Valorizarea Estetica A Unor Constructii DIN Municipiul Iasi Prin Realizarea DE Fatade Inverzite

VALORIZAREA ESTETICÃ A UNOR CONSTRUCȚII DIN MUNICIPIUL IAȘI PRIN REALIZAREA DE FAȚADE ȊNVERZITE

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I – TIPURI DE PEREȚI VEGETALI

ZIDURI DE SPRIJIN

FAȚADE VEGETALE

1.2.1 SISTEM DE CABLU ȘI SPALIERE

PEREȚI VII

SISTEM HIDROPONIC

PANOURI DE METAL

PANOURI DE PLASTIC

CUTII MICI

CUTII MARI

SISTEME DE BUZUNARE ȘI HUSE

PEREȚI DESPĂRȚITORI

CAPITOLUL II – AVANTAJELE OFERITE DE PEREȚII VEGETALI

2.1 AVANTAJE ECONOMICE

2.2 AVANTAJE SOCIALE

2.3 AVANTAJE ECOLOGICE

CAPITOLUL III – SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE PERETE VEGETAL

3.1 METODA STANLEY HART WHITE

3.2 METODA PATRICK BLANC

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV – OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1 SCOPUL CERCETĂRII ȘI OBIECTIVELE GENERALE

4.2 MATERIALUL DE STUDIU ȘI METODA DE CERCETARE

CAPITOLUL V – STUDII DE CAZ. ANALIZE ȘI INTERPRETĂRI

5.1 ONE CENTRAL PARK, SYDNEY, AUSTRALIA

5.2 PNC BANK, PITTSBURGH, USA

CAPITOLUL VI- VALORIZAREA ESTETICĂ A UNOR CONSTRUCȚII DIN MUNICIUPIUL IAȘI PRIN REALIZAREA DE FAȚADE ÂNVERZITE

6.1 AMPASAMENTUL URBAN

6.2 INFORMAȚII DEMOGRAFICE ȘI SOCIALE

6.3 ANALIZA SWOT

CAPITOLUL VII – PROPUNERE DE REAMENAJARE

7.1 COMPOZIȚIA DE ANSAMBLU – PRINCIPII DE PROIECTARE

7.2 OBIECTIVELE AMENAJĂRII

7.3 SISTEMUL DE SUSȚINERE UTILIZAT

7.4 PLANTE UTILIZATE ÎN AMENAJARE

7.5 DEVIZ ESTIMATIV AL LUCRĂRII

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I – TIPURI DE PEREȚI VEGETALI

În marile centre urbane, sufocate de clădiri înalte din sticlă și beton, omul dispune din ce în ce mai puțin de spațiu verde și natură. O mică terasă sau un balcon cu plante și verdeață ar putea reprezenta pentru fiecare o oază de relaxare.

Pereții vegetali reinventează peisajul urban prin posibilitatea de a amenaja spații verzi chiar și în locuri în care, în mod normal, plantele nu ar crește. Pereții goi, spațiile neutilizate și locurile de obicei inaccesibile prind viață într-un mod care încantă ochiul și schimbă mediul în care ne desfășurăm activitatea de zi cu zi.

Conceptul de perete vegetal imită mediul natural, în care o gamă variată de plante ce se dezvoltă pe planuri verticale, folosind tehnici ușor de adaptat în diverse locații și pe diferite suprafețe.

În funcție de plantele utilizate pereții vegetali pot lua diferite forme și sunt ușor de întreținut. Fiecare perete vegetal poate conține o multitudine de specii de plante care formează un tablou vizual inedit. Plantele sunt alese luând în calcul diferiți factori cum ar fi: mediul în care se construiește grădina, climatul local, expunerea la soare sau la o sursă de lumină artificială și contextul din jur, cu scopul de a crea o priveliște placută și atractivă pe tot parcursul anului.

ZIDURI DE SPRIJIN

Zidurile de sprijin sunt lucrări de susținere ce au drept scop împingerea pământului, asigurâmdu-se astfel trecerea între două cote de nivel, în momentul în care nu există spațiu suficient pentru a se efectua o săpătură taluzată. Zidurile de sprijin împiedică alunecările de teren, susțin malurile de pământ și zonele cu o pantă înclinată. Acolo unde este imposibilă o denivelare totală a unei suprafețe de pământ, se va interveni cu un zid de sprijin.

Zidurile de sprijin pot fi realizate din beton , beton armat , zidărie de piatră și elemente prefabricate ( tip căsoaie sau gabioane ). Zidăria aceasta poate avea o dublă utilitate: susține o anumiă greutate, dar poate fi si un element de decor (Fig.1). Zidăriei i se poate oferi un plus de autenticitate, încorporându-i-se elementele vegetale . Odată amenajat cu plante în orificiile din piatră, zidul are caracter decorativ.

Fig.1- Zid din cărămizi de piatră, cu elemente vegetale (arhivă personală,Asti, Italia, mai 2010)

Printre principalele avantaje se numără: protejarea împotriva eroziunii solului, sistem de instalare foarte ușor și compact. Se recomandă utilizarea atât pentru suprafețe mari, cât și pentru zidurile decorative de pe proprietățile private.

1.2 FAȚADE VEGETALE

Fațada vegetală are drept scop acoperirea parțială sau completă a pereților exteriori ai clădirilor cu un strat de vegetație, pentru a obține beneficii bioclimatice, energetice și economico-financiare. Aceste fațade vegetale se mai numesc fațade înverzite, biowall, grădini verticale sau pereți verzi.

Prin readucerea naturii în mijlocul vieții cotidiene urbane se schimbă percepția actuală negativă asupra cartierelor și, în consecință, crește plăcerea de a locui în asemenea vecinătăți (a căror culori se schimbă de la sezon la sezon).

Fațadele vegetale sunt sisteme în care viță de vie și plantele cățărătoare cresc în structuri de sprijin care sunt intenționat proiectate pentru asigurarea creșterii lor . Plantele care cresc pe fațadele verzi sunt , în general, înrădăcinate în paturi de sol la baza structurii. În funcție de climă , alegerea speciilor , adâncimea patului germinativ , orientare , regimul de nutriție și de irigare , fațadele vegetale pot dura mai multe sezoane înainte atingerea maturității . Aceste tipuri de fațade pot fi atașate la pereți deja existenți ai clădirilor sau se pot construi anumite structuri . Ele sunt folosite pentru a umbri fațadele, pentru a oferi grad un de intimitate și de securitate sau înfrumuseța structuri de parcare , terase și trotuare , și pot fi construite pe structuri spaliere sau cabluri.

1.2.1 SISTEM DE CABLU ȘI SPALIERE

Cele două tipuri principale sunt sisteme de spaliere modulare și sisteme de cabluri cablu și frânghie.

Sisteme modulare de tip spalier sunt structuri ușoare montate vertical , fie ca sisteme montate pe perete sau de sine stătătoare . Ele pot fi folosite pe clădiri înalte. Aceste poate fi folosit în cazul în care creșterea plantelor este limitată .

Panourile pot fi de asemenea utilizate ca dispozitive de umbrire peste nivelul superior al unei parcări .

Sisteme de cabluri și cabluri constau dintr-un kit de piese , care include cabluri de înaltă tracțiune din oțel , spaliere de sârmă , ancore , distanțiere și echipamente suplimentare . Verticală și fire orizontale pot fi conectate prin cleme transversale pentru a forma un sistem de spalier flexibil în diverse dimensiuni si modele . Pentru a acoperi zone mari , plase din oțel inoxidabil de sârmă , cablu pot fi susținute pe cadre flexibile sau rigide .

Greenwall Sihlcity din Zurich (Fig.2) este unul dintre cele mai mari centre comerciale ale Elveției , finalizat în 2007 și proiectat de arhitectul Theo Hotz . Fațada verde acoperă opt etaje de parcare pentru mașini. Cu o lățime de 25 de metri , fațada furnizează spațiu suficient de creștere pentru speciile utilizate.

Fig.2 – Greenwall Sihlcity din Zurich – imagine de ansamblu a parcării supraetajate (dustygedge.co.uk)

Cablurile orizontale din oțel inoxidabil cu diametrul de 12 mm sunt principalul element de susținere ale plantelor cățărătoare (Fig.3). Cablurile verticale cu diametrul de 5 mm sunt atașate la structura de spirijin cu cleme speciale. Dispozitivele de preluare a tensiunii și conectorii previn încărcarea structurii cu sarcină axcesivă.

Fig.3 – Detaliu al structurii de oțel ce susține planta cățărătoare (http://www.jakob.com/)

Structurile de tip spalier pot fi de asemenea utilizate cu ușurință- sistemul asigură plantelor condiții normale de dezvoltare, oferindu-le suficient spațiu de creștere. Spaliere pot fi atașate printr-un sistem de prindere direct pe clădire sau asamblate pe sol . În cazul prinderii pe structura clădirii, plantele necesită spațiu special de creștere și dezvoltare, necesară fiind asigurarea alveolelor cu pămînt.

