Valorizarea Estetica a Unor Constructii din Municipiul Iasi Prin Realizarea de Fata de Inverzite

Valorizarea esteticã a unor construcții din municipiul iași prin realizarea de fața de ȋnverzite

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I – PARTICULARITÃȚI SPECIFICE FAȚADELOR ȊNVERZITE

AVANTAJELE UNEI FAȚA DE ȊNVERZITE

LOCAȚII PENTRU FAȚA DE ȊNVERZITE

CAPITOLUL II – ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE FAȚADÃ ȊNVERZITÃ

2.1 DESCRIEREA FAȚADELOR ȊNVERZITE

2.2 EXEMPLE DE FAȚADE ȊNVERZITE DIN ANTICHITATE PȂNÃ ȊN EPOCA MODERNÃ

2.2.1 Fața de înverzite antice

2.2.2 Faṭa de ȋnverzite ȋn perioada Evului Mediu ṣi a Renaṣterii

2.2.3 Faṭa de ȋnverzite ȋntre anii 1600 – 1900

2.3 EXEMPLE DE FAȚA DE ȊNVERZITE DE PE LOCUINȚELE MODERNE

2.3.1 Faṭa de ȋnverzite ȋn secolul xx

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III–OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Scopul cercetării și obiectivele generale

3.2 Materialul de studiu și metoda de cercetare

CAPITOLUL IV – STUDII DE CAZ. ANALIZE ȘI INTERPRETĂRI

4.1 STUDII DE CAZ

CAPITOLUL V -VALORIZAREA ESTETICÃ A UNOR CONSTRUCȚII DIN MUNICIPIUL IAȘI PRIN REALIZAREA DE FAȚADE ȊNVERZITE

5.1 Amplasamentul urban

5.2 Informații demografice și sociale

CAPITOLUL VI – PROPUNERE DE AMENAJARE PEISAGERĂ

6.1. Obiectivele amenajărilor. Necesități – propunere de funcțiuni

6.2. Zonificarea funcțională

6.3. Compoziția de ansamblu – principii de proiectare

6.4. Descrierea zonelor funcționale

6.5. Deviz estimativ al lucrării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Fig.1 – Shoenbrunn Palace Vienna– wwwwww.dreamstime.com.…………………… ………………8

Fig .2 – PNC Plaza, Pittsburgh, PA , 2009 – www.greenroofs.com…………………………………..11

Fig.3 – Fig.3 – Peretele din Northumberland Street din Newcastle – www.greenroofs.com ……………12

Fig.4 – Starbucks, Seattle, WA, Exterior ………………………………………………………..13

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

PARTICULARITÃȚI SPECIFICE FAȚA DE ȊNVERZITE

AVANTAJELE UNEI FAȚA DE ȊNVERZITE

Oamenii se relaxează sau își petrec timpul liber îndeosebi acasă în grădina, curtea, terasa sau balconul lor. În oricare dintre aceste locațiieste foarte important dacă avem plantați câțiva arbuști, plante sau flori care odată cu mireasma și umbra lor binefăcătoare aduc și un pic din natură în casele noastre. În orașul tot mai poluat, o mică terasă sau unbalcon cu plante și verdeațăreprezintă pentru fiecare o oază de relaxare.

Conceptul de perete vegetal imită mediul natural, în care o gamă variată de plantece se dezvoltă pe planuri verticale, folosind tehnici ușor de adaptat în diverse locații și pe diferite suprafețe.

Pereții vegetali pot lua anumite forme în funcție de plantele utilizate și sunt ușor de întreținut. Fiecare perete vegetal poate conține o multitudine de specii de plante care formează un tablou vizual inedit. Plantele sunt alese luând în calcul diferiți factori cum ar fi: mediul în care se construiește grădina, climatul local, expunerea la soare sau la o sursă de lumină artificială și contextul din jur, cu scopul de a crea o priveliște placută și atractivă pe tot parcursul anului.

Fig.1 – Shoenbrunn Palace Vienna – Fațadă verde ce aduce un plus de frumusețe și mai ales autenticitate în acest cartier din Vienna(www.dreamstime.com )

Avantaje economice–Pereții vegetali aduc beneficii mediului înconjurător și calității aerului și în același timp bucură ochiul privitorului și schimbă designul unui spațiu. Grădinile verticale surprind atît prin frumusețea adusă de către plante dar și prin faptul că sunt vii și în continuu proces de schimbare. Inspirația de a crea o astfel de grădini vine din natură și din mediul natural al plantelor. Din punct de vedere economic , fațadele verzi create de mama natură aduc un plus marilor orașe și zonelor turistice.

Un astfel de exemplu evident este Shoenbrunn Palace Vienna(Fig.1)

Spațiile verzi își extind impactul pozitiv și în sfera dezvoltăriivieții economice a marilor orașe. Un mediu plăcut ajutăîntotdeauna la creareaunei imagini favorabile asupra centrelor urbane și, prin aceasta, poate sporiatractivitatea pentru investiții și pentru ofertă de noi locuri de muncă (T.Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004). Mai mult, prezența spațiului verde, prin aspectelebenefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate etc.), determină creștereaîn valoare a zonelor urbane (T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004) și, implicit, avalorii proprietăților localizate în vecinătatea lor.

Grădinile verticale mai sunt numite și pereți verzi sau pereți vii . Aceste grădini ilustrează într-un mod plastic, ceea ce se poate numi- principiul orașului contemporan: dacă nu ne putem extinde orizontal, există mereu direcția verticală. În acest fel se pot utiliza suprafețe inabordabile și în același timp se câștigă spațiu.

