Violenta Domestica Asupra Femeii Casatorite. Studiu Comparativ Intre Republica Moldova Si Romania

Diverse2

Violenta Domestica Asupra Femeii Casatorite. Studiu Comparativ Intre Republica Moldova Si Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Violența domestică asupra femeii casătorite. Studiu comparativ între Republica Moldova și România

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Considerații introductive privind violența

Aspecte generale privind violența

Definirea violenței

Tipologia violenței

Violența în familie

Factori care contribuie la violența în cadrul familiei

Forme ale violenței domestice

Efectele violenței intrafamiliale

Capitolul II. Violența asupra femeii

2.1 Femeia- victimă a violenței domestice

2.2 Etape principale ale violenței domestice

2.3 Cauze ale violenței domestice

2.4 Stereotipuri și realități

Capitolul III. Teorii privind nivelul societal

3.1 Teoria Culturii Violenței

3.2 Teoria Ecologică

3.3 Teoria Evoluționistă

3.4 Teoria Feministă

3.5 Teoria puterii maritale

3.6 Teoria legăturii traumatice

Capitolul IV. Modalități de prevenire și combatere a violenței în familie

4.1 Instrumente juridice de prevenire a violenței

4.2 Instituții cu rol de prevenire a violenței

4.2.1 Instituții naționale

4.2.2 Instituții la nivel local (Servicii de Asistență Socială)

4.3 Metodologia de intervenție a polițiștilor în cazuri de violență intrafamilială

Capitolul V. Obiectivele, ipotezele și etapele cercetării

Cap. VI. Aria și metodologia cercetării

Cap. VII. Analiza și interpretarea datelor

Cap. VIII. Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Din cele mai vechi timpuri se vorbește despre violență, indiferent de cadrul de manifestare, cu toate acestea înainte de 1990 violența în familie nu a fost tratată ca o problemă socială iar sensibilizarea opiniei publice privind această problemă a început să se dezvolte abia la mijlocul anilor 1990. Problema principală la acel moment era abandonul copiilor. Înainte de această perioadă violența domestică era considerată a fi o problemă privată, nicidecum o problemă despre care să se vorbească deschis în fața întregii lumi.

Ulterior s-a ajuns la concluzia că violența domestică nu este o problemă privată ci una de interes public, ceea ce presupune în prezent un apel la ajutor al victimelor acestui tip de abuz. Cu toate că există sancțiuni pentru persoanele care abuzează – abuzatori, femeilor le este frică din varii motive să apeleze la organele de stat competente pentru a rezolva astfel de situații, așadar nu numărul real al victimelor este necunoscut tocmai prin prisma faptului că nu toate victimile apelează la ajutor atunci când acestea sunt abuzate.

Putem observa chiar și în zilele noastre femei – victime ale violenței în familie care încă posedă o concepție comunistă, și anume acele percepții cum că bărbatul este cel care deține puterea totală în cadrul familiei cât și în afara acesteia, și că femeia nu poate și nici nu trebuie să iasă din cuvântul acestuia. Femeia, conform acestor percepții, trebuie să se supună ordinelor bărbatului, fie că îi place, fie că nu îi place. Altfel spus nici măcar abuzul sexual nu este considerat de către acestea o formă de violență, încât bărbatul are toate drepturile asupra propriei femei, drept urmare acesta poate face ce are el chef cu aceasta din urmă.

Consider că această temă este de o actualitate majoră atât în viața de zi cu zi cât și prin presă, mass-media, televiziune. În fiecare zi auzim pe stradă, la televizor, radio, citim în ziare tot mai multe cazuri în care femeile au fost agresate de către propriii soți în casă sau chiar pe stradă în văzul tuturor sau fără ca cineva să vadă scenele terifiante. Cristina Nicoară, Procuror Șef Adjunct – Secția de Cercetare și Analiză pentru Minori – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, afirmă că “Amploarea fenomenului violenței în familie reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale cu care trebuie să se confrunte societatea contemporană, inclusiv România.” Acesta fiind unul dintre motivele care m-au pus în gardă și care m-au făcut să doresc să tratez această temă oricât de vastă și de complicată ar fi ea.

Un al doilea motiv datorită căruia am ales să tratez această temă este faptul că pe parcursul a douăzeci de ani am locuit în preajma multor familii în cadrul cărora violența domestică era și este în continuare manifestată sub toate formele ei, începând cu injurii și terminând cu bătăi grave. Mai mult decât atât, violența în cadrul acelor familii este manifestată de cel puțin patru ori pe săptămână având urmări grave atât în cadrul respectivelor familii, cât și în cadrul vecinătății. Astfel atmosfera în cartierul respectiv a devenit una tensionată, vecinii neștiind cum să reacționeze la unele acțiuni care sunt îndreptate către ei din frica de a nu agrava situația dorind să se implice în rezolvarea conflictelor dintre membrii respectivelor familii.

Violența în familie reprezintă o problemă socială extrem de gravă, iar specialiștii o consideră o formă de tortură datorită caracteristicilor sale. Impactul social al violenței în familie este extins, deoarece aceasta afectează nu numai victimele, dar și persoanele care sunt martore sau au cunoștință de situații de violență în familie. De aceea, tocmai din dorința de a aplana unele conflicte, am ajuns în situația în care am fost victimă a unor abuzuri verbale din partea respectivilor agresori. Acest fapt a dus la dorința de a cunoaște cât mai multe despre acest proces al violenței domestice pentru a putea să ajut alte femei care sunt victime ale violenței domestice să apeleze la ajutor, să iasă de sub „jugul” bărbatului și să se afirme ea ca femeie.

Pe lângă violența văzută în alte familii, am avut „ocazia” să trăiesc astfel de momente în propria familie, fapt ce m-a ambiționat și mai mult să dau curs unei astfel de cercetări, pentru a înțelege de ce femeile se compromit într-o astfel de situație violentă.

Prin capitolele cuprinse în această lucrare încerc să redau câte puțin din fiecare aspect al violenței domestice, prin urmare capitolele cuprind:

Definiții ale violenței în familie și violenței împotriva femeilor, date de diferite instituții internaționale. În plus, primul capitol abordează tipologia, factorii de risc care contribuie la declanșarea situațiilor de violență, formele sub care se poate manifesta violența domestică cât și efectele acestui proces distrugător.

În capitolul II al lucrării se încearcă descrierea femeii – victimă a violenței domestice, enumerarea etapelor violenței în familie, identificarea cauzelor care duc la declanșarea situației tensionate/violente, precum și prezentarea diferitelor statistici socio-demografice în ceea ce privește victimizarea femeilor.

Un al treilea capitol abordează descrierea teoriilor privind nivelul societal al violenței domestice. În acest capitol se încearcă descrierea fiecărei teorii în parte.

Iar ultimul capitol teoretic încearcă prezentarea instrumentele juridice de prevenire a violenței, instituțiile cu rol de pevenire a violenței care sunt la nivel local – Serviciile de Asistență Socială și la nivel național. De asemenea acest ultim capitol include identificarea metodologiei de intervenție a polițiștilor în cazuri de violență intrafamilială și măsuri cu caracter temporar/permanent pentru prevenirea și combaterea violenței.

Capitolul V conține principalele obiective/ scopuri ale lucrării precum și ipotezele asupra cărora se bazează cercetarea,deasemenea acestor capitol include și prezentarea succintă a etapelor parcurse în cadrul cercetării.

Un al doilea capitol din partea practică a lucrării are în vedere prezentarea ariei și a metodologiei cercetării-

Analiza și interpretarea datelor este detaliat prezentată în capitolul VII al lucrării.

Iar concluziile trase în urma efectuării cercetării sunt incluse în ultimul capitol al lucrării, deasemenea acest capitol abordează și o serie de recomandări venite din partea diferitelor instituții care se ocupă cu oferirea de sprijin/ajutor victimelor violenței domestice.

Capitolul I

Considerații introductive privind violența

Aspecte generale privind violența

1.1.1. Definirea violenței

Deși nu există un consens între cercetători referitor la definițiile violenței domestice, acestea din urmă ne duc totuși la un fir comun care să ne dezvăluie caracteristiciel esențiale ale acestui fenomen. Din definițiile consacrate în literatura de specialitate ies în evidență următoarele:

Violența în decorul familial reprezintă un domeniu prin excelență masculin. Putem defini violența domestică drept abuzul fizic exercitat de unul dintre membrii familiei asupra altuia sau / și a celorlalți.

Violența este recurgere la forța fizică având drept scop prejudicierea integrității bunurilor sau persoanelor .
Violența maritală ori familială reprezintă ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului.
Datorită intensității acestui fenomen violența domestică este considerată de către Organizația Mondială Contra Torturii o formă de tortură ce are la bază câteva elemente principale, printre care:

Tortura constă într-o durere și suferință acută, fizică sau mentală;

Există intenție de a provoca această suferință;

Suferința este provocată cu scopul de a obtine informații sau dovezi, de a pedepsi, de a intimida,de a face presiuni asupra unei persoane.

