Valorificarea Literaturii Pentru Copii In Realizarea Educatiei Morale a Prescolarilor
Planul lucrării
Pag.
INTRODUCERE
Literatura pentru copii reprezintă un izvor de exemple frumoase de comportare oglindite în antiteze între personaje. Creațiile literare oferă copilului exemple și consecințe ale hărniciei sau ale lenei, ale neascultării sau ale ascultării, ale cinstei sau ale necinstei, ale adevărului sau ale minciunii. De asemenea, prezintă trăsături pozitive ale unor personaje: cinstea, curajul, înțelepciunea, bunătatea, modestia, prietenia, hărnicia, dar și trăsături negative ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea. O trăsătură esențială în literatura pentru copii este îmbinarea valorilor etice cu cele estetice. Prin conflictul bine-rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative. În pregătirea pentru viață poveștile constituie adevărate comori educative, având o compoziție simplă, acțiune concentrată și o profundă învățătură morală, sunt mult gustate și ușor înțelese de către copii.
La vârsta preșcolară copilul este dornic de cunoaștere, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot parcursul vieții. În această perioadă se formează ușor automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la transformarea lor în obișnuințe.
Când copilul primește informații noi care intră în conflict cu ceea ce știe și crede, mintea lui este aruncată într-o stare de dezechilibru. Cel mic încearcă să înțeleagă aceste noi informații, dar își găsește înțelegerea sa actuală nesatisfăcătoare. Ca urmare, el este obligat să modifice structurile existente sau să dezvolte noi abilități, care să-i ofere o nouă perspectivă și noi mijloace de înțelegere a informațiilor. Copiii dobândesc cunoștințe morale acționând psihologic asupra mediului lor. Situații care încurajează copiii să compare, să clasifice, să facă ipoteze și să facă judecăți cresc probabilitatea că ei vor dobândi o înțelegere a obiectelor și a evenimentelor care îi înconjoară.
Am ales ca temă pentru lucrarea de grad „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor”, deoarece consider că în societatea în care trăim se pune tot mai puțin accentul pe crearea și respectarea de valori morale. Omul contemporan este preocupat de probleme cotidiene și astfel uită să transmită sau să respecte anumite reguli de bun-simț. De multe ori nu ne asumăm faptele pe care le săvârșim, uităm să ne cerem scuze, nu apreciem corect o persoană, uităm să fim toleranți cu cei din jur. Suntem oameni, deci ființe sociale, care trăim într-o societate și pentru ca această conviețuire să fie cât mai plăcută trebuie să cunoaștem și să respectăm valorile morale. Din aceste puncte de vedere, consider tema aleasă una importantă și de actualitate.
În lucrarea de față am încercat să arăt cum creațiile dedicate celor mai mici dintre noi se pot utiliza în scopul realizării educației morale, atât de necesară în ziua de astăzi. Am prezentat opere din literatura pentru copii care transmit valori morale precum: cinste, înțelepciune, hărnicie, modestie, adevăr, bunătate etc.
Prin această lucrare doresc să arăt rolul pe care literatura pentru copii îl are în transmiterea valorilor morale ale unui copil. Cu ajutorul acestora consider că se poate modela caracterul viitorului adult. Importanța lucrării mele în contextul curriculumului actual reiese din nevoia omului de a avea valori morale bine definite. Din grădiniță se formează caracterul unui om. De aceea, este necesar să fie introduse în curriculum obiective concrete, care să vizeze formarea de noțiuni morale.
Această lucrare cuprinde informații necesare oricărei persoane ale cărei preocupări sunt legate de educarea unui preșcolar. Am cules informații din lucrări de mare prestigiu pe care le-am așezat creând o lucrare ce cuprinde tot ceea ce este util de cunoscut în educarea valorilor morale la vârsta preșcolară, din punctul meu de vedere.
Primul capitol aruncă o privire spre literatura pentru copii, acolo unde „trăiesc” personaje cu trăsături pozitive sau negative, în care cel mic se poate transpune. Am încercat să arăt că, utilizând creații literare bine alese, educatoarea poate să le dezvolte copiilor cele mai frumoase calități ale omului: curajul, cinstea, perseverența și dârzenia în atingerea scopului propus, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia etc.
Al doilea capitol prezintă educația morală, în care am prezentat și analizat, atât aspecte teoretice, cât și practice. Educația morală, ca latură a educației, presupune un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți.
Capitolul al treilea îl constituie cercetarea pedagogică realizată de mine la grupa mare. Am prezentat modul în care consider că se poate valorifica literatura pentru copii în scopul realizării educației morale a preșcolarilor.
Capitol patru prezintă rezultatele demersului pedagogic realizat, demonstrând astfel că valorile morale sunt însușite de copii într-un mod plăcut.
În ultimul capitol prezint concluziile la care am ajuns, în urma studierii rolului pe care literatura pentru copii îl are în dezvoltarea morală a preșcolarului.
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit, atât lucrări generale, cât și specializate, ghiduri și suporturi pentru aplicarea noului curriculum, precum și surse de internet oficiale.
În concluzie, lucrarea „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor” își propune să adune informații atent selectate din cărți de specialitate, care realizează o analiză a dezvoltării morale a copilului și să prezinte o cercetare pedagogică prin care se arată modul în care se pot folosi opere din literatura dedicată celor mici în scopul transmiterii de valori morale. Am arătat cum un copil poate dobândi trăsături pozitive de caracter (cinste, ascultate, înțelepciune, modestie, bunătate, adevăr) și cum se pot schimba trăsăturile negative (neascultare, lene, minciună, îngâmfare, răutate), utilizând personaje-simbol, care se găsesc în opere dedicate celor mai mici dintre noi.
Importanța lucrării mele în contextul curriculumului actual reiese din nevoia omului de a avea valori morale bine definite. Din grădiniță ce formează caracterul unui om. De aceea, este necesar să fie introduse în curriculum obiective concrete, care să vizeze formarea de noțiuni morale.
Lucrarea realizată doresc să constituie un model în aplicarea și susținerea utilizării eficiente a operelor aparținând literaturii pentru copii, care transmit valori morale, în realizarea educației morale a copiilor de vârstă preșcolară.
Capitolul I
LITERATURA PENTRU COPII
„Copilul – scria Călinescu – se naște curios pe lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatură care îi satisface această dorință îl încântă. Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta este secretul marilor lecturi pentru tineret.”
Omului întâlnește pe parcursul vieții valori. Tănase Sârbu consideră că „aceste valori morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului și a stilului distinctiv al oamenilor unii față de alții, cât și în solidarizarea lor, în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viața. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăiește totodată în diferite colectivități, care îi impun anumite criterii de alegere și decizie.”, așa cum la intrarea copilului în grădiniță i se impun acestuia o serie de reguli de comportare într-o colectivitate pe care preșcolarul trebuie să le respecte.
Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale. Aceasta cuprinde totalitatea operelor care sunt capabile de a intra într-o relație afectivă cu cei cărora li se adresează. În anul 1964, scriind despre Jules Vernes și literatura pentru copii, George Călinescu făcea o precizare, prin care sublinia un adevăr psihologic fundamental: copilăria ca stare sufletească este o permanență a vieții noastre, „Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.”
Vârsta copilăriei este cea mai frumoasă etapă din viața unui om, perioadă numită „vârsta cea fericită”, „vârsta inocenței”.
Prin literatura pentru copii înțelegem operele accesibile micilor cititori, indiferent dacă au fost scrise sau nu pentru ei. Astfel, în lucrarea, „Literatura pentru copii” Ilie Stanciu afirma că „Literatura pentru copii este un gen literar care se adresează unui anumit segment de vârstă, respectiv celor aflați la anii copilăriei sau ai adolescenței.”
Literatura pentru copii este un instrument important al dascălului pentru a-l ajuta pe copil să se formeze. De asemenea, creațiile literare destinate celor mici contribuie la formarea unui vocabular bogat și activ, copilul căpătând în acest mod o exprimare corectă, aleasă și literară. Pentru ca toate acestea să se realizeze este nevoie de răbdare, perseverență și voință. Nicolae Manolescu este de părere că „Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaștere al copilului, năzuințele, aspirațiile lui cele mai înalte, relevă eroismul oamenilor din zilele noastre, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.”, astfel copilul își alege personaje pe care le ia drept model.
O trăsătură esențială în literatura pentru copii este îmbinarea valorilor etice cu cele estetice. Totuși, este dificil ca preșcolarul să recepteze valorile estetice ale operelor dedicate copiilor, deoarece el nu are experiență și educație, după cum arată Vistian Goia: „Copilul posedă întâi calități native, apoi își modelează gustul estetic prin citit și educație.” Autorul menționat consideră că, deși copilul are un nivel redus de înțelegere a operei literare, odată cu dezvoltarea sa psihică, devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. El este atras de frumos, dar frumosul artistic trebuie să existe în forme adecvate puterii lui de înțelegere. Prin conflictul bine-rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative. În pregătirea pentru viață, literatura adresată copiilor este deosebit de importantă în formarea caracterului moral al viitorului adult.
Literatura pentru copii abundă în valori morale, prezentate într-un mod simplu, pentru ca preșcolarul că le poată înțelege. Noi, dascălii, trebuie să alegem acele opere cu ajutorul cărora să reușim să însușim copilului noțiuni morale și să contribuim la sensibilizarea vieții afective a acestuia. Utilizând corect povești, povestioare, basme, fabule și poezii, copiii își formează reprezentări despre: bine și rău, adevăr și minciună, hărnicie și lene, ascultare și neascultare etc. În acest scop utilizarea la grupă a antitezelor între personaje este deosebit de utilă. Creațiile destinate celor mici prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia, îngâmfarea.
Constantin N. Arseni afirma, într-un articol din „Flacăra”, că literatura are o contribuție dominantă în realizarea unui profil sub aspect moral: „Specialist mare fără orizont mare nu există. Orizont mare fără limbă și literatură maternă, nici vorbă. Numai literatură și arta dezvoltă mintea, sensibilitatea, spiritul omului. Literatura și arta formează tot ce e frumos în creierul nostru.”
Tot ceea ce învață copilul în cadrul activităților de la grădiniță trebuie pus în practică, așa cum afirmă autoarele lucrării „Evaluarea între demersul de proiectare și realizare”: „O condiție deosebit de importantă în formarea morală a preșcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinderile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”.
În concluzie, literatura pentru copii are un rol deosebit în formarea unor trăsături pozitive de caracter, datorită exemplelor pe care le oferă. În creațiile dedicate celor mici valorile estetice se îmbină cu cele etice, contribuind la formarea armonioasă a copilului.
Specificul literaturii pentru copii
Literatura pentru copii este parte a literaturii naționale, care cuprinde acele opere care prin profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice se dovedește capabilă să intre în relație afectivă cu cititorii lor. Caracterul aparte reiese din specificul receptării la vârsta preșcolară, conform factorilor:
gradul mai redus al dezvoltării psihice (gândire, limbaj, emoții și sentimente estetice);
sfera de interese, trebuințele și preocupările centrate în jurul jocului, al lipsei de griji, al permanenței interogări asupra lumii;
posibilitățile reduse de identificare a mesajului artistic – copiii trebuie inițiați.
În lucrarea „Nivele estetice” Ion Pascadi afirmă că prima funcție a operei literare este aceea de a fi operă, de a exista ca organism independent, de a avea un scop propriu. Funcția artistică a operelor pentru copii, conform autorului menționat, are trei coordonate principale:
1. Coordonata cognitivă sau informativă, opera ce comunică informații artistice transmise printr-un cod și organizate într-un mesaj artistic.
2. Estetică, valorificarea virtuților estetice ale limbajului. Pe lângă cele patru categorii estetice fundamentale (frumosul, urâtul, comicul, tragicul) există subcategoria specifică literaturii pentru copii – grațiosul, duiosul, miniaturalul).
3. Formativă, când mesajul artistic al operei, în varietatea semnificațiilor sale receptate de către copii, semnificații la care se ajunge prin ieșirea din planul abstract al textului literar și analogia dintre temă și motivele operei și viață, adăugându-se situații din existența cotidiană a copilului. Ele vor contribui la educarea acestora conform unor virtuți morale alese.
Particularitățile textelor ce aparțin literaturii pentru copii sunt sintetizate de Eva Szekely, astfel:
1. manifestarea conflictelor dintre personajele pozitive și negative provenite din lumea basmului;
2. cu ajutorul creațiilor pentru copii se realizează dedublarea. Preșcolarul se va identifica cu un personaj pozitiv ori va refuza identificarea cu un model negativ.
3. investigarea textul. Se valorifică, atât virtuțile cognitive și estetice, cât mai ales cele morale transmise de text.
4. combinarea genurilor e solicitată de potențiala receptivitate scăzută a micului cititor;
5. dramaturgia se accesibilizează doar în urma vizionării spectacolului la teatrul de păpuși.
Creațiile aparținând literaturii pentru copii au, conform lui Vistian Goia, următoarele asemănări: generozitate părintească, prietenie, procedee artistice (umorul, tandrețea, parabola, grațiosul etc).
Trăsăturile care pot caracteriza creațiilor dedicate copiilor pot fi sintetizate astfel:
specificul extras dintr-o viziune asupra vieții;
umorul;
elogiul;
caracterul instructiv-educativ.
În concluzie, având o structură simplă, limbaj accesibil și personaje simbol, operele aparținând literaturii pentru copii îi captivează pe cei mici. Când facem referire la creațiile pentru copii, criteriul estetic nu mai este autonom, trebuie avut în vedere și criteriul moral. Copilul înțelege cu ușurință textul, trecând, mai apoi, la decodificarea mesajului transmis de acesta și în final la identificarea lui cu un personaj model, însușindu-și, în acest mod, valori morale.
Valoarea educativă a literaturii pentru copii
Literatura dedicată celor mici contribuie la formarea trăsăturilor morale pozitive la copii, contribuind intens la dezvoltarea multilaterală a personalității copilului preșcolar. În creațiile dedicate celor mici valorile etice se îmbină cu cele estetice. Prin urmare, „textul literar nu este doar un instrument prin care se însușesc noțiuni de teorie literară, ci devine o modalitate de a sensibiliza elevii în privința formării și dezvoltării valorilor.” Având valori morale de bază, scrierile pentru copii contribuie la dezvoltarea preșcolarului ca ființă umană. Cu ajutorul personajelor aflate în antiteză și prin conflictul dintre bine și rău, copiilor li se oferă modele de viață pozitive sau negative necesare în pregătirea lor pentru viață. „Citirea operelor de acest fel de către copii este motivată de caracterul lor accesibil, de faptul că stările sufletești și calitățile personajelor sunt într-o antiteză ireconciliabilă.” Astfel, fata moșneagului din opera Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă este opusul fetei babei din aceeași operă, purcelușul Naf-Naf din creația populară Cei trei purceluși, este opusul fraților lui etc.
Basmul ocupă primul loc în topul preferințelor copiilor. Acest lucru se datorează, în principal, pentru faptul că, această creație epică apelează la imaginația copiilor. În opinia lui George Călinescu, „basmul este un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observație morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale… Ființele neomenești din basm au psihologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici n-avem de a face cu un basm.” Tema principală a basmului este lupta dintre bine și rău, conflict ce se soluționează prin victoria binelui. În basm forțele binelui sunt reprezentate de personaje care au însușiri pozitive de caracter precum: curaj, cinste, modestie, vitejie etc. Prin intermediul basmelor copiii își însușesc învățăminte izvorâte din înțelepciunea populară. Lectura basmelor și poveștilor contribuie, printre altele, la educația morală a celor mici. În multe basme sunt prezentate scene din lupta eroică a poporului prin intermediul unor personaje care îi caracterizează pe cei mai buni războinici ai neamului nostru. „Basmul, prin însăși structura lui, vizează o anumită idealitate și propune prin eroul central, ca și prin desfășurarea faptelor, un model etic.” În acest fel copilul învață să-și iubească poporul, să îndrăgească faptele lui vitejești. Făt-Frumos, eroul principal, este prezentat în toate operele ca un model demn de urmat. Personajul este mult iubit de copii datorită faptelor lui vitejești, bunătății lui, curajului și puterii lui de a învinge în final răul. Opera lui Charles Perrault (Scufița Roșie) este una dintre poveștile cele mai îndrăgite de cei mici. Tema acesteia o constituie urmarea tragică a naivității, iar mesajul este necesitatea cunoașterii realității. Scufița Roșie este simbolul bunătății. Fetița este: naivă, credulă, veselă și sensibilă.