Un exemplu de perete vegetal pe structură tip spalier este clădirea Parramatta Janet Woods Buildingare ( Fig.3) . Prin acest sistem implementat s-a creat o fațadă verde formată din plasă de oțel inoxidabil, ce oferă clădirii umbrire și un efect de răcire

Fig.4 – Structură tip spalier decorată cu plante, pe clădirea Parramatta Janet Woods Buildingare (tzannes.com.au)

1.3 PEREȚI VII

Pereții vegetali, denumiți și grădini verticale, pereți vii sau tablouri verzi, reprezintă conceptul de amenajare interioară sau exterioară a pereților unei clădiri folosind plante vii.

Sunt pereții verticali accesibi publicului? Da si nu. Dacă este sa vorbim despre pereții verticali de interior, întrebarea este subiectivă pentru că nu se cunoaște nivelul de accesibilitate a publicului în diverse clădiri. Totuși, dacă locațiile sunt în centre comerciale sau alte clădiri cu acces public, situația se schimbă. Situația este alta cu pereții verzi de exterior. Acești pereți pe verticală sunt nu numai vizibili și atrag publicul de la distanțe mai mari dar participă intens la schimbarea rutelor direcționale ale publicului. În general publicul preferă rutele care sunt intense vizual, mai ales dacă este vorba despre ceva ce-i poate aduce mai aproape de natură. Dacă și clădirea în sine este atrăgătoare vizual, cu atît mai mult peretele verde devine mai expus și mai cunoscut.

Vegetația are un rol vital și în moderarea climatului urban. În orașe, construcțiile și suprafețele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate și o restricție a circulației aerului, ceea ce conduce la producerea așa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta, vegetația, prin efectul de umbră și de creștere a umidității aerului contribuie la crearea unui mediu mai confortabil.

1.3.1 SISTEM HIDROPONIC

Sistemele hidroponice ale unui perete verde pot fi containere modulare sau sisteme de tip panouri mari (Fig.5). Sistemele hidroponice sunt instalate prin brecheți care stau afară din peretele portant ( sau au o structură de sine stătătoare ) pentru a crea un strat de aer între peretele ( sau altă structură ) și foaia suport al sistemului peretelui vegetal.

Acest sistem hidroponic este realizat la bază dintr-o fibră minerală sau un covoraș de pâslă, ce reprezintă un mediu de creștere inert pentru plante.. Aceste materiale pot acționa ca un burete ce reține apă , deși cu cât este mai umed cu atît sistemul devine mai greu.

Avantajul sistemului hidroponic este că nu există nici o degradare structurală a mediului de cultură, substanțe nutritive și îngrășămintele sunt furnizate într-o manieră precisă și controlată . Astfel de-a lungul timpului , rădăcinile plantelor cresc și se ramifică prin întregul sistem pentru a crea o rețea de rădăcini ce asigurp stabilitate plantelor .

Sistemele bazate pe substraturi ce folosesc recipiente din plastic sau metal . Substratul este ambalat direct în recipientul gol sau plasat într-o pungă permeabilă din fibră de apă sau sintetică . Containerele sunt conectate împreună și ancorate de perete sau pe un suport de metal structural securizat independent sau pe un cadru . Ca alternativă , containere din plastic sau metal pot fi agățate pe o grilă metalică sau prinse direct de perete.

Cele mai multe dintre sistemele bazate pe acest tip de substrat sunt proiectate pentru irigație automată , la fel ca sistemul hidroponic .

Mediul de creștere a plantelor în aceste sisteme oferă o creștere benefică plantelor și facilitează accesul apei, aerului și nutrienților , comparativ cu o gestionare constantă a acestor elemente în cazul sistemului hidropinic. Cu toate acestea , în timp rezerva de nutrienți va fi epuizată și se va necesita completarea acesteia.

Tăvile de picurare sunt folosite pentru a capta apa de irigare în exces din mediul de creștere, precum și picăturile de apă care se scurg de pe frunze. Dimensiunea unei tăvi de scurgere ar trebui să fie suficientă pentru a ține volumul de apă a unui întreg ciclu de irigare (de golire înainte a a reporni ciclul ded cu atît sistemul devine mai greu.

Avantajul sistemului hidroponic este că nu există nici o degradare structurală a mediului de cultură, substanțe nutritive și îngrășămintele sunt furnizate într-o manieră precisă și controlată . Astfel de-a lungul timpului , rădăcinile plantelor cresc și se ramifică prin întregul sistem pentru a crea o rețea de rădăcini ce asigurp stabilitate plantelor .

Sistemele bazate pe substraturi ce folosesc recipiente din plastic sau metal . Substratul este ambalat direct în recipientul gol sau plasat într-o pungă permeabilă din fibră de apă sau sintetică . Containerele sunt conectate împreună și ancorate de perete sau pe un suport de metal structural securizat independent sau pe un cadru . Ca alternativă , containere din plastic sau metal pot fi agățate pe o grilă metalică sau prinse direct de perete.

Cele mai multe dintre sistemele bazate pe acest tip de substrat sunt proiectate pentru irigație automată , la fel ca sistemul hidroponic .

Mediul de creștere a plantelor în aceste sisteme oferă o creștere benefică plantelor și facilitează accesul apei, aerului și nutrienților , comparativ cu o gestionare constantă a acestor elemente în cazul sistemului hidropinic. Cu toate acestea , în timp rezerva de nutrienți va fi epuizată și se va necesita completarea acesteia.

Tăvile de picurare sunt folosite pentru a capta apa de irigare în exces din mediul de creștere, precum și picăturile de apă care se scurg de pe frunze. Dimensiunea unei tăvi de scurgere ar trebui să fie suficientă pentru a ține volumul de apă a unui întreg ciclu de irigare (de golire înainte a a reporni ciclul de irigare).

Tăvile de picurare poat să nu fie necesare în cazul în care scurgerea este destinată pentru a iriga vegetația de sub peretele verde. Dacă nu sunt utilizate tăvile de picurare, există riscul de alunecare, deteriorare a materialul de construcție sau se poate crea un exces de umiditate sau substanțe nutritive.

Apa capturată în tava de scurgere sau acumularea de la baza sistemului de plantare poate fi pompată înapoi la partea de sus a peretelui pentru reutilizare, decât să fie irosită, cu condiția să fie tratată pentru a preveni acumularea de substanțe nutritive.

Fig.5 Scheme generale ale unui sistem modular și a unui Sistem Hidroponic (http://www.growinggreenguide.org/ )

Situat aproape de Turnul Eiffel , Musée du QuaiBranly (Fig.6),- este un muzeu din Paris , Franța , care conține informații despre arta autohtonă , culturi și civilizații din Africa , Asia , Oceania și America . Complexul muzeal cuprinde mai multe clădiri , precum și o mediatecă și o grădină . Clădirea a fost proiectată de arhitectul Jean Nouvel și are o fațadă ce măsoară 1.200 m. Cu toate acestea, caracteristica cea mai notabilă este uimitoare lungime de 200 m și cei 12 m înălțime de perete vegetal care acoperă întrega fațadă de nord-vest.

Proiectat și plantat de botanistul francez Dr. Patrick Blanc , Musée du QuaiBranly este una dintre grădinile verticale cele mai faimoase ale sale , și în acelați timp una dintre cele mai fotografiate. Aflată în apropierea rîului Sena, lângă un parc s-a creat un micro- climat propice creșterii și dezvoltării unui număr mare de plante.

Fig.6 – Vedere frontală a peretelui vegetal de pe clădirea Musée du QuaiBranly

(www.verticalgardenpatrickblanc.com)

Sistemul hidroponic permite o irigare propice întregului sortiment de plante, asigurându-se astfel necesarul de apă și nutrienți pentru fiecare specie în parte.

Patrick Blanc a selectat o serie de specii din principalele zonele temperate ale lumii , în principal din emisfera nordică ( America de Nord, Europa,Himalaya, China, Japonia ). Câteva dintre speciile au fost colectate în Coreea și Japonia, cum ar fi: Elastostema umbellatum, Pilea petiolaris, și Ixeris stonlonifera. A încorporat , de asemenea, câteva specii din zonele temperate din emisfera sudică , cum ar fi Berberis darwinii și B. linearifolia din Chile și Phygelius capensis din Africa de Sud .

1.3.2 PANOURI DE METAL

În ultimii ani s-au intensificat preocupările pentru armonizarea spațiului construit cu cadrul natural prin realizarea unor clădiri cu impact cît mai mic asupra mediului, cu un consum redus de energie și care sa înglobeze pe cât posibil materiale naturale și / sau reciclabile.

Clădirile comerciale, nu trebuie să reprezinte neaparat niște spații în totalitate artificiale. Soluția aplicării unui perete vegetal atât în interiorul clădirii cât și pe un perete exterior poate da o nuanță de culoare și naturalețe unui mediu tern.

