Retele de Calculatoare Si Internet

Drept

Retele de Calculatoare Si Internet

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cap.I Analiza sistemului existent si definirea cerintelor beneficiarului

I.1 Amplasament

I.2 Caracteristici

I.3 Servicii

Cap.II Alegerea solutiilor tehnice

II.1 Standarde

II.2 Echipamente

II.3 Calcul estimativ

Cap.III Proiectare

III.1 Proiectare logica

III.2 Adrese IP

III.3 Subnetare

III.4 Simulare (Packet Tracer)

Cap.IV Configurare soft

IV.1 Configurare WIN2008 Server

Cap.V Conectare la Internet

Pagini 44

=== retele de calculatoare si internet ===

Cuprins:

Cap.I Analiza sistemului existent si definirea cerintelor beneficiarului

I.1 Amplasament

I.2 Caracteristici

I.3 Servicii

Cap.II Alegerea solutiilor tehnice

II.1 Standarde

II.2 Echipamente

II.3 Calcul estimativ

Cap.III Proiectare

III.1 Proiectare logica

III.2 Adrese IP

III.3 Subnetare

III.4 Simulare (Packet Tracer)

Cap.IV Configurare soft

IV.1 Configurare WIN2008 Server

Cap.V Conectare la Internet

Cap I Analiza sistemului existent si definirea cerintelor beneficiarului

O retea de calculatoare reprezinta un mod de conectare a unor calculatoare individuale, astfel incat sa poata folosi in comun anumite resurse. Aceste resurse includ componente de genul unitatilor de disc, fisiere (baze de date), imprimante si echipamente de comunicatie. In plus, reteaua permite o interactiune mai mare si o comunicare mai buna intre membrii retelei, prin intermediul postei electronice, bazelor de date si a altor metode de utilizare in comun a informatiilor de orice fel.

Lucrarea de față are ca scop descrierea modului de implementare a unei rețele formate din 7 calculatoare, pornind de la un anumit buget, în cadrul unei biblioteci de arhivare a datelor din noul sediu al ASTERISC S.A.

Societatea s-a infiintat in octombrie 2000 ca un cunoscut centru de mobila din Bucuresti, cu o experienta de peste 15 ani in domeniu . Activitatile principale sunt fabricarea si comercializarea mobilei de orice tip, in ultimul timp crandu-se o divizie speciala ce se ocupa cu crearea de noi modele care sa atraga clientii.

Pentru acesta este nevoie de crearea unei retele de calculatoare care sa ajute la schimbul de informatii prin intermediul unei structuri de comunicatie,precum si la optimizarea timpului de lucru in favoarea clientilor.

In urma unei evaluari a resurselor si a necesitatilor de comunicare electronica din cadrul firmei se stabilesc standardele si topologia retelei, nivelul tehnologic, modul de acces la retea precum si modul de securizare a informatiei.

Pentru proiectarea unei retele avem nevoie de schema amplasamentului firmei respective.

I.1 Amplasament

I.2 Caracteristici

Unul dintre cei mai importanti pasi in realizarea unei retele de calculatoare il reprezinta etapa de planificare si proiectare a retelei. Aceasta etapa garanteaza ca reteaua care urmeaza sa fie executata conform planului de detaliu se conformeaza normelor interne si internationale de securitate: emisii, interferente, rezistenta la incendii, fiabilitate si rezistenta la uzura. De asemenea, acest pas ia in calcul evolutia in timp, pentru a asigura dezvoltarea omogena si reducerea probabilitatii de aparitie a congestiilor de trafic, care duc la scaderea drastica a performantei retelei si la pierderea de informatii.

Pentru realizarea retelei este util sa cunoastem numarul de utilizatori, numarul de calculatoare , ce tipuri de servicii sunt necesare pentru o utilizare cat mai optima.

I.3 Servicii

Servicii retele

Cablare structurata Lucrarile de cablare structurata se constituie in suport fizic pentru retele de calculatoare .Reprezinta o arhitectura pentru comunicatiile prin cablu, specificata de catre comitetul EIA/TIA TR42 si folosita voluntar de catre producatorii de echipamente. Chiar daca respecta aceeasi metodologie , orice sistem de cablare structurata este unic in felul sau din mai multe motive:

structura arhitecturala a cladirii in care se realizeaza instalarea

produsele folosite (canal de cablu, montare cabluri necesare: UTP, FTP, SFTP, cablu ecranat)

functia indeplinita de sistemul de comunicatii

configuratia echipamentelor

cerintele si limitarile clientului.