Biologic, se știe, omul este un animal cu tendințe agresive. Într-o perspectivă socială, abordarea violenței este mai complexă, pentru că omul este și un animal social caracterizat prin: relațiile de dominație, cele de putere, nevoia de a supune, de a exploata, orgoliul, incapacitatea de a gândi toleranța, ca soluție pentru ambele părți adverse, incapacitatea de a rezolva pacifist conflictele și de a evita pierderile.

Violența poate fi definită ca fiind ”amenințarea sau utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii asupra sinelui, altuia sau asupra unui grup ori comunități, care antrenează sau riscă puternic de a antrena un traumatism, un deces, o alterare psihologică, o dezvoltare precară sau privațiuni”.

Violența domestică reprezintă o problemă socială extrem de gravă, una pe care unii specialiști o văd ca o formă de tortură datorită caracteristicilor sale. Impactul social este larg răspândit, acesta afectând nu numai victimele violenței domestice, dar de asemenea persoanele martore sau persoanele care cunosc situații de violență domestică.

Violența domestică este una dintre cele mai frecvente forme de violență și, de asemenea, una dintre cele mai alarmante, deoarece adesea nu este suficient de vizibilă. În majoritatea cazurilor actele de violență au loc în spatele ușilor închise și sunt ascunse de victime din următoarele motive: frica de agresor și jena față de societate. De asemenea, un alt obstacol de a face vizibil un act de violență este reticența guvernului și agențiilor de a interveni într-o zonă care încă este considerată „privată”.

1.1.2. Tipologia violenței

Violența include numeroase de acte, fapte, comportamente, acțiuni diferite atât ca intensitate și gravitate cât și ca natură, ceea ce a impus găsirea unor criterii de tipologizare a violenței.

Dificultatea realizării unei clasificări a tipurilor de violență constă în faptul că nu există o definiție adecvată privind violența acceptată de către cercetători.

O definiție care ar putea sta la baza clasificării violenței are în vedere că violența reprezintă o situație de interacțiune a unei persoane care direct sau indirect, ascuns sau deschis acționează în scopul prejudicierii mai multor persoane îndreptate fie împotriva integrității fizice sau morale a persoanelor fie împotriva bunurilor, simbolurilor și culturii persoanelor repective.Din această definiție rezultă o serie de elemente ce caracterizează violența și anume :

Fizică;

Morală;

Economică;

Simbolică.

Conform altor autori există mai multe tipuri ale violenței. O altă tipologie ne arată următoarele două tipuri de violență:

Violența individuală

Violența criminală, care este cea mai gravă întrucât lezează integritatea, viața, demnitatea individului. Acest tip poate fi:

Mortal, terminat cu decesul vni într-o zonă care încă este considerată „privată”.

1.1.2. Tipologia violenței

Violența include numeroase de acte, fapte, comportamente, acțiuni diferite atât ca intensitate și gravitate cât și ca natură, ceea ce a impus găsirea unor criterii de tipologizare a violenței.

Dificultatea realizării unei clasificări a tipurilor de violență constă în faptul că nu există o definiție adecvată privind violența acceptată de către cercetători.

O definiție care ar putea sta la baza clasificării violenței are în vedere că violența reprezintă o situație de interacțiune a unei persoane care direct sau indirect, ascuns sau deschis acționează în scopul prejudicierii mai multor persoane îndreptate fie împotriva integrității fizice sau morale a persoanelor fie împotriva bunurilor, simbolurilor și culturii persoanelor repective.Din această definiție rezultă o serie de elemente ce caracterizează violența și anume :

Fizică;

Morală;

Economică;

Simbolică.

Conform altor autori există mai multe tipuri ale violenței. O altă tipologie ne arată următoarele două tipuri de violență:

Violența individuală

Violența criminală, care este cea mai gravă întrucât lezează integritatea, viața, demnitatea individului. Acest tip poate fi:

Mortal, terminat cu decesul victimei – omor, asasinat, otrăvire, execuție capitală;

Corporală – loviri, răniri, vătămări corporale;

Sexuală – violul.

Violența non criminală:

Întâmplătoare;

Ocazională (accidente de circulație și de muncă);

Suicidare (asupra propriului corp, individul are rol și de autor și de victimă).

Violența colectivă :

Violența cetățenilor împotriva puterii (greve, demonstrații, mitinguri, răscoale);

Violența puterii împotiva cetățenilor (terorismul de stat, totalitarismul);

Războaie.

Violența în familie

Violența în familie este cunoscută și sub numele de violență domestică (abreviat VD), abuz domestic, abuz familial, abuz marital/conjugal sau violență intimă. Violența în familie este atât în România, cât și în celelalte țări, predominant îndreptată împotriva femeii; ea poate fi însă și împotriva copiilor, a persoanelor vârstnice sau a celor bolnave și chiar împotriva bărbaților.

Studiile de debut (în SUA) pe problema violenței în familie s-au concentrat asupra variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate și comportamentale. În viziunea unor autori, acestea s-au oprit la blamarea persoanelor implicate: soți bețivi, mame necorespunzăptoare, soții amenințătoare și rele. Cercetările ulterioare au arătat însă că violența familială este un răspuns complex la anumite condiții: sărăcia, lipsa de putere sociopolitică, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și a agresivității masculine etc.

Strong, DeVault și Sayad au elaborat în acest sens mai multe modele care încearcă să explice violența domestică, a căror descriere succintă arată astfel:

Modelul psihiatric, care prezumă ca factori principali ai inițierii violenței tulburările psihice și emoționale, personalitatea dizarmonică, consumul de alcool și droguri. Nu e vorba atât de boli mentale, cât de un potențial psihoemoțional favorabil agresivității, ce ține de combinația dintre datele biogenetice, socializarea emoțională defectuoasă și experiențele traumatice de viață.

Modelul ecologic plasează problematica violenței domestice în interacțiunile și evoluțiile din mediul familial, acesta, la rândul lui, fiind puternic marcat de mediul comunitar. În viziunea modelului ecologist, copilul care nu se potrivește cu așteptările părinților și familia supusă unor presiuni economice și sociale care nu are susținerea comunității măresc extrem de mult riscul de violență între soți și abuzul față de copii.

Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de mișcarea feministă, scoate în evidență că prin tradiție bărbatul era considerat stăpânul casei, iar comportamentul discreționar, inclusiv prin agresarea fizică a celorlalți membri ai familiei, era de la sine înțeles. Autoritatea patriarhală nu este însă nicidecum o relicvă istorică, nici măcar în democrațiile avansate, ci transparent sau mascat operează din plin și în zilele noastre.

Modelul situației sociale combină ideile celor două modele anterioare, incriminând drept cauze hotărâtoare ale violenței domestice două seturi de variabile: 1. Presiunile structurale (venituri mici, șomaj, boală etc.); 2. Normele culturale transcrise în zicale, cum ar fi „bătaia e ruptă din rai”.

Modelul resurselor prezumă că indivizii recurg la violență atunci când, dorind autoritatea și dominanța, nu au resurse oficiale pentru a le obține. Un tată care vrea să-și impună cu orice preț dominanța în familie, dar este șomer sau are o slujbă de mic prestigiu și salariu, nu are școală și nici înalte abilități intelectuale și comunicaționale, va recurge la violență.

În modelul costurilor și controlului social, enunțul fundamental este că ființele umane sunt înclinate să îi domine pe alții, numai că țin seama de costurile și riscurile pe care și le asumă. Dacă nu percep costuri personale în a-i pune la punct pe ceilalți prin forță fizică, o fac.

1.2.1. Factori care contribuie la violența în cadrul familiei

În violența domestică funcționează o cauzalitate complexă, multidimensională și adesea dificil de identificat. Această situație sugerează utilizarea preferențială a conceptului de factori de risc în detrimentul celui de cauză.

Factorii de risc sunt foarte variați și autorii s-au întrecut în a face tot felul de liste. Pentru o bună sistematizare ei pot fi împărțiți după cum urmează:

Caracteristicile individuale s-au concentrat mai ales asupra făptuitorului:

Făptuitorul prezintă o istorie de agresiune sau istorie de victimizare, lipsa de control al impulsurilor, stima de sine scăzută;

Existența psihopatologiei predictează violența familială, ea este de 13 ori mai mare când există o tulburare psohopatologică diagnosticabilă față de situația când nu există aceasta;

Agresorul a crescut în familii cu proastă funcționare, cu violență domestică, cu părinți cu slabă capacitate de îngrijire a copiilor;

Prezența consumului de alcool și/sau droguri.

Dorința de a deține controlul în relație;

Stresul economic;

Nivelul scăzut de educație.

Factori relaționali. Din cauza stereotipului că bărbatul este făptuitorul și femeia victima s-a dat puțină atenție factorilor relaționali în explicarea violenței domestice. Factori implicați în violența domestică sunt: calitatea relațiilor, calitatea comunicării, satisfacția în relație, nivelul suportului și a intimității.