Un astfel de exemplu este clădirea PNC Plaza din Pittsburg, PA, USA – care inițial era o clădire banală cu un perete mare de beton , dar ulterior în Septembrie 2009 a devenit o clădire ce are ca element central acest Biowall. Prin amenajarea acestei suprafețe, clădirea are un cu totul alt aspect.

Peretele vegetal este ancorat direct în zidărie deoarece este format dintr-un sistem de panouri de metal realizate din inox, și aluminiu (Fig.7). Există un sistem de irigare controlat pe plan intern , care necesită doar 15 de minute de udare o dată pe săptămână ( sau în lunile mai reci numai 15 minute pe lună) , și atunci când este complet saturat , cântărește aproximativ 24 de tone .

Fig.7 – Detaliu al vegetației atașate de aceste panouri de metal de pe clădirea PNC Plaza

(www.greenroofs.com)

1.3.3 PANOURI DE PLASTIC

Sistemul de panouri din plastic este construit pe același principiu ca cel al panourilor din plastic, materialul fiind cel care diferă. Panourile pot avea dimensiuni diferite și au încorporat un sistem de irigație .

Un exemplu de clădire ce are realizat un perete vegetal pe panouri de plastic este Anthropologies din Huntsville, Alabama (Fig.8).

Pe baza unor cercetări s-a constatat că aceste panouri, amenajate 100% cu vegetație (în acest caz: specii de Sedum) pot reține în medie 12 litri de apă pe metrul pătrat, din apele pluviale.

Fig.8- Anthropologies din Huntsville, Alabama – Vedere generală a amenajării și detaliu a panoului de metal decorat cu specii de Sedum (http://www.greenroofs.com/)

1.3.4 CUTII MICI

Acest tip de panou pentru pereții vegetali, ce poartă denumirea de Small Cage- Cutii mici (Fig.9), poate fi utilizat în cazul unor spații mai mici pentru suprafețele ce se doresc a fi amenajate.

Panoul este realizat din compartimente de plastic ce dispun de pămînt în interior și sunt prevăzute cu locaș pentru fiecare plantă în parte. O astfel de casetă are o dimensiune de 15x15cm, panoul fiind prevăzut cu 25 de astfel de casetă . Greutatea susținută poate ajunge atunci cînd suprafața este udată la o capacitate de 1,5kg (pământ umed și plantă).

Fig.9 – Sistem Small Cage prevăzut cu specii decorative – detalii (http://www.roditor.ro/)

Întregul sistem este prevăzut cu un sistem separat de irigare ce poate fi programat la intervale de timp prestabilite, oferindu-le plantelor strictul necesar de apă și substanțe nutritive.

În cazul in care plantele suferă degrădări din anumite cauze, acestea pot fi cu ușurință înlocuite, sistemul fiind ușor de manevrat și montat.

1.3.5 CUTII MARI

Caracterizat prin aceeași schemă de funcționare, Sistemul Large Cage- Cutii mari (Fig.10) diferă de Small Cage prin dimensiune. Există același sistem de irigare. Sistemul de irigare poate fi conectat la o sursă de apă și ori de câte ori este nevoie, plantele necesită udate. În momentul în care una dintre plante necesită schimbată, acest lucru se poate realiza fără probleme.

Sistemul Large Cage poate cântări pănă la 5 kg pe modul – greutate cu substrat vegetal și plantele atașate. Odată udat, densitatea se va mări.

Acest sistem de poate amplasa direct pe structura unei clădiri, având încorporat sistem de prindere . Lădițele vor permite peretelui să respire, datorită materialul din care sunt făcute, un plastic dur, cu orificii pentru apa pluvială și canal de colectare a apei.

Fig.10 Sistemul Large Cage- detalii de construcție, amplasare și vegetație existentă (http://www.livingwallart.com/)

1.3.6 SISTEME DE BUZUNARE ȘI HUSE

Sisteme de buzunare și huse pot fi realizate din diverse combinații de textile , rezistente al greutate și care în același timp pot fi și hidroizolante. În caz ca o planta se ofilește, se poate înlocui foarte ușor, iar udarea se poate face manual sau cu un sistem prin picurare.

Ghiveciul textil sau buzunarul verde este un ghiveci textil este creat pentru amplasare în locuri din interiorul, chiar și din exteriorul unei clădiri.

Avantajele acestor ghiveci și huse comparativ cu ghivecele clasice sunt acelea că nu au nevoie de un cadru special construit, ele putând fi agațate foarte ușor ți foarte repede aproape de orice perete, balustradă sau structură metalică (Fig 11).

Spre deosebire de ghivecele clasice din materiale plastice, buzunarele verzi și husele sunt fabricate din materiale textile impermeabile dar care permit aerului să patrundă în interior și să ventileze pământul astfel realizandu-se pe deoparte eliminarea surplusului de apă din pământ dar în același timp și aerisirea pământului, lucru benefic pentru dezvoltarea plantelor.

Fig.11 – Schemă clasică a unui buzunar verde, detalii de construcție

(http://www.agriculturaromaneasca.ro/)

Instalarea acestor buzunare verzi este foarte simplă: se vor agăța de un perete cu ajutorul sistemului de prindere. Doar dacă se dorește prinderea acestor săculeți se poate face cu ajutorul unui cadru metalic, pe post de schelet, urmând ca prinderea buzunarelor să se realizeze direct pe schelet. Dimensiunile acestora pot varia în funcție de necesități (Fig.12).

Săculeții se vor irigare printr-un sistem tip picurare. Sistemul este format dintr-un temporizator, reglaj de presiune, numeroase filtre, valve de închidere și deschidere a sursei de apa, de refulare a surplusului. Tot cu ajutorul avestui sistem se pot administra plantelor și fertilizanții necesari. Un substrat ce are la bază un amestec din pietiș va realiza un drenaj mult mai bun pentru plantele din interiorul buzunarelor geotextile. Substratul trebuie să dețină o bună capacitate de reținere a apei (higroscopicitate), trebuie sa fie ogat în substanțe nutritive și mai ales reavăn.

Apei îi este imposibil să pătrundă prin buzunar spre exterior, deoarece aceste buzunare conțin un strat de protecție contra umezelii, astfel peretele fiind protejat.

Un aspect foarte important îl reprezintă apa. Este foarte important ca aceasta să fie filtrată. Dacă este filtrată se va împiedica depunerea în buzunare, a sărurilor și mineralelor, ce odată instalate ar fi destul de greu de îndepărtat.

Fig.12 – Schemă de dispunere a sistemului tip buzunare

(http://www.agriculturaromaneasca.ro/)

Pentru aceste sisteme de săculeți se pot utiliza plante ce au creșteri peste medie și prezintă tulpini volubile sau sunt caracterizate printr-un frunziș foarte bogat. Se pot grupa și plante ce prezintă talii diferite, însă trebuie să se țină cont de faptul că ar trebui sa aibă aceleași cerințe în ceea ce privesc condițiile de mediu.

Printre cele mai utilizate plante în decorare acestor buzunărașe sunt ferigile (Nephrolepsis sp.), maranta (Maranta leuconeura), scinapsus (Epipremnum aureum), dar și bromeliile sau asparagusul.

De menționat faptul că aceste sisteme sunt utilizate mai mult în spațiile din interiorul locuințelor, spațiilor comerciale, acolo unde le sunt asigurate toate nevoile de creștere și dezvoltare.

PEREȚI DESPĂRȚITORI

Pereții despărțitori pot fi ficși sau mobili și au drept scop crearea de intimitate în spații de dimensiuni mai mici. Cei mobili pot fi realizați din sisteme de cabluri (Fig.13). Sistemul de înrădăcinare, va fi după caz: fie direct pe sol, fie în recipiente speciale dispuse la nivelul solului. Sistemul de irigare va fi prin picurare sau se va realiza manual.

Pereții despărțitori mobili (Fig.14) sunt realizați pe cadre mobile dar pe suporți tip săculeți. Astfel de la un sezon la altul plantele pot fi înlocuite. Sistemul de udar va fi se asemenea prin picurare, dar cel mai practic rămâne tot udarea manuală.

Fig.13- Perete despărțitor fix, realizat din Ipomoea Purpurea, pe schelet de cabluri (archintern.tumblr.com)

Fig.14- Pereți despărțitori realizați pe sistemul buzunare și cadru mobil

(www.commercialsilk.com)

CAPITOLUL II – AVANTAJELE OFERITE DE PEREȚII VEGETALI

2.1 AVANTAJE ECONOMICE

Avantaje economice – Pereții vegetali aduc beneficii mediului înconjurător și calității aerului și în același timp bucură ochiul privitorului și schimbă designul unui spațiu. Grădinile verticale surprind atît prin frumusețea adusă de către plante dar și prin faptul că sunt vii și în continuu proces de schimbare. Inspirația de a crea o astfel de grădini vine din natură și din mediul natural al plantelor. Din punct de vedere economic , fațadele verzi create de mama natură aduc un plus marilor orașe și zonelor turistice.

