Valorificarea Potentialului Turistic

“Nu Brăila este fiica principatului Țării Românești, ci ea este maica acestui principat”

Nicolae Iorga

CUPRINS

Introducere

I. Date generale

I.1. Localizare

I.2. Istoric

I.3. Considerații toponimice

II. Potențialul turistic natural

II.1. Relieful

II.2. Clima

II.3. Hidrografia

II.4. Vegetația

II.5. Fauna

II.6. Potențialul turistic antropic

III. Evaluarea potențialului turistic

IV. Tipuri și forme de turism

V. Valorificarea potențialului turistic

V.1. Baza tehnico-materială

V.2. Fluxurile turistice

VI. Analiza SWOT

Concluzii

Chestionar

Bibliografie

INTRODUCERE

Am ales să realizez un studiu despre valorificarea superioară a turismului în Municipiul Brăila considerând că nu sunt valorificate optim elementele de potențial turistic.

Deși la prima vedere s-ar părea că Brăila ar fi săracă din punct de vedere al resurselor turistice, o analiză mai atentă reflectă existența unui potential turistic si balneoterapeutic ce poate fi folosit pe o scară tot mai mare.

Prenzența Dunării, pe o bună distanță, ramificarea ei in mai multe brate, incluzând zone joase sub forma ostroavelor, oferă largi posibilitați de folosire în excursii de o zi sau chiar două.

Vasta întindere a Câmpiei Brăilei cu toată uniformitatea reliefului, oferă posibilități diferentiațe: balneoterapeutic și turistic în sine. În această categorie putem include posibilitatea unei valorificări superioare a putențialului numeroaselor lacuri salmastre si sarate precum Lacul Sarat.

O altă direcție de valorificare urmarită de mine în studiu o constituie obiectivele turistice antropice din cadrul Municipiului Brăila, actual valorificare la limita lor inferioară.

În afară de potențialul turistic și balneoterapeutic oferit de condițiile fizico-gografice și istorice proprii, prin poziția geografică a Brăilei, aici se practică un turism de tranzit dinspre Moldova spre litoralul Mării Negre, spre Delta Dunării și invers.

I. DATE GENERALE

Turismul prin structura sa extrem de complexă este atat de implicat în economie dar și în numeroase domenii de activitați sociale, culturale, sportive, de mediu, etc ; încat exceptând dimensiunea economică, semnificația sa reală per ansamblu, ramâne necuantificabilă, și deci greu de apreciat pe termeni comparabili.

Pe plan internațional este considerat drept unul dintre cele mai drabile și dinamice sectoare economice, industria cea mai vastă și in continuă expansiune precum și cel mai important generator și absorbant de locuri de muncă.

Experții Organizației Mondiale a Turismului și Consiliul Mondial al Turismului (World Travel and Tourism Council) apreciază că, în secolul XXI „ turismul va fi prima industrie mondială “ iar internationalizarea sa va fi ireversibilă.

Din această perspectivă, în condițiile în care piața turistică internațională se extinde, când ofertele de produse și servicii se constituie sau se aliniază rapid principiilor turismului durabil, și în sfârșit când pregătirea profesională pentru sectorul hotelier- turistic este integrată unei politici naționale de formare, în ăntreabga populație a unor opinii și convingeri pro- turistice- România trebuie să-și definească hotărât optiuniile și respectiv politica sectorială pentru a putea întocmi strategii riguroase ca obiective, soluții și termene clare, precise.

După revoluția din 1989, turismul românesc s-a ănscris in orbita reformei economice de tranziție spre economia de piață, concretizată în privatizarea întreprinderilor și unităților de turism, descentralizarea si auto-nominalizarea acestora devenind societați financiare cu capital de stat, privat sau mixte. Treptat din 1991 aceste societăți se transformă în societăți pe acțiuni cu răspundere limitată în nume colectiv s.a., aliniindu-se in acest fel la structurile existente în țările cu tradiție în turiism dezvoltat.

Turismul, prin natura sa, presupune un intens proces de integrare, pe mai multe planuri, la nivelul individului, la nivelul întreprinderilor, la nivelul regiunilor și statelor, la nivelul economiei mondiale. Libera circulație a oamenilor reprezintă premisa de bază a încadrării turismului în existența economică și socială a omenirii.

I.1. LOCALIZARE

Brăila este municipiu, reședință de județ și cel mai mare oraș al județului Brăila aflat în Nord-Estul regiunii istorice Muntenia, în Sud-Estul României, situat pe malul stâng al Dunării.

Inima vie a Dunării și a Bărăganului, situată la confluența Dunării vechi cu Dunărea navigabilă, oraș de contact între trei ținuturi românești – Muntenia, Moldova și Dobrogea.