Factori contextuali/situaționali: Deși violența între parteneri există la toate nivelele socio-economice s-a constatat totuși că:

Cei care trăiesc în sărăcie sunt mult mai afectați;

Femeile care trăiesc în cartiere dezavantajate sunt de două ori mai predispuse să fie victime ale violenței domestic comparativ cu femeile care trăiesc în alte zone urbane;

Stresul, lipsa de speranță, dificultățile financiare, consumul de alcool și droguri sunt alți factori de risc cu pondere evidentă.

Se consideră că sărăcia, instabilitatea locuinței și eterogenitatea etnică diminuează capacitatea de control a comunității în domeniul criminalității în comunitate. Factorii sociali sunt mai importanți decât cei individuali, biologici, în stabilirea ratei criminalității în comunitățile dezavantajate. Violența în cuplu însă va fi întotdeauna mai ascunsă comunității decât alte forme de violență, căci ea se petrece în spatele ușilor închise, comunitatea în general nu se implică, iar considerarea comportamentului violent al păartenerului de cuplu ca fiind deviant depinde în primul rând de capacitatea partenerului de a-l vedea astfel. În fapt conchidem că doar aspectul de sărăcie, de comunitate dezavantajată influențează rata violenței în cuplu, în timp ce instabilitatea rezidențială și eterogenitatea etnică au o importanță mai mică.

O altă perspectiva sociologică asupra violenței domestice este aceea impusă de curentul feminist. Feminismul aduce în discuție diferențele de sex și de putere dintre partenerii de cuplu. Considerând că aceste inegalități stau la baza violenței domestice, feministele pledează pentru și promovează egalitate între sexe sub aspectul educației și al veniturilor, ca factor protectiv major împotriva violenței domestice.

Factorii de risc ce acționează în prezent găsesc un teren declanșator de comportamente violente de la cele verbale și până la cele fizice, în experiențele anterioare de viață ale celor doi parteneri de cuplu. Un studiu logitudinal, realizat pe un număr de peste 600 de cazuri, confirmă ideea că există o legătură directă între pedepsele fizice severe suferite în copilărie și inițierea actelor de violență împotriva partenerului de cuplu, mai târziu în viață.

Încercând să identifice exhaustiv caracteristicile particulare ale relațiilor de cuplu în care apar manifestările violente, în perioada premaritală și după căsătorie, Gelles găsește următorii factori de risc:

Durata timpului petrecut împreună;

Varietatea activităților și a intereselor comune;

Intensitatea implicării în relație;

Dreptul implicit de a-și influența unul altuia comportamentul;

Inegalitatea care rezultă din organizarea sexistă a familiei;

Viața privată a familiei;

Nivelul ridicat de stres;

Cunoștințele pe care fiecare partener le are despre biografia socială a celuilalt.

Unii factori de risc,cum ar fi numărul copiilor sau lipsa locului de munca, par mediați în influențele lor de alți factori cum ar fi: frecvența conflictelor și atitudinea, stilul adoptat în perioada conflictelor și a neînțelegerilor.

1.2.2. Forme ale violenței în familie

Violența în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puțin vizibile, precum violența fizică, verbală, psihologică, sexuală, economică, spirituală și socială. Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violența se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinații de acte coercitive și de atac, de mai multe tipuri. Violența în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violență apărute incidental sau în alte contexte și o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de relație care există între victimă și agresor.

După Stark și Flitcraft, citat de Muntean A., Munteanu A., “Violența domestică este o amenințare cu sau provocarea unei suferințe, în trecut sau în prezent, în cadrul relației dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de: intimidări sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor care aparțin victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin, amenințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse potențiale de îngrijire și protecție.“

Violența fizică

Violența fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei. Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereți sau de mobilă, aruncarea de obiecte și folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reținerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos. Violența fizică include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează împreună.

Violența psihologică

Violența psihologică/psihică include violența emoțională și cea verbală: insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacitățile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităților pe care le are victima în cadrul familiei), amenințări, intimidare, șantaj emoțional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în fața celorlalți. Denumită și „abuz emoțional”, violența psihologică este folosită pentru a manipula și controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecințe grave pe termen lung pentru victimă. Literatura de specialitate indică faptul că acest tip de violență este un factor central în abuzul intrafamilial.

Abuzul emotional/psihologic include:

A fi înjosită

A fi criticată în mod constant

A fi controlată și monitorizată în mod constant prin folosirea tehnologiei

Amenințări din partea abuzatorului că va omorî femeia, copiii, membrii ai familiei femeii, sau pe el însuși, inclusiv detalii despre cum și unde va face acest lucru.

Proprietățile sunt distruse, inclusiv mașinile, mobila, hainele și casa.

Se referă la soție, partenera folosind un limbaj jignitor, o considera „un lucru", folosește de asemenea termeni cum ar, „ticăloasă".

A fi încolțită, deoarece abuzatorul îi ia cheile de la mașină, îi golește rezervorul de benzină, îi fură sau îi distruge telefonul, astfel încât femeia nu poate căuta ajutor.

A nu fi niciodată lăsată singură; femeile pot fi urmărite din cameră în cameră; sunt însoțite la toate activitățile din afara domiciliului.

Violența economică

Violența economică include interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, control inechitabil asupra uzurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor etc.

Violența economică comisă de soț/partener presupune survenirea a cel puțin uneia din următoarele situații:

ia banii pe care i-a cîștigat femeia;

refuză să dea bani suficienți pentru cheltuielile curente ale gospodăriei.

Violența socială

Violența socială în familie este estimată pe baza a patru itemi: “vi s-a întâmplat ca cineva din familie să nu vă dea voie să vă vedeți sau să vorbiți cu prietenii”, “să nu vă dea voie să iesiți din casă”, “să vă verifice exagerat de mult ca să știe unde sunteți și ce faceți”, “să vă acuze de infidelitate fără motiv”.

Violența socială reprezintă o formă de violență psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităților acesteia și care are drept rezultat întreruperea sau insuficiența relațiilor sociale, precum și restrângerea accesului la informație sau asistență.

E. Violența sexuală

Violența sexuală se manifestă prin agresiune sexuală, impunere de acte degradante: hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal.

Violența sexuală reprezintă cel mai dificil aspect de abuz al violenței domestice pentru femeie. Include:

orice formă de sex forțat sau de degradare sexuală;

încercarea de a face victima să aibe acte sexuale împotriva voinței sale;

continuarea activității sexuale atunci când victima nu este pe deplin conștientă, nu își dă acordul, îi este teamă să dea un răspuns negativ;

obligarea victimei să întrețină relații sexuale fără protecție împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală.

Violența sexuală comisă de soț/partener presupune survenirea a cel puțin uneia din următoarele situații:

impunerea forțată la întreținerea relațiilor sexuale/actului sexual contrar voinței;

impunerea forțată a practicilor degradante și umilitoare în timpul actului sexual contrar voinței;

relații sexuale acceptate din cauza fricii.

Violența spirituală

Violența spirituală se manifestă prin diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale, de exemplu: prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

În anul 1993 a avut loc cea de a 3-a Conferință Europeană Ministerială asupra Egalității între Femei și Bărbați, la care s-a subliniat faptul că “violența împotriva femeilor este un fenomen universal, prezent în toate straturile sociale și toate societățile, independent de nivelul lor de dezvoltare, stabilitate politică, cultură sau religie”

1.2.3. Efectele violenței intrafamiliale

Violența în familie are numeroase efecte negative, grave, atât pe termen lung cât și pe termen scurt, directe (asupra victimei) și indirecte (asupra persoanelor care asistă la actele de violență.

Urmările violenței fizice. În ceea ce privește starea de sănătate, victima poate suferi o serie de vătămări corporale, cu grade diferite de gravitate, care pot necesita mai multe sau mai puține îngrijiri medicale. În funcție de gravitatea acestora, ele pot avea urmări grave și pe termen lung, mergând până la infirmități, pierderea totală sau parțială a capacității de muncă sau moartea victimei.

Violența psihologică/emoțională are de asemenea urmări grave și anume: în ceea ce privește sănătatea mintală, victimele pot suferi, datorită abuzurilor, o serie de tulburări tranzitorii sau permanente în sfera emoțională, cum ar fi: depresii acute sau cronice, anxietate, fobii, atacuri de panică, insomnii, coșmaruri sau sindrom post-traumatic. În funcție de durata și natura abuzului, pot surveni tulburări de personalitate și de comportament, tulburări alimentare și tentative suicidare; de asemenea, pot apărea comportamentele de dependență (victimele se refugiază în consumul de alcool sau de substanțe tranchilizante).

Abuzul economic afectează viața profesională și economică a victimei. Aceasta va fi afectată de lipsa unui loc de muncă sau de pierderea acestuia, în urma interdicțiilor partenerului de a se încadra în muncă sau a scenelor de gelozie ale acestuia, fără a mai menționa absențele (consecința violențelor fizice care necesită îngrijiri medicale). Veniturile insuficiente sau absența lor vor crea dependență financiară față de agresor, mai ales în lipsa resurselor alternative (situația este mai gravă dacă victima are copii minori în îngrijire). Victimele care reușesc să-și păstreze locul de muncă întâmpină dificultăți de concentrare și performanță, datorită stresului și tracasărilor la care sunt supuse de către agresori.