Spațiile verzi își extind impactul pozitiv și în sfera dezvoltării vieții economice a marilor orașe. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea unei imagini favorabile asupra centrelor urbane și, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiții și pentru ofertă de noi locuri de muncă (T.Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004). Mai mult, prezența spațiului verde, prin aspectele benefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate etc.), determină creșterea în valoare a zonelor urbane (T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004) și, implicit, a valorii proprietăților localizate în vecinătatea lor.

Grădinile verticale mai sunt numite și pereți verzi sau pereți vii . Aceste grădini ilustrează într-un mod plastic, ceea ce se poate numi- principiul orașului contemporan: dacă nu ne putem extinde orizontal, există mereu direcția verticală. În acest fel se pot utiliza suprafețe inabordabile și în același timp se câștigă spațiu.

Lista consistentă de beneficii ale exploatării spațiului verde este completată de implementarea soluțiilor de tip: pereți vii.

Un principal avantaj ar fi: creșterea suprafețelor plantate, cu efect direct în îmbunătățirea calității aerului dar și a imaginii vizuale. Cenușiul construcțiilor este înlocuit de verdele plantelor, pe această cale, aspectul general al zonelor citadine fiind diversificat și ameliorat.

2.2 AVANTAJE SOCIALE

Avantaje ecologice – Un impact extrem de pozitiv asupra psihicului uman este dat de crearea acestor ecosisteme și sporirea biodiverității din mediul urban, ce este atât de poluat și aglomerat. Acest lucru se realizează prin creșterea din punct de vedere calitativ a ambientului, mediului înconjurător și crearea de spații relaxante, odihnitoare și plăcute din punct de vedere estetic. Privirea poate regăsi, în locul suprafețelor brutale și anoste de beton sau sticlă, o gamă întreagă de modele, de forme și culori deosebite și variate, realizate prin modificarea componenței pereților verzi.

Pereții verticali sunt și o alternative nouă și unică de organizare și amenajare. Structurile grădinilor vertical pot fi fixe, caz în care acestea sunt aplicabile pe pereții deja existenți, reprezentând o formă de redecorare. În același timp, grădinile verticale pot fi și mobile, caz în care pot fi folosite ca metode de organizare, delimitare și împărțire a unui spațiu.

Pe lângă multitudinea de beneficii aduse pe partea de dezvoltarea imaginii, beneficii ce sunt sesizabile cu ochiul liber, pereții verzi își aduc contribuția și într-un mod mai subtil la bunăstarea construcțiilor și a spațiului urban înconjurător.

Spațiile verzi pot pot fi locuri în care se desfășoară diverse evenimente sociale și culturale cum ar fi: festivaluri locale, spectacole sau se organizează activități teatrale, cinematografice, etc. (T. Baycan-Levent și P. Nijkamp,2004). Astfel, acestea „ajută la formarea unei identități culturale a unui areal, sunt parte a profilului său unic și dau un sens locului pentru comunitățile locale” (Draft Green Space Strategy, Erewash Borough Council, 2007).

Spațiile verzi joacă un rol semnificativ în promovarea sănătății populației urbane dacă sunt bine întreținute. Spațiile verzi îndeosebi oferă oportunități prin care încurajează populația sa beneficieze de un stil de viață mult mai active, prin alergare, plimbări, exerciții fizice, etc inclusive prin deplasări pe drumurile dintre zonele cu locuințe și/sau dintre zonele ce dețin facilități publice precum: școli, piețe, magazine, mari centre comerciale. Se poate spune că valoarea principală a spațiilor verzi rezultă din capacitatea lor de refacere a „stării de bine” a oamenilor ce frecventează aceste locuri.

Spațiile verzi oferă locuitorilor oaze de liniște pentru relaxare și implicit reducerea stresului, pentru a evada din cotidian, din zonele cu trafic intens, din jungla urbană.

Din punct de vedere esthetic, spațiile verzi urbane au o deosebită importanță, pentru că ele atenuează din ariditatea oricărui mediu construit, dar și din senzația de rigiditate- aspect de domină majoritatea orașelor. Prin valoarea amenajăriilor peisagistice, spațiile verzi dau identitate așezărilor umane, constituind „o artă accesibilă, ușor de înțeles și apropiată tuturor, pentru că folosește elemente naturale ce exercită o atracție spontană” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 103).

2.3 AVANTAJE ECOLOGICE

Avantajele mediului – Din perspectivă ecologică, spațiile verzi urbane sunt un adevărat moderator al impactului activităților umane asupra mediului înconjurător.

Acestea au o contribuție importantă la epurarea chimică a atmosferei. Prin procesul de fotosinteză, plantele consumă dioxid de carbon și eliberează oxigen, constituind, astfel, alături de planctonul din oceane, principalele surse de oxigen ale planetei. Studiile actuale arată că un hectar de pădure poate produce, în medie, 10 tone de oxigen pe an și consumă 14 tone de CO2 (Bernatzky A., 1978, citat de A.-F. Iliescu, 2006). În decursul unei zile, o suprafață foliară de 25 mp furnizează necesarul de oxigen pentru o persoană (A.-F. Iliescu, 2006).

Unul dintre primele avantaje ar fi purificarea aerului,o reducere semnificativă a cantității de CO2 dar și o îmbunătățire a calității aerului ce se realizează prin reținerea particulelor de praf, a unor bacterii sau a anumitor alergeni.

Rezultatele cercetărilor științifice pun în evidență faptul că „o peluză de iarbă poate să rețină de 3–6 ori mai mult praf decât reține o suprafață nudă, iar un arbore matur reține de 10 ori mai multe impurități decât o peluză de mărimea proiecției coroanei acestuia pe sol”(A.-F. Iliescu, 2006).

În paralel cu epurarea chimică și fizică a atmosferei, vegetația realizează și o epurare bacteriologică a acesteia, distrugând o bună parte din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului și ozonului, îndeosebi de către conifere, și nu numai (A.-F. Iliescu, 2006).

Pereții verticali acționează ca un izolator termic reglând temperatura aerului și formând la exteriorul clădirilor un strat protector ce este capabil să rețină căldura și să elimine eventualele punți termice ce se pot realiza. Acest strat protector oprește radiațiile calorice ale soarelui, în acest fel evitându-se supraîncălzirea pereților în perioadele calde din timpul anului.

Studiile arată o scădere de 25% datorită acestor sisteme de grădini vertical în cee ace privește consumul de energie ce este necesar construcțiilor pentru a se încălzi sau răci.

De asemenea , pereții vegetali ajută și la reglarea umidității, hidroizolației și reținerea precipitațiilor. Precipiațiile sunt reținute parțial de numărul mare de plante ce alcătuiesc suprafețele pereților vii, făcând astfel posibilă o reducere considerabilă a cantității de apă ce ajunge la nivelul suprafeței clădirii.

În același timp se poate menționa faptul că în spațiile interioare, pereții vii ajută la umidificarea aerului uscat și totodată la reținerea vaporilor de apă în mediile în care umiditatea este mult prea ridicată.

Aceste sisteme de pereți vii absorb vibrațiile mediului în care se regăsesc, făcând astfel posibilă reducerea poluării fonice și în același timp, fără a etanșa, acționează ca un izolator fonic puternic.

Intimitatea create este resimțită de trecători și de persoanele ce frecventează constant aceste locuri cu pereți verticali vii, generându-leun sentiment puternic de confort psihologic. Efectul poate fi resimțit la interior dar și în spațiile urbane, zgomotele citadine fiind reduse.

Avantajele pereților verzi sunt dublate de fiabilitatea sistemelor și de diversele posibilități de implementare. Astfel, ele pot fi de interior sau de exterior, fixe sau mobile.

Indiferent de caz, principiul de funcționare se păstrează, fiind bazat pe o structură de susținere, modulele de creștere ale plantelor și sistemul de irigații cu pompă și rezervor, în cazul panourilor autonome mobile.

Cum structura și modul de funcționare.montaj nu diferă prea mult, ceea ce diferențiază panourile de pereți vii sunt: calitatea materialelor și plantele utilizate. Mixul de specii este cel ce definește forma finală dorită, de el depinzând în mare parte însă și succesul intervenției. Plantele trebuie alese cu grijă pentru a fi potrivite amplasamentului în ceea ce privește condițiile de climă și dezvoltare.

Fiind în stadiul incipient în România, pot consitui un punct de atracție major, și , totodată o puternică unealtă de promovare a anumitor locații, showroom-uri, branduri, produse.

CAPITOLUL III – SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE PERETE VEGETAL

Conceptul de Grădini verticale datează încă din cele mai vechi timpuri . Cele mai vestite au rămas Grădinile suspendate din Babilon (Fig.15), descrise de Strabon, Diodor ( istorici greci din secolul I î.Hr.) și Quintus Curtius Rufus (istoric roman, secolul I D.Hr). Faima lor a făcut să fie socotite de greci printre cele șapte minuni ale lumii antice.

