 34 alin. (2) din prezentul Regulament, reieșind că mai întâi se realizează punerea în posesie și apoi eliberarea titlului de proprietate.
C. Principiul privind punerea în posesie pe fostul amplasament
Din interpretarea art. 14 alin. (2) din lege, astfel cum a fost modificat implicit prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, apreciem că punerea în posesie trebuie să se realizeze, în toate cazurile, pe fostul amplasament, atunci când este posibil acest lucru.
Dacă punerea în posesie nu mai este posibilă, fie ca urmare a faptului că a fost atribuit altor persoane, fie ca urmare a altor cazuri speciale prevăzute de lege, atunci punerea în posesie a foștilor proprietari se poate realiza pe alte amplasamente.
D. Competența de a dispune punerea în posesie
Potrivit art. 5 lit. i) și art. 6 lit. k) si l) din Regulament, competența de a realiza punerea în posesie aparține comisiilor locale de fond funciar sau, după caz, comisiilor județene de fond funciar. Întrucât legea nu distinge – ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus -, considerăm că aceste comisii sunt competente de a dispune punerea în posesie, atât în cazurile în care terenurile pe care se realizează punerea în posesie provin din terenuri care se aflau în perimetrul fostelor C.A.P.-uri, cât și în cazul în care aceste terenuri au fost proprietatea statului și fac obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate.
De asemenea, din dispozițiile legale menționate rezultă că aceste comisii de fond funciar au o competență absolută de a dispune punerea în posesie. O astfel de concluzie rezultă și din art. 64 din lege.
În ce privește competența teritorială, comisiile de fond funciar care pot realiza punerea în posesie sunt acelea în a căror rază teritorială se află terenurile ce formează obiectul punerii în posesie. De regulă, aceste comisii sunt aceleași care au realizat propunerile de validare a cererii petenților de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate.
Prin excepție, în cazul în care între data întocmirii propunerii de validare și aprobarea acestei validări și data punerii în posesie terenul a trecut, în mod administrativ, în raza teritorială a altei unități administrativ-teritoriale, competența de a realiza punerea în posesie va aparține comisiei de fond funciar a unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află terenul.
E. Sancționarea refuzului comisiilor locale sau județene de fond funciar de a realiza punerea în posesie
În cazul în care se refuză punerea în posesie de către comisiile de fond funciar competente, persoana solicitantă poate obține obligarea acestora la punerea în posesie, pe calea plângerii prevăzute de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
F. Procedura de efectuare a punerii în posesie
Operațiunea de efectuare a punerii în posesie presupune, în prealabil, realizarea în teren a delimitărilor necesare pentru efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit [art.27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991].
Măsurătorile topografice se vor efectua, potrivit art. 34. alin. (1) din Regulament, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. Considerăm că efectuarea măsurătorilor topografice poate fi efectuată și de către experți judiciari în specialitatea topografie, dacă atât comisia de fond funciar, cât și persoana solicitantă sunt de acord cu efectuarea acestor măsurători.
Dacă punerea în posesie urmează a se face pe fostul amplasament, comisia de fond funciar va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, atunci când proprietarii vecini recunosc limitele proprietății solicitantului, pe toate laturile [art. 27 alin. (2) din lege]. De asemenea, dacă fostul amplasament este atribuit legal altor persoane, comisiile de fond funciar vor consemna în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament [art.5 lit. c) din Regulament]. După efectuarea măsurătorilor, comisiile locale de fond funciar vor întocmi planurile de delimitare și planurile parcelare. Aceste planuri vor fi supuse validării de către comisia județeană de fond funciar [art. 5 lit. f) din Regulament]. După validare se va realiza punerea în posesie, care constă în întocmirea procesului-verbal de punere în posesie potrivit machetei din anexa nr. 19, pentru terenurile agricole, sau machetei din anexa nr. 44, pentru terenurile forestiere, și semnare acestuia de către persoana solicitantă sau împuternicitul acestuia.
Dacă persoanele solicitante sunt nemulțumite de modul în care s-a realizat punerea în posesie, pot formula plângere la judecătorie în condițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991. În acest caz, potrivit art. 34 alin. (1) teza a II-a din Regulament, punerea în posesie se va realiza în mod provizoriu urmând ca, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, punerea în posesie să se realizeze potrivit dispozițiilor acesteia.
Pentru a se realiza întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, foștii proprietari vor fi încunoștințați în scris, cu confirmare de primire, asupra datei când urmează a se realiza punerea în posesie, indiferent dacă persoanele solicitante au domiciliul în localitatea unde se va realiza punerea în posesie sau în alte localități. Considerăm că pentru întocmirea valabilă a procesului-verbal de punere în posesie este necesară această comunicare în scris, cu confirmare de primire, asupra datei și locului întocmirii acestuia, fără a exista posibilitatea de a se suplini această procedură prin alte mijloace de înștiințare. Desigur, comunicarea se va face la adresa menționată de către persoana solicitantă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate sau la noua adresa a persoanei solicitante, dacă a adus la cunoștința comisiei de fond funciar această nouă adresă. În cazul în care comisia de fond funciar nu a fost încunoștințată de către persoana solicitantă asupra noii adrese, atunci nu se va putea invoca de către această persoană sau succesorii acesteia nelegala comunicare a înștiințării asupra datei și locului întocmirii procesului-verbal de punere în posesie.
Dacă persoana solicitantă se prezintă și este de scord cu semnarea procesului-verbal, atunci acesta se va întocmi potrivit machetei din anexa nr. 19, pentru terenurile agricole, sau machetei din anexa nr. 44, pentru terenurile forestiere, se va semna și de către persoana solicitantă și se va înmâna un exemplar împreună cu schița terenului către proprietar [art. 34 alin. (4) teza a II-a din Regulament].
Dacă persoana solicitantă se prezintă, dar declară că nu este de acord cu punerea în posesie, atunci are posibilitatea de a formula plângere potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
Dacă persoana solicitantă nu se poate prezenta la punerea în posesie, atunci poate împuternici o altă persoană, în baza unui mandat autentic și special, pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie [ art.34 alin. (6) din Regulament].
Dacă, deși a fost încunoștințată în mod legal asupra datei și locului încheierii procesului-verbal de punere în posesie, persoana solicitantă nu se prezintă, fie personal, fie printr-un mandatar, atunci operațiunea de punere în posesie și de întocmire a proceselor-verbale se va face de către comisiile locale în prezența unor martori, de regulă proprietari puși în posesie în vecinătate [art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 127/2002]. În acest caz, considerăm că trebuie să se facă mențiune despre această împrejurare în procesul-verbal de punere în posesie și să fie semnat și de către martorii prezenți.
Eliberarea titlurilor de proprietate în cazul prevăzut de art. 27 alin. (2) din lege
A. Considerații generale
Apreciem că se impune interpretarea acestei dispoziții legale în corelație cu art. 11 alin. (2) din lege. Prin art. 27 alin. (2) din lege se instituie facultatea persoanelor menționate de a solicita eliberarea unui titlu de proprietate. Un astfel de titlu are un caracter recognitiv, întrucât, conform art. 11 alin. (2), aceste terenuri revin ope legis în proprietatea persoanelor menționate.
B. Competența
Potrivit art. 27 alin. (2) din lege, cererile se adresează comisiilor locale de fond funciar, iar emiterea titlului de proprietate se va face de către prefect.
Revocarea titlurilor de proprietate emise în mod abuziv în favoarea unor terțe persoane
A. Considerații generale
Prin art. 27 alin. (2) din lege se stabilește obligația unei autorități administrative de a revoca actele nelegale, întrucât actele emise de comisiile de fond funciar, care sunt autorități publice cu activitate administrativă sau administrativ-jurisdicțională, sunt acte administrative, iar unul din principiile actelor administrative este și acela al revocabilității acestora.
B. Condiții pentru existența cazului de revocare
Pentru a se putea dispune revocarea titlului de proprietate sunt necesare întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
existența titlurilor de proprietate în favoarea unor terțe persoane;
titlurile de proprietate existente s-au emis în mod abuziv;
foștii proprietari dețineau, la data emiterii titlurilor de proprietate, adeverințe de proprietate și erau în posesia terenurilor, care formează obiectul titlului de proprietate emis terțului;
titlurile de proprietate nu au intrat în circuitul civil.
C. Este obligatorie revocarea titlurilor de proprietate?
Dacă condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, comisia de fond funciar are posibilitatea de a desființa titlurile de proprietate emise abuziv. În cazul în care se refuză de către comisiile locale de fond funciar revocarea titlului de proprietate, atunci fostul proprietar poate solicita pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute, întemeiată pe art. III din legea nr. 169/1997, desființarea titlului de proprietate.
Constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise abuziv în favoarea unor terțe persoane
A. Considerații generale
Pentru a se obține constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în mod abuziv terțului, fostul propietar va uza de dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997.
B. Condiții pentru a interveni constatarea nulității absolute
Pentru a se putea dispune anularea titlului de proprietate este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
există titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane;
titlurile de proprietate existente s-au emis în mod abuziv;
foștii proprietari dețineau, la data emiterii titlurilor de proprietate, adeverințe de proprietate și erau în posesia terenurilor care formează obiectul titlului de proprietate emis terțului;
titlurile de proprietate au intrat în circuitul civil sau, deși nu au intrat în circuitul civil, s-au refuzat revocarea acestora de către comisiile de fond funciar.
Restabilirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor aflate în exploatarea societăților agricole și a altor forme de asociere în agricultură
A. Domeniu de aplicare
Prin terenuri aflate în exploatarea societăților agricole și a altor forme de asociere în agricultură, legea are în vedere terenurile care au fost aduse ca aport de către membrii asociației.
În această categorie se includ, în primul rând, terenurile prevăzute de art. 14 alin. (4) și art. 29 din lege.
În al doilea rând, sunt incluse alte terenuri agricole asupra cărora urmează a se reconstitui dreptul de proprietate către membrii cooperatori.
B. Obligații
Potrivit art. 27 alin. (3) din lege, în cazul unor astfel de terenuri, comisiile locale de fond funciar trebuiau să realizeze punerea în posesie a membrilor cooperatori, iar comisiile județene de fond funciar trebuiau să emită titlu de proprietate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii fondului funciar.
De asemenea, membrii și conducerea acestor societăți agricole aveau obligația de a solicita imediat comisiilor locale să efectueze operațiunile mai sus menționate, adică punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate.
C. Desființarea de drept a societăților agricole
Neîndeplinirea obligațiilor mai sus menționate a atras desființarea de drept a societăților agricole înființate [art. 27 alin. (5) din lege].
Lichidarea cooperativelor agricole de producție
A. Modul de constituire a comisiilor de lichidare
Potrivit art. 27 alin. (6) din lege, comisiile de lichidare a fostelor cooperative agricole de producție s-au înființat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, prin ordinul prefectului la propunerea primăriilor.
B. Drepturile și obligațiile comisiilor de lichidare
Comisiile de lichidare aveau următoarele obligații:
de a inventaria întregul patrimoniu al fostelor cooperative agricole de producție și de a încheia un bilanț care să constate situația exactă a activului și a pasivului;
de a stabili și a constata orice fapte de încălcare a legii;
de a lua măsuri pentru recuperarea pagubelor;
de a sesiza, dacă este cazul, organele de urmărire penală;
de a prezenta organelor de specialitate la sfârșitul termenului prevăzut de art. 27 alin. (6) din lege, bilanțul de lichidare și raportul explicativ.