Din punct de vedere al abuzului/violenței sociale, victimele sunt izolate treptat și, în cele din urmă, total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistență socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eșec în încercarea acesteia de ieșire din această dependență.

Deși multe femei nu consideră că abuzul verbal este o formă de violența, acesta are repercusiuni majore în viața și psihicul femeii abuzate. În urma acestui tip de abuz femeile, de cele mai multe ori, se simt vinovate și spun că totul se întâmplă din cauza lor, se simt neprețuite și înjosite. Abuzul verbal determină o scădere drastică a stimei de sine a femeilor victime acestui tip de agresiune/violență.

De asemenea, consecințe majore are atât violența spirituală prin care soțul își îndepărtează soția de la propria credință și de la propriile valori spirituale, cât și violența sexuală.

Capitolul II

Violența asupra femeii

2.1 Femeia – victimă a violenței domestice

Vrasti R., citându-i pe Reynolds si Schweitzr, spune că aceștia vorbesc de abuzul împotriva femeii ca fiind “utilizarea sistematică și intențională de tactici pentru stabilirea și menținerea puterii și controlului asupra gândurilor, credințelor și comportamentului unei femei prin inducerea de frică și/sau dependență. Tacticile includ abuzul emoțional, financiar, fizic și sexual dar nu numai acestea, ca și intimidarea, izolarea, amenințarea, folosirea copiilor și a statutului și privilegiilor sociale. Abuzul impotriva femeii include suma tuturor actelor de violență și promisiunile de violență în viitor cu scopul de a spori puterea și controlul faptuitorului asupra partenerei lui”.

Violența și frica de a fi vitimizat afectează neîndoelnic calitatea vieții oricărui individ, dar diferite grupuri – femeile, copiii și persoanele vârstinice – sunt de obicei considerate drept ținte predilecte ale actelor de violență.

Încă din cele mai vechi timpuri numărul cel mai mare al victimelor violenței domestice este reprezentat de către femei, acestea fiind urmate de numărul copiilor. Numărul bătrânilor abuzați este mai mic decât cel al femeilor și copiilor, dar nu cu mult mai mare decât cel al bărbaților. Aceștia din urmă reprezintă cel mai mic număr de persoane abuzate.

Femeia este victima violenței generate în majoritatea cazurilor de bărbați – mai ales de parteneri și rude, dar și de cunoștințe sau necunoscuți – cu scopul de a exercita control, iar cauzele sale sunt istorice, avându-și originea în inegalitatea de gen. Cu sau fără statistici, femeile suportă sistematic și simptomatic violențe de diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice.

Femeile victime ale violenței în familie trăiesc o multitudine de sentimente, precum:

• rușine și vinovăție, de multe ori se acuză pentru cele întâmplate, se simt responsabile chiar și pentru comportamentul celui care le agresează;

• sentimente de neajutorare, pasivitate și neputință;

• anxietate, devin depresive, încep să aibă scăderi de atenție, memorie;

• suferă de tulburări de alimentație sau de somn, se îmbolnăvesc des
• se izolează de prieteni/ rude/ colegi, riscă să-și piardă locul de muncă;

• pot recurge la alcool sau droguri, pentru a nu se confrunta cu durerea și realitatea relației

• își pierd sensul de a trăi, încrederea și respectul de sine, pot avea gânduri sau tentative de suicid.

2.2 Etapele principale ale violenței domestice

Diferiți cercetători cu concepții diferite spun același lucru, și anume că violența familială / domestică are o evoluție ciclică. Acest ciclu include de obicei trei faze, urmărim în continuare fazele violenței familiale:

Faza de acumulare a tensiunii între parteneri, certurile sunt din ce în ce mai grave și mai frecvente. Pentru a justifica violența comisă asupra femeii, partenerul poate invoca: că este dezordonată, gătește groaznic, că este neîngrijită, prea grasă sau prea slabă, are păr prea lung sau prea scurt, întârzie, flirtează cu bărbații, etc.;

Faza acută, momentul în care agresorul acționează, desfășurată pe parcursul unei perioade cuprinse între două și douăzeci și patru de ore (uneori chiar pe parcursul unei săptămâni sau mai mult);

“Luna de miere” în miniatură, scuze și insistențe, rugăminți de iertare și împăcare, promisiuni din suflet că nu se va mai întâmpla, dovezi fizice de dragoste profundă. Acesta este un ciclu vicios care se repetă de fiecare dată .

O altă abordare include patru faze ale ciclului abuzului,și anume :

2.3 Cauze ale violenței domestice

Petru Iluț susține pe baza cercetărilor efectuate în domeniu că “violența familială este un răspuns complex la anumite condiții : sărăcia, lipsa de putere sociopolitical, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și a agresivității masculine”.Pe lângă acești factori se mai adaugă : cultura și/sau educația rigidă, tradiționalismul privind rolul bărbatului/femeii în cadrum familiei, impasibilitatea societății civile,diferitele vicii pe care bărbatul le posedă, lacunele legislative precum și inegalitatea de șanse între barbate și femei, neimplicarea autorităților locale și /sau naționale.

Referitor la cauze, opinia publică consideră, într-o cercetare din 1996, în ordinea descrescătoare a frecvenței cu care apar, următoarele situații ca fiind generatoare de violență domestică:

Nivelul de trai scăzut;

Toleranța femeii față de violență;

Lipsa de cultură;

Tradiția care favorizează poziția bărbatului;

Copiii din familie;

Dependența material a soției de soț;

Alcoolul.

2.4. Stereotipuri și realități

Stereotip: Violența în familie nu este o infracțiune, ci doar un scandal, în care nu trebuie de implicat.

Realitate: Violența în familie este o infracțiune pedepsită de Codul penal și Codul cu privire la contravențiile administrative.

Stereotip: Motivul violenței în familie este o pierdere temporară de control asupra sa a bărbatului, în cele mai dese cazuri din cauza consumului de alcool.

Realitate: Consumul de alcool scade capacitatea de a controla comportamentul. În același timp printre agresori sunt mulți bărbați care nu consumă alcool. Alcoolul nu poate servi drept scuză pentru comportamentul violent.

Stereotip: Violența în familie e posibilă doar în familii sărace.

Realitate: Statistica ne demonstrează că violența în familie are loc atît în familii sărace, cît și în familii bogate.

Stereotip: Dacă soția ar fi vrut ea ar fi plecat de la soțul-agresor.

Realitate: Există multe motive care le împiedică pe femei să plece de la partnerii agresori: rușinea de a povesti altora despre cele întîmplate, frica că agresorul va deveni și mai violent și răzbunător, diferite probleme ce țin de locuință, dependență financiară, lipsa sprijinului din partea prietenilor, obișnuința emoțională față de soț.

Stereotip: „Copiii au nevoie de tată” sau „o să le suport pe toate pentru copii”.

Realitate: Fără îndoială copii au nevoie de tată, dar dacă în loc de dragoste și înțelegere copilul vede în familie doar agresivitate și violență, aceasta aduce la distrugerea psihologică și emoțională a copilului.

Capitolul III

Teorii privind nivelul societal

3.1. Teoria Culturii Violenței

Wolfgang și Ferracutiarătau că în general, în societățile pluraliste, unele dintre subculturi își dezvoltă norme care permit utilizarea forței fizice într-un grad mai mare decât în cultura dominantă.

Alți autori au argumentat că prezentarea actelor violente împotriva femeii, precum violul și sado-masochismul în contexul prnografiei, încurajează bărbații să vadă femeile ca pe un obiect doritor de un astfel de tratament.

Sprijinul pentru teoria culturii violenței vine de la observația conform căreia evenimentele violente neobișnuite, văzute la televizor, pot fi imitate de cei care le privesc, chiar dacă până atunci nu au mai fost angajați în comportamente violente. Bandura sugerează că televiziunea își informează privitorii, atât despre consecințele pozitive, cât și despre cele negative ale comportamentului violent. Când violența este fie nepedepsită, fie justificată, telespectatorul poate fi mai puțin preocupat de potențialele consecințe negative ale unui astfel de comportament. Tot în acest context, Felson afirmă că mesajele despre violență, transmise de televiziune, sunt în general neclare; violența este adeseori justificată ca autoapărare sau ca mijloc de a duce la îndeplinire un sfârșit predeterminat.

De asemenea, Albert Bandura formulează teoria învățării sociale a agresivității, plecând de la poziția că agresivitatea este un comportament social învățat.

3.2. Teoria Ecologistă

Această teorie încearcă să lege violența în familie de mediul înconjurător proxim. Belsky a descris un cadru ecologic pentru înțelegerea abuzului și neglijării copilului. Este vorba despre un sistem pe patru nivele care, cu unele modificări, poate fi valabil și pentru înțelegerea violenței partenerului intim:

Macrosistemul – cultura;

Exosistemul – rețelele sociale formale și informale;

Microsistemul – cadrul familial în care apare violența;

Ontogeneticul – istoria familiei, părinților cuplului.

