Opinia Publica Si Participarea Acesteia
Cuprins
=== Opinia Publica Si Participarea Acesteia ===
Cuprins
I. Importanța participării cetățenești în procesul guvernării locale
I.1. Rolul cetățenilor într-o democrație participativă
Participarea cetățenească în procesul guvernării locale reprezintă însăși esența democrației despre care a vorbit în 1863 Abraham Lincoln. Democrația presupune ,,conducerea cu și pentru oameni’’, dar asta nu înseamnă că democrația conferă doar dreptul de a alege ci presupune și un parteneriat între oameni și liderii în care și-au investit încrederea. Administrația este pusă în serviciul cetățeanului dar în același timp, în orice democrație, populația joacă un rol important în guvernarea de zi cu zi. Rolul unei administrații cu adevărat democratice este să încurajeze și să faciliteze acest lucru printr-o mai mare apropiere față de cetățean iar cetățenii trebuie să realizeze puterea oferită de democrație. Așa cum și Virgil Madgearu spunea „cea dintâiu problemă care se pune democrației care înțelege necesitatea evoluției conștiente, este formarea cetățeanului conștient […] și selecția și formarea oamenilor din administrația publică a țării ”.
De altfel unul dintre principiile fundamentale ale științei administrației publice, administrația se află în serviciul omului, constituie „ cheia de boltă a activității administrației publice ”. Pornind de la faptul că misiunea administrației este de servire a persoanei umane el este fundamental pentru că activitatea administrației se sprijină pe moralitate, etica, și respect față de om așa cum este prevăzut si în Constituția României din 1991 în art. 1 al. (3). Astfel România este „stat de drept democrat și social în care demnitatea omului, drepturile și libertăților cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea reprezintă valori supreme și sunt garantate”.
Pornind de la aceste prevederi din legea fundamentală, parteneriatul dintre liderii aleși și populație presupune sinceritatea liderilor, funcționarii publici fiind în slujba cetățeanului.
Toți cetățenii intră, sub forme variate, în relații cu autoritățile administrației publice deoarece calitatea de cetățean scoate în evidență competența autorităților administrației publice în administrarea acestora. Cu cât reprezentanții administrației publice locale și cetățenii încep să lucreze cât mai mult împreună, administrațiile publice locale pot ceda din responsabilitățile lor și cetățenilor, ONG-urilor realizând o legătura strânsa între administrație și cetățeni și reducând astfel din sarcinile funcționarilor publici. Prin împărțirea de responsabilități (responsabilități particulare de planificare și de luare a deciziilor ) planurile și acțiunile administrației răspund mai bine nevoilor locale contribuind la satisfacerea cetățenilor și la creșterea stabilității electorale. Aceasta înseamnă că părerile cetățeanului sunt consultate în momentele importante de decizie în procesul de guvernare. De exemplu, implicarea populației ar trebui să fie un element cheie al procesului bugetar, fie prin sondaje de opinie privind nivelul de satisfacție față de furnizorii de servicii publice fie prin participări cât mai consistente în cadrul ședințelor consiliului local. Cetățenii ar trebui de asemenea rugați să se ofere voluntari pentru participarea în diferite comisii și grupuri operative în scopul de a ajuta administrația locală să rezolve anumite probleme.
Relațiile de cooperare ce se stabilesc între autoritățile administrației publice și cetățeni (atât cele de cooperare directă cât și cele de cooperare indirectă ) trebuie să ocupe locul cel mai important atât din punct de vedere al ponderii cât și al valorii conținutului lor. Prin acest tip de relații se subliniază sprijinul acordat de cetățeni pentru realizarea misiunii administrației precum și existența unei legături absolut necesare între administrația publică și cei administrați. „Relațiile de cooperare administrație publică-cetățean sunt o expresie a accesului participativ al populației la realizarea treburilor publice, în ultimă instanță o dovadă a existenței sau inexistenței unei societăți democratice ”.
„Ca un aspect al democrației locale, Carta Europeană a Autonomiei Locale vorbește de mijloacele democrației directe adică adunări cetățenești, referendum sau alte forme, dacă sunt permise de lege”.
„În România, mijloacele democrației directe la nivel local sunt în deplină concordanță cu spiritul Constituției care le reglementează la nivel național (referendumul și inițiativa legislativă )”. În legea 215/2001 este consacrat expres prin dispozițiile art. 2, al.1, principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit. „Înscrierea acestui principiu la baza organizării și funcționării administrației publice locale derivă din însuși spiritul principiului constituțional al autonomiei locale în procesul de transformare și reașezare a instituțiilor administrației publice locale pe fundamentul acestui principiu modern, principiu care determină un nou sistem de raporturi în planul administrației publice locale, cetățean, colectivitate locală”.
Statuarea acestui principiu al consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit este și o exigență impusă pentru a se asigura echilibrul dintre prerogativele autorităților publice locale și puterea de supraveghere a colectivităților locale care le-au ales și care le-au oferit misiunea de exercitare a unui mandat local. Principiul consultării implică și un „control al societății civile asupra autorităților locale eligibile”- mai ales prin participarea efectivă a cetățenilor în procesul luării deciziilor, în privința acelor probleme ce au impact deosebit asupra vieții colectivităților locale. În acest sens Leslie Pal afirma că „Politicile publice sunt un element esențial al democrațiilor moderne căci ele oferă călăuzire funcționarilor guvernamentali și în același timp dau cetățenilor posibilitatea de a-și exercita controlul asupra acestor funcționari” .
În esență, participarea cetățenească presupune combinația între elemente ce țin de administrația locală ca sistem deschis implicării cetățenilor în activitatea complexă a procesului de guvernare, elemente privind transferul de informații de la administrație la cetățean precum și modalități de realizare a feedback-ului și elemente ce țin de cetățeni, care ar trebui să fie informați asupra problemelor și care își onorează obligația de a participa ca parteneri egali în activitățile administrației.
Sintetizând, o definiție a participării cetățenești poate fi considerată cea dată de International City/County Management Association (ICMA) în lucrarea Involving Citizans in Comunity Making : A guidebook – Washington DC : „ Participarea cetățenească este procesul prin care preocupările, nevoile și valorile cetățenilor sunt încorporate în procesul administrației publice locale de luare a deciziilor, existând două direcții de comunicare (între cetățeni și administrație), cu scopul general de îmbunătățire a deciziilor (administrației publice locale) susținute de către cetățeni”.
Participarea cetățenească ar trebui să reprezinte un scop și o provocare pentru reprezentanții administrației locale. Astfel ei vor fi aceia sau ar trebui să fie aceia care vor avea inițiativa procesului, acest lucru implicând și un angajament puternic din partea liderilor locali reprezentați de primar împreună cu consilierii acestuia. Dar nu toți liderii vor fi convinși de necesitatea și oportunitatea implicării cetățenilor în procesul luării deciziilor, ei punând la îndoială capacitatea acestora de a înțelege cu adevărat problemele existente. Totuși administrația trebuie să înțeleagă esența democrației și să fie pregătită să investească resursele necesare de timp și bani pentru a instrui și educa atât pe reprezentanții ei cât și pe cetățenii interesați în participarea cetățenească precum și modul cum ar trebui ea să se realizeze. Folosind o abordare orientată către cetățeni se creează premisele existenței unui climat de încredere în administrație determinând apariția unei baze solide de pornire în rezolvarea problemelor.
Dar participarea cetățenească nu reprezintă doar responsabilitatea reprezentanților adminstrației, cetățenii având și ei rolul lor, responsabilitățile lor. Ideea de bază este că, în condițiile în care administrația locală planifică să facă ceva care are legătură cu drepturile și interesele oricărui cetățean, aceasta ar trebui să informeze cetățenii despre aceste planuri atât la inițierea lor cât și pe parcursul aplicării lor, în vederea atingerii obiectivului esențial, satisfacerea nevoilor și intereselor cetățenilor. Consilierii locali ar trebui să fie bine informați despre aceste planuri iar primăria ar trebui să continuie să furnizeze informații până când planul este îndeplinit. Cu cât administrația locală planifică să dezvolte aceste planuri, responsabilitatea cetățeanului este să acorde atenție informațiilor pe care i le furnizează administrația locală.
Responsabilitățile cetățeanului constau în:
Observarea activității administrației locale și a scopului activităților întreprinse;
Capacitatea de a-și oferi contribuția când administrația planifică să facă ceva ce poate să-i afecteze interesele;
Abordarea reprezentanților administrației cu o atitudine pozitivă;
Înțelegerea problemelor, inclusiv a constrângerilor la care este supusă administrația;
Exprimarea ideilor proprii într-un mod clar și complet;
Colaborarea directă și constructivă cu oficialii administrației locale pentru a găsi și implementa soluții satisfăcătoare pentru ambele părți.
În vederea unei mai bune colaborări, oficialii administrației locale ar trebui să fie gata să încurajeze, conducă și să educe cetățenii în ceea ce privește aceste responsabilități.
În susținerea acestui raport dintre administrația locală și beneficiarii serviciilor publice prestate de aceasta „literatura europeană de specialitate reține unele principii specifice administrației cu rol de activare” a celor din urmă, numite și principii proactive. Aceste principii demonstrează dorința prestării serviciului în condițiile cele mai bune din partea organizației și își propun ca administrația să caute o soluție la probleme chiar dinainte ca acestea să apară contând pe ajutorul cetățeanului.
Printre principiile proactive, trasparența și participarea sunt cele care presupun o implicare directă a cetățeanului în funcționarea activității administrației. Transparența trebuie să dea posibilitatea cetățenilor și beneficiarilor serviciilor publice să ia parte la asigurarea unei bune funcționări a activității dispunând de informație. Transparența reprezintă și un instrument de control al administrației publice din partea cetățenilor. Participarea instituie poziția de utilizator și de proprietar al serviciului public a cetățeanului în calitate de contribuabil. Astfel, participarea sa este garantată pentru ca serviciul să fie prestat corect, chiar prin implicarea cetățeanului în colaborare cu unitatea prestatoare.
I.2. Cadrul participării cetățenești în strategia dezvoltării locale
Dezvoltarea economică locală reprezintă „procesul prin care administrația locală și/sau comunitatea, bazată pe grupuri, administrează resursele existente și intră într-un nou angajament de parteneriat cu sectorul privat sau una cu cealaltă pentru a crea noi locuri de muncă și pentru a stimula activitățile economice intr-o zonă economică bine definită”.
Pentru comunitate, dezvoltarea economică reprezintă o administrare cât mai eficientă a resurselor proprii contribuind astfel la creșterea nivelului economic al comunității și al vieții oamenilor. Dezvoltarea economică reprezintă un obiectiv pe termen lung care se poate realiza prin implementarea unor lucrări pe termen scurt cum ar fi acordarea de facilități la investiții pentru investitorii locali, stimularea taxelor locale, promovarea unui parteneriat public-privat în desfășurarea unor activități de afaceri, crearea de noi piețe etc., în funcție de nevoile locale și de condițiile existente.
Un punct forte al dezvoltării economice locale – punct forte care o diferențiază de planificarea economică centralizată – este acela că oamenii sunt legați de viața comunității lor. În planificarea dezvoltării economice locale, ca de altfel și în cazul procesului bugetar și planificarea investițiilor, obstacolele sunt mai ușor de eliminat și intervin mai puține rezultate negative prin implicarea cetățenilor localității care au fost în prealabil bine informați.
Acest lucru este important deoarece într-o democrație administrațiile locale funcționează în mare parte pe banii dați de către cetățeni prin taxe și impozite iar cetățenii au dreptul să știe cum sunt folosiți acești bani. În comunitatea lor, planificatorii dezvoltării locale pot avea o înțelegere bună a ceea ce este posibil atât din punctul de vedere al resurselor cât și ținând cont de ceea ce oamenii își doresc sau au nevoie. Participarea cetățenilor la planificarea strategică a dezvoltării economice și informarea lor permanentă despre cum evoluează proiectul dar și despre rezultatele obținute constituie premisa asigurării sprijinului cetățenilor în acest program dar le și oferă acestora sentimentul de a fi direct interesați în realizarea lui. Pe de altă parte, va asigura contribuția pozitivă a cetățenilor, aceștia investind propria lor personalitate, având avantaje educaționale și arătându-se interesați de propriile lor oportunități economice în regiunea lor mai degrabă decât în altele.
Parteneriatele ce pot lua naștere în cadrul dezvoltării locale reprezintă acorduri între sectorul public reprezentat de autoritățile publice locale sau regionale și sectorul privat și se caracterizează printr-o relație de asociere între „actorii dezvoltării locale” prin delimitarea părții de contribuție și modul de participare la rezolvarea problemelor comunității locale.
Autoritățile municipale locale au un rol-cheie în parteneriat, pentru că ele dispun de puterile necesare privind planificarea și vânzarea terenurilor și clădirilor, dețin resurse imobiliare. De asemeni ele au o responsabilitate în ceea ce privește unele servicii publice, reprezentând opinii locale și protejând interese locale.
Partenerii sectorului privat sprijină parteneriatul printr-o serie de resurse, competențe manageriale, cunoștințe tehnice și acces la capital. Comunitatea desemnează și ea reprezentanți în cadrul consultărilor referitoare la proiectele determinate putând, deasemeni, constitui grupuri de presiune care participă la parteneriate sau stimulează crearea de noi parteneriate.
Buna funcționare a parteneriatului presupune realizarea schimbului de informații și cooperare, plecând de la ipoteza că există dorința de a dialoga deschis și de a negocia, flexibilitate în dialog, concomitent cu crearea unui climat de interacțiune intensă și înțelegere corectă a avantajelor ce decurg din funcționarea optimă a sistemului partenerial local.
Decizia la nivelul partenerial local presupune consultare și confruntare colectivă precum și contribuție individuală în aplicarea ei. Atunci când cetățenii și actorii locali sunt implicați în procesul decizional al dezvoltării locale se creează sentimentul responsabilității propriilor acțiuni.
Implicarea cetățenilor în procesul de planificare și de realizare a strategiei necesită mai mult decât o simplă participare a doar uneia dintre părți, a reprezentanților întregii comunități. Trebuie să se țină cont și de grupurile interesate în procesul de dezvoltare economică, dar și de motivul pentru care aceștia sunt interesați. Aceste grupuri pot include comercianți, întreprinzători, bancheri și investitori, operatori imobiliari, proprietari, reprezentanți ai comunității care vor suporta consecințele impactului dezvoltării. Este necesară implicarea acestor posibili „actori ai dezvoltării locale”, atât în faza de „brainstorming” cât și atunci când opțiunile specifice sunt făcute ca și cum toți sunt implicați în procesul de strategie, planificare și implementarea dezvoltării economice a localității.
În figura următoare este redată implicarea tuturor actorilor dezvoltării locale așa cum este ea redată de către Lucica Matei în lucrarea Managementul dezvoltării locale.
Comunitatea poate face propuneri de planificare strategică a dezvoltării economice din mai multe motive. Unele ar putea fi:
Implementarea unor proiecte (ex: atragerea unor noi investitori, dezvoltarea turismului);
Rezolvarea unor probleme specifice (ex: răspunsul comunității pentru închiderea unor instalații importante sau a unor uzine);
Promovarea de condiții economice în anumite sectoare ale orașului cu potențial specific (zona centrală) sau probleme speciale (o zonă care a suferit diferite pagube);
Dezvoltarea unor planuri strategice pentru a realiza o dezvoltare pe termen lung a întregii comunități.
