Regimul Juridic de Protectie a Apelor Subterane

P l a n u l :

1. I. Întroducere………………………………………………………………………………….3

2. II.Reglementarea juridica a apelor subterane………………………………………4

2.1 Baza normativă a apelor subterane în Republica Moldova………..4

2.2 Dreptul la proprietate asupra apelor subterane si structura autorizatiilor………………………………………………………………………………5

2.3 Asigurarea cu apă potabilă calitativă ………………………………………7

2.4 Pîrghiile economice ale gestionării apelor subterane………………..8

2.5 Planificarea utilizării și protectiei apelor subterane………………….9

III.Cadrul instituțional al gestionarii apelor subterane………………………10

3.1 Structura competentei organelor de stat………………………………….10

3.2 Obligatiile bineficiarilor apelor subterane………………………………11

3.3 Monitoringul și cadastrul apelor subterane……………………………..14

3.4 Răspunderea pentru incălcarea legislației apelor subterane………15

IV Problemele controlului de stat in domeniu in practica internatională….16

Poluarea apelor……. …………………………………………………………….17

V. Reglementarea apelor subterane în legislatia SUA…………………………….20

VI. Reglementarile UE în domeniul apelor subterane……………………….21

VII. Concluzie………………………………………………………………………………..22

VIII.Bibliografie…………………………………………………………………………….23

I. Întroducere

Ca și în alte domenii de activitate, starea legislației în domeniul utilizării și protecției apelor subterane corespunde etapei de tranziție a țării. In prezent sunt în vigoare un set întreg de acte legislative și normative care au fost aprobate în condițiile fostei URSS, condițiile unui stat centralizat, cât și recent în condițiile statului suveran ce are o orientare în dezvoltarea sa spre economia de piață și spre un stat bazat pe drept. Analiza efectuată permite a evidenția elementele de bază atât ale sistemului de reglementare în domeniul apelor subterane, cât și ale cadrului instituțional existent.

Orice activitate economică care poate afecta starea apelor se efectuează în baza autorizației emise de organele protecției mediului, gospodăririi apelor și organelor administrării locale și în urma expertizării ecologice a proiectelor. S-a menționat, de asemenea, că una din condițiile importante ale documentației privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător o constituie impactul activității preconizate asupra stării apelor subterane.

Utilizarea apelor subterane se efectuează în baza folosirii lor generale. Folosirea generală a apei se realizează fără autorizație specială și impune respectarea necondiționată a cerințelor autorităților pentru supraveghere sanitară de stat, a regulilor pentru protecția și folosirea rațională a apelor, în acest scop, organele administrării locale stabilesc condițiile de folosință generală a obiectivelor acvatice (articolul 18 al Codului apelor).

În cazurile utilizării industriale a apelor subterane, în scopul creării prizelor de asigurare centralizată cu apă potabilă a populației, se eliberează autorizația de folosință specială a apei (articolul 27 al Codului apelor) de către autoritățile responsabile pentru mediu, în coordonare cu autoritățile responsabile pentru gospodărirea apelor, autoritățile responsabile pentru supravegherea sanitară și cu alte organe interesate.

Darea în folosință a apei se efectuează pentru un termen nelimitat sau pe termen de scurtă (până la 3 ani) și lungă durată (25 de ani).

Forajele adânci se efectuează în baza proiectului respectiv, avizat de organele interesate (ale protecției mediului, sanitare ș.a.) și cu autorizația eliberată de Asociația „AGeoM". Locul amplasării sondelor se confirmă de o comisie specială, în componența căreia intră reprezentanții executivelor locale, beneficiarilor, organelor sanitare, ale protecției mediului, Asociației „AGeoM".

Forarea, documentația geologică și hidrogeologică se efectuează în baza Normelor de construcție „Condițiile tehnice ale proiectării și forării sondelor și „Indicațiile la proiectarea construcțiilor de captare a apelor subterane" La prizele de apă se prevăd în mod obligatoriu atât dispozitive de supraveghere a nivelului apelor și de luare a probelor pentru controlul analitic, cât și contoare pentru măsurarea debitului în procesul de exploatare rațională a sondelor, ținerea documentației, a supravegherii asupra calității și cantității apelor subterane etc.

II. Reglementarea juridică a apelor subterane

2.1. Baza normativă a apelor subterane în Republica Moldova

Starea legislației în domeniul utilizării și protecției apelor subterane corespunde etapei de tranziție a țării. In prezent sunt în vigoare un set întreg de acte legislative și normative care au fost aprobate în condițiile fostei URSS, condițiile unui stat centralizat, cât și recent în condițiile statului suveran ce are o orientare în dezvoltarea sa spre economia de piață și spre un stat bazat pe drept. Analiza efectuată permite a evidenția elementele de bază atât ale sistemului de reglementare în domeniul apelor subterane, cât și ale cadrului instituțional existent.

2.2. Dreptul la proprietate asupra apelor subterane și structura autorizațiilor

După cum s-a menționat deja, conform articolului 127 al Constituției Republicii Moldova (1994), resursele naturale (cu excepția celor funciare) constituie proprietate publică. Acest lucru este stipulat și în Programele respective de privatizare aprobate de parlament, unde se menționează că ele pot numai fi date în arendă spre folosință.