Predicționarea riscului de violență cere evaluarea profilului abuzatorului prin utilizarea factorilor de la toate cele patru niveluri. De exemplu, o evaluare a unei violențe potențiale a unui bărbat împotriva soției ar include examinarea atitudinilor și credințelor privind relațiile dintre un bărbat și o femeie și acceptarea violenței (macrosistem), dimensiunea izolării și stresului bărbatului (exosistem), dimensiunile și natura comunicării în cuplu, precum și conflictul (microsistem), abilitatea verbală a bărbatului, capacitatea lui de a-și exprima afecțiunea, abilitatea de a empatiza și asumarea responsabilității pentru actele și obiceiurile sale (ontogeneticul).

Teoria Evoluționistă

Această teorie a fost avansată mai întâi de antropologi, pentru a explica abuzarea copilului, pentru ca mai apoi să fie folosită și în contextul violenței partenerului de viață. Teoria evoluționistă arată că, de vreme ce societățile s-au schimbat de la relativ simple la mai structurate și mai complexe economic, familiile au devenit mai mici și nucleare ca formă, iar relațiile sociale au devenit paradoxal și mai structurate dar și mai ambigue.

Totuși Morlez, studiind violența domestică în Papua Noua Guinee, ajunge să respingă teoria evoluționistă. El nu a reușit să găsească nici o corelație între modernizare sau urbanizare și creșterea violenței fizice asupra partenerei de viață. A găsit totuși că dreptul soțului de a-și controla soția apelând la violență nu mai este acceptat în totalitate. Prin contrast, nevoia percepută a bărbatului de a-și controla soția a crescut datorită creșterii autonomiei femeii.

Wilson și Daily au propus o perspectivă evoluționistă psihologică. Ei au prezumat că simțul proprietății sexuale este o adaptare a masculului uman. Acest simț al proprietății este reflectat în dublul standard al adulterului: dacă o femeie căsătorită comite adulter, un bărbat căsătorit nu poate face față acestui lucru.

Teoria evoluționistă asupra agresării soției are în mod clar drept una dintre premisele ei de bază moștenirea cel puțin a predispoziției de a face față violenței în situații specifice. Astfel că violul este considerat un act de sex. Această perspectivă este în contrast evident cu teoreticienii feminiști care afirmă că violența partenerului reprezită o formă de dominație și de control social al bărbatului asupra femeii și, ca urmare, violul este un act de violență și nu de sex.

3.4. Teoria Feministă

Există muneroase variante ale teoriei feministe privitoare la violența partenerului intim. Sunt luate în calcul patru elemente comune ale acestora: ca o clasă dominantă, bărbații au acces diferit la resursele materiale și simbolice, iar femeile sunt devalorizate ca fiind în planul al doilea și inferioare; abuzul partenerului este o dimensiune predictibilă și comună a vieții normale de familie; experiențele femeii sunt adeseori considerate inferioare pentru că dominația bărbatului influențează toate aspectele vieții; perspectiva feministă este dedicată femeii.

O recentă întâmplare petrecută în România aduce un suport anecdotic acestei teorii. Un număr al revistei Playboy a publicat un articol intitulat „Cum să-ți bați soția fără să lași urme”. Erau date aici instrucțiuni clare privind alegerea instrumentelor: plutonierul Gabor. (…) Ustensilele necesare (bătăii): un bulan de milițian. Dacă nu aveți, improvițați (…) Se ia un tocător de bucătărie care se aplică încet pe ficații consoartei. O dată fixat tocătorul, nu trebuie decât să dați cu bulanul. (…) Dacă vă e frică, mai bine vă lăsați păgubaș. Apucați-vă de croșetat". Articolul se încheie cu urarea de mariaj armonios.

Această teorie a fost adeseori criticată pentru unele scăpări: ipoteza eronată conform căreia există o relație directă liniară între statutul femeii în societate și ratele de violență asupra soției; greșeala de a accepta că și în societățile patriarhale există o minoritate masculină care își violentează soțiile sau care cred că un astfel de comportament este acceptabil; eroare în recunoașterea faptului că nu există o asociere liniară între putere și violență în cadrul contextului relației diadice. În plus teoria a fost provocată de studii care au arătat că folosirea violenței de către bărbați și femei în căsătorie este aproximativ egală.

3.5. Teoria puterii maritale

Bazele puterii constau în organizare și resurse care să asigure dominarea partenerului. Acestea pot include nu numai cunoaștere, abilitate, trăsuri de personalitate, dar și definirea culturală după care un partener are autoritate în cadrul relației interpersonale. Procesarea puterii se referă la tehnicile interacționale pe care un individ le folosește pentru a câștiga controlul, precum negocierea, serviabilitatea și rezolvarea de probleme. În sfârșit, rezultatele puterii privesc de fapt pe cel care deține puterea. Conform acestei teorii a puterii maritale, acei parteneri cărora le lipsește puterea sunt mai predispuși la abuz fizic din partea partenerilor de viață.

Serra arată că folosirea violenței are diverse semnficații, în funcție de cine este folosită: când este folosită de un bărbat, înseamnă putere, iar când este folosită de o femeie semnifică lipsa puterii. Autorul mai vorbește și despre alegerea morală în a folosi sau nu violența: „nu există un cod moral sau o cauză a unei norme care să interzică violența femeii față de un bărbat.Totuși, în vreme ce o nonagresiune a bărbatului în rapoartele sale cu o femeie exprimă o normă înscrisă în morala și cultura noastră, lipsa violenței femeii față de partenerul de viață apare ca o formă a lipsei de putere, o consecință a faptului biologic care o face pe ea incapabilă să-l dovedească pe el. Nonviolența lui față de ea este luată în sensul unui refuz – alegerea morală”.

3.6. Teoria legăturii traumatice

Conform Liiceanu A. și Săucan D. Ș. Dutton și Painter au dezvoltat această teorie pentru a explica de ce femeia bătută rămâne cu bărbatul care o bate. Autorii au avansat două ipoteze comune pentru toate aceste relații: existența unei lipse a echilibrului în ceea ce privește puterea în cuplu, astfel încât partenerul bătut se percepe ca fiind dominat de celălalt, precum și natura intermitentă a abuzului. Deoarece abuzul se manifestă cu intermitențe, iar perioadele dintre abuzuri se caracterizează prin comportamente pozitive precum atenție și declarații de dragoste, remușcare, este dificil pentru cel abuzat să părăsească relația. Această loialitate a victimei față de abuzatorul ei a fost asemănată cu sindromul Stockholm. Această loialitate rezultă din identificarea victimei cu agresorul ca modalitate de a face față pericolului, în situația în care victima este lipsită de putere: „cu cât victima este mai izolată, cu atât crește depedența ei față de perpetrator, nu numai în ceea ce privește trebuințele ei de bază, dar și pentru suport emoțional. Cu cât îi este mai frică, cu atât este mai tentată să se agațe de singura relație care îi este permisă, cea cu perpetratorul. În absența oricărei alte relații, ea va încerca să găsească umanitate în cel care o ține captivă. Inevitabil, în absența oricărui alt punct de vedere, victima va ajunge să vadă lumea prin ochii perpetratorului.

Graham și Rawlings au enumerat simptomele pe care o femeie care a dezvoltat sindromul Stockholm poate să le trăiască în contact cu partenerul care o abuzează:

Victima și abuzatorul sunt legați bidirecțional;

Victima este foarte recunoscătoarre pentru micile gesturi de tandrețe pe care abuzatorul i le arată;

Victima neagă violența abuzatorului împotriva ei sau o raționalizează;

Victima își neagă propria supărare pe abuzator;

Victima este hipervigilentă în ceea ce privește trebuințele abuzatorului și încearcă să-l facă cât mai mulțumit. Pentru a face aceasta încearcă să se transpună în personalitatea abuzatorului;

Victima îi vede pe cei din afara cuplului care vor să o elibereze ca pe „băieții răi”, iar pe abuzator ca pe „băiatul bun” care o protejează;

Victima găsește că este dificil să-și părăsească abuzatorul, chiar și după ce și-a dobândit eliberarea;

Victima se teme că abuzatorul se va întoarce pentru a o abuza din nou, chiar și dacă acesta este mort sau în închisoare;

Victima prezintă semne ale stresului post traumatic.

Capitolul IV

Modalități de prevenire și combatere a violenței în familie

4.1 Instrumente juridice de prevenire a violenței

Instrumentele de intervenție ale UE trebuie să permită implicarea tuturor actorilor relevanți. Acestea se conformează obiectivelor operaționale și sunt aplicate complementar altor orientări privind drepturile omului, cum ar fi cele referitoare la drepturile copilului și la apărătorii drepturilor omului.