Istoricul Diodor din Sicilia susținea că “grădinile ocupau o suprafață de 15.000 de metri pătrați și se ridicau în patru terase până la 77 de metri. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii și udați cu ajutorul unor mașini hidraulice, care urcau apa din râul Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub rădăcinile plantelor se afla o serie de canale, care umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilităților întreținerii unei continue umidități, pe terase au putut să crească nu numai flori, ci și pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri și altele. Sub terase erau amenajate galerii și camere pentru familia regală, în care intra lumina dintr-o singură parte, în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau în față priveliștea unei grădini.”

Fig.15 – Reconstrucție după scrieri, ale Grădinilor suspendate din Babilon (www.artacunoasterii.ro)

De-a lungul timpului acest concept de dezvoltare pe verticală a luat amploare, inventându-se noi și noi tehnici de amenajare (Fig.16).

Despre grădini verticale se poate vorbi chiar și în anul 3000 î.Hr. în zona mediteraneană, când aceste grădini erau alcătuite din Viță de vie ( Vitis spp ). Uneori vița de vie era plantată în scop alimentar dar și cu caracter decorativ.

Decorarea pe verticală cu vegetație condusă sub formă de Spalier a devenit foarte populară în Franța în 2500 î.Hr. și continuă să fie o tehnică folosită și în zilele noastră.

Cu timpul , tehnicile de plantare s-au schimbat, îmbunătățindu-se treptat și chiar începând să se studieze din ce în ce mai mult acest concept de pereți vii.

Fig.16 – Sistemele ecologice verticale care ajută la restabilirea integrității ecologice a zonelor urbane și biodiversității (http://www.greenroofs.com/)

3.1 STANLEY HART WHITE

Odată cu apariția orașului industrial modern plantele au devenit o strategie-cheie pentru a oferi un aer cât mai curat și apă, un adevărat mod de a îmbunătăți sănătatea mentală cât și cea fizică. Integrarea sistemele ecologice caracterizate prin pereți verzi și acoperișuri verzi în structurile lipsite de viață au dus la crearea unui nou tip de arhitectură plină de "viață". Acest lucru i se datorează profesorului Stanley Hart White.

Stanley Hart White a fost un profesor de Arhitectura Peisajului la Universitatea din Illinois din 1922 până în 1959, ce a studiat și creat, în epoca modernă, conceptul de perete vegetal. Profesorul White a denumit invenția sa Botanical Bricks ( cărămizi botanice) și astfel de prototipuri le dezvolta chiar în curtea sa din Urbana, Illinois, USA ( Fig.17).

Fig.17 – Prima schiță realizată de profesorul White în 1932 ce reprezintă un perete vegetal (http://www.livingwallart.com/)

Aceste cărămizi vegetale erau descrise de profesor ca fiind unități de plante care pot fi construite până la orice înălțime, pentru a crea efectul de peisaj pe suprafețe undenu s-ar putea planta, suprafețe verticale ce ar putea fi acoperite cu viță de vie sau alte specii de plante agățătoare.

Invenția sa se situează printre principalele descoperiri ce a făcut posibilă dezvoltarea acestui concept începând cu secolul XX, bazându-se pe tehnici de construcție.

Un obiectiv al acestei invenții era acela de a obține o structură cu acoperită cu vegetație ce putea foarte ușor fi montată pe anumite suprafețe, pentru a asigura o dezvoltare pe verticală a plantelor.

Invenția lui este văzută ca fiind o nouă artă în ceea ce privește vegetația amplasată pe o structură arhitectonică . Un principal obiectiv al invenției sale este să furnizeze o metodă de a produce o structură arhitectonică pentru orice tip de clădire indiferent de mărime, formă și înălțime, pentru suprafețe vizibile sau ascunse ce vor permite dezvoltarea de vegetație în continuă dezvoltare.

Un alt obiectiv este acelas de a produce o unitate, un sistem ce poate fi capabil să fie irigabil, portabil și ce ar putea fi schimbat când este cazul. Proiectul său a urmărit să fie construit un sistem suficient de flexibil pentru a fi îndoit, curbat și transformat în diferite dimensiuni..

Unul din scopurile utilitare ale acestor construcții arhitectonice au fost să permită crearea de ecrane decorative, de suprafețe care să mascheze sau să înfrumusețeze anumite locuri.

Profesorul White spunea că utilizarea acestei noi invenții va oferi tuturor o nouă perspectivă de reamenajare a spațiului din marile centre urbane. Cărămizile botanice vor fi cele care vor da un nou aspect clădirilor, diferitelor suprafețe și vor atenua efectul de insulă urbană.

3.2 PATRICK BLANC

Creșterea și realizarea de grădini verzi și parcuri a devenit tot mai dificilă de-a lungul anilor. Indicile de cîldură ale marilor orașe a crescut treptat de-a lungul anilor. Industrializarea în masă, creșterea numărului de automobile, dar și creșterea numărului populației , toate acestea au devenit o contribuție semnificativă a poluării. Ca rezultat al tuturor acestora, un efect de seră este produs de aceste evoluții rapide necontrolate și neplanificate.

Cel ce a dus mai departe cercetările profesorului White este Patrick Blanc, fiind cunoscut ca părintele pereților vegetali, deoarece el a dezvoltat acest concept ducându-l la rangul de artă vegetală.

Patrick Blanc, născut în 1953 este un botanist francez, om de știință dar și artist ce s-a făcut remarcat datorită pereților vegetali ce decorează diferite fațade ale clădirilor ( hoteluri, muzee, spații comerciale) din toată lumea: Paris, Istambul, Madrid, Qatar, Kuala Lampur.

La baza tuturor operelor sale sunt anii de cercetare ce i-a petrecut la Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris, dar și numeroasele sale călătorii în care a studiat vegetația din pădurile tropilace thailandeze.

În urma cercetărilor sale, acesta a descoperit faptul că pentru majoritatea plantelor, solul nu este nici mai mult nici mai puțin decât un suport mecanic. Nu solul este cel mai important pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, ci apa, mineralele, lumina dar și dioxidul de carbon atât de necesar fotosintezei.

Creațiile lui Patrick Blanc, sunt într-adevăr grădini dezvoltate pe verticală. Ele au un suport format dintr-o structură metalică,PVC și o pâslă. Această pâslă este rezistentă la coroziune și permite o distribuție uniformă a apei datorită capilarității ridicate, făcându-se astfel posibilă dezvoltarea rădăcinilor plantelor.

Un perete vegetal se integrează în infrastructura clădirii, este conceput ca un biofiltru al aerului din interior și oferă clădirii reglare termică. Peretele vegetal are un sistem hidroponic alimentat cu apă bogată în nutrienți și recirculată dintr -un colector , situat în partea superioară a peretelui. Apa este colectată într -un jgheab aflat la partea inferioară peretelui.

Sistemul de funcționare al unui perete vegetal hidroponic, descris de Patrick Blanc, este compus din mai multe componente, după cum urmează (Fig.18):

Perete exterior ( orice tip de material)

Schelă metalică din tuburi

Folie de PVC

Două bucăți de pâslă

Apă colectată în jgheab ce poate fi refolosită

Pe un perete portant sau structură este plasat un cadru metalic care susține o placă de PVC de 10 mm grosime, pe care sunt capsate două straturi de poliamidă, pâslă, fiecare de 3 milimetri grosime . Aceste straturi imita mușchi din natură ce asigură creșterea și sprijină rădăcinile plantelor. O rețea de conducte controlate de valve oferă o soluție nutritivă ce conține minerale dizolvate, necesare pentru creșterea plantelor. Rădăcinile plantelor preiau nutrienții necesari, iar excesul de apă se colectează la partea inferioară a peretelui unde este un jgheab colector. Sistemul funcționează într -un circuit închis .

Fig.18- Sistemul de funcționare a unui perete vegetal (http://www.ringingcedarsofrussia.org/)

Adevărate minuni tehnologice, pereții vegetali ai lui Patrick Blanc pot fi admirați peste tot în lume . Costurile capodoperelor verzi sunt dificil de estimat la o primă vedere, deoarece în fiecare compoziție este utilizată o gamă variată de plante, se crează un desen original, și dimensiunile sunt diferite. Designerul însăși evaluează munca sa, în medie, de 500 euro pentru un metru pătrat de grădină. În același timp, el subliniază faptul că întreținerea unei grădini "verticale" nu necesită cheltuieli mari: sistemul biologic se dezvoltă singur, necesară fiind udarea acestuia în mod corespunzător.