Lista consistentă de beneficii ale exploatării spațiului verde este completată de implementarea soluțiilor de tip: pereți vii.

Un principal avantaj ar fi: creșterea suprafețelor plantate, cu efect direct în îmbunătățirea calității aerului dar și a imaginii vizuale. Cenușiul construcțiilor este înlocuit de verdele plantelor, pe această cale, aspectul general al zonelor citadine fiind diversificat și ameliorat.

Avantaje sociale– Un impact extrem de pozitiv asupra psihicului uman este dat de crearea acestor ecosisteme și sporirea biodiverității din mediul urban, ce este atât de poluat și aglomerat. Acest lucru se realizează prin creșterea din punct de vedere calitativ a ambientului, mediului înconjurător și crearea de spații relaxante, odihnitoare și plăcute din punct de vedere estetic. Privirea poate regăsi, în locul suprafețelor brutale și anoste de beton sau sticlă, o gamă întreagă de modele, de forme și culori deosebite și variate, realizate prin modificarea componenței pereților verzi.

Pereții verticali sunt și o alternative nouă și unică de organizare și amenajare. Structurile grădinilor vertical pot fi fixe, caz în care acestea sunt aplicabile pe pereții deja existenți, reprezentând o formă de redecorare. În același timp, grădinile verticale pot fi și mobile, caz în care pot fi folosite ca metode de organizare, delimitare și împărțire a unui spațiu.

Pe lângă multitudinea de beneficii aduse pe partea de dezvoltarea imaginii, beneficii ce sunt sesizabile cu ochiul liber, pereții verzi își aduc contribuția și într-un mod mai subtil la bunăstarea construcțiilor și a spațiului urban înconjurător.

Spațiile verzi pot pot fi locuriîn care se desfășoară diverse evenimente sociale și culturale cum ar fi: festivaluri locale, spectacole sau se organizează activități teatrale, cinematografice, etc. (T. Baycan-Levent și P. Nijkamp,2004). Astfel, acestea „ajută la formarea unei identități culturale a unui areal, sunt partea profilului său unic și dau un sens locului pentru comunitățile locale” (DraftGreen Space Strategy, Erewash Borough Council, 2007).

Spațiile verzi joacăun rol semnificativ în promovareasănătății populației urbanedacă sunt bine întreținute. Spațiile verzi îndeosebi oferă oportunități prin care încurajează populația sa beneficieze de un stil de viață mult mai active, prin alergare, plimbări, exerciții fizice, etc inclusive prin deplasări pe drumurile dintre zonele cu locuințe și/sau dintre zonele ce dețin facilități publice precum: școli, piețe, magazine, mari centre comerciale. Se poate spune că valoarea principală a spațiilor verzirezultă din capacitatea lor de refacere a „stării de bine” a oamenilor ce frecventează aceste locuri.

Spațiile verzi oferă locuitorilor oaze de liniște pentru relaxare și implicit reducerea stresului, pentru a evada din cotidian, din zonele cu trafic intens, din jungla urbană.

Din punct de vedere esthetic, spațiile verzi urbane au o deosebită importanță, pentru că ele atenuează din ariditatea oricărui mediu construit, dar și din senzația de rigiditate- aspect de domină majoritatea orașelor. Prin valoarea amenajăriilor peisagistice, spațiile verzidau identitate așezărilor umane, constituind „o artă accesibilă, ușor de înțeles șiapropiată tuturor, pentru că folosește elemente naturale ce exercită o atracțiespontană” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 103).

Avantajele mediului– Din perspectivă ecologică, spațiile verzi urbane sunt unadevărat moderator al impactului activităților umane asupra mediului înconjurător.

Acestea au o contribuție importantă la epurarea chimică a atmosferei. Prin procesul de fotosinteză, plantele consumă dioxid de carbon și eliberează oxigen,constituind, astfel, alături de planctonul din oceane, principalele surse de oxigen aleplanetei. Studiile actuale arată că un hectar de pădure poate produce, în medie, 10 tone deoxigen pe an și consumă 14 tone de CO2 (Bernatzky A., 1978, citat de A.-F. Iliescu,2006). În decursul unei zile, o suprafață foliară de 25 mp furnizează necesarul deoxigen pentru o persoană (A.-F. Iliescu, 2006).

Unul dintre primele avantaje ar fi purificarea aerului,o reducere semnificativă a cantității de CO2 dar și o îmbunătățire a calității aerului ce se realizează prin reținerea particulelor de praf, a unor bacterii sau a anumitor alergeni.

Rezultatele cercetărilor științifice pun în evidență faptul că„o peluză deiarbăpoate să rețină de 3–6 ori mai mult praf decât reține o suprafață nudă, iar un arbore maturreține de 10 ori mai multe impurități decât o peluză de mărimea proiecției coroaneiacestuia pe sol”(A.-F. Iliescu, 2006).

În paralel cu epurarea chimicăși fizicăa atmosferei, vegetația realizeazăși o epurare bacteriologică a acesteia, distrugândo bună parte din microorganisme prin procesul de degajare a oxigenului șiozonului, îndeosebi de către conifere, și nu numai (A.-F. Iliescu, 2006).

Preții verticali acționează ca unizolator termic reglând temperatura aerului și formând la exteriorul clădirilor un strat protector ce este capabil să rețină căldura și să elimine eventualele punți termice ce se pot realiza. Acest strat protector oprește radiațiile calorice ale soarelui, în acest fel evitându-se supraîncălzirea pereților în perioadele calde din timpul anului.