În cadrul abordărilor generale, problema violenței împotriva femeilor și fetelor tinere și a formelor de discriminare care rezultă din această violență este integrată în toate relațiile cu organizațiile regionale și țările terțe. Principalele preocupări sunt legate de conformitatea cadrelor juridice naționale cu standardele și angajamentele internaționale, precum și de aplicarea adecvată a acestora din urmă și acțiunile bazate pe ele. În acest context, UE va continua, de asemenea, să încurajeze ratificarea convențiilor și a protocoalelor relevante, și anume a Convenției Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

Instrumentele de intervenție trebuie să permită implicarea tuturor actorilor UE, în primul rând ambasadele statelor membre, delegațiile Comisiei și Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.Uniunea Europeană se va asigura că ține seama, într-un mod adecvat, de sinergiile dintre punerea în aplicare a prezentelor linii directoare și a celorlalte linii directoare ale Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile omului, în special cele referitoare la drepturile copilului și cele privind apărătorii drepturilor omului. În aplicarea obiectivelor operaționale ale Uniunii Europene în ceea ce privește combaterea violențelor împotriva femeilor, principalele instrumente de intervenție vor fi următoarele:

4.1.1 Demersuri generale:

În relațiile cu țările terțe și cu organizațiile regionale, UE va veghea la abordarea, în mod continuu, a combaterii violențelor împotriva femeilor și fetelor și a discriminărilor care sunt la originea acestora. Aceste demersuri vor avea ca obiect asigurarea conformității cadrului juridic național cu normele și angajamentele internaționale ale statelor membre în această privință, precum și punerea în aplicare eficientă a acestora din urmă și monitorizarea lor. UE va veghea, în egală măsură, la includerea unei trimiteri la drepturile femeilor în toate mandatele reprezentanților și trimișilor speciali ai UE.

4.1.2 Demersuri specifice complementare vizând combaterea violențelor împotriva femeilor:

Acțiunea de a combate violențele împotriva femeilor se va concretiza în următoarele inițiative:

a) promovarea invitării raportorului special al ONU privind violențele împotriva femeilor în cazurile în care violențele împotriva femeilor sunt foarte răspândite și rămân, în mare parte, nepedepsite;

b) În cazul în care a fost efectuată o vizită, asigurarea monitorizării recomandărilor, a concluziilor și a observațiilor raportorului;

c) susținerea combaterii impunității cu privire la violențele împotriva femeilor și fetelor,în special prin observarea oricărui proces legat de un caz de violență împotriva femeilor;

d) susținerea apărătorilor drepturilor femeilor și a apărătoarelor ale drepturilor omului, în special a celor amenințate, victime ale represiunii specifice și directe și ale actelor de hărțuire;

e) promovarea și susținerea de politici și campanii de sensibilizare cu privire la egalitatea de dintre femei și bărbați și la combaterea violențelor împotriva femeii, în special ale campaniilor de sensibilizare destinate în mod specific bărbaților și băieților;

f) promovarea și susținerea campaniilor axate pe neglijarea sistematică a fetițelor, în special în ceea ce privește înregistrarea nașterii acestora la starea civilă și școlarizarea lor.

4.1.3 Cazuri individuale:

Uniunea Europeană ia în considerare adoptarea de măsuri specifice atunci când află de cazuri individuale de o gravitate ieșită din comun, în special de violențe comise sau tolerate de stat, cu încălcarea angajamentelor internaționale și a drepturilor fundamentale la integritate fizică și la nediscriminare și în absența, inter alia, a căilor de recurs satisfăcătoare la nivel național.

4.1.4 Cadrul dialogurilor UE:

Uniunea Europeană va aborda, în mod repetat, violențele împotriva femeilor și discriminările care sunt la originea acestora în cadrul unor dialoguri specifice referitoare la drepturile omului și al altor dialoguri politice ale Uniunii Europene, dacă este cazul. Această înscriere pe ordinea de zi a dialogurilor se va putea face fie sub forma 9 unui punct specific, fie prin integrarea acestuia într-unul sau mai multe puncte cu o dimensiune de gen specifică.

4.1.5 Elaborarea de rapoarte privind drepturile omului

Șefii de misiuni vor avea obligația de a include în mod sistematic în rapoartele lor o analiză a respectării drepturilor fundamentale ale femeilor, precizând, în special, dreptul la integritate fizică și la nediscriminare și respectarea angajamentelor internaționale ale statelor cu privire la combaterea violențelor împotriva femeilor.

4.1.6 Promovarea drepturilor femeilor în instanțele internaționale:

În cadrul instanțelor internaționale, în special în sistemul Națiunilor Unite, UE va continua să promoveze, în mod activ, drepturile femeilor, în special prevenirea violențelor împotriva acestora. UE va veghea asupra unei bune coordonări cu toate instanțele Națiunilor Unite care promovează drepturile femeilor, asupra continuării activității într-un mod activ, precum și asupra emiterii de mesaje armonizate și coerente în aceste foruri, dând, astfel, sporind astfel influența și impactul acțiunii UE.

4.1.7 Cooperarea bilaterală și multilaterală:

Combaterea violențelor împotriva femeilor și fetelor va fi considerată o prioritate în cadrul cooperării bilaterale și multilaterale în favoarea apărării drepturilor omului, în colaborare cu societatea civilă, inclusiv în domeniul juridic și în cel al formării. Va fi acordată o atenție specială acestei colaborări în cadrul Inițiativei europene pentru democrație și drepturile omului, și, de asemenea, prin orice instrument financiar adecvat al Uniunii Europene și al statelor membre.

4.2 Instituții cu rol de prevenire a violenței

În conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, implementarea strategiei pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se va realiza sub autoritatea și în coordonarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin structurile de specialitate. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în colaborare cu Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției vor asigura mediatizarea strategiei, precum și diseminarea informațiilor relevante și bunele practici identificate în implementarea strategiei.

4.2.1 Instituții naționale

Autoritățile și instituțiile abilitate cu funcțiide prevenire și de combatere a violenței în familie.

Autoritățile și instituțiile abilitate cu funcții de prevenire și de combatere a violenței în familie sînt:
    a) autoritățile administrației publice centrale de specialitate (Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției). ;
    b) autoritățile administrației publice locale de specialitate;
    c) comisiile pentru probleme sociale de pe lîngă autoritățile administrației publice locale;
    d) centrele/serviciile de reabilitare a victimelor și agresorilor;
    e) alte organizații cu activități specializate în domeniu

Autoritatea publică centrală abilitată cu funcții de elaborare și de promovare a politicilor de prevenire și de combatere a violenței în familie și de asistență socială a victimelor și agresorilor esteMinisterul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

Pe lîngă Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei se creează Consiliul coordonator interministerial în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, în componența căruia intră cîte un reprezentant al autorităților central, conform alin. (1),reprezentanții societății civile și alte părți interesate.Consiliul coordonator interministerial este responsabil de asigurarea coordonării și colaborării dintre ministere și alte autorități administrative centrale cu competențe în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie.Regulamentul Consiliului coordonator interministerial este aprobat prin hotărîre de Guvern.

Autoritatea publică locală abilitată cu funcții de implementare a politicilor de prevenire a violenței în familie și de asistență socială a victimelor și agresorilor este secția/direcția raională de asistență socială și protecție a familiei, în cadrul căreia se desemnează un specialist responsabil de domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie.

Celelalte servicii publice de nivel local vor desemna persoane cu atribuții privind prevenirea și combaterea violenței în familie, responsabile de coordonarea activităților specifice în cadrul instituției sale și de colaborarea în desfășurarea activităților comune la nivelul teritoriului administrativ, în baza unor proceduri stabilite de conlucrare în prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie.

4.2.2 Instituții la nivel local (Servicii de Asistență Socială)

Consiliile locale, prin serviciul public de asistență socială, au răspunderea de a identifica și soluționa nevoile sociale ale comunității. Sunt responsabile pentru înființarea și finanțarea centrelor publice pentru adăpostirea victimelor violenței în familie, centrelor de recuperare pentru victime și centrelor de asistență destinate agresorilor. Personalul specializat efectuează anchete sociale în scopul analizei situației sociale și economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităților, având rol de diagnostic social.

În practică, se observă nevoia asumării mai concrete a atribuțiilor consiliilor locale în ce privește:

coordonarea înființării, organizării și furnizării serviciilor de prevenire și combatere a violenței în familie în concordanță cu nevoile sociale identificate;

propunerea proiectului de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în domeniul prevenirii violenței în familie, în conformitate cu Planul de acțiune la nivel județean în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie în perioada 2006-2007;

asigurarea plății subvențiilor aprobate pentru asociații și fundații care desfășoară programe de combatere a violenței în familie.

În acest context, numărul adăposturilor publice înființate în condițiile legii nr. 217/2003 este deocamdată extrem de mic.

Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sprijină accesul copilului și al familiei sale la serviciile și prestațiile destinate menținerii copilului în familie și protecției acestuia.

Serviciul public de asistență socială are rolul de a asigura, la nivel județean, respectiv la nivelul municipiului București, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.