Cele mai reprezentate lucrări ale sale sunt:

1988 : primul perete vegetal realizat la Muzeul de Științe și Industrie din Paris

1998 : Fondation Cartier, Paris

2000 : Acvariul din Genoa, Italy

2001 : Perhsing Hall Hotel din Paris

2003 : Ambasada franceză din New Delhi

2004 : Quai Branly Museum din Paris

2005 : Piața Vinet din Bordeaux

2005 : Centrul comercial Siam Paragon din Bangkok

2006 : Weleda, al 8lea Arondisment din Paris

2007 : Magazinul BHV Hommes , al 4lea Arondisment din Paris

2007 : CaixaForum Madrid

2008: Podul Max Juvenal, Provence,Paris ( Fig.19)

2008 : Centrul Comercial Melbourne, Australia

2008 : Galeriile Lafayette, Berlin Friedrichstraße, Germany

2009 : Hotelul Athenaeum, Piccadilly, London, UK

2010 : Ronald Lu & Partners, Hong Kong

2014: Central Park din Sydney (Fig.20 și Fig.21)

Fig.19 – Pont Max Juvenal sau Puente Juvénal, din Provence – Se poate abserva o schimbare radicală în ceea ce privește aspectul structurii podului (twistedsifter.com)

Fig.20- Central Park din Sydney- detalii ale amenajării pereților verticali- structură pe cadre de metal și sisteme de cablu (www.greenroofs.com)

Fig.21- Central Park din Sydney- aspectul clădirilor a fost total schimbat în urma realizării amenajării (www.verticalgardenpatrickblanc.com)

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV – OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1 SCOPUL CERCETĂRII ȘI OBIECTIVELE GENERALE

Această lucrare științifică urmărește să aducă un aport la îmbunătățirea și reabilitare unor construcții din Municipiul Iași prin intermediul realizării de fațade vegetale.

Scopul urmărit este adunarea de informații de specialitate , prezentarea unor exemple pozitive și negative și crearea unei baze de date utilă pentru o posibilă amenajare a clădirilor propuse spre reabilitare. Propunerile pot veni în ajutorul primăriei, consiliilor locale sau chiar asociației de locatari, în vedea reamenajării și reabilitării fațadei blocurilor.

Ambientul exterior este creat astfel încât să aducă acestor blocuri o nouă înfățișare, iar beneficiarilor apartamentelor cât și orașului, un nou spațiu verde.

Obiectivele generale sunt:

Crearea unei baze de informații din cărți, reviste, documente, site-uri, arhive, informații

Documentarea despre situația existentă prin realizarea de fotografii la fața locului, prin intermediul discuțiilor cu șefii de scară și locatari, prin culegerea de informații generale despre locația aleasă

Stabilirea unor criterii și valoarea acestui tip de amenajare

Identificarea necesităților de amenajare peisagistică

Cercetarea greșelilor existente în amenajarea existentă, prin identificarea puntelor tari și slabe, prin intermediul analizei de tip SWAT

Prezentarea unei modalități de îmbunătățire și amenajarea

4.2 MATERIALUL DE STUDIU ȘI METODA DE CERCETARE

Materialul de studiu este reprezentat de blocurile turn din zona Nicolina, strada Nicolae Iorga nr.25-30, pentru care s-au făcut propuneri de reamenajare și valorizare estetică, prin intermediul pereților vegetali.

Metode ce cercetare:

Crerea unei baze de date – documentare de specialitate

Observarea și analiza studiilor de caz generale

Investigații de tip SWAT a situației existente

Determinarea tuturor elementelor caracteristice, în vederea valorizării estetice a clădirilor

Propunere de ansamblu și detaliată pentru obiectivele urmărite

CAPITOLUL V – STUDII DE CAZ. ANALIZE ȘI INTERPRETĂRI

Arhitectura contemporană este din ce în ce mai concentrată pe sistemele ecologice verticale care ajută la restabilirea integrității ecologice a zonelor urbane și biodiversității. Aplicarea de fațade verzi, poate oferi mai multe beneficii de mediu cu privire la clădirile noi și asupra celor deja existente. Aceasta poate fi o abordare durabilă în ceea ce privește economia de energie luând în considerare materialele utilizate, substanțele nutritive și apă necesară.

5.1 ONE CENTRAL PARK, SYDNEY, AUSTRALIA

Noul proiect de reînnoire și dezvoltare urbană din Sydney este reprezentat de Central Park din Central Business District , care acoperă 5,8 hectare.

Situat anterior pe un site industrial, complexul Central Park cuprinde spații comerciale, rezidențiale și comunitare , inclusiv un parc public imens în centrul său.

Lucrarea de modernizare a fost începută în 2007 și finalizată, în 2013 (Fig.22). La baza conceperii întregului design stau inițiative sociale și de mediu, factori ce au contribuit la realizarea unui spațiu deosebit de frumos, într-un loc unde nu mai exista nimic.

Fig.22- Schiță și machetă din cadrul proiectului de modernizare a One Central Park, Sydney, Australia (grow.spogagafa.com)

Există acum aproximativ 64.000 de metri pătrați de zone amenajate, incluzând spectaculoasele grădini verticale.

Proiectul a inclus crearea unei legături între capătul sudic al Central Park din Central Business District și zonele rezidențiale adiacente , fapt ce a ajutat la o dezvoltare economică considerabilă.

Ansamblul din Central Park, Sydney a fost proiectat de arhitectul Jean Nouvel în colaborare cu Patrick Blanc. Elementele principale ale amenajării sunt cele două turnuri: Landmark Est și Landmark West, turnuri ce sunt dotate cu elemente arhitecturale – grădini pe acoperiș, compoziții vegetale diverse. Tot aici au fost proiectate și cei mai mari pereți vegetali din lume, pînă în prezent în lume, dar în același timp și cei ai înalți- exista vegetație chiar și la 150 m deasupra solului.

Un alt element unic este clădirea denumită simbolic " Sky Garden"(Grădina cerului) (Fig.23), grădină ce este proiectată la 100 de metri înălțime.

Fig.23 Detalii ale vegetației din Grădina aflată la peste 100m înălțime (www.archdaily.com)

O consolă plutitoare încununează apogeul în ansamblul One Central Park . Aceasta conține cele mai luxoase apartamente ale turnului .

Aici există un ansamblu de oglinzi (Fig.24) care capturează lumina soarelui , și conduce razele jos pe grădinile din Central Park . După lăsarea întunericului structura este asemănătoare unei pânze de instalație ce luminează și reflectă pe cer jocuri de lumină.

Această structură luminoasă poartă denumirea de Heliostat și este primul element arhitectural de acest gen utilizat într-un cadru rezidențial din Australia și cel mai mare de acest tip din lume, folosit într-un context urban.

Fig.24 – Sistemul de oglinzi Heliostat ce reflectă lumina atît noaptea cât și ziua (kennovations.com.au)

Deoarece site-ul se află pe partea de nord a proprietății și lumina nu este suficientă pe tot parcursul unei zil, Heliostatul este realizat din 320 reflectoare strălucitoare, conceput pentru a reflecta soare din partea de sus a clădirii adiacente, pe partea de dedesubt a Grădinii de pe acoperiș sau Sky Garden înapoi la zonele publice.

Toate aceste elemente au făcut ca locul să dețină un aspect natural, în care verdeața și plantele, arbuștii, arborii par a exista acolo dintotdeauna.

Proiectat de botanistul Patrick Blanc , pereții vegetali au la bază conceptul sistemului său hidroponic. Pereții vegetali atind o suprafață totală de 100 metri pătrați și sunt realizați din panouri de diferite dimensiuni, așezate pe cele două fațade ale turnurilor (Fig.25). De asemenea se jur împrejurul clădirii au fost ancorate sisteme de cablu, ce ajung să măsoare peste 7 km. Pe aceste sisteme sunt numeroase plante agățătoare.

Fig.25- Pereții vegetali – imagine de ansamblu și detalii de compoziții vegetale (www.greenroofs.com)

Toate plantele din amenajare au fost alese special pentru a îndeplini unele condiții cum ar fi: să reziste la vînturi puternice, la temperaturi ridicate ( în cazul plantelor din zona superioară) și să reziste la umbră (în cazul plantelor din zona limitrofă străzilor).

One Central Park se poate descrie astfel :

– 350 diferite specii de plante utilizate doar pentru pereții vegetali

– un total de 35.000 plante utilizate în amenajarea pereților vegetali

– 85.000 plante ce alcătuiesc fațada clădililor

– 23 pereți vegetali de diferite dimensiuni cu o suprafață totală de 1200 mp

– Cel mai mare perete verde este în Turnul de Est = 14m înălțime

– 5.500 cutii de plantat înconjoară fiecare nivel al Towers Est și Vest

– au fost folosiți 15 km de cabluri de oțel inoxidabil cu diametrul de 4 mm pentru realizarea întregului proiect

– 2.100 arcuri din oțel inoxidabil folosite pentru a menține cablurile tensionate ce susțin plantele cățărătoare

– s-au folosit 2486 panouri de fațadă de sticlă pe Turnul de Est și 820 panouri pe Turnul de Vest

Suprafața totală de sticlă pe ambele turnuri = (12.5mm grosime x 2.5 kg / mm) = 534.5 tone de sticlă .