De asemenea, în povești sunt arătate defecte ale oamenilor. Analizând aceste tare, se formează pentru copii anumite convingeri în ceea ce privește atitudinea lor față de muncă, în ceea ce privește cinstea și dreptatea. De exemplu, povestea Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă, scoate în evidență deosebirea dintre oamenii cinstiți, muncitori și cei leneși, mincinoși. Fata moșneagului constituie pentru copii un exemplu bun de urmat, iar fata babei aduce disprețul lor. Alte valori morale insuflă poveștile cu animale, în care sunt prezentate cu ajutorul animalelor diferite trăsături de caracter omenești. Valorile morale reies limpede din povești prin caracterele eroilor, dar și din acțiune. Din aceste motive poveștile create de popor au o imensă influență educativă asupra copiilor. Mircea Sântimbreanu afirma că „Nu voi înțelege de pildă de ce refuzi acestei literaturi dreptul de a fi moralizatoare, să o stigmatizezi pentru infantilismul ei necesar, să o ostracizezi fără nicio nuanță, pentru tezismul ei intrinsec, obligat? Nu cred în ruptul capului că puiul de om ar fi mai bine servit de o literatură narcisistă, scăpărând la nesfârșit în gratuitatea sa, ca pietricelele mișcate ale unui caleidoscop… Ceea ce cu siguranță nu ține de literatura pentru copii este tematismul plicticos, uscăciunea de suflet, frigiditatea, mimarea zaharisită, apa-n-piuă a versificației, graforeea simplistă, cabotinajul…”, astfel rolul moralizator al operelor pentru copii este deosebit de important în ceea ce privește însușirea de valori morale.
Cu ajutorul basmelor și al poveștilor bine alese, dascălul poate să le dezvolte copiilor cele mai frumoase calități ale omului: curajul, cinstea, perseverența și dârzenia, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia etc.
După basm și povești, legenda ocupă locul al doilea în preferințele copiilor. Aceasta este definită ca „o specie a genului epic, o narațiune în versuri sau în proză, amestec de adevăr și ficțiune cu privire la originea unei ființe, lucruri, momente istorice, ținut sau fapte ale unor eroi.” Valoarea legendei constă în forma acesteia de a comunica adevăruri și a nuanța bogate valori morale.
O altă specie literară cu caracter moralizator și multiple valențe instructiv-educative este fabula. Fiind, în general, un text scurt și amuzant, fabula este accesibilă copiilor și permite educarea acestora cu lejeritate. Personajele fabulei sunt simbolice, deoarece redau anumite tipuri umane. Fie că sunt animale, plante sau obiecte personificate, prin intermediul acestora autorul satirizează defecte de caracter, deprinderi sau mentalități greșite, cu scopul de a le îndrepta. Părintele fabulei este considerat grecul Esop care, alături de latinul Fedru, au creat adevărate modele ale speciei. În cuprinsul ei fabula poate avea o morală și o povestire alegorică, o povestire alegorică și o morală sau numai o povestire alegorică, care este atât de ilustrativă încât nu mai este necesară morala. Ceea ce este specific într-o fabulă este faptul că ea nu se încheie odată cu deznodământul, ci cu morala, care nu schimbă conținutul, dar care are valoarea ei educatică precisă. Dezvoltarea acestei particularități a operei nu prezintă dificultăți pentru copii și le permite acestora să se apropie și în lectura lor particulară de această specie literară pe deplin accesibilă cu o mare valoare educativă. De exemplu, fabula Câinele și cățelul, de Grigore Alexandrescu, satirizează dorința unor oameni de a parveni prin orice mijloace, de a ajunge puternici prin ipocrizie, aroganță, amenințări. Copiii reproduc cu plăcere dialogurile dintre personaje, fabula fiind astfel folosită cu succes atât pentru educarea limbajului, cât și pentru prezentarea și înțelegerea noțiunilor de educație civică, dezvoltând gândirea critică a copiilor.
Concepte și principii etice sunt transmise și prin snoavă. Cele mai multe dintre acestea vizează defectele și viciile oamenilor. Snoava este o narațiune cu caracter satiric si moralizator. De exemplu, în snoava lui Petre Dulfu se ridicularizează: prostia, lenea, lăcomia, zgârcenia și se apreciază: înțelepciunea, cinstea, inteligența, onestitatea, dreptatea etc. Copiii îndrăgesc aceste creații datorită umorului ce rezultă din ele și a personajului principal. Râzând, copiii învață să deosebească binele de rău, să aprecieze calitățile umane, hărnicia, compasiunea, istețimea, curajul, dragostea pentru aproape, snoava permițându-le să cunoască numeroase aspectele practice ale vieții cotidiene, oferindu-le modele de a se comporta și a acționa, în conformitate cu normele morale și civice ale societății.
Valori educative ca: sentimentul de dragoste pentru patrie și față de cuceririle omului sunt transmise de literatura de aventuri. Copiii sunt fascinați de aventură, iar opere de acest gen contribuie la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter precum: curajul, perseverența, dorința de cunoaștere.
Prin intermediul literaturii pentru copii, preșcolarul „poate realiza o binevenită dedublare a sa atunci când se recunoaște în altul. Înainte de a putea înțelege că eul său e află necesarmente în contact cu alte euri, el își află un alter-ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizează: copil, zână, prinț, gândăcel etc.” Orice copil se visează personaj pozitiv și își va alege, cu scopul de a imita, personaje pe care le consideră exemple de urmat.
În concluzie, valoarea educativă a operelor ce aparțin literaturii pentru copii este transmisă prin intermediul personajelor, cât și prin acțiune. Mesajele transmise de creațiile dedicate copiilor sunt utilizate pentru a forma comportamente adecvate.
Valori morale transmise de literatura pentru copii
„Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume”. (Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)
Un vechi proverb indian afirmă că Florii i se cere parfum, iar omului politețe. În acest sens, menirea principală a grădiniței este de a le forma copiilor deprinderi morale și bune maniere.
Operele dedicate celor mici oferă o sursă bogată de exemple morale pentru copii. În discuțiile despre dileme morale, copiii pot examina judecăți morale făcute de personajele din poveste. Ei trebuie să aibă experiențe care să le permită să interacționeze cu mediul lor, deoarece mediile școlare sunt extrem de structurate, materialul trebuie să fie furnizat, ca să permită libertatea de interacțiune, necesară pentru creșterea cognitivă.
Principalele valori și atitudini care se pot forma în învățământul preșcolar cu ajutorul operelor aparținând literaturii pentru copii sunt prezentate de Mircea Breaz în lucrarea „Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice”, astfel:
cultivarea interesului pentru lectură;
stimularea gândirii autonome, reflexive și critice;
formarea unor valori morale.
Copiii au libertatea de a interacționa cu mediul lor natural, în felul lor, dar în mediul școlar această libertate este redusă drastic, dacă nu eliminată cu totul. Utilizarea literaturii pentru copii în conversații și dezbateri, permite interacțiunea gratuită cu deciziile morale ale personajelor de poveste. Discuțiile oferă, de asemenea, un program sistematic, pentru dezvoltarea conștiinței morale care ar trebui să le permită copiilor și profesorilor să facă judecăți morale, care sunt benefice pentru grădiniță și societate.
Dascălii au obligația să le trezească copiilor dorința interioară de a spune adevărul, de a se purta, de a trăi cinstit pentru că aceasta le dă liniștea, mângâierea, echilibrul de care fiecare om are nevoie. Preșcolarii se identifică cu personajele principale îndrăgite, lucru observat cu ocazia dramatizărilor, când copiii își doresc să interpreteze roluri pozitive.
După cum am precizat, valorile morale transmise prin basm sunt: curajul, vitejia, milostenia, bunătatea, cinstea și prietenia. Personajele principale din basme reprezintă adevărate modele pentru cei mici. Astfel, copiii apreciază curajul și vitejia lui Prâslea, din opera Prâslea cel voinic și merele de aur, de Petre Ispirescu, cinstea și bunătatea fetei moșneagului, din Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, onestitatea și prietenia lui Harap-Alb, din basmul cu același nume, de Ion Creangă.
Valoarea legendei este de a comunica adevăruri și a nuanța bogate valori morale. Legendele își aduc contribuția, atât la nivel cognitiv, cât și afectiv pentru copiii de vârstă preșcolară. Analiza structurii legendelor și a personajelor prezente în acestea îi ajută pe copii să descifreze mesajul estetic, fondul real al operei, concizia, simplitatea și expresivitatea limbii și stilului, le dezvoltă capacitățile intelectuale și verbale, trăsăturile de voință și de caracter. Am observat că foarte îndrăgite de copii sunt legendele istorice, în care micii auditori admiră credința, vitejia, inteligența voievozilor, cât și patriotismul oștenilor.
Povestirile transmit, de asemenea, un set de valori morale. Capra din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă este simbolul mamei care își protejează și iubește copiii, aidoma căprioarei din schița cu același nume a lui Emil Gârleanu.
Poeziile, pe care preșcolarii le învață în grădiniță, îi îndeamnă să fie mai buni, mai ascultători și iubitori. Scriitoarea Elena Farago este autoarea a multor poezii care îi încântă pe cei mici. În operă lirică Bondarul leneș, se condamnă lenea și pe cei leneși, îndemnând cititorul/auditorul la hărnicie. În poezia Cățelușul șchiop scriitoarea ia atitudine împotriva copiilor care chinuie micile animale, care au obiceiul de a le lovi fără motive. În operă menționată, un cățeluș se plânge că a fost lovit de un copil rău la suflet, iar acum nu mai poate merge, rămânând șchiop. Copiii râd de el și-l strigă „cuciu șchiop”. În acest mod preșcolarii învață să iubească și să aibă grijă de animale, condamnându-i pe cei care le maltratează. Aceste poezii au versuri „alerte ca ritm, luminoase și formative”, captivând cititorul/auditorul și cultivând deprinderi și atitudini frumoase.
Vistian Goia afirmă că „miturile au o certă valoare instructiv-educativă”. Prin intermediul lor, copiii își dezvoltă cunoștințele istorice despre popoare și civilizații. Miturile oferă exemple de conduită și exemple morale. De asemenea, creațiile de acest gen le satisfac copiilor dorința de aventură și mister.
Pentru educarea valorilor morale la preșcolari se pot utiliza proverbe și zicători. Prin joc, acestea se pot integra în activitatea didactică, în scopul formării unor trăsături morale pozitive. În cadrul activităților instructiv-educative am folosit câte un proverb pentru fiecare noțiune morală pe care am dorit ca preșcolarii să și-o însușească. Când copiii se certau pentru o jucărie apelam la proverbul Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! sau când nu rezolvau corect o sarcina din pricina grabei foloseam zicătoarea Graba strică treaba!. De asemenea, copiii vor reține cu ușurință mesajul unei opere citite, prin intermediul proverbului adecvat. De exemplu, după audierea creației literare Ionică mincinosul, preșcolarii vor reține semnificația proverbului Minciuna are picioare scurte!. După audierea operei Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, preșcolarii au ținut minte sfatul autorului de la începutul lecturii (Sandi, să asculți de mămica!). Copilul este atras de hazliu, prin urmare, el va reține cu ușurință proverbele desprinse din textele dedicate lor.
De asemenea, există tipuri de cărți pentru copii care au drept scop educația morală și civică. Un exemplu este cartea Cei șapte ani de acasă. Codul bunelor maniere pentru copii, de Michiela Poenaru. Aceasta prezintă, într-o manieră accesibilă celor mici, reguli de politețe. Autoarea cărții spune că „a avea cei șapte ani de acasă înseamnă a ne comporta respectuos și cu bună-cuviință tot timpul, în orice situație, cu toată lumea: cu părinții, cu profesorii, cu colegii, cu prietenii, cu vecinii etc.” Cu ajutorul spiridușului Spiri le sunt explicate copiilor reguli de comportare civilizată. Cartea îi învață pe cei mici cum să salute, ce înseamnă punctualitatea, cum să se îmbrace, cum să mănânce, cum să vorbească respectuos, cum să se comporte în diferite situații etc. Regulile de politețe sunt însoțite de ilustrații adecvate, atrăgându-i pe copii și captivându-i. Aceste tipuri de cărți se pot utiliza în activitățile instructiv-educative, de exemplu, în cadrul întâlnirii de dimineață.
În concluzie, creațiile care aparțin literaturii pentru copii abundă în exemple de valori morale prezentate într-o formă accesibilă, care se pot transmite copiilor. Dascălului îi rămâne să le aleagă pe cele mai potrivite și să utilizeze strategii adecvate pentru a le forma valori morale copiilor.
NOȚIUNI MORALE
Reprezentarea unei noțiuni morale printr-un personaj-simbol
Tabel 1. Prezentarea noțiunilor morale
Încă din grupa mică am folosit personajul Scufița Roșie ca simbol a neascultării. Astfel, comportamentul acestui personaj a fost analizat prin conversații, dezbateri și dramatizării, iar copiii au înțeles că este bine să-și asculte părinții. În cadrul conversațiilor avute, micuții au povestit din experiența lor sau a altora ce au pățit atunci când nu și-au ascultat părinții. Noțiunea morală „neascultare” a fost completată în mod eficient cu antonimul ei, „ascultare”, cu ajutorul operei Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Prin comparația dintre iezii neascultători și iedul ascultător, copiii au analizat consecințele neascultării și ale ascultării. De asemenea, am avut discuții și am analizat personajul lup, atât într-o poveste, cât și în cealaltă și am hotărât împreună că lupul este simbol al răutății și al cruzimii. Am ținut să menționez faptul că lupul este un personaj negativ doar în aceste povești, evidențiind că acesta, ca animal sălbatic, este considerat sanitarul pădurii.
Cu ajutorul operei Puf Alb și Puf Gri, copiii au conștientizat cât este de important să-și asume o faptă, să spună mereu adevărul și să își îndrepte o greșeală. La final micuții i-au îndrăgit pe cei doi iepurași, constituind pentru ei exemple demne de urmat. Povestea i-a fascinat pe cei mici, iar eu am folosit-o în cadrul unei dramatizări, insistând pe faptul că o greșeală se poate îndrepta, obținând astfel dragostea și respectul celor din jur.
Prin intermediul operei Iedul cu trei capre de Octav Pancu-Iași, preșcolarul își formează reprezentări despre hărnicie și lene, ascultare și neascultare. După familiarizarea copiilor cu această poveste, am analizat comportamentul iedului, iar, la final, preșcolarii au concluzionat că este greșit comportamentul personajului, dar au apreciat faptul că acesta și-a schimbat comportamentul.
Am utilizat creația populară Cei trei purceluși, pentru a le oferi copiilor un exemplu de hărnicie. Personajul Naf-Naf a fost foarte îndrăgit de preșcolari, înțelegând cât este de importantă noțiunea morală de hărnicie. Tot în acest scop, am utilizat personajul fata moșneagului. Am constatat că băieții grupei își doreau să fie harnici ca Naf-Naf, iar fetele harnice precum fata moșneagului.
O altă operă ce se poate utiliza pentru noțiunea de ascultare este povestea Fii drăguț cu Josephine!. În operă problema este „obligația”. Pe scurt, mama lui Charlie îi spune acestuia că verișoara sa vine să îi viziteze sâmbătă, iar el trebuie să-și petreacă timpul cu ea. Charlie, de obicei, se joacă cu mingea sâmbătă și nu vrea să se distreze cu aceasta. Când mama sa insistă, Charlie decide să o ia pe Josephine la un picnic. El plănuiește o serie de surprize pentru ea, dar este surprins când descoperă că ea preferă să facă lucruri pe care băieții le fac de obicei. Astfel, copiii au înțeles că băiatul din poveste a petrecut momente frumoase, datorită faptului că și-a ascultat mama.
Am așezat la centrul bibliotecă tipuri de cărți pentru copii care favorizează educația morală. Copiii au manifesta interes pentru ele. Preșcolarii au „citit” cu ajutorul ilustraților reguli de politețe.
Am încercat ca pentru fiecare noțiune morală pe care copilul trebuie să și-o însușească să găsesc o reprezentare concretă într-un personaj sau în altul. De exemplu, vulpea din Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă este simbolul vicleniei, fata moșneagului din Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă este simbolul cinstei, în antiteză cu fata babei care este simbol al prefăcătoriei, Charlie din povestea Fii drăguț cu Josephine!, simbol al ascultării etc.
În concluzie, alegând cu multă dibăcie opere aparținând literaturii pentru copii, cei mici își formează reprezentări despre: bine și rău, cinste și necinste, adevăr și minciună, hărnicie și lene, ascultare și neascultare etc, pe care apoi le utilizează în viață.