Indiferent de motive, realizarea planificării trebuie să parcurgă anumiți pași pentru a atinge obiectivele prevăzute și pentru a răspunde nevoilor certe. Etapele planificării pot fi următoarele:
determinarea valorilor și viziunii comune a comunității pentru dezvoltarea economică locală (importantă pentru înțelegerea planurilor);
definirea obiectivelor dezvoltării economice. Unele obiective comune ar putea fi :
protecția mediului,
atragerea de noi afaceri,
dezvoltarea sau restructurarea centrului orașului,
îmbunătățirea cartierelor,
dezvoltarea turismului,
asigurarea de noi locuri de muncă pentru tineri .
realizarea analizei SWOT:
puncte tari: determinarea avantajelor comparative ale regiunii;
puncte slabe: determinarea barierelor dezvoltării economice;
oportunități: determinarea potențialelor beneficii și activități;
amenințări: determinare pericolelor și consecințelor neprevăzute.
stabilirea alternativelor strategice de acțiune ;
realizarea unui plan de acțiune pentru îndeplinirea acestor acțiuni;
definirea responsabilităților;
stabilirea timpului de lucru;
implementare;
evaluare și feedback.
În determinarea valorilor comunității, managerii au nevoie de participarea cetățenească pentru a înțelege și pentru a dezvolta viziunea comună a dezvoltării economice. Implicarea cetățenilor este importantă și pentru definirea obiectivelor acceptate ale dezvoltării economice. Planificarea dezvoltării economice poate determina planificarea activității unor industrii sau întreprinderi în favoarea altora, aflate în competiție, antrenând după sine reacția refractară a unor grupuri de interes care nu vor să se renunțe la situația inițială. În rezolvarea unor asemenea situații este nevoie de răbdare precum și de tehnici de rezolvare a conflictelor. Abilități pe care să le dețină un for în care toate părțile să se poată exprima și asculta reciproc.
O modalitate de a urma acest demers în stadiul de început al planificării proiectelor este evaluarea nevoilor care să cuprindă o apreciere a comunității asupra problemelor prioritare. Există multe instrumente de participare cetățenească care ar putea ajuta la obținerea acestei evaluări: intervievarea liderilor comunității, întâlniri publice, focus grupuri sau sondaje de opinie. Rezultatele unei astfel de evaluări trebuie făcute publice și oferite indicații referitoare la felul cum vor fi folosite ele.
Analiza SWOT presupune determinarea anumitor coordonate favorabile și a unor coordonate nefavorabile pentru realizarea cu succes a unui plan. Componentele analizei SWOT așa cum sunt ele prezentate de Lucica Matei în lucrarea Managementul dezvoltării locale sunt următoarele: puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări.(fig. 2)
Fig. 2 Analiza SWOT
(Matei, Lucica, Managementul dezvoltării locale, p.109)
După realizarea pașilor pregătitori este necesară definirea opțiunilor strategice și dezvoltarea unui plan de acțiune pentru implementarea lor. Implicarea cetățenilor constă în ajutorul pe care l-ar putea da reprezentanților administrației în definirea sau redefinirea lui (după caz). Oficialii administrației pot testa reacția cetățenilor prin discuții media, focus grupuri sau întâlniri publice. Dacă comunitatea sprijină acest plan, atunci participarea cetățenească este absolut vitală.
Implementarea planului ar trebui făcută prin raportarea la reacția cetățenilor aceștia fiind informați prin campanii de conștientizare prin intermediul presei sau altor mijloace media. În funcție de reacția acestora, reprezentanții administrației pot fi avertizați din timp asupra problemelor potențiale și le vor fi sugerate modalități de rezolvare a lor. Pentru aceasta reprezentanții administrației ar trebui să folosească comitetele sau grupurile operative ale celor interesați în rezolvarea unor aspecte specifice sau pentru furnizarea unei contribuții esențiale procesului. Munca comitetelor sau a grupurilor operative ar trebui făcută publică.
Evaluarea și feedback-ul ar trebui să facă parte din derularea unui plan de acțiune. Evaluarea poate fi făcută intern de către un grup din afară sau prin implicarea unui grup operativ pentru acest scop. Un grup consultativ cetățenesc este un instrument important pentru realizarea acestei etape iar evaluarea rezultatelor trebuie făcută publică pentru a da șansa oamenilor să-și exprime părerile. Astfel se va păstra și se va întări încrederea publicului în administrație chiar dacă rezultatele dezvoltării nu vor fi cele dorite.
În SUA un demers esențial pentru planificarea strategică a dezvoltării economice din administrațiile locale este desemnarea unui comitet consultativ cetățenesc care formulează recomandări în cadrul procesului și care primește responsabilități. Acest grup mai este denumit și Comitet Consultativ al Dezvoltării Economice. El este format din lideri ai comunității reprezentând întreprinzători mai mari sau mai mici, instituții guvernamentale, comercianți, din turism, educație sau alte grupuri de interes, incluzând reprezentanții cartierelor sau districtelor.
Rolul comisiei este de a :
coordona dezvoltarea planului strategic ;
recomanda stimulente economice de dezvoltare;
sfătui consiliul și administrația pe diverse probleme.
El reprezintă un for pentru discuțiile comunității care folosește talentul cetățenilor interesați din comunitate și asigură o concentrare asupra activităților de dezvoltare economică. Membrii comisiei devin persoane respectate în comunitate.
Înființarea unui CCC în România ar fi indicată în procesul planificării de dezvoltare economică, chiar în momentul stabilirii viziunii și obiectivelor. CCC poate asista administrația locală printr-o analiză SWOT oferindu-și contribuția în momentele cheie. Grupul consultativ ar trebui să organizeze întâlniri periodice pentru a prezenta progresul și pentru a permite grupurilor interesate să-și concentreze contribuția la derularea procesului.
Comitetul consultativ se poate implica și prin cercetarea persoanelor și a grupurilor interesate pentru a descoperi intențiile și motivele lor, prin intermediul unor subcomitete sau a unor comitete separate desemnate de consiliul local.
Participarea cetățenească în strategia dezvoltării locale este motivată mai ales de faptul că fiecare cetățean este o persoană cu interese proprii în dezvoltarea economică astfel că acesta trebuie să aibă sentimentul de proprietar/beneficiar al rezultatelor procesului. Se impune astfel o participare activă a fiecărui grup specific de interes: oamenii de afaceri, liderii comunității, oficialii aleși.
In figura 3 sunt definite etapele procesului de proiectare a dezvoltării locale, proces în care participarea cetățenească are un rol aparte deoarece prin participarea cetățeneasca se poate determina necesitatea dar mai ales oportunitatea unui plan de dezvoltare precum si efectele așteptate in urma aplicării lui.
Fig. 3. Etapele procesului de proiectare a dezvoltării locale.
(Matei, Lucica, Managementul dezvoltării locale, p. 140)
I.3. Fluxuri de informații generate de participarea cetățenească
În contextul informațional actual, la nivel mondial, accesul la informație al cetățeanului devine o cerință indispensabilă în promovarea noii ordini politice, sociale, economice. Pornind de la conceptul de democrație este cunoscut unanim că acesta nu se poate realiza fără drepturi libertăți și obligații. Acestea trebuiesc cunoscute, respectate și conștientizate la nivelul fiecărui membru al societății. Intervine rolul autorităților în primul rând să asigure acest acces al cetățenilor la informație potrivit competențelor proprii în scopul cunoașterii drepturilor lor și respectiv a obligațiilor față de instituțiile administrației centrale și locale.
Atât dreptul la informare al cetățenilor cât și obligația autorităților sunt consfințite expres în Constituția României, art. 31, care prevede că „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.”
„Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”.
În legea numărul 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public încă din art. 1 se precizează că „Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informație de interes public […] constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice.”
Astfel, conform atribuțiilor sale, administrația publică, centrală și locală, de la nivelul ministerelor, prefecților, primarilor și consilierilor, până la orice funcționar public cu responsabilități în administrație, trebuie să ofere cetățeanului informație corectă, coerentă, conștientă și actuală asupra activităților proprii ce privesc sectorul public.
Ideea de participare cetățenească presupune ea însăși o comunicare bidirecțională de la administrație către cetățeni și de la cetățeni către administrație. O bună comunicare între cele două entități necesită timp și resurse dar rezultatele ei constau în câștigarea încrederii și înțelegerii publice.
Conform principiului eterogenității în funcționarea sistemelor administrative, între administrația publică și cetățeni are loc „dezvoltarea unei rețele de comunicații bazată pe o mișcare ascendentă și una descendentă”. Informarea ascendentă aduce la cunoștință administrației starea sistemelor intrasociale, situația rezultatelor și a deciziilor anterioare și presupune colectarea și analiza datelor prin intermediul unor servicii specializate. Se stabilesc astfel circuite de comunicare directă care să împiedice deformarea sau blocajul datelor. „Informarea descendentă exprimă voința administrației de a explica sensul deciziilor sale în vederea câștigării încrederii publicului”.
Comunicarea în două sensuri necesită existența unor căi de comunicare ceea ce nu este ușor chiar și într-o democrație experimentală. Un rol deosebit în acest sens îl au campaniile publice de conștientizare pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă importanța responsabilității lor de a interacționa cu administrația într-un mod constructiv. Cele două sensuri de comunicare determină două căi de comunicare prin folosirea unor „modalități de transmitere a informațiilor”. Ioan Alexandru prezintă cele două căi de transmitere a informațiilor în lucrarea intitulată „Administrația publică”, căi redate în tabelul următor:
Tabelul nr. 1 Căi de transmitere a informațiilor între administrație și cetățeni
(Alexandru, I., Administrația publică, p. 279)
Un exemplu de stabilire a unor raporturi strânse între administrație și cetățeni poate fi cel al primăriei Brașov. Primăria orașului Brașov oferă informații cu privire la activitatea primăriei și a consiliului local în mai multe feluri:
Are o publicație lunară în care sunt menționate agenda consiliului local și toate hotărârile acestuia. Cetățenii pot participa la întâlnirile consiliului când au un interes personal care se regăsește în agenda întâlnirii;
Publicația cuprinde organigrama primăriei cu departamentele și serviciile componente și numărul lor de telefon;
Publicația cuprinde o listă a membrilor consiliului cu numerele acestora de telefon;
Ședințele consiliului local sunt transmise pe un canal de televiziune.
Tot mai multe administrații locale de la nivelul municipiilor și-au construit propriul lor site pe internet, site care cuprinde informații publice referitoare la structura, personalul, activitățile respectivelor administrații.
I.4. Costurile și avantajele participării cetățenești
Facilitarea accesului la informații pentru cetățeni presupune efectuarea anumitor cheltuieli din partea administrației, cheltuieli ce țin de resurse bugetare, timp, creativitate, energie și câteodată dorință politică și curaj. Luând ca exemplu o audiere pentru buget aceasta presupune pregătirea de materiale pentru o mai bună înțelegere, trebuie făcute anunțuri publice și aranjamente logistice.
În situațiile în care administrațiile locale trebuie să comunice cetățenilor veștile proaste ca de exemplu: lipsurile bugetare, proiectele amânate sau chiar și greșelile care au fost făcute, intervine voința politică și curajul. Este dreptul cetățenilor de a cunoaște evoluția planului sau proiectului de la demarare și până la finalizarea lui. Dacă un plan este mai dificil sau mai costisitor decât era prevăzut ei au dreptul să știe acest lucru, onestitatea construind încrederea în ciuda dificultăților de moment.
Beneficiile rezultate în urma implicării cetățenilor sunt similare ambelor părți implicate atâta timp cât implicarea este conștiincios practicată. Cele mai semnificative avantaje sunt următoarele:
restabilește și construiește încrederea între administrație și cetățean;
conferă transparență actelor administrative;
permite accesul cetățenilor la informații cu privire la problemele ce trebuiesc rezolvate;
ajută administrația să identifice problemele ce trebuiesc rezolvate mai rapid;
favorizează dezbaterile față în față astfel încât cetățenii pot auzi puncte de vedere diferite ;
contribuie la luarea de decizii responsabile ;
cultivă relațiile de consens și elimină conflictele;
rezolvă mai rapid nevoile cetățenilor.
II. Instrumente ale participării cetățenești în procesul guvernării locale și impactul lor
II.1. Considerații generale despre necesitatea instrumentelor de participare cetățenească
Privind retrospectiv, administrarea administrației publice a identificat caracteristici care erau mai mult sau mai puțin ferm instituționalizate în structurile guvernului și ale administrației locale. Astfel sistemul dreptului public evidenția reguli și legături strânse cu proceduri în procesele administrative. Procesul decizional public se concentra pe elemente ale sectorului public, identificate cu termenul de cazuri care erau gestionate în conformitate cu prevederile standardizate, incluzând regulile juridice.
Cazurile aveau propria logică, constituind procesul administrativ, inițierea, pregătirea, decizia, implementarea. Scopul regulilor rigide consta în garantarea legalității și a tratamentului egal sub incidența legii.
Având în vedere că administrația publică era ierarhizată, responsabilitatea era a managerului de vârf iar accentul se punea pe datorie și responsabilitate, orientarea spre reguli a devenit o ocupație principală în administrația publică. Administrarea unui sistem de reguli era un lucru ușor atât timp cât sectorul era mic. Birocrația era amestecată cu leadership politic prin intermediul principiului democrației reprezentative. „Relația dintre birocrație și democrație era realizată prin separarea politicii tradiționale administrației, acordându-i conducerii politice sarcina de a formula decizii și birocrației sarcina de a executa aceste decizii”.
Toate se concentrau în jurul conceptului de fapt administrativ ce urmărea să maximizeze scopurile de dreptate și capacitatea de previziune. Dar serviciile reprezintă o serie de tranzacții între client și prestator, acoperind domenii mai mult sau mai puțin palpabile, servicii și produse foarte variate. Problema care se pune este cine este interesat de un anumit serviciu? Pentru o serie de servicii se interferează interese ale unor categorii ce includ publicul în general, grupuri de interes distincte și clienți.
Inițiativele privind calitatea serviciilor influențează și sunt în același timp influențate de relația dintre cetățean, client și prestator, care la rândul său este influențat de tipul serviciului.
Receptivitatea în sectorul public se produce la nivel operațional unde sectorul public se află zi de zi în contact direct cu clientul. Acesta este nivelul unde se poate produce, dezvolta și consolida dialogul fundamental dintre sectorul public ( instituțiile, acțiunile sale, funcționarii săi) și cetățeni. Acest dialog trebuie să depășească nivelul operațional și să fie încorporat în relațiile de guvernare la toate nivelurile sectorului public.
Pornind de la aceste deziderate, Centrul Regional de Formare Continuă pentru APL Craiova s-a preocupat permanent pentru îmbunătățirea materialelor de curs care să ofere tehnici de comunicare și studii de caz privind modul în care se poate iniția și întreține participarea cetățenească – dialogul permanent între administrație și cetățeni.
Încă din 1999, lectori ai centrului au participat în colaborare cu Chemonics Inc. la un program de formare formatori pentru participare cetățenească, învățând tehnici de instruire pentru organizarea unor programe de perfecționare, modele alternative de participare cetățenească inițiate de administrațiile publice locale din România, metode valorificate în cursul programelor susținute ulterior de către experții Centrului pentru aleșii locali și funcționarii publici din compartimentele de specialitate – relații cu publicul, mass media, Centre de Informare a Cetățenilor.