Studiile arată o scădere de 25% datorită acestor sisteme de grădini vertical în cee ace privește consumul de energie ce este necesar construcțiilor pentru a se încălzi sau răci.

De asemenea , pereții vegetali ajută și la reglarea umidității, hidroizolației și reținerea precipitațiilor. Precipiațiile sunt reținute parțial de numărul mare de plante cealcătuiesc suprafețele pereților vii, făcând astfel posibilă o reducere considerabilă a cantității de apă ce ajunge la nivelul suprafeței clădirii.

În același timp se poate menționa faptul că în spațiile interioare, pereții vii ajută la umidificarea aerului uscat și totodată la reținerea vaporilor de apă în mediile în care umiditatea este mult prea ridicată.

Aceste sisteme de pereți vii absorb vibrațiile mediului în care se regăsesc, făcând astfel posibilă reducerea poluării fonice și în același timp, fără a etanșa, acționează ca un izolator fonic puternic.

Intimitatea create este resimțită de trecători și de persoanele ce frecventează constant aceste locuri cu pereți verticali vii, generându-leun sentiment puternic de confort psihologic. Efectul poate fi resimțit la interior dar și în spațiile urbane, zgomotele citadine fiind reduse.

Avantajele pereților verzi sunt dublate de fiabilitatea sistemelor și de diversele posibilități de implementare. Astfel, ele pot fi de interior sau de exterior, fixe sau mobile.

Indiferent de caz, principiul de funcționare se păstrează, fiind bazat pe o structură de susținere, modulele de creștere ale plantelor și sistemul de irigații cu pompă și rezervor, în cazul panourilor autonome mobile.

Cum structura și modul de funcționare.montaj nu diferă prea mult, ceea ce diferențiază panourile de pereți vii sunt: calitatea materialelor și plantele utilizate. Mixul de specii este cel ce definește forma finală dorită, de el depinzând în mare parte însă și succesul intervenției. Plantele trebuie alese cu grijă pentru a fi potrivite amplasamentului în ceea ce privește condițiile de climă și dezvoltare.

Fiind în stadiul incipient în România, pot consitui un punct de atracție major, și , totodată o puternică unealtă de promovare a anumitor locații, showroom-uri, branduri, produse .

LOCAȚII PENTRU FAȚADE ȊNVERZITE

Suprafețele de beton sau asfalt supraîncălzite, suprafețele masive ale pereților de fațadă care acumulează căldura, acoperișurile metalice fierbinți sau acoperișurile din materiale sintetice și altele în timpul verii produc condiții climatice de nesuportat în centrele orașelor.

Sentimentul plăcut de prospețime este asigurat în orașe doar de suprafețele din ce în ce mai mici de parcuri și zone verzi. Prin conștientizarea acestei probleme care crește de la o zi la alta, a început să se schimbe și ideea de proiectare a spațiului.

În multe state europene au loc schimbări ale regulamentelor în direcția înverzirii orașelor. Decizia ca spațiile verzi acaparate de construcții să fie returnate într-un anume fel, este din ce în ce mai respectată. Acoperișurile înverzite returnează o parte din spațiile verzi răpite de suprafața obiectului. Cum pot fi, însă, înlocuite șoselele și spațiile de parcare? Una dintre variante sunt garajele subterane cu acoperișuri amenajate în spații verzi. Și centurile orașelor se proiectează și se execută cu acoperișuri cu spații verzi. Ne mai raman fațadele ca cea mai dificilă problemă care trebuie să o rezolvăm în orice caz.

Și la noi sunt cunoscute câteva fațade acoperite, însă vorbind cu mâna pe inima, acestea nu au apărut în scopul micșorării supraîncălzirii, ci din motive estetice și pentru integrarea obiectului în mediul verde deja existent.

Prin simpla amplasare a unui perete verde pe clădirea unei companii, acea companie se aliniază instant la imaginea de protecție a mediului înconjurător.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene, precum și pe continentul american, astfel de intervenții sunt extrem de apreciate, datorită beneficiilor pe care le oferă. O fațadă verde poate să crească chiar și cu 10-15% valoarea imobiliară a unei construcții, în timp ce un local cu o gradină verticală atrage cu până la 30% mai multi clienți.

Spații comerciale – În ultimii anis-au intensificat preocupările pentru armonizarea spațiului construit cu cadrul natural prin realizarea unor clădiri cu impact cît mai mic asupra mediului, cu un consum redus de energie și care sa înglobeze pe cât posibil materiale naturale și / sau reciclabile.

Clădirile comerciale, nu trebuie să reprezinte neaparat niște spații în totalitate artificiale. Soluția aplicării unui perete vegetal atât în interiorul clădirii cât și pe un perete exterior poate da o nuanță de culoare și naturalețe unui mediu tern.

Pereții vegetali, denumiți și grădini verticale, pereți vii sau tablouri verzi, reprezintă conceptul de amenajare interioară sau exterioară a pereților unei clădiri folosind plante vii.

Un astfel de exemplu este clădirea PNC Plaza din Pittsburg, PA, USA (Fig.2)– care inițial era o clădire banală cu un perete mare de beton , dar ulterior în Septembrie 2009 a devenit o clădire ce are ca element central acest Biowall. Prin amenajarea acestei suprafețe, clădirea are un cu totul alt aspect.