Dincolo de confortul funcțional ce îl deține, toată această amenajare din One Central Park este , de asemenea, o adevărată oază de liniște și sursă de energie, viață și oxigen.

5.2 PNC BANK, PITTSBURG, USA

USA a devenit în ultimii ani, continentul cu cele mai multe ziduri vegetale și acoperișuri cu vegetație, însă în 2012 a devenit numărul una prin faptul că fațada PNC BANK din Pittsburg (Fig.26) este cel mai mare perete vegetal din America de Nord.

Fig.26- PNC Bank, Pittsburgh, PA , 2009 – Imagine stânga , înainte de a se construi o fațadă înverzită pe structura de beton (www.greenroofs.com)

Acest zid viu din Pittsburgh, potrivit statisticilor ajută mediul înconjurător prin reducerea poluării și fumului, atenuarea Efectului de Insulă Urbană , și crește biodiversitatea în zona centrală a orașului.

Ca și amenajare, tabloul vegetal este constituit din 500 de tăvi individuale de plantare modulare, în care se dezvoltă 12.000 de plante perene. Chiar dacă dimensiunea acestui perete este mare, el nu are nevoie decât 15 de minute de udare pe săptămână de la un sistem de irigare controlat intern.Peretele oferă un aspect estetic mult mai plăcut clădirii PNC, în acelați timp oferă și umbră trotuarelor din jurul clădirii, fiind și un foarte bun tampon fonic. Totodată răcește suprafața peretelui de sud cu 7 până la 8 grade.

Toate materialele utilizate (Fig.27) pentru construirea proiectului, inclusiv plantele și cei care au ajutat la proiectare, provin de pe o rază de 500 mile din jurul Pittsburghului, făcând din acest proiect unul inerent local.

Fig.27 – Etape de lucru la realizarea peretelui vegetal (http://myplantconnection.com/)

Peretele vegetal contribuie astfel la protejarea și prelungirea duratei de viață a clădirii și totodată crește moralul și productivitatea angajaților care lucrează acolo , care privesc prin ferestrele de la birou, la o gradină verticală.

Această opera de artă vie a atras de-a lungul timpului mai mulți dezvoltatori în oraș , precum și turiști curioși.

CAPITOLUL VI- VALORIZAREA ESTETICĂ A UNOR CONSTRUCȚII DIN MUNICIUPIUL IAȘI PRIN REALIZAREA DE FAȚADE ÎNVERZITE

6.1 AMPASAMENTUL URBAN

Situl este situat în localitatea Iași, județul Iași. Încadrarea în zonă este redată de planurile PUG și PUZ, care relevă poziționarea sitului în interiorul localității și de asemenea poziția față de arterele principale de circulație și vecinătăți.

Nicolina este un cartier din sudul orașului ( Fig.28), reconstitui în perioada comunistă. Este unul dintre cele mai mari cartiere ale Iașiului din punct de vedere al numărului de locuitori.

Fig.28 – Cartierul Nicolina este unul dintre cele mai mari cartiere ale Iașiului, cu o populație de 58188 locuitori (www.zf.ro)

Potrivit sondajelor realizate de Direcția Județeană de Statistică principalele probleme ale orașului Iași dar și ale cartierului Nicolina sunt reprezentate de:

Infrastructura rutieră

Transportul public

Salubritatea

Aglomerația urbană

Nivelul ridicat de poluare

Lipsa vegetației

6.2 INFORMAȚII DEMOGRAFICE ȘI SOCIALE

Cartierul Nicolina are potrivit sondajului din 2010 al Direcției Județene de Statistică un număr de 58188 persoane.

Zona propusă pentru reamenajare este situată pe Bulevardul Nicolae Iorga din cartierul Nicolina. Spațiul din jurul clădirii este expus poluării. Acest lucru este datorat faptului că traficul este foarte intens datorat șoselei județene. Poluare este atât atmosferică, dar și fonică.

6.3 ANALIZA SWOT

Situl vizat pentru reamanajarea fațadei prin intermediul de perete vegetal este reprezentat de blocul R1 din Bulevardul Nicolae Iorga, nr.59B.

Blocul a fost construit în anul 1970. Structura de rezitență este formată din cadre de beton cu închideri (pereți exteriori) din zidărie de cărămidă cu o grosime de 30cm.

Finisajele exterioare inițiale sunt realizate din tencuieli driscuite din praf în culori pastel pe fațada principală și posterioară, iar pe fațada laterală sunt aplicate ornamente exterioare din cărămidă aparentă.

În prezent fațada laterală blocului este izolată în proporție de 100% prin aplicarea unui termosistem din polistiren expandat (pentru izolații exterioare) de grosime 10 cm, lipit cu mortar și dibluri metalice ( în formă de ciupercă). Peste polistiren este aplicată o plasă din fibră de sticlă și o tencuială subțire de exterior.

Din punct de vedere peisagistic amenajarea nu prezintă un interes deosebit, fiind folosite specii comune de arbori și arbuști, ce nu au un aspect tocmai plăcut, datorită poluării din zonă și prafului ridicat de autovehicule.

În cele ce urmează se va face o analiză a spațiului aferent blocului și se vor stabili punctele tari, punctele slabe, amenințările și oportunitățile oferite de acest sit.

Vegetația, ca element fundamental al mediului natural, constitue componenta principală a spațiilor verzi.

Prin implementarea unui perete vegetal se vor urmări îndeplinirea anumitor funcții, cum ar fi:

– Funcția hidrologică – fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de reținere a apei din precipitații și de cedare atmosferei sub formă de vapori sau prin sol. Cu cât suprafața de spațiu verde este mai mare cu atât se va reține și se va stoca mai multă apă din precipitații.

– Funcția de protecție climatică- ameliorarea umidității aerului, ameliorarea radiațiilor solare

– Funcția antipoluantă- reducerea poluării fizice a atmosferei, reducerea poluării chimice a atmosferei, reducerea poluării fonice

– Funcția decorativă – estetică, de impact peisager

– Funcția utilitară

Spațiul verde de pe suprafața din jurului blocului este alcătuită din următoarele specii arbustive și arboricole.

Exemplare de Robinia Pseudocacia

Exemplarele de Robinia (Fig.29) sunt degarnisite, având ramuri foarte rare, coronamentul nefiiind întreținut corespunzător prin tăieri de creștere și formare.

Pentru viitoarea amenajare ele nu prezintă interes, de aceea ele vor fi înlăturate, pentru a nu optura vederea spre perete vegetal.

Aceste exemplare reprezintă și o amenințare pentru viitoarea amenajare, deoarece sunt exemplare bătrâne. Din punct de vedere estetic acestea nu au valoare decorativă. Cu timpul ele s-au deteriorat datorită gradului mare de plouarea mare, umidității insuficiente.

Fig,29- Exemplarele de Robinia Pseudocacia opturează din fațada clădirii, a viitorului perete vegetal (imagine proprie)

Malus domestica

Ca și punct foarte din cadrul prezentei amenajări se poate menționa prezența exemplarelor de Malus domestica (Fig.30). Acestea sunt exemplare tinere, cu potenția de fructificare abundentă, cu un coronament bogat și fosonate corespunzător.

Drept urmare a acestor caracteristice, exemplarele vor fi păstrare în amenajare. Se preconizează că dezvoltarea lor în următorii ani nu va afecta vizibilitatea peretelui vegetal.

Fig.30 – Forma coronamentului la unul dintre exemplarele de Malus Domestica (imagine proprie)

Deutzia gracilis

Gardul viu realizat din exemplare de Deutzia gracilis (Fig.31) este un punct forte al amenajării. Vor fi necesare doar câteva tăieri de creștere și regenerare. Gardul viu este cel ce îndeplinește funția de protecție prin faptul că împiedică așezarea parțială a prafului pe fațada vegetală.

Deutzia va absorbi o parte din noxele emise de către mașini. Acest lucru va fi posibil datorită foliajului plantelor ce au capacitatea de a reține pe suprafața lor particule de praf, în acest sens contribuind și la reducerea poluării atmosferice.

Totodată acest gard viu va îndeplini și funția estetică.

Însușirile decorative ale acestui exemplar lemnos (culoarea frunzișului, textura frunzelor, flori, fructe, lujeri, scoarță) variază pe parcursul unui an, diferind în funcție de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.

Fig.31- Imagine de anasamblu a gardului viu și detalii ale florilor (imagini personale)

Humulus lupus

Exemplarul de Hamei (Fig.32) existent nu reprezintă un punct foarte al amenajării. La momentul actual este într-un stadiu de degradare de aceea în viitoarea amenajare el va fi înlăturat lăsând spațiul necesarea pentru plantarea de gazon, atât de necesar zonei.