Acest subiect a fost abordat și în cadrul unui proiect de dezvoltare instituțională a managementului urban – Proiectul Matra – realizat în colaborare cu IHS Rotterdam. „Rolul administrației publice locale în implicarea actorilor urbani pentru rezolvarea problemelor comunității”. Au fost incluse în acest proiect conceptul de participare cetățenească, descrierea relației dintre administrația publică. ONG-uri și cetățeni precum și întărirea capacității cetățenilor – constrângeri, oportunități, studii de caz.
Colaborarea s-a extins în 2000 și 2001 cu Research Triangle Institute (RTI) – componenta participare cetățenească – organizându-se cursuri cu aleșii locali și funcționarii publici în vederea instruirii lor cu privire la îmbunătățirea tehnicilor de comunicare și studii de caz. Cu această ocazie a fost elaborat de către RTI manualul de „Participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală”. Lucrarea prezintă cele mai moderne tehnici de comunicare cu cetățenii contribuind astfel la respectarea principiului transparenței actului de guvernare și administrativ și a principiului respectului față de cetățean, principii prioritare ale reformei în administrația publică precizate în Programul național de aderare la U.E.
II.2. Grupurile consultative cetățenești
Printre instrumentele de participare cetățenească prezentate în lucrarea elaborată de RTI „Participarea cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală” un loc important îl ocupă „grupurile consultative cetățenești”, instrument foarte utilizat în SUA în vederea angajării cetățenilor în procesul de guvernare și în vederea informării lor cu privire la schimbările nevoilor publice. „Într-un sistem democratic, administrațiile locale folosesc comitetele consultative cetățenești și grupurile operative pentru a furniza consiliilor locale/județene și primăriilor opinii legate de dezvoltare cât mai diferite”.
Deși înființarea și colaborarea cu aceste GCC-uri consumă timp și resurse, avantajele pe care le oferă reprezintă argumente suficient de puternice pentru ca o comunitate urbană de mărime medie din SUA să aibă 20-30 de GCC-uri diferite. Aceste argumente pot fi:
GCC-ul – punte de încredere între guvernanți și guvernați ce crește calitatea și nivelul implicării cetățenilor în activitatea administrației;
Asigură transparența și caracterul democratic al procesului administrativ demonstrând angajamentul față de comunitate;
Aduce expertiza tehnică și opinia comunității în rezolvarea problemelor ;
Contribuie la crearea unui for pentru oameni cu diverse domenii de activitate și sporește dialogul favorizând rezolvarea conflictelor;
Sporește comunicarea dintre legislativ și executiv, administrație și comunitate;
Oferă orizontul de creativitate pentru aleșii locali prin opinii, idealuri, și concepții reprimate altfel de complexitatea preocupărilor zilnice;
Se creează posibilitate reprezentării tuturor diviziunilor existente în comunitate: politice, sociale, etnice ajutând la diminuarea tensiunilor și depolitizarea procesului administrativ.
.
„Exemplu de GCC :
Comitetele consultative – proiectul portului Boston
Proiectul portului Boston este unul din cele mai mari proiecte de consum al apei din SUA. Acest proiect este coordonat de Autoritatea Resurselor de Apă din Massachusets (MWRA). Proiectul a demarat într-un climat de neîncredere publică datorită mediului și preocupărilor legate de sănătatea publică. Era necesară introducerea unei creșteri de taxe pentru apă și canalizare. Publicul accepta acestea doar dacă credea că aceste cheltuieli suplimentare erau necesare iar proiectul era bine condus.
Pentru a înlătura climatul de neîncredere publică, MWRA a realizat o informare comprehensivă și un program de participare publică. A înființat un departament puternic de relații cu publicul și informarea comunității. Un GCC central a fost înființat pentru a asista și comenta toate aspectele proiectului. Toți reprezentanții ale căror interese erau afectate – geografice, de mediu, de afaceri etc. – s-au întâlnit lunar pentru a ataca prin recomandări MWRA. Consultanții tehnici au fost folosiți atunci când a fost nevoie. Câteva comunități unde s-au semnalat multe îngrijorări și-au înființat propriul GCC al cărui președinte face parte din GCC-ul central. Aceste GCC-uri se întâlneau lunar pentru a aborda astfel aspectele care afectau direct comunitățile lor. Peste o suta de întâlniri publice și ateliere au fost organizate în timpul procesului de planificare.
Rezultate:
Grupurile care la început erau adversare acum lucrează în strânsă colaborare în cadrul proiectului și au primit suport material din fondurile federale;
Taxele de apă și canalizare au crescut, dar publicul este convins că aceste majorări sunt necesare și că banii au fost bine cheltuiți”.
Dar ce este un GCC și cum se organizează și funcționează el?
GCC-ul reprezintă un grup format din membrii comunității cu interese comune într-o problemă de domeniu public și care are un scop bine stabilit. Exemple de GCC-uri: Comisia de buget, Comisia de sănătate, Comisia pentru transport, Comitetul pentru studiul refacerii cartei orașului. Astfel GCC-urile diferite vor avea feluri de programe și sarcini diferite în funcție de scopul constituirii lor. Rolul administrației publice constă în definirea sarcinilor pe care le vor îndeplini GCC-urile, câți membrii va avea, modul de selectare a acestora, perioada pentru care sunt aceștia selectați (1-5 ani) precum și alte aspecte legate de programul lor. Administrația publică le oferă și sprijin logistic acestora cu privire la locul desfășurării întrunirii, personalul care asistă pentru pregătirea întrunirii, întocmirea agendei, procese verbale și accesul la informațiile administrației.
În funcție de perioada pentru care se constituie, GCC-ul poate fi permanent, cu responsabilități de la un an la altul, sau altele cu angajament specific, pe termen limitat.
GCC-uri permanente :
Comisia de planificare
Comisia de buget
Consiliul pentru recreere și parcuri
Comisia de dezvoltare economică
Consiliul pentru transport
Comisia de sănătate
Comisia de proprietari
Comisia pentru păstrarea cartierelor
Câteva exemple de GCC-uri temporare:
Comitete consultative pe proiecte specifice ( dezvoltarea cartierului sau planul de transport local )
Grup operativ pentru crearea de oportunități pentru tineri
Comitetul pentru studiul atragerii de noi afaceri
Comitetul pentru studiul refacerii cartei orașului
Comitete speciale specifice ( liste de experți voluntari selectați pentru activități foarte specifice și de obicei foarte tehnice, ca de exemplu Dezvoltarea Sănătății Publice )
GCC-urile temporare au sarcină specifică, definită în scris, pe timp limitat și își finalizează activitățile cu un raport scris în care își includ recomandările. Activitatea unor GCC-uri temporare poate conduce la înființarea unor GCC-uri permanente. De exemplu, un GCC pentru dezvoltarea cartierului care la sfârșitul activității recomandă în raportul final înființarea de spații verzi, poate fi transformat într-un GCC permanent care să se ocupe de aceste aspecte.
Membrii GCC-urilor sunt voluntari aleși prin diferite metode stabilite la constituirea acestuia: selectați de către administrație, aleși de către electorat sau dintre membrii unor ONG-uri. Cei care doresc se pot înscrie în aceste comitete răspunzând la anunțuri ale administrației pentru locuri vacante.
Model de anunț :
„Anunțurile primăriei Alexandria, statul Virginia, pentru completarea locurilor din GCC-uri:
Consiliul administrației din Alexandria caută solicitanți pentru completarea următoarelor locuri vacante în consiliile, comisiile și comitetele administrației: Consiliul administrației va acționa pentru aceste posturi vacante în întâlnirea Consiliului Local din 10 oct. 2000.
Consiliul pentru Servicii Medicale de Urgență din Alexandria are două locuri vacante după cum urmează: un post de asistent medical de urgență selectat din cadrul personalului medical de urgență al administrației – post vacant ca urmare a expirării termenului de membru, și un membru cetățean ca urmare a demisiei Dr-ului Phelps. Comitetul se va întâlni semestrial.
Comisia Politică de Mediu a orașului Alexandria are patru posturi libere după cum urmează: un membru din domeniul sănătății/ingineriei mediului; un membru student care urmează cursurile unei universități; un membru din domeniul ingineriei; un membru desemnat de Camera de Comerț a orașului Alexandria. Comisia se întâlnește a treia zi de luni a lunii, la ora 7,30 PM. Sunt cerute membrilor comisiei aproximativ 10 ore de lucru pe lună”.
Membrii unui GCC, indiferent de modul cum au fost selectați, trebuie să se bucure de o bună reputație, onestitate și dreptate. Cunoașterea reputației unui viitor membru este un lucru foarte important înainte de alegerea acestuia. Totodată membri trebuie selectați și în funcție de tipul de GCC pentru care se face selecția. Astfel ei trebuie să aibă anumite abilități, cunoștințe, pregătire în domeniul ce constituie obiectul GCC-ului. Un comitet consultativ pe buget sau pe finanțe trebuie să includă și membri cu abilități contabile, financiare, bancare, informatice.
Cea mai bună regulă dar și cea mai eficientă pentru buna funcționare a GCC-ului este ca membrii ei să nu caute să obțină nici un fel de beneficii financiare pentru serviciile prestate. Corpurile consultative voluntare sunt o sursă de influență în comunitate și în funcționarea administrațiilor locale, ele nu trebuie privite ca instrumente ale nici unui grup de interes ( politic, etnic). Astfel, selectarea membrilor, indiferent de modalitatea prin care are loc, trebuie să asigure că grupul constituit nu va fi părtinitorul nici unui interes particular. Pentru realizarea acestui scop pot fi folosite următoarele tehnici:
Echilibrarea selectării: reprezentanții administrației sau ai departamentelor care selectează membrii fac eforturi pentru echilibrarea acesteia. Pericolul este că selectarea poate să nu fie la fel de corect văzută și de publicul larg;
La selecție, în afara publicului și a administrației poarte interveni și o a treia parte: un corp ales, un ONG sau un lider respectat de către comunitate sau chiar un consultant;
Dacă scopul GCC-ului este în folosul unui grup restrâns, de exemplu interesele unui cartier, membrii ei pot fi aleși de către grup;
Dacă GCC-ul tratează interesele mai multor grupuri interesate ( stakeholders), interesele acestora pot fi reprezentate în GCC de către membrii aleși chiar de către grupurile în cauză;
În nominalizarea candidaților administrația se poate baza pe propria percepție a abilităților și experienței necesare unui membru.
Reușita unui GCC depinde în cea mai mare măsură de calitatea morală a membrilor ei de dăruirea cu care se implică în atingerea scopurilor grupului, de consecvența cu care se implică. Motivațiile voluntarilor într-o asemenea funcție ar putea fi următoarele:
Au un interes în subiectul care va fi revizuit și doresc să-și exprime părerea față de modalitatea în care administrația tratează acest lucru;
Simt că au o responsabilitate de a munci pentru comunitate;
Au o pregătire specializată care este cerută de GCC și au fost rugați de către un lider public față de care ei au un respect deosebit să servească comunitatea;
Sunt membri într-un grup de interes al comunității și doresc să fie siguri că interesele acestui grup se regăsesc în activitățile GCC-ului;
Se așteaptă ca publicitatea făcută de munca GCC-ului să le crească reputația în comunitate ca cetățeni onești și bine intenționați față de interesul public;
Apreciază prestigiul conferit de o numire din partea administrației.
Dorința de profit personal sau de favoruri din partea administrației reprezintă conflict de interes. În SUA, solicitanții pentru o poziție în GCC trebuie să completeze o declarație nominală și trebuie să arate că nu este nici un conflict de interes.
În cadrul grupurilor are loc o rotație a membrilor. Aceasta înseamnă că timpul de prestare a unui membru într-un GCC poate fi limitat de obicei între 1 an și 5 ani. Termenele sunt eșalonate (o parte din membri se schimbă în fiecare an) ceea ce conferă continuitate muncii grupului. De exemplu, un GCC care are stabilit prin statut să cuprindă 9 membri care să servească timp de 3 ani se poate ca în fiecare an să fie schimbați trei dintre aceștia. Avantajele acestui sistem de rotație constau în faptul că are loc o coeziune mai mare la nivelul membrilor, se asigură continuitate, se reduce probabilitatea ca grupul să fie fracționar și părtinitor și mai ales conferă oamenilor posibilitatea de a căpăta experiență prin activitățile pe care le desfășoară într-un GCC. Persoanele care servesc într-un grup voluntar consultativ sau au legături cu foști membrii ai unui grup consultativ percep mai bine transparența administrației locale.
Funcționarea GCC-ului :
GCC-ul funcționează în concordanță cu legile locale și pe baza unui mandat clar care îi stabilește sursa autorității sale, scopul muncii și responsabilitățile. Acest mandat ar trebui să conțină următoarele aspecte:
Numele și misiunea comitetului consultativ;
Calitatea de membru, cum vor fi selectați sau desemnați membrii și perioada pentru care servesc;
Produsul sau rezultatele pe care comitetul se așteaptă să le producă (de exemplu rapoarte ale evoluției periodice, rapoarte finale etc.);
Autoritatea grupului – grupul trebuie lăsat să cunoască impactul sau influența pe care se așteaptă să o aibă în aria responsabilităților sale;
Timpul-cadru; dacă este un grup temporar sau permanent, și, dacă este temporar, perioada de funcționare și cât de des se așteaptă ca grupul să se întâlnească;
Resursele – de exemplu: sprijin din partea agenției sau agențiilor administrative pentru documentele la care vor avea acces, cheltuieli dacă vor exista, locul de întâlnire;
Relațiile cu mass-media, aspecte de confidențialitate și conflicte de interes.
Toate aceste aspecte trebuie făcute cunoscute publicului prin mijloacele mass-media, buletine informative ale comitetului, pagini web, la fel ca și programul întâlnirilor. De asemenea, aceste întâlniri ar trebui să fie publice dacă nu există motive deosebite care să facă ca sesiunea să se desfășoare fără public.
Rolul administrației în acest sens este de a mediatiza înființarea acestor GCC-uri prin comunicate de presă precum și fiecare rezultat al activităților GCC-urilor. O pagină informativă pusă la dispoziție din partea primăriei ar trebui să arate misiunea GCC-ului, membrii săi, informațiile disponibile din partea membrilor și reprezentanților oficiali, datele și locurile întâlnirilor care vor avea loc în mod regulat.
Și membrii grupurilor la rândul lor trebuie informați suficient și în permanență astfel încât să-și realizeze misiunea, ar trebui să aibă schițe ale misiunii lor iar noii membrii ar trebui înștiințați în mod adecvat. Rezultatele membrilor ar trebui răsplătite de către unitatea administrativă care i-a desemnat prin înmânarea certificatelor de apreciere.
Regulile de operare necesare funcționării fiecărui grup ar trebui să includă:
timpul, locul și durata întâlnirilor;
calitatea de președinte, cum va fi ales, rolul acestei poziții, durata mandatului său, modalitatea prin care grupul ia decizii sau ajunge la un consens;
întocmirea și scrierea de rapoarte;
desemnarea de noi membri pentru a se accelera procesul.
Folosirea de GCC-uri în România este o noutate deși un număr mare de administrații locale au experimentat aceste corpuri.