Serviciul public local are rolul de a identifica și soluționa problemele sociale ale comunității55, inclusiv cele privind violența în familie, prin:

finanțarea sau cofinanțarea instituțiilor de asistență socială;

dezvoltarea sau diversificarea, în parteneriat cu ONG-uri, a serviciilor pe domeniul violenței în familie.

De asemenea, la nivel local, unitățile sanitare sunt obligate să încheie acorduri de colaborare cu centrele pentru adăpostirea victimelor violenței în familie. Inspectoratele județene școlare, respectiv Inspectoratul Școlar al Municipiului București identifică și semnalează cazurile de abuz, neglijare, rele tratamente sau violență care afectează copiii de vârstă școlară.

4.3 Metodologia de intervenție a polițiștilor în cazuri de violență intrafamilială

Diversificarea și accentuarea formelor de manifestare a agresivității în familie reprezintă zona de acțiune a Poliției Române. Această instituție stabilește direcții pentru a preveni, combate și descuraja infracționalitatea în domeniu. Prin structurile din teritoriu, Poliția Română:

monitorizează stările conflictuale familiale existente, identifică și ia în evidență cauzele față de care se va interveni prin supraveghere și atenționare, inclusiv prin sancționarea celor în cauză, când situația o impune;

identifică și ia în evidență minorii aflați în dificultate, mai ales pe cei care au fost victimizați de către părinți sau rude apropiate ori care fac parte din familii dezorganizate, cu unul sau ambii părinți cunoscuți cu antecedente penale, alcoolici, bolnavi psihic sau toxicomani, cunoscuți ca având un comportament violent;

ia în evidență persoanele cu antecedente penale, alcoolice, bolnave psihic sau toxicomane, care au comis sau despre care se dețin date că săvârșesc fapte de violență în familie, față de care se vor efectua activitățile specifice ce se impun;

intervine prin cercetarea operativă, temeinică și cu fermitate a cazurilor de violență în familie, la a căror instrumentare va coopera cu parchetele și cu instanțele judecătorești. Atunci când se impune, va întreprinde demersurile necesare pentru arestarea preventivă a autorilor sau internarea acestora într-o unitate spitalicească și va lua măsuri de protecție socială și de acordare a îngrijirilor medicale, în vederea vindecării vătămărilor corporale suferite de către victime.

În momentul actual, Poliția Română se află într-un proces continuu de adaptare a activităților sale specifice nevoilor comunității și de punere în acord a acestora cu dinamica normativă și instituțională. Serviciul de Prevenire a Criminalității și Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității au desfășurat o serie de programe de prevenire a violenței în familie, în parteneriat cu structuri guvernamentale și organizații neguvernamentale, având obiective precum:

sensibilizarea opiniei publice în legătură cu amploarea și gravitatea acestei probleme sociale (campanii de conștientizare în rândul populației, programe de educație comunitară prin care s-a urmărit schimbarea mentalității și prejudecăților populației, prin cristalizarea unor curente favorabile prevenirii și combaterii fenomenului);

identificarea, înregistrarea și monitorizarea cazurilor de violență în familie;

pregătirea polițiștilor pentru tratarea corespunzătoare a plângerilor victimelor violenței în familie;

elaborarea unei strategii comune în scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor, care să implice toate instituțiile cu care este nevoie să se coopereze (parchetele, instanțele, organizațiile neguvernamentale, instituțiile de îngrijire medicală);

propuneri în domeniul legislativ, fie pentru elaborarea unor acte noi fie pentru completarea celor existente.

Capitolul V

Obiectivele, ipotezele și etapele cercetării

Obiectivele cercetării

Obiectivul unei cercetări reprezintă rezultatul final la care se speră să se ajungă prin efectuarea unei cercetări sociologice sau prin elaborarea,respectiv implementarea unui proiect.

Așadar obiectivul principal al prezentei lucrări este cel de a identifica unele cauze care duc la declanșarea situațiilor violente.

Un alt obiectiv este acela de a identifica sentimentele pe care le simte o femeie atunci când este victimă a violenței intrafamiliale.

Deasemenea se urmărește identificarea motivelor pentru care femeile victime ale violenței în familie nu apelează la ajutor atunci când sunt abuzate fizic, psihic, verbal,sexual sau sub orice alte forme ale violenței.

Ipotezele cercetării

Ipotezele lucrării sunt următoarele:

I1 Cu cât este mai scăzut nivelul de studii cu atât va fi mai mare numărul persoanelor care abuzează și intensitatea violenței va fi mai mare.

I2 Cu cât este mai mare cercul de persoane cunoscute de către victimele violenței cu atât mai mic va fi numărul denunțurilor asupra agresorilor.

I3 Dacă nivelul de studii al femeilor este mai ridicat atunci ele vor accepta în mai mică măsură un act de violență manifestat împotriva lor cât și împotriva altor persoane.

Etapele cercetării

Cercetarea este o acțiune de culegere și de studiere a unor date despre teren sau despre o anumită populație.Cum cercetarea are mai multe definiții,ea se prezintă și prin mai multe etape. Cercetarea efectuată cuprinde următoarele etape :

Identificarea zonelor în care se aplică metoda de cercetare – chestionarul;

Identificarea populației cheie care participă la cercetare – eșantionul;

Alcătuirea metodei de cercetare, respectiv chestionarului;

Aplicarea chestionarului respondentelor;

Analiza și interpretarea datelor culese în cadrul cercetării.

Capitolul VI

Aria și metodologia cercetării

6.1 Metode de cercetare

Pentru a analiza acest process al violenței, manifestările și consecințele sale, am ales ca metodă de cercetare chestionarul,deoarece s-a dovedit că acesta este una din tehnicile cele mai frecvent utilizate în științele socioumane. În ziua de astăzi, chestionarul constituie una din metodele de bază în investigarea fenomenelor sociale.

Chestionarul a fost prima alegere, deoarece cu ajutorul lui se pot obține multe date privitoare la persoanele chestionate, fie ele victime sau nu ale violenței domestic, cât și date privitoare la agresorii acetor persoane – femei. Pe lângă obținerea de date putem identifica și numeroase sentimente pe care le simt atât femeile victim ale agresiunilor cât și copiii acestora care de cele mai multe ori sunt martorii acestor agresiuni și chiar victim colaterale (indirecte) ale agresorilor.

Chestionarul a fost aplicat direct respondenților. Această metodă de investigare cuprinzând un total de 24 de întrebări printre care: trei întrebări deschide, patru întrebări de identificare, o întrebare bifurcată, și restul întrebărilor, respectiv 16 fiind întrebări de control. Întrebările într-un chestionar nu sunt stimuli izolați, nu sunt nici elemente independente, ci se raportează unele la celelalte, se presupun reciproc sau se influențează reciproc în funcție de succesiunea lor, de poziția lor (anexa 1).

6.2 Aria cercetării

Aria cercetării cuprinde un eșantion de 40 de femei căsătorite din Republica Moldova și 40 femei căsătorite din România. Aplicarea chestionarului asupra eșantionului s-a facut pe mai multe nivele. Pentru a ajunge la aceste femei – respondente s-au parcurs mai multe etape,după cum urmează :

La început s-a identificat zonele în care urmează să fie aplicat chestionarul;

Următoarea etapă este aceea de a defini o populație pe baza unui criteriu dat, și urmând acest criteriu se extrage un eșantion . Acest eșantion este reprezentat de femei.

În eșantionul astfel format se definește un nou criteriu de selecție. Astfel se obține un nou eșantion pe baza elementelor care au fost selecționate initial.Acest procedeu se poate continua pe mai multe niveluri.Prin urmare acest nou eșantion are în prim plan criteriul căsătoriei.

Femeile chestionate au vârste cuprinse între 18 și 70 ani, acestea provin din medii rurale, având studii și/sau statuturi ocupaționale diferite.Singurul criteriul de selecție pe care s-a bazat cercetarea a fost criteriul statutului marital, acesta presupune ca toate respondentele să fie căsătorite.

Capitolul VII

Analiza și interpretarea datelor

Capitolul VIII

Concluzii și recomandări

8.1 Concluzii

C1 : Conform studiului statistic efectuat violența domestică asupra femeii este un fenomen din ce în ce mai frecvent și în creștere de la an la an cu toate că, așa cum am menționat la început, numărul real al victimelor rămâne necunoscut.

C2 : Printre factorii determinanți ai acestui tip de violență se numără: distribuția inegală de venituri în familie, supremația bărbatului și deținerea exclusivă de către acesta a bunurilor familiei, conflictele permante dintre soți și nu în ultimul rând organizarea pe model patriarhal al familiei.

C3 : Până în prezent nu există foarte multe date referitoare la violența în familie asupra femeii în România din motive deja cunoscute: teama, rușinea victimelor de a vorbi pe această temă, sentimentul de culpabilitate.

C4 : Statisticile oficiale arată un umăr mare de victime cu toate că subestimează numărul cazurilor de violență domestică a femeii din cauza reticenței victimelor de a le raporta.

C5 : Este necesară conștientizarea populației asupra existenței fenomenului de violență domestică dar și popularizarea măsurilor concrete prin care acest fenomen poate fi prevenit și combătut.