Comisiile de lichidare aveau următoarele drepturi:
dreptul de a se folosi de conturile bancare ale fostelor cooperative agricole de producție pentru a realiza operațiuni de decontare;
dreptul de a realiza operațiuni de lichidare, respectiv plata pasivului și recuperarea creanțelor.
C. Lichidarea fostelor cooperative agricole de producție
Operațiunile de lichidare au fost reglementate de art. 43-48 din Regulamentul de fond funciar aprobat prin H.G. nr. 131/1991.
D. Actele de constatare a datoriilor
Actele de constatare a datoriilor, rămase față de stat și alte persoane juridice, după efectuarea lichidărilor, trebuiau să fie avizate de către Ministerul Finanțelor, urmând ca Guvernul să le prezinte Parlamentului, cu propuneri de rezolvare.
E. Exonerarea fostelor cooperative agricole de producție de achitarea datoriilor față de stat și alte persoane juridice
Datoriile rămase neachitate față de stat și alte persoane juridice au fost stinse în baza art. 1 din Legea nr. 156/1997 privind acoperirea financiară a datoriilor față de stat și alte persoane juridice, rămase în urma desființării fostelor cooperative agricole de producție.
Legea distinge în funcție de calitatea creditorului:
în cazul datoriilor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv contribuția la asigurările sociale pentru agricultori, rămase neachitate de către fostele cooperative agricole de producție la care operațiunea de lichidare a patrimoniului a fost finalizată, acestea au fost anulate;
în cazul creditelor bancare rămase nerambursate de către fostele cooperative agricole de producție la care operațiunea de lichidare a patrimoniului a fost finalizată, acestea au fost suportate de către băncile creditoare din fondul de rezervă;
în cazul datoriilor rămase neachiate față de alte persoane juridice și aflate în evidențele acestora la data intrării în vigoare a prezentei legi, acestea s-au acoperit din fondul de rezervă al persoanelor juridice în cauză.
Regimul juridic al activelor imobiliare și mobiliare
A. Bunurile imobile și mobile care formează obiect al aportului social la asociațiile de tip privat, cu personalitate juridică
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, obiectul aportului social în natură la constituirea asociațiilor de tip privat putea consta în construcții agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, terenurile de sub acestea ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii, pomii și animalele.
Așadar în aceste cazuri, bunurile menționate au devenit proprietatea membrilor asociațiilor private ce s-au constituit fără a exista posibilitatea ca foștii membri cooperatori, proprietari ai acestor bunuri, să le revendice, întrucât ei au pierdut proprietatea bunurilor menționate, prin înscrierea în cooperativa agricolă de producție.
B. Drepturile foștilor membri cooperatori care devin, pe baza opțiunii lor, membri ai asociației de tip privat
Drepturile membrilor asociați au fost stabilite în cotă valorică, în funcție de suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod de către cooperativa agricolă de producție și în funcție de volumul muncii prestate.
C. Drepturile foștilor membri cooperatori care nu doresc să devină membri asociați
În cazul foștilor membri cooperatori care nu au dorit să devină membri asociați, aceștia au beneficiat de drepturi de creanță, proporționale cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei agricole de producție, dacă nu au fost acoperite în altă modalitate.
D. Regimul juridic al bunurilor menționate în art. 29 alin. (1) dacă nu s-a constituit o asociație de tip privat, cu personalitate juridică
În cazul în care nu s-a constituit o asociație agricolă de tip privat, bunurile și animalele s-au vândut prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din prețul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producție. Au făcut excepție bovinele și ovinele, precum și plantațiile de vii și pomi, care se atribuie foștilor proprietari.
Întrucât legea nu prevede dispozițiile legale care reglementează vinderea la licitație, licitația publică trebuia realizată potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă în vigoare la data licitației, sub sancțiunea nulității absolute.
Considerăm că proprietatea asupra terenurilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din lege putea fi dobândită prin licitație publică doar dacă a făcut obiectul licitației în mod expres; dacă obiectul licitației l-au format construcțiile agrozootehnice sau, după caz, alte mijloace fixe, cumpărătorii acestor active nu au dobândit implicit și proprietatea asupra terenurilor aferente acestor active. Desigur, există posibilitatea constituirii ulterior a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către comisiile de fond funciar, în condițiile prevăzute de lege.
Sumele de bani obținute prin licitație au fost folosite pentru achitarea datoriilor fostelor cooperative agricole de producție, inclusiv a drepturilor de creanță aparținând foștilor membri cooperatori. Cuantumul drepturilor acestora s-a determinat în funcție de suprafața de teren avută în cooperativa agricolă de producție și volumul de muncă prestat.
În cazul în care bunurile menționate nu au fost înstrăinate prin licitație publică în termen de 1 an de la data desființării cooperativei agricole de producție, acestea au trecut ope legis în domeniul privat al comunelor, orașelor și municipiilor și în administrarea primăriilor. În această ipoteză, în caz de litigiu cu privire la dobândirea dreptului de proprietate cu privire la aceste bunuri, instanțele de judecată trebuie să administreze probe pentru a stabili data la care s-a desființat cooperativa și, în raport cu aceasta, să stabilească dacă, în termen de un an, bunurile în litigiu au fost sau nu vândute la licitație publică. De asemenea, instanța de judecată trebuie să verifice dacă societatea agricolă care pretinde că a dobândit bunurile în temeiul art. 29 alin (1) din lege a luat ființă în termen de un an de la data desființării cooperativei, întrucât numai în acest caz ea poate beneficia de prevederile art. 29 alin. (1) din lege; în caz contrar, bunurile din patrimoniul fostei cooperative au trecut în proprietatea privată a unităților de stat menționate în alin. (7) al aceluiași articol. În acest caz, bunurile menționate au trecut în domeniul privat al comunelor, orașelor sau municiipilor, în mod gratuit.
Potrivit art. 29 alin. (8), demolarea construcțiilor agrozootehnice, a atelierelor de întreținere, a instalațiilor și a anexelor gospodărești și de industrie mică care fac obiectul alin. (1) este interzisă, cu excepția cazului în care aceste bunuri sunt degradate sau dacă nu mai pot fi utilizate, ipoteze în care ele pot fi desființate cu autorizația prefectului. Interdicția prevăzută de art. 29 alin. (8) se aplică și în cazul vânzării bunurilor la licitație publică.
E. Regimul juridic al construcțiilor afectate unei utilizări sociale sau culturale
Construcțiile care au fost afectate unei utilizări sociale sau culturale au trecut, la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, în domeniul public al orașelor, comunelor sau municipiilor, astfel încât aceste bunuri nu au putut forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, nu au putut fi aduse, potrivit art. 29 alin. (1), ca aport în natură la constituirea asociațiilor agricole și nu au putut forma obiectul licitațiilor publice, în condițiile art. 29 alin (4) din lege. În cazul în care astfel de bunuri au făcut obiectul actelor juridice mai sus menționate, atunci se poate solicita constatarea nulității absolute a contractului translativ de proprietate, având în vedere faptul că bunurile din domeniul public sunt inalienabile.
Reorganizarea fostelor asociații intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice fel
A. Considerații generale
Cooperativele agricole de producție puteau constitui pe cale de asociere cooperații economice cooperatiste, care dobândeau asupra bunurilor pe care unitățile componente le aduceau ca aport la fondul social un drept de folosință, asemănător cu dreptul de administrare directă.
Regimul juridic al asociațiilor dintre unitățile de stat și cooperatiste a fost stabilit prin Statutul cooperării și asocierii dintre unitățile de stat și cooperatiste agricole, aprobat prin Decretul nr. 346/1977 (devenit Legea nr. 65/1977).
Potrivit art. 20 din Statut, contribuția la fondul social putea să constea și în suprafețe de teren. În acest caz, asociația putea dobândi fie proprietatea terenului aportat, fie un drept de folosință asupra terenului, ipoteză în care unitatea de stat sau cooperativa agricolă de producție păstra proprietatea terenului aportat (art. 23 din Statut).
Aceste asociații aveau posibilitatea conferită de art. 30 alin. (1) din lege de a se reorganiza în societăți comerciale pe acțiuni, cu respectarea termenului de 90 de zile prevăzute de lege. Un astfel de termen este de decădere, astfel că, în momentul expirării acestora, asemenea asociații nu se mai puteau reorganiza în mod legal în societăți comerciale pe acțiuni. Dacă nu s-a realizat o astfel de reorganizare, considerăm că suprafețele de teren, care reprezentaseră obiectul aportului social, au putut forma obiectul dreptului de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de lege.
B. Bunurile care pot deveni proprietatea societăților comerciale pe acțiuni, provenite din fostele asociații intercooperatiste sau de stat sau din fostele asociații cooperatiste
Dacă s-a realizat o reorganizare a acestor asociații în societăți comerciale pe acțiuni în termenul prevăzut de lege, atunci aceste societăți comerciale au dobândit ope legis dreptul de proprietate asupra terenurilor și a altor bunuri, care au constituit aport social al unităților componente [art. 30 alin. (2) din Legea nr. 18/1991].
C. Drepturilor cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite
În cazul în care terenurile menționate au devenit proprietatea societăților comerciale pe acțiuni, în condițiile legii, atunci foștii membrii cooperatori și alte persoane îndreptățite, care au fost proprietarii acestor terenuri înainte de a fi preluate de cooperative, pot deveni acționari la aceste societăți comerciale, înființate în condițiile legii.
Dacă aceste persoane nu doresc să devină acționari, atunci se va realiza reconstituirea dreptului de proprietate asupra altor terenuri, care au aparținut cooperativei agricole de producție în condițiile art. 14 și art. 15 din lege. În ipoteza în care nu se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură acestor categorii de persoane, atunci se va dispune desființarea unor ferme ineficiente ale fostei asociații [art.30 alin. (4) din lege].
Interdicția de înstrăinare
În primul rând, trebuie menționat că interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 32 alin. (1) din lege vizează următoarele categorii de terenuri:
cele atribuite membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în C.A.P. sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp, precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociații cooperatiste, dacă erau stabiliți sau urmau să se stabilească în localitate și nu dețineau terenuri în alte localități [art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
cele atribuite până la 10 hectare în echivalent arabil familiilor care au solicitat în scris și s-au obligat să lucreze aceste suprafețe în localitățile cu excedent de suprafață agricolă și cu deficit de forță de muncă în agricultură [art. 21 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
cele atribuite până la 10 hectare în echivalent arabil familiilor fără pământ sau cu pământ puțin din alte localități care au solicitat în scris acest lucru, cu obligația de a-și stabili domiciliul în comuna, orașul sau municipiul, după caz, unde se află terenul și a-l cultiva, renunțând la proprietatea avută în localitatea lor din extravilan [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 18/1991];
cele atribuite până la 10 hectare în echivalent arabil, în zonele montane, defavorizate de factori naturali cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea familiilor tinere de țărani care provin din mediul agricol montan, dacă aveau priceperea necesară și s-au obligat în scris să-și creeze gospodării, să se ocupe de creșterea animalelor și să exploateze rațional pământul în acest scop (art. 43 din Legea nr. 18-1991).
În al doilea rând, interdicția menționată vizează doar cazurile în care s-a constituit dreptul de proprietate expres prevăzute de lege, fără a putea fi aplicată această interdicție și la alte cazuri de constituire a dreptului de proprietate prevăzute de Legea fondului funciar.