Capitolul II
EDUCAȚIA MORALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ
„Morala reflectă întotdeauna acea latură a acțiunii umane în care se întruchipează relațiile omului față de alți oameni și față de sine însuși, în care se rezolvă contradicțiile dintre oameni, dintre om și societate.” (T. Huszar).
Morala reprezintă o vastă categorie de principii și norme de viață, reguli de comportamente umane specifice unei societăți la nivelul dezvoltării acesteia. Persoanele de-a lungul vieții își stabilesc anumite reguli de conviețuire în dependență de educație și felul fiecăruia de a se forma și de a fi. Pedagogul român Constantin Cucoș afirma că „moralizarea ființei este una dintre sarcinile educației dintotdeauna.” De aceea, consider că grădinița constituie un climat favorabil ce permite găsirea și aplicarea unor soluții care să contureze profilul moral al copilului.
Educația morală este definită ca o latură a educației care are în vedere formarea copilului în concordanță cu valorile, principiile, normele și regulile sociale care reglează relațiile dintre oameni. Realizarea educației morale este influențată de cei din jur, de semnificațiile acordate de societate valorilor morale, precum și de adaptarea fiecărui om la normele morale ale societății. Educația morală presupune, așadar, un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți.
Despre educația morală, pedagogul Constantin Cucoș afirmă că „prin procesul educației morale se urmărește încorporarea și punerea în acțiune a valorilor morale ale societății.” De aici înțelegem că educația morală urmărește formarea unor deprinderi și obișnuințe corecte și a trăsăturilor pozitive de voință și caracter la copil.
La vârsta preșcolară copilul este dornic de cunoaștere, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată apoi în mod sistematic pe tot cursul vieții. În această perioadă se formează ușor automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la transformarea lor în obișnuințe.
În viziunea profesorului Dumitru Salade „esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre.”
Educația morală este realizată în grădinițe, în principal, prin activități instructiv-educative precum educația pentru societate (D.O.S.).
În vederea educației moral-civice a copiilor de vârstă preșcolară, programa prevede:
să se formeze și să se lărgească sfera de reprezentări și noțiuni despre grădiniță, familie, mediu social apropiat, orașul (satul) natal, țara;
să se formeze reprezentări legate de munca adulților și relațiile lor de muncă;
să se cunoască însemnele țării;
să se cunoască îndatoririle copiilor la vârsta preșcolară;
să se cunoască unele evenimente și sărbători din istoria poporului nostru, cât și unele sărbători naționale;
să se dezvolte sentimente de dragoste pentru limba și cultura poporului nostru;
să se formeze deprinderile elementare de muncă;
să se formeze atitudini și comportamente;
să se cultive calități morale: sinceritate, hărnicie, curaj, spirit de întrajutorare, spirit de colectiv.
Obiectivele se realizează respectând particularitățile de vârstă ale copiilor. La grupa mică se formează reprezentări despre familie și grădiniță, la grupa mijlocie și mare aceste reprezentări depășesc cadrul amintit. Formele de activitate se amplifică odată cu vârsta. Astfel, alături de observări, povestiri, memorizări care se fac la grupa mică se adaugă la grupa mijlocie lecturi după imagini, iar la grupa mare convorbiri.
În curriculumul pentru învățământ preșcolar se precizează că „în abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. Atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate, de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.” Perioada preșcolară este etapa formării deprinderilor elementare de comportament care, în timp vor deveni trăsături ale personalității sale morale. „O condiție deosebit de importantă în formarea morală a preșcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinderile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”
Așadar, rolul educatorului este de „… a învăța treptat copilul, prin experiențe orânduite cu logică, să deosebească locul său în marea colectivitate a existenței și responsabilitatea față de tot ceea ce-l înconjoară, iar, pe de altă parte, el nu va trebui să reprime în copil nici una din manifestările vieții individuale, atâta timp cât acestea nu sunt susceptibile de a produce vreun rău copilului însuși sau celorlalți.”
În concluzie, consider că este absolut necesar introducerea în curriculumul pentru învățământ preșcolar a unor obiective concrete privind formarea unor reprezentări morale prin utilizarea operelor aparținând literaturii pentru copii. În acest fel, se formează reprezentări morale sau se îmbogățesc cele deja însușite.
2.1 Etapele educației morale
Evoluția comportamentului moral este analizată din diverse perspective: filosofică, sociologică, psihologică și pedagogică. Ann Birch precizează în lucrarea „Psihologia dezvoltării” că principalele teorii în privința dezvoltării morale sunt: abordarea psihodinamică, perspectiva învățării sociale și abordarea dezvoltării cognitive.
Abordarea psihodinamică
Prima teorie completă a interiorizării morale îi aparține cercetătorului Sigmund Freud. Această teorie este prezentată în lucrarea „Psihologia dezvoltării” de către Ann Birch.
Aspectul central al teoriei poate fi sintetizat astfel: în timpul stadiului falic de dezvoltare psihosexuală, copilul de sex masculin e copleșit de sentimente de iubire față de mama sa și de teama răzbunării din partea tatălui, ca urmare a rivalității cu acesta. Atenuarea conflictelor interioare se realizează prin identificarea copilului cu tatăl său și asumarea tuturor credințelor, valorilor și atitudinilor paterne și, prin el, a standardelor morale și valorilor culturii din care el face parte. Astfel, se naște supraeul. Un proces similar are loc și în cazul fetelor.
Supraeul, inconștient, constă din două părți distincte: eul ideal și conștiința morală. Eul ideal este interesat de ceea ce este bine și decent, el reprezintă imaginea copilului privind tipul de comportament moral aprobat de părinți. Conștiința morală veghează asupra a ceea ce este rău. Ea interceptează și cenzurează impulsurile imorale ale sinelui și împiedică accesul lor în conștiința eului.
Supraeul reprezintă interiorizarea regulilor și interdicțiilor, inițial impuse de părinți, dar ulterior adoptate de către copil sub forma autodisciplinei independente de aprobarea sau nemulțumirea părinților. Astfel, copiii devin capabili de a-și controla propriul comportament fără a se lăsa în voia comportamentelor interzise de părinți. Încălcarea regulilor morale e urmată de anxietate și sentimente de culpabilitate.
Teoria psihodinamică anticipează că individul cu un supraeu puternic va trăi sentimente de culpabilitate mai intense într-o situație care implică o dilemă morală, decât individul cu un supraeu mai slab, fiind prin urmare, mai puțin probabil să încalce regulile morale.
Abordarea învățării sociale
Teoreticienii învățării sociale afirmă că identitatea rolului de gen și comportament sunt învățate prin procesele de modelare și întărire.
Teoria învățării sociale postulează că, inițial, comportamentul copilului e controlat prin recompense și măsuri punitive din partea părinților. Din cauza experiențelor anterioare când copilul a fost pedepsit pentru încălcarea regulilor, ulterior el va trăi o anxietate dureroasă la încălcarea acestora sau în situații ce implică tentația de a se comporta imoral, chiar dacă nu e de față nicio persoană. Această explicație are multe în comun cu supraeul.
Cercetările pedagogului Albert Bandura („Doll’s experiment”) asupra învățării observaționale contribuie la opinia învățării sociale a dezvoltării morale. Una dintre modalitățile copilului de a învăța comportamentul moral se realizează prin observarea și atingerea modelelor care se comportă într-o manieră morală. Pedagogul atrage atenția asupra faptului că oamenii învață privindu-i pe ceilalți și preiau informația asupra comportamentul lor, iar în anumite ocazii folosesc această informație drept tipar pentru acțiunile proprii, fără a fi nevoie de vreo întărire pentru producerea răspunsului.
Abordarea din perspectiva dezvoltării cognitive
Teoria dezvoltării cognitive sugerează că, pe măsura dezvoltării conștiinței conceptuale, copiii sunt motivați să caute mai multă informație despre rolul de gen. Psihologul elvețian Jean Piaget evidențiază aspectul cognitiv al dezvoltării morale considerând că gândirea morală a copilului este legată de stadiul de dezvoltare cognitivă.
Dezvoltarea morală a copilului a fost studiată de psihologul Jean Piaget și de cercetătorul Lawrence Kohlberg. Aceștia au ajuns la concluzia că dezvoltarea morală este strâns legată de dezvoltarea cognitivă a copilului. Dezvoltarea morală este un aspect esențial al socializării.
Cercetătorul Jean Piaget s-a ocupat și de felul în care se dezvoltă judecată morală la copii, felul în care ei înțeleg legile morale și convențiile sociale.
Înțelegerea regulilor de către copii are loc în patru stadii:
– Primul stadiu apare la începutul perioadei preoperaționale. Aici, fiecare copil se angajează în jocul în paralel, în care copilul se conduce după un set propriu de reguli.
– În al doilea stadiu (începând de la vârsta de 5 ani), se dezvoltă un sentiment al obligației de a asculta reguli. Regulile sunt sacre și nu pot fi modificate.
– În al treilea stadiu al dezvoltării morale, copilul începe să înțeleagă că unele reguli sunt convenții sociale, care pot fi schimbate, dacă toată lumea este de acord.
– Al patrulea stadiu al dezvoltării morale coincide cu începutul stadiului operațiilor formale. Acum, tinerii manifestă un interes crescut pentru generarea de reguli favorabile.
Dezvoltând ideile psihologului Jean Piaget, cercetătorul Lawrence Kohlberg a inițiat o perspectivă mult mai complexă asupra dezvoltării morale.
Acesta a identificat trei stadii ale dezvoltării morale:
Stadiul moralității preconvenționale este caracteristic copiilor între 4 și 10 ani. Aceștia acționează potrivit mecanismelor de control externe.
În acest stadiu corectitudinea comportamentului este apreciată în funcție de consecințele sale.
a) în primul substadiu, care ține până la vârsta de aproximativ 6 ani, copilul crede că un comportament este moral dacă permite evitarea unei pedepse. Copiii respectă regulile pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompensa. Ignoră motivele unei acțiuni și se concentrează asupra formei sale fizice (de exemplu, mărimea minciunii) sau asupra consecințelor ei (de exemplu, gradul de vătămare fizică).
b) copiii mai mari, până la aproximativ 12-13 ani, apreciază caracterul moral al unei acțiuni tot în funcție de consecințele acțiunii, dar pentru ei este esențial modul în care este apreciat de cei din jur, recunoștința celor din jur, faptul că și ei la rândul lor îl vor ajuta în situații dificile.
Copiii se conformează regulilor în virtutea interesului personal și a luării în calcul a ceea ce pot face alții pentru ei. Privesc o acțiune prin prisma nevoilor umane pe care le împlinește și delimitează această valoare de formă fizică și consecințele acțiunii.
În stadiul moralității convenționale se schițează un tipar moral. În acest stadiu devine importantă respectarea regulilor sociale.
a) la începutul adolescenței un comportament este apreciat ca fiind moral dacă respectă convențiile sociale și evită dezaprobarea celorlalți. Aprobarea sau dezaprobarea unui comportament nu se realizează, atât în funcție de consecințele comportamentului, cât în funcție de intențiile subiectului.
b) spre sfârșitul adolescenței nu mai are o importanță așa de mare aprobarea sau dezaprobarea socială, devin mai importante respectarea legilor și a ordinii sociale. Un comportament este considerat moral dacă prin el se respectă autoritatea și sunt îndeplinite datoriile față de familie, prieteni, țară.
3. Stadiul moralității postconvenționale apare odată cu formularea unor principii etice proprii.
a) cei care se află în acest stadiu nu neagă rolul legilor și al normelor sociale, dar nici nu le absolutizează; ei își dau seama că acestea sunt doar niște instrumente necesare pentru buna funcționare a unei societăți. Ei înțeleg că uneori unele norme sau legi pot fi în contradicție cu bunele intenții ale unei persoane.
b) ultimul substadiu al dezvoltării morale ține seama de cele mai importante principii etice, ca de exemplu de drepturile omului. Cei care se află la acest nivel se conduc după principii morale proprii. Regulile pot fi sau nu pot fi încălcate în funcție de concordanța sau discordanța lor cu aceste principii.
Fiecare om trece prin aceste stadii în aceeași ordine, dar unii trec mai încet într-un stadiu superior, alții mai repede. Unii nu ajung niciodată în ultimul stadiu.
Potrivit psihologului Lawrence Kohlberg, copilul poate înțelege nivelul imediat superior nivelului la care se află el însuși și chiar tinde să prefere acest nivel. Dar progresul raționamentului moral nu este un produs mecanic al predării/asimilării unor concepte și reguli prezentate teoretic, ci este un proces de dezvoltare a structurilor cognitive, condiționat de exercițiul facultății de judecare morală. În această perspectivă, scopul educației morale nu e instruirea ci dezvoltarea morală.
În concluzie, rezultatele psihologului Lawrence Kohlberg sunt prezentate de Maria Tereza Pirău în lucrarea „Dimensiunea morală a persoanei”, astfel:
– Nivelul preconvențional: orientarea spre pedeapsă;
orientarea hedonist-instrumentală;
– Nivelul convențional: orientarea spre model;
orientarea spre ordine și lege;
– Nivelul postconvețional: orientarea spre contract;
orientarea spre valori și principii.
Referindu-ne la copilul preșcolar, în stadiul preconvențional (orientarea spre pedeapsă), acesta acceptă necondiționat autoritatea părinților, moralitatea faptelor sale având drept criterii supunerea la cerințele formulate de aceștia. În virtutea acestui „raționament”, copilul intuiește regula morală în termenii consecințelor fizice imediate: acestea sunt avantajoase numai atunci când pedeapsa poate fi evitată.
În stadiu preconvențional (orientarea hedonist-instrumentală) copilul se conformează la normă pentru a obține recompensa: el își dă seama că a obține ceea ce își dorește depinde de felul cum negociază cu ceilalți.
Între 3 și 6 ani, copiii copiază, pur și simplu, unele dintre regulile pe care le-au văzut la copiii mai mari, dar nu sunt încă în stare să joace un joc corect cu alți copii. Ei par să-și joace propria versiune, chiar și atunci când se joacă cu alții. Cercetătorul Jean Piaget a asociat această constatare cu descoperirea sa inițială asupra egocentrismului copiilor din perioada preoperațională. Cu alte cuvinte, acești copii au tendința de a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere, lipsindu-le structura cognitivă pentru a ține cont de opiniile altora. De asemenea, există diferențe în ceea ce privește flexibilitatea regulilor, așa cum o percep copiii. Deși ei nu sunt capabili să urmeze regulile, așa cum o fac copiii mari, copiii aflați în perioada preoperațională par să creadă că regulile sunt inventate de o autoritate superioară lor, fiind fixe și imuabile. Totuși, când ajung la perioada operațiilor concrete, majoritatea copiilor își dau seama că-și pot concepe propriile reguli și că acestea nu sunt inventate de nicio autoritate atotputernică.
Teoria lui Piaget a fost completată, pe lângă Kohlberg, și de alți psihologi (M. Swainson, N. Bull) care disting stadiile: anonimiei (anarhiei), heteronimiei, socionomiei, autonomiei. W. Andrew a explicat evoluția în comportamentul moral prin trecerea de la gândirea concretă la gândirea abstractă.
Baza dezvoltării morale a copilului este realizată în mod firesc de către familie. Părinții reprezintă pentru copil prima și cea mai puternică autoritate morală. De aceea primele comportamente de tip social-moral ale copilului se realizează prin imitare.
Educația formală reprezintă a doua etapă a dezvoltării morale. Pedagogul Constantin Cucoș consideră că „cea mai bună strategie educativă nu constă în impunerea valorilor, ci în acțiunea indirectă, prin crearea și stimularea trebuinței pentru valori.” Școala este cea care trebuie să dea semnalul, să mobilizeze și să coordoneze acțiunile de educație morală. Fiecare obiect de învățământ oferă profesorilor ocazii de a sublinia, nu numai importanța informațiilor specifice pentru formarea unui ansamblu cât mai prețios de cunoștințe, ci și valoarea lor pentru formarea unui caracter moral.
În concluzie, copilului i se cere, încă din primii ani de viață, să învețe și să adopte comportamente bune, chiar cu prețul unor experiențe emoțional-disconfortabile, de tipul vinovăției, nemulțumirii sau frustrării. La început, părinții sunt cei care impun un comportament copilul. Mai târziu, copilul va interioriza normele morale, fapt ce va conduce la exercitarea propriului control asupra conduitei, în absența unor factori restrictivi externi.