Conform articolului 2 al Codului apelor (1993), apele subterane sunt componente ale Fondului Unic de Stat al Apelor. Darea în folosință a apelor subterane se efectuează numai în baza unor condiții ce ar asigura utilizarea rațională și protecția lor. Astfel, conform articolului 12 (p.f) al aceluiași cod, se interzice persoanelor fizice și juridice a construi și a da în exploatare foraje de apă înainte de dotarea lor cu instalații de reglare și măsurare a debitului de apă și stabilirea zonelor de protecție sanitară. Acest lucru este stipulat, de asemenea, în Legea cu privire la asigurarea sanitaro-epidemiologică a populației (articolul 15), unde se precizează că zonele sanitare ale prizelor de apă (inclusiv subterane) se stabilesc de către guvern și organele de administrare locală.

Orice activitate economică care poate afecta starea apelor se efectuează în baza autorizației emise de organele protecției mediului, gospodăririi apelor și organelor administrării locale (articolul 14 al Codului apelor) și în urma expertizării ecologice a proiectelor. S-a menționat, de asemenea, că una din condițiile importante ale documentației privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător o constituie impactul activității preconizate asupra stării apelor subterane (articolul 6.1 al Regulamentului cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător. Anexa la legea numită).

Utilizarea apelor subterane (cu excepția locurilor de o importanță deosebită stabilită de guvern) se efectuează în baza folosirii lor generale (articolul 28 al Codului apelor). Folosirea generală a apei se realizează fără autorizație specială și impune respectarea necondiționată a cerințelor autorităților pentru supraveghere sanitară de stat, a regulilor pentru protecția și folosirea rațională a apelor, în acest scop, organele administrării locale stabilesc condițiile de folosință generală a obiectivelor acvatice (articolul 18 al Codului apelor).

În cazurile utilizării industriale a apelor subterane, în scopul creării prizelor de asigurare centralizată cu apă potabilă a populației, se eliberează autorizația de folosință specială a apei (articolul 27 al Codului apelor) de către autoritățile responsabile pentru mediu, în coordonare cu autoritățile responsabile pentru gospodărirea apelor, autoritățile responsabile pentru supravegherea sanitară și cu alte organe interesate.

Darea în folosință a apei se efectuează pentru un termen nelimitat sau pe termen de scurtă (până la 3 ani) și lungă durată (25 de ani).

în mod detaliat sistemul autorizării folosirii apelor subterane este stipulat în „Regulamentul cu privire la utilizarea și protecția apelor subterane pe teritoriul Republicii Moldova" aprobat de Guvernul Republicii (nr. 363, 31 octombrie 1974).

Efectuarea forajelor, prizelor de captare a apelor subterane se permite numai în baza autorizației eliberate de Asociația „AGeoM". Fără autorizațiile acestei instituții se permite:

construcția fântânilor ce exploatează apele freatice;

construcția forajelor singulare cu o adâncime de până la 20 m în apele freatice sau
apele depunerilor aluvionale;

— captajul izvoarelor care funcționează fără scăderea nivelului apelor subterane.

În aceste cazuri se obțin autorizațiile comitetelor executive locale (orășenești, sătești, municipale).

Forajele adânci se efectuează în baza proiectului respectiv, avizat de organele interesate (ale protecției mediului, sanitare ș.a.) și cu autorizația eliberată de Asociația „AGeoM". Locul amplasării sondelor se confirmă de o comisie specială, în componența căreia intră reprezentanții executivelor locale, beneficiarilor, organelor sanitare, ale protecției mediului, Asociației „AGeoM".

Forarea, documentația geologică și hidrogeologică se efectuează în baza Normelor de construcție „Condițiile tehnice ale proiectării și forării sondelor (CH—14—57) și „Indicațiile la proiectarea construcțiilor de captare a apelor subterane" (CH-325-65). La prizele de apă (existente și în documentația de proiect) se prevăd în mod obligatoriu atât dispozitive de supraveghere a nivelului apelor și de luare a probelor pentru controlul analitic, cât și contoare pentru măsurarea debitului în procesul de exploatare rațională a sondelor, ținerea documentației, a supravegherii asupra calității și cantității apelor subterane etc.

2.3 Asigurarea cu apă potabilă calitativă

În legislația în vigoare se stipulează prioritatea folosirii apei în scopurile asigurării populației cu apă potabilă față de alte activități economice. Această asigurare se efectuează în mod centralizat în baza realizării proiectelor respective care au fost expertizate în modul stabilit și au primit autorizația de folosire specială a apei.

Alimentarea necentralizată cu apă a populației este efectuată de persoane fizice și juridice direct din sursele de apă subterane, cu respectarea cerințelor stabilite de organele responsabile de mediu și sanitare, de organele administrării locale. Folosirea apelor subterane cu proprietăți potabile în alte scopuri decât cele ale alimentării cu apă potabilă și menajeră, de regulă, este interzisă (articolul 46 al Codului apelor).

Calitatea apei din izvoare, utilizată pentru satisfacerea necesităților gospodărești de menaj, culturale și de asanare ale populației, trebuie să corespundă cerințelor standardului de stat și regulilor sanitare. Important este că în cazul în care calitatea apei de izvor nu corespunde regulilor sanitare (standardului de stat), persoanele fizice și juridice sunt obligate să asigure de sine stătător încetarea folosirii acesteia de către populație (articolul 15 al Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populației). Este clar că în acest sens se impune o delimitare a obligațiilor și a organelor de stat și, în primul rând, a celor de supraveghere sanitară. Soluționarea acestei probleme și participarea publicului poate fi asigurată prin informarea pe larg a populației privind calitatea apei utilizate. Astfel, în articolul 7 al Legii privind protecția consumatorului se stabilește că consumatorii vor fi asigurați cu apă potabilă conform nn vigoare se stipulează prioritatea folosirii apei în scopurile asigurării populației cu apă potabilă față de alte activități economice. Această asigurare se efectuează în mod centralizat în baza realizării proiectelor respective care au fost expertizate în modul stabilit și au primit autorizația de folosire specială a apei.