Prin înstrăinare se are în vedere numai încheierea unor acte juridice între vii, fie de bunăvoie, fie pe calea executării silite. Așadar, noțiunea de înstrăinare trebuie să fie interpretată în mod restrictiv, având în vedere că prin dispoziția legal menționată se instituie o restrângere a dreptului de dispoziție juridică a persoanei, care a beneficiat de dreptul de constituire. În acest sens, considerăm că interdicția menționată nu este de natură a întrerupe prescripția achizitivă, prin care o terță persoană dobândește proprietatea asupra bunului. De asemenea, apreciem că este posibilă constituirea unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, instituirea unui drept de ipotecă, partajarea terenului în caz de deces al titularului dreptului de constituire, încheierea unui antecontract.
CAPITOLUL II. DISPOZIȚII PROCEDURALE
Competența comisiei județene. Contestațiile formulate împotriva măsurilor comisiilor de fond funciar
Împotriva măsurilor dispuse de către comisia locală de fond funciar se poate face contestație, care, potrivit art. 6 lit. d) din Regulament, este de competența de soluționare a comisiilor județene de fond funciar.
A. Persoanele care pot formula contestații
Potrivit art. 27 alin. (3) și art. 80 alin. (1) din Regulament, contestațiile pot fi formulate de către persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale de fond funciar.
Prin sintagma „persoane nemulțumite” apreciem că legea are în vedere persoanele care au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate și care sunt nemulțumite de măsurile dispuse de către comisiile locale de fond funciar.
Din aceasta precizare rezultă următoarele consecințe:
persoanele străine de procedura de reconstituire sau constituire, care sunt nemulțumite de măsurile comisiilor locale (de exemplu, consideră că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pe un teren proprietatea lor) nu au calitatea procesuală pentru a formula plângere, ci pot folosi acțiunile de drept comun, respectiv: acțiunile petitorii, acțiunile posesorii, acțiunea în constatarea nulității absolute prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997 etc.;
dacă plângerea este introdusă de către comisiile locale de fond funciar, în cazurile prevăzute de art. 55 din Legea nr. 18/1991, atunci acestea nu trebuie să introducă în prealabil contestație. O astfel de concluzie este dedusă din interpretarea literală și rațională a textului art. 27 alin. (3) din Regulament, care se referă la persoanele nemulțumite de soluția comisiilor de fond funciar, ori dacă comisiile locale de fond funciar solicită anularea propriilor măsuri, nu mai este întrunită ipoteza prevăzută de lege;
calea contestației va fi utilizată doar în cazul în care se contestă propunerile comisiilor locale de fond funciar de validare sau invalidare a dreptului de proprietate. Per a contrario, contestația nu trebuie utilizată împotriva altor acte sau operațiuni juridice ale comisiilor de fond funciar.
B. Termenul de introducere a contestațiilor
Potrivit art. 27 alin. (3) din Regulament, contestațiile se pot formula în termen de 10 zile de la afișarea propunerilor comisiilor locale de fond funciar.
În cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea respectivă, termenul de formulare a contestației se socotește de la primirea înștiințării de către comisia locală de fond funciar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire [art. 27 alin. ( 4) din Regulament].
Termenul de 10 zile are natura juridică a unui termen de decădere, a cărui nerespectare atrage pierderea dreptului de a formula contestație. Desigur, în cazul existenței unor împrejurări mai presus de voința persoanei, care au determinat pierdera termenului, persoana nemulțumită poate solicita repunerea în termenul de exercitare a contestației, în condițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
C. Obiectul contestațiilor
Astfel cum s-a menținut deja, obiect al contestației îl reprezintă propunerile comisiilor locale de fond funciar de validare sau de invalidare a cererilor de stabilire a dreptului de proprietate.
D. Procedura de soluționare a contestațiilor
Conform art. 27 alin. (3) din Regulament, contestațiile se depun la secretariatului comisiei locale de fond funciar, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.
Comisiile județene vor analiza contestațiile în termen de 30 de zile, fără a fi necesară prezența persoanei care a formulat contestație.
E. Hotărârea comisiei județene de soluționare a contestațiilor
Asupra contestațiilor formulate, comisiile județene se vor pronunța prin hotărâre, prin care se poate admite, în tot sau în parte, contestația formulată.
Hotărârile prin care s-au soluționat contestațiile vor fi comunicate prin delegat către comisiile locale de fond funciar, care au obligația de a afișa imediat la sediul consiliului local, precum și de a le comunica persoanelor care au formulat contestații.
Deși art. 27 alin. (7) din Regulament precizează că hotărârile comisiei județene vor fi comunicate persoanelor contestatare sub semnătură, considerăm că, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, o astfel de comunicare trebuie realizată, în principiu, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
F. Calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii comisiei județene
Împotriva hotărârii comisiei județene poate fi exercitată calea de atac a plângerii.
Hotărârea comisiei județene de fond funciar de validare sau invalidare a măsurilor stabilite de comisiile locale de fond funciar
Comisia județeană va analiza propunerile de validare sau de invalidare a dreptului de proprietate primite de la comisiile locale și se va pronunța asupra acestora prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data primirii.
Hotărârile vor fi comunicate în termen de 3 zile către comisiile locale prin delegat.
Calitatea procesuală a comisiilor de fond funciar. Natura juridică a comisiilor locale de fond funciar
Potrivit art. 52 alin. (1) din lege, comisiile locale de fond funciar sunt autorități administrative.
O astfel de calificare prezintă importanță sub aspectul posibilității de revocare a actelor administrative emise de către acestea. Astfel, comisiile locale de fond funciar au posibilitatea de a revoca actele juridice emise în procesul de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, dacă astfel de acte nu au intrat în circuitul civil.
Astfel, prefectul își poate revoca ordinul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, cât timp acesta nu a intrat în circuitul civil. De asemenea, comisiile locale de fond funciar pot reveni asupra măsurii de atribuire în proprietate, atâta timp cât această măsură nu a fost supusă validării sau invalidării de către comisia județeană de fond funciar.
Natura juridică a comisiilor județene de fond funciar
Conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, comisiile județene de fond funciar sunt autorități publice cu activitate administrativ-jurisdicțională.
Calificarea prezintă importanță pentru stabilirea posibilității de revocare a actelor administrative, emise de aceste comisii.
Astfel, în ce privește actele emise de către comisiile județene de fond funciar, ca autorități administrative, aceste acte pot fi revocate până la intrarea în circuitul civil. Pot fi astfel de acte următoarele: hotărârile de validare sau de invalidare a propunerilor efectuate de comisiile locale, dacă nu s-au formulat contestații [art. 6 lit. e) din Regulament]; hotărârile de validare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de comune, orașe sau municipii, precum și procesele-verbale de punere în posesie a acestora [art. 6 lit. k) din Regulament]; titlurile de proprietate emise abuziv [art. 27 alin. (2) din Legea nr. 18/1991] etc.
În schimb, actele emise în calitatea de autorități administrative cu atribuții jurisdicționale nu pot fi revocate decât pe calea justiției. Astfel, hotărârile de validare sau de invalidare, în cazul în care s-au formulat contestații împotriva propunerilor comisiilor locale de fond funciar, nu pot fi revocate decât pe calea justiției.
Calitatea procesuală a comisiilor de fond funciar
A. Calitatea procesuală activă a comisiilor locale sau județene de fond funciar
Deși, în principiu, comisiile locale sau județene de fond funciar nu au calitate procesuală activă pentru introducerea unei plângeri, totuși, prin excepție, și aceste organe pot avea calitate procesuală activă în următoarele ipoteze:
în cazul plângerii formulate fie de către comisia locală de fond funciar, fie de către comisia județeană de fond funciar împotriva propriei hotărâri [art. 55 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
în cazul plângerii formulate de către comisia județeană de fond funciar împotriva actelor administrative emise după definitivarea activității sale și care sunt contrare propriei hotărâri [art. 55 alin. (2) din Legea nr. 18/1991];
în cazul plângerii formulate de către comisia locală de fond funciar împotriva hotărârii comisiei județene prin care s-a respins propunerea de validare sau de invalidare [art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991] etc.
B. Calitatea procesuală pasivă a comisiilor locale de fond funciar
Potrivit art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, comisiile locale și județene au calitate procesuală pasivă, în limitele competenței lor, în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991. Așadar, primarul nu are calitate procesuală pasivă în cazul unei plângeri.
Obligarea comisiilor locale de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată
Potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în privința cheltuielilor de judecată, se aplică prevederile Codului de procedură civilă. Aceasta înseamnă că în prezent există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitatea de parte în plângerile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată către partea adversă, care a câștigat procesul.
O astfel de consacrare legală este utilă, întrucât vine să elimine soluțiile divergente existente în practica judiciară.
Procedura plângerii. Plângere. Noțiune
Plângerea reprezintă calea de atac exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar și prin care se urmărește desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.
Competența de soluționare a plângerii
Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991, plângerea este de competenta soluționare a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile, care au făcut obiectul cererii de reconstituire.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că sunt de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul următoarele categorii de plângeri:
plângerea împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, instituind astfel norme de competență materială specială, de exemplu, ordinul prefectului;
plângerea prin care se solicită obligarea la eliberarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, republicată, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul;
plângerea prin care se solicită reconstituirea sau constituirea unui drept de proprietate cu privire la un teren proprietate de stat;
plângerea împotriva măsurilor de punere în aplicare a art. 37 din lege etc.
În cazul în care terenul se află în raza teritorială a mai multor judecătorii, apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (2) C. proc. civ.
Obiectul plângerii
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul al IV-lea al Legii nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/1997, a fost lărgită sfera actelor care pot fi atacate cu plângere la judecătorie, incluzând în această categorie, alături de hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor, care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, și alte acte cum ar fi:
ordinul prefectului sau orice act administrativ al unui organ administrativ, care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute de Capitolul al III-lea din lege [art. 54 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie, inclusiv în cazul în care comisia județeană a emis hotărârea după încheierea procedurii de definitivare a activității sale (art. 55 din Legea nr. 18/1991);
măsurile de punere în aplicare a art. 37 din Legea nr. 18/1991 (art. 56 din Legea nr. 18/1991);
refuzul comisiei locale de a înmâna titlul de proprietate sau de punere efectivă în posesie a celui îndreptățit (art. 64 din Legea nr. 18/1991).
În acest sens, s-a arătat, în mod judicios, că din această extindere a categoriilor de acte ce pot face obiectul căi de atac a plângerii, precum și din formulările adesea foarte generale ale legii, se poate deduce intenția legiuitorului de a institui, ca regulă, controlul judecătoresc al actelor respective, sub această formă a plângerii.
În schimb, nu pot forma obiectul plângerii următoarele categorii de acte:
adeverințele de proprietate, dacă ambele părți au emise titluri de proprietate, întrucât în acest caz părțile urmează a se judeca în revendicare;
refacerea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, în cazul în care persoana îndreptățită a decedat după ce a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul că actele de reconstituire a dreptului de proprietate să se emită pe numele moștenitorilor, întrucât în acest caz moștenitorii își valorifică dreptul lor succesoral pe calea dreptului comun etc.