Consider că sarcina noastră, a profesorilor pentru învățământ primar și preșcolar, este aceea de a forma și modela caracterului copiilor din fiecare generație, astfel încât fundamentul personalității lor să fie unul corect.
2.2 Scopul și esența educației morale
Cuvântul „morală” înseamnă ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a indivizilor unii față de alții și în colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică, etică. Se poate referi și la o comportare lăudabilă, moravuri.
„Omul este subiect și obiect al moralei. Este subiect pentru că emite judecăți de valoare și săvârșește fapte apreciate prin grila normelor și valorilor morale. Este obiect întrucât ideile, judecățile și faptele sunt reflectate generalizat în norme, principii, reguli, obiceiuri și tradiții morale preluate”. Morala, ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni care interacționează într-un context social într-un anumit spațiu și într-un anumit timp. Între oameni apar anumite raporturi sociale. „Natural că nu tot ceea ce ține de raporturile sociale în extensiunea și profunzimea lor reprezintă obiect al moralei”.
După cum am precizat anterior „esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre.” Trecerea de la morală la moralitate, de la conștiința morală socială la cea individuală nu este directă, ea fiind mijlocită de o serie întreagă de variabile sociale și psihologice. Variabilele sociale sunt impuse de contextul social în care se realizează educația morală, cele psihologice fiind impuse de faptul că aderarea la morala socială se realizează de un subiect concret, implicat afectiv în raport cu morala socială.
Finalitățile educației morale pot fi analize la nivelul idealului moral, al scopurilor și obiectivelor urmărite. Idealul moral îl putem defini ca o imagine a perfecțiunii din punct de vedere moral, care să conducă la realizarea idealului educațional.
Conform studiilor de specialitate scopurile educației morale se referă la:
formarea conștiinței morale
formarea conduitei – comportamentului moral.
Formarea conduitei morale reprezintă acțiunea corelată asupra următoarelor structuri comportamentale: deprinderile morale, obișnuințe morale, voință morală, caracterul.
„Formarea conștiinței și a conduitei morale presupune un număr mare de operații prealabile, latura umană a personalității umane sprijinindu-se pe un eșafod atât de laborios construit încât realitatea spontană a vieții școlare ne oferă, în rare cazuri, evoluții complete și satisfăcătoare a simțului moral al elevului”. La copilul preșcolar se impune formarea unor deprinderi și obișnuințe care vor fundamenta moralitatea de mai târziu. Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educație morală din grădiniță contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la transformarea lor în obișnuințe.
În sens pedagogic profilul moral al individului este o realitate în continuă transformare. Acesta se realizează continuu în cadrul acțiunii educaționale.
În concluzie, scopul și esența educației morale la vârsta preșcolară este formarea și dezvoltarea unui comportament moral. Încă de mic individul trebuie să diferențieze trăsăturile pozitive ale caracterului de cele negative.
2.3 Principiile educației morale
Principiile didactice sunt norme orientative, teze generale pe care se întemeiază organizarea și desfășurarea procesului de învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Principiile reprezintă cerințe fundamentale cu privire la organizarea și desfășurarea educației morale.
Principiile educației morale concentrează norme și reguli de acțiune valabile în orice situație de proiectare, realizare și dezvoltare a obiectivelor, conținuturilor și metodologiilor specifice asumate într-un context pedagogic determinat.
Deși teoria educației morale exclude existența unor soluții general valabile, există principii ce constituie un instrument esențial în munca dascălului cu elevii săi, direcționând și ușurând realizarea unei activități instructiv-educative competente și creatoare.
În cărțile de specialitate sunt prezentate următoarele principii:
Principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale personalității umane în vederea eliminării celor negative;
Principiul educației morale a elevilor în și prin colectivul clasei;
Principiul îmbinării exigenței cu respectul față de elevi;
Principiul îmbinării conducerii de către profesor a activității educative cu independența acordată elevilor;
Principiul unității și al continuității axiologice între toate formele de proiectare, realizare și dezvoltare a educației morale;
Principiul corespondenței pedagogice dintre teoria morală și practica morală;
Principiul respectării particularităților individuale și de vârstă ale copiilor în educația morală.
Principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale personalității
umane în vederea eliminării celor negative
Acest principiu susține că în fiecare individ există calități, trăsături pozitive, astfel încât nu se poate vorbi de existența unor copii în întregime răi și că în fiecare individ există dorința de a fi apreciat de semenii săi pentru calitățile pe care le are.
Aplicarea acestui principiu îi solicită dascălului, inițial, un efort de cunoaștere a fiecărui elev, cu scopul de a-i identifica înclinațiile, talentele și acele calități prin care ar putea să se afirme, să câștige respect și prestigiu. În al doilea rând, cadrul didactic va încerca să-i creeze oportunități, care să-l ajute să-și pună în evidență și să-și facă cunoscute calitățile. În al treilea rând, educatorul îl va convinge pe copil că trebuie să depună efort pentru a-și înfrâna anumite porniri negative, dacă dorește să-și sporească prestigiul pe care l-a cucerit prin calitățile sale.
2. Principiul educației morale a elevilor în și prin colectivul clasei
Reținem faptul că întreg colectivul unei grupe exercită asupra fiecărui membru puternice influențe și adeseori face anumite presiuni asupra indivizilor pentru a-i determina să respecte valorile și normele grupului. În interiorul fiecărei clase de elevi există, în mod obiectiv, așa-numitele „procese de influență”, prin care individul este obligat să se conformeze normelor și spiritului grupului. Aceste procese sunt mult mai puternice și au o mult mai mare forță de convingere decât procesul de influență exercitat de personalitatea singulară a profesorului.
Principiul sugerează cadrului didactic că este mult mai potrivit să încerce să impună în mod indirect norme de comportament, nu doar prin formularea directă a unor exigențe personale. Dascălul va pune, inițial, în discuția clasei, principalele aspecte legate de normele de comportare ale elevilor în școală, urmând ca, împreună, grupul de elevi să ajungă la anumite concluzii, să formuleze norme de comportare, pe care să le considere necesare pentru un climat de grup favorabil. Eventualele abateri de la ceea ce s-a stabilit vor fi supuse din nou dezbaterii colective, iar acesta va stabili măsura în care au fost încălcate înțelegerile convenite. În felul acesta, profesorul nu mai apare în ochii elevilor că o persoană ce împarte, după bunul său plac, ordine, sancțiuni, pedepse, ci grupul este acela care apreciază conduita fiecăruia și stabilește răsplata sau pedeapsa care i se cuvine.
3. Principiul îmbinării exigenței cu respectul față de elevi
Acest principiu pune accentul pe atitudinea pe care trebuie să o aibă un dascăl față de elevii săi. Profesorul trebuie să le inducă elevilor convingerea că este exigent cu ei tocmai pentru că îi respectă și este sigur că sunt capabili să realizeze lucruri deosebite. Respectul față de elevi se concretizează într-o atitudine de apropiere, căldură, atenție, lipsa oricărei suspiciuni.
Principiul îi cere cadrului didactic să evite atitudinile de veșnică nemulțumire, atitudinile distante față de elevi, dar și toleranță necondiționată față de abateri. Dacă profesorul va fi nevoit să pedepsească, elevii vor înțelege faptul că pedeapsa respectivă este consecința, cunoscută de ei, a nerespectării unei înțelegeri anterioare, și nu este rezultatul unei decizii arbitrare a profesorului.
4. Principiul îmbinării conducerii de către profesor a activității educative cu independența acordată elevilor
În cadrul acestui principiu i se recomandă cadrului didactic să evite tutelarea măruntă a elevilor în realizarea activităților pe care aceștia și le asumă. La început, se stabilesc de comun acord sarcinile, apoi elevii își împart responsabilități. Profesorul trebuie să le dea libertatea de a proceda așa cum vor ei pentru a îndeplini corect sarcinile asumate de către aceștia. Elevii sunt conștienți că pot apela ori de câte ori au nevoie la sfatul și îndrumările profesorului.
5. Principiul unității și al continuității axiologice între toate formele de proiectare, realizare și dezvoltare a educației morale
Acest principiu își are originea în faptul că procesul educației are un caracter unitar. Toate acțiunile și influențele educatorului trebuie să se încadreze în contextul întregului sistem educațional al formării copilului.
6. Principiul corespondenței pedagogice dintre teoria morală și practica morală
Conform acestui principiu dascălul nu trebuie să se oprească asupra discursurilor cu caracter moralizator, ci să utilizeze ca metodă dominantă exercițiul moral. Profesorul va inițializa, pe lângă discuțiile moralizatoare, diverse acțiuni care să fie motivate de valori morale.
7. Principiul respectării particularităților individuale și de vârstă ale copiilor în educația morală
Acest principiu este comun, atât instruirii morale, cât și educației morale. Se bazează pe ideea progresivității și diferențierii acțiunii în concordanță cu posibilitățile copiilor. În acest caz se lucrează ținând cont de particularitățile individuale ale copiilor.
Așadar, existența unor norme reprezintă un instrument important în munca dascălului care orientează și facilitează demersul unei activități educative competențe și creatoare.
2.4 Principalele metode și procedee pentru realizarea educației morale în grădiniță
Metoda didactică se referă la drumul sau calea de urmat în activitatea dascălului și a copiilor în vederea realizării obiectivelor instruirii. Metodele utilizate în procesul instruirii sunt variate, servind unor scopuri care pot viza transmiterea și asimilarea de cunoștințe, dezvoltarea de calități intelectuale, morale sau abilități practice, controlul dobândirii cunoștințelor și a formării abilităților.
În cărțile de specialitate se precizează că metodologia educației morale conține un ansamblu de metode și procedee, care pot fi grupate la nivelul a două modele orientative: un model strategic și unul instrumental.
Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe două coordonate: coordonata instruirii morale și coordonată acțiunii morale.
Coordonata instruirii morale are în vedere: metode verbale și metode intuitiv-active, iar coordonata acțiunii morale angajează două categorii de metode centrate pe evaluarea acțiunii morale: aprobarea și dezaprobarea.
În cadrul modelul instrumental se găsesc următoarele metode morale:
explicația morală, bazată pe procedee de stimulare și informare morală;
prelegerea morală, bazată pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv-verbale de tip demonstrație – pledoarie, conferințe, referate tematice;
convorbirea morală, bazată pe procedee de dialog moral, dezbatere morală, povestire morală, comentariu moral;
exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple;
analiza de caz, bazată pe procedee de decizie, prezentare, analiză, dezbatere, recomandare morală;
exercițiul moral, bazat pe două tipuri de procedee: procedee externe și procedee interne;
aprobarea morală, bazată pe procedee și tehnici de laudă, recunoștință, recompensă;
dezaprobarea morală, bazată pe procedee și tehnici de observație, avertisment, ironie, reproș, sancțiune.
Metodele de educație morală nu se aplică separat, ele sunt mai eficiente, în momentul în care sunt combinate.
Elena Macavei indică trei categorii de metode în educația morală:
metode de influențare și formare
metode de evaluare (formele aprobării și dezaprobării)
metoda de terapie educațională – metode de contracarare, antrenare în activitate, metode constructive, reconstructive.
Principalele metode ale educației morale utilizate în grădiniță sunt: exercițiul moral, exemplul moral, convorbirea morală, povestirea morală, exersarea propriu-zisă, povața, rugămintea, recompensa și jocul de rol.
Exercițiul moral
În literatura de specialitate exercițiul moral este definit ca o repetare sistematică și organizată a unor acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter implicate în atitudinea și conduită morală a copilului. Utilizând această metodă, cadrul didactic dezvăluie copiilor conținutul unei cerințe, norme, reguli morale. În grădiniță, exercițiile de comportament sunt urmate de scurte explicații: cum să-i respecte pe adulți și pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte programul grădiniței etc. La început accentul cade pe modul în care trebuie respectată o normă morală, apoi se urmărește respectarea ei. Pentru a avea atât funcție informativă, cât și stimulativă este nevoie că explicația să fie însoțită de materiale și fapte concrete. Acestea pot declanșa trăiri afective care determină o conduită corespunzătoare.
Convorbirea morală
Această metodă presupune o discuție între dascăl și copii, care are drept scop, atât clarificarea unor cunoștințe morale, cât și declanșarea unor trăiri afective prin valorificarea experienței de viață a copiilor. Convorbirile cu caracter moral se pot realiza atât în mod organizat, cât și ocazional. Diferența este că cele organizate se desfășoară cu toți copiii grupei, iar cele ocazionale se realizează individual ori cu grupuri de copii. Convorbirile au loc de câte ori dascălul consideră necesar. Cu ajutorul acestei metode, copiii își pot exprima opinia cu privire la fapte morale, conștientizând efectele pe care pot să le aibă nerespecterea unor norme morale sau întărind un comportament pozitiv.
Povestirea morală
Cu ajutorul acestei metode se prezintă copiilor, într-o manieră accesibilă și atractivă, întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv, a unor procedee artistice sau dramatice și a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de viață care-l ajută să înțeleagă sensul unor norme sau reguli morale.
Exemplul moral
Cu ajutorul acestei metode le sunt oferite celor mici modele concrete de comportare. La vârsta preșcolară apare intenția de imitare deosebit de puternică ce mărește foarte mult efectul sugestiv al comportării altora. Preșcolarul preia un tipar fără niciun fel de prelucrare sau filtrare internă, încercând să se comporte identic cu modelul care devine pentru el un impuls spre acțiune. Exemplul părinților și al educatoarei are o mare importanță în influențarea conștiinței și conduitei copilului.
Exersarea propriu – zisă
Este un proces care presupune îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor formulate în vederea întăririi componențelor conștiinței morale și a formării conduitei morale. Antrenarea copiilor în diferite activități și acțiuni care presupun organizarea unor situații de relaționare are drept rezultat formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, cât și a trăsăturilor de voință și caracter.
Povața
Povața este metoda ce se bazează pe valorificarea experienței morale a individului, sedimentată în proverbe, cu scopul formării conștiinței morale a copiilor. În cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o puternică semnificație morală. De data aceasta educatorii, nu sunt cei care impun cerințe, orientează sau verifică moralitatea copiilor, ci proverbele.
Rugămintea
Cu ajutorul acestei metode se solicită copiilor îndeplinirea benevolă a unei sarcini, lăsându-le libertatea de a decide momentul și modul ei de realizare. Această metodă este opusă unor cerințe categorice.
Jocul de rol
În grădiniță, jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil.
În cadrul acestei metode copilul se identifică cu alte personaje și are ocazia să învețe și să înțeleagă lucruri noi, pe care nu a reușit să le priceapă prin alte metode. Încurajarea jocurilor de rol în programul zilnic al preșcolarului este foarte importantă pentru dezvoltarea sa. Beneficiile acestora se răsfrâng, atât asupra dezvoltării cognitive sau intelectuale, cât și a celei emoționale sau sociale. De asemenea, cu ajutorul acestor reproduceri fictive ale unor situații reale de viață, copilul are ocazia să exerseze și să învețe bunele maniere și să deprindă modele pozitive de comportament.
Cercetările psihologilor și practica pedagogică demonstrează că educarea deprinderilor morale și transformarea lor în calități constante ale personalității sunt posibile numai prin prezența, la cel educat, a motivelor corespunzătoare de comportament. Atitudinile pozitive, create în baza anumitor norme de conduită, trebuie să evolueze în calități de personalitate, ceea ce depinde, în mare măsură, și de motivația elevului. „Domeniul educației morale este delicat și de aceea cere competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să știe să aleagă și să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi șansele cele mai mari de succes.” Așadar, dascălul trebuie să își aleagă cu multă grijă strategia didactică și să o utilizeze în mod adecvat, pentru a forma caracterul copilului.
În concluzie, educația morală a individului trebuie începută încă din primii ani de viață și continuată pe tot parcursul acesteia.
Capitolul III
METODOLOGIA CERCETĂRII
Am ales, pentru realizarea cercetării pedagogice din literatura pentru copii, următoarele opere: Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară, Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, Cei trei purceluși, poveste populară, Scufița Roșie, de Charles Perrault, Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă, Capra cu trei iezi, de Ion Creangă, Găinușa moțată, de Călin Gruia, Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin, Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi, Puiul, de Alexandru Brătescu-Voinești și Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași.
Valorile morale pe care am dorit să le formez la preșcolarii sunt: cinstea, ascultarea, hărnicia, înțelepciunea, bunătatea și adevărul.