Iată câteva exemple:
1.GCC pentru Centrul de Informații pentru Cetățeni din Sibiu. Consiliul Județean Sibiu a înființat un comitet consultativ cetățenesc care își desfășoară activitatea pe lângă CIC-ul consiliului. Comitetul se întâlnește în mod regulat cu directorul CIC-ului și furnizează asistență pentru problemele care ar putea solicita atenția CIC-ului. Comitetul susține activitatea CIC-ului și există un schimb de informații eficient între comitet și Centru. În câteva rânduri, comitetul a ridicat probleme care au atras atenția Consiliului.
2. Consiliul Oamenilor Bătrâni. In Mediaș și Pitești există GCC-uri care sunt reprezentate de persoanele vârstnice – pensionari –persoane care doresc să lucreze ca voluntari în administrația locală. În Mediaș, grupul este format din 27 membri. Ei se întâlnesc trimestrial sau mai des dacă primarul solicită acest lucru. Câteodată este o preocupare particulară pentru acest lucru. De exemplu, o întâlnire s-a axat pe probleme de mediu la care au fost invitați și câțiva directori ai unor instituții private locale. Au fost abordate probleme legate de mediu. Au rezultat câteva îmbunătățiri. Membrii grupului au fost invitați pentru funcții importante și informați despre inițiativele și planurile administrației. Ei au fost înștiințați de locul și de timpul întâlnirii pentru a putea participa.
În Pitești grupul este format din 30 de membri, toți licențiați, care se întâlnesc lunar pentru a dezbate problemele desemnate de către primar și problemele identificate de către ei înșiși. Problemele cu care s-au confruntat: pregătirea sărbătorilor, curățarea străzilor, reziduurile, problema câinilor vagabonzi și a îmbunătățirii traficului.
3. Comuna Cristian, județul Sibiu – CAG pentru amenajarea pășunii. Comuna Cristian a înființat un GCC care se ocupă de rezolvarea problemei de menținere și administrare a trei pășuni comunale. GCC- ul a vizat pășunile pentru a determina cu exactitate natura problemelor existente. Apoi GCC-ul s-a întâlnit cu grupurile de interes – proprietarii pășunilor, vitelor, oilor, primarul și persoanele primăriei – pentru a realiza un plan pentru înființarea comitetelor pastorale pentru fiecare pășune. Sarcina comitetelor ar putea fi:
curățarea și menținerea pășunii;
colectarea taxei de pășunat
administrarea rotației animalelor într-un mod echitabil;
protejarea împotriva acelora care nu dețin permis de pășunat.
GCC-urile sunt una din cele mai puțin costisitoare și mai utile modalități de obținere a implicării cetățenilor în procesul de luare a deciziilor. Proliferarea lor în administrația publică locală, într-o lume democratică, a servit pentru întărirea societății civile în sprijinirea acestor democrații.
II.3. Întâlnirile publice, audierile și dezbaterile
Întâlnirile, audierile și dezbaterile publice reprezintă instrumente fundamentale pentru realizarea comunicării între administrație și cetățeni, facilitând schimbul de informații între administrație și cetățenii interesați. Schimburile de informații pot lua forme variate astfel încât reprezentanții administrației ar trebui să realizeze aceste întâlniri într-un mod creativ și ar trebui ales sau conceput un format prin care cea mai bună formă să corespundă scopului întâlnirii și nevoilor cetățenești.
O analiză comparativă a celor trei modalități este în măsură să pună în evidență specificul fiecareia precum și caracteristicile, modul de desfășurare și avantajele lor.
Întâlnirile publice se caracterizează printr-un schimb activ de idei fiind cele mai flexibile și mai informale modalități de realizare a schimbului de informații între administrația locală și cetățeni. Cele mai întâlnite motive pentru realizarea lor sunt: discutarea diferitelor probleme și soluționarea lor; informarea cetățenilor cu privire la planurile administrației în scopul realizării unui schimb de opinii cu privire la acesta; explicarea opiniilor și oferirea de răspunsuri la întrebări.
Audierile publice, cu caracter formal mai accentuat au ca specific ascultarea atentă a oficialilor aleși. De obicei acestea se realizează înainte de aplicarea unui plan de importanță majoră cum ar fi adoptarea bugetului, aprobarea pentru o construcție nouă, permițând cetățenilor interesați să-și exprime punctul de vedere asupra planurilor aproape finalizate. Reprezentanții administrației, analizând punctele de vedere ascultate, pot decide dacă planul necesită modificări de moment.
Înscriindu-se în formatul întâlnirilor și audierilor publice, dezbaterile publice reprezintă o oportunitate formală pentru schimbul de informații.
Toate cele trei metode asigură transparența actului administrativ prin faptul că sunt deschise pentru oricine dorește să participe. În vederea desfășurării lor este necesară o mediatizare adecvată prin anunțarea din timp a cetățenilor și invitarea celor interesați. Mediatizarea constă într-un anunț afișat la primărie, un comunicat de presă, sau includerea anunțului într-o publicație a primăriei. În funcție de tematica întâlnirilor aceste anunțuri pot fi afișate în blocurile cetățenilor direct interesați sau, de exemplu, pentru dezbaterea amenajării unui parc este bine ca aceste anunțuri să fie afișate in stațiile de autobuz din preajma parcului vizat sau în scările blocurilor învecinate. De asemenea oficialii trebuie să organizeze întâlnirile când și unde este convenabil cetățenilor interesați. La încheierea lor este necesară întocmirea unui rezumat al întâlnirii și pus la dispoziția celor care nu au reușit să participe, incluzând suficiente date pentru cei care le citesc pentru a le forma o imagine clară a evenimentului.
Desigur că aceste evenimente implică cheltuieli materiale și de personal, încetinesc procesul și furnizează motive de critică dar și de laudă. Totuși, cerințele democrației presupun fundamentarea procesului de guvernarea pe participarea cetățenilor la luarea deciziilor. Cu toate acestea, oamenii se opun adeseori participării la aceste întâlniri publice motivând că aleșii locali au sarcina guvernării și că ei așteaptă de la aceștia să le fie rezolvate problemele. Având în vedere însă că alegerile locale au loc o dată la patru ani timp în care condițiile, oportunitățile, problemele, așteptările se schimbă, liderii politici au nevoie să fie în legătură permanentă cu oamenii și între perioadele electorale dându-le posibilitatea să-și exprime punctele de vedere.
Un alt motiv pentru care oamenii manifestă reticență față de asemenea evenimente este faptul că sunt prea ocupați și nu au suficient timp și energie pentru problemele comunității. Acest impediment este ușor de înlăturat dacă li se dă totuși posibilitatea de a participa, dacă sunt tratați cu respect și dacă văd că ideile lor contează. În Râmnicu Vâlcea, la trei dezbateri publice pe tema bugetului care au avut loc la sfârșitul anului 1999, au participat peste 300 de cetățeni și peste 150 în Turnu Măgurele.
Întâlnirile, audierile și dezbaterile publice reprezintă instrumente importante ale administrației și ar trebui organizate cât mai des de către fiecare departament care furnizează servicii și are legătură directă cu publicul ajutând la stabilirea încrederii între oameni și administrație.
Întâlnirile publice sunt cele mai flexibile forme pentru realizarea schimbului de informații putându-se realiza cu un număr relativ redus de participanți – un oficial al administrației și câțiva cetățeni – sau cu un comitet al reprezentanților sau membrii ai consiliului local și zeci sau sute de cetățeni. Indiferent de gradul de participare, întâlnirea publică are anumite caracteristici ce asigură posibilitatea reprezentanților administrației de a educa publicul cu privire la o problemă particulară și de a reține idei furnizate de aceștia și care vor ajuta în procesul decizional sau vor furniza perspective care vor asista managementul administrației. Membrii publicului au șansa să-și exprime opiniile și au posibilitatea de a influența cursul planurilor administrației locale.
În privința asigurării reușitei unei întâlniri publice, autorii manualului „Participarea cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală” sugerează câteva trucuri de care trebuie să se țină cont în realizarea lor. Astfel, o întâlnire publică:
este o întâlnire deschisă publicului (poate participa oricine dorește);
oferă posibilitatea de a da și de a primi între reprezentanții administrației publice locale și cetățeni;
trebuie anunțată dinainte într-o manieră potrivită;
trebuie să aibă un scop clar;
se organizează într-un spațiu potrivit la timpul potrivit ;
presupune ca oficialii care conduc întâlnirea să explice de la început, cu claritate care este scopul întâlnirii și să spună cum vor fi folosite informațiile;
pot fi realizate cu grupuri de decizie și utilizându-se tehnica grupului nominal;
trebuie să aibă un follow-up, un rezumat care trebuie făcut disponibil atât celor care au participat cât și celor care nu au putut participa. Se poate recurge și la un comunicat de presă prin care să se arate ce s-a întâmplat la întâlnire și care sunt urmările acesteia.
Audierile publice sunt de obicei mai formale decât intâlnirile publice. Caracteristica lor esențială este că oferă posibilitatea reprezentanților administrației locale de a asculta și de a auzi părerile cetățenilor înainte ca decizia finală să fie luată. Acestea oferă ultima posibilitate cetățenilor de a face comentarii înainte de a se lua o decizie importantă, fiind de fapt punctul culminant al procesului de planificare, pregătire și consultare publică. Cele mai importante teme pentru audieri publice sunt:
bugetul propus al primăriei,
proiectul de planuri pentru programe de dezvoltare economică,
proiectele de planuri strategice pentru reamenajarea unor zone ale orașului,
planul multi-anual pentru dezvoltarea de capital,
plan pentru managementul de mediu al domeniului public.
La audierea publică, reprezentanții administrației ascultă și nu oferă răspunsuri deoarece o audiere publică nu este o oportunitate pentru un schimb de informații interactiv ca și întâlnirile publice. La acest tip de întâlniri cetățenii care sunt interesați se pot înscrie la cuvânt, durata fiind limitată, iar după ce au spus ce au avut de spus, oficialii mulțumesc cetățenilor pentru participare iar audierea se încheie.
La scurt timp după încheierea audierilor, oficialii răspund la comentariile relevante din timpul audierilor sub forma unui raport scris prin care se explică de ce un comentariu a fost luat în considerare, de ce o anumită cerere de modificare nu a fost acceptată, de ce se amână o anumită sugestie etc. Acest raport trebuie să fie rezumat într-un comunicat de presă care să fie disponibil pentru a fi consultat de cine dorește.
Exemplu de reguli pentru vorbitorii la audierile publice:
„Vorbitorii la audierea publică trebuie să se înscrie la cuvânt. Comentariile vor fi limitate la câte 5 minute pentru organizații și două minute pentru persoane. Toți vorbitorii care se vor adresa două minute vor fi audiați mai întâi. Vorbitorii sunt încurajați să aducă o copie scrisă a comentariilor lor. Persoanele care nu pot participa la audierea publică își pot trimite comentariile prin e-mail până la 13 martie lui Fran Lunney, departamentul de planificare comunitară (adresa, fax, e-mail). Un interpret de limba spaniolă va fi disponibil pentru vorbitorii de limbă spaniolă. Pentru a avea asistență în alte limbi sau pentru alte defecte de auz vă rugăm să sunați la următorul număr de telefon (numărul de telefon). (Extrase dintr-un anunț al al unei audieri publice pe tema planului strategic de proiect pe zona Buckingam Neigborhood Strategy Area Plan, 10 martie, 2000, Arlington, Virginia.) ”
Pentru organizarea unei audieri publice este bine să se respecte anumite cerințe:
audierea publică să fie deschisă pentru toți cetățenii interesați ;
audierea publică este larg mediatizată înainte ca ea să aibă loc;
publicitatea educă de asemenea publicul pe tema subiectului audierii;
audierea se desfășoară pe locul și în timpul convenabil acelora care intenționează să participe;
oficialii administrației implicați în procesul decizional sunt prezenți și sunt pregătiți să asculte;
audierea începe de obicei cu o scurtă prezentare făcută de un reprezentant oficial al primăriei asupra problemei sau a acțiunii propuse spre revizuire. În continuare audierea este deschisă comentariilor cetățenilor;
este utilă prezența unui facilitator profesionist pentru a menține audierea publică într-o anumită direcție, pentru a sublinia durata limitată a timpului acordat și pentru a reaminti participanților regulile de desfășurare a întâlnirii;
orice persoană care se înregistrează ca vorbitor are posibilitatea să facă acest lucru dar vorbitorii au timpul limitat ;
oficialii publici ascultă cu atenție dar nu răspund vorbitorilor;
la sfârșitul audierii, liderii mulțumesc cetățenilor pentru comentariile lor. Audierea se poate încheia în acest punct, sau un oficial responsabil ar putea rezuma urmările audierii;
un raport al audierii va fi disponibil publicului precum și presei. Cei care au scris acest raport trebuie să răspundă cu atenție întrebărilor ridicate în cadrul audierii publice.
Termenul de dezbatere publică a fost folosit în România pentru a descrie o întâlnire publică care oferă o oportunitate formală pentru schimbul de informații. Aceste dezbateri au oferit o oportunitate pentru un schimb de informații pe tema bugetelor planificate ale primăriei.
Din experiența dezbaterilor pe tema bugetului din câteva dintre administrațiile din România (Alexandria, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Turnu Măgurele) au rezultat câteva caracteristici ale dezbaterilor pe această temă.
bugetul primăriei este realizat în formatul „bugetului pe programe”. Acest format arată corespondența dintre programe, costurile lor și rezultatele anticipate;
primăria a mediatizat dezbaterea înainte organizând o campanie de informare a publicului, furnizând informații despre buget prin comunicate de presă, interviuri și invitații adresate cetățenilor de a participa;
prezentări generale ale bugetului pe anul următor au fost disponibile la audierea publică;
primarul a deschis dezbaterea și a prezentat agenda întâlnirii;
directorii de departamente au prezentat bugetele departamentelor lor;
prezentările departamentelor și întrebările adresate ulterior au fost facilitate de către o persoană neutră;
cetățenii au fost invitați să adreseze întrebări și să facă comentarii. Timpul alocat comentariilor a fost limitat la 2-3 minute pentru fiecare vorbitor;
după ce au fost primite toate comentariile, primarul a oferit un răspuns general la directorii de departamente cu răspuns pe scurt la întrebările referitoare la departamentele pe care le conduc;
rezultatele dezbaterii publice vor fi făcute cunoscute cetățenilor prin comunicate de presă și interviuri.
Indiferent pentru care dintre cele trei tipuri de întâlnire se optează, este cerută o pregătire cu atenție în fiecare caz, acestea fiind foarte similare.
Exemplu de dezbatere publică la Turnu Măgurele:
„În Turnu Măgurele, primăria organizează diferite întâlniri în diverse cartiere pe care le numesc dezbateri la fața locului. Au existat în jur de 10 – 15 astfel de întâlniri în anul 2000. Scopul este acela de a discuta serviciile, adică iluminatul public, drumurile, serviciile de canalizare și apă. Oficialii publici asigură informațiile. Cei care participă la întâlniri pot să-și exprime opiniile în legătură cu prioritățile de investiție. În măsura în care este posibil, investițiile se fac în concordanță cu preferințele care au beneficiat de cel mai mare sprijin la aceste dezbateri la fața locului”.