8.2 Recomandări

Bibliografie:

Artene L., Diminuarea violentei domestice si consecintele asupra dezvoltarii fortei de munca în România, studiu statistic privind sprijinul acordat României de catre Uniunea Europeana,București ,2006

*** Asociația Baroului American, Inițiativă juridică pentru Europa Centrală și , Violența în familie în România: legislația și sistemul juridic, 2007,

http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PNADL216.pdf, accesat în data de 03.06.2015.

Belsky. J. Child maltreatment:An ecological integration, Ed.American Psychologist, 1980.

Buhaș C., Mihalache G., Radu C., Rolul medicinei legale în combaterea fenomenului „femeia – victimă a violenței domestice”,2007.

Coomaraswamy V.,Radika (raportorul special al Națiunilor Unite pe problema violenței împotriva femeilor în perioada 1994-2003),”Lupta împotriva violenței domestice:obligațiile statului”.

***Domestic violence in : the law, the court system FINAL REPORT – April 30,2007).https://apps.americanbar.org/rol/publications/ee_romania_domestic_violence_final_report_0407.pdf accesat la 10.05.2015

Farreol G. (coord.),Dicționar de Sociologie,Ed.Polirom

Giddens A., Sociologie, Ed.Alfa All, 2007

Ghid de informații și bune practici în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2004. P.51

***http://aleg-romania.eu/docs/strategie%20violenta.pdf

***http://europa.eu/legislation_summaries/human_rights/human_rights_in_third_countries/dh0003_ro.htm

*** http://nu-violentei-impotriva-femeilor.blogspot.ro ,accesat la 28.05.2015

Iluț P.,Sociopsihologia și antropologia familiei, Ed.Polirom, Iași, 2005.

Irimescu, G., Asistență socială, studii și aplicații, cap. Violența în familie și metodologia intervenției,Ed. Polirom, Iași, 2005.

Jigău M. (coord.), Prevenirea și combaterea violenței în școală. Ghid practic pentru directori și cadre didactice, , Editura Alpha MDN, 2006, p. 16.

Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (republicată), Art. 3.

Legea Nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie,Art. 7. , http://lex.justice.md/md/327246/

Liiceanu A.,Săucan D.Ș. în Savu V.,violența domestică. Cap.Violența domestică:încadrare teoretică și conceptualizare.

***Linii directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor. Pdf.

Macari N.,Soluții practice și legale pentru victimele violenței în familie, Chișinău 2009

Mitrofan Nicolae în Adrian Neculau (coord.), Psihologie socială, Ed. Polirom, Iași, 1999, pag. 432

Muntean Ana, Munteanu Anca, Violență,traumă,reziliență, Ed.Polirom, Iași, 2011

Nicoară C.,Violența în familie în România:legislația și sistemul juduciar,2007

domestic violence network. Risk and Protective Factors Tip Sheet . http://www.odvn.org link accesat la 13.05.2015

Organizația Mondială a Sănătății, Raportul mondial asupra violenței și sănătății, , 2002, p. 199.

Serra P.,Psysical violence in the couple relationship:A contribution toward the analysisof context, Family Process, 1993, p. 24

Sheila E. Henderson, Violence against women., Strasbourg, Ed. Du Conseil de l’Europe, 1993, p. 6.

Stong B., De Vault C., Sayad B., ,,The Marriage and the Family Experience: Intimate Relationships in a Changing Society" , Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1998

*** Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în http://aleg-romania.eu/docs/strategie%20violenta.pdf

***Violența față de femei în familie în R.Moldova,2011. Pdf

***Violența în familie, http://tactic-girl.ro/violenta-in-familie/ ,accesat în 05.06.2015

Violență și criminalitate, tipologia violenței, http://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/Violenta-si-criminalitate-Tipo94776.php ,accesat la 15.05.2015

Vrasti R. ,Ghid practic de intervenție în criză, 2012.Pdf.

Zamfir C.,Vlăsceanu L.,Dicționar de Socioogie,Ed.Babel,București,1998

World Organisation Against Torture, http://www.omct.org/ , accesat la 16.04.2015

***www.impactnews.ro

ANEXE

Anexa1

Universitatea din Petroșani Nr. ……………
Facultatea de Stiințe
Specializarea Asistență Socială

CHESTIONAR
Stimată doamnă

Realizez un sondaj pentru lucrarea de licenta despre violenta domestica asupra femeilor casatorite. Am nevoie de sprijinul dumneavoastra si mentionez ca datele obtinute nu vor fi folosite in alt scop decat cel mentionat, acestea fiind strict confidentiale.

Vă mulțumesc pentru ajutorul acordat!

După părerea Dvs. care este secretul unei căsătorii fericite?

……………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………

Considerați că violența domestică este o problemă pentru Republica Moldova/ România ?

19.1 Nu

19.2 Am auzit,dar nuștiu prea multe despre această problemă

19.3 Sunt bine informată și cred că este o problemă exagerată/artificială

19.4 Da,este o problemă actuală pentru Republica Moldova/România

În opinia Dvs. Care dintre următoarele comportamente reprezintă forme ale violenței domestice ?

De ce considerați că oamenii recurg la violență domestică? (notați cu x toate variantele pe care le considerați adevărate)

4.1 Pentru a-și impune autoritatea

4.2 Sunt stresați din cauza șomajului

4.3 Din cauza sărăciei

4.4 Datorită viciilor (consum de alcool,droguri)

4.5 Datorită nivelului scăzut de educație

4.6 Pentru că au preluat modelul familiei de origine

4.7Alte morive ………………………………………………..

Cunoașteți persoane implicate intr-o relație violentă ?

5.1 Da

5.2 Nu

Dacă o persoană din grupul de prietene ar fi victima unei agresiuni în familie,ați încuraja-o să apeleze la ajutor ?

6.1 Da

6.2 Nu

În relația cu soțul Dvs. ați fost vreodată victimă a violenței domestice?Dacă răspunsul este DA treceți la întrebarea 8,dacă răspunsul este NU treceți direct la întrebarea 9.

7.1 Da

7.2 Nu

Ați apelat la ajutor atunci când ați fost victimă a unei agresiuni?

8.1 Da

8.2 Nu

La cine ați apela în cazul în care ați fi victima violenței domestice ?

9.1 Poliție

9.2 Protecția copilului

9.3 Prieteni

9.4 Serviciul social

9.5 Familie

9.6 Alte persoane/ instituții (specificați)……………

Care credeți că sunt motivele pentru care unele persoane victime ale violenței nu apelează a ajutor ?

10.1 Teama de agresor

10.2 Rușinea

10.3 Nu vor să fie criticate/ bârfite de cunoștințele lor

10.4 Dependența economincă de soț

10.5 Șantaj din partea soțului

10.6 altele (specificați) …………………

Ce sentimente credeți că are o femeie – victimă a violenței domestice ? (notați cu x toate variantele pe care le considerați adevărate )

11.1 Furie

11.2 Rușine

11.3 Dorință de răzbunare

11.4 Tristețe

11.5 Teamă

11.6 Vinovăție

11.7 altele (specificați) …………………………

Ce sentimente credeți că au copiii atunci când mama lor este agresată ? (notați cu x toate variantele pe care le considerați adevărate )

12.1 Furie

12.2 Rușine

12.3 Dorință de răzbunare

12.4 Tristețe

12.5 Teamă

12.6 Vinovăție

12.7 Altele ( specificați ) …………………………….

În familia Dvs. de origine sunt/au fost situații de violență ?

13.1 Da

13.2 Nu

Considerați că violența familială este o problemă privată ?

14.1 Da

14.2 Nu

Ce forme ale violenței domestice credeți că ar trebui sancționate legal?

De ce tip de asistență considerați că ar avea nevoie victimile violenței domestice ? (notați cu x toate variantele pe care le considerați adevărate )

16.1 Nu au nevoie de ajutor

16.2 Asistență medicală

16.3 Asistență psihologică

16.4 Asistență juridică

16.5 Cazare într-un loc sigur

16.6 Ajutor din partea asistenților sociali

16.7 Altele (specificați) …………………….

Aveți cunoștință de existența unui centru specializat de ajutorare a victimelor violenței domestice ? Dacă da, notați unde este acest centru.

17.1 Da.Unde ?

17.2 Nu

Ați dori să participați ca voluntar la o campanie împotriva violenței domestice ?

18.1 Da

18.2 Nu

Nivel de studii

19.1 studii primare

19.2 studii medii

19.3 studii superioare

Statut ocupațional

20.1 Patroană

20.2 Angajată

20.3 Șomeră

20.4 Pensionară

20.5 Casnică

20.6 Alta:………………

Ce vârsta aveți ?

……………………….

De câți ani sunteți căsătorită?

22.1 1-5 ani

22.2 6-10 ani

22.3 11-15 ani

22.4 16-20 ani

22.5 21-25 ani

22.6 26 și mai mult

Câți copii aveți ? ………………….

Domiciliul stabil

24.1 România

24.2 Republica Moldova

Anexa 2

Tabele de frecvență