Conform standardului ANSI/TIA/EIA 568 un sistem de cablare structurata cuprinde sase elemente:

a) cablare orizontala

b) cablare principala(coloana vertebrala a retelei)

c) zona(spatiul ) de lucru (birourile)

d) panoul pentru telecomunicatii

e) sala echipamentelor

f) facilitatile de acces;

Instalarea cablurilor

Performantele retelei sunt strans legate de cele ale cablurilor folosite.Cablurile trebuie instalate fara a avea deformatii sau noduri, nu trebuie trase pe langa colturi care formeaza unghiuri drepte,la instalarile verticale este preferabil sa se dea drumul cablului, si nu sa fie tras, pentru a se evita tensiunile;

Factorii care afecteaza semnalele intr-o retea sunt:

Atenuarea – prin care se descrie pierderea de energie in timpul propagarii semnalului printr-un mediu de transmisie. Daca se aleg cu grija mediile de transmisie , daca se pozitioneaza corect, atenuarea electrica poate fi redusa.Nu poate fi insa eliminata , pentru ca nu poate fi eliminata rezistanta materialeleor.Cel mai adesea atenuarea este influentata de lungimea mediului de transmisie si de frecventa semnalului.

Reflectia –apare in semnalele electrice , cand din cauza discontinuitatii pe care bitii o intalnesc in cablu , o parte din energia electrica se reflecta .Daca nu este controlata corespunzator, aceasta energie poate induce confuzie printre ceilalti biti care traverseaza linia.

Zgomotul- Nu exista semnal electric care sa nu aiba “ zgomote” :fiecare bit care traverseaza liniile de transmisie receptioneaza semnale de la diferite surse.Alte surse externe ale semnalelor electrice ce pot afecta calitatea acestor semnale sunt : motoarele electrice, sistemele radio si chiar lumina.

Latenta- In cadrul unei retele latenta este sinonima intarzierii:timpul necesar unui pachet sa ajunga de la sursa la destinatie. Ea are doua cauze principale: prima se datoreaza teoriei relativitatii- prin fibra optica si firele metalice semnalele se propaga cu o viteza mai mica decat a retelei. Pentru a traversa o anumita distanta , bitii au nevoie de un anumit timp, la care se adauga si faptul ca majoritatea componentelor electronice ale calculatorului induc latenta.Se poate reduce cu ajutorul echipamentelor de retea si a protocoalelor specifice nivelurilor modelului OSI.

Ethernet-10BaseT

Retelele Ethernet-10BaseT folosesc ca mediu de transmisie UTP cat3 intr-o topologie stea. Fiecare nod din retea are propria sa legatura la un repetor, legatura care nu poate depasi 100 m.Se poate folosi si o topologie de tip arbore in care un repetor central este conectat la alte repetoare.

100 BaseTX(Fast Ethernet)

Proiectarea unei astfel de retele porneste de la calcularea vitezei de propagare a semnalului.Pentru aceasta trebuie identificate doua statii ale viitoarei retele aflate la distanta maxima si unde va fi localizat repetorul intre aceste statii. Daca intarzierea nu este mai mare de 512 bit time pe un segmant, atunci totul este in regula, altfel reteaua trebuie segmentata folosind un switch.

Cap.II Alegerea solutiilor tehnice

II.1 Standarde

Succesul pe care l-au avut cu Ethernet I si II a demonstrat ca piata era satula de abordarea brevetata a pachetelor pentru lucrul in retea si prelucrarea datelor. Clientii au inceput sa solicite un mediu mai deschis, care sa le permita sa construiasca aplicatii pornind de la produse amestecate, provenite de la producatori diferiti. Asa cum a aratat Ethernet, interoperabilitatea incuraja competitia, prin inovatii tehnice. Prin urmare, obiectivele interdependente ale deschiderii erau urmatoarele:

Costuri mai mici

Posibilitati mai mari

Interoperabilitate intre producatori

Interoperabilitatea intre producatori presupunea ca platformele diferite sa se recunoasca una pe cealalta si sa stie cum sa comunice si cum sa partajeze date. Aceasta a necesitat dezvoltarea de standarde neutre, in intreaga industrie, pentru fiecare aspect al lucrului in retea.

