Zodia Turbincii la Teatrul de Nord Satu Mare

„Doamne, rău m-ai blestemat / Să n-am casă, să n-am pat / Numai drum și cer înalt / Numai drum și cer înalt”… Cuvinte prin care actorul Ciprian Vultur și colegii de scenă au deschis repertoriul anului 2015 a Teatrului de Nord din Satu Mare prin piesa „Ivan Turbincă”. Cuvinte profetice care dincolo de suferința tragico-comică a rolului, exprimă și anumite umbre nedeclarate și suferinde poate ale sentimentelor de înstrăinare, neînțelegere și părăsire, pe care actorii teatrului sătmărean le trăiesc din păcate din ce în ce mai mult în ultimul timp. O turbincă minunată pe care actorii sătmăreni i-o cer de foarte mult timp Lui Dumnezeu, pentru ca prin picăturile de miracole oferite piesă de piesă publicului local și de pretutindeni și în spirit de îndreptățire a „cetății”, să realizeze idealul eroului principal al piesei: „pe cine oi vrea eu să-l pot vârî într-însa; și apoi să nu poată ieși de nici fără învoirea mea”. Și ar avea cine să intre în turbincă. În primul rând ar fi „dracii” indiferenței față de artă, educație și de tot ce este moral, „draci” interpretați de Anca Dogaru și de Bianca Lidia Cuteanu, dar și spiritul mercantil al „Boierului” pus tot timpul pe căpătuială și interpretat de Stelian Roșianu, slujit cu in(diferență) socială de „Fata din casă” interpretată de Andreea Mocan. În al doilea rând vorbim de tradiționalele ispite românești populare, tutun, votcă, femei și lăutari. Prin cele patru încercări pe care diavolii conduși de Scaraoschi, (interpretat de Ioana Cheregi) i le impun eroului nostru în iad, ( aruncarea buzduganului spre cer, trânta, fuga și chiuitul ), descoperim urmările ispitelor de mai sus prin nemulțumirea personală și colectivă, protestul social, fuga de responsabilitate, violența și omorul, dorința omului de a-L anihila pe Dumnezeu, „tare” regăsite din ce în ce mai mult în societatea contemporană prin care omul își poate pierde liniștea sufletească și Raiul. Constantele care domină și plutesc întreaga piesă prezintă existența periodică a „Morții” interpretată de Alina Negrău, dar și Iubirea și Dreptatea Divină ale Lui Dumnezeu, interpretat de Carol Erdos, ajutat de Sfântul Petru, interpretat într-un mod vioi și comic de Vlad Chico. Toate ideile prezentate au fost surprinse în mod inspirat cu ajutorul introducerii momentelor de musical – cabaret, semnate de Gabriela Tănase și Dorin Griguță, regizorul orădean Daniel Vulcu aducând publicul tânăr pe scenă prin elemente de mișcare scenică realizate de actori printre public, prin participarea afectivă și efectivă a copiilor prezenți la realizarea unei ore de teatru de calitate, într-o scenografie inspirată semnată de Oana Cernea. Se poate spune că piesa Ivan Turbincă reprezintă gura de oxigen de care colectivul Teatrului de Nord și sătmărenii aveau nevoie. Îmbinarea elementelor de teatru modern și clasic, aducerea și transmiterea textului prezentat la nivelul și între micuții spectatori, dar și renunțarea la anumite forme de exprimare verbale și scenice cu caracter vulgar fac ca această piesă să atragă prin putere, tinerețe și bun simț. O altă idee care reiese din piesă este aceea că teatrul, cultura și educația sunt în stare să ofere acea „turbincă a lui Ivan” capabilă să anihileze și să distrugă moartea morală și socială a unei societăți, fiind în același timp și factorii critici fără de care aceasta ar dispărea. Ivan Turbincă își strigă dreptatea în fața incapacității unei societăți care nu este în stare să-și protejeze artiștii în fața prostiei și a morții blestemând moartea prin cuvintele: „ți-o spun drept că ți-aș scoate ochii ca la dracu și te-aș frige la frigare, că din pricina ta s-a prăpădit atâta amar de lume de la Adam încoace și până astăzi”.

Valeriu Ioan