3.1. Date generale și contextuale ale studiului aplicativ
1. IPOTEZA
Literatura pentru copii are o deosebită valoare morală. Creațiile dedicate celor mici contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter. Un cuvânt, de cele mai multe ori, nu înseamnă nimic pentru copil. De aceea, cu ajutorul textelor aparținând literaturii pentru copii fiecare noțiune morală este exemplificată printr-un personaj-simbol. Caracterul omului nu este ceva înnăscut, permanent și imuabil. Niciun copil nu este din naștere harnic sau leneș, cinstit sau ipocrit, curajos sau fricos. Caracterul se dobândește pe drumul vieții. El este determinat de întreaga personalitate a copilului. Trăsăturile caracteriale derivate din orientarea personalității sunt:
atitudinea față de societate (poate fi conturată de la vârste mici prin analizarea atitudinilor și acțiunilor personajelor din povești);
atitudinea față de alți oameni (trăsătura esențială fiind umanismul, grija față de ceilalți, altruismul);
atitudinea față de muncă (trăsătură ce poate fi influențată prin analizarea poziției unui personaj comparativ cu altul);
atitudinea față de persoana proprie (care reliefează spiritul critic și autocritic).
Întreaga cercetare întreprinsă a fost direcționată de următoarele OBIECTIVE:
Cunoașterea psihopedagogică a copiilor din grupă;
Utilizarea literaturii pentru copii, în scopul formării unor valori morale;
Conștientizarea de către copii a importanței valorilor morale;
Însușirea conștientă a unor valori morale;
Valorificarea valorilor morale transmise în viața cotidiană.
2. EȘANTION
Am efectuat cercetarea pedagogică în anul școlar 2014-2015, la Grădinița nr. 36 Sibiu, structură a Școlii gimnaziale nr. 23 Sibiu, la grupa mare, program prelungit, cu un efectiv de 19 copii, din care fete 8 și 11 băieți. Colectivul grupei este destul de bine format, majoritatea copiilor sunt colegi încă din grupa mică. Din punct de vedere a capacităților intelectuale, există copii cu calități intelectuale bune și foarte bune, pe de o parte, dar și cu calități intelectuale medii sau modeste, pe de altă parte. Sunt copii care provin din familii bine închegate, cu posibilități materiale, care manifestă interes pentru învățare, iar alții provin din familii monoparentale, fie cu posibilități materiale modeste, fie care manifestă un interes scăzut pentru învățare.
Din cei 19 copii ai grupei, 15 copii au o dezvoltare intelectuală bună, 3 au o dezvoltare intelectuală modestă, iar 1 copil este în primul an de grădiniță și nu are nicio dezvoltare intelectuală bună (deficiențe de atenție, gândire, memorie, creativitate, limbaj, sociabilitate), familia nefiind capabilă să îi asigure sprijinul de care are nevoie.
Aceste constatări le-am făcut în urma observărilor directe, a fișei de observație psihopedagogică, a participării la activitățile extracurriculare, a menținerii legăturii cu părinții prin ședințe, lectorate, ateliere de creație și activități deschise.
METODE
Formarea de valori morale este unul din obiectivele principale pe care le urmăresc în cursul activităților instructiv-educative desfășurate la clasă. Această cercetare s-a bazat pe dorința de a demonstra că literatura pentru copii poate fi valorificată în realizarea educației morale a preșcolarilor.
Am optat pentru organizarea unei cercetări de tip calitativ, determinată într-o oarecare măsură de criteriul clasificării metodelor de cercetare alese: interviul și observația.
ca metodă de investigație, OBSERVAȚIA am utilizat-o cu scopul de a urmări și descrie în mod sistematic comportamentele și evenimentele desfășurate în cadrul grupei de elevi.
CONVERSAȚIA a fost cea care m-a ajutat să descopăr bagajul de noțiuni morale pe care le au copiii la sfârșitul fiecărei activități.
INTERVIUL, că tehnică de anchetare, a luat forma unui dialog, sub formă de joc.
Consider că valoarea muncii dascălului se exprimă cu ajutorul strategiilor didactice pe care acesta le folosește, ele constituind o sursă însemnată de creștere a capacităților și eficienței învățământului. Prin aplicarea unor metode adecvate se obțin rezultate deosebite în formarea preșcolarilor.
Am optat pentru folosirea în cadrul activităților integrate a unor metode specifice educației morale combinate cu metode ale gândirii critice, în funcție de dispozițiile grupei de copii. Preșcolarii grupei nu erau familiarizați cu metodele gândirii critice, reprezentând o noutate, însă au manifestat deschidere în aplicarea acestora. Metodele aplicate în cadrul activităților desfășurate au fost:
jocul didactic: este metoda predominantă în grădiniță. Jocul didactic îmbină elemente instructive și formative cu elemente distractive. Este o metodă bazată pe acțiune, care a realizat un scop și o sarcină din punct de al educației morale. A reprezentat una dintre metodele care s-a regăsit în majoritatea activităților integrate, deoarece a îndeplinit rol de motivare a participării active a copiilor, sporind gradul de înțelegere și participare la actul de învățare, a evidențiat modul de acțiune în diverse situații, a format deprinderi de interacțiune în grup, a contribuit la formarea deprinderilor de autocontrol al comportamentului. Din categoria metodelor de simulare, am utilizat jocul de rol, deoarece copilul se identifică cu alte personaje și are ocazia să învețe și să înțeleagă lucruri noi, pe care nu reușește să le priceapă prin alte metode.
povestirea educatoarei: este una dintre activitățile cele mai îndrăgite de copii, deoarece le satisface acestora nevoie de cunoaștere și de afectivitate. Am considerat necesară această metodă pentru a le face cunoscute copiilor operele alese pentru a realiza studiul aplicativ.
tehnica ciorchinelui: este considerată o tehnică de predare-învățare care îi încurajează pe copii să gândească liber și deschis, favorizând conexiunea ideilor, construirea de noi asociații și relevarea unor noi sensuri. Este, de asemenea, o tehnică de căutare a căii de acces la propriile cunoștințe, înțelegeri, convingeri, punând în valoare modul propriu al copilului de a înțelege o anumită temă. Metoda a fost folosită frontal, lucrându-se cu întreaga grupă. Am întrebuințat această metodă pentru a găsi trăsăturile pozitive și negative ale personajelor din operele studiate.
cubul: presupune explorarea unei teme din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme. Am utilizat această metodă pentru a descrie, compara și analiza comportamentul unor personaje din povești.
brainstormingul: în traducere furtună în creier, această metodă dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă și încrederea în sine. Folosind această metodă copiii au enumerat toate noțiunile morale pe care le cunosc. Astfel, am putut purta discuții despre fiecare valoare morală pe care am considerat necesar ca preșcolarii să și-o însușească.
diagrama Venn: este o metodă interactivă de fixare, consolidare și evaluare a cunoștintelor. Această metodă are o vastă aplicabilitate și se poate folosi cu succes în activitățile de educație morală. Am apelat la această metodă pentru a încadra personajele din operele studiate în personaje pozitive sau negative. Unele personaje nu s-au încadrat în cele două categorii, au fost așezate în spațiul în care se intersectează cele două cercuri.
piramida: este metoda ce împletește activitatea individuală cu cea desfășurată în mod cooperativ, în vederea rezolvării unei sarcini de lucru. Prin aplicarea acestei metode se urmărește antrenarea în activitate a fiecărui copil. Cu ajutorul acestei metode am realizat piramida trăsăturilor pozitive și pe cea a trăsăturilor negative ale caracterului.
explozia stelară: este o metodă de stimulare a creativității, asemănătoare cu brainstormingul. Este o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea unei sarcini și noi descoperiri. Am folosit metoda pentru a forma valori morale cu ajutorul poveștii Cei trei purceluși.
dezbaterea: presupune un schimb organizat de idei și opinii. Am utilizat această metodă pentru povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă, pentru a mă asigura că toți preșcolarii grupei au înțeles mesajul transmis de opera menționată.
convorbirea morală: presupune o conversație între educatoare și copii cu scopul clarificării unor valori morale. Cu ajutorul acestei metode copiii își pot exprima opinia cu privire la noțiuni morale. Am apelat la această metodă ori de căte ori am considerat necesar pentru a întări un comportament pozitiv ori a înlătura unul negativ.
exemplul moral: metodă specifică educației morale cu ajutorul căreia le sunt oferite copiilor modele concrete de comportare. Exemplul dat de educatoarea este foarte important, fiindcă aceasta educă atât prin ceea ce transmite copiilor cât și prin personalitatea ei. Deoarece tendința de imitare este foarte puternică la preșcolar, am considerat oportună utilizarea acestei metode, întrucât personajele pozitive din operele dedicate copiilor constituie modele demne de urmat.
exercițiul moral: este o metodă importantă în formarea deprinderilor de comportare morală. Metoda constă în executarea sistematică și organizată a unor acțiuni, cu scopul de a forma deprinderi și obișnuințe de comportare morală. Am întrebuințat metoda cerându-le copiilor să relateze fapte din viața lor și să aprecieze dacă s-au comportat corespunzător.
exersarea propriu-zisă: presupune antrenarea copiilor în activități cu rol de a forma o conduită morală. Am încercat să utilizez metoda în diverse acțiuni care presupun exersarea unei valori morale predate.
povața: în cadrul acestei metode noțiunea morală este prezentată printr-un proverb ori citat. Pentru a consolida noțiunile morale pe care am dorit să le transmit preșcolarilor, am găsit câte un proverb/citat pentru fiecare valoare etică. Am creat un panou în sala de grupă unde am afișat zicători.
povestirea morală: se relatează copiilor fapte cu semnificații morale. Am urmărit ca prin această metodă toți preșcolarii să înțeleagă sensul noțiunilor morale.
rugămintea: presupune îndeplinirea de bunăvoie a unei sarcini. Le-am propus copiilor îndeplinirea benevolă a unor sarcini referitoare la valorile morale discutate.
explicația: prin această metodă am dezvăluit, clarificat și argumentat fiecare noțiune morală studiată. Am oferit explicații suplimentare de fiecare dată când am considerat necesar.
conversația: este un dialog didactic realizat printr-o succesiune de întrebări și răspunsuri. Am utilizat metoda pentru a discuta despre operele din literatura pentru copii alese.
exercițiul: ușurința de a gândi, îndemânarea și abilitățile practice, atitudinea, cultivarea interesului sunt dobândite nemijlocit prin practică și exercițiu. Această metodă conduce la ideea de a învăța prin a face, motiv pentru care uneori ia forma unor activități creatoare, libere, eficiente, și nu doar o tehnică de repetiție și transfer. Am uzat de această metodă pentru a sistematiza o noțiune morală predată.
recompensa: prin această metodă încurajăm anumite fapte care duc la deprinderi și obișnuințe bune. Am încercat să premiez atât material cât și spiritual copiii atunci când dovedeau un comportament pozitiv.
3.2. Organizarea și desfășurarea studiului aplicativ
PROIECT TEMATIC
Tema de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Nivel: II (grupa mare)
Argument: Copiii nu se nasc sinceri, sociabili, conștiincioși, harnici sau buni, ci toate acestea se dobândesc în cursul procesului educațional. Cei mici cunosc încă din mediul familial cum trebuie să se comporte, ce au sau nu voie să facă, cum trebuie să vorbească, ce atitudine să adopte în anumite împrejurări. Odată cu intrarea copiilor în grădiniță, educatoarea introduce treptat diferite reguli de comportare care să-i ajute să se orienteze și adapteze mai ușor în societate. Educația morală nu se rezumă la atât și rezultatele nu sunt, întotdeauna, cele dorite, dacă această latură a educației nu se bucură de aceeași atenție ca celelalte. De aceea, consider că operele literare adresate copiilor produc un puternic impact asupra imaginației și sensibilității acestora, prin morală ușor de receptat. Acestea contribuie la formarea conștiinței morale, a unor trăsături pozitive de voință și caracter.
Durata: martie-iunie 2015
Loc de desfășurare: Grădinița cu program prelungit nr. 36, Sibiu
Scop: Dezvoltarea unor valori morale și sentimente pozitive.
Obiective vizate:
Să descrie personaje;
Să descrie fapte;
Să facă generalizări;
Să stabilească legătura comportament-consecințe;
Să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;
Să judece faptele altora;
Să-și analizeze corect propriul comportament.
Metode și procedee: Conversația, Convorbirea morală, Explicația, Exercițiul moral, Exemplul moral, Povața, Joc de rol, Povestirea educatoarei, Joc didactic, Brainstorming, Ciorchine grafic, Diagrama Venn, Piramida, Explozia stelară, Cubul, Dezbaterea, Exersarea propriu-zisă, Povestirea morală.
Mijloace didactice: cărți cu povești, imagini, planșe, jucării, păpuși, laptop, CD-player, siluete personaje din poveste, cub, flipchart, foi, carioci, creioane, costume, recompense.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe, în perechi.
Harta proiectului:
Inventar de probleme:
Persoane implicate: preșcolarii din grupa mare A, educatoarea, părinții.
Forme de evaluare și diseminare:
discuții în cadrul comisiei metodice;
portofoliile copiilor.
Resurse bibliografice:
Curriculum pentru învățământ preșcolar, (2008);
Revista învățământului preșcolar, (2010), București, Editura Arlequin, nr. 3-4;
Viorica Preda, (2009), Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Craiova, Editura Gheorghe-Cârțu Alexandru;
Paraschiva Florescu (coord.), Diana Bumbăcilă, (2002), Proiecte didactice-învățământ preșcolar, Timișoara, Editura Excelsior.
TRĂSĂTURILE MORALE TRANSMISE DE PERSONAJELE DIN OPERELE LITERARE ALESE
I. Trăsături pozitive de caracter
Bunătate
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Hărnicie
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Cei trei purceluși, poveste populară (Naf-Naf)
Cinste
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata moșneagului)
Modestie
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (ursul cafeniu)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (cocoșul)
Înțelepciune
Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi (ariciul)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (cocoșul)
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (pinguinul)
II. Trăsături negative de caracter
Lene
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă (fata babei)
Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași (iedul)
Cei trei purceluși, poveste populară (Nuf-Nuf și Nif-Nif)
Îngâmfare
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (găinușa)
Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin (urșii albi)
Naivitate
Scufița Roșie, de Charles Perrault (Scufița Roșie)
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ursul)
Minciună
Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară (Puf-Gri)
Prefăcătorie
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (vulpea)
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia (vulpoiul)
Neascultare
Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (puiul cel mare)
Capra cu trei iezi, de Ion Creangă (iezii cei mari)
Noțiune morală: adevăr
„Minciuna are picioare scurte” (proverb)
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat povestea Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară.
Am desfășurat inițial o activitate de lectură, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu această operă din literatura pentru copii, ca mai apoi să putem analiza valorile morale transmise de această.
Povestea a fost îndrăgită de cei mici, iar eu am folosit-o într-o dramatizare pe care am prezentat-o părinților la serbarea de sfârșit de an, la grupa mijlocie.
Scopul activităților: transmiterea și însușirea de valori morale.
Obiective:
să analizeze comportamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să stabilească pe baza comportamentului personajelor trăsăturile dominante ale acestora;
să diferențieze personajele pozitive de cele negative
să își exprime propria opinie despre personaje și comportamentul acestora.
Puf-Alb și Puf-Gri
poveste populară
Data: 26 martie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Spune adevărul!
Subiectul: Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea valorilor de prietenie și adevăr.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să diferențieze personajele pozitive de cele negative.
Metode: Conversația, Explicația, Exercițiul moral, Cubul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cub din carton, carioci.
Desfășurarea activității:
Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezați în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției le prezint copiilor o ilustrație realizată de mine, care reprezintă o scenă din povestea Puf-Alb și Puf-Gri. Le cer copiilor să numească povestea și să prezinte pe scurt scena reprezentată în imagine.
Prezint temă și obiectivele activității pe înțelesul copiilor, insistând pe importanța adevărului și pe asumarea faptelor pe care le săvârșim.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Ce personaje sunt în povestea prezentată?
Răspuns: Personajele sunt: mama iepurașilor, Puf-Alb și Puf-Gri.
De ce a fost pedepsit Puf-Alb?
Răspuns: Puf-Alb a fost pedepsit de mama lui, pentru că aceasta a crezut că el a spart borcanul cu dulceață.
Cum a procedat Puf-Gri?
Răspuns: Puf-Gri a procedat greșit. El nu și-a recunoscut fapta.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul lui Puf-Alb?
Răspuns: I-aș fi explicat mamei că nu eu am vărsat dulceața. I-aș fi cerut fratelui meu să spună adevărul.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul lui Puf-Gri?
Răspuns: Dacă eram în locul lui, eu aș fi spus adevărul și mi-aș fi cerut iertare.