Condiții generale de introducere a plângerii
A. Calitatea procesuală activă
Plângerea poate fi introdusă de către persoana îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate, adică fie fostul proprietar sau succesorul acestuia, fie persoana îndreptățită a beneficia de constituirea dreptului de proprietate sau de către comisia de fond funciar, care a dispus măsura contestă pe calea plângerii. Terțele persoane nu pot uza de calea plângerii, având în vedere caracterul special al acestei proceduri.
Ne vom ocupa în continuare de situația anumitor persoane juridice, având în vedere practica judiciară contradictorie.
Obștile de moșneni sau răzeși sau alte forme asociative pot avea calitate procesuală activă în formularea unei plângeri?
Considerăm că obștile de moșneni sau alte forme asociative nu au calitate procesuală activă pentru formularea unei plângeri în nume propriu.
O astfel de concluzie este justificată de faptul că pot formula plângere, în principiu, doar persoanele îndreptățite la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ori obștile de moșneni sau alte forme asociative nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu au fost titulare ale dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere preluate de către stat. O astfel de calitate aparține foștilor membri ai obștii de moșneni sau altor forme asociative, ori moștenitorilor acestora.
Desigur, nu excludem posibilitatea ca o plângere să fie formulată de către obștea de moșneni sau altă formă asociativă, însă cu condiția ca plângerea să nu fie introdusă în numele propriu al formei asociative, ci în numele persoanelor care fac parte din obște. În acest caz, obștea va avea calitatea de mandatar al membrilor formei asociative, cu condiția fie să i se fi acordat un mandat expres de către membrii asociației, în condițiile art. 67 C. proc. civ., fie să i se fi acordat dreptul de a acționa în justiție prin statutul autentificat, prezentat de către forma asociativă, în momentul acordării personalității juridice. De asemenea, nu excludem și posibilitatea ratificării ulterioare a mandatului de către membrii asociației, dacă aceștia sunt de acord cu promovarea plângerii de către forma asociativă, chiar dacă ratificarea intervine după expirarea termenului de 30 de zile, în care putea fi introdusă plângerea.
În ipoteza în care plângerea a fost introdusă în nume propriu de către forma asociativă, considerăm că instanța, în baza rolului activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ., va trebui să ceară explicații reprezentanților obștii, dacă au înțeles să introducă plângerea în numele propriu al formei asociative sau în calitate de reprezentant al membrilor formei asociative. În acest sens, instanța poate acorda un termen pentru ca cererea de judecată să fie modificată în condițiile art. 132 C. proc. civ.
În situația în care, deși s-a pus în discuția părților necesitatea modificării cererii de chemare în judecată, iar forma asociativă nu a înțeles să renunțe la calitatea sa de reclamant, considerăm că instanța va invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și va fi respinsă plângerea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Regia Națională a Pădurilor are calitate procesuală pasivă în formularea unei plângeri?
Într-o primă opinie, s-a arătat că Regia Națională a Pădurilor nu are calitate procesuală activă pentru a formula o plângere împotriva hotărârilor de validare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere.
Într-o a doua opinie, s-a reținut că Regia Națională a Pădurilor are calitate procesuală activă în formularea unei plângeri.
Ne raliem la prima opinie pentru considerentele ce urmează.
Deși, potrivit art. 4 alin. (1) lit. j) din Regulament, din comisia județeană de fond funciar fac parte și directorul Regiei Naționale a Pădurilor sau un reprezentant al acesteia, această dispoziție legală nu este de natură a conferi Regiei Naționale a Pădurilor calitatea de parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră și deci implicit legitimare procesuală activă pentru formularea unei plângeri în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
În plus, calitatea de terț a Regiei Naționale a Pădurilor rezultă și faptul că aceasta, prin introducerea plângerii, acționează în virtutea calității sale de administrator al fondului forestier național, atribuție prevăzută de art. 6 lit. a) ultima liniuță din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, aprobat prin H.G. nr. 1105/2003, raportat la art. 11 din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administarea fondului forestier național, cu modificările ulterioare, urmărind, de regulă, desființarea hotărârii comisiei județene prin care s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră, cerere ce a fost formulată de primării.
B. Calitatea procesuală pasivă
Calitatea procesuală pasivă aparține comisiei de fond funciar, căreia îi aparține actul contestat pe calea plângerii, fie comisia locală de fond funciar, fie comisia județeană de fond funciar.
Astfel când plângerea este îndreptată împotriva hotărârii comisiei locale sau împotriva refuzului acesteia de a emite acte sau îndeplini operațiuni care sunt de competența sa, ca autoritate publică cu activitate administrativă, cum îi definește legea natura juridică, participarea acesteia la proces este obligatorie.
În cazul în care pe calea plângerii se atacă hotărârea comisiei județene, prin care a fost soluționată contestația formulată de persoana îndreptățită împotriva măsurilor dispuse de comisia locală de fond funciar, calitatea procesuală pasivă va avea comisia județeană de fond funciar, având în vedere dispoziții exprese ale legii. Într-o astfel de ipoteză, apreciem că se impune și introducerea în cauză, printr-una din modalitățile procedurale prevăzute de lege, a comisiei locale de fond funciar, pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii judecătorești.
Întrucât calitatea procesuală pasivă a fost conferită expres prin lege [art. 52 alin. (3)], considerăm că alte persoane sau organe nu au calitate procesuală pasivă în procedura plângerii. Desigur, soluția are în vedere situația în care au fost atacate acte emise de către comisiile de fond funciar în limitele competenței lor.
Deși legea nu menționează expres, când plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau altor acte administrative emise de organe administrative, ori împotriva refuzului unui asemenea organ de a emite actul administrativ solicitat, organul respectiv are calitate procesuală pasivă și trebuie să fie introdus în cauză în condițiile prevăzute de lege.
C. Existența unui interes legitim
Desigur, pentru promovarea plângerii este necesar ca reclamantul să justifice un interes, care trebuie să fie legitim, personal și actual.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că reclamantul nu justifică un interes legitim în ipoteza în care „petentul, ce nu a invocat refuzul nejustificat al intimatelor de a soluționa cererea prin care a solicitat reconstituirea dretului de proprietate asupra suprafeței de 1,75 ha, nu a investit prima instanță cu judecata unei plângeri, în condițiile art. 53 alin. (2) din Legea 18/1991, republicată, ci cu o acțiune directă privind reconstituirea dreptului de proprietate”, întrucât „prima instanță nu putea reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cererea directă a petentului, fără ca acesta să se fi adresat în prealabil celor două comisii, deoarece aceasta ar însemna o substituire în atribuțiile acestora”.
Condițiile speciale. Obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile a contestației
Din interpretarea coroborată a art. 53 din Legea nr. 18/1991 și a art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Rezultă că introducerea plângerii este condiționată de realizarea procedurii prealabile a contestației, în cazurile prevăzute de lege.
Considerăm că în această situație nu-și pot găsi aplicarea dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituția României, conform căreia „jurisdicțiile administrative sunt facultative”, având în vedere că procedura prealabilă a contestației are aspectul unei proceduri administrativ-jurisdicționale.
Desigur, procedura prealabilă a contestației va trebui realizată doar în cazul în care se contestă propunerile comisiilor locale de fond funciar de validare sau de invalidare a dreptului de proprietate.
O astfel de soluție este impusă de faptul că procedura contestației este stabilită doar în cazul în care se contestă propunerile comisiilor locale de validare sau de invalidare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate [art. 27 alin. (3) din Regulament coroborat cu art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991], neputând fi impusă această cerință a procedurii contestației și în alte cazuri în care se poate formula plângere.
În acest sens, considerăm că o interpretare contrară ar fi de natură să aducă o îngrădire a drepturilor persoanelor solicitante, îngrădire care nu este prevăzută de lege și care ar fi contrară dispozițiilor art. 53 din Constituția României revizuită.
În plus, apreciem că procedura contestației nu trebuie îndeplinită nici în ipoteza în care comisia locală de fond funciar a efectuat propunere de validare, însă comisia județeană a respins o astfel de propunere.
Termenul de introducere a plângerii
A. Natura juridică a termenului
Termenul de 30 de zile în care trebuie introdusă plângere are caracterul unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
În cazul în care partea interesată a fost împiedicată de împrejurări mai presus de voința sa de a introduce plângerea în cursul termenului prevăzut de lege, atunci partea interesată poate solicita repunerea în termen în condițiile art. 103 C. proc.civ.
B. Momentul de curgere a termenului
Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991, plângerea împotriva hotărârii comisiei județene se introduce în termen de 30 de zile de la data comunicării prin scrisoare recomandată.
Considerăm că se impun următoarele considerații suplimentare:
având în vedere exprimarea categorică a textului, apreciem că singurul moment din care începe să curgă termenul de introducere a cererii este acela în care hotărârea comisiei județene contestată a fost comunicată cu confirmare de primire. Dacă o astfel de comunicare nu s-a realizat, atunci persoana îndreptățită și nemulțumită poate formula oricând plângere, fără a se putea opune de către pârâtă excepția tardivității plângerii. În ipoteza în care lipsește de la dosar dovada confirmării de primire, considerăm că instanța, în baza rolului activ, va trebui să solicite comisiilor de fond funciar competente să comunice fotocopii de pe această confirmare de primire;
în cazul în care obiect al plângerii îl constituie celelalte acte (de exemplu, ordinul prefectului), neexistând prevederi speciale, vor fi aplicate dispozițiile generale din Codul de procedură civilă, referitoare la comunicarea actelor de procedură;
în cazul în care plângerea este formulată de către comisiile de fond funciar împotriva propriilor hotărâri, în condițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, atunci această plângere nu este condiționată de introducerea acesteia într-un anumit termen. O astfel de concluzie este dedusă din faptul că dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, nu fac trimitere la dispozițiile art.53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, precum și din faptul că legitimarea procesuală activă a comisiilor de fond funciar este acordată în acest caz pe protejarea unui interes public, care impune ca actele de reconstituire nelegale să fie înlăturate pe calea justiției;
în cazul în care plângerea a fost introdusă de către comisia județeană pentru anularea unui act administrativ, ce a fost emis după definitivarea activității sale, acte care sunt contrare propriei hotărâri [art. 55 alin (2) din Legea nr. 18/1991], atunci plângerea poate fi introdusă oricând, fără a exista vreo limitare temporală. O astfel de concluzie rezultă din faptul că, deși art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 18/1991 face trimitere la art. 53 alin. (2) din același act normativ, printr-o interpretare rațională și literară rezultă că introducerea plângerii în termen de 30 de zile este necesară în cazul în care actul administrativ mai sus menționat a fost comunicat altor persoane interesate, iar acestea au formulat plângere. Așadar, dacă plângerea este introdusă chiar de către comisia județeană plângerea nu este condiționată de existența unui termen;
în cazul în care plângerea este introdusă de către comisia locală de fond funciar împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, atunci aceasta plângere trebuie introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, întrucât în acest caz sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin (2) din Legea nr. 18/1991.
Participarea terților în cauzele privind plângeri de fond funciar
Având în vedere caracterul procedurii speciale a plângerii, este exclusă, în principiu, participarea terților în cazul unei astfel de proceduri în special în calitate de reclamanți sau de intervenienți principali.