Nevoia de standardizare a generat un efort considerabil. Astazi, exista numeroase organizatii de standardizare, care raspund de definirea standardelor nationale si/sau internationale pentru diferite aspecte ale tehnologiilor de calcul, inclusiv pentru comunicatii de date si lucru in retea.

Desi, frecvent, aceste organizatii colaboreaza sau coopereaza pentru a asigura un set de standarde cat mai universal, pot exista totusi anumite confuzii, dar efectul covarsitor este pozitiv.

ANSI – American National Standards Institute (ANSI) este o organizatie privata, nonprofit. Scopul sau este sa faciliteze dezvoltarea, coordonarea si publicarea de standarde nationale voluntare.

IEEE – Institute of Electric and Electronic Engineers (IEEE) raspunde de definirea si publicarea standardelor pentru telecomunicatii si comunicatii de date.

ISO – International Organization for Standardization (ISO) a fost fondata in 1964 si are sediul la Geneva. Este o organizatie bazata pe activitate voluntara, fara contracte, si este autorizata de Natiunile Unite pentru definirea de standarde internationale.

IEC – International Electrotechnical Commission (IEC), de asemenea cu sediul la Geneva, a fost fondata in 1909. IEC stabileste standarde internationale pentru tot ce este legat de electronica si electricitate.

IAB – Internet Architecture Board, cunoscuta anterior ca Internet Activities Board, guverneaza dezvoltarea tehnica a Internetului. Contine doua comitete de lucru: Internet Engineering Task Force (IETF) si Internet Research Task Force (IRTF).

Un LAN este o rețea care acoperă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu, oficiu, sau o clădire. Rețelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o incapere va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) și pentru a accesa Internetul. Toate calculatoarele din incapere sunt conectate prin fir de rețea de categoria 5, numit UTP CAT5 cable, rulează protocolul IEEE 802.3 printr-un sistem de dispozitive interconectate care eventual se conectează și la Internet. Cablurile care duc spre server sunt de tipul numit UTP CAT5e enhanced cable; ele suportă protocolul IEEE 802.3 la o viteză de 1 Gbit/s.

Standardul Ethernet este definit de IEEE ca IEEE 802.3. Acest standard defineste regulile pentru configurarea unei retele Ethernet precum si modul de interactiune intre diferitele elemente ale unei astfel de retele.

II.2 Echipamente

Cerintele proiectului sunt : ca numar de utilizatori : 7, un server pentru baze de date si acces la Internet , o imprimanta, mail intern, acces la Internet pentru anumiti utilizatori ( Web, ftp, e-mail) .

Server

Un server este o aplicație pe computer, uneori chiar un computer întreg, care operează continuu în rețeaua sa și așteaptă solicitări din partea altor calculatoare din rețea. Serverele pot fi folosite simultan și pentru alte scopuri, dar când nevoile o cer, ele pot fi rezervate exclusiv pentru funcția de server. De exemplu, un calculator se poate folosi într-un birou simultan pentru două scopuri, ca stație de lucru și ca server pentru celelalte calculatoare din birou.

Serverele sunt impartite in functie de utilitate in:

server de fisiere si imprimare care ofera un suport sigur pentru toate datele firmei si gestioneaza tiparirea la imprimantele partajate in retea,

server pentru aplicatii (Web-serverele, serverele pentru baza de date),

servere de mail care gestioneaza mesajele electronice pentru clientii unei retele,

serverele pentru gestiunea securitatii ce asigura securitatea unei retele locale cand aceasta este conectata la o retea de tipul Internetului (fire-wall ,proxy),

servere pentru comunicatii care asigura schimbul de informatii intre retea si clientii din afara acesteia (acces prin dial-up)

Pentru reteaua noastra fost ales un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), DHCP fiind un standard IP proiectat pentru a reduce complexitatea administrarii configuratiilor de adrese IP. Un server DHCP va fi configurat cu setarile corespunzatoare pentru o retea data. Aceste setari includ un set fundamental de parametri cum ar fi gateway, DNS, masti de retea, si o clasa de adrese IP. Utilizarea DHCP intr-o retea inseamna ca administratorii nu trebuie sa configureze aceste setari individual pentru fiecare client din retea. DCHP va distribui automat acesti parametri fiecarui client individual.