Alimentarea necentralizată cu apă a populației este efectuată de persoane fizice și juridice direct din sursele de apă subterane, cu respectarea cerințelor stabilite de organele responsabile de mediu și sanitare, de organele administrării locale. Folosirea apelor subterane cu proprietăți potabile în alte scopuri decât cele ale alimentării cu apă potabilă și menajeră, de regulă, este interzisă (articolul 46 al Codului apelor).

Calitatea apei din izvoare, utilizată pentru satisfacerea necesităților gospodărești de menaj, culturale și de asanare ale populației, trebuie să corespundă cerințelor standardului de stat și regulilor sanitare. Important este că în cazul în care calitatea apei de izvor nu corespunde regulilor sanitare (standardului de stat), persoanele fizice și juridice sunt obligate să asigure de sine stătător încetarea folosirii acesteia de către populație (articolul 15 al Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populației). Este clar că în acest sens se impune o delimitare a obligațiilor și a organelor de stat și, în primul rând, a celor de supraveghere sanitară. Soluționarea acestei probleme și participarea publicului poate fi asigurată prin informarea pe larg a populației privind calitatea apei utilizate. Astfel, în articolul 7 al Legii privind protecția consumatorului se stabilește că consumatorii vor fi asigurați cu apă potabilă conform normelor stabilite și vor fi informați precis și operativ despre corespunderea apei potabile cu normele în vigoare. De realizarea acestui drept al consumatorilor sunt responsabile organele administrării locale și furnizorii (producătorii). Tot în acest context, agenții economici sunt obligați să comercializeze numai produse și servicii testate și certificate conform normelor legale și care respectă condițiile calitative, prevăzute în contracte.

În scopul pazei și protecției apelor subterane împotriva impurificării și epuizării, se prevede că explorarea și prospectarea apelor subterane se efectuează de către organizațiile de stat specializate sub controlul organelor de stat, iar fântânile arteziene urmează să fie utilate cu dispozitiv de reglare, conservare sau lichidare (Articolele 96, 98 ale Codului apelor).

în scopul prevenirii poluării apelor terestre și subterane cu îngrășăminte minerale, a fost aprobat un standard special (GOST 17.1.3.11.84). în el se reglementează activitatea utilizării îngrășămintelor minerale, punându-se un accent deosebit pe activitatea în zonele de protecție și sanitare. Locurile de depozitare a îngrășămintelor minerale nu trebuie să fie amplasate în raza inundărilor, iar în jurul depozitelor să fie prevăzută acumularea apelor pluviale cu utilizarea ulterioară a acestora pe câmpurile agricole.

în scopul transpunerii în practică a acestor prevederi, Guvernul Republicii a prevăzut în planul de ocrotire a sănătății pentru anii 1995—1997 un compartiment special dedicat aplicării măsurilor și metodelor de control asupra supravegherii calității apei potabile și produselor alimentare: studierea surselor de apă existente și aprecierea calității apei din noile surse; studiul aplicării noilor metode și sisteme de tratare a apei, intensificarea supravegherii igienice asupra construcției apeductelor și sistemelor de epurare colective.

2.4 Pârghiile economice ale gestionării apelor subterane

Conform legislației în vigoare, utilizarea apelor subterane se efectuează contra plată. Această plată se percepe la moment de la beneficiarii folosirii speciale a apelor în proporții stabilite anual, concomitent cu aprobarea bugetului de stat.

În cazul utilizării apelor subterane, pentru fiecare 10 m3 se plătesc 0,5% din salariul minimal, în cazul captării apelor subterane în scopuri curative și pentru producerea apei minerale, plata se efectuează în proporție de 10% din beneficiul obținut, fără impozitul pe valoarea adăugată. Aceste plăți se stabilesc anual prin Legea bugetului de stat.

Până la momentul actual nu se percepe nici o plată de la beneficiarii surselor decentralizate de apă, nu se face nici o diferențiere regională a plăților existente.

2.5 Planificarea utilizării și protecției apelor subterane

Deoarece apele subterane constituie o resursă naturală importantă, e necesar de a avea o strategie clară a utilizării și protecției lor. Cu regret, în legislația în vigoare nu este stipulată necesitatea elaborării și mecanismul aprobării programelor și planurilor de stat în acest domeniu.

Unele elemente ale acestei activități sunt prevăzute în Legea privind protecția mediului (articolul 6), în care se stipulează aprobarea de către parlament a limitelor anuale de utilizare a resurselor naturale de importanță națională. Concomitent, în articolul 23 al aceleiași legi se stipulează necesitatea expertizării tuturor planurilor, proiectelor, inclusiv a celor ce țin de domeniul asigurării cu apă. Planificarea concretă a captării apelor, a măsurilor de protecție a lor se efectuează la etapa de eliberare a autorizației de-folosință a apei cu coordonarea respectivă din partea organelor interesate (în primul rând, a celor sanitare și de mediu, de gospodărire a apelor și hidrogeologice). în articolul 97 al Codului apelor se prevede că, în procesul coordonării privind amplasarea și construcția întreprinderilor instalațiilor etc., obiectivelor care afectează starea apelor, precum și la eliberarea autorizațiilor de folosință specială a apei, este necesar a se ține cont de schemele de folosire complexă și de protecție a apelor și de balanțele de gospodărire a apelor, în care se iau în considerare interesele beneficiarilor de folosință a apei și ale beneficiarilor funciari (articolul 97 al Codului apelor).