Totuși pot fi imaginate și ipoteze în care participarea terților este admisibilă:
intervenția accesorie formulată de către un terț, care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea comisiei de fond funciar, are calitatea de pârâtă, având în vedere că terțul poate opta între a introduce o intervenție în interes propriu sau o intervenție accesorie, iar terțul are interesul de a solicita administrarea și a altor probe, pentru a se obține respingerea plângerii;
intervenția accesorie a comisiei locale de fond funciar atunci când calitatea de pârât aparține comisiei județene de fond funciar;
chemarea în judecată a altor persoane, în condițiile art. 57 și urm. C. proc. civ. O astfel de ipoteză poate exista în situația în care cererea de reconstituire a fost formulată de mai mulți moștenitori ai persoanei interesate, iar plângerea a fost introdusă de către un singur moștenitor;
intervenția principală formulată de către unul din moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire, în ipoteza în care plângerea a fost formulată de către unul din moștenitori. Considerăm că în acest caz intervenția este admisibilă, întrucât introducerea contestației și, ulterior, a plângerii, de către un singur moștenitor, reprezintă un act de conservare, care profită tuturor moștenitorilor care au formulat cereri de reconstituire;
intervenția principală, formulată de către o terță persoană, careia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza legilor fondului funciar, asupra terenului solicitat de către fostul proprietar. Admisibilitatea cererii de intervenție în acest caz decurge din dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 etc.
Judecata
Judecata se va desfășura după procedura prevăzută de Titlu XIII al Legii nr. 247/2005, care se va completa cu dispozițiile dreptului comun.
Cazuri suplimentare în care poate fi folosită procedura plângerii. Obiectul plângerii
Obiectul plângerii îl reprezintă ordinul prefectului sau oricare act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului în condițiile prevăzute de Capitolul al III din Legea nr. 18/1991. Considerăm că obiect al plângerii îl poate constitui ordinul prefectului sau alt act administrativ și în ipoteza în care refuzul propunerilor de atribuire a terenului a fost parțial sau în ipoteza în care s-a refuzat reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, acordându-se despăgubiri.
Termenul de introducere a plângerii
În acest caz, plângerea trebuie introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ contestat, comunicare care se poate realiza potrivit regulilor generale de Codul de procedură civilă.
Inexistența procedurii prelabile a contestației
De asemenea, în această situație nu trebuie realizată procedura prealabilă a contestației, având în vedere că legea nu se referă la o astfel de ipoteză (art. 27 din Regulament).
Anularea sau modificarea propriei hotărâri a comisiei de fond funciar. Obiectul plângerii
Obiectul plângerii îl reprezintă în acest caz hotărârea comisiei județene sau locale de fond funciar, sau actul administrativ al comisiei județene, emis după definitivarea activității sale și care este contrar propriei hotărâri.
De remarcat că legea nu se referă expres la cererile de modificare sau anulare a titlului de proprietate. Considerăm că dacă titlul de proprietate a fost emis cu nerespectarea hotărârii de validare, aceasta echivalează cu o modificare sau anulare de către comisie a propriei hotărâri, cenzurabilă pe calea plângerii, potrivit art. 55 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Inexistența procedurii prealabile a contestației
În acest caz considerăm că nu este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă a contestației, având în vedere că legea nu reglementează o astfel de posibilitate.
Inexistența unui termen de introducere a plângerii
În acest caz prevăzut de lege, nu este condiționată introducerea plângerii de existența unui termen. Totuși, dacă pe baza hotărârii de validare a fost emis titlu de proprietate, considerăm că hotărârea nu mai poate face obiectul plângerii, decât dacă s-a solicitat și s-a obținut nulitatea absolută a titlului de proprietate, în condițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Prin excepție, dacă plângerea este introdusă de către persoana vătămată sau de către comisia locală de fond funciar împotriva unui act administrativ, emis de către comisia județeană după definitivarea activității sale, act care este contrar propriei sale hotărâri, atunci plângerea trebuie introdusă în termen de 30 de zile de când persoana interesată a luat cunoștință de actul contestat [art. 55 alin. (2) raportat la art. 53 din Legea nr. 18/1991].
Calitatea procesuală activă și pasivă
Calitate procesuală activă în cazul pevăzut de art. 55 alin. (1) aparține organului emitent al hotărârii contestate, iar calitate procesuală pasivă va avea beneficiarul acestei hotărâri.
În cazul plângerii întemeiată pe art. 55 alin. (2) din lege, calitatea procesuală activă poate aparține fie comisiei județene emitente a actului administrativ, fie comisiei locale de fond funciar, fie persoanei prejudiciate prin actul administrativ contestat.
Plângerea poate fi îndreptată și împotriva măsurilor de aplicare a art. 37 din Legea nr. 18/1991, cu privire la stabilirea dreptului de a primi acțiuni în unitățile agricole de stat, reorganizate în societăți comerciale conform Legii nr. 15/1990. Sunt aplicabile considerațiile privind plângerea reglementată de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Suspendarea de drept a executării măsurii contestate
În cazul în care s-a formulat plângere, este obligatorie suspendarea executării actului contestat. Astfel, potrivit art. 36 alin. (5) din Regulament, „titlurile de proprietate pentru persoanele care au formulat plângeri la judecătorie, în baza prevederilor legilor fondului funciar, se vor completa și se vor elibera după pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile”.
Dacă totuși a fost emis un titlu de proprietate, înainte de soluționarea definitivarea a plângerii, atunci titlul va fi anulat, modificat sau înlocuit pe baza hotărârii judecătorești definitive (art. 58 din Legea nr. 18/1991), dacă titlu de proprietate nu a intrat în circuitul civil.
Procedura de soluționare a plângerii
Procedura de soluționare a plângerii este prevăzută de Titlu al XIII-lea al Legii nr. 247/2005, care se va completa cu dispozițiile dreptului comun.
Căi de atac
Această dispoziție a fost modificată prin art. 5 alin. (1) din Titlu XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit căreia „hotărârile judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.
Mijloace de apărare a încălcării dreptului de proprietate al statului sau al unităților administrativ teritoriale
În cazul în care prin hotărârea comisiei județene sau prin ordinul prefectului ori în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul propunerilor primarului, a fost vătămat dreptul de proprietate publică sau privată a statului sau al unităților administrativ-teritoriale și acestea nu aveau interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privată sau publică asupra terenului, ori li se recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, atunci subiecții de drept menționați nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, petitorii, posesorii, acțiunile în constatarea nulități absolute prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997 etc., neputând interveni în procedura specială a plângerii, decât sub forma intervenției accesorii, în favoarea comisiilor de fond funciar sau a intervenției principale.
Principiul relativității efectelor hotărârilor comisiilor de fond funciar
Prin sintagma „nu sunt opozabile”, legea are în vedere faptul că aceste hotărâri ale comisiilor județene de fond funciar nu produc efecte care să-i prejudicieze pe terți, potrivit principiului relativității efectelor actului juridic, res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest.
Procedura de soluționare a acțiunilor în constatarea nulității
Nulitatea operațiunilor sau actelor juridice, îndeplinite în cadrul procedurii de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, se va constata în condițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Prin sintagma „potrivit dreptului comun” legea are în vedere, în primul rând, procedura prevăzută de Titlul al XIII-lea al Legii nr. 247/2005, care se va completa cu dispozițiile comune prevăzute de Codul de procedură civilă.
Plângerea împotriva refuzului de punere în posesie. Obiectul plângerii
Obiectul plângerii îl reprezintă următoarele acte administrative:
refuzul comisiei locale de fond funciar de a înmâna titlul de proprietate emis de comisia județeană. Pentru incidența acestui caz trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
există un titlu de proprietate, emis de către comisia județeană de fond funciar;
comisia locală de fond funciar refuză înmânarea dreptului de proprietate.
b) refuzul comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie a persoanei solicitante, a cărei cerere a fost validată. Pentru existența acestui caz este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
– existența unui refuz a comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie. Considerăm că acestei ipoteze pot fi asimilate și situațiile în care comisia locală de fond funciar a realizat doar o punere în posesie parțială și refuză punerea în posesie pentru suprafața rămasă; dacă punerea în posesie nu a fost efectuată cu respectarea condițiilor legale, nefiind efectivă etc.;
– refuzul să fie nejustificat. Refuzul este nejustificat în ipoteza în care se solicită de către persoana îndreptățită, a cărei cerere a fost validată, să se realizeze punerea în posesie pe fostul amplasament, dar se refuză de către comisia locală de fond funciar îndeplinirea acestei cereri, deși fostul amplasament este liber. Refuzul de punere în posesie va fi justificat, în ipoteza în care fosul amplasament a făcut obiectul unor acte anterioare de reconstituire a dreptului de proprietate;
Dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a petenților pe fostul amplasament, atunci comisia locală este obligată să realizeze repunerea pe fostul amplasament.
Termenul de formulare a plângerii
Potrivit art. 64 alin. (3) coroborat cu art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, plângerea se poate formula în termen de 30 de zile de la data când s-a comunicat persoanei îndreptățite refuzul comisiei locale de fond funciar de a înmâna titlul de proprietate sau de a realiza punerea în posesie.
În cazul în care comisia locală de fond funciar a manifestat o atitudine pașivă și nu a comunicat persoanei interesate, printr-una din modalitățile prevăzute de lege, refuzul de a realiza punerea în posesie sau de a înmâna titlul de proprietate, persoana nemulțumită poate face plângere oricând, fără a se putea invoca tardivitatea plângerii sale.
Inexistența procedurii prealabile a contestației
În aceste cazuri de introducere a plângerii, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile a contestației, având în vedere că legea nu impune o astfel de procedură.
Calitatea procesuală activă și pasivă
Calitatea procesuală activă aparține persoanei care a beneficiat de reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate și solicită punerea în posesie sau înmânarea titlului de proprietate.
Calitatea procesuală pasivă aparține comisiei locale de fond funciar. Dacă se solicită și obligarea primarului la plata de daune cominatorii, atunci calitatea procesuală pasivă aparține și primarului.
Hotărârea judecătorească
În cazul în care se admite plângerea va fi obligată comisia locală de fond funciar la punerea în posesie a petentului sau la înmânarea titlului de proprietate către acesta.
Dacă punerea în posesie s-a realizat în timpul soluționării cauzei, atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Prin hotărârea judecătorească pot fi acordate și daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, sau daune compensatorii, pentru prejudiciu cauzat reclamantului prin refuzul de punere în posesie sau prin refuzul de înmânare a titlului de proprietate.
Daune cominatorii
Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, instanța dacă admite plângerea, poate obliga primarul la plata daunelor cominatorii.
Condamnarea debitorului la plata daunelor cominatorii își poate produce uneori efecte prin ea însăși, atunci când debitorul impresionat de amenințarea ce-l așteaptă, se hotărește să-și execute obligația.
Creanța ce reprezintă daune cominatorii nu este certă și lichidă în sensul dispozițiilor art. 379 C. proc. civ.. În consecință, ori de câte ori executarea în natură a obligației este posibilă, iar debitorul refuză în mod culpabil să-și execute această obligație, creditorul trebuie să solicite convertirea daunelor la valoarea reală a prejudiciului.
În sfârșit, în momentul în care măsura și-a atins obiectivul – executarea de către debitor a obligației de a face – sau dacă executarea acestei obligații a devenit imposibilă, daunele cominatorii sunt lichidate, urmând ca instanța să stabilească suma pe care debitorul o va plăti creditorului cu titlu de daune-interese, după caz, moratorii sau compensatorii, pentru repararea prejudiciului efectiv suferit de către aceasta.