În scopul obținerii performanței, am folosit metoda cubului.
Fiecărei fețe îi corespunde un verb:
DESCRIE: Descrie, folosind două însușiri, personajele operei!
COMPARĂ: Compară cele două personaje! (Puf-Alb și Puf-Gri)
ASOCIAZĂ: Asociază personajele din poveste cu alte ființe!
ANALIZEAZĂ: Analizează comportamentul iepurașilor, dar și al iepuroaicei!
ARGUMENTEAZĂ: De ce s-a simțit vinovat Puf-Gri față de fratele său? A recunoscut că a mințit?
APLICĂ: Explică semnificația numelor celor doi iepurași! (Puf-Alb și Puf-Gri)
Îi împart pe copii în 6 grupe (3 copii în fiecare grupă). Fiecare grupă rezolvă sarcina primită.
Evaluarea activității se realizează printr-un exercițiu moral, metodă specifică educației morale. Copiii sunt rugați să împărtășească cu ceilalți fapte din viața lor și să aprecieze dacă s-au comportat bine. Apreciem că, deși inițial Puf-Gri nu și-a recunoscut fapta, ulterior și-a asumat greșeala. Copiii vor alege siluetele personajelor din poveste și vor spune care sunt însușirile și trăsăturile de caracter ale fiecărui personaj.
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că minciuna are picioare scurte.
Noțiune morală: naivitatea
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă
Scufița Roșie, de Charles Perrault.
Am desfășurat pentru ambele opere activități de povestea educatoarei, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu cele două opere din literatura pentru copii, ca mai apoi să le putem analiza valorile morale transmise de fiecare operă în parte.
Scopul activităților: transmiterea și însușirea de valori morale.
Obiective:
să analizeze comportamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și comportamentul acestora.
Ursul păcălit de vulpe
de Ion Creangă
Data: 23 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Activitate integrată: Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate + Domeniul estetic și creativ
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: „Cum este…?” (ursul, vulpea)
Proiect cu durata de o zi
Obiectiv fundamental: educarea valorilor de prietenie și adevăr.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Exercițiul, Brainstorming, Povestirea morală.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Fiind un proiect cu durata de o zi am pornit încă de la ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚA cu o discuție despre prietenie. I-am întrebat pe copii ce înseamnă să fim prieteni, iar ei au răspuns: „A fi prieten înseamnă să își ajuți prietenul, să îl sprijini la nevoie și să îl iubești.” Pe baza acestei discuții am stabilit mesajul zilei: Ce înseamnă să fii prieten?.
Am continuat apoi cu vizionarea poveștii Ursul păcălit de vulpe. În cadrul activităților liber alese, fiecare copil și-a ales un centru. La bibliotecă au avut ca sarcină să schimbe finalul lecturii. Am constatat că toți copiii au condamnat personajul vulpe, în finalul poveștii create de ei vulpea a fost pedepsită. La centrul artă sarcina a fost să deseneze personajul îndrăgit de ei din poveste. Toți preșcolarii au desenat ursul. La joc de rol am urmărit un dialog între cele două personaje ale operei. Am întâmpinat dificultăți, pentru că niciun copil nu-și dorea rolul vulpii.
Pentru desfășurarea activității integrate, copiii sunt așezați la măsuțele lor. Le povestesc copiilor că în drum spre grădiniță m-am întâlnit cu ursul, care mi-a povestit pățania lui cu vulpea, pe care v-am spus-o și vouă astăzi. Ursul m-a rugat să-i fac dreptate, i-am promis că împreună cu voi îl vom ajuta.
Astăzi voi îl veți ajuta pe urs să înțeleagă ce i s-a întâmplat, dându-vă cu părerea despre comportamentul vulpii.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
De ce s-a a întins vulpea la pământ când a văzut căruța cu pește?
Răspuns: Vulpea s-a prefăcut că este moartă ca să fure pește, pentru că este leneșă.
Este bine ce a făcut ea?
Răspuns: Nu este bine.
Cum a fost ea?
Răspuns: Vulpea a fost șireată și vicleană.
I-a spus vulpea adevărul ursului?
Răspuns: Nu, vulpea a mințit.
De ce a mințit?
Răspuns: Ea a mințit pentru că a fost lacomă și rea.
De ce a dat dovadă ea atunci când l-a trimis pe urs să stea cu coada în apa înghețată?
Răspuns: Ea a dat dovadă de răutate.
De ce a crezut ursul că vulpea a pescuit peștii din baltă?
Răspuns: Ursul a fost naiv și a avut încredere prea mare în vulpe.
Ce sentimente aveți pentru urs?
Răspuns: Sentimente de milă și tristețe.
Ce sentimente aveți pentru vulpe?
Răspuns: Sentiment de ciudă.
Într-un cuvânt cum putem caracteriza cele două personaje?
Răspuns: Ursul este naiv. Vulpea este șireată.
În scopul obținerii performanței, am folosit metoda brainstorming. Pe o coală este așezat personajul vulpe, iar copiii vor spune orice cuvânt le trece prin minte la vederea lui, în același mod se procedează și pentru personajul urs. Ursului îi sunt atribuite de către copii însușiri ca: bun, naiv, prietenos, încrezător. La polul opus personajul vulpea este descrisă ca fiind: rea, lacomă, șireată, leneșă, prefăcuta, vicleană.
În următoarea etapă a activității, copiii au primit ca sarcină să construiască adăpostul ursului. „Ursul supărat că a rămas fără coadă, dar care și-a dat seama că și el are o parte din vină, pentru că a crezut că vulpea este prietena lui și a avut încredere în ea, vrea să meargă în bârlogul lui să doarmă, iar voi îi veți construiți căsuța.”
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că nu trebuie să avem încredere în oricine.
În cadrul activităților alese, am utilizat povestirea morală, metodă specifică educației morale, prin care am urmărit ca toți preșcolarii să înțeleagă sensul noțiunii morale – naivitate. Le-am prezentat copiilor printr-o formă accesibilă și atractivă întâmplări reale sau imaginare cu semnificații morale. Copiii au relatat pățăniile lor. Astfel, preșcolarii grupei au reușit să înțeleagă că trebuie să gândim înainte de a face ceva.
Scufița Roșie
de Charles Perrault
Data: 27 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Scufița Roșie
Timp: 45 min
Obiectiv fundamental: Dezvoltarea unor valori morale și sentimente pozitive.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să diferențieze personajele pozitive de personajele negative;
Metode: Conversația, Explicația, Convorbirea morală, Observația, Munca pe echipe, Diagrama Venn, Rugămintea.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, fișe de lucru.
Desfășurarea activității: În primul moment al zilei (Întâlnirea de dimineață), am audiat cântecul Scufița Roșie:
La bunica prin pădure,
Singură-am plecat.
Coșulețul cu merinde
Mama mi l-a dat.
Și mi-a spus să fiu cuminte
De la drum să nu m-abat
Prin pădure-i lupu-nfometat.
Bunicuța e bolnavă
Și la ea mă duc
Lapte, cozonac și bunătăți
Eu am să-i duc
Drumul n-am să-l părăsesc
Și cu nimeni nu vorbesc
Fiindcă mama așa m-a învățat
Ce pădure minunată
Să mă joc un pic
Că drumul pân' la bunica
E destul de mic
Drumul n-am să-l părăsesc
Și cu nimeni nu vorbesc
Fiindcă mama așa m-a învățat.
De la acest cântec, folosind metoda convorbirea morală, am pornit o discuție legată de consecințele neascultării și ale naivității. Răspunsurile celor mici au depășit sfera realului, unii copii au povestit din dorința de a impresiona, întâmplări ireale, dar răspunsurile date au făcut dovada înțelegerii noțiunilor neascultare și naivitate: „Pe un copil 1-a luat un țigan”, „Un om rău a urcat-o pe o fetiță într-o mașină și a furat-o”, „Eu, când nu am ascultat-o pe mami să nu plec de la bloc, am ajuns într-o pădure și a venit un lup mare și am fugit” etc.
La activitatea integrată copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează printr-o ghicitoare:
„Zglobie și drăgălașă
La bunicuța am plecat,
Dar când am ajuns în pădure,
De sfatul mamei am uitat”
(Scufița Roșie)
Îi anunț pe copii că vom desfășura o activitate în care vom analiza comportamentul fetiței din povestea Scufița Roșie. Cu ajutorul unor imagini, preșcolarii prezintă pe scurt conținutul poveștii.
În continuare, am utilizat munca pe grupe. Am împărțit copiii în 6 grupe. (3 copii în fiecare grupă). Am prezentat pentru fiecare grupă câte o sarcină formulată cât mai concis pentru a fi înțeleasă de către copii. La sfârșitul timpului de lucru, preșcolarii grupei expun în fața clasei rezultatul muncii lor.
Grupa 1: Informează!
Copiii din această grupă au avut ca sarcină să povestească pe scurt textul operei.
Grupa 2: Identifică greșelile!
Copiii au criticat atitudinea Scufiței, argumentând că ea trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Concluzia la care au ajuns cei mici este că fetița nu trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să dea informații despre intențiile ei.
Grupa 3: Spune ce simte!
Copiii din această grupă au demonstrat că Scufița își iubea mama și bunica, îi plăcea să se joace în natură, își exprimă compasiunea față de bunica, bucuria pentru vânător și supărarea față de lup.
Grupa 4: Prezintă soluții, generează idei!
Copiii au găsit următoarele soluții:
dacă dorea să ofere flori bunicii, trebuia să-i ceară mamei să-i cumpere un buchet de flori;
dacă dorea să culeagă flori, trebuia să ceară mamei să o însoțească în pădure;
Grupa 5: Găsește alt final!
Scufița refuză să meargă la bunica, știind că trece prin pădure.
Lupul îi arăta Scufiței drumul cel mai scurt spre bunica.
Lupul o ajută pe fetiță să îi culeagă flori bunicii, aflând că aceasta este bolnavă.
Animalele din pădure o sfătuiesc pe Scufiță să nu asculte de lup.
Grupa 6: Caracterizează personajele!
Copiii o caracterizează pe Scufița Roșie în contradicție cu lupul. Fetița este veselă, prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare. Lupul este rău, lacom, șiret.
Pentru evaluarea activității am utilizat diagrama Venn. Am solicitat copiilor să denumească personajele pozitive și negative din povestea Scufița Roșie, pe care le-am așezat pe diagrame, iar în intersecția diagramelor am stabilit împreună asemănări și deosebiri între acestea.
La sfârșit activității am discutat despre personajul lup. Le-am explicat copiilor că personajul din povestea Scufița Roșie este unul negativ, comportamentul lui nu este unul bun, dar animalul sălbatic – lup, aduce beneficii, acesta este considerat sanitarul pădurii.
Am utilizat rugămintea, metodă ce aparține educației morale, prin care am solicitat copiilor îndeplinirea benevolă a unei sarcini. Eu am propus că fiecare copil să își asculte părinții. În zilele următoare, preșcolarii grupei mi-au povestit cum își ajută ei parinții și bunicii. De asemenea, am observat că cei mici au devenit mai ascultători.
Ca recompensă copiii au primit biscuiți din coșulețul Scufiței Roșii.
Am folosit, încă de la grupa mică, personajul Scufița Roșie că simbol al neascultării și al naivității. Copiii din grupă au îndrăgit personajul, a fost unul din personajele nelipsite de la activitățile de carnaval și au făcut dovada înțelegerii efectelor negative pe care naivitatea le poate avea.
Noțiune morală: hărnicia
„Munca înnobilează omul.” (proverb)
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă;
Cei trei purceluși, poveste populară.
Am desfășurat pentru ambele opere activități de lectura educatoarei, prin care am urmărit familiarizarea copiilor cu cele două texte din literatura pentru copii, că mai apoi să putem analiza cele două opere. De asemenea, prin intermediul metodei exersarea propriu-zisă am antrenat copiii în diferite activități și acțiuni care presupun exersarea valorii de hărnicie. Fiecare copil a dovedit că și-a însușit noțiunea de hărnicie. Preșcolarii se ajută între ei, adună jucăriile din sala de clasă, își strâng lucrurile etc.
Scopul activităților: dezvoltarea gândirii critice și educarea valorii de hărnicie.
Obiective:
să analizeze comportamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și comportamentul acestora;
să participe la acțiunea de ordine în sala de grupă.
Fata babei și fata moșneagului
de Ion Creangă
Data: 30 aprilie 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Hărnicie? Lenevie?
Subiectul: Fata babei și fata moșneagului
Timp: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea valorii de hărnicie.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Joc didactic, Ciorchine grafic, Exersarea propriu-zisă.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați la centrul bibliotecă, jos, pe pernițe. Captarea atenției se realizează prin intrarea în sala de grupă a unei fetițe, îmbrăcată în costum popular, având în mâini o lădiță, reprezentând-o pe fata moșneagului. Ea recită următoarele versuri:
Uite-așa, fără de veste,
M-am coborât din poveste,
Să v-aduc ceva și vouă,
Pentru lecția cea nouă.
Chiar de sunt doar o fetiță
Eu sunt foarte hărnicuță,
Și-am primit în dar-răspaltă
O lădiță fermecată.
De veți ști povestea mea,
Veți afla, ce este-n ea.
(autor, profesor Cristina Ungureanu)
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Cine este personajul care ne-a vizitat?
Răspuns: Personajul care ne-a vizitat este Fata moșneagului.
Din ce poveste face parte personajul?
Răspuns: Povestea din care face parte personajul este Fata babei și fata moșneagului.
De cine este scrisă povestea?
Răspuns: Povestea este scrisă de Ion Creangă.
Ce alte personaje mai sunt în poveste?
Răspuns: Alte personaje din poveste sunt: moșneagul, fata babei, baba, cățelușa, Sfânta Duminică etc.
Îi anunț pe copii că astăzi ne vom juca cu personajele din povestea Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă. Pe tabla magnetică sunt așezate două buline, una albă (pentru comportament pozitiv) și una neagră (pentru comportament negativ). Fiecare copil din grupa va veni și va extrage din lădița adusă de fetița costumată în fata moșneagului câte un personaj. Copilul va numi personajul, va preciza dacă i-a plăcut sau nu comportamentul acestuia și îl va așeza pe tablă, în dreptul bulinei alese de el. După ce au fost extrase toate personajele din lădiță, în scopul obținerii performanței, am folosit metoda ciorchinelui grafic. Pe o coală este așezat chipul fetei babei, iar copiii vor spune însușiri ale acesteia, în același mod se procedează și pentru fata moșneagului.
În încheiere am adresat copiilor întrebările:
Cum era fata moșneagului?
Răspuns: Fata moșneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă, cumpătată și chibzuită.
Dar fata babei?
Răspuns: Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă, lacomă și nechibzuită.
Ce ați învățat de la fata moșneagului?
Răspuns: De la fata moșneagului am învățat să fim harnici, buni la suflet, miloși și ascultători.
Cu ce personaj vă identificați voi?
Răspuns: Personajul cu care mă aseamăn este fata moșneagului.
Pe cine puteți voi ajuta?
Răspuns: Noi ne putem ajuta: părinții, bunicii, doamnele educatoare și colegii.
Pentru a mă asigura că cei mici și-au însușit valoarea morală de hărnicie, am utilizat o metodă specifică educației morale (exersarea propriu-zisă). Copiii au efectuat ordinea și curățenia în grupă, argumentând că ei își doresc să fie ca fata moșneagului.
La finalul activității recompensez copiii cu gogoși făcute de fata moșneagului.
Cei trei purceluși
poveste populară
Data: 4 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate + Domeniul estetic și creativ
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Hărnicie? Lenevie?
Subiectul: Cei trei purceluși
Durata de o zi
Obiectiv fundamental: însușirea valorii de hărnicie.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
să compare comportamentele unor personaje;
Metode: Conversația, Explicația, Observația, Explozia stelară, Convorbirea morală, Exercițiul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, fișe de lucru, creioane colorate.
Desfășurarea activității: În primul moment al zilei (Întâlnirea de dimineață), am prezentat copiilor o poezie:
Să-nvățăm de la furnici
De când suntem foarte mici
Cea mai sfântă să ne fie,
Lecția de hărnicie.
Le-ați privit, dar nu în joacă
Să aflați ce pot să facă?
Toată ziua, cât de mare
Cară hrana în spinare,
Greutate, cât un bloc
Dar nu zic nicicând, nu pot!
Așa-s ele muncitoare,
Harnice, nevoie mare
Deci, cât suntem mici
Să-nvățăm de la furnici!