Serverul DHCP atribuie unui client o adresa IP luata dintr-un scop predefinit pentru un anumit timp. Daca o adresa IP este necesara pentru mai mult timp decat a fost setat timpul alocat, clientul trebuie sa ceara o extindere inainte ca perioada sa expire. Daca clientul nu a solicitat o reinnoire a perioadei de alocare (lease time), adresa IP va fi considerata libera si va fi alocata unui alt client. Daca utilizatorul doreste sa-si schimbe adresa IP poate utiliza comanda „ipconfig /release” urmata de „ipconfig /renew” in linia de comanda. Aceasta va sterge adresa IP curenta si va aloca una noua. Pot fi definite „rezervari” intr-un server DHCP pentru a permite anumitor clienti de a avea propria adresa IP. Adresele pot fi rezervate pe baza adresei MAC sau a hostname-ului astfel incat acesti clienti vor avea o adresa IP fixa ce este configurata automat. Majoritatea furnizorilor de servicii Internet utilizeaza DHCP pentru a atribui noi adrese IP calculatoarelor client cand acestea se conecteaza la Internet, ceea ce simplifica lucrurile la nivelul utilizatorului.

Switch

Un switch de rețea este un dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC. . Switchurile de retea (sau mai simplu swichurile) sunt aproape identice cu huburile de retea. Diferenta este ca switchurile contin mai multa „inteligenta”, si de asemenea sunt mai scumpe decat un hub. Spre deosebire de huburi, switchurile sunt capabile de a inspecta pachetele primite, determinand dispozitivele sursa si destinatie ale pachetului. Distribuind fiecare mesaj doar dipozitivelor conectate pentru care s-a emis, un switch conserva mai

bine largimea de banda a retelei si ofera performante mai bune decat un hub.

Switchul joaca un rol foarte important in cele mai multe retele locale Ethernet(LAN). LAN-urile mijlocii si mari contin mai multe switchuri conectate intre ele.

Switchurile opereaza la nivelul al 2-lea din sistemul OSI. Switchul „invata” adresa MAC pentru fiecare dispozitiv conectat. Ele mai pot interconecta folosind protocolul spanning-tree. Acesta permite gasirea celei mai bune cai intre dispozitive formandu-se o structura de arbore.Se foloseste un plan de retrimitere al datelor, mult mai rapid decat alta interfata si care da impresia existentei mai multor cai intre aceleasi dispozitive. Odata ce un switch invata topologia retelei printr-un protocol spanning-tree, acesta retrimite datele prin 2 metode. In total exista 4 metode pe care un switch le poate folosi:

Stochează și trimite – switch-ul acționează ca un buffer și, în mod uzual, realizează o însumare pentru fiecare cadru retransmis.

Cut through – Switch-ul doar citește adresa hardware a cadrului înainte de a o trimite mai departe. Nu există detector de erori la această metodă.

Fragment free – Metoda încearcă să rețină beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifică primii 64 de octeți din cadru, stocându-se informația legată de adresare. În acest fel cadrul își va atinge întotdeauna destinația. Detecția erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 și 4, de obicei fiind vorba de routere.

Adaptive switching – Metoda comută automat între cele trei metode precedente.

Metoda cut through apelează la „stochează si transmite” dacă portul destinație este ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.

Se va folosi un switch 2950 cu 24 porturi .

Router

Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe rețele de calculatoare. Are aceleasi componente ca si PC-ul : procesor,memorie ,interfete si magistrala.

Rolul lui este de a executa o sarcina mai speciala : ruteaza informatiile in retele .

Sistemul de operare al routerului se numeste , ca si la switch-uri , Internetworking Operating Software (IOS).

Ruterul operează la nivelul 3 al modelului OSI. El folosește deci adresele IP (de rețea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către ce interfață de ieșire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu intrările din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât intrări statice (introduse de administrator) cât și intrări dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare.

La startare routerul foloseste informatii din cadrul fisierului de configurare : versiunea Cisco a IOS-ului ; identificarea routerului ; locatia fisierului folosit la bootare ; informatii despre protocoale; configurarea interfetelor .