III. Cadrul instituțional al gestionării apelor subterane

3.1. Structura competenței organelor de stat

Sistemul gestionării apelor subterane este prevăzut în câteva acte legislative și regulamente aprobate de guvern. Astfel, conform Legii privind protecția mediului, principiile politicii naționale, aprobarea limitelor naționale ale utilizării resurselor naturale sunt prerogativa Parlamentului Republicii Moldova. Guvernul Republicii este responsabil de implementarea politicii parlamentului în domeniul utilizării resurselor naturale și protecției mediului înconjurător.

Gestionarea apelor subterane se efectuează nemijlocit de câteva organe de stat special împuternicite. Astfel, Asociația de stat „Geologia Moldovei" (AGeoM), conform Regulamentului ei, efectuează:

cercetări geologice regionale (cartare, geologie, geofizică, hidrogeologie, geologie
tehnică etc.);

prospectarea explorării apelor subterane potabile și minerale, precum și a altor lucrări
de hidrogeologie și geologie tehnică;

supravegherea regimului apelor subterane, asigurarea controlului operativ asupra
poluării și epuizării acestora;

coordonarea în modul stabilit a documentației de foraj la sondele de explorare,
exploatare a sondelor de captare a apei și de construcții ale prizelor de ape subterane pentru toate întreprinderile și organizațiile, indiferent de subordonarea lor departa mentală, punerea de acord asupra condițiilor speciale de utilizare a apelor (în compartimentul apelor subterane).

Supravegherea sanitară sub aspectul prevenirii apelor subterane ca sursă de apă potabilă este prerogativa Serviciului Sanitaro-Epidemiologic.

Astfel, conform articolului 28 al Legii respective, în obligațiile acestui serviciu sunt următoarele funcții care au tangență cu problema apelor subterane:

supravegherea, studierea, aprecierea și prognozarea stării sănătății populației în raport cu starea mediului înconjurător;

elaborarea de măsuri obligatorii pentru executare, care ar asigura bunăstarea sanitaro- epidemiologică a populației;

• exercitarea supravegherii asupra efectuării măsurilor igienice și antiepidemice;

asupra respectării regulilor sanitare în vigoare de către persoanele fizice și juridice.

În fond, supravegherea sanitară este pârghia principală, care trebuie să asigure protecția apelor subterane contra poluării prin intermediul fântânilor și sondelor create ca surse de apă potabilă.

Controlul de stat asupra folosirii și protecției apelor subterane – se efectuează de către Inspectoratul Ecologic de Stat. El efectuează controlul asupra respectării cerințelor ecologice atât la proiectarea surselor de captare a apelor, cât și asupra activităților economice ce pot contribui la poluarea apelor subterane (inclusiv în zona de protecție sanitară, la folosirea lor nerațională etc.). Prescripțiile inspectorilor ecologiști de stat sunt obligatorii pentru executare de către toți beneficiarii de apă (articolul 28 al Legii privind protecția mediului înconjurător).

De competența organelor administrației locale – țin activitățile care asigură în practică utilizarea rațională și protecția apelor subterane pe teritoriul subordonat, în comun cu organele sanitare și de protecție a mediului, ele elaborează condițiile de exploatare ă apelor, întreprind măsuri de respectare a regimului zonelor sanitare de protecție a prizelor de apă, a fântânilor, elaborează programe locale de asigurare sanitaro-igienică a populației, de prevenire a înrăutățirii sănătății populației etc. Analizând actele legislative în vigoare, putem însă vedea că nu sunt definite deloc competențele organelor locale cu referință la apele subterane.

3.2. Obligațiile beneficiarilor apelor subterane

Aceste obligații sunt stipulate la modul general în Codul apelor, care în articolul 37 prevede:

folosirea rațională a resurselor de apă, consumarea ei, efectuarea măsurilor de remediere și îmbunătățire a calității apei;

prevenirea poluării, impurificării și epuizării obiectivelor acvatice;

menținerea în stare de funcționare a instalațiilor de epurare, altor instalații pentru gospodărirea apelor și dispozitive tehnice, care afectează starea apelor, ameliorarea parametrilor de exploatare, ținerea în modul stabilit a evidenței cantității și a calității apelor.

În Legea privind protecția mediului (articolul 47) se stipulează că agenții economici trebuie să utilizeze resursele acvatice numai în baza autorizațiilor respective.

În articolul 9 al Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populației se stipulează obligațiile persoanelor juridice, care, printre altele, prevăd:

– respectarea legislației sanitare și a regulilor sanitare în vigoare;

– elaborarea și desfășurarea măsurilor igienice și antiepidemice orientate spre prevenirea și lichidarea poluării mediului înconjurător.

Organele protecției civile sunt responsabile de protejarea surselor de apă și sistemelor de aprovizionare cu apă, a produselor alimentare și materiei prime alimentare, a furajelor agricole și a plantelor contra infectării radioactive, chimice și bacteriologice, iar a mediului înconjurător contra poluării cu substanțe radioactive, otrăvitoare cu acțiune puternică, toxice și cu mijloace bacteriologice (articolul 4 al Legii cu privire la protecția civilă).

Cerințele sanitare față de beneficiarii apelor subterane la captarea lor sunt prevăzute în Regulamentul igienic „Cerințe privind proiectarea, construcția și exploatarea apeductelor de apă potabilă", aprobat de medicul-șef sanitar de stat al Republicii Moldova (octombrie 1995).

In funcție de condițiile locale și cele de amenajare a gurii sondelor, instalațiile pentru captarea apelor subterane se amplasează într-un pavilion la suprafața solului și numai în cazuri excepționale la nivel subteran într-o fântână specială.