II.4. Tehnica grupului nominal
Tehnica grupului nominal, alături de alte instrumente, cum ar fi interviurile, sondajele de opinie, reprezintă modalități de colectare a informațiilor de la grupurile de cetățeni și de la grupurile de interes în legătură cu punctele lor de vedere, opinii perspective și idei. TGN generează și prioritizează un număr mare de idei solicitându-le persoanelor să-și genereze ideile într-un mod individual inițial, mai degrabă decât într-un proces interactiv de grup, de aceea se promovează termenul de nominal. TGN este de asemenea un instrument care ar putea fi folosit în cadrul unor grupuri largi din moment ce este o tehnică care angajează orice număr de grupuri mai mici de la 9 la 6 participanți. Constrângerea majoră în ceea ce privește mărimea este că un membru ori doi ai personalului trebuie să lucreze cu grupurile mai mici și astfel ar fi foarte bine dacă dacă grupurile ar putea fi reunite într-un spațiu mai mare.
Timpul ar putea fi o altă constrângere pentru că aceia care planifică procesul trebuie să stabilească timpul limită al fiecărei etape a procesului care se înscrie într-un timp total pe care grupul și-l dorește sau poate să-l pună la dispoziție pentru întreaga sesiune.
TGN poate fi folosit în multe și diferite arii. De exemplu, această tehnică a fost folosită de către administrațiile din Polonia, împreună cu analiza SWOT pentru a genera idei pentru planurile strategice de dezvoltare economică.
TGN presupune:
1. Organizare și introducere. Grupul plenar este împărțit în grupuri mai mici cu cinci până la nouă persoane așezate la mese diferite. La fiecare masă este un reprezentant al administrației sau doi, un flipchart sau coli de hârtie, câteva fișiere sau foi de hârtie și creioane. Au loc întâlnirile.
2. Întrebările. Una sau două întrebări (pregătite foarte atent dinainte) sunt prezentate în plenara grupului și puse la dispoziția grupului pe masă. Întrebările ar trebui să fie specifice și nu generale și realizate astfel încât să genereze idei concrete. Iată câteva exemple:
Ce măsuri ar trebuie luate pentru a putea să facem cartierele să arate mai plăcut?
Ce resurse pot fi folosite pentru a realiza acest lucru?
3. Ideile. Participanții, individual sau în perechi, au 10-15 minute pentru a nota pe hârtie întrebările și pentru a răspunde la ele. Liderul grupului mic solicită membrilor grupului idei noi și le notează pe ale fiecărui în parte pe flipchart sau pe hârtie (un asistent ar putea veni în ajutor cu notarea ideilor) până când nu mai apar alte idei noi. Participanții nu ar trebui limitați la primele idei pe care le-au notat inițial ci ar trebui să fie lăsați să se exprime liber în continuare, acest lucru fiind stimulativ pentru discuțiile purtate.
4. Discuția și înțelegerea. Grupul discută fiecare aspect pentru a realiza înțelesul deplin al ideii și pentru a se asigura că ceea ce s-a consemnat s-a formulat cât mai clar posibil. Oricine poate lua parte la proces, deși liderul poate realiza acest lucru singur.
5. Selectarea și clasarea ideilor. Fiecare reprezentant al unui grup mai mic ca mărime este rugat să selecteze și să claseze un număr specific de idei, câte o idee pe câte un carton separat. Apoi sunt clasate ideile, notate pe cartoane de la cea clasată cu cinci puncte la cea clasată cu un singur punct. Fiecare carton ar trebui să conțină un număr și o idee.
6. Punctarea. Cartoanele sunt colectate și amestecate iar punctele sunt adunate pentru a se determina punctajul pentru toate ideile care au fost exprimate. Fiecare membru al grupului poate monitoriza procesul. Cinci sau mai multe idei exprimate la fiecare întrebare (liderul grupului ar trebui să găsească o soluție de departajare) sunt clar identificate astfel încât grupul să poată să vorbească despre meritele lui relative.
7. Realizarea consensului. Grupul discută fiecare dintre ideile exprimate. Aceasta poate conduce la o revizuire a clasificării dacă grupul nu mai este de acord cu clasificarea făcută inițial datorită noilor informații și noii viziuni apărute ca urmare a discuțiilor. Aceasta constituie produsul final care este raportat în plenul sesiunii.
8. Consensul într-un grup mai mare. Dacă timpul permite poate avea loc o discuție în plen cu o nouă rundă de selecții și clasificări pe marginea celor mai importante idei ale întregului grup. Dacă acest lucru este realizat, câteva sintetizări ale ideilor cel mai bine clasate, care sunt similare vor trebui reduse ca număr și evitate repetările. Pasul 8 poate fi amânat pentru o sesiune următoare, într-o altă sesiune a grupului dacă timpul este scurt. Astfel, această sarcină poate fi lăsată în grija unui grup mai mic ca o sarcină importantă sau unui comitet constituit tocmai pentru această problemă specifică.
Astfel TGN va aduce răspunsuri la întrebările legate de rezolvarea problemelor sau un program de dezvoltare.
II.5. Sondajele de opinie publică și interviurile
Sondajele de opinie reprezintă instrumente importante favorizând obținerea de păreri și opinii precum și sugestii referitoare la o anumită problemă. Există trei tipuri de sondaje aplicate în practică: sondaje pentru întregul grup, sondaje mostră realizate pe un eșantion întâmplător și sondaje la întâmplare.
Sondajele pentru întregul grup se pot aplica atunci când managerii sondajului doresc să descopere realitatea unui grup mai mic. Acesta se adresează fiecărui membru în parte și poate fi aplicat cu ocazia întâlnirii respectivului grup. Răspunsurile membrilor vor furniza informații doar despre opiniile celor care participă la întâlnire. Organizatorii sondajului care se bazează pe acest lucru nu vor fi capabili să facă o declarație despre opiniile generale ale populației ca un întreg.
Sondajele mostră realizate pe un eșantion întâmplător se aplică pentru a descoperi realitatea și opiniile unui grup mai larg, ca de exemplu întreaga populație a unei comunități ori a unei părți însemnate a acesteia. Pentru a realiza acest lucru sondajul este realizat pe un grup întâmplător, o mostră reprezentativă a populației și nu pe fiecare persoană a populației în parte. Atunci informațiile colectate de la o parte a populației sunt folosite pentru a face referire la întreaga populație. Această discuție se va axa pe un sondaj mostră realizat pe un eșantion întâmplător, care reprezintă un instrument important de participare cetățenească. În realizarea sondajelor este bine să se țină cont de anumite aspecte:
Un sondaj bine realizat poate oferi date reale și importante despre grupul sondat;
Pentru obținerea unor date corecte este necesară realizarea sondajului într-un mod eficient și respectând anumite reguli: sondajul mostră trebuie definit în concordanță cu principiile matematice de eșantionare statistică astfel încât să includă un număr sigur de persoane pentru fiecare grup în cadrul sondării populației;
Sondajele sunt de obicei scump de realizat;
Este bine ca sondajul să fie realizat de către un grup profesionist specializat. De exemplu ar trebui angajată o universitate, o firmă de consultanță pentru a controla și realiza sondajul;
În afară de costurile financiare pentru realizarea unui sondaj de opinie profesional, costurile unui sondaj implică și un consum de personal și timp de voluntariat;
Rezultatele sondajului trebuie făcute publice;
Rezultatele ar trebui să constituie ghidul acțiunilor reprezentanților administrației, dar un sondaj nu trebuie realizat ca și cum s-ar realiza în interesul unei singure voințe politice.
Spre deosebire de celelalte instrumente de participare cetățenească, sondajele au o acoperire mai largă adresându-se oricui: bogat, sărac, tânăr sau bătrân, acelor angajați ai societății civile ca și acelora care sunt indiferenți față de societatea civilă. În mod consecvent, un sondaj bine realizat poate spune cu exactitate administrației locale care este opinia întregului electorat față de o problemă particulară. Această caracteristică unică a sondajelor de opinie oferă un statut important în rândul instrumentelor de participare cetățenească.
Pentru a fi bine realizat, un sondaj se distribuie unei majorități semnificative, unui eșantion întâmplător al populației sondate. Opusul unui sondaj care se realizează pe un eșantion întâmplător este un sondaj care se aplică oricui îl solicită. Astfel de sondaje se mai numesc sondaje la întâmplare. Rezultatele unor astfel de sondaje pot fi interesante dar nu constituie o bază reală pentru precizarea comportamentului unei mari majorități a populației. Chiar dacă 50% dintre cetățenii orașului răspund acestui sondaj, acest 50% din eșantionul de populație nu anunță în mod real despre opiniile celeilalte părți care nu răspunde la acest sondaj.
Exemple de sondaje la întâmplare:
Un sondaj este distribuit fiecărui cetățean al orașului. Persoanele care primesc sondajul sunt rugate să-l returneze și 10 % dintre aceștia chiar o fac. Sondajul se va adresa unui eșantion care îi include pe acei care dispun de timp și care acordă atenție problemelor societății civile.
Un sondaj care este realizat pe un eșantion ales din lista de numere de telefon ori pe baza înregistrărilor auto. Acest sondaj se va adresa unei populații cu o situație economică ridicată.
Acest tip de sondaje, pentru că nu oferă fapte reale despre întreaga populație și datorită costurilor ridicate pe care le implică, nu sunt recomandate pentru o administrație care dorește să obțină rezultate semnificative.
În general pentru realizarea unui sondaj de opinie este necesar ca administrația care dorește acest lucru să definească clar informațiile pe care vrea să le obțină prin această metodă, dacă sondajul este cea mai bună metodă pentru obținerea lor și în ce măsură aceste informații vor fi folosite .
În alcătuirea unui sondaj este mult mai util atunci când realizatorii lui solicită răspunsuri simple la întrebări directe – întrebări la care se poate răspunde cu Da sau Nu sau prin alegerea unui răspuns dintre mai multe răspunsuri alternative date. Acest sondaj trebuie folosit doar dacă realizatorii lor așteaptă și intenționează să folosească rezultatele și doresc să le facă publice. Întrebările trebuie să ofere opțiuni serioase, acceptabile din punct de vedere politic și în același timp fezabile.
Subiecte posibile ale unui sondaj pot fi nivelul de satisfacție al cetățenilor față de serviciile administrației cum ar fi: repararea străzilor, curățenia localității, iluminatul public, colectarea deșeurilor, transportul public. Aceste sondaje care mai sunt denumite și sondaje pentru satisfacerea cetățenească pot fi folositoare într-un mod particular dacă sunt repetate la intervale regulate de timp astfel încât ele să consemneze tendințele apărute.
În ceea ce privește managementul sondajului de opinie, managerul sondajului ar trebui să fie sigur că grupurile de interes relevante sunt conștiente de pregătirea sondajului și că acestea vor avea oportunitatea să fie implicate. Cu cât sentimentul general de proprietate al acestor grupuri de interes este mai mare, cu atât va fi mai mare probabilitatea că rezultatele sondajului vor fi respectate.
Cheia pentru un eșantion bun nu este cât de mare este acesta ci cât de bine este reprezentată populația chestionată. Este necesar să se obțină asistență specializată pentru realizarea eșantionului, revizuirea chestionarului, personal instruit care să adreseze întrebările ( dacă acestea sunt necesare ) și pentru interpretarea rezultatelor. Sondajele întâmplătoare fără un eșantion determinat științific nu pot produce rezultate reale. Rezultatele acestora pot fi folosite pentru evaluări imediate, pentru a informa și pentru a arăta publicului că părerile lui contează. Reprezentativitatea eșantionului reprezintă deci un aspect important. Nu se pot obține rezultate bune din realizarea unui eșantion general, selectat pe baza unei liste de numere de telefon deoarece eșantionul nu va include acele persoane care nu posedă un post telefonic și astfel s-ar putea adresa doar celor cu posibilități materiale ridicate.
Un alt aspect important în realizarea sondajului îl reprezintă realizarea chestionarului. Acesta trebuie să conțină întrebări simplificate, specifice și logice. Simetria este de asemenea foarte importantă, aceasta pentru că formatul întrebărilor ar trebui să fie asemănător, iar întrebările care se contrazic între ele ar trebui eliminate.
Chestionarul trebuie să fie rezultatul efortului depus de un grup mic fiind necesară revizuirea lui de către principalele grupuri de interes ale administrației locale, șefi de departamente sau oficiali aleși. Pe lângă întrebări care presupun o „alegere impusă” adică cele care presupun răspunsuri ca Da sau Nu sau întrebări care presupun alegerea uneia dintre mai multe opțiuni, pot fi puse și întrebări deschise ca de exemplu: „Numiți trei lucruri pozitive din localitatea voastră”.
Înainte de aplicarea propriu-zisă a chestionarului este bine să se facă o testare a lui pe un grup restrâns pentru a clarifica întrebările și chestionarul în sine și pentru a se efectua modificări acolo unde este nevoie.
Chestionarul debutează cu o scurtă explicație într-un paragraf introductiv pentru a se indica scopul sondajului sau pentru a convinge persoana care urmează să răspundă de anonimatul răspunsurilor sale.
Orice sondaj de opinie implică costuri materiale și umane de aceea este bine ca înainte de conceperea lui să se realizeze o bună cercetare cu privire la alte sondaje realizate, costurile lor și instituții care realizează sondaje.
Foarte importantă este în final publicarea rezultatelor sondajului și folosirea lor de către administrație, altfel scopul sondajului va fi un eșec și cetățenii vor fi sceptici în ceea ce privește sinceritatea realizatorilor lor astfel încât cooperarea publică pentru realizarea unor viitoare sondaje nu va putea fi determinată.
Un exemplu de sondaj de opinie realizat cu succes la noi în țară ar putea fi considerat cel realizat de CRAIFOR în 1999 – 2000 la primăria Orșova.
Proiectul Consiliului Consultativ al Orșovei – sondaj de opinie realizat de Centrul Teritorial de Formare Continuă pentru APL Craiova în colaborare cu Primăria Orșova privind îmbunătățirea relațiilor dintre administrația publică și cetățeni:
Începând din luna noiembrie 1999 s-a desfășurat la Orșova un proiect care a avut ca scop îmbunătățirea relațiilor dintre cetățeni și administrația publică locală. În realizarea proiectului propus s-au implicat Primăria Orșova, Centrul Teritorial de Formare Continuă pentru APL Craiova și Fundația pentru o Societate Deschisă.
În luna ianuarie 2000 au fost chestionați aproximativ 500 de orșoveni, sondajul de opinie cuprinzând întrebări cu privire la informațiile pe care le dețin cetățenii despre activitățile primăriei și ale consiliului local. Pentru materializarea acestui proiect a fost creat la nivelul primăriei Orșova un Comitet Consultativ al Cetățenilor format din 20 de membri, majoritatea tineri.
La sfârșitul lunii februarie 2000, Comitetul Consultativ Cetățenesc și reprezentanții Centrului Teritorial de Formare Continuă pentru APL Craiova s-au întâlnit pentru a procesa rezultatele sondajului de opinie.
Exemplificarea unor întrebări cu cele mai importante răspunsuri este redată în continuare:
Credeți că ar fi necesare întâlniri periodice ale cetățenilor cu reprezentanții aleși ai administrației locale în scopul îmbunătățirii comunicării?
78 % au răspuns afirmativ
Dacă vor avea loc asemenea întâlniri, d-voastră ați participa?
80 % și-au exprimat dorința de a participa
V-ar plăcea să fiți implicați în rezolvarea problemelor locale?
au existat trei propuneri de răspunsuri: Da, Nu, Nu știu, prima fiind cea dominantă.
Dacă da, în ce anume v-ați implica?
s-a pus accentul pe activitățile culturale, probleme privind gospodărirea locală și sport.