(autor: Florin Costinescu)
De la această poezie am pornit o discuție despre hărnicie și am stabilit ca motto pentru această zi proverbul: Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!
La activitatea integrată copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează printr-o ghicitoare:
Au fost odată trei purceluși,
Trei frați, toți mici, de culoare roz,
Cu codițe vesele și toate la fel
Pe purceluși îi chemă?
(Nif-Nif, Nuf-Nuf și Naf-Naf).
Îi anunț pe copii că vom desfășura o activitate în care vom analiza comportamentul celor trei purceluși din povestea Cei trei purceluși. Cu ajutorul unor planșe, preșcolarii prezintă pe scurt conținutul poveștii. Îi întreb pe copii dacă le-a plăcut povestea. Adresez câteva întrebări cu privire la conținutul acesteia folosind metodele explozia stelară și convorbirea morală.
Cine?
Ce? Cand?
Unde? Cum?
Cine sunt personajele poveștii?
Răspuns: Personajele poveștii sunt: Naf-Naf, Nif-Nif, Nuf-Nuf și lupul.
Ce au făcut purcelușii?
Răspuns: Purcelușii și-au construit căsuțe.
Cum erau căsuțele lor?
Răspuns: Căsuțele erau construite din paie, nuiele și din piatră.
Când a venit lupul?
Răspuns: Lupul a venit după ce purcelușii și-au construit căsuțele.
Ce a făcut el?
Răspuns: Lupul a doborât căsuțele lui Nif-Nif și Nuf-Nuf.
Unde au fugit Nif-Nif și Nuf-Nuf?
Răspuns: Cei doi purceluși au fugit la căsuța lui Naf-Naf.
Cum erau cei doi purceluși?
Răspuns: Cei doi purceluși erau speriați.
Cine l-a pedepsit pe lup?
Răspuns: Pe lup l-a pedepsit Naf-Naf.
Cum l-a pedepsit Naf-Naf pe lup?
Răspuns: Naf-Naf l-a pedepsit pe lup făcându-l să cadă într-o oală cu apă clocotită.
Unde a fugit lupul?
Răspuns: Lupul a fugit în pădure.
Din ce cauză nu și-au construit cei doi purceluși căsuțe rezistente?
Răspuns: Cei doi purceluși erau preocupați cu joaca.
Cu ce gând a venit lupul după purceluși?
Răspuns: Lupul a vrut să îi mănânce.
Din ce cauză a rezistat căsuța lui Naf-Naf?
Răspuns: Căsuța a rezistat pentru că era rezistentă. Naf-Naf este harnic.
Pentru obținerea performanței copiii au primit o fișă (Anexa 1) în care erau ilustrați cei trei purceluși. Ca sarcină au avut să coloreze doar imaginea ce îl reprezenta pe cel mai harnic dintre purceluși. Toți copiii au îndeplinit corect sarcina, colorându-l doar pe Naf-Naf. Am observat că au folosit culori calde, asociindu-le cu comportamente pozitive.
Fiind un scenariu didactic pentru o zi, am utilizat tema poveștii și la activitățile liber alese (ALA), unde, la construcții, copiii și-au construit căsuțe din cuburi, argumentând că ei se identifică cu Naf-Naf, sunt harnici și își construiesc căsuțe rezistente. La bibliotecă copiii au aleg imagini din poveste, pe care le-au așezat în ordinea desfășurării acțiunii. De asemenea, unii preșcolari au dorit să schimbe povestea. Am observat că aceștia au schimbat materialele din care Nif-Nif și Nuf-Nuf și-au construit căsuțele. Au argumentat că purcelușii au devenit harnici și au folosit cărămidă pentru a-și face adăposturi rezistente. La artă copiii au desenat și colorat scene din poveste. Toate lucrările îl înfățișau pe purcelușul harnic, copiii afirmând că este personajul îndrăgit pe ei.
Analizând comportamentul copiilor după ce am desfășurat aceste activități, am constatat că toți preșcolarii grupei mari au devenit mai harnici. Când trebuiau să adune jucăriile din grupă sau să-și așeze lucrurile pe care le-au folosit, sub îndemnul meu: Să vedem câți copii harnici avem în grupă!, toți cei mici își aduceau contribuția la aranjarea obiectelor din grupă.
De asemenea, în ziua următoare desfășurării primei activități, copiii grupei mi-au povestit cum și-au ajutat părinții sau bunicii acasă (și-au adunat singuri jucăriile, au ajutat-o pe mama să pregătească masa, și-au aranjat hainele pentru grădiniță etc).
Consider că toți preșcolarii din grupa mare a steluțelor au dovedit că și-au format deprinderi de hărnicie.
Educarea însușirilor pozitive ale voinței și caracterului se realizează paralel cu prevenirea și înlăturarea manifestărilor unor însușiri negative. Astfel, noțiunea morală de hărnicie a fost completată cu opusul ei – lene, cu ajutorul poveștii Iedul cu trei capre, de Octav Pancu-Iași.
Iedul cu trei capre
de Octav Pancu-Iași
Data: 7 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subtema: Iedul cu trei capre
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unor atitudini pozitive față de sine și de ceilalți.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul iedului din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajului principal;
să diferențieze comportamente pozitive de cele negative.
Metode: Convorbirea morală, Povestirea, Explicația, Exercițiul, Ciorchine.
Mijloace: carte cu ilustrații, păpușă – ied, flipchart, carioci.
Desfășurarea activității: Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezați în semicerc, pe scăunele. Introducerea în activitate o voi realiza cu ajutorul Iedului (păpușa) mânuită de o colegă, interpretând fragmente din poveste:
„Capră-mamă, îmbracă-mă! Nu pot singur.
Mătușă-Capră, ospătează-mă! Nu pot singur!
Bunică-Capră, adoarme-mă! Nu pot singur!”
Îi anunț pe copii că astăzi vom audia o poveste despre un ied care nu putea face nimic singur, cerea mereu sprijinul celor din jur. La sfârșitul activității vom afla dacă avem și noi astfel de iezișori în grupă.
Le citesc copiilor povestea, utilizând un ton, gesturi și mimică adecvate. La finalul lecturii adresez preșcolarilor următoarele întrebări:
Cine îl îmbrăca pe ied dimineața?
Răspuns: Pe Ied îl îmbrăca dimineața mama-capră.
Unde își punea lucrurile sale?
Răspuns: Iedul își arunca hainele unde apucă.
Voi unde vă așezați hăinuțele când ajungeți acasă de la grădiniță?
Răspuns: Eu îmi așez hainele în dulap sau pe scaun.
Cum se comporta Iedul cu cele trei capre?
Răspuns: Iedul se comportă urât cu cele trei capre.
Ce s-a întâmplat cu iedul?
Răspuns: Iedul a rămas singur acasă.
Cine i-a luat hainele?
Răspuns: Hainele i le-a luat vulpea.
Cine i-a mâncat mâncarea?
Răspuns: Iedului i-a luat mâncarea ursul.
Cum a scăpat din ghearele lupului?
Răspuns: Iedul a fugit pentru a scăpa de lup.
Cum au fost: Lupul, Ursul și Vulpea?
Răspuns: Lupul, Ursul și Vulpea au fost răi, pentru că au profitat de Ied.
Ce ați învățat voi din această poveste a Iedului cu trei capre?
Răspuns: Am învățat că trebuie să fim harnici, să ne așezăm lucrurile, să mâncăm și să facem ordine după noi.
Semănați cu iedul din poveste?
Răspuns: Un singur copil din grupa a recunoscut că a procedat precum iedul din poveste. Ulterior, utilizând metoda convorbirea morală, am discutat cu băiețelul în cauză, iar acesta a înțeles că este de datoria lui să se îmbrace, să își așeze hainele și lucrurile, să-și adune jucăriile, să mănânce singur etc.
Pentru etapa următoare a activițătii am realizat un ciorchine, în care am găsit însușiri ale iedului.
Utilizând metoda convorbirea morală, am descoperit că majoritatea celor mici au înțeles faptul că iedul nu s-a comportat corect, nu își așază singur hainele, nu poate să mănânce singur, nu se poate îmbrăca fără ajutor. Un singur copil din grupă a calificat atitudinea personajului din poveste ca fiind corectă, recunoscând că și el procedează la fel. Cu acest preșcolar am continuat să discut. Prin metoda specifică educației morale, convorbirea morală, copilul a înțeles că nu procedează corect și și-a revizuit comportamentul.
Noțiune morală: ascultare
Sandi, să asculți de mămica!
(Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești)
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat două povești:
Capra cu trei iezi, de Ion Creangă
Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Pentru a-i familiariza pe copii cu conținutul celor două opere, am organizat o activitate de lectură, ca mai apoi să putem analiza comportamentul personajelor din aceste povești. Ambele opere au fost pe placul celor mici, au trezit sentimente și au contribuit la înțelegerea importanței ascultării părinților. Consider că valorificând informațiile din cele două povestiri, copiii își pot exprima diversitatea de opinii și idei cu privire la consecințele neascultării, apreciază trăsăturile pozitive și negative ale personajelor.
Scopul activităților: dezvoltarea gândirii critice și educarea valorii de ascultare.
Obiective:
să analizeze comportamentul personajelor, evidențiind calitățile și defectele acestora;
să își exprime propria opinie despre personaje și comportamentul acestora.
Capra cu trei iezi
de Ion Creangă
Data: 11 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Capra cu trei iezi, de Ion Creangă
Timp: 35 min.
Obiectiv fundamental: consolidarea unor deprinderi de conduită morală.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze valori morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Explicația, Dezbaterea, Cubul, Diagrama Venn.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, cartoane, carioci.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați pe scăunele, în semicerc. Captarea atenției se realizează cu ajutorul unei păpuși care o înfățișează pe capră din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Aceasta cântă:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Cine este personajul care ne-a vizitat?
Răspuns: Personajul care ne-a vizitat este Capra-mamă.
Din ce poveste face parte personajul?
Răspuns: Povestea din care face parte este Capra cu trei iezi..
De cine este scrisă povestea?
Răspuns: Povestea este scrisă de Ion Creangă.
Ce alte personaje mai sunt în poveste?
Răspuns: Alte personaje din poveste sunt: iedul cel mare, iedul cel mic, iedul mijlociu și lupul.
Îi anunț pe copii că astăzi ne vom juca cu personajele din povestea Capra cu trei iezi, de Ion Creangă și le vom analiza comportamentul. Utilizez metoda cubul, pentru a descoperi comportamentul personajelor din poveste.
DESCRIE: Descrie comportamentul iezilor din poveste!
COMPARĂ: Compară comportamentul iedului mic cu al fraților săi!
ASOCIAZĂ: Asociază comportamentul tău cu cel al iezilor!
ANALIZEAZĂ: Pericolele în care s-au aflat iezii!
ARGUMENTEAZĂ: Ce poți păți dacă nu îți asculți părinții?
APLICĂ: Explică semnificația titlului!
Pentru obținerea performanței folosesc dezbaterea pentru a mă asigura că toți copiii au înțeles mesajul transmis de operă.
Întrebările pentru dezbatere:
Ce i-a sfătuit mama pe iezii?
Răspuns: Capra i-a sfătuit să să nu deschidă ușa, să nu vorbească cu străinii.
Ce fel de sfaturi sunt acestea?
Răspuns: Acestea sunt sfaturi bune.
Ce se întâmplă în lipsa caprei?
Răspuns: În lipsa caprei apare lupul.
Ce face lupul?
Răspuns: Lupul îi mănâncă pe iezii cei mari.
De ce scapă iedul cel mic?
Răspuns: Iedul cel mic a ascultat sfatul mamei.
Pentru obținerea performanței folosesc diagrama Venn pentru a încadra personajele din poveste în personaje pozitive și personaje negative. Copiii observă că avem mai multe personaje pozitive decât negative. Pe iezii cei mari nu îi încadrăm în cele două categorii.
La finalul activității îi recompensez pe copii cu medalioane cu chipul iedului mic, spunându-le că ei trebuie să își asculte părinții pentru a fi mereu în siguranță și recitându-le versurile:
Eu sunt cel ce-a ascultat,
Și-n cuptor m-am furișat,
Și pe lup eu l-am trișat.
Iar când mama a venit,
Iute-n brațe i-am sărit,
Și pe dat' i-am povestit
Cum lupul ne-a păcălit!
Puiul
de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Data: 14 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul limbă și comunicare + Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiect: Sandi, să asculți de mămica!
Obiectiv fundamental: consolidarea noțiunii morale de ascultare.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajului principal din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajului principal;
să compare comportamentele unor personaje;
Metode: Convorbirea morală, Explicația, Observația, Explozia stelară, Povața, Exercițiul.
Mijloace: cărți ilustrate, siluete cu personaje din poveste, planșe, fișe de lucru, creioane colorate.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați pe pernițe, pe covor. Captarea atenției se realizează prin citirea unei scrisori trimise de o mămică fiului ei neascultător.
Îi anunț pe copii că vom desfășura o activitate în care vom asculta o poveste și vom analiza consecințele neascultării părinților.
Le citesc copiilor povestea folosind intonația și mimica adecvată. Pe parcursul lecturării poveștii, utilizez imagini ce prezintă conținutul citit. Folosesc metoda convorbirea morală, cu ajutorul căreia copiii povestesc întâmplări din viața lor, referitoare la noțiunea de ascultare/neascultare. De exemplu, un copil relatează accidentul cu bicicleta pe care l-a suferit, pentru că nu a ascultat sfatul mamei sale de a se echipa corespunzător.
Utilizez ca punct de plecare pentru conversația cu cei mici, următoarele întrebări:
Cum considerați că a fost fapta puișorului?
Dar a mamei lui?
Cum trebuie să fim noi?
Îi întreb pe copii dacă le-a plăcut lectura. Povestea a impresionat copiii, i-a sensibilizat. Fără îndoială, toți copiii au fost afectați de pățania puiului, trei dintre cei mici aveau lacrimi în ochi. De asemenea, preșcolarii au dobândit cunoștințe noi legate de viața prepeliței, locurile unde își clocește ouăle și își crește puii.
Pentru obținerea performanței am utilizat metoda exemplul moral. Copiii au dat exemple de situații când și-au ascultat sau nu părinții. Am constat că mulți dintre copii, din dorința de a fi mai spectaculoși au povestit întâmplării imaginate de ei.
Am utilizat metoda povața, folosind citatul: Sandi, să asculți de mămica! În cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o puternică semnificație morală. Copiii au fost impresionați de pățania puiului de prepeliță, înțelegând cât este de important să-ți asculți părinții.
Noțiune morală
Personaj exemplu – SIMBOL
Iedul cel mic Puiul de prepeliță
(Capra cu trei iezi) (Puiul, de I. Al. Brănescu-Voinești)
Consecințe
La sfârșitul activității le-am citit copiilor o poezioară, pe care o vom memora într-o altă activitate. Toți copiii au primit buline drept recompensă.
Noțiune morală: înțelepciune
Pentru transmiterea și asimilarea acestei valori am utilizat poveștile:
Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi;
Găinușa cea moțată, de Călin Gruia;
Povestea ursului cafeniu, Vladimir Colin.
Pentru familiarizarea copiilor cu cele trei texte, aparținând literaturii pentru copii, am organizat activități de lectură, ca mai apoi să putem analiza comportamentul personajelor din aceste povești.
Ariciul și iepurele
de Lev Tolstoi
Data: 18 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Ariciul și iepurele
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Lectură, Explicația, Exercițiul moral.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș.
Desfășurarea activității: Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezați în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției prezint copiilor un arici și un iepuraș de pluș, care au venit în grupa noastră pentru a le povesti pățania lor.
Prezint temă și obiectivele activității pe înțelesul copiilor.
Le citesc copiilor povestea Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi, utilizând intonația și mimica adecvată, mă opresc pentru a le da explicațiile necesare de câte ori consider necesar.
Le adresez copiilor următoarele întrebări:
Ce personaje sunt în povestea prezentată?
Răspuns: Personajele sunt: ariciul, iepurele și aricioaica.
De ce a dorit ariciul să se ia la întrecere cu iepurele?
Răspuns: Ariciul a vrut să îi arate iepurelui că nu este bine să râzi de ceilalți.
Cum s-a purtat iepurele?
Răspuns: Iepurele s-a purtat greșit. El a râs de picioarele ariciului.
Cum ați fi procedat dacă erați în locul iepurelui?
Răspuns: Dacă eram în locul iepurelui nu îl umileam pe arici. Dacă eram în locul iepurelui nu participam la întrecere.