Construcția gurii sondei, inclusiv a găurii pentru cablul de alimentare cu energie electrică, trebuie să asigure ermetizarea completă, ce evită pătrunderea în sondă a apelor de suprafață și a poluanților. Partea de sus a coloanei țevilor de tubaj a sondelor trebuie să fie deasupra dușumelei sau a fundului fântânii cel puțin cu 0,5 m. Pe conducta de aducție a apei de la sondă se montează obligatoriu un robinet pentru recoltarea probelor de apă.

Este important, de asemenea, ca pereții și fundul fântânii, unde e amplasată gura sondei, să fie impermeabile, fundul să fie înclinat de la sondă și cu rezervor de drenaj pentru recoltarea apei. Fântâna trebuie să fie echipată cu o închidere. La echiparea capului sondei în pavilionul terestru, dușumeaua încăperii trebuie să fie impermeabilă și înclinată de la sondă spre canalul de scurgere pentru evacuarea apei după hotarele ei. Concomitent, spațiul dintre țevi și cel liber în afara lor trebuie să fie cimentat. Pentru evacuarea apelor de suprafață din zona sanitară de protecție a sondelor, fântânilor trebuie să fie prevăzute canale de scurgere.

Sondele existente, exploatarea cărora este imposibilă, conform deciziei Asociației de stat „AGeoM", trebuie să fie tamponate, cu întocmirea actului corespunzător. Cerințele față de beneficiarii resurselor apelor subterane sunt prevăzute în mod detaliat în „Regulamentul cu privire la utilizarea și protecția apelor subterane". Răspunderea pentru protecția lor, prevenirea poluării, epuizării, respectarea regimului de exploatare și a zonei sanitare de protecție sunt puse pe seama beneficiarilor, în cazul schimbărilor calității apelor subterane, beneficiarii sunt obligați să informeze operativ organele de supraveghere sanitară, Asociația „AGeoM".

În scopul prevenirii degradării surselor descentralizate de aprovizionare cu apă, a fost aprobat și un Regulament Igienic special „Cerințele privind calitatea apei potabile la aprovizionarea descentralizată. Protecția surselor. Amenajarea și menținerea fântânilor, cișmelelor…"(23 februarie 1996). Regulamentul stabilește cerințe igienice față de calitatea apei, alegerea locului de amplasare, amenajarea și exploatarea instalațiilor de captare a apei și a terenului adiacent lor. Printre cerințele principale privind amplasarea prizelor de apă, se indică necesitatea respectării distanței minime de 50 m față de sursele posibile de poluare a apelor freatice: clozete, latrine, fântâni părăsite, locurile de întreținere a animalelor etc., cât și a distanței minime de 30 m de la magistralele cu circulație intensă a transportului auto.

Este necesar, de asemenea, de a efectua periodic curățarea fântânilor (nu mai rar de o dată pe an), iar în unele cazuri și dezinfectarea apelor, în cazul de uzare a utilajului, micșorarea acută a debitului sau scăderea nivelului apelor, agravarea incorigibilă a calității apei, care devine inadmisibilă în scop potabil și menajer, proprietarul instalațiilor de captare este obligat să ia măsuri de înlăturare a tuturor neajunsurilor sau de lichidare a fântânii, cișmelei. După demontarea instalațiilor terestre, umplerea fântânii trebuie să fie efectuată cu sol curat, de dorit cu argilă bine bătătorită. Deasupra fântânii lichidate trebuie să se înalțe un dâmb de sol cu înălțimea de 0,2 – 0,3 m.

3.3. Monitoringul și cadastrul apelor subterane

Evidența de stat a apelor și folosirea lor, ținerea la zi a Cadastrului de stat al Apelor,întocmirea balanțelor de gospodărire a apelor, elaborarea schemelor de folosire complexă și de protecție a apelor se efectuează din contul statului și are scopul stabilirii cantității și calității apelor, a datelor privind folosirea apelor pentru planificarea utilizării raționale și protecției lor (articolele 101-105 ale Codului apelor), în scopul reglementării acestor activități, a fost elaborat un Regulament special, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr. 626 din 18 august 1994. Organizația care este abilitată de a întocmi Cadastrul de stat al apelor subterane este Asociația „AGeoM"(Hotărârea Guvernului, nr.619

din 16 august 1994). Conform articolului 4 al Regulamentului cu privire la Cadastrul de stat al Apelor, această instituție este responsabilă de următoarele activități:

evidența de stat a apelor subterane, inclusiv evidența rezervelor de apă pentru exploatare, precum și observații asupra regimurilor și calității apelor;

asigură întreprinderile, organizațiile și instituțiile de stat interesate cu date despre apele subterane, regimul lor și prognozele hidrogeologice necesare pentru exploatarea și construcția întreprinderilor, edificiilor și altor obiective legate de folosința apelor subterane;

— organizează observările și controlul asupra gradului de poluare a apelor subterane conform indicilor fizici, chimici și hidrobiologici, asigură întreprinderile, organizațiile și instituțiile interesate cu informație sistematică despre gradul de poluare a apelor subterane și posibilitatea modificării acestuia în urma activității economice și condițiilor hidrometeorologice, precum și cu informația urgentă despre schimbările bruște ale gradului de poluare a apelor subterane.

Un rol important în ținerea evidenței calității apelor subterane ca surse de alimentare cu apă potabilă îi revine Serviciului Sanitaro-Epidemiologic. Subdiviziunile raionale ale acestui serviciu efectuează periodic supravegherea calității apelor la sistemele centralizate de apă potabilă, iar anual asupra calității apelor fântânilor și cișmelelor amplasate în localitățile rurale.