Fig .2- PNC Plaza, Pittsburgh, PA , 2009 – Imagine stânga , înainte de a se construi o fațadă înverzită pe structura de beton (www.greenroofs.com)

Practic, pereții vegetali preiau avantajele spațiilor verzi și le transferă mediilor urbane în care vegetația nu a fost niciodată un punct forte. Locuri în care amplasarea unei grădini clasice părea imposibilă pot fi acum valorificate prin dispunerea plantelor pe vertical .

Fig.3 –Peretele din Northumberland Street din Newcastle (Înainte și După amenajare unui perete vertical pentru clădire Mark & Spencer) (www.chroniclelive.co.uk )

Clădirea Mark & Spencer din Newcastle(Fig.3), este de asemenea una din clădirele ce au primit o altfel de înfățișare datorită pereților verticali .

Conform publicației Chronical Live din 30 martie 2015: “Acest perete vertical a fost realizat folosind aproape 16.000 plante, inclusivcimbru, ierburi decorative și ferigi, și este irigat de apa de ploaie capturată pe acoperiș printr-un sistem de recoltare a apei de ploaie.

Această investiție, care va rămâne verde pe tot parcursul anului și va ajuta pentru a încuraja biodiversitatea, merge alături de o serie de alte modificări ecologice pentru clădire, cum ar fi senzorii inteligenți amplasați la uși, iluminatul cu LED-uri și un nou sistem de recirculare de căldură. Aceste caracteristici vor contribui la îmbunătățirea eficienței energetice a magazinului cu 20%.”

Unul dintre principalele avantaje ale pereților vegetali constă în contribuția la îmbunătățirea calității aerului prin absorbția dioxidului de carbon și eliberarea oxigenului, dar și prin reținerea particulelor de praf și a agenților poluanți. De asemenea, ajută la scaderea variațiilor bruște de temperatură, la reglarea umidității atmosferice și la reducerea mirosurilor neplăcute și a poluării fonice. Grădinile verticale exterioare formeazăun strat protector la nivelul clădirii, acționând ca un izolator termic. Pe timpul verii, căldura nu se mai stochează în materialele de construcție, ci este absorbităde către plante, evitând supraîncălzirea pereților.

Sunt pereții verticali accesibi publicului? Da si nu. Dacă este sa vorbim despre pereții verticali de interior, întrebarea este subiectivă pentru că nu se cunoaște nivelul de accesibilitate a publicului în diverse clădiri. Totuși, dacă locațiile sunt în centre comerciale sau alte clădiri cu acces public, situația se schimbă. Situația este alta cu pereții verzi de exterior. Acești pereți pe verticală sunt nu numai vizibili și atrag publicul de la distanțe mai mari dar participă intens la schimbarea rutelor direcționale ale publicului. În general publicul preferă rutele care sunt intense vizual, mai ales dacă este vorba despre ceva ce-i poate aduce mai aproape de natură. Dacă și clădirea în sine este atrăgătoare vizual, cu atît mai mult peretele verde devine mai expus și mai cunoscut.

Fig.4 – Transformarea uimitoare a acestui zid din beton în urma realizării unui perete vertical din plante (www.greenovergrey.com)

Un astfel de exemplu este acest zid (Fig.4) ce se află în Surrey, Columbia.Peretele are 3000 mp și aparțineBibliotecii Publice Semiahmoo și conține mai mult de 10.000 de plante fiind compus din mai mult de 120 de specii diferite. Acest zid are de asemenea o dublă întrebuințare. La exterior, aceasta a devenit un habitat pentru păsări, albine și alte insecte în timp ce la exterior ajută la purificarea aerului. De asemenea, servește ca izolație, reducând astfel costurile de energie pentru clădire.

Spații de locuit – Psihologia socială confirmă faptul că cei mai mulți oameni manifestă unatașament puternic, chiar dacă uneori vag conștientizat, față de lumea natural (pădurea, muntele, izvorul, iarba ș.a.). Biologii au lansat ipoteza biofiliei, potrivitcăreia dependența omului față de lumea naturală s-ar extinde mult dincolo depreocupările sale privind asigurarea bunăstării materiale, vizând totodatăși unelenevoi de semnificație mai abisale (J. Kendall, T. Crompton, 2008, E. O. Wilson,1984, E. O. Wilson, S. Kellert, 1993 ș.a.)

Restrângerea spațiilor verzi accentuează masiv riscurile ecologice urbane,având un impact negativ imediat asupra viabilității și sustenabilității acestora,asupra calității vieții și stării de sănătate a populației. Deja, de mai multe decenii,creșterea densității locuitorilor din zonele urbane produce o „foame” crescândă despațiu. În paralel cu evoluția teritorială tentaculară a marilor orașe, s-au modificatstructura, arhitectura și design-ul urbanistic, de cele mai multe ori, în detrimental spațiilor verzi.

„…Probabil, prima provocare legată de dezvoltarea durabilă este aceea de a face orașul să respire viață și să nu consume mai mult decât are nevoie. Plantele sunt un element vital indiferent dacă există sau nu înlăuntrul granițelor orașelor, ele reprezintă o parte vitală a metabolismului orașului… Înverzirea unui oraș poate… reduce amprenta ecologică a rezidenților ei, îmbunătățindu-le în același timp sănătatea” (C. Stephens și P. Stair, Noi căipentru sănătatea publică urbană, în vol. Starea lumii 2007. Viitorul nostru urban, 2008, p. 214).