Se învecinează în partea de Nord cu orașul Galați iar în Est cu Insula Mare a Brăilei.

I.2. ISTORIC

Brăila, atestată documentar la 20 ianuarie 1368 este situată într-un cadru natural generos, în imediata vecinătate a Dunării a devenit în scurt timp cunoscută ca un important centru comercial fiind locul de întalnire și desfacere a produselor occidentale venite din porturile de pe coastele Mării Negre și Mării Mediterane. Acest lucru este consemnat și de cronicarul bizantin Laonic C. In 1462 care caracterizeaza Brăila ca fiind “ oraș al dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării”. Din vremuri străvechi, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creșterea animalelor și pescuitul pe malul stâng al Dunării. Stema orașului era un velier, fiind simbolul comerțului, ocupația principală a locuitorilor.

În 1538, Brăila este ocupată de turci, iar doi ani mai târziu aici se construia cetate de zid. După 289 de ani de ocupație otomană, Brăila este reintegrată Țării Românești în urma razboiului ruso-turc din 1828-1829, încheiat prin semnarea Tratatului de pace de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829 ce prevedea ca cetățile de pe malul stang al Dunării să fi înapoiate Țării Românești, hotarul față de Imperiul Otoman urmând a fi malul Dunării.

În 1836 a fost declarată port-liber,devenind unul dintre cele mai importante centre comerciale din România. Viața ecomomică înfloritoare și dezvoltarea industirei de-a lungul secolului al XVIII-lea au marcat istoria Brăilei. Această dezvoltare a marcată prin construirea unor mori cu aburi, fabrica de bere (1872), șantier naval (1864) și docuri (1883).Fiind un port important, orșul Brăila a fost ales de multe grupuri entice – greci, turci, ruși, bulgari, evrei, sași, armeni.

Panait Istrati, Panait Cerna, Maria Filotti, Ana Aslan, Mihail Sebastian, D.P. Perpessicius sunt doar câteva din personalitățile marcante ale culturii și științei ce au dus renumele orașului și sunt mândria locuitorilor.

Brăila este printre puținele orașe din țară dezvoltate după un riguros plan urbanistic, având rețeaua de străzi sistematizată dupa un model radiar concentric de tip amfiteatru.

I.3. CONSIDERAȚII TOPONIMICE

Numele Brăilei este un toponim de origine autohtonă, provenind dintr-un toponim asemanator cu cele tracice sud-dunarene ca Bragylor, Bragilora în care “ gi “ se transformă în “ i ”, astfel s-a ajuns la numele propriu de Brăila.

În unele lucrări s-au menționat formele din limba gracă “Proilaba”, din limba slavonă “Proilava”, din limba turcă “Ibraila” și alte forme precum “Brilaga” sau “Braylaum”.

Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană –bhreg- însemnând pisc vertical, cu referire directa la geografia locului.

Legendele locale, preluate și de Nicolae Iorga atribuie numele orașului unui pescar pe nume Braia de unde și numele de Brăila.

II. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Harta Geoturistică a orașului Brăila

Potențialul natural se referă la relief(forme, structuri, monumente), clima(temperaturi, precipitații, bioclimat), hidrografie, (ape freatice și minerale, râuri, lacuri naturale si antropice), vegetație, fauna.

Dunărea și Balta Brăilei, în ansamblul ei reprezintă un potențial turistic de o certă valoare. În primul rând arterele hidrografice principale (Cremenea, Măcin, Vâlciu) pot fi folosite pentru excursii cu vaporul. Atât zona de protecție dintre brațe cât și digurile construite împotriva inundațiilor sunt în cea mai mare parte plantate cu plopul negru sau acoperite încă de padurile naturale de sălcii.

Parcul Natural Balta mică a Brăilei este a doua zonă umedă de importanță internațională din România (după Rezervația Biosferei Delta Dunării), ce conservă pe o suprafață de 2055 km² ultimele complexe de ecosisteme acvatice și terestre ce au mai rămas in urma îndiguirii, desecării și defrișării bălților Brăilei și Ialomiței.

Parcul ocupă un segment de 62 km din cursul inferior al Dunării, mărginit de zonele dig – mal. Din punct de vedere geomorfologic, Parcul Natural Balta mică a Brăilei este alcătuit dintr-o salbă de șapte insule și ostroave mai mari(250 ha), acestea însumând o suprafață de 152km² din care 57km² sunt reprezentați de habitate acvatice datorate celor 52 de lacuri interioare la care se adaugă Dunărea cu afluenții săi.