3.4. Răspunderea pentru încălcarea legislației apelor subterane

Această răspundere este stipulată în Codurile civil, administrativ și penal ale Republicii Moldova.

Răspunderea civilă prevede restituirea pagubei comise apelor subterane și include, de regulă, atât costul acestor resurse, cât și costul măsurilor pentru refacerea lor (articolul 109 al Codului apelor).

Răspunderea administrativă constă în aplicarea de sancțiuni contravenienților ce au comis o infracțiune ecologică prin acțiuni ce contravin legislației ecologice sau prin neluarea măsurilor ce sunt în funcțiunile de serviciu. Conform Codului apelor, Codului contravențiilor administrative, printre aceste cazuri sunt:

ocuparea samavolnică a obiectivelor acvatice, folosirea samavolnică a apelor;

impurificarea și infectarea apelor, încălcarea regimului de protecție a apelor la colectoarele de apă;

– darea în exploatare a întreprinderilor, a obiectivelor comunale și a altor obiective fără construcțiile și instalațiile care să prevină impurificarea și infectarea apelor sau influența lor dăunătoare;

– captarea și folosirea apei cu încălcarea limitelor stabilite, folosirea apei fără spirit gospodăresc, folosirea apei potabile în scopuri tehnice, încălcarea regulilor de evidență a folosirii apei;

– încălcarea regulilor și a normelor sanitaro-igienice.

În cazul acestor contravenții, se aplică sancțiuni administrative în mărime de 5—25 salarii minime pentru cetățeni și până la 75 salarii minime pentru persoane cu funcții de răspundere. Materialele privind contravențiile administrative se examinează de către instanțele judecătorești în modul stabilit.

Răspunderea penală se aplică în cazul infracțiunilor ecologice. Conform articolului 236 al Codului Penal, se prevede răspundere penală în cazul distrugerii obiectivelor acvatice luate sub protecția statului sau în cazul când se impurifică sursele de apă potabilă și se aduc prejudicii sănătății populației, în aceste cazuri se aplică privațiuni de libertate până la 5 ani.

IV Problemele controlului de stat în domeniu în practica internațională

Printre principalele reglementări ce necesită o reevaluare juridică, în primul rând, este domeniul drepturilor asupra utilizării apelor (inclusiv a celor subterane), care include următoarele aspecte: categoriile și tipul de utilizare, cantitatea și calitatea apelor pentru utilizare, prioritățile, timpul și durata utilizării, măsurile de prevenire a poluării și procedurile administrative (Frederiksen, 1993). In actele legislației este foarte important de a confirma dreptul organelor de stat la efectuarea controlului asupra captării și utilizării apelor subterane, cât și asupra tuturor activităților care au un impact potențial asupra calității și cantității apelor subterane.

În Carta utilizării raționale a apelor subterane (1989) se recomandă ca ele să fie declarate proprietate publică, cu oferirea drepturilor organelor de stat de a limita și reglementa utilizarea lor. Aici se menționează în mod deosebit necesitatea transferării dreptului la proprietatea asupra apelor subterane în dreptul la folosirea lor în funcție de sistemul existent al autorizațiilor respective. Reieșind din aceasta, e necesar de a elabora regulile privind stabilirea criteriilor de recunoaștere a drepturilor asupra utilizării apelor subterane și pentru eliberarea autorizațiilor, luând în considerare etapizarea distribuirii apelor. Sunt necesare, de asemenea, și regulile de transmitere, modificare a condițiilor și retragere a autorizațiilor. Prevalarea considerentelor sociale, de mediu în utilizarea apelor condiționează necesitatea de a pune accentul pe descentralizarea dirijării utilizării apelor. Sistemul reglementărilor trebuie să cuprindă stabilirea legilor, acordurilor, regulilor și standardelor, în același timp, e necesar de a crea suportul legal pentru o participare mai activă a sectorului privat, a științei și a organizațiilor neguvernamentale la managementul apelor (Seragheldin, 1995).

4.1 Poluarea apei

În contextul managementului apelor rămâne importantă problema prevenirii și controlului poluării lor. Monografia semnată de R. Falange și A. Zavala (1987) editată sub egida Băncii Mondiale cuprinde atât o analiză amplă a acestei probleme, cât și recomandările necesare. Paralel cu alte aspecte, aici sunt prezentate și unele recomandări ce țin de reglementarea juridică a acestei probleme. Astfel, se menționează necesitatea efectuării controlului de stat în acest domeniu la câteva niveluri: național, regional și local, cu diferențierea clară a responsabilității diferitelor instituții.

Principala pârghie în controlul calității apelor subterane este stabilirea standardelor calității lor – a concentrațiilor maxime admisibile, în această activitate este necesar de a prevedea participarea câtorva agenți – organele naționale, locale, publicul și poluatorul. Dacă la nivel național se stabilesc programe și standarde respective, atunci organele locale și beneficiarii (poluatorii) sunt responsabili nemijlocit de efectuarea controlului, organizarea și respectarea lor. Este necesar, de asemenea, de a stabili un sistem de penalități în cazul provocării poluării apelor subterane peste limitele stabilite.

Rezultatele controlului și ale monitoringului apelor subterane trebuie să fie larg mediatizate. După cum se menționează în „Carta, 1989", acest monitoring urmează să includă nu numai datele privind cantitatea și calitatea apelor, ci și cele privind activitățile sau starea factorilor ce pot afecta apele subterane. In urma controlului și monitoringului sunt necesare estimările și pronosticurile schimbărilor calității și cantității lor, care pot fi puse la baza luării deciziilor privind măsurile de protecție.