Vegetația are un rol vital și în moderarea climatului urban. În orașe,construcțiile și suprafețele pavate sau betonate creeazăun climat urban specific, cutemperaturi mai ridicate și o restricție a circulației aerului, ceea ce conduce laproducerea așa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta,vegetația, prin efectul de umbră și de creștere a umidității aerului contribuie lacrearea unui mediu mai confortabil.

De aici și folosirea sintagmei „parcul – insularăcoroasă”, în contrast cu „insula de căldură”urbană (Draft Green Space Strategy,Erewash Borough Council, 2007).

Studiile climatologice susțin că, în apropiereapădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzutăfață de zonele libere neplantate din orașe, și cu 12–14°C mai scăzută decâttemperatura construcțiilor și ariilor betonate și asfaltate. Vegetația bogată contribuiela creșterea umidității relative cu 7–14 procente în parcuri și păduri, cu efect beneficasupra zonelor limitrofe (Bernatzky A., 1966, citat de A.-F. Iliescu, 2006).

Un alt beneficiu adus de vegetație îl constituie atenuarea poluării fonice.

Spațiile verzi, în special cele compacte, constituie adevărate bariere pentruzgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acestora, în perioada devegetație. Unele cercetări arată că zgomotele, care în mediul urban ating intensitățicuprinse între 40 și 80 decibeli, pot fi reduse la jumătate în cazul existenței unorperdele arborescente cu o lățime de 200–250 m (Cook D. I. și Van Harerbeke D. F.,1971, citați de A.-F. Iliescu, 2006).

Spațiile verzi, atunci când sunt și naturale, au rolul de a păstra și perpetuavegetația naturală autohtonă din zonele în care sunt situate orașele, prin furnizareași conservarea habitatelor pentru diferite specii, ce pot avea, uneori, o diversitatemai mare decât în habitatele rurale.

Fig.5 – Hotel Virrey din Bogotá , Columbia – Stadii de dezvoltare a peretelui vertical dispus pe suprafața hotelului (http://inhabitat.com)

Un astfel de exemplu în perpetuarea vegetației naturale autohtone este chiar Hotelul Virrey din Bogota , Columbia (Fig.5).Acest ecosistem vertical special are mai mult de 25.000 de plante, dintre care 40 % sunt indigene.

Un total de 55 de specii au fost plantate pe fațada Hotelul Virrey din Bogotá. Un ecosistem vertical hidroponice autogam, acest zid viu atrage insect. Necesită foarte puțină întreținere și răsplata este imensă: nu numai că transformă complet fața acestei clădiri, dar, de asemenea o izolează, reducând sarcina de electricitate, în același timp transformând aerul poluat în aer curat.

Fig.6 – Hotel InterContinental, Santiago, Chile – O înfățișare total schimbată în urma realizării unui perete vertical pe fațada întregului hotel (http://www.greenroofs.com/)

Existența spațiilor verzi bine întreținute contribuie, de asemenea, la creștereacalității locuirii. Cercetările au arătat că locuitorii acordă o valoare înaltă zonelor încare se află spații verzi de calitate (Sendi, R. și colab., Public Spaces on large housing estates, p. 10).

De asemenea, spațiile verzi pot juca un rol semnificativ în dezvoltareaturismului.

Un exemplu elocvent în acest sens este Hotel InterContinental, Santiago, din Chile(Fig.6).

Vegetația acestui perete vertical de mari dimensiuni (1579.352m²) este format din Ophiopogon, Ajuga reptans, și Ceratostigma. Cu o asemenea varietate de material vegetal este de anticipat faptul că acest zid verde va oferi beneficii de răcire cu economii la aer condiționat sigur între 40 și 60 la sută prin umbrire și evapotranspirație. Peretele va oferi de asemenea o izolare fonică și va ajuta la curațarea aerului eliminând poluării din zonă.Peretele este format din panouri special cu irigare automată și senzori pentru a preveni pierderea apei prin irigare.

Poduri – pe lângă spațiile comerciale și clădirile de locuit ,locuri pentru pereții verticali pot fi considerate și podurile . Aceste structurice au divese dimensiuni , pot scoate din monotonie diferite zone ale unui oraș , aducînd un plus de culoare și prospețime , prin implementare de pereți verticali . Adevărate suprafețe betonate, podurile pot face trecerea dintre diferite zone ale orașului, dar pot reprezenta și puncte centrale urbane , puncte de reper . Ca atare el ear trebui să aducă un plus orașului , să aibă caracteristici distrinctive , să completeze spațiul aferent zonelor limitrofe.

Probabil realizarea de perete vertical este singura modalitate ce poate scoate din monotonie o astfel de suprafață.

Fig.7 – Pont Max Juvenal sau Puente Juvénal, din Provence – Se poate abserva o schimbare radicală în ceea ce privește aspectul structurii podului (twistedsifter.com)

Pont Max Juvenal sau Puente Juvénal, din Provence(Fig.7)– acest pod din Franța, care traversează Avenue Max Juvenal în Aix-en-Provence, în sudul Franței, este un veritabil perete vertical. După cum se poate observa și în imaginea din stînga sus, fațada gri betonată a podului este decorată doar de desene tip graffiti, având un aspect foarte neplăcut. Dar aceast podși-a schimbat total înfățișarea în 2008, cândPatrick Blanc, “părintele francez al grădinilorverticale”, a adăugat podul pe lista lui de cuceriri.