Această transformare a daunelor cominatorii este justificată de faptul că, dacă nu ar fi permisă, s-ar realiza o îmbogățire fără justa cauză a creditorului.
Lichidarea daunelor cominatorii se va face pe calea contestației la executare, înaintea instanțelor de urmărire, pe calea contestației la proprire, ori pe cale de apărare, în instanța de validare a propririi.
CAPITOLUL III. DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Titlul de proprietate. Emiterea titlurilor de proprietate
Emiterea titlurilor de proprietate se va realiza de către comisiile județene de fond funciar cu respectarea procedurii prevăzute de art. 36 și urm. din Regulament.
Dovada dreptului de proprietate în cazul terenurilor care au făcut obiectul dreptului de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate
Apreciem că în cazul terenurilor care au făcut obiectul procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, dovada dreptului de proprietate se poate realiza doar cu titlu de proprietate, emis în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, adeverința de proprietate sau procesul-verbal de punere în posesie nu sunt de natură de a conferi calitatea de proprietar asupra terenului, care să îndreptățească persoana titulară să introducă o acțiune în revendicarea terenului.
CAPITOLUL IV. LEGEA PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE SI CELOR FORESTIERE, SOLICITATE POTRIVIT PREVEDERILOR LEGII FONDULUI FUNCIAR NR. 18/1991 SI ALE LEGII NR. 169/1997. DISPOZIȚII GENERALE
Considerații generale
Ca o caracterizare generală, se poate spune că, în afara câtorva prevederi speciale privitoare la sfera persoanelor fizice și juridice îndreptățite a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra anumitor categorii de terenuri, precum și la procedura de reconstituire, inclusiv modalitatea de restituire în natură ori, după caz, prin echivalent, Legea nr. 1/2000 este, în esență, o lege pentru punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, republicată, și bineînțeles, ale Legii nr. 169/1997 (art. II-IV).
Domeniu de aplicare
Astfel cum reiese din art. 1 din Legea nr. 1/2000, de dispozițiile Legii nr. 1/2000, beneficiază persoanele care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și terenurile forestiere.
În primul rând, trebuie precizat că dispozițiile acestei legi se aplică doar în cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind exclusă aplicarea sa în cazurile de constituire a dreptului de proprietate. Pentru aceste din urmă cazuri vor fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, după caz.
În al doilea rând, aplicarea legii este restrânsă doar în cazul terenurilor agricole și forestiere, fiind exclusă aplicarea acesteia pentru terenuri având o altă categorie de folosință, precum și pentru construcții. Prin excepție, aplicarea Legii nr. 1/2000 va fi incidentă în cazurile în care se solicită restituirea construcțiilor accesorii terenurilor agricole și forestiere.
Principiul reconstruirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament
Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 se instituie principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente.
Considerăm că acest principiu trebuie să fie respectat în toate cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, fie că sunt reglementate de Legea nr. 18/1991, fie că sunt reglementate de Legea nr. 1/2000.
Deși acest principiu și-a găsit o reglementare expressis verbis de abia odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, apreciem că existența acestui principiu putea fi dedusă și anterior din caracterul reparator al Legii fondului funciar.
Acest principiu presupune obligația comisiilor locale de fond funciar de a valida cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de foștii proprietari, prin reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, pe fostele amplasamente. De aceea, considerăm că refuzul reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament, dacă acesta era liber sau dacă nu existau alte excepții prevăzute de lege, este cenzurabil pe calea plângerii formulate împotriva hotărârii de validare pe alt amplasament sau de validare pe anexele de despăgubiri.
Pentru a se vedea dacă este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, se va solicita persoanelor, care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat [art. 39 alin. (2) din Regulament]. Ulterior, comisiile locale de fond funciar vor proceda la identificarea terenurilor solicitate, pentru a vedea dacă pe aceste terenuri s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea unor terțe persoane [art. 39 alin. (3) din Regulament].
Excepții de la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament
A. Excepții de generală aplicație
Asemenea excepții sunt reglementate în art. 2 alin. (1) și vor fi incidente ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile condițiile prevăzute de lege. Aceste excepții sunt următoarele:
Existența unor atribuiri legale a terenurilor solicitate de către foștii proprietari către terțele persoane
Comisiile de fond funciar pot refuza reconstituirea dreptului de proprietate, în cazul în care terenul solicitat a fost atribuit legal către terțe persoane. Legalitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea terțelor persoane va fi analizată prin prisma art. III din Legea nr. 169/1997, stabilindu-se dacă aceste titluri de proprietate au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii fondului funciar în vigoare la data emiterii lor. În acest caz, legalitatea titlurilor de proprietate emise în favoarea terților va putea fi solicitată de către fostul proprietar, de regulă în cadrul pâlngerii formulate împotriva validării pe alt amplasament sau a validării pe anexa de despăgubiri, fie pe calea plângerii formulate împotriva refuzului comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie a fostului proprietar pe fostul amplasament. Desigur, într-o astfel de ipoteză este necesară și introducerea în cauză a persoanei în favoarea căreia s-a emis titlul de proprietate contestat pentru a se asigura respectarea principiului dreptului de apărare.
Trebuie menționat în plus că în cazul invocării de către comisiile locale de fond funciar a existenței asupra fostului amplasament a unor titluri de proprietate emise în favoarea unor terțe persoane, acestea au obligația de a face dovada existenței unor astfel de titluri de proprietate, în cadrul litigiilor generate de refuzul comisiilor locale de fond funciar de a valida cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente. În ipoteza în care, în cursul unor astfel de litigii, nu se face dovada de către comisiile de fond funciar a existenței unor astfel de acte de atribuire în proprietate, instanța de judecată, învestită cu soluționarea unor astfel de litigii, nu poate respinge cererea fostului proprietar de reconstituire a dreptului de proprietate pe fostul amplasament, întrucât excepția prevăzută de lege, aducând o limitare a dreptului de proprietate al fostului proprietar, își găsește justificarea doar atunci când se face dovada cerută de lege.
Dacă există acte de reconstituire în favoarea unor terțe persoane asupra terenului solicitat de către fostul proprietar, iar comisiile de fond funciar, în mod culpabil, nu au făcut dovada existenței acestor acte de reconstituire, urmează ca pe calea unei acțiunii în revendicare să se compare titlurile părților, urmând a avea câștig de cauză partea al cărei titlu a fost emis cu respectarea cerințelor impuse de legile fondului funciar.
În cazul în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate realiza pe fostele amplasamente, întrucât acestea sunt ocupate, atunci comisia locală de fond funciar trebuie să recurgă la procedura prevăzută de art. 10 alin. (1) din Regulament, fără să poată invoca a priori faptul că nu mai deține teren, dacă nu a recurs la procedura mai sus-menționată.
Astfel, potrivit art. 10 din Regulament „în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului porprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată”. Într-o astfel de ipoteză, oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmarea de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. Dacă fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasament oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile [art. 10 alin. (2) din Regulament].
De aceea considerăm că este cenzurabilă hotărârea comisiei județene de fond funciar prin care fostul proprietar a fost validat pe anexa de despăgubiri, dacă nu s-a recurs la procedura prevăzută de art. 10 din Regulament.
Existența acordului foștilor proprietari pentru comasarea terenurilor
Reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente va fi posibilă și în situația în care fostul proprietar sau moștenitorul acestuia solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri, care fac parte din trupuri diferite de proprietate, ipoteză în care fostul proprietar poate solicita să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren comasate.
Într-o astfel de ipoteză, comasarea va fi posibilă dacă terenul asupra căruia se va reconstitui dreptul de proprietate se află la dispoziția comisiilor locale de fond funciar. De aceea, apreciem că această excepție nu va fi aplicabilă în ipoteza în care terenul asupra căruia urmează a se face reconstituirea a fost solicitat de către terțe persoane, care au fost proprietarii terenului, întrucât fostul proprietar care solicită reconstituirea dreptului de proprietate prin comasare nu poate prejudicia prin exercițiul dreptul său de reconstituire drepturile unor terțe persoane, qui suo iure utitur; neminem laedit.
B. Excepții a căror aplicare este restrânsă la anumite ipoteze
Asemenea excepții care justifică respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe fostul amplasament sunt reglementate de anumite dispoziții ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000. Asemenea excepții sunt de strictă aplicare, neputând fi extinse la alte ipoteze, care nu au fost avute în vedere de către dispozițiile legale, ce reglementează asemenea excepții.
Astfel, potrivit legii, reconstituirea dreptului de proprietate privată în cazul terenurilor agricole se va face pe alte amplasamente decât cele care au aparținut persoanelor îndreptățite, în următoarele cazuri:
terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice, de hidroameliorații sau de altă natură [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000];
terenurile foștilor proprietari, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, ori sunt amenajate sere sau plantații de hamei (art. 4 din Legea nr. 1/2000);
terenurile agricole pe care se află vegetații forestieră din fondul forestier național (art. 29 din Legea nr. 18/1991) etc..
Valabilitatea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise în baza legii nr. 18/1991
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile. Prin această dispoziție legală sunt confirmate actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, care au fost emise în baza Legii nr. 18/1991, cu respectarea dispozițiilor legale.
Terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000
Potrivit art. 3 alin (1), comisiile de fond funciar pot dispune de terenurile care fac parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale. Se au în vedere practic următoarele categorii de terenuri:
A. Terenuri agricole
În această categorie sunt incluse următoarele:
terenurile agricole aflate sau rămase la dispoziție comisiilor locale de aplicare a Legii fondului funciar și care s-au găsit, la 1 ianuarie 1990, în patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție, determinate ca atare pe baza situației cuprinse în sistemul de evidență a sistemului de cadastru funciar general sau a registrului agricol, corectate cu înstrăinările legal efectuate de către cooperative până la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar (20 februarie 1991), precum și cu reconstituirile și/sau constituirile dreptului de proprietate privată făcute cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. II din Legea nr. 169/1997]. Intră în această categorie:
suprafețele de teren agricol intravilane și extravilane, aduse în cooperativă de către membrii cooperatori [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991];
cele preluate de către cooperativa agricolă de producție în baza unor legi speciale [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991];
suprafețele de teren și/sau extravilan, după caz, preluate fără nici un titlu juridic sau în orice alt mod de la membrii cooperatori, fie de la orice altă persoană străină de cooperativă, adică de la persoane care nu au avut calitatea de membru cooperator [art. 11 alin.(2), art. 15 alin. (1)-(3), art. 16, art. 17, art.18 alin.(1) și art. 33 din Legea nr. 18/1991];
terenurile agricole extravilane proprietate de stat, aflate la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar în folosința sau exploatarea unor cooperative [art. 18 alin (2) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 18/1991].