Unele din cele mai importante reglementări sunt cele ce țin de prevenirea epuizării și poluării apelor subterane. Aceste aspecte sunt prezentate în câteva publicații: „Carta 1989"; „Water", Falange, Zavala, 1987;„Zakonodatel'stvo …", 1991. Printre elementele principale ale acestor reglementări menționăm următoarele:

– exploatarea apelor subterane numai în baza autorizațiilor respective eliberate de organele special împuternicite și în baza condițiilor specificate în autorizație. Eliberarea autorizațiilor se efectuează în fiecare caz aparte;

– regenerarea nivelului apelor subterane se permite numai în baza proiectelor respective,

care cuprind compartimentul evaluării impactului acestor lucrări asupra calității și cantității apelor subterane și asupra mediului înconjurător;

– prevenirea poluării apelor subterane în urma depozitării deșeurilor, luarea în considerare a calității protectoate a straturilor acvifere și a situației hidrogeologice în cadrul activităților ce pot influența asupra apelor subterane;

– interzicerea deversărilor apelor uzate în locuri neautorizate;

utilizarea apelor purificate la irigare și a mâlului activ ca îngrășământ se permite numai în baza cercetărilor respective privind calitatea acestora și situația hidrogeologică;

– neadmiterea poluării apelor subterane în procesul captării lor.

În scopul prevenirii poluării apelor subterane în procesul activității agricole, în unele țări sunt stabilite reglementări specifice. Această experiență este stabilită în „Zakonoda-tel'stvo…", 1991. Astfel, deoarece în unele cazuri s-a stabilit poluarea apelor subterane în urma utilizării îngrășămintelor minerale, în Danemarca a fost aprobat în 1987 un program de stat de protecție a resurselor acvatice, ce prevede măsurile de diminuare a poluării lor cu nitrați în urma utilizării îngrășămintelor azotice. în cazul nerespectării cerințelor stabilite, fermierii plătesc impozite suplimentare. Impozitele pentru folosirea îngrășămintelor minerale au fost introduse și în alte țări- Olanda, Finlanda, Norvegia, în Italia și Germania a fost interzisă aplicarea îngrășămintelor minerale în zona de captare a prizelor de apă. In Suedia a fost elaborat un program special dedicat prevenirii infiltrării și spălării elementelor nutritive, care prevedea reducerea cu 50% a spălării azotului de pe terenurile arabile, în acest scop, a fost dublat impozitul la utilizarea îngrășămintelor de azot și fosfor.

Deoarece poluarea apelor cu nitrați poate fi rezultatul aplicării băligarului ca îngrășământ, în unele țări această activitate, de asemenea, este reglementată strict. Printre măsurile necesare sunt:

stabilirea dozelor maximale de aplicare a băligarului la l ha;

stabilirea numărului optim de animale la l ha;

stabilirea termenelor de introducere a băligarului și a obligațiilor de prevenire a spălării lui;

elaborarea normelor de producere a băligarului și plata pentru producerea supranormativă;

introducerea subvențiilor în construcție și amenajarea depozitelor de băligar etc.

De asemenea, sunt stabilite dozele posibile de introducere în sol a mâlului activ de la stațiile de epurare a apelor.

O reglementare foarte strictă în domeniul utilizării pesticidelor este prevăzută în legislația țărilor occidentale. Printre aceste măsuri sunt:

programe de reducere a utilizării pesticidelor;

producerea pesticidelor ecologic pure și interzicerea celor periculoase pentru mediu și sănătate;

introducerea impozitului pentru folosirea lor;

modificarea dozelor pentru utilizare;

înregistrarea pesticidelor, luând în considerare impactul lor asupra mediului înconjurător;

interzicerea aplicării lor în zonele de captare, a apelor etc.

V. Reglementarea apelor subterane în legislația SUA

Analiza reglementării juridice a utilizării și protecției apelor subterane în SUA este prezentată în monografia lui N. Robinson (1990). Se menționează că baza juridică respectivă e cel mai slab elaborată, iar instanțele judecătorești ale SUA tratează apele subterane sau ca fluvii subterane, sau ca ape „infiltrate, pătrunzătoare". Deși în legislația SUA există dreptul exclusiv la proprietatea asupra apelor subterane, utilizarea lor se reglementează prin așa-nurnitul „principiu al utilizării raționale", care prevede necauzarea daunei lor sau a teritoriilor vecine.

Deoarece la nivel federal nu există o legislație eficientă în domeniul indicat, această activitate mai bine e desfășurată la nivelul statelor. Printre activitățile care sunt (sau necesită a fi) reglementate la nivelul statelor acest autor recomandă următoarele:

acumularea oricărei informații referitor la sursele de poluare;

efectuarea cercetărilor regulate asupra tuturor sondelor, în scopul elaborării hărților hidrogeologice și evidențierii orizonturilor acvifere, identificării surselor de poluare;

elaborarea standardelor locale ale calității apelor subterane, similare sau mai stricte decât cele de la nivel federal;

– identificarea regiunilor unde se produce completarea rezervelor orizonturilor acvifere și a zonelor care sunt sursele de completare pentru prevenirea înrăutățirii calității apelor terestre și gestionarea optimă în scopul menținerii calității apelor subterane.

VI. Reglementările UE în domeniul apelor subterane

Reglementările de bază în acest domeniu se conțin în Directiva Consiliului 80/68/ CEE din 27 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cu unele substanțe periculoase.