Ați comunica direct cu unul sau mai mulți membri ai Consiliului Local?
50 % au avut asemenea relații, ceilalți nu cunosc membrii CL
credeți că sunteți bine informați despre competențele și activitățile Primăriei?
55 % au răspuns Da.
Vă rugăm să încercuiți sursele din care obțineți informații despre activitățile Primăriei.
sursele propuse ca răspuns au fost: ziare locale, radio și televiziune, buletine informative, prieteni, rude, piață.
răspunsurile cele mai multe au fost cele referitoare la vecini, rude, prieteni, răspunsuri normale având în vedere că în zonă nu există ziare locale sau radio-televiziune.
8. În opinia d-voastră, ce ar putea contribui la o mai bună cunoaștere a activităților primăriei, serviciile ei și ale consiliului local?
– cei mai mulți dintre cei intervievați au insistat asupra înființării unui ziar local și a unei publicații a Consiliului Local.
Cunoașteți programul cu publicul al primăriei? Vă convine? Ce propuneți?
peste 70 % au răspuns afirmativ, iar 20 % au propus program și pentru după-amiază.
10. Cine ar trebui să fie răspunzător de problema locuințelor? Statul ? Consiliul Local ? Primăria ? sau Toate trei?
– majoritatea răspunsurilor au fost „Statul” și „Toate trei”
11. Credeți că membrii Consiliului Local acționează pentru promovarea intereselor orașului?
– a predominat răspunsul „nu știu”, evidențiindu-se încă odată lipsa sursei de informare.
12. Indicați prioritățile care au stat și încă stau în atenția Primăriei Orșova pentru a fi soluționate. Vă rugăm să indicați pe cele mai presante din punctul d-voastră de vedere.
au fost indicate de către participanții la sondaj: asigurarea de locuri de muncă, buna funcționare a instituțiilor de cultură din localitate, procurarea combustibilului întru-cât localitatea nu are termoficare, deratizarea și problema câinilor vagabonzi.
Acestea au fost principalele întrebări și răspunsuri ale acestui sondaj. Având în vedere aceste răspunsuri, Comitetul Consultativ al Cetățenilor din Primărie, cu ajutorul Centrului Teritorial de Formare Continuă pentru APL Craiova au realizat un plan de remediu și un plan de acțiune care a fost aprobat în ședința Consiliului Local al orașului Orșova din data de 5 aprilie 2001 prin Hotărârea nr. 26. Acest „plan de acțiune” a fost aplicat în proporție de 100%.
În general cele mai eficiente instrumente sunt cele mai simple instrumente care oferă informațiile cele mai precise și utile. Unul dintre aceste instrumente este interviul.
Există avantaje clare care fac din interviu un mod simplu și rapid de a afla opiniile unor grupuri de interes diferite pentru orice situație dată, program sau politică. Câteva dintre ele sunt următoarele:
se pot realiza imediat utilizându-se resursele de personal existente;
pot fi realizate personal sau la telefon, depinzând de numărul de interviuri care trebuie realizate și de timpul disponibil;
sunt flexibile și nu sunt limitate la un număr de întrebări date, astfel încât cel care intervievează să fie capabil să exploateze motivația și cauzele care au contribuit la formarea punctului de vedere și a opiniei grupurilor de interes;
permit celui care intervievează să analizeze forța punctelor de vedere ale grupurilor de interes ( întotdeauna informații valoroase);
necesită puțină pregătire sau instruire specială în afară de o bună înțelegere a programului și a contextului, dar și o abilitate pentru a conduce un interviu într-un mod eficient și efectiv.
Câteva dezavantaje pe care le aduce interviul:
poate să consume din timpul personalului, în special interviurile care se realizează față în față;
Nu sunt capabile să producă rezultate cantitative, așa cum este posibil, de exemplu în cazul sondajelor de opinie;
Pot determina diferite rezultate pentru diferite persoane care intervievează datorită stilului personal, abilitatea de re-colectare a detaliilor și interacțiunii dintre indivizi;
Produce rezultate la fel de adevărate și corecte așa cum acestea apar în rapoartele celor care realizează interviurile.
Interviurile reprezintă cea mai bună modalitate de a formula rapid o părere despre cum reacționează persoanele și grupurile de interes diferite vis-a-vis de un program, politică sau inițiativă particulară. Dacă sunt necesare informații mai precise pentru a se realiza acest lucru, sunt disponibile alte instrumente deși interviurile reprezintă întotdeauna o bună metodă pentru a începe, chiar și atunci când acest lucru se realizează ca o bază limitată.
Pentru realizarea interviurilor este bine să se țină seama de anumite aspecte:
Definirea și înțelegerea scopului pentru care se realizează interviul;
În timpul pregătirii interviului se explică scopul și durata acestuia care trebuie să se cuprindă între 30 și 60 de minute;
Explicarea utilizării finale a informațiilor;
Manifestarea respectului față de cel intervievat și pentru timpul său astfel ca acesta să se simtă flatat că i se solicită punctul de vedere;
Cel care realizează interviul trebuie să creeze celui intervievat o stare de relaxare și confort, simțul umorului fiind recomandat;
Utilizarea unei tehnici a întrebărilor deschise care să-l facă pe intervievat să-și exprime punctul de vedere;
Evitarea întrebărilor cu răspuns sugerat care ar putea da impresia de „manipulare” a intervievatului;
Realizarea unui raport cu privire la interviurile realizate pe baza notițelor sau a înregistrărilor din timpul interviurilor. Se cere permisiunea persoanelor intervievate de a fi înregistrate, înainte de demararea interviului;
Intervievarea în limita timpului și a resurselor a tuturor grupurilor de interes;
– Receptivitatea și respectul intervievatorului față de dorința de anonimat și confidențialitate exprimate de cel intervievat în cazul publicării rezultatelor interviului.
Tehnica interviului este o tehnică de unu-la-unu cu scop specific. Dacă obiectivul este acela de a câștiga punctele de vedere ale unui grup asupra unei probleme, atunci o metodă comună este aceea a sesiunii de brainstorming.
III. Participarea cetățenească în elaborarea bugetelor locale
„În înțeles practic, bugetul este documentul care prezintă previziunea pentru o anumită perioadă de timp (an, semestru, trimestru, lună) atât a veniturilor cât și a cheltuielilor unei țări, a unei unități administrative teritoriale ( comună, oraș, județ), a unui agent economic, a unei organizații obștești sau a unei familii”.
Bugetele locale reprezintă „partea principală a finanțelor locale prin care se reflectă raporturile economice de mobilizare a unor resurse financiare necesare realizării acțiunilor social culturale, economice, și de altă natură din competența autorităților administrației publice locale”. Ele asigură dimensionarea cheltuielilor în limita veniturilor, fundamentarea resurselor financiare, stimularea inițiativei locale, afirmarea autonomiei locale și exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale. Totodată, bugetele locale reprezintă instrumente principale ale autorităților administrației publice locale în vederea selectării priorităților de finanțare în raport de strategiile de dezvoltare economico-socială ale localităților.
Fundamentarea priorităților și opțiunilor privind acțiunile social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanțeze din bugetul local, precum și măsurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării și adoptării bugetului local.
III.1. Considerații privind elaborarea bugetelor locale în unele țări cu democrație avansată
Într-o societate ideală, bugetul administrației locale este mai degrabă un document predictibil, acest lucru fiind ilustrat de faptul că atât veniturile cât și cheltuielile rămân relativ neschimbate cel puțin din punct de vedere al structurii astfel încât veniturile anului următor le vor continua pe cele ale acestui an iar istoria cheltuielilor de-a lungul anilor bugetari va aduce o imagine relativ clară a cheltuielilor acestui an și a celor care vor fi cerute anul următor. În acest context, atât administrația cât și cetățenii știu la ce să se aștepte, iar participarea acestora poate fi ușor integrată procesului de planificare bugetară.
Chiar dacă pe o perioadă mai lungă nu se întâmplă același lucru, cetățenii pot fi consultați cu privire la bugetul local, opiniile lor putând ajuta la identificarea nevoilor prioritare. Cetățenii pot avea idei folositoare despre ceea ce se poate face cu costuri scăzute ori într-un mod economic. Și cetățenii ar putea, probabil, să critice mai puțin dacă sunt informați cu regularitate și deschis cu privire la dificultățile financiare cu care se confruntă administrația .
„Organizarea finanțelor locale în țările Uniunii Europene depinde de modul de exercitare a puterii, de structura unităților administrativ-teritoriale, de dimensiunile lor, de organele deliberative și executive și de competențele autorităților administrației publice locale”.
Atât orașele Europei de Vest cât și orașele din SUA prezintă în site-urile de pe internet, ghiduri complete ale bugetului administrației locale. Acest ghid cuprinde de cele mai multe ori:
Raportul anual al primăriei incluzând o revizuire a ultimului an bugetar, descrieri ale bugetului anului în curs și estimări pentru bugetul anului următor;
Un buget rezumat și un buget detaliat;
Un program al evenimentelor bugetare critice ale anului curent;
Anunțuri pentru audierile publice pe tema bugetului;
Calitatea de membru într-un comitet consultativ al cetățenilor pentru buget;
Alte informații care ar putea să ajute cetățenii să înțeleagă bugetul și să-i intereseze pentru a lua parte la discuții despre buget.
Administrațiile pot face aceste informații cunoscute nu numai prin intermediul site-urilor dar și prin intermediul anunțurilor afișate în locuri publice, ca de exemplu biblioteci, centre de informații, posturi de televiziune locală sau prin intermediul altor mijloace de informare mass-media. Important este ca aceste informații să fie oferite în mod gratuit și liber.
De ce statele cu o democrație avansată sunt interesate în diseminarea informațiilor despre buget și de ce doresc implicarea cetățenilor? Un răspuns simplu ar fi acela că transparența și participarea publică fac administrația mai stabilă și mai eficientă.
Această afirmație a fost probată de-a lungul timpului și continuă să mai fie valabilă. Răspunsul ar putea fi mult mai complex. Administrațiile locale, într-o democrație avansată, au nevoie de încrederea și confidența cetățenilor lor. Unele motive ar putea fi următoarele:
Participarea publică permite oficialilor responsabili să știe dacă ceea ce fac este bine și cei mai mulți lideri locali doresc o confirmare din partea cetățenilor;
Unii primari și unii consilieri doresc să fie realeși. Dacă pierd încrederea oamenilor ei nu mai sunt votați la următoarele alegeri;
Alt motiv important este că administrația locală depinde de cetățeni și de veniturile acestora. În România, această dependență este de 97 %. Dacă contribuabilii consideră că procesul de impozitare nu este onest sau că banii lor sunt risipiți, vor fi refractari și își vor exprima dezacordul la urnele de vot.
Dacă cetățenii cred în procesul planificării bugetare și generării de venituri, ei sunt cu atât mai binevoitori să-și plătească taxele și își vor exprima încrederea și aprecierea susținând administrația.
III.2. Modalități de implicare a cetățenilor în elaborarea bugetelor locale
și impactul lor
În elaborarea bugetului local în afară de comunicarea dintre actorii formali, cu responsabilități directe în problema bugetelor locale, foarte importantă este comunicarea cu cei care sunt direct interesați de deciziile referitoare la bugetele locale. De altfel acest aspect este reglementat de legile în vigoare.
Totuși numărul cetățenilor care consideră că adoptarea bugetului nu trebuie să se afle numai în grija administrației locale este destul de redus. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că nu există, nici în rândul cetățenilor nici în rândul primarilor, consilierilor locali sau al funcționarilor publici din primării, cunoștințe despre modul în care cetățenii pot participa în procesul de elaborare a bugetului local.
Mulți dintre cetățeni nu conștientizează semnificația bugetului local. Oamenii ar trebui să știe că atunci când se stabilește bugetul orașului sau comunei lor, nu se decide numai cu privire la taxele și impozitele pe care le au ei de plătit ci și la modul și domeniile în care vor fi cheltuiți banii colectați de la buget. În funcție de modul în care este structurat bugetul local se poate acorda prioritate problemelor care îi privesc sau dimpotrivă alto probleme mai puțin stringente. Astfel, direcționarea banilor de la bugetul local către anumite destinații poate contribui la îmbunătățirea traiului pentru cetățean la fel de bine cum poate duce la înrăutățirea lui. Mai mult, pentru edilii unei localități care administrează treburile localității respective pe baza unei strategii pe termen mediu și lung, bugetul local reprezintă pârghia prin care se stabilesc direcțiile de dezvoltare.
De exemplu, prin alegerea domeniilor în care se investesc banii de la buget se poate decide dacă o localitate urmează să devină una turistică sau dacă va fi sprijinită dezvoltarea vreunei ramuri a agriculturii sau a uneia industriale.
Dacă oamenii ar ști aceste lucruri, poate că și-ar da seama în timp, de faptul că pot contribui la îmbunătățirea propriei situații pe termen lung cel puțin, încercând să influențeze procesul de elaborare a bugetului local. Pentru ca acest lucru să se întâmple însă, trebuie ca reprezentanții aleși și funcționarii publici să fie aceia care să facă primul pas în relația cu ceilalți locuitori în ceea ce privește îmbunătățirea acestei relații. Pentru a-i cere cetățeanului să se implice trebuie ca, în primul rând, să fie informat.
Desigur se poate pleca de la ideea că aceia care doresc să afle anumite lucruri despre activitatea consiliului local sau a primăriei nu au decât să se intereseze și vor obține informațiile pe care le doresc. Însă dincolo de faptul că în România lucrurile nu merg atât de simplu, cetățenii, in marea lor majoritate, nu văd la ce le-ar folosi dacă ar cunoaște cum se stabilește bugetul local și care este în cele din urmă, structura acestuia, iar, chiar dacă a vedea, nu cunosc mijloacele prin care se poate realiza acest lucru.
De aceea, administrația publică locală trebuie să aibă inițiativa de a informa cetățeanul, admițând faptul că se va scurge ceva timp până când răspunsul acestuia va fi pe măsura efortului administrației de a-l informa. Iar în ceea ce privește instrumentele de informare folosite, poate că dacă s-ar depăși faza în care informarea se rezumă la organizarea de conferințe de presă și s-ar trece la alte modalități mai directe, dar și de natură să stimuleze interesul cetățeanului, rezultatele ar apărea mai repede. Există, spre exemplu, primării care editează buletine informative lunare, prin care își popularizează activitatea. Există localități în care funcționează, în cadrul primăriilor, centre de informare a cetățenilor, precum și birouri care au ca responsabilitate relația cu anumite entități sau grupuri de interese cum ar fi organizațiile neguvernamentale, asociațiile de proprietari, micii afaceriști etc. Aceste birouri au fost luate de la început cu asalt de către cetățeni, însă pe măsură ce lumea a aflat de existența acestora din ce în ce mai mulți cetățeni au început să apeleze la serviciile pe care ele le oferă.
Participarea cetățenilor la elaborarea proiectului de buget local nu poate nici ea să se producă în absența inițiativei administrației publice locale și a efortului susținut al acesteia de a-i solicita pe oameni să-și exprime punctele de vedere. După un timp, unora dintre cetățeni le va intra în reflex să se implice, în fiecare an, în efortul de stabilire a bugetului local, iar din acel moment participarea publică la această activitate va avea loc chiar și fără un efort deosebit din partea administrației. Până atunci însă pot fi utilizate o serie de instrumente de consultare a locuitorilor orașului sau comunei sau, cel puțin, a celor care, prin natura funcțiilor pe care le ocupă sunt mai direct interesați atunci când se elaborează bugetul local.