Din punct de vedere geomorfologic fiecare insulă se caracterizează printr-o durată și o cotă de inundație specifică, generatoare a unei mari variabilități a condițiilor de biotop, în care s-au putut dezvolta peste 345 de habitate identificare și înscrise pană în prezent în Baza unitară de date a parcului.

Ca o caracteristică generală, insulele au aspectul unor „farfurii”, cu porțiunile mai înalte spre exterior și cele mai joase spre interior. Microrelieful parcului este alcăturit din grinduri, sectoare plane, gârle, privale, japse, lacuri și bălți (sau ghioluri – porțiuni acoperite periodic cu apă)

Foto nr. Insula Mare a Brăilei

La acestea se mai adaugă și ostroavele de pe brațul Cremenea cu un frumos peisaj natural – păduri de sălcii, canale, lacuri mici, care ar atrage mulți vizitatori.

Aceste zone marginale împreună cu ostroavele de pe arterele navigabile pot fi folosite in scopuri turistice de agrement.

Câmpia Brăilei, deși monotonă la prima vedere, nu este lipsită de elemente peisagistice care sa atragă atenția turiștilor, lacul sarat salmastru este cel mai important obiectiv în acest șes. Prin compoziția chimică a apei și calitatea nămolurilor, Lacul Sărat poate fi antrenat în circuitul balnear.

Obiectivele valoroase sunt și resurse piscicole, cu largă audiență în cadrul cererii unde posibilitățile reale se regăsesc pe Dunăre cu cele două brațe ale sale.

Plajele naturale reprezintă alte atracții turistice care, în condițiile unor amenajări corespunzătoare pot căpăta statut de obiective turistice propriu-zise. Astfel, se pot amenaja plajele de pe malurile Dunării, Plaja Lipovenească, Corotișca, Blasova.

De asemenea, pe malul stâng al Dunării se pot amenaja unitați de alimentație publică pe pontoane și vaporașe scoase din uz.

II.2. RELIEF

Brăila este situată în Lunca Dunării, pe o terasă care este încadrată spre Nord, Vest și Sud de luncile Siretului, Buzăului si Calmățuiului.

Orașul are un relief în general monoton, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare și crovuri.

Zona cea mai joasă a orașului este situată pe grindul fluviatil și are 3 – 4 m peste nivelul mării. Urmează o zonă care aparține Luncii Dunării, cu înalțimi de 4 – 6 m, care face trecerea spre terasa Brailei.

 Cea mai mare parte a orașului se întinde în zona de terasă,cu înalțimi cuprinse între 12m și 25m ce se ridică peste un versant paralel cu Dunărea, cunoscut sub numele de faleză. Terasa Brăilei este plană și coboară de la nord, Piscul Brailei (33m) spre sud (15m), iar de la est la vest inălțimile variază între 25m la Gradina Mare și 10m în cartierul Lacu Dulce.

Insula Mare a Brăilei reprezintă suprafața cuprinsa intre cele două brațe ale Dunării (Dunărea Veche sau Brațul Macin și Dunărea Noua). S-a format într-un regim deltaic ca urmare a unei aluvionări intense în zona de despletire a cursului Dunării, grindurile din partea sudică sunt mai înalte, având altitudini de 2- 12m, pe cand în nord altitudinea lor este de 6m. Cea mai mare altitudine (45m) o întalnim în popina Blasova, rest din Munții Dobrogei scufundați și erodați în decursul timpului.

II.3. CLIMA

Clima orașului Brăila este temperat contintinentală cu nuanțe mai excesive în vest și mai moderat în Insula Mare a Brăilei.

Temperatura medie anuală este de 11,1ºC, maxima absolută înregistrată în anul 1951, 44,5ºC (stația Ion Sion- în apropiere de Brăila) iar minima absolută scazând pana la -29ºC în anul 1942.

Umiditatea relativă anuală a aerului ajunge la peste 72%, iarna depasind 80% în timp ce vara reprezintă 65%.

Precipitațiile anuale reduse reflectă caracterul continental al climei, în medie 456mm, acestea cad în cantități variabile de la un an la altul și sunt repartizate inegal în timpul anului având caracter torențial vara. Cantitatea anuală de precipitații nu acoperă necesitățile obținerii unor producții agricole mari, deficitul de apă fiind acoperit de irigații.

II.3. HIDROGRAFIA

Rețeaua hidrografică a Brăilei poartă amprenta climatului temperat continental și a reliefului alcatuit din câmpuri relativ netede, în cuprinsul carora sunt grefate vai largi si depresiuni închise în care se gasesc lacuri temporare sau permanente.