Exista trei metode prin care un router invata traseul unui pachet catre destinatie:

Rute statice care sunt definite manual de catre administratorul de retea , folosite mai ales in retelele mici cand se doreste reducerea traficului

Rute implicite definite de administratorul de retea manual sub forma traseului pe care il urmeaza un pachet , atunci cand nu se cunoaste calea catre destinatie

Rute dinamice cand routerul invata traseele catre destinatie prin receptionarea actualizarilor oferite de alte routere din retea.

In aplicatie se va folosi un ruter 2811.

Nor (Cloud, Network Cloud)

Simbolul „Nor” reprezinta serviciile de comunicatii fara prezentarea detaliilor arhitecturii de retea. Utilizatorul este interesat numai de intrarea si iesirea datelor in si din retea.

Se va folosi Cloud-PT .

Pc-uri

Pentru acoperirea nevoilor tehnice din fiecare departament este necesar instalarea a 7 PC-uri in fiecare birou .

S-au folosit PC-PT .

Imprimanta

Pentru transpunerea informației din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel de fișier grafic, un e-mail, un articol etc…) este util sa conectam o imprimanta in retea .

Se va folosi Printer-PT .

II.3 Calcul estimativ al retelei

Costurile estimative ar fi

Configurare router 150 RON

Instalare switch 30 RON

Cablu 500 m 1000 RON(=2×500)

Prize 10 buc. 200 RON (=10x 20)

Mufe 20 buc. 200 RON(=20×10)

Canal cablu 200 m 200 RON(=200×1)

Sertizare cablu 75 RON(=75 m x1)

Total 1855 RON

Manopera 30% 556.5 RON

Configuratia calculator:

Intel® Pentium4® 630 3000Mhz Processor;

Motherboard Intel® D945GNTL;

Memory 512MB DDRII PC4200 (2x256MB);

HDD Seagate 160GB S-ATAII NICQ;

FDD;

DVD+RW LG Dual Layer;

Video Card Intel onboard;

Case Maxcase A601 450W;

Speakers Manta MM150 Oregano;

Keyboard / Mouse / Mouse pad;

Networkboard onboard.

PREȚUL – 1485.12RON

Monitor TFT Horizon 17’’ 7005LBS – PRETUL – 566.202 RON

TOTAL= 2051.322 RON

III. Proiectare

Proiectarea retelelor inseamna intotdeauna mai mult decat conectarea a doua sau mai multe calculatoare intre ele .Cand proiectam o retea trebuie sa tinem cont de :

Functionalitate : reteaua trebuie sa functioneze optim

Scalabilitate : trebuie sa ofere posibilitati de dezvoltare ulterioara

Adaptabilitate : reteaua trebuie dezvoltata asfel incat sa nu includa elemente care ii vor restrictiona dezvoltarile ulterioare

Gestionare : reteaua trebuie dezvoltata asfel incat sa permita monitorizarea.

In proiectarea unei retele trebuie sa se tina cont de lucrurile practice : bugetul de care dispune firma pentru proiect, aplicatiile care ruleaza sau care vor fi implementate intr-un viitor apropiat, toleranta la cadere , configuratia, managementul retelei, experienta utilizatorilor si evolutia retelei .

Scenariul nostru spune ca d.p.d.v. al bugetului , intr-o astfel de retea echipamentele trebuie sa coste cat mai putin ; aplicatiile care vor rula pot partaja in cele mai multe cazuri latimea de banda a retelei ; configuratia va fi tip stea; cerintele legate de management sunt minime, de obicei administratorul rezolva la fata locului toate problemele; cresterea previzionata pe termen mediu este de 25-30 %.

III.1 Proiectare logica

Tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central, numit hub sau switch se numeste stea (star). Toate datele care sunt transmise dintre nodurile din rețea este transmis în acest nod central, care apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singura amenințare este ieșirea din funcție a nodului central, care duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.

In cazul de fata s-a proiectat o retea avand topologia stea :

III.2 Adrese IP

Adresa IP reprezinta un identificator al unui calculator sau dispozitiv dintr-o retea TCP/IP. Retelele care utilizeaza suita de protocoale TCP/IP routeaza mesajele (pachetele) pe baza adresei IP de destinatie.