Cele mai bune tehnici de participare cetățenească sunt acelea care se doresc de către comunitate în mod particular. Fiecare administrație are circumstanțe speciale care pot afecta părerile despre ceea ce ar putea să meargă cel mai bine și, câteodată, o administrație locală va urma o strategie proprie unică și creativă.
De exemplu, primăria orașului Virginia Beach, din Virginia, SUA, a introdus ceea ce se numește „dialogul comunitar” , practic, un atelier public pe tema bugetului anual, cu 1000 de cetățeni invitați să participe. Oricum baza pentru toate demersurile pe tema participării cetățenești este aceeași:
administrația locală trebuie să-și ia un angajament că va informa cetățenii și că îi va implica,
acest angajament trebuie să conducă la realizarea unei strategii de participare cetățenească în procesul de realizare a bugetului,
strategia va avea succes doar dacă va fi bine implementată.
Exemplu de sondaj public realizat pe tema bugetului în comuna Ștefan cel Mare, județul Călărași.
Primăria comunei Ștefan cel Mare a realizat un sondaj public pentru a testa opinia publică pe tema bugetului anului 2000 și pentru a educa cetățenii acestei comune în acest domeniu. În ceea ce privește veniturile, sondajul a cuprins:
lista de venituri locale ale comunei
întrebarea: care taxe ar trebui să crească și care să scadă și cu cât?
ce taxe noi ar trebui introduse.
În ceea ce privește cheltuielile sondajul cuprinde:
lista principalelor cheltuieli ale comunei
întrebarea: care dintre cheltuielile comunei ar trebui să crească și care ar trebui să scadă și cu cât.
Primarul a afirmat că sondajul a cauzat dezbateri intense în cadrul comunității.
Au fost făcute câteva modificări ale cheltuielilor locale, ca un rezultat al sondajului, și, probabil a avut ca rezultat o mai bună înțelegere din partea cetățenilor a constrângerilor financiare existente.
Deși sunt semne pozitive de schimbare, în multe orașe și comune din România oamenii nu sunt obișnuiți să aibă acces sau să-și exprime punctele proprii de vedere pe tema bugetului. De aceea, cel mai important prim pas al administrației locale este conceperea unui format de buget care să permită oamenilor să-l înțeleagă. Ei ar trebui să fie capabili să înțeleagă relația dintre cheltuielile bugetare și programele care sunt concepute în folosul comunității. În cele mai multe cazuri, acolo unde bugetele pe programe nu au fost adoptate, un prim pas ar fi transformarea bugetului într-un format de buget pe programe. Bugetul pe programe ajută cu explicații ale bugetului atât pe consilierii locali, pe potențialii creditori cât și pe cetățeni. Multe administrații din România au dezvoltat bugete pe programe, de exemplu Alexandria, Sibiu, Râmnicu Vâlcea și Turnu Măgurele și acest demers al bugetului pe programe continuă să se răspândească. Deoarece clasificația bugetară de la noi din țară nu permite încă realizarea unui buget pe programe, aceasta solicită administrațiile să realizeze două tipuri de bugete, unul pentru administrația centrală și unul pentru a informa publicul despre buget.
Elemente de bază pentru realizarea bugetului pe programe:
elaborarea bugetului începe la nivelul programelor specifice,
fiecare program are obiective concrete, măsurabile și realizabile într-un timp prestabilit, de exemplu: kilometri de drum pavați sau reparați, numărul de locuințe conectate la rețeaua de canalizare ,
cheltuielile planificate pentru un an sunt destinate direct realizării acestor obiective,
toate aceste informații sunt prezentate în documentul pentru buget,
controlul cheltuielilor este îndreptat asupra programelor aprobate.
Următorul pas pe care administrația trebuie să-l facă imediat după ce a făcut un angajament pentru implicarea cetățenilor este constituirea unui Comitet Consultativ Cetățenesc pentru Buget. Rolul unui astfel de comitet este de conștientizare a publicului asupra procesului bugetar, oferirea de sprijin pentru decizii ale politicii bugetare și cu privire la alegerile ce trebuie făcute.
Printre sarcinile concrete ale unui Comitet Consultativ pentru Buget pot fi incluse următoarele:
studierea bugetului pe părțile sale componente. În cazul în care între cele două componente, venituri și cheltuieli, există neconcordanțe, comitetul poate face sugestii și recomandări cu privire la echilibrarea lor;
revizuirea planurilor strategice ale administrației. Comitetul poate să sugereze și schimbări chiar dacă planul corespunde bugetului;
evaluarea impactului fiscal al opțiunilor bugetare și identificarea problemelor fiscale;
monitorizarea bugetului în toate etapele procesului bugetar;
identificarea oportunităților pentru implicarea cetățenilor (întruniri sau audieri publice pe teme de buget);
educarea publicului cu privire la buget;
analiza sugestiilor cetățenilor cu privire la buget.
În SUA înființarea unui Comitet Consultativ pentru Buget are loc la recomandarea primarului, city manager, sau votat de către Consiliul Local. Dacă înființarea acestui comitet este considerată necesară consiliul stabilește scopul și responsabilitățile comitetului, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească membrii, numărul lor, modul de selectare și înlocuire a membrilor, durata de funcționare a comitetului.
În România, cum sunt numiți membri, cine îi desemnează și cărei organizații administrative îi raportează acest comitet, va fi stabilit de oficialii administrației locale. Important este ca atunci când se înființează un Comitet Consultativ pentru Buget să fie clar exprimate misiunea și rolul acesteia. De asemeni este important ca sugestiile și recomandările lui să fie luate în serios. Dacă vor fi ignorate, membrii cestora își vor pierde interesul iar administrația își va pierde credibilitatea.
De regulă, un Comitet Consultativ Cetățenesc pentru Buget este format din 9-15 membri voluntari iar câțiva dintre ei ar trebui să aibă cunoștințe de specialitate în diferite domenii de elaborare a bugetului, ca de exemplu contabilitate, informatică, afaceri bancare sau de administrație.
Este foarte important ca membrii comitetului să fie desemnați dintre voluntarii care dispun de timp și energie pentru a se ocupa de problemele bugetare, să fie persoane a căror integritate să nu le permită urmărirea profitului personal. Munca comitetului necesită mult timp iar activitatea membrilor este voluntară. De ce ar fi interesați unii să devină membri? Câteva dintre motive ar putea fi următoarele:
prestigiul pe care îl oferă o întrunire de acest tip;
înțelegerea mai profundă a finanțelor comunității;
înțelegerea procesului guvernării în general;
pentru pensionari, voluntariatul în aceste comitete poate fi o modalitate de a-și ocupa timpul cu activități folositoare comunității;
dorința de a întări democrația la nivel local;
speranța că deprinderile și abilitățile câștigate în cadrul acestora pot să-l ajute în demararea altor proiecte .
Pentru faptul că munca acestor oameni este dificilă și este în folosul întregii comunități, ea trebuie respectată, recunoscută și onorată de către reprezentanții administrației și de către cetățeni.
Nu numai Comitetele Consultative Cetățenești pentru Buget pot fi folosite în sensul implicării cetățenilor în procesul elaborării bugetelor locale. Pot fi luate în considerare consultările reprezentanților unităților care beneficiază de subvenții de la bugetul local (grădinițe, școli, licee, unități de cultură), în cadrul unor așa zise interviuri de grup (focus-grupuri).
De asemenea primarii pot determina consiliile locale să adopte taxe speciale în urma realizării unor sondaje de opinie care au relevat disponibilitatea cetățenilor de a suporta acele taxe (în anumite condiții, bineînțeles).
În ultimii 2-3 ani, în câteva din orașele din România, au avut loc întâlniri publice, în fiecare dintre acestea primarul și staff-ul său prezentând cetățenilor proiectul de buget local, în ideea de a da acestora posibilitatea de a-și exprima opiniile pe marginea lui, înainte ca acesta să fie supus votului în consiliul local.
S-ar putea ca, la aflarea acestor lucruri, mulți oameni să se întrebe dacă acolo unde locuitorii au fost implicați în stabilirea bugetului orașului sau comunei lor, aceștia au influențat cu ceva structura bugetului orașului sau comunei lor. Nu se poate ști sigur dar se poate vorbi de un exercițiu democratic, util deopotrivă pentru cetățeni și administrație, exercițiu care va duce, în timp, dacă nu va fi întrerupt, la crearea și instituționalizarea unor macanisme de participare cetățenească efectivă la elaborarea bugetelor. Dincolo de acest aspect însă factorii de decizie din administrație pot vedea acest exercițiu ca pe o modalitate de a da mai multă transparență activității lor. Fie și numai faptul că li se dă oamenilor posibilitatea de a intra în interiorul activității de stabilire a bugetului localității lor și să înțeleagă pe baza căror criterii se decide cum cheltuiesc banii lor poate să fie de mare ajutor administrației publice locale, în special în perioada de austeritate pe care o traversăm.
Pentru a avea o imagine mai clară a bugetului și pentru a determina cu exactitate momentele în care pot fi implicați cetățenii, reprezentanții administrației ar putea întocmi un circuit bugetar sau un calendar de evenimente bugetare ale anului.
Într-un program recent de instruire pe tema bugetară care a avut loc la Sinaia, participanții au prezentat un circuit bugetar tipic pentru un oraș din România și au arătat unde există ocazii pentru participare cetățenească. Acest circuit este redat pe scurt în tabelul următor.
Tabelul nr. 2, Propunere de calendar de întocmire a bugetului pe anul 2000.
(Chetwynd, E., Chetwynd, F., Participarea cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, p. 94)
Fiecare administrație publică trebuie să urmeze o strategie unică, proprie, pentru participarea publică în procesul bugetar, reflectând oportunități și realități. Câteva elemente care pot face parte din strategia de participare a cetățenilor în procesul bugetar:
pentru ca publicul să înțeleagă bugetul este necesară ilustrarea relației dintre cheltuieli și programe;
o prezentare scurtă de presă a raportului anului bugetar trecut;
un anunț public într-un loc public și în mass-media despre calendarul evenimentelor planificării anului bugetar următor;
înființarea unui Grup Consultativ Cetățenesc pe buget;
un calendar bugetar, identificarea momentelor în care cetățenii ar trebui informați despre buget ori acolo unde participarea cetățenească este recomandată;
anunțarea întâlnirilor publice ale consiliului local care să permită obținerea de informații din partea cetățenilor;
invitații adresate presei de a veni la primărie pentru a învăța mai multe despre procesul bugetar, vizite care vor fi urmate de articole în presă despre buget;
înființarea de comitete consultative pe departamente care să se ocupe cu sondarea cetățenilor cu privire la serviciile pe care le furnizează respectivele departamente (transporturi, străzi, parcuri etc) pentru a determina prioritățile și așteptările acestora și pentru a le include în buget.
Realizarea unui focus-grup pentru a afla atitudinile, așteptările și prioritățile cetățenilor;
O pagină de web a primăriei care să includă informații despre buget ;
Tipărirea de broșuri cu articole despre buget care să fie furnizate publicului;
Informarea și educarea permanentă a publicului obține participarea lui chiar și pentru organizarea de evenimente;
Informarea cetățenilor cu privire la modul cum au fost folosite sugestiile lor în realizarea bugetului.
Pentru o mai bună ilustrare a avantajelor participării cetățenilor în procesul de elaborare a bugetelor locale ar fi util de redat rezultatele unei cercetări efectuate de fundațiile: Institutul Român de Administrație Publică, USAID și CEMONICS cu privire la importanța și necesitatea implicării cetățenilor în procesele decizionale la nivelul administrațiilor locale.
Cu o participare reprezentativă atât din partea cetățenilor cât și a specialiștilor (teoreticieni și practicieni), discuția din seminar s-a bazat pe tema esențială a cercetării, și anume “Ce câștigăm și ce pierdem dacă implicăm cetățenii în elaborarea bugetului” .
Întrebările la care s-a încercat să se găsească răspuns au fost:
Ce câștigăm dacă implicăm și cetățenii ?
Ce câștigă cetățenii dacă se implică ?
Ce pierdem dacă implicăm cetățenii ?
Ce pierd cetățenii dacă se implică ?
Rezultatul dezbaterilor pe baza acestor întrebări a fost următorul:
Tabelul nr.3, Avantaje și costuri ale implicării cetățenilor în procesul bugetar
(Alexandru, I., Administrația publică, p.273)
Concluzia: participarea cetățenilor la procesul de elaborare a bugetului este benefică.
III.3. Avantajele implicării cetățenilor în planificarea investițiilor
Programul de investiții este o listă de proiecte, investiții pe care o municipalitate intenționează să le implementeze pe parcursul unei perioade de câțiva ani. Aceste investiții sunt programate pe toată durata perioadei de timp prevăzute. Planificarea investițiilor este un plan în derulare. Un plan de investiții este un plan înregistrat. Programul surselor de finanțare necesare.
Programul de investiții poate cuprinde diferite proiecte în legătură cu starea drumurilor, căldură, apă , salubritate, parcuri, școli. Proiectele de investiții influențează de obicei calitatea vieții oamenilor, vin în întâmpinarea nevoilor oamenilor de la aspecte legate de hrană la cele de adăpost. Acest fapt constituie un motiv pentru ca în planificările investițiilor sau în procesul de extindere a unor servicii, colectivitatea să fie consultată.
A consulta cetățenii nu înseamnă neapărat includerea automată în planul de investiții a unui proiect foarte solicitat de aceștia. Sunt multe aspecte ale planificării investițiilor, foarte tehnice care solicită consultarea unui expert. Câteodată apar aspecte complexe din domeniul ingineriei, există altele care sunt de competența organelor judecătorești, alteori aspectele financiare necesită negocieri cu băncile ori cu alte instituții similare. Cu siguranță, sunt aspecte ale procesului de planificare a investițiilor care trebuie tratate de către specialiști și profesioniști în domeniu.
Oricum, cetățenii pot să ajute la definirea nevoilor, stabilirea priorităților și să sprijine schimbările care sunt necesare în realizarea planului. Dacă oamenii sunt excluși din acest proces, administrația nu își poate îndeplini responsabilitățile ca partener al cetățenilor în procesul democrației și acest lucru va avea numeroase consecințe.
Demersul recomandat pentru administrația locală în dezvoltarea programului de investiții este să realizeze acest proces cât mai transparent posibil prin:
Informarea și educarea cetățenilor despre ce decizii au fost luate și de ce;
Explicarea finanțărilor care au fost considerate și a constrângerilor financiare care există;
Implicarea cetățenilor în proces atunci și acolo unde este necesar să se facă;
Căutarea proactivă a interesului și a sprijinului public.
Excluderea cetățenilor din procesul programului de investiții poate avea drept consecințe:
Scăderea încrederii în aparatul administrativ,
Intensificarea obiecțiilor celor care se opun planului,
Crearea de probleme politice pentru cei aleși,
Amplificarea rezistenței față de creșterea taxelor, impozitelor care ar putea fi necesare pentru finanțarea unui proiect sau a unui program.