Fac excepție de la reconstituirea dreptului de proprietate privată și prin urmare, nu sunt supuse retrocedării, următoarele categorii de terenuri agricole care s-au aflat în patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție:
terenurile aferente și cele necesare utilizării normale a construcțiilor agrozootehnice, atelierelor de industrie mică, instalațiilor și anexelor gospodărești neatribuite unei asociații de tip privat cu personalitate juridică, constituită de membrii cooperatori în condițiile Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și nevândute prin licitație publică în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție; aceste terenuri au trecut cu titlu gratuit, prin efectul legii, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor, la expirarea acestui termen [art. 29 alin. (1), (4) și (7) din Legea nr. 18/1991];
terenurile aferente construcțiilor afectate unei utilizări sociale sau culturale (cum ar fi sedii, cămine, grădinițe etc.) care au trecut fără plată în proprietatea publică a comunelor, orașelor sau municipiilor, după caz (art. 29 alin. ultim din Legea nr. 18/1991);
Terenurile agricole proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor locale și care au rămas disponibile [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 18/1991]. Este vorba de următoarele categorii de terenuri:
terenurile intravilane, proprietate de stat, aflate la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar în administrarea consiliilor locale [art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991];
terenurile agricole fără construcții, instalații, amenăjări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate, în prezent, în administrarea consiliilor locale, altele decât cele menționate de art. 36 alin. (5) [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
Terenurile agricole proprietate privată de stat care se găsesc actualmente în patrimoniul fostelor unități de stat, reorganizate potrivit legii ca societăți comerciale, societăți naționale ori regii autonome cu profil agricol sau, după caz, aflate în administrarea unor institute, stațiuni de cercetare și producție agricolă ori ale unor unități de învățământ cu profil agricol [art. 35 alin. (2) și (3), art. 37 alin. (1), art. 38, art. 39 și art. 44 din Legea nr. 18/1991]. Intră în această categorie următoarele:
terenurile trecute în proprietatea statutului, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere [art. 37 alin. (1) și art. 38 din Legea nr. 18/1991];
terenurile trecute în proprietatea statutului în temeiul Decretului nr. 83/1949, precum și a oricăror acte normative de expropriere [art. 39 din Legea nr. 18/1991, art. 4 alin (2) din Legea nr. 1/2000];
terenurile provenite din fostele islazuri comunale, transmise fostelor unități de stat și care în prezent sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil [art. 44 alin. (1) teza I din legea nr. 18/1991];
terenurile intrate în componența fostelor cooperative agricole de producție și care în urma unor comasări au trecut în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat [art. 37 din Legea nr. 1/2000].
Terenurile agricole trecute în proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, precum și cele care reintră în proprietatea privată a statului sau după caz a unităților administrativ-teritoriale, în baza unor hotărâri judecătorești rămase inevocabile [art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000].
Fac excepție de la reconstituirea dreptului terenurilor proprietate publică de stat a unităților administrativ-teritoriale [art. 5 coroborat cu art. 4 alin. (4) și art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991], precum și terenurile care nu întrunesc, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 36 alin (5) sau art. 41 alin(1) din Legea nr. 18/1991. De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroalimentații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-exploatare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari.
B. Terenurile forestiere
În această categorie se includ următoarele:
terenurile care au aparținut foștilor proprietari persoane fizice, în limita suprafețelor pe care le-a avut în proprietate [art. 45 din Legea nr. 18/1991, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000];
terenurile care au aparținut fostelor composesorate, pădurile grănicerești, precum și cele care au fost exploatate în devălmășie de către foștii moșneni sau răzeși în cadrul obștilor divizate, în limitele suprafețelor rezultate din actele de proprietate (art. 26 din Legea nr. 1/2000, art. 46 din Legea nr. 18/1991);
terenurile care au aparținut unităților de cult legal constituite de lege, în limita suprafețelor avute în proprietate [art. 29 din Legea nr. 1/2000, art. 47 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
terenurile care au aparținut unităților și instituțiilor de învățământ cu profil agricol sau silvic, în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate [art. 29 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 1/2000, art. 47 alin. (1) din Legea nr. 18/1991];
terenurile care au aparținut comunelor, orașelor și municipiilor, în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate astfel cum rezultă din actele care le atestă această calitate [art. 29 alin. (4)-(5) din legea nr. 1/2000, art. 47 alin. (3) din Legea nr. 18/1991].
Suprafața maximă care poate face obiectul dreptului de reconstituire în cazul terenurilor preluate de către cooperativa agricolă de producție
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, în acest caz, reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru diferența de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale sau în alt mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 de ha de proprietar deposedat.
Ipoteză specială a reconstituirii dreptului de proprietate pe alt amplasament
Prin art. 3 alin (3) din din Legea nr. 1/2000 se prevede o ipoteză specială în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se va realiza pe fostul amplasament. Situația permisă pentru aplicarea acestei ipoteze speciale este aceea în care în localitate nu mai există suprafețe de teren agicol pentru a satisface integral cererile formulate în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.
Într-o astfel de situație, reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale de fond funciar, din următoarele terenuri:
suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991;
din terenurilor comunelor limitrofe localității, unde se află terenul solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene;
din terenurile care au devenit proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Acordarea de despăgubiri în cazul imposibilității de reconstituire în natură a dreptului de proprietate
Dacă reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000, nu se poate realiza în condițiile menționate și cu respectarea procedurii prevăzute de art. 10 din Regulament, atunci se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
Despăgubirile se vor acorda potrivit procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Excepția de la reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe fostul amplasament prevăzută de art. 4 alin (1)
Pentru a fi incidentă această excepție de la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
terenul agricol este extravilan;
terenul a fost preluat de către stat prin orice mijloc, de la persoane fizice sau juridice;
pe aceste terenuri se aflau, la data intrării în vigoare a legii, instalații hidrotehnice sau de hidroameliorați, sau se desfățurau activități miniere de exploatare sau operațiunie petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare.
În aceste condiții, reconstituirea dreptului de proprietate se va realiza din terenuri aflate în rezerva comisiei locale de fond funciar, iar, dacă astfel de terenuri sunt insuficiente, atunci reconstituirea dreptului de proprietate se va realiza din domeniul privat al statutului din aceeași localitate sau alte localități, dacă există acceptul fostului proprietar.
Dacă compensarea nu este posibilă, fie că nu există acceptul fostului proprietar, fie că nu mai există terenuri care pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, atunci se vor acorda despăgubiri.
Reconstituirea dreptului de proprietate prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1/2000
A. Persoanele beneficiare
De reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz beneficiază persoanele fizice sau juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau formele asociative prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000, care au fost proprietare ale terenurilor ce au fost preluate de către stat sau de către cooperativele agricole de producție.
B. Condițiile de reconstituire a dreptului de proprietate
Pentru a fi incident acest caz de reconstituire a dreptului de proprietate este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
terenurile au fost preluate de către stat sau de către cooperativele agricole de producție (întrucât legea nu distinge);
pe aceste terenuri la data preluării s-au aflat: amenajări piscicole, plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole;
la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, aceste terenuri să fie în proprietatea statului;
aceste terenuri să nu facă parte din domeniul public al statului;
foștii proprietari să-și asume obligația de a menține destinația acestor terenuri și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea.
C. Obiectul dreptului de reconstituire
Obiect al dreptului de reconstituire îl reprezintă suprafețele de teren care au fost preluate de la foștii proprietari. Legea nu prevede limita maximă a suprafeței care poate fi retrocedată în acest caz. De aceea, considerăm că obiectul reconstituirii îl va forma întreaga suprafață care a fost preluată de la fostul proprietar.
Reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe fostul amplasament.
Prin excepție, reconstituirea dreptului de proprietate se va realiza pe alt amplasament sau se vor acorda despăgubiri în următoarele cazuri:
dacă pe terenul solicitat au fost realizate investiții de către stat, iar acestea nu au fost amortizate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, iar fostul proprietar nu-și manifestă intenția de a prelua acest teren cu investițiile existente și de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă acesta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000 [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000]. Desigur, pentru a fi incidentă această excepție este necesar ca investițiile să fie finalizate, întrucât dacă acestea se află în stadiu de proiect sau nu au fost executate, atunci reconstituirea dreptului de proprietate se va realiza pe fostul amplasament [art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1/2000];
dacă terenurile solicitate au fost preluate de către stat, care a realizat investiții cu respectarea condițiilor legale.
În acest caz, foștii proprietari pot opta fie pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, fie pentru despăgubiri achitate de către cumpărătorii investițiilor sau de către stat.
Acordarea despăgubirilor de către investitor
Dacă fostul proprietar optează pentru acordarea despăgubirilor de către cumpărătorul investițiilor, atunci fostul proprietar trebuie să încheie cu dobânditorul investițiilor, în termen de 3 luni de la data validării cererii de reconstituire, un contract cu privire la terenul pe care se află aceste investiții, contract în care se va stabili prețul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea de piață, precum și termenul de plată a prețului, care poate fi de maxim 3 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Acest contract va fi înregistrat la comisia județeană care a validat cererea de reconstituire, iar din momentul înregistrării acestui contract, acesta devine, în virtutea legii, titlu executoriu în ce privește plata prețului.
Din momentul înregistrării acordului, opțiunea foștilor proprietari este irevocabilă, astfel încât aceștia nu mai pot reveni asupra acestui acord, cu excepția situației în care dovedesc un viciu de consimțământ. Astfel, foștii proprietari care au optat pentru o astfel de modalitate de despăgubire nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire sau pentru despăgubiri. Totuși, prin excepție, foștii proprietari vor putea solicita și această situație acordarea de despăgubiri de către stat, pentru investițiile pe care le au realizat și care au fost preluate odată cu terenurile [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000].
În acest caz, investitorul are următoarele obligații:
este obligat ca până la momentul transferului dreptului de proprietate să plătească o sumă de bani, ce va reprezenta contravaloarea folosinței pe care o exercită asupra terenului, sumă care va fi convenită de către părți, dar care nu poate fi mai mică decât redevența plătită statului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpăprare cu fostul proprietar;
investitorul nu poate înstrăina investiția sa, în nici un mod, până în momentul achitării integrale a prețului, sub sancțiunea nulității absolute [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000]. Totuși, având în vedere că această dispoziție a fost instituită pentru protecția foștilor proprietari, apreciem că dacă există acordul acestora atunci investitorii pot înstrăina investițiile achiziționate către terțe persoane, care și-ar asuma și obligațiile ce reveneau în virtutea legii, investitorilor inițiali.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, transferul dreptului de proprietate se va realiza în momentul achitării integrale a prețului. Deci, până la acest moment investitorul-cumpărător are doar calitatea de detentor-precar al terenului pe care se află investițiile cumpărate.
Dacă investitorul a plătit întreg prețul, atunci acesta se va adresa comisiei locale de fond funciar, care va verifica pe baza actelor prezentate dacă a fost achitat prețul integral și care va emite un act de confirmare.
Pe baza contractului de vânzare-cumpărare și a actului confirmativ, investitorul își va intabula în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului alin. [art. 40 alin. (2) din Regulament].
II. Acordarea despăgubirilor de către stat
Acordarea despăgubirilor de către stat va interveni în situațiile în care fostul proprietar a optat de la început pentru acordarea acestora de către stat, precum și în cazul în care în termenul de decădere prevăzut de lege nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între fostul proprietar și dobânditorul investițiilor [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000], dacă fostul proprietar nu a primit teren pe un alt amplasament.
Pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate foștii proprietari, persoane fizice, ale căror terenuri au fost preluate de către stat sau de către cooperativele agricole de producție.
Obiect al reconstituirii dreptului de proprietate îl reprezintă terenurile pe care se află bazine piscicole naturale, bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei, în funcțiune la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2001.
În acest caz, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe alte terenuri aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar, iar, în lipsă, reconstituirea dreptului de proprietate se va face prin acordarea de despăgubiri.