Fig.32 – Aspect al exemplarului de Humulus Lupus (imagine personală)

Zona din jurul blocului a fost neglijată total, majoritatea exemplarelor arbustive și arboricole sunt degarnisite. Nu există specii floricole ce să decoreze pe tot parcurcul sezonului cald. Acestea pot fi considerate punctele slabe ale sitului.

Pe de altă parte lipsa unei vegetații abundente este un punct foarte deoarece va exista posibilitatea plantării de specii noi care să pună în valoare prin colorit și aspect, peretele vegetal de pe suprafața blocului de locuit.

Se va realiza o reamenajarea a suprafeței ce va permite și amplasarea unui cămin de apă ce va face legătura cu sistemul de irigație al peretelui vegetal.

Amplasarea acestui perete de verdeață va aduce o nouă înfățișare fațadei blocului și în același timp va ajuta la îmbunătățirea imaginii generale a cartierului, fiind singurul perete viu de acest tip și dimensiune din Iași.

Cartierul va beneficia de mp de suprafață verde ce vor contribui la ecologizarea zonei, va reduce din noxe și va prelua o mare parte din particulele negative din aer produse de autovehicule sau praf.

CAPITOLUL VII – PROPUNERE DE REAMENAJARE

7.1 COMPOZIȚIA DE ANSAMBLU – PRINCIPII DE PROIECTARE

La proiectarea peretelui vegetal dar și a amenajării spațiului din jurul blocului se va ține cont de unele principii de proiectare, și anume:

Amenajarea trebuie să fie compactă, economă, judicios funcțională, trebuie să existe un tot unitar

Monotonia peisajului să fie întreruptă de elemente noi de design

Să se respecte principiul armoniei și proporției

Conform , Legeii 24 2007 actualizată și republicată – Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 10.11.2009 , statul recunoaște dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spațiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea spațiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori și arbuști, în condițiile respectării prevederilor legale în vigoare (Art.2)

Pentru fiecare sit există funcția cea mai potrivită. După ce se obține o relaționare optimă teren – amplasare – folosire, se va urmări ca unitatea de stil să susțină, sau să fie în concordanță cu tipologia funcțională. Forma, și în consecință stilul, vor fi adaptate folosirii – la rândul ei funcția se va adapta zonei stilistice sau estetice. Caracterul funcțiunii, conținutul de idei și expresivitatea stilistică vor fi în deplină armonie.

Principiul proiectării organice- acest principiu se constituie ca o parte a proiectării durabile, ecologice integrate. Proiectarea organică presupune înscrierea optimă în toate condițiile de sit, punerea în valoare a calităților acestuia, integrarea perfectă cu funcțiile urbane ale sistemului general din care face parte.

Ar mai putea fi definită ca proiectarea ce urmărește armonizarea între funcțiune și sit. Funcția propusă în cadrul sitului trebuie să fie compatibilă cu situl, cu mediul înconjurător, trebuie să satisfacă toate necesitățile zonei.

Este important de stabilit utilitatea peisajului în ceea ce privește modul concret de viață și necesitățile umane, sau în cele legate de psihicul și necesitățile estetice umane.

Pentru a fi eficientă proiectarea peisagistică ar trebui să determine folosințele neadecvate din peisajul existent și din soluțiile propuse, deoarece orice folosință improprie ar deveni ar distruge unitatea, armonia și echilibrul zonei. De asemenea, trebuie depistate cele mai potrivite posibilități de folosire a sitului, pentru a-i potența toate calitățile. O parte din aceste elemente le-am evocat și la principiul proiectării organice, dar mai subliniem aici faptul că folosința adecvată trebuie introdusă fără compromisuri. Nu în ultimul rând să existe eficiență economică.

Luând în calcul toate elementele prezentate mai sus se poate considera benefică o astfel de amenajare în cadrul orașului. Peretele vegetal va aduce un plus din punct de vedere estetic și de ce nu din punct de vedere economic, dar mai ales ecologic.

7.2 OBIECTIVELE AMENAJĂRII

Trăim într-o lume tot mai acaparată de poluare și de produse nocive mediului înconjurător, iar oazele de verdeață au devenit o problemă din ce în ce mai importantă deoarece spațiul pentru plantarea suprafețelor a fost diminuat constant.

Fiecare porțiune de verdeață aduce un mare beneficiu pentru cei care trăiesc sau muncesc în preajma spațiilor verzi, iar cercetările din domeniu au arătat faptul că un metru pătrat de perete vegetal produce oxigenul de care are nevoie un om într-un an de zile.

De asemenea pe lângă efectele vizuale spectaculoase, datorate multitudinii de specii folosite, perete vegetal oferă și beneficii estetice- înfrumusețează peisajul și odihnesc ochiul privitorului.

Prin viitoarea amenajare a fațadei vegetale se vor urmări îndeplinirea tuturor obiectivelor menționate mai sus.

Fațada vegetală va avea ca principale obiective:

reducerea efectului de insula urbană de căldură din oraș– reducerea temperaturii medii din contextul urban în lunile călduroase de vară

îmbunătățirea microclimatului urban – filtrarea și purificarea aerului, reducerea concentrației de praf, noxe și metale grele din aer, reducerea amprentei de CO2 a clădirilor și orașelor, oxigenarea aerului urban

îmbunătățirea coeficientului de izolare fonică a imobilul

îmbunătățirea coeficientului de izolare termică a clădirii și reducerea variațiilor de temperatură în interior – reducerea pierderilor de căldură (Fig.33), reducerea nevoii de climatizare, reducerea efectului climei exterioare asupra spațiului interior

estetizarea facilă a fațadei existente – îmbunătățirea aspectului zonei urbane defavorizate sau necorespunzătoare,cu costuri extrem de reduse

Fig.33 – Fațadă vegetală fotografiată cu o cameră infraroșu evidențiind izolarea termică eficace a fațadei vii și pierderile de căldură a fațadelor învecinate ce nu au sisteme de fațadă verde (http://www.arhiforum.ro/)

7.3 SISTEMUL DE SUSȚINERE UTILIZAT

SISTEM HIDROPONIC DE TIP CONTAINER MODULAR

Sistemele hidroponice ale unui perete verde pot fi containere modulare (Fig.34) sau sisteme de tip panouri mari. Sistemele hidroponice sunt instalate prin brecheți care stau afară din peretele portant ( sau au o structură de sine stătătoare ) pentru a crea un strat de aer între peretele ( sau altă structură ) și foaia suport al sistemului peretelui vegetal.

Acest sistem hidroponic este realizat la bază din numeroase orificii în care se va adăuga pământ, ce reprezintă un mediu de creștere inert pentru plante. Acest locaș poate acționa ca un burete ce reține apă , deși cu cât este mai umed cu atît sistemul devine mai greu.

Avantajul sistemului hidroponic este că nu există nici o degradare structurală a mediului de cultură, substanțe nutritive și îngrășămintele sunt furnizate într-o manieră precisă și controlată . Astfel de-a lungul timpului , rădăcinile plantelor cresc și se ramifică prin întregul sistem pentru a crea o rețea de rădăcini ce asigurp stabilitate plantelor .

Containerele sunt conectate împreună și ancorate de perete sau pe un suport de metal structural securizat independent sau pe un cadru . Ca alternativă , containere din plastic sau metal pot fi agățate pe o grilă metalică sau prinse direct de perete.

Cele mai multe dintre sistemele bazate pe acest tip de substrat sunt proiectate pentru irigație automată ( Fig.35).

Mediul de creștere a plantelor în aceste sisteme oferă o creștere benefică plantelor și facilitează accesul apei, aerului și nutrienților. Cu toate acestea , în timp rezerva de nutrienți va fi epuizată și se va necesita completarea acesteia.

Tăvile de picurare sunt folosite pentru a capta apa de irigare în exces din mediul de creștere, precum și picăturile de apă care se scurg de pe frunze. Dimensiunea unei tăvi de scurgere ar trebui să fie suficientă pentru a ține volumul de apă a unui întreg ciclu de irigare (de golire înainte a a reporni ciclul de irigare).

Tăvile de picurare poat să nu fie necesare în cazul în care scurgerea este destinată pentru a iriga vegetația de sub peretele verde. Dacă nu sunt utilizate tăvile de picurare, există riscul de alunecare, deteriorare a materialul de construcție sau se poate crea un exces de umiditate sau substanțe nutritive.

Apa capturată în tava de scurgere sau acumularea de la baza sistemului de plantare poate fi pompată înapoi la partea de sus a peretelui pentru reutilizare, decât să fie irosită, cu condiția să fie tratată pentru a preveni acumularea de substanțe nutritive.

Fig.34- Detaliu al sistemului de susținere, cu elemente vegetale (Imagine proprie Proiect PhotoShop)

Fig.35 Sistem de irigație automată – reprezentare a capetelor de picurare și a furtunului de alimentare cu apă