CAPITOLUL II – ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE FAȚADÃ ȊNVERZITÃ

2.1 DESCRIEREA FAȚADELOR ȊNVERZITE

În acest complex modern de beton, multe țări dezvoltate și în curs de dezvoltare; marile orașe, metropole au suferit pierderi inevitabile de spațiu verde, din cauza conversie spațiu atât de valoros pentru clădiri comerciale și turnuri, fabrici, apartamente rezidențiale și locuințe. Creșterea și realizarea de grădini verzi și parcuri a devenit tot mai dificilă de-a lungul anilor. Indicile de cîldură ale marilor orașe a crescut treptat de-a lungul anilor. Industrializarea în masă, creșterea numărului de automobile, dar și creșterea numărului populației , toate acestea au devenit o contribuție semnificativă a poluării. Ca rezultat al tuturor acestora, un efect de seră este produs de aceste evoluții rapide necontrolate și neplanificate.

Arhitectura contemporanăeste din ce în ce mai concentrată pe sistemele ecologice verticale care ajută la restabilirea integrității ecologice a zonelor urbane și biodiversității. Aplicarea de fațade verzi, poate oferi mai multe beneficii de mediu cu privire la clădirile noi și asupra celor deja existente. Aceasta poate fi o abordare durabilă în ceea ce privește economia de energie luând în considerare materialele utilizate, substanțele nutritive și apă necesară.

Wikipedia.com definește un perete verde cafiind : "un perete, fie de sine stătător sau parte a unei clădiri care face obiectul parțial sau complet cu vegetație și, în unele cazuri, cu solul sau un mediu de creștere anorganică. Creatorul acestui concept de pereteverde (grădină verticală) este botanistul francez Patrick Blanc. Vegetația este întotdeauna atașată pe pereții exteriori; deși unele ziduri pot prinde viață și pe interior. " Cu alte cuvinte: este un zid acoperit cu vegetație vie.

Plantele au servit omenirea încă din cele mai vechi timpuri și în același timp au fost o sursă de alimente, îmbrăcăminte, materiale de construcții și o serie de alte mărfuri. Odată cu apariția orașului industrial modern, ceea ce mai mult din jumatate din populația lumii numește, acasă, constructorii, designerii și avocații urbani au revenit la conceptul “de verde”, infrastructura verde. Plantele au devenit astfel o strategie-cheie pentru a oferi un aer cât mai curat și apă, un adevărat mod de a îmbunătăți sănătatea mentală cât și cea fizică. Integrarea sistemele ecologice caracterizate prin pereți verzi și acoperișuri verzi în structurile lipsite de viață duc la crearea unui nou tip de arhitectură plină de "viață". Acest tip de “Arhitectură verde”este multi-disciplinară, amestecând talentele arhitecților, arhitecților peisagiști, inginerilor și horticultorilor.

Cei care practică deja acest tip de arhitectură se angajează să ecologizeze orașele și clădirile și să recunoască faptul că plantele sunt o resursă insuficient utilizat în acest tip de “mișcare verde”.

2.2 EXEMPLE DE FAȚADE ȊNVERZITE DIN ANTICHITATE PȂNÃ ȊN EPOCA MODERNÃ

2.2.1 Fațade înverzite antice

“Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind constituite din plante cu rol alimentar, ulterior ele au dobîndit character religios, de slăvire a divinităților sau de meditație. Pe măsura dezvoltării concepțiilor și tehnicilor de amenajare și prin lărgirea sortimentului de plante cultivate, grădinile laice s-au înmulțit și au devenit ornamentale și recreative, evoluând de la cele cu character închis și acces limitat spre cele cu caracter public, apăruteîn civilizațiile democratice ale Greciei și Romei.

În țările Orientului Mijlociu, cele mai vechi civilizații constituite în Mesopotamiași în Egipt încă din mileniul al IV-lea î.Hr. și apoi în Persia, începând cu mileniul al III-lea și-au datorat prosperitatea agriculturii.

În aceste zone cu climat cald și very toride, învecinate cu întinse deșerturi, apariția grădinilor a fost condiționată de extinderea irigațiilor și stimulate de dezvoltarea arhitecturii (crearea de palate, temple, locuințe bogate).

Se presupune că primele grădini au fost manifestări destul de naïve ale culturii naturii(G.Gromort, 1934).Oazele și livezile de Palmieri, furnizând datorita umbra și puțină răcoare, au constituit imboldul pentru crearea de grădini pe lângă edificiile importante, laice și religioase.

Prețuirea multiplelor binefaceri ale apei și copacilor s-a asociat cu idee frumosului și încântării.Astfel, la popoarele antice ale Orientului Mijlociu grădina devine sinonimă cu paradisul terestru, loc privilegiat, oferind plăcere prin verdeața și umbra frunzișului și prin răcoarea apei curgând în canale și alimentând bazinele.

Surse istorice indică faptul că în mileniul II î.Hr., pe lângă palatele regale, existau grădini pentru festivaluri și banchete și mari curți interioare plantate cu arbori. Astfel, la Mari (Eufratul Mijlociu), în secolul XIX î.Hr.palatul regal avea o curte cu palmieri și un bazin mare, în secolul XV î.Hr. la Palatul de la Ugarit a fost consemnată existența a două curți- una dominată de un mare bazin din piatră și alta, cu straturi de flori sau legume, poteci, un pavilion cu puț și un canal.

Informații mai precise privind grădinile și parcurile din Mesopotamia datează de la sfârșitul mileniului II și din mileniul I î.Hr.