Reconstituirea dreptului de proprietate în cazul persoanelor cărora li s-a aplicat cota de reducere
A Persoanele care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz
Pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeței de teren de până la 10 ha de familie și cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, dacă reducerea a depășit procentul de 5%.
B Obiectul dreptului de reconstituire
Obiectul dreptului de reconstituire îl reprezintă terenurile care au aparținut foștilor proprietari și care au făcut obiectul cotei de reducere. Reconstituirea dreptului de proprietate se va face în natură pe fostul amplasament, dacă acesta este liber.
În cazul în care fostul amplasament nu mai este liber la data solicitării sau nu se poate atribui ca urmare a altor cazuri prevăzute de lege, atunci reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe alt amplasament, dacă există terenuri la dispoziția comisiei locale de fond funciar și există consimțământul fostului proprietar, sau se vor acorda despăgubiri.
Aplicarea legii civile în timp și probele
Având în vedere succesivele modificări ale art. 6 din din Legea nr. 1/2000, apreciem că nu este lipsită de importanță analiza aplicării legii civile în timp și corelația sa cu administrarea și admisibilitatea probelor.
A. Aplicarea legii civile în timp și administrarea probelor
În cazul administrării probelor, întrucât această activitate reprezintă o chestiune de procedură, rezultă că legea nouă este de imediată aplicare.
B. Aplicarea legii civile în timp și admisibilitatea probelor
În cazul admisibilității probelor au fost exprimate mai multe opinii.
Într-o primă opinie s-a considerat că admisibilitatea probelor care constituie mijloace tehnice, precum și dovada faptelor juridice – stricto sensu – se raportează la legea în vigoare în momentul în care instanța se pronunță asupra admisibilității; în schimb, dovada unui act juridic este cârmuită de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic respectiv, fiind fără relevanță împrejurarea că legea nouă ar îngreuna dovada sau, dimpotrivă, ar desființa cerința ad probationem, îngăduind noi mijloace de probă.
Într-o a doua opinie s-a arătat că admisibilitatea probelor preconstituite este guvernată de legea în vigoare la data când au luat naștere aceste probe.
Forța probatorie a actelor primare privind dreptul de proprietate
Potrivit art. 6 alin. (1) în cazul în care există acte primare de proprietate, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Considerăm că se impun unele precizări suplimentare
În primul rând, astfel cum rezultă din art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, această regulă sus-menționată se aplică atât în cazul în care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă, cât și în cazul terenurilor cu destinație forestieră.
În al doilea rând, având în vedere că legea nu distinge – ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus – regula menționată va fi aplicabilă indiferent de vechimea actelor primare de proprietate. Desigur, este necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate și persoana ce a fost deposedată să existe identitate. Dacă nu există o astfel de identitate, considerăm că persoana solicitantă trebuie să dovedească faptul că persoana care a fost deposedată dobândise terenul, despre care se face referire în actele primare de proprietate.
În al treilea rând, dacă se contestă de către comisiile de fond funciar faptul că, ulterior actelor de dobândire a proprietății, dobânditorii ar fi înstrăinat proprietatea terenurilor dobândite către terțe persoane, ele trebuie să facă dovada acestor acte translative de proprietate, potrivit regulii in excipiendo reus fit actor. Desigur, o astfel de dovadă trebuie să se conformeze dispoziției art. 6 alin. (1), în sensul că proba invocată trebuie să aibă aceeași forță juridică.
Dacă nu se face o astfel de dovadă de către comisiile de fond funciar, iar amplasamentul terenului este liber, atunci refuzul acestor comisii de a valida cererile persoanelor de restituire a terenurilor pe fostul amplasament, atunci când aceste persoane prezintă acte primare de proprietate, este nelegal și poate fi cenzurat de către instanță pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 [art. 6 alin. (2) din Legea nr. 1/2000].
În al patrulea rând, este necesar ca actele primare invocate să fi fost îndeplinite potrivit condițiilor impuse de legea din momentul întocmirii lor. În cazul în care actele primare, trebuiau să respecte o anumită formă ad validitatem, considerăm că această formă trebuia îndeplinită, chiar dacă ulterior legea nu o mai prevede. Dacă o astfel de formă nu a fost respectată, atunci actele juridice invocate nu aveau caracter translativ și în baza principiului conversiunii juridice pot fi considerate ca fiind antecontracte. Într-o astfel de situație, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe numele promitentului-vânzător. În acest sens, apreciem că prin sintagma de „titluri de proprietate” legiuitorul a avut în vedere acte juridice – instrumentum probationem – care atestau încheierea valabilă a unor acte juridice – negotium iuris, acte care au fost încheiate cu respectarea condițiilor de fond și a condițiilor de formă, cerute ad validitatem.
În al cincilea rând, având în vedere că legea nu distinge, prin sintagma „titluri de proprietate” considerăm că se au în vedere atât actele translative de proprietate, cât și actele declarative de proprietate, de exemplu un partaj convențional sau judiciar.
În al șaselea rând, puterea doveditoare a actelor primare nu este condiționată de împrejurarea dacă amplasamentele solicitate sunt libere sau nu.
Forța probatorie a consemnărilor în registrele agricole efectuate între anii 1945 și 1990, a cererilor de intrare în fostele cooperative agricole de producție, a documentelor existente la arhivele statului
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, dacă nu există titluri de proprietate, asemenea înscrisuri au valoare declarativă.
Prin sintagma „au valoare declarativă” considerăm că legea are în vedere faptul că asemenea înscrisuri fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară.
A. Forța probatorie a consemnărilor efectuate în registrele agricole în perioada 1945 -1990
În această perioadă regimul juridic al registrului agricol era reglementat prin Decretul nr. 692/1973, devenit Legea nr. 23/1974.
Întrucât registrul agricol reprezintă un înscris autentic, iar înscrierea datelor se făcea pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor interesate, considerăm că registrul agricol face dovada, în ce privește persoanele înscrise, doar până la proba contrară (art. 1174 C. civ.).
B. Forța probatorie a cererilor de înscriere în cooperativa agricolă de producție
Potrivit prevederilor Statutelor fostelor cooperative agricole de producție, dobândirea calității de membru cooperator se realiza pe baza unei cereri care era aprobată de către Adunarea generală cooperativei agricole de producție. De regulă, dacă cererea era aprobată se făcea mențiune prin rezoluție pe această cerere. În aceste cereri erau înscrise și suprafețele de teren care aparțineau persoanei care solicita să devină membru cooperator și care deveneau ope legis proprietatea fostelor cooperative agricole de producție la data în care persoana solicitantă devenea membru cooperator.
O astfel de cerere, care menționa terenurile aduse în cooperativa agricolă de producție, are un caracter declarativ, adică va face dovada până la proba contrară.
C. Forța probatorie a documentelor existente la arhivele statului
Pentru a avea forța probatorie, astfel de înscrisuri trebuie să facă referitor la suprafața de teren solcitată, să ateste faptul că această suprafață de teren a aparținut persoanei solicitante sau autorului acestuia, iar înscrisul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale de la data întocmirii.
Proba testimonială
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută, în lipsa înscrisurilor doveditoare cu martori, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe fostul amplasament;
martorii sau proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate. Caliatatea de martor în acest caz poate aparține și moștenitorilor proprietarilor vecini, indiferent că aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari, întrucât legea nu distinge.
Câteva precizări suplimentare se impun.
În primul rând, condițiile restrictive privind proba testimonială trebuie aplicate doar cu privire la norma prevăzute de lege, respectiv în ipoteza în care prin proba testimonială se tinde la dovada proprietății terenului revendicat, neexistând înscrisuri doveditoare. Dacă există înscrisuri doveditoare cu privire la terenul revendicat, însă în aceste acte nu sunt determinate în mod precis vecinătățile terenului, atunci este admisibilă proba testimonială pentru a se dovedi vecinătățile din înscrisul doveditor, iar într-o astfel de situație nu mai sunt aplicabile condițiile de admisibilitate restrictive prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, ci condițiile de admisibilitate prevăzute de dreptul comun.
În al doilea rând, condițiile de admisibilitate restrictive se aplică atât în cazul în care se solicită restituirea unui teren agricol, cât și în cazul în care se solicită restituirea unui teren forestier, întrucât legea nu distinge.
În al treilea rând, aceste condiții restrictive se aplică în cazul cererilor de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005. În ce privește cererile de reconstituire formulate în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, s-au aplicat condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Având în vedere principiul aplicării legii civile în timp, considerăm că dacă a fost respinsă o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată în baza legilor funciare anterioare, pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanța care a fost investită cu o plângere împotriva hotărârii comisiei de fond funciar de invalidare, plângere care era în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, la admiterea probei testimoniale, va avea în vedere condițiile de admisibilitate, care erau în vigoare la data formulării cererii de reconstituire.
În al patrulea rând, dovada proprietății terenului revendicat se va face cu condiția ca martorii audiați să fie proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini, pe toate laturile terenului. În consecință, dacă nu sunt audiați martori pe toate laturile terenului nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege și nu se poate face dovada dreptului de proprietate asupra terenului. Într-un astfel de caz, este necesar să se facă dovada de către petent că martorii solicitați în dovedirea pretențiilor sale sunt proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini. Dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate (fie acte primare de proprietate, fie acte de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar).
Existența concursului între persoana care a fost împroprietărită și persoana căreia i-a fost preluat terenul
Potrivit art. 6 alin. (2), în cazul existenței unui concurs între persoana căreia i s-a preluat terenul prin măsuri abuzive în perioada 1945-1990 și persoana care a fost împroprietărită se va acorda prioritate la restituirea în natură pe fostul amplasament fostului proprietar deposedat. Persoana împroprietărită va beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în natură dacă există terenuri la dispoziția comisiei de fond funciar. Dacă nu există terenuri care pot forma obiectul reconstituirii, atunci ambilor proprietari li se vor acorda despăgubiri.
Situația în care există o diferență între întinderea faptică a suprafeței solicitate și suprafața care reiese din actele de proprietate
Dacă între suprafața înscrisă în actele de proprietate și suprafața faptică se constată existența unei diferențe, în sensul că suprafața faptică este mai mare, atunci punerea în posesie și reconstituirea dreptului de proprietate se va face pentru întreaga suprafață faptică. Desigur, pentru aplicarea acestei dispoziții legale este necesar ca amplasamentul dreptului de proprietate, astfel cum reiese din actele de proprietate, să fie stabilit cu exactitate.
Pentru terenurile care fac obiectul dreptului de reconstituire potrivit Legii nr. 1/2000, se va emite un titlu de proprietate suplimentar; dacă persoana care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997, nu a obținut un titlu de proprietate, atunci se va emite un singur titlu de proprietate pentru toate terenurile solicitate.
Bibliografie
Legile fondului funciar, Comentarii și explicații – Viorel Terzea –Editura C.H. Beck București 2007
Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale – dr. Liviu Pop – Editura Lumina Lex 1996
Dreptul de proprietate– dr. Dumitru C. Florescu – Editura Universității Titu Maiorescu- 2002
Drept civil, drepturile reale principale – Valeriu Stoica – Editura Humanitas
Drept cicil drepturile reale – prof. univ. dr. Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu – Editura Lumina Lex 2003.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procedura DE Reconstituire Si Constituire A Dreptului DE Proprietate AL Terenurilor Si Punerea In Posesie In Baza Legilor Fondului Funciar (ID: 125132)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.