Evaluarea activității se realizează printr-un exercițiu moral. Copiii sunt rugați să împărtășească cu ceilalți fapte din viața lor și să aprecieze dacă s-au comportat bine.
La finalul activității se fac aprecieri individuale și colective și se ajunge la concluzia că nu este bine să râdem de cei mai mici decât noi, pentru că pot fi mai înțelepți.
Găinușa cea moțată
de Călin Gruia
Data: 21 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Găinușa cea moțată
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația , Convorbirea morală, Lectură, Explicația, Exercițiul moral.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș.
Desfășurarea activității: Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezați în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției copiii ascultă cântecelul: Găinușa cea moțată.
Găinușa cea moțată
Este tare îngâmfată.
Face-un ou la săptămână
Și se laudă o lună.
Cotcodac, cotcodac…
Ouă pentru cozonac.
Cotcodac, cotcodac…
Ouă pentru cozonac.
De atâta înfumurare,
Face o larmă îngrozitoare
De crezi că s-a luat la sfadă
Tot norodul din ogradă.
Cotcodac, cotcodac…
Ouă pentru cozonac.
Cotcodac, cotcodac…
Ouă pentru cozonac.
Le prezint copiilor temă și obiectivele activității pe înțelesul lor.
Le citesc copiilor povestea Găinușa cea moțată, de Lev Tolstoi, utilizând intonația și mimica adecvată, mă opresc pentru a da explicațiile necesare de câte ori consider necesar.
Apoi, printr-o convorbire morală extrag mesajul povestirii.
De cine v-a plăcut în poveste?
Cum era cocoșul?
Dar găinușa?
Pentru obținerea performanței le adresez copiilor întrebări pentru fiecare personaj din poveste, punând accent pe formarea sentimentelor pozitive.
În încheierea activității le ofer copiilor nuci culese de personajele din povestea citită.
Povestea ursului cafeniu
de Vladimir Colin
Data: 25 mai 2015
Nivel: II
Grupa: mare A
Disciplina: Domeniul om și societate
Tema de studiu: Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?
Proiectul: Învățăminte din povești
Subiectul: Povestea ursului cafeniu
Durata: 35 min.
Obiectiv fundamental: educarea noțiunii morale de înțelepciune.
Obiective operaționale:
să analizeze comportamentul personajelor din povestea citită;
să găsească însușiri ale personajelor indicate;
să selecteze noțiuni morale ale unui personaj din poveste;
Metode: Conversația, Lectură, Explicația, Ciorchine grafic.
Mijloace: cărți ilustrate, jucării de pluș, carioci, foi A3.
Desfășurarea activității: Pentru desfășurarea activității copiii sunt așezați în semicerc, pe jos. Pentru captarea atenției în sala de grupă vine Martinel (un urs mare de pluș), care recită următoarele versuri:
Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ți fie dreaptă.
Eu te judec după faptă!
Prezint temă și obiectivele activității pe înțelesul copiilor. Le comunic copiilor că astăzi vor afla o întâmplare din viața unui urs cafeniu.
Le citesc expresiv copiilor Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin. Prezint slide-urile cu scene din poveste punându-le întrebări prin răspunsurile cărora copiii să descrie scenele prezentate.
Pentru fixarea cunoștințelor le adresez copiilor întrebările:
Cum se numește lectura pe care v-am povestit-o astăzi?
Răspuns: Povestea se numește Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin.
Care sunt personajele care v-au plăcut? De ce?
Răspuns: Personajele preferate sunt: Martinel și pinguinul. Martinel l-a salvat pe ursulețul alb, iar pinguinul l-a ajutat pe ursul cafeniu.
Ce fel de personaj era Martinel? De ce?
Răspuns: Martinel era un personaj bun (pozitiv). Ursul cafeniu a fost curajos, prietenos, bun la suflet etc.
După ce-l judecau focile și urșii albi pe Martin?
Răspuns: Focile și urșii albi l-au judecat pe Martinel după culoarea blănii.
Ce au înțeles urșii polari după ce Martin l-a salvat pe ursuleț?
Răspuns: Urșii au înțeles că nu contează culoarea blănii, ci caracterul.
Ce cântec cântă Martinel?
Răspuns: Versurile pe care le cânta Martinel sunt: Crezi că-mi pasă că te știu/ Negru, alb sau cafeniu?/ Inima să-ți fie dreaptă./ Eu te judec după faptă!
Ce am învățat noi că este important în relațiile cu ceilalți? Ce este lipsit de importanță?
Răspuns: Am învățat să nu judecăm oamenii după aspectul fizic, ci după faptele pe care aceștia le săvârșesc.
Unde trăiesc urșii albi?
Răspuns: Urșii cei albi trăiesc la Polul Nord.
Dar cei cafenii?
Răspuns: Urșii cafenii trăiesc în munții noștri.
Cum credeți voi că a ajuns un urs cafeniu la pol?
Răspuns: Ursul cafeniu s-a rătăcit. /Ursul a greșit drumul. /Ursul a plecat în excursie.
Ce credeți că s-ar fi putut întâmpla dacă pinguinul nu ar fi venit în ajutorul lui Matinel?
Răspuns: Dacă pinguinul nu l-ar fi ajutat pe Martinel, acesta nu ar fi fost acceptat de urșii albi și ar fi rămas singur.
Utilizez metoda ciorchinele, pentru a-l caracteriza pe ursului cafeniu. Astfel, personajul îndrăgit de către copii este:
– curajos (nu se sperie la căderea muntelui de gheață);
– mărinimos (sare în ajutorul puiului de urs);
– prietenos (încearcă să se împrietenească cu celelalte animale);
– perseverent (nu se descurajează și insistă să salveze puiul de urs și să-și găsească noi prieteni)
În încheierea activității copiii vor primi ecusoane cu personajele din poveste. Activitatea se încheie cu repetarea de către copii a versurilor pe care le fredonează și astăzi Martinel:
Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima să-ți fie dreaptă.
Eu te judec după faptă!
Pentru consolidarea însușirii valorilor morale de către copii, am organizat cu diferite ocazii conversații morale: când un copil nu contribuia la strângerea jucăriilor din clasă, când un copil se purta urât cu un coleg, când un copil devenea lăudăros. Un intact asupra celor mici îl aveau jocurile. Jocul este un instrument de afirmare a eului prin care copilul are posibilitatea de a se afirma. Jocurile de imitație sunt cele mai frecvent întâlnite forme de activitate a copilului, jocuri prin care copilul reprezintă un fel de a fi sau o persoană în absența ei. Ne-am jucat „De-a fata moșneagului”, toți copiii grupei imitau personajul, astfel au devenit mai harnici, mai buni unii cu alții, „De-a purcelușii”, copiii se ajutau între ei.
Am folosit deseori proverbe și zicători, pe care le-am afișat în clasă, pentru a constitui mesajul zilei. Dramatizările au fost pe placul preșcolarilor, am observat că toți cei mici își doreau să interpreteze personaje pozitive. În cadrul activităților în care le-am cerut copiilor să schimbe finalul unei povești, majoritatea celor mici schimbau un final trist cu unul vesel. De exemplu, o fetiță din grupă a povestit cum ea a salvat puiul de prepeliță din povestea Puiul, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, iar colegii ei au declarat că le place mai mult finalul acesta.
Pentru evaluarea însușirilor morale de către copii am desfășurat o activitate cu tema Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață.
Data: 4 iunie 2015
Grupa: mare A
Tema: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Subiectul: Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață.
Disciplina: Domeniul om și societate
Scopul activității: evaluarea noțiunilor morale învățate.
Obiective operaționale:
să descrie personaje;
să descrie fapte;
să găsească însușiri ale personajelor;
să clasifice personajele în pozitive/negative
să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;
Metode: Convorbirea morală, Povestirea morală, Exemplul moral, Povața, Exercițiul moral, Piramida.
Mijloace: cărți cu povești, siluete, cub, recompense.
Desfășurarea activității: Copiii sunt așezați în semicerc. Captarea atenției se realizează prin intrarea în sala de grupă a Zânei poveștilor care recită următoarele versuri:
Sunt Zâna poveștilor și cu bagheta mea
Eu timpu-n loc îl pot face să stea.
Și scutur peste voi cu praf de stele,
Să străluciți mai tare decât ele.
Să nu fiți niciodată supărați,
De v-ați împiedicat, vă ridicați.
Și mergeți mai departe curajoși,
Cu zâmbetul pe buze, inimoși.
Dar ce vorbesc eu – iată!
Rotesc bagheta fermecată
Închideți ochii și visați
În lumea basmului intrați!
Anunț titlul și obiectivele activității pe înțelesul celor mici. Le prezint copiilor un cub pe fețele căruia sunt scene din poveștile cunoscute de ei. Poveștile reprezentate pe cub sunt: Scufița Roșie, de Charles Perrault, Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă, Cei trei purceluși, poveste populară, Puf-Alb și Puf-Gri, poveste populară, Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă și Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Fiecare copil va rostogoli cubul. Acesta va numi un personaj și o trăsătura de-a acestuia. De exemplu, dacă scena este din povestea Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, aleg personajul fata moșneagului. Aceasta este cinstită. Dacă scena este din povestea Scufița Roșie, de Charles Perrault, aleg personajul Scufița Roșie. Aceasta este neascultătoare. Dacă scena este din povestea Cei trei purceluși, aleg personajul Naf-Naf. Acesta este harnic. Apoi, va lua de pe masa mea silueta personajului respectiv și o va așeza pe coala albă dacă este pozitiv sau pe coala neagră dacă este negativ.
Folosesc metoda convorbirea morală pentru a discuta despre fiecare noțiune morală transmisă de personajele din poveștile selectate. De exemplu, dacă discutăm pentre noțiunea morală de hărnicie copiii vor găsi alte personaje care au această valoare morală. De asemenea, prin metoda povestirea morală se prezintă alte fapte și întâmplări cu semnificații morale.
Numim, încă o dată, titlul fiecărei povești, numele personajelor și faptele care îi fac buni sau răi. Observăm că numărul personajelor pozitive este întotdeauna mai mare decât numărul personajelor negative. Prin metoda exemplul moral le sunt oferite copiilor modele concrete de comportare. Astfel, personajele pozitive din poveștile amintite devin pentru cei mici exemple demne de urmat. Copiii se identifică cu acestea și le preiau comportamentul.
În următoarea etapă a activității utilizez metoda piramida. Pe prima treaptă a piramidei le cer copiilor să găsească trei personaje din povești pe care le putem numi neascultătoare. (puiul de prepeliță, Scufița Roșie și iedul mare/mijlociu). Pe treapta a două trebuie să găsească două personaje din operele studiate leneșe (iedul și fata babei). Pe ultima treaptă solicit să găsească un personaj viclean (vulpea).
Pun piramida la panou și alcătuim altă piramidă. Pe prima treaptă vom găsi trei personaje din povești înțelepte (ariciul, pinguinul, cocoșul). Pe a doua treaptă vom așeza două personaje harnice (purcelușul Naf-Naf și fata moșneagului), iar pe ultima treaptă un personaj modest (ursul cafeniu).
Am concluzionat cu ajutorul copiilor că am realizat piramida trăsăturilor pozitive și piramida trăsăturilor negative.
În încheiere le-am reamintit copiilor mesajul zilei: Poveștile ne învață, lucruri bune despre viață!. Cu ajutorul metodei povața, găsim proverbe și zicători care transmit valori morale (de exemplu, Lenea-i cucoană mare, Leneșul mai mult aleargă, Minciuna are picioare scurte, Munca-i brățară de aur etc). Se fac aprecieri referitor la modul cum s-a desfășurat întreaga activitate. Copiii au primit recompense.
În concluzie, în cadrul cercetării pedagogice desfășurate la grupă am încercat să îmbin metodele gândirii critice (cubul, explozia stelară, ciorchinele, piramida etc) cu cele specifice formării valorilor morale, amintite în capitolul dedicat educației morale. Pentru fiecare noțiune morală studiată, am încercat să găsesc un proverb, o zicătoare sau un motto, care să transmită respectiva valoare morală. De exemplu, pentru hărnicie am utilizat proverbul: Munca înnobilează omul!, pentru ascultate am utilizat sfatul lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, de la începutul operei Puiul: Sandi, să asculți de mămica!, pentru noțiunea morală de adevăr am folosit proverbul românesc: Minciuna are picioare scurte!.
CAPITOLUL IV
REZULTATELE STUDIULUI APLICATIV
Pentru a evalua impactul pe care literatura pentru copii, mai ales personajele din textele dedicate celor mici, îl are asupra preșcolarilor în scopul educației morale, am utilizat metoda studiului de caz, ce oferă posibilitatea exprimării libere a stărilor emoționale prin care copilul reflectă mediul înconjurător. Consider metoda foarte eficientă mai ales în cazul poveștilor scurte, cu morală, așa cum sunt fabulele și schițele. Aceste opere îl determină pe copil să analizeze, să compare, să identifice comportamente identice cu ale personajelor din poveste. Pe parcursul derulării cercetării am utilizat metode ale educației morale, dar și metode moderne cu scopul de a face mai activă însușirea valorilor morale.
În derularea cercetării am avut în vedere următoarele capacități:
Să descrie personaje;
Să descrie fapte;
Să facă generalizări;
Să stabilească legătura comportament-consecințe;
Să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;
Să judece faptele altora;
Să-și analizeze corect propriul comportament.
Am ales ca procedee de aplicare: analogia între personajele din povești și analogia dublă, respectiv personaje pozitive/personaje negative.
Scufița Roșie (Scufița Roșie, de C. Perrault)
Analogie între personaje
Ursul (Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă)
Analogie dublă- personaje pozitive, personaje negative
Fata moșneagului (Fata babei și fata moșneagului) bunătate, hărnicie
Fata babei (Fata babei și fata moșneagului) răutate, lene.
În perioada inițială desfășurării cercetării pedagogice am conceput fișe de monitorizare a corectitudinii reprezentărilor morale, respectiv a noțiunilor morale. Am observat fiecare copil, iar rezultatele le-am înregistrat într-un tabel.
Tabel 2: Rezultatele obținute de copii în martie 2015.
Indicatori:
– valoare atinsă;
– valoare în curs de dezvoltare;
– valoare absentă .
Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute are următoarea formă:
Grafic 1: Rezultate obținute în perioada de evaluare inițială.
Pe parcursul derulării studiului, am monitorizat corectitudinea reprezentărilor morale ale copiilor. În acest scop am organizat, sub forma de joc didactic, un concurs prin care am urmărit progresul înregistrat de cei mici.
Tabel 3: Rezultatele înregistrate de copii în luna mai.
Rezultate:
100% dintre copii recunosc personajele din povești;
89, 47% dintre copii analizează comportamente;
63% dintre copii argumentează legătura dintre cauză – efect;
79% dintre copii judecă fapte;
79% identifică corespondenți ai personajelor în viața reală.
O altă metodă utilizată pentru a evalua corectitudinea reprezentărilor concrete ale noțiunilor morale, prin asocierea cuvântului care denumește o noțiune morală cu un personaj-simbol, a fost interviul, realizat cu preșcolarii grupei sub formă de joc. După ce la activitățile anterioare am atribuit fiecărei noțiuni morale personaje din povești, le-am cerut copiilor să se identifice cu un anumit personaj.
Tabel 4: Atribuirea unei noțiuni morale.
În urma „interviului” aplicat copiilor am observat că alegerea personajelor a fost influențată de sexul copiilor. De asemenea, am remarcat că toți copiii au dovedit că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personajele-simbol și că se identifică cu personaje pozitive. Consider că toți copiii fac dovada unei gândiri morale și a unei capacității de a evalua comportamente și de a emite judecăți morale.
Tabel 5: Rezultatele obținute de copii în iunie 2015.
Indicatori:
– valoare atinsă;
– valoare în curs de dezvoltare;
– valoare absentă.
Reprezentarea grafică are următoare formă:
Grafic 2: Rezultatele obținute la evaluare finală.
Comparând rezultatele obținute la evaluarea inițială și cea finală, se conturează următoarea situație:
Grafic 3: Compararea rezultatelor înregistrate la evaluarea inițială și la cea finală.
Comparând rezultatele obținute la începutul derulării cercetării pedagogice, la cele două evaluări (inițială și finală) se poate remarca faptul că numărul copiilor care au dobândit sau dezvoltat trăsături pozitive de caracter a crescut. Toți copiii au demonstrat că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personajele-simbol și că se identifică cu personaje pozitive, luându-le drept modele de urmat.
În consecință, rezultatele cercetării pedagogice arată că obiectivele