În ceea ce privește țara noastră, două mari schimbări au avut loc arătând cât de importantă este implicarea cetățenilor în procesul planificării investițiilor. În primul rând, administrația publică își asumă responsabilitatea investițiilor. În al doilea rând, administrațiile publice locale se bazează doar pe resursele locale care să vină în întâmpinarea nevoii de venituri, inclusiv celui de capital. Cetățenii s-ar putea să nu realizeze foarte bine acest lucru și anume faptul că administrația lor locală a căpătat noi responsabilități. Implicarea cetățenilor în acest proces de planificare este cea mai bună cale de a-i ajuta pe aceștia să înțeleagă acest lucru. În același timp, cu cât oamenii încep să realizeze că este vorba despre banii lor, câștigați cu greu, pe care administrația locală trebuie să-i folosească pentru investiții cu atât ei vor deveni mai interesați de felul în care vor fi cheltuiți. Mai mult, dacă administrația face împrumut de la o bancă pentru investiții acest lucru produce datorii în numele cetățenilor și este cinstit ca aceștia să fie implicați în luarea deciziilor care pot să afecteze prosperitatea lor financiară viitoare.
Întregul proces este aproape de ceea ce însemnă democrația. Mai mult decât ceea ce însemnă alegeri libere, democrația reprezintă un parteneriat între cetățeni – aceia care contribuie la procesul guvernării locale cu resurse – și administrația locală – aceea care folosește resursele pentru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor. În democrația din toată lumea cetățenii joacă un rol în luarea deciziilor referitoare la cum să fie cheltuiți banii, iar administrațiile publice locale trebuie să încurajeze și să faciliteze acest lucru. Acest proces întărește legătura de încredere dintre cetățeni și administrația publică locală.
Dintr-un punct de vedere practic, toate acestea fac mai ușoară colectarea sau chiar majorarea taxelor sau impozitelor necesare pentru a se achita o investiție. Un plan de investiții bun, elaborat cu o participare cetățenească efectivă, va crește probabil reputația administrației și a reprezentanților ei.
IV. Concluzii
Într-o democrație, administrația ar trebui să fie cu, din și pentru oameni, astfel încât participarea cetățenească este esențială pentru sistemele care se vor a fi democratice.
Deoarece, în momentul de față, în România, participarea cetățenească este un concept relativ nou, reprezentanții administrației ar trebui să fie aceia care să aibă inițiativa procesului. Acest lucru presupune un angajament puternic din partea liderilor locali, începând cu primarul și cu cei mai apropiați consilieri ai acestuia, parteneriatul lor cu populația bazându-se pe respect și sinceritate de ambele părți. De aceea administrațiile locale ar trebui să fie pregătite să cheltuiască resursele necesare de timp și de bani, pentru a instrui și educa atât pe reprezentanții săi cât și pe cetățenii interesați de participarea cetățenească. Dar inițiativa nu trebuie să aparțină numai administrației publice, ci trebuie ca și cetățenii să înțeleagă care le sunt responsabilitățile în acest proces de guvernare.
În esență participarea cetățenească este un proces prin care preocupările nevoile și valorile cetățenilor sunt încorporate în procesul administrației publice locale de luare a deciziilor, existând două direcții de comunicare cu scopul general de îmbunătățire a deciziilor administrației prin susținerea lor de către cetățeni. Comunicarea în cele două sensuri necesită existența unor căi de comunicare ceea ce nu este ușor chiar și pentru o democrație avansată. Un rol deosebit în acest sens îl au campaniile publice de conștientizare pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă importanța responsabilității lor de a interacționa într-un mod constructiv cu administrația precum și să cunoască modalitățile concrete prin care să se poată implica.
Instrumentele de participare cetățenească sunt numeroase și au rolul de îmbunătățire a comunicării cu aleșii locali asigurând astfel respectarea principiului transparenței actului de guvernare și administrativ și a principiului respectului față de cetățean, principii prioritare ale reformei în administrația publică, precizate în Programul Național de aderare la U.E.
Unul din cele mai importante instrumente de participare cetățenească foarte utilizat în SUA este constituirea de Grupuri Consultative Cetățenești. GCC-ul este un grup format din membri comunității cu interese comune într-o problemă de domeniu public și are un scop bine delimitat (ex. Comisia de buget, Comisia de sănătate, Comisia pentru transport etc). În funcție de scopul constituirii aceste grupuri pot fi permanente și temporare . Membrii sunt voluntari aleși prin diferite metode stabilite la constituirea GCC-ului dar cel mai important lucru este ca acești membri să se bucure de o bună reputație, onestitate și dreptate deoarece reușita unui GCC depinde în cea mai mar măsură de calitatea morală a lor. În cadrul grupului are loc rotația membrilor, această rotație având avantajul că asigură o mai mare coeziune la nivelul grupului, continuitate, reducând posibilitatea ca acesta să fie fragmentar și părtinitor.
Întrunirile GCC-ului au loc pentru a dezbate probleme legate de scopul pentru care s-au înființat, întruniri care se finalizează cu întocmirea unui raport ce conține și recomandări în ceea ce privește luarea unei decizii de către reprezentanții administrației în problema respectivă.
Într-un sistem democratic administrațiile locale folosesc comitetele consultative cetățenești și grupurile operative pentru a furniza consiliilor locale și primăriilor opinii de dezvoltare cât mai variate.
Folosirea de GCC-uri în România este o noutate deși un număr destul de mare de administrații locale au experimentat aceste corpuri. Ex: GCC pentru centrul de informații cetățeni – Sibiu; Consiliul Oamenilor Bătrâni – Mediaș, Pitești; CAG pentru amenajarea pășunii – comuna Cristian, Sibiu.
GCC-urile sunt cele mai puțin costisitoare și mai utile modalități de obținere a implicării în procesul de luare a deciziilor.
Întâlnirile, audierile și dezbaterile publice reprezintă instrumente fundamentale pentru realizarea comunicării între administrație și cetățeni, facilitând schimbul de informații între cele două entități.
Întâlnirile publice se caracterizează printr-un schimb activ de idei fiind cele mai flexibile și mai informale modalități de realizare a schimbului de informații între administrația locală și cetățeni. Cele mai întâlnite motive pentru realizarea lor sunt: discutarea diferitelor probleme și soluționarea lor; informarea cetățenilor cu privire la planurile administrației în scopul realizării unui schimb de opinii cu privire la acesta; explicarea opiniilor și oferirea de răspunsuri la întrebări.
Audierile publice, cu caracter formal mai accentuat au ca specific ascultarea atentă a oficialilor aleși. De obicei acestea se realizează înainte de aplicarea unui plan de importanță majoră cum ar fi adoptarea bugetului, aprobarea pentru o construcție nouă, permițând cetățenilor interesați să-și exprime punctul de vedere asupra planurilor aproape finalizate. Reprezentanții administrației, analizând punctele de vedere ascultate, pot decide dacă planul necesită modificări de moment.
Termenul de dezbatere publică a fost folosit în România pentru a descrie o întâlnire publică care oferă o oportunitate formală pentru schimbul de informații. Aceste dezbateri au oferit o oportunitate pentru un schimb de informații pe tema bugetelor planificate ale primăriei.
Toate cele trei metode asigură transparența actului administrativ prin faptul că sunt deschise pentru oricine dorește să participe. În vederea desfășurării lor este necesară o mediatizare adecvată prin anunțarea din timp a cetățenilor și invitarea celor interesați. Mediatizarea constă într-un anunț afișat la primărie, un comunicat de presă, sau includerea anunțului într-o publicație a primăriei. În funcție de tematica întâlnirilor aceste anunțuri pot fi afișate în blocurile cetățenilor direct interesați sau, de exemplu, pentru dezbaterea amenajării unui parc este bine ca aceste anunțuri să fie afișate in stațiile de autobuz din preajma parcului vizat sau în scările blocurilor învecinate. De asemenea oficialii trebuie să organizeze întâlnirile când și unde este convenabil cetățenilor interesați. La încheierea lor este necesară întocmirea unui rezumat al întâlnirii și pus la dispoziția celor care nu au reușit să participe, incluzând suficiente date pentru cei care le citesc pentru a le forma o imagine clară a evenimentului.
Tehnica Grupului Nominal, alături de alte instrumente, cum ar fi interviurile, sondajele de opinie, brainstormingul, reprezintă o modalitate de colectare a informațiilor de la grupurile de cetățeni și de la grupurile de interes în legătură cu punctul lor de vedere, opinii, perspective și idei.
TGN presupune împărțirea unui grup plenar în grupuri mai mici de 5-9 persoane așezate la mese diferite și li se solicită răspunsul la una sau două întrebări. În cadrul fiecărui grup mai mic se ajunge la un consens cu privire la răspuns și la ideile formulate, aceste idei fiind clasate, în ordine, cu 5 până la un punct pentru fiecare idee. La sfârșit se adună punctajele pentru fiecare din ideile exprimate, cinci sau mai multe idei la fiecare întrebare. Grupul mare trebuie să ajungă la un consens cu privire la ideile clasificate. Aceste idei trebuie să fie incluse în raportul care reprezintă produsul final al întâlnirii. Astfel TGN va aduce răspunsuri la întrebările legate de rezolvarea unei probleme sau un program de dezvoltare.
Sondajele de opinie publică reprezintă instrumente importante favorizând obținerea de păreri și opinii precum și sugestii referitoare la o anumită problemă. Există trei tipuri de sondaje aplicate în practică, fiecare având regulile proprii și ținta lor specifică astfel: sondajele pentru întregul grup se aplică atunci când se dorește să se descopere realitatea unui grup mai mic, sondajele mostră se aplică pe un eșantion întâmplător pentru a descoperi realitatea și opiniile unui grup mai larg, sondajele la întâmplare se aplică oricui îl solicită.
În general cele mai eficiente instrumente sunt instrumentele cele mai ample care oferă informațiile cele mai precise și utile. Unul dintre aceste instrumente este interviul. Interviul este un mod simplu și rapid de a afla opiniile unor grupuri de interes diferite pentru orice situație dată, program sau politică permițând formularea rapidă a unei păreri despre cum reacționează persoanele și grupurile de interes diferite vis-a-vis de acele situații, programe, politici. tehnica interviului este o tehnică de unu la unu cu scop specific.
O modalitate foarte importantă prin care se poate reflecta implicarea cetățenilor în procesul de administrare o reprezintă consultarea cetățenilor în ceea ce privește bugetul local. Acest lucru este necesar cu atât mai mult cu cât prin procesul elaborării, adoptării bugetului local se realizează fundamentarea priorităților și opțiunilor cu privire la acțiunile social-culturale, economice, serviciile publice care urmează să fie finanțate de la bugetul local precum și măsurile necesare în vederea încasării veniturilor.
Problema cea mai mare cu care se confruntă administrațiile în acest sens îl reprezintă faptul că mulți cetățeni nu conștientizează semnificația bugetului local. De aceea administrația trebuie să aibă inițiativa de a informa cetățeanul admițând că se va scurge ceva timp până când răspunsul va fi pe măsura efortului depus.
Deși sunt semne de schimbare în bine, în multe orașe și comune din România, oamenii nu sunt obișnuiți să aibă acces sau să-și exprime punctele de vedere pe tema bugetului. Un prim pas al administrațiilor locale este conceperea unui format de buget care să permită oamenilor să înțeleagă relația dintre cheltuielile bugetare și programele care sunt concepute în folosul comunității. Rezolvarea la aceste probleme ar putea fi făcută prin elaborarea unor bugete pe programe care să ofere explicații atât consilierilor, potențialilor creditori cât si cetățenilor. Acest tip de buget a fost adoptat în orașe din România și continuă să se răspândească: Alexandria, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Turnu Măgurele.
Un alt pas pe care administrația trebuie să-l facă este constituirea unui Comitet Consultativ pe Buget care să îndeplinească rolul de conștientizare asupra procesului bugetar, oferirea de sprijin pentru decizii ale politicii bugetare și cu privire la alegerile ce trebuie făcute.
Nu numai Comitetele Consultative Cetățenești pentru Buget pot fi folosite în sensul implicării cetățenilor în procesul bugetar. Pot fi luate în considerație și consultările reprezentanților unităților care beneficiază de subvenții de la bugetul local (grădinițe, scoli, licee, unități de cultură), în cadrul unor așa-zise interviuri de grup (focus-grupuri).
Pentru a putea determina mai ușor și cu exactitate momentele în care pot fi implicați cetățenii în procesul bugetar, reprezentanții administrației ar putea întocmi un circuit bugetar sau un calendar de evenimente bugetare ale anului.
Esențial este ca fiecare administrație să urmeze o strategie unică, proprie pentru participarea publică în procesul bugetar în care să ilustreze oportunitățile și realitățile specifice.
În concluzie, cetățenii ar trebui să știe cum sunt luate deciziile, cum sunt elaborate bugetele locale și cum sunt ele aprobate. De asemenea ar trebui să știe cum sunt cheltuiți banii și cum sunt colectate veniturile. Chiar dacă ei sunt prinși cu agitația vieții zilnice încât adesea par că nu sunt interesați, iar încercarea de a-i informa și educa pentru a le forma cultura financiară pare un efort inutil, nu este inutil ci pur și simplu foarte greu. Din această cauză, participarea cetățenească în România trebuie să depășească stadiul declarativ și să se transforme într-un factor coerent și constant ca fundament al unei democrații sănătoase.
Bibliografie
Alexandru, I., Administrația publică, ediția a II-a, Ed. Lumina Lex, București, 2001;
Alexandru, I., Criza administrației, Ed. All Beck, București, 2001;
Androniceanu, A., Management public, Ed. Economică, București, 1999;
Androniceanu, A., Managementul schimbărilor, Ed. All Educational, București, 1998;
Chetwynd, E., Chetwynd, F., Participarea cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, 2001;
Drehuță, E., Neamțu, Gh., Voicu, E., Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Ed. Agora, Bacău, 2000;
Filip, Gh., Onofrei, M., Administrație publică, Ed. Fundației „Gh. Zane”, Iași, 1999;
Manda, C., Administrația publică și cetățeanul, Ed. Tehnică, București, 1997;
Manda, C., Administrația publică locală din România, Ed. Lumina Lex, București, 1999;
Manda, C., Dreptul colectivităților locale, Ed. Lumina Lex, București, 2002;
Matei, L., Managementul dezvoltării locale, Ed. Economică, București, 1999;
Mungiu Pippidi, A., Politici publice, Ed. Polirom, București, 2002.
Popa, E., Autonomia locală în România, Ed. All Beck, București, 1999;
Popescu, C.L., Autonomia locală și integrarea europeană, Ed. All Beck, București, 1999.
Trăilescu, A., Actele administrației publice locale, Ed. All Beck, București, 2002;
Voinea, Gh., Finanțe locale, Ed. Junimea, Iași, 2002;
*** revista Economie și administrație publică locală, Nr. 3, 2002;
*** studiul Bugetele locale între teorie și practică, Institutul Pentru Politici Publice și Asociația Pro Democrația, 2001;
*** Carta Europeană a Autonomiei Locale, Strasbourg, 15 octombrie 1985;
*** Constituția României, 1991;
*** Legea finanțelor publice locale nr. 189/1998, M.O. nr. 404/1998;
*** Legea administrației publice locale nr. 215/2001, M.O. nr.204/23.04.2001;
*** Legea privind liberul acces la informatiile de interes public nr.544/2001, M.O. nr. 663/23.10.2001
*** Legea finanțelor publice nr.500/2002, M.O. nr. 597/13.08.2002;
*** www.apd.ro
*** www.europa.eu.int
*** www.guv.ro
*** www.mfinante.ro
Cuprins
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Opinia Publica Si Participarea Acesteia (ID: 124966)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.