Grădinile regale de plăcere au devenit cu timpul mai numeroase și mai bogate în specii, grație pasiunii suveranilor pentru colectarea plantelor.”( A.-F. Iliescu – 2014 , Istoria Artei Grădinilor)

Dintre Grădinile Mesopotamiei, cele mai vestite au rămas Grădinile suspendate din Babilon (Fig.8), descrise de Strabon, Diodor ( istorici greci din secolul I î.Hr.) și Quintus Curtius Rufus (istoric roman, secolul I D.Hr). Faima lor a făcut să fie socotite degreci printre cele șapte minuni ale lumii antice.

Fig.8 – Reconstrucție după scrieri , ale Grădinilor suspendate din Babilon (www.artacunoasterii.ro)

Fascinația poveștilor despre aceste grădini etajate (și nu suspendate) cu vegetație luxuriantă, a făcut ca relatările istoricilor, mult timp după crearea lor, să cuprindă și exagerările preluate și în contemporaneitate în cărțile de istorie a grădinilor.

Se pare că fabuloasele grădini au fost construite de către regele Nabucodonosor II (sec.VI î.Hr) pe lângă palatul său de pe malul Eufratului, pentru soția sa Amytis, originară din Media (ținut muntos din Asia), pentru a-i alina dorul de ținuturile natale, bogate în vegetație.

Incluse în palatul lui Nabucodonosor al II-lea, situat lângă poarta Ishtar a Babilonului, grădinile erau realizate pe o consctrucție masivă în terase succesive, descrescanînd ca mărime și atingând înălțimea totală de 22 metri. Prima terasă avea 45/40m, a doua 40/30, a treia și a patra fiind de dimensiuni mai mici. Acestea erau legate prin scări, alcătuind un edificiu arhitectural sprijinit pe două laturi de zidurile de incintă, cu etajararea vizibila dominant spre palat. Întregul ansamblu era susținut de coloane masive care alcătuiau la baza edificiului 14 săliboltite, răcoroase, de o parte și de alta a unui culoar, de asemenea boltit.

Terasele erau pavate cu lespezi mari din piatră (material rar și foarte costisitor în sudul Mesopotamiei), izolate cu un strat de bitum și mai multe rînduri de cărămidă nearsă, pentru a împiedica infiltrarea apei(Fig.9). Peste această hidroizolație se pare că exista un strat de drenaj din cioburi de ceramică și apoi pământul fertil, așezat în grosimi descrescânde, de la doi metri pe prima terasă, până la un metru pe ultima.

Fig.9 – Grădinile suspendate din Babilon, plan și secțiuni, după J.Lacam și J.Rutten (V.Sonea și colab, 1979 ) ( imagine preluată din A.F Iliescu – Arta istoriei Grădinilor 2014)

Ingeniozității construcției îi corespundea și soluția tehnică a irigării.Descoperirea a trei mari puțuri, două cu secțiunea ovală și unul cu secțiunea pătrată, încastrate în construcție, indică amplasamentul instalației hidraulice. Se presupune ca apa era ridicată la înălțimea etajelor superioare prin lanțuri continue cu găleți (G.Chițulescu, 1969), dintr-un bazin alimentat printr-un canal din Eufrat. Apa, dirijată printr-un sistem de rigole, jgheaburi, bazine, conducte de legatură între terase, judicios repartizate, a permis realizarea unui ansamblu vegetal care uimea, depășind înălțimea zidurilor de incintă.

Plantațiile etajate erau alcătuite din curmali, la adăpostul cărora erau plantați plopi sau pini (pe terasa inferioară), arbuști diferiți și flori.Nu este de mirare că acest edificiu cu decor verde, luxuriant, a fascinat într-atât călătorii ajunși în Babilon după străbaterea ținuturilor aride, încât a fost considerat una din minunile create de oameni acelor timpuri.

Vegetația a fost de multe ori integrată în clădirile tradiționale ale multor țări nordice- care frecvent utilizau gazon sau turbăca material de fațadă sau acoperiș.

Fig.10 Reconstrucție a unei colibe de Vikingi din Terra Nueve- insulă mare de pe coasta atlantică a Americii de Nord (http://www.tannlegetidende.no/)

Vikingii foloseau lemn, pietre și cărămizi de turbă pentru a construi locuințele lor . Turba este o acumulare de materii vegetale parțial putrede ; se formează în mlaștini sau , de asemenea, în locuri umede. Utilizînd această turbă, în timp vegetația creștea pur și simplu pe aceste cărămizi, formându-se astfel acoperișurile și pereții verzi. Prin urmare, locuințele erau acoperite cu vegetație(Fig.10). Rădăcinile plantelor reprezentau un sistem de susținere pentru fiecare cărămidă în parte, rezultând pereți cu structure solide. Aceste tipuri de construcții a putut fi găsite în emisfera de nord, oriunde au mers vikingii : de la Canada în Norvegia , Islanda , Irlanda , Suedia , Danemarca. Dar nu există nicio dovadă care să ateste că aceste ziduri verzi timpurii au fost create intenționat. Nimeni nu poate pretinde sigur că a fost un fapt voit de către constructorii acelor vremuri pentru a avea vegetație care să acopere fațadele cabanelor. Este foarte probabil că a fost doar opera naturii.