Această Directivă completează Directiva 76/464/CEE prin stabilirea unui plan de protecție a apelor subterane împotriva poluării cu substanțe toxice și periculoase, poluare directă (prin injectare) sau indirectă (prin scurgere sau infiltrare).

Directiva nu se aplică efluenților menajeri din așezări umane izolate și neracordate la rețeaua de canalizare, evacuărilor controlate și autorizate cu conținut foarte scăzut de substanțe incriminate și nici evacuărilor radioactive (care se supun unor alte reglementări).

Statele – membre trebuie să ia măsuri care să împiedice evacuarea în apele subterane a substanțelor din lista I (toxice, persistente și bioacumulabile) și să limiteze poluarea cu substanțele înscrise în lista II.

Lista I cuprinde compuși organohalogenați, organofosforici, organostanici, substanțe cancerigene, mutagene și teratogene, compuși cu mercur și cadmiu, uleiuri minerale și hidrocarburi, cianuri.

Lista II cuprinde 20 de metale, metaloizi și compușii lor, biocizi și derivații lor, care nu figurează în lista I, substanțe care modifică gustul și/sau mirosul apei, compuși toxici sau organici persistenți ai siliciului, compuși anorganici ai fosforului, fluoruri, amoniac, nitriți.

Pentru substanțele din lista I trebuie să se ia măsuri de către statele-membre, pentru a se interzice orice fel de evacuare directă și să se distrugă orice fel de depozit care ar putea să producă o evacuare indirectă în apele subterane, neacordând nici un fel de autorizație de evacuare a acestor substanțe. Dacă într-o anumită zonă apele subterane sunt degradate și improprii oricărei folosințe (fără șanse de redresare), se poate acorda autorizație cu condiția ca evacuarea acestor substanțe să nu producă daune altor factori de mediu (sol, arbori).

Pentru substanțele din lista II, statele-membre trebuie să stabilească o procedură generală de anchetă și autorizare referitoare la toate evacuările directe. Directiva stabilește criteriile de anchetă și autorizare. Asemenea autorizări sunt limitate și reexaminate din patru în patru ani. Autorizația nu poate fi eliberată decât atunci când sunt luate toate măsurile de precauție care să împiedice poluarea apelor subterane.

Autorizarea nu se acordă dacă cel ce o solicită se dovedește a fi incapabil să satisfacă condițiile impuse. Autoritățile competente trebuie să supravegheze modul de realizare a condițiilor impuse prin autorizație.

VII. Concluzie

Deci in cele ce urmează statele-membre trebuie să informeze și să se consulte cu vecinii în cazul autorizării unei evacuări în ape transfrontaliere. Ele trebuie să păstreze o evidență a autorizațiilor de evacuare în ape subterane a substanțelor din lista I și a evacuărilor directe ale substanțelor din lista II, cât și inventarul autorizațiilor de încărcare artificială a apelor subterane.

Statele-membre adoptă dispoziții legislative și reglementări administrative necesare pentru aplicarea și respectarea prezentei Directive.

Pentru condițiile Moldovei, extrem de utilă este practica prevenirii poluării apelor subterane cu nitrați. Această activitate în țările Uniunii Europene este reglementată prin Directiva 91/676/EEC din 12 decembrie 1991. Ea se referă la apele terestre și are scopul de a preveni poluarea apelor cauzată de aplicarea și depozitarea îngrășămintelor minerale și organice, de a preveni dauna ecologică cauzată prin eutrofizarea rezervoarelor de apă. Obiectivele principale constau în reducerea poluării cu nitrați în procesul producerii agricole și prevenirea pe viitor a acestei poluări. La prima fază de realizare a acestei Directive statele-membre vor identifica „zonele vulnerabile", care conțin deja ape poluante și care pot genera poluarea ulterioară, în decurs de un an-doi, statele-membre vor efectua monitoringul apelor terestre și subterane și vor reexamina situația la fiecare 4 și 8 ani. în baza acestor date se va elabora Codul practicii agricole exemplare, cât și un program de implementare a acestui cod, care ar include instruirea și informarea fermierilor etc.

Concomitent, se indică necesitatea elaborării și a programelor de acțiuni pentru zonele vulnerabile. Obiectivele principale ale acestor programe sunt date într-o anexă specială la această Directivă. Ea conține încă câteva anexe, ce concretizează unele aspecte ale acestei reglementări:

criteriile pentru identificarea apelor poluate și care pot fi poluate;

codul practicii agricole exemplare;

măsurile necesare de a fi incluse în programele de acțiuni pentru „zonele vulnerabile";

metodele de estimare a calității apelor;

informația privind activitatea de prevenire a poluării cu nitrați a resurselor acvatice.

Bibliografie:

Drept Ecologic (2003) ;Legea privind protectia resurselor naturale

Codul apelor (1993).

Council Directive 80/68/EEC of 17 december 1979 on the protection of ground water against Pollution caused by certain dangerous substances.

Council Directive of 12 december 1991 concerning the protection of waters against Pollution caused by nitrates from agricultural sources (91/676/EEC).

European community Water Policy. Brusseles 21.02.1996. Com. (96) 59 final.

Falange R., Zavala Alfonso. Water Pollution Control. Guidelines for Project Planning and Financing. World Bank Technical Paper, nr. 73. The World Bank, Washington DC,1987.

Proposal for Council Directive concerning the quality of water intended for human consumption. Commission of the European Communities. Com. (94) 612 final, Bruxelles, 04.01.1995.

Serageldin I. Toward sustainable Management of Water Resources. The World Bank, Washington DC, 1995.