La ora actuala se utilizeaza concomitent 2 tipuri de adrese IP (Internet Protocol): IP ver. 4 (IPv4) si IP ver. 6 (IPv6). IPv4 a fost lansat initial la data de 1 ianuarie 1983 si este inca versiunea cea mai utilizata. Adresele IPv4 reprezinta numere de 32-biti exprimate sub forma a 4 octeti in notatia zecimala cu punct ("dotted decimal" notation) (de exemplu, 192.0.32.67). Lansarea protocolului IPv6 a inceput in 1999. Adresele IPv6 sunt numere de 128-biti si sunt in mod conventional exprimate cu ajutorul unor numere hexazecimale (de exemplu, 1080:0:0:0:8:800:200C:417A).

In cele ce urmeaza, vom discuta despre adrese IPv4:

X.X.X.X

Fiecare dintre cele 4 campuri este de 8 biti (1 octet), deci poate lua valori cuprinse intre 0 si 255.

Valoarea 0 corespunde tuturor biților 0

00000000

iar valoarea 255 tuturor biților 1

11111111

fiecare bit corespunzând unei puteri ale lui 2

27 26 25 24 23 22 21 20

128 + 64 + 32 + 16 + 8 + 4 + 2 + 1 = 255

Exemplu de adresa IP:

Notatia zecimala cu punct: 1.2.3.4

Notatia binara cu punct: 00000001.00000010.00000011.00000100

Alt exemplu:

Zecimal cu punct: 128.213.1.1 (cs.rpi.edu)

Binar: 10000000.11010101.00000001.00000001

Fiecare adresa IP este formata din doua (2) parti:

ID – ul de Retea

ID – ul de Gazda

Separarea intre cele doua parti se face cu ajutorul mastii de subretea (Subnet Mask), care este tot o adresa pe 32 biti si:

portiunea care cuprinde valorile de 1 ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Retea

portiunea care cuprinde valorile de 0 ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Gazda

Astfel, o adresa IP: 68.130.15.113

cu masca de subretea : 255. 0. 0. 0

ID Retea ID Gazda

Alocarea domeniilor de adrese (ID-uri de Retea) se face de catre o autoritate globala – The Internet Assigned Numbers Authority (IANA)

Alocarea adreselor de Gazda (ID-uri de Gazda) se face de catre administratorul retelei respectivei organizatii .

Ambele tipuri de adrese IPv4 si IPv6 sunt alocate prin delegare. Utilizatorilor le sunt alocate adrese IP de catre furnizorii de servicii Internet (ISPInternet service provider). ISP-urile la randul lor obtin adrese IP alocate de la Registrul Local Internet (LIR) sau de la National Internet registry (NIR). Pentru Romania acesta este: RNC, care face înregistrarea domeniilor .ro

Rolul IANA consta in alocarea de adrese IP catre LIR, din domeniile de adrese nealocate, in functie de necesitatile acestora.

Adresele din clasele A, B, C pot fi alocate furnizorilor de servicii Internet (cu excepția domeniilor de adrese locale despre care se va vorbi mai jos și a adreselor rezervate), alocarea fiind unică orice domeniu de adrese alocate pentru rețele conectate la Internet este unic.

Schema de adresare clasică (bazată pe clase ) IP v4

In functie de dimensiunea retelelor, adresele IP s-au impartit in 5 clase, dupa cum urmeaza:

Numai adresele din clasele A, B si C pot fi folosite ca adrese IP ce se aloca gazdelor, respectiv rețelelor pe Internet!

Clasa A – 0nnnnnnn hhhhhhhh hhhhhhhh hhhhhhhh

Primul bit 0; 7 biti pt. ID-ul de retea; 24 biti pt. ID-ul de gazda

Primul octet: 0 – 127

Clasa B – 10nnnnnn nnnnnnnn hhhhhhhh hhhhhhhh

Primii doi biti 10; 14 biti pt. ID-ul de retea; 16 biti pt. ID-ul de gazda

Primul octet: 128 – 191

Clasa C – 110nnnnn nnnnnnnn nnnnnnnn hhhhhhhh

Primii trei biti 110; 21 biti pt. ID-ul de retea; 8 biti pt. ID-ul de gazda

Primul octet: 192 – 223

Clasa D – 1110mmmm mmmmmmmm mmmmmmmm mmmmmmmm –

Primii patru biti 1110; 28 biti pt. adresa multicast

Primul octet: 224 – 247

Clasa E – 1111rrrr rrrrrrrr rrrrrrrr rrrrrrrr

Primii patru biti 1111; 28 biti rezervati pentru adrese

Primul octet: 248 – 255

Numarul de retele si, respectiv gazde intr-o retea, posibil sa existe (in lume):

Adrese IP locale (Internal IP addresses)

In interiorul unei retele izolate, alocarea adreselor IP se poate face aleator, cu conditia ca fiecare sa fie unica in cadrul respectivei retele. Dar conectarea acestei retele locale la Internet va necesita utilizarea de adrese IP inregistrate (denumite adrese de Internet) pentru a evita adrese duplicate.