Din punct de vedere istoric , zidurile verzi și metodele similare de construcție au avut utilizarea extensivă în întreaga lume .În ciuda recentei reapariția tehnologiei , avantajele asociate cu pereții verzi au fost cunoscute și utilizate pentru mii de ani. Având tehnici similar de stil pereții verzi și ecranelor verziincludeau încă de la acea vreme: construcții tipspalier , acoperișuri verzi , case cu acoperișuri tip gazon și adăposturi în pământ .

Spalierul ,sistem de plante agățătoare ce se formează pe fire de sârmă, este aproape la fel de vechi ca civilizația umană. În timp ce majoritatea tipuri de viță de viesunt de la sine urcătoare, alte plante ,cum ar fi tufele de trandafiri , au nevoie de sisteme de susținere pentru a forma pereți verzi. Primele spaliere au fost decorate de vița de vie, deoarece modul de creștere a permis o mai bună maturare a strugurilor și a dus la crearea unui vin dulce.

Orașele Grecești și Imperiile Romane s-au caracterizat prin măslini și viță de vie care au fost cultivate intenționat , pentru a urca pe pereții construcțiilor sau pe spaliere ( Newton , 2007). Aceste elemente de vegetație au fost utilizate ca elemente decorative ale clădirilor din acea vreme (Fig.11).

Fig.11 Horti P.Ovidii in via Flamina – reprezentare a unei grădini cu pereți verzi și sisteme de susținere a vegetației din perioada Poetului Ovidius(www.finerareprints.com)

2.2.2 Faṭade ȋnverzite ȋn perioada Evului Mediu ṣi a Renaṣterii

Evul Mediu a fost epoca dominată de o dublă semnificație a grădinii, sacră și profană, deopotrivă. Evocare a paradisului ceresc, dar și a căderii în păcat, ea este loc de prefigurare a sacrului, dar și a nenumărate desfătări mundane. Grădina oamenilor medievali avea și un însemnat rol practic, plantele medicinale fiind cultivate aici.

În monumentala sa lucrare, Istoria civilizației și culturii (vol.4,1995), Ovidiu Drimba exprimă opinia că Renașterea este un fenomen european, “ale cărui trăsături caracteristice s-au definit pentru prima dată și în modul cel mai complicat în Italia, de unde a iradiat- la date, în proporții și în domenii diferite- în alte țări europene.”

Una din puținele grădini ale secolului XV, încă existente, este Il Trebbio, la Cafaggiolo, a familiei Medici (Fig.12). În 1451, arhitectul Michelozzo Michelozzi a transformat castelul medieval situat pe culmea unui deal, dominând vederea unui teritoriu. Situația inițială nu a permis desprinderea de caracterul medieval al amenajării: grădina nu utilizează vederile exterioare, este detașată de clădire și constă dintr-un spațiu rectangular închis de ziduri și la origine mărginit pe laturile lungi de pergole(Fig.13) cu coloane îmbrăcate în viță-de-vie (G.Jellicoe și colab.,2001)

Fig.12- Villa Medici, Cafaggiolo, lunetă pictată de Utens – se remarcă alinierea plantațiilor și simetria parcelolor grădinii (www.thefullwiki.org)

Fig.13 – Detaliu de la Vila Medici, Cafaggiolo: pergola cu coloane îmbrăcată în viță-de-vie (Imagine din perioada contemporană -www.sanpiero50037.it)

Prima încercare de integrare a edificiuluiși spațiului natural a fost pusă în practică tot de arhitectul Michelozzo Michelozzi (1396-1472) prin realizarea în perioada 1458-1461 a Villei Medici din Fiesole, în apropiere de Florența, pentru Cosimo și fiul său, Giovani( Fig.14 și Fig.15)

Dăinuind până în present, ea reprezintă o cotitură în evoluția vilelor Florentine din secolul al XV-lea. Reședința și grădina au fost proiectate pe panta unei coline, valorizând atât condițiile climatice, cât și vederea către o amplă parte a peisajului văii râului Amno.

Terasa superioară, cea mai mare, extinsă lateral față de vilă, cuprinde grădina, care pentru prima data în Renaștere este dispusă în axul fațadei cu logie a clădirii. La baza zidului de sprijin al primei terase, se întinde o pergola de viță-de-vie creând o cale îngustă, ferită de soarele de sud.

Fig.14- Reprezentare a timpului a Vilei Medici din Fiesole- proiectare a reședinței și a vilei pe panta unei coline (en.wikipedia.org)

Fig.15- Imagine din timpurile noastre – perete vertical verde la baza zidului

(www.settignanotuscanyhomes.com)

Villa Medici din Fiesole a inspirit multe realizări ale Renașterii.

La sfîrșitul secolului al XV-lea (1499), publicarea de către un călugăr dominican, Francesco Colonna, a romanului allegoric “Visul lui Poliphilus” a exercitat o anumită influență asupra grădinilor Renașterii.

Unul din capitole descrie o grădină imaginară pe insula lui Venus- o grădină a fericirii.

Insula este înfățișată ca perfect circular (concept al originii divine), înconjurată de un canal mare și organizată în terase concentrice suprapuse, cu aspect piramidal. Grădina este prezentată ca o perfecțiune a frumuseții și armoniei, în care se îmbină elemente variate: scări, balustrade, statui, fântâni și pergola, ruine antice, inscripții clasice, chioșcuri și umbrare acoperite cu plante cățărătoare, artă topiară, garduri și ziduri vii ( Fig.16).

Fig.16- Ilustrație din romanul Visul lui Poliphilus- garduri și ziduri verzi (Imagine preluată din Istoria Artei Grădinilor,A.F. Iliescu, ed.Ceres,2014)