Cea mai importantă arteră hidrografică este Dunărea cu cele două brațe principale: Brațul Macin spre Doobrogea și Brațul Cremenea spre Câmpia Brăilei, închizand la mijloc Balta Brăilei, astăzi îndiguită.

Dunărea are mare importanță economică, atât din punct de vedere al alimentarii cu apa a municipiului Brăila cât și a sistemelor de irigații.

Lacuri de meandu și braț părăsit se gasesc îndeosebi, Blasova – 400hectare amenajat pentru piscicultură și Lacul Sărat cu ape ce au efecte terapeutice fiind declarat stațiune balneoclimaterică.

II.4. VEGETAȚIA

Vegetația este caracteristică zonei de câmpie. Vegetația arboreșcentă relativ puțin reprezentativă. Pădurile ocupă o suprafață redusă(22.600 hectare) fiind majoritare pădurile de luncă formate din plopi, salcâmi, sălcii, stejari și diverse alte specii.

Flora este completată de vegetația halofilă (rogoz de sărătură, ghiriu, sărățica) specifică solurilor sărăturate, precum și de vegetație acvatică întalnită predominant în bălțile si lacurile inundabile ale Dunării.

II.5. FAUNA

Fauna este reprezentată prin animale și păsări sedentare dar si prin unele păsări migratoare.

În Insula Mare a Brăilei se gasește o faună specifică de deltă: diferite specii de rațe, gâște, stârci, pescăruși, becatine, sitari, lebede.

Ihtiofauna este reprezentată prin pești autohtoni: crap, somn, șalău, lin, știucă, caras, mreană, obleț; precum și prin pești migratorii ce se reproduc în Dunăre: nisetru, morun, cega, scrumbie.

II.6. POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC

Spre deosebire de potențialul natural, potențialul antropic este reprezentat de vestigii (arheologic, cetăți și monumente istorice și de artă).

Nefiind așa cum pare, un oraș de margine, vocația esențială a Brăilei este aceea de a comunica cu lumea “ Dar al Dunării”. Așa cum Egiptul este “Dar al Nilului”, Brăila ca port al Dunării maritime, este legată de cele două spații esențiale: Orient și Occident.

Municipiul Brăila, cel mai vechi și mai mare centru urban al județului, se remarcă printr-o serie de obiective turistice de mare valoare cum sunt:

– Teatrul Dramatic „Maria Filotti” – monument arhitectonic inclus în albumul UNESCO, cladire ce datează din anii 1849- 1850.

Totalizând o suprafață de peste 5000mp, edificiul restaurat de constituie din componente de mare valoare artistică:

– holul monumental

– trei foaiere

– covoare de preț

– sala de spectacole (370locuri)

– cortina, metaforă a Brăilei, cuprinde elemente care țin de arhitectura și istoricul Brăilei, casele și corăbiile de altădată, bogățiile Dunării și ale Bărăganului, semnele simbolice ale teatrului artistic incorporate cu fir de aur, de argint și matase în peste 800 de nuanțe.

– sala de conferințe și recepții (150 locuri)

– sala studio (100 locuri)

Foto nr. Teatrul Dramatic “Maria Filotti”

– Teatrul de papuși “Carabuș”

– Muzeul de istorie cu numeroase obiecte și documente privind evoluția orașului și a împrejurimilor. De asemenea aici se află o macheta a cetății Brăilei, care se situa în zona actualului parc central din Piața Traian, precum și o copie a Planului urbanistic întocmit în perioada 1931- 1835, plan prin care s-au pus bazele sistematizării orașului în formă de amfiteatru de catre Kiseleff.

Foto nr. Muzeul de Istorie

– Muzeu de artă “Nicapetre” ce posedă o bogată colecție de pictură, sculptură și grafică a unor maeștri români.

Foto nr. Muzeul de artă „Nicăpetre”

Foto nr. Biblioteca Județeană “Panait Istrati”

– Școlile Comunale „Spiru Haret”

– Școala normala de fete (Spitatlul Sf. Spiridon)

Printre monumentele de arhitectură din municipiu se numară:

– Biserica „Buna Vestire” cunoscută sub numele de ”Biserica Greacă” cu numeroase fresce executate de pictorul Gh. Tăttărescu

– Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” pe amplasamentul fostei mitropolii a Proilavei, prima mitropolie creștină a României. Pe ruinele acesteia a fost construită o biserică, apoi o geamie turcească ce a fost transformată în 1831 în Biserică ortodoxă; este o biserică fară turle.

– În Brăila se află sediul mondial al Comunității lipovenești și Biserica Episcopală a Creștinilor Ortodocși de rit vechi.

Foto nr. Biserica „Buna Vestire”

Foto nr. Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

Foto nr. Biserica Sf. Petru și Pavel

Foto nr. Biserica Episcopală a Creștinilor Ortodocși de rit vechi

Foto nr. Biserica Sf. Nicolae

Foto nr. Biserica Bulgărească

Foto Nr. Templul Coral

Pe lângă acestea, în Brăila pot fi admintate multe alte cladiri declarate monumente de arhitectură:

– Palatul Agriculturii (1923) cu elemente decorative în exces: foișoare, balcoane înguste, logii cu colonete de zidărie, ornamente de gips aplicate pe fațada principală; arhitect Florea Stănculescu

– Institutul Santa Maria (1898)

– CASA (1886) – actualul sediu BNR

– Tribunalul (1886-1990)

-Spitalul I (1923-1935)

– Palatul Lyra (1924)

– Liceul sanitar (1912), constructor Naum Traian

– Gymnasium Nicolae Bălcescu (1885-1890)

– Biserica Sf. Nicolae (1860-1865), pictor Petru Alexandrescu

– Casa Chercea (1910)

– Fabrica de ciment (1889-1990)

– Moara Violatos (1898), Fața portului

– Moara Lykiardopol

– Castelul de apă (1914), Grădina Publică

– Fabrica de bere Muller (1872-1873)

– Gara fluvială, inceputul secolului XX, Fața portului

– Silozuri (1887-1891), inginer Anghel Saligny

Foto nr. Palatul Agriculturii

Foto nr. CASA- Sediul BNR

Foto nr. Palatul Lyra

Foto nr. Gymnasium “Nicolae Bălcescu”

Foto nr. Moara Violatos

Foto nr. Moara Lykiardopol

Foto nr. Castelul de apă

Foto nr. Gara Fluvială “Romnav”

– Monumente și situri arheologice

– Cetatea Brăilei

– Sistemul de hrube subterane

Sistemul de hrube subterane

Brăila se “mândrește” cu o rețea de hrube, unică în România, aflată în fosta cetate a Brăilei, unde în prezent se află Grădina Publică și Centrul Vechi al orașului. Acestea datează după anul 1538 – anul cuceririi orașului de către turci. Ocuparea întregului oraș a dus la extinderea rețelei de hrube de la Dunăre pana la bulevardul Al. I. Cuza.

De-a lungul timpului acestea au fost un mod de comunicare mai mult sau mai puțin secret.

După 1830 segmentele rămase au fost transformate în pivnițe iar o bună parte au fost astupate din cauza surpării locuințelor si străzilor. În proporție de 90% acestea nu mai pot fi vizitate.

Hrubele pot deveni un obiectiv turistic însă necesită investiții foarte mari.

Foto nr. Hrube

Foto nr. Hrube

Centru istoric

Vechea stradă regală, purtând numele Luceafărului, este astăzi locul de promenadă a brăilenilor. Arhitectura veche a orașului încearcă să supraviețuiască: coloane, frontoane, ferestre, balcoane, feronerie într-o diversitate atât de mare încât orașul are un statut de rezervație urbanistică. Deși renovate în mare parte, pastrează încă aerul vremurilor cosmopolite de început de secol XIX.

Un proiect recent finanțat în cadrul Programului PHARE 2004-2006 –Coeziune Economică și Socială, Proiecte Mari de Infrastructură Regională, are ca principal obiectiv reabilitarea si refuncționalizarea completă a centrului istoric brăilean, integrat în peisajul urban, capabil să răspundă cerințelor impuse de turismul cultural și istoric. Restaurările au fostțngreunate și din cauza unui statut incert al proprietății multor cladiri.

Foto nr. Strada Mihai Eminescu (Republicii; Str. Regală)

Pe lângă clădiri, centrul istoric cuprinde și Piața Sf. Arhangheli, unde din 1906 se află grupul statuar Traian, ridicat de sculptorul Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, dar și Orilogiul – Braila (1909), pe soclul său fiind pictată o carabie cu pânze – simbol al portului de pescari. Această piață este defapt Centrul Vechi al orașului, de unde se deschid, ca razele soarelui, toate arterele acestuia. Piața datează din 1833, atunci fiind pavată cu piatră cubică.

Foto nr. Piața Traian – Grup Statuar

Foto nr. Piața Traian – Orologiu

Foto nr. Piața Traian – Fântână Arteziană

Tot în acest perimietru se află și:

Muzeul Brăilei cu opera ce aparțin pictorilor Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Octav Băncilă, Camil Ressu, Henri Catargi, Are în componența sa secții de arheologie, istorie, etnografie și artă populară, Stiintele Naturii; Centrul Cultural Nicăpetre, Casa Memorială D.P. Perpessicius, Casa Memorială Panait Istrati.

Teatrul Dramatic “Maria Filotti” – Teatrul ca manifestare culturală la Brăila există din prima jumătate a secolulu XIX. Din 1969 poarta numele de “Maria Filotti”. Dispune de o sală de spectacole în stil italian cu 369 de locuri, dintre care 265 în stal, 37 la loja și 67 la balcon. Sala Mare, Sala Studio si Sala de conferințe sunt dotate cu sistem de ventilație. În foaiere de pot organiza întruniri, expoziții și concerte.

Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, fosta moschee (secolol XVII), transformată în 1831 după pacea de la Adrianopol în biserică ortodoxă. Construcția pastrează elemente orientale fiind una din puținele biserici din România care nu are turle.

Biserica Grecească Buna Vestire (1863-1872), cu vitralii valoroase și fresce realizate de Gheorghe Tăttărescu, aceasta are trei hramuri.

Grădina Publică – oaza de vegetație a Brăilei, păstrând cea mai veche construcție “Castelul de Apă” și urmele cetății de altădată (secolul. XIV), astăzi ramase doar niște ziduri.

Foto nr. Muzeul Brăilei

Foto nr. Teatrul Dramatic „Maria Filotti”

Foto nr. Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

Foto nr. Biserica Buna Vestire

Foto nr. Grădina Publică

Portul Brăila cu vechi silozuri (1888-1889) ridicate după planurile inginerului Anghel Saligny și la care s-au folosit, pentru prima dată în lume, prefabricate din beton armat.

În apropiere se află Galeriile de Artă Emilia Dumitrescu, înființate într-un monumente de arhitectura datând din anul 1812 și construit în stil eclectic, galeriile cuprind donația artistei Emilia Dumitrescu, formată din lucrări de picture, grafică, gravură și piese de artă decorativăuniversală , precum și Casa Colecțiilor de Artă – prima intenție de construire a unei colecții publice de artă la Brăila i se datorează lui Anastase Simu. În 1928 donează “scumpului … oraș natal Brăila” lucrări de artă expuse o perioadă în interioarele Primăriei. În Casa Colecțiilor de Artă, printre cele 3000 de piese de artă, de disting opere de mare valoare: Th. Aman, N. Grigorescu, Th. Pallady, N. Tonitza, H Catargi și alții.

Foto nr. Centrul de cercetare al Universității din București

Foto nr. Vedere spre port

Foto nr. Vedere spre port

Parcul Monument se întinde pe o suprafață de 90 ha și oferă adevărate clipe de liniște în mijlocul unui oraș aglomerat fiind un excelent loc de recreere pentru toate categoriile de vârstă. Are aceeași vechime ca și „Grădina Mare”, fiind menționat pentru prima oară in 1833, cu ocazia construirii unui pod pe drumul Călărașilor pentru legătura cu “Monumentul eroilor de la 1828”. Deși monumentul nu mai există, denumirea parcului a rămas legată de acesta.

Se știe că monumentul a fost realizat de arhitectul francez Villaye în 1833 și înfățișa o spadă aflată pe un soclu langă care se găseau doi lei. Monumentul a fost distrus în 1916 de ocupanții turci. O perioadă a purtat numele de parcul „Kiseleff” în amintirea guvernatorului rus din perioada Regulamentelor Organice ce se află la originile Brăilei moderne.

Foto nr. Parcul Monument

Foto nr. Parcul Monument

Faleza Dunării – o construcție modernă cu o lungime de 7 km, cu o bogată colecție de monumente de artă.

Fântâna cinetică din centrul civic al orașului – operă a celebrului sculptor Constantin Lucaci, denumit de mulți „al doilea Brâncuși”. Elementele ce defines sculptura plină de vigoare a artistului sunt material – oțel inox inalterabil – vibrațile luminoase explorand suprafața polizată, mișcarea, sonoritatea dar și proiectul în sine – cel al unei sculpture de integrare urbană. Fântâna mobile a artistului îmbină tradiția antică, renașcentistă și iluministă a jocurilor de apă. Neocostructivism, artă cinetică, optical art, arta programată, toate ajută la realizarea unei sculpturi de mari dimensiuni și a unei lucrări monumentale.

Foto nr. Esplanada Dunării

Foto Nr. Faleza Dunării

Foto nr. Fântâni arteziene

Foto nr. Fântâni arteziene

Foto nr. Fântâni arteziene

Foto nr. Fântâni arteziene

Foto nr. Fântâni arteziene – Primăria Municipiului Brăila

III. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

E netedă și nomotonă câmpia pentru cel de la munte, dar în mijlocul ei simți frămantarea de veacuri după ce-a ieșit victorioasă din ape și așteaptă botezul vântului de miazănoapte ce i-a așternut năframa de pulberi fine, răscolite de lunci sau de talpa ghețailor.

Bărăganul, ca dar al Carpaților, e neted cu o apa ici-colo, trupori de păduri rămase din vechi codri, râulețe și- ntinse ogoare cu grâne, gonesc monotonia.

Pentru cel din Câmpia Brăilei, care-și rezeamă odihna pe orizontul cu linii drepte, ce-și unește, undeva la infinit, depărtarea cu cerul, oferă dimensiuni umane curajului drumului deschis și calea înainte.

În câmpie răsăritul și apusul soarelui sunt o facile ce luminează întinderea, numai că la răsărit lumina se revarsă asupra vietăților pregătite pentru o nouă aventură diurnă.

Și pentru a-și răcori câmpia turpul încins de arșița zilei, i-a hărăzit natura ochiuri mici de apă și pe “Regele fluviilor Europei” așa cum a denumir Napoleon Dunărea, care-și poartă după ce-a străbătut pe mijloc continentul, apele spre vărsare.

Dacă nici fântâna cu cumpănă nu te încântă, drumețule, vei fi surprins de liniștea pe-nserat a malului Dunării și dacă nici aceasta nu ți-a trezit admirația, te invit cu barca printre sălcii, când apa și frunzișul foșnesc de viața păsărilor iar seara auzi bătaia peștelui și pasărea balții ce-și strigă singuratatea în tânguirea salciei plângătoare de dorul apei.

IV. TIPURI ȘI FORME DE TURISM

Turismul are întotdeauna un caracter activ ce include deplasarile, vacanțele, excursiile acestea practicându-se în funcție de anumite motivații.

Turismul trebuie să fie durabil și să răspundă la urmatoarele cerințe:

– dezvoltarea sa trebuie să fie planificată rațional pe criterii economico-sociale riguros fundamentate

– politicile și criteriile de dezvoltare să respecte principiul durabilității

– dezvoltarea se va realiza prinangajarea și cooperarea puterilor publice și a sectorului privat

Turistul este persoana care petrece, pentru orice motiv, cel puțin o noapte înafara mediului său obișnuit, iar vizitatorul constituie o categorie mai vastă care include turiști și vizitatori de o zi ( excursioniștii conform O.M.T., L’impact economique du Tourisme, Madrid 1999).

Din punct de vedere al duratei sejurului, recomandările O.M.T. privind statisticile turismului grupează turiștii în următoarele categorii:

– de la 1 la 3 zile

– de la 4 la 7 zile

– de la 18 la 28 zile

– de la 29 la 91 zile

– de la 92 la 365 zile

După revoluția din 1989, turismul românesc s-a înscris în orbita reformei economice de tranziție spre economia de piață, concretizată în privatizarea intreprinderilor și a unităților de turism, descentralizarea și autonomizarea acestora, devenite societăți financiare cu capital de stat, privat sau mixte. Treptat, începând cu anul 1991, aceste societățise transformă în societăți pe acțiuni, aliniindu-se în acest fel la structurile existente în țările cu tradiție în turism dezvoltat.

Pentru orașul Brăila, turismul reprezintă un domeniu cu mize ridicate, cu remarcabile disponibilități și tradiții și care poate deveni o componentă activă și dinamizatoare a ansamblului socio-ecomonic, atat la nivel național cât și la nivel regional și local.

În prezent, activitatea de turism în Municipiul Brăila este caracterizată prin cele patru forme de turism- turism balnear, turism de week-end, turism de tranzit și turism itnerant dar și acestrea fiind destul de reduse cea mai mare pondere fiind reprezentată de turismul balear, de tranzit și turismul itinerant.

Ca tipuri de turism putem aminti turismul de tratament, turismul de odihnă, pescuit-sportiv, turismul nautic si cel de picnic.

Turismul balnear ramane principala formă de turism practicată în municipiu iar în acest sens se impune valorificarea resurselor existente cum ar fi Lacul Sarat.

Activitatea turistică se mai poate clasifica și în funcție de gradul de mobilitate al turistului unde distingem turismul de sejur în cazul orașului Brăila fiind scurt (Gradina Publică, Faleza Dunării).

Turismul itinerant (de circulație) se poate dezvolta considerabil, dar ramane subordonat turismului balnear acesta regasindu-se în celelalte forme de turism cum ar fi: turismul pentru agrement (Insula Mare a Brăilei), turismul istoric ( Centrul de cercetare Lacu Sarat), turismul de week-end (Plaja Lipovenească, Plaja Corotișca).

Turismul de tranzit este prezent datorită poziției geografice a orașului , la confluența celor trei regiuni geografice Muntenia, Moldova și Dobrogea.

V. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

Dezvoltarea viitoare a turismului în orașul Brăila este influențată de o serie de factori cu caracter conjunctural ce acționează în etapa de tranziție spre econimie de piață cum ar fi:

– lipsa unor reglementări coerente în acțiunea de privatizare a bazei logistice a turismului, a unor facilitate menite să dezvolte acest segment al economiei

– lipsa fondurilor de investiții pentru modernizarea infrastructurii

– veniturile reduse ale majorității populației, fapt ce a condus la o restrângere a cererii de servicii turistice

Dintre factorii favorizanți care influențează dezvoltarea turismului și care au character permanent în orașul Brăila sunt:

– existența unui potential nevalorificat

– existența unor căi de comunicație rutiere, feroviare, navale ce pot fi dezvoltate și modernizate

– calitatea intinsecă a pfertei turistice, unicitatea peisajului (Balta Mică a Brăilei), calitățile terapeutice a apelor Lacului Sărat

– atracția pe care o reprezintă fondurile de vânătoare și pescuit din apele Dunării

– vestigiile istorice (Cetatea Brăilei, Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril)

– monumente arhitectuale (Teatrul Dramatic “Maria Filotti” – clădire aflată în patrimoniul UNESCO, casele memoriale Panait Istrati, P.Goangă), centrul vechi al orașului, lăcașuri de cult

– manifestări economice și culturale cu rezonanță națională și internațională; Târgul Național de Agricultură, Festivalul internașional de canto „Haiclea Hatulari Darclee”

– potențialul ridicat de ofertare a mărfurilor specifice sușinerii turismului ( spații de cazare, amenajări pentru tratamentul balnear, forța de muncă disponibilă)

– posibilități de dezvoltare a agroturismului

– existența Dunării care nu este valorificată din punct de vedere turistic decat într-o mică masura

Dintre factorii restrictivi cei mai importanți sunt:

– caracterul relativ sezonier al ofertei turistice întrucât condițiile climatice nu permit desfașurarea unor activități turistice în perioada noiembrie-martie

– situarea ofertei turistice la distanțe relativ mari de zonele de mare interes – zona montană, litoral, siturile arheologice de importanță europeană și mondială din nordul Moldovei.

Deși beneficiază de potențial turistiic natural și antropic, Brăila este înca deficitară în valorificarea acestora.

În perioada următoare se impune o revitalizare a turimului și crearea unui specific legat de factorii naturali, ce cură și de prezența Dunării.

Se pot dezvolta aici urmatoarele forme de turism specifice:

– turism balnear

– turism de croazieră

– turism cultural

– turism de circulație ( cu specific pescătoresc și vânătoresc)

În virtutea acestor concepții Brăila nu trebuie să rămână o poartă tranzitată de turiști în drum spre Marea Neagră sau Moldova ci să constituie un produs turistic bazat în primul rând pe unicitatea unor resurse naturale și a resurselor antropice.

Evoluția capacității de cazare turistică în orașul Brăila după 2005

Tabel nr. 1

Grafic nr. 1

Din datele statistice rezultă că unitățile de cazare cât si capacitatea de cazare sunt concentrate în stațiunea Lacu Sărat.

Municipiul Brăila dispune de un numar de 17 unităti de cazare iar în ceea ce privește unitățile de cazare cu caracter permanent, ele reprezintă 50% din numarul total.

Multe din unitățile de cazare prezintă un grad ridicat de uzură fizică și morală. Astfel hotel Pescăruș datează din alun 1992 și se află într-un grad avansat de degradare. O parte din vilele din stațiunea Lacu Sărat nu mai funcționează din anul 1994 având un grad avansat de uzură și sunt lipsite de confort.

În ceea ce priveste gradul de confort al unităților de cazare din oraș putem constata ca majoritatea beneficiază de un confort minim fiind încadrate la unități de o stea, serviciile oferite fiind sub standardele necesare includerii lor în circuitul turistic internațional sau chiar național.

Patru unități hoteliere sunt clasificate la trei stele: Hotel Belvedere, LMS, Hotel Triumph și Hotel Edys Royal; trei unități la 4 stele: Hotel Porto Franco Residence, Hotel Edys și Grand Hotel Orient.

Hotelurile sunt grupate în centrul orașului, neexistând unități de acest tip la principalele porți de intrare în municipiu (Gara CFR, trecerea BAC – Smârdan).