Poate fi utilizata o categorie speciala de adrese IP – adrese IP locale care permit functionarea suitei de protocoale TCP/IP in retelele locale (private network).

Caracteristicile acestor adrese:

NU pot fi folosite niciunde pe Internet, NU pot fi folosite pentru comunicarea intre diferite gazde de pe Internet (NU pot fi inregistrate ca adrese IP de Internet)

Pot exista oricate astfel de adrese IP locale pe diferite retele locale din lume

Sunt gratuite !

Spatiul de adrese locale este format din 3 blocuri de adrese rezervate de catre IANA special in acest scop (ce pot fi utilizate in retele izolate):

10.0.0.0 – 10.255.255.255

172.16.0.0 – 172.31.255.255

192.168.0.0 – 192.168.255.255

Uzual se foloseste reteaua 192.168.0.0 cu masca de subretea de clasa C: 255.255.255.0 . Oricare dintre retelele locale de mai sus este insa valida, cu conditia asocierii măștii de subretea corecte.

Deci, dacă se utilizeaza o rețea clasa C, pentru calculatoarele rețelei TCP/IP pot fi utilizate adresele IP: 192.168.0.2, 192.168.0.3, .., 192.168.0.x

192.168.0.1 este , de regula utilizat pentru (default) gateway – interfața routerului legată la respectiva rețea locală.

Adresele IP 192.168.0.0 si 192.168.0.255 sunt REZERVATE pentru adresa pe 32 biti a rețelei, respectiv pentru broadcast. Trebuie evitată utilizarea adreselor rezervate, în caz contrar rețeaua nu va funcționa corect.

Toate stațiile care au același identificator de rețea (network ID) în adresa IP aparțin aceleiați rețele și invers, toate stațiile unei rețele (inclusiv interfața ruterului legată la rețeaua respectivă) trebuie să aibă același identificator de rețea (network ID).

În exemplul de mai jos, au fost delimitate rețelele în funcție de identificatorul de rețea (network ID) din adresa IP. Inclusiv legătura serială între cele două rutere (care leagă interfețele ruterelor) formează o rețea (rețea denumită punct-la-punct).

Adresa IP a unei rețele se scrie înlocuind ID-ul gazdei (Host ID) cu 0. De exemplu, dacă adresele IP ale gazdelor sunt 163.124.100.13 – 163.124.232.100, cu masca de subrețea (Subnet mask) 255.255.0.0, adresa IP a respectivei rețele este: 163.124.0.0/255.255.0.0

Exemplu: rețele cu adrese IP locale – clasa C (masca de subrețea 255.255.255.0).

Adresele IP ale gazdelor trebuie sa fie unice pe Internet.

III.2 Subnetare

Subnetarea este impartirea unei adrese de retea in mai multe adrese de subretea care nu se suprapun, prin imprumutarea pentru retea a unui numar de biti din portiunea rezervata statiilor .

În adresă apar, de la cei mai semnificativi la cei mai puțin semnificativi, întâi biții de rețea, apoi cei de subrețea si la sfârșit biții de host în subrețea (NN..NSS..SHH..H).
Se cunoaște fie (a) câte subrețele trebuie obținute fie (b) câte hosturi trebuie obținute în fiecare subrețea.
Pentru fiecare subrețea trebuie obținute: adresa de subrețea + masca finală de rețea și numărul total de biți de rețea, adresa de broadcast, adresele utilizabile efectiv, numărul de hosturi din subrețea, numărul de subrețele.
Prima și ultima subrețea (cele având biții de subrețea toți "0" sau toți "1") nu pot fi folosite.
Adresele de subrețea se calculează considerând toți biții de host "0".
Adresele de broadcast se calculează considerând toți biții de host "1".

In cazul scenariului nostru adresele vor fi :

PC1 are adresa MAC : 00D0.BA2C.E20B

Adresa IP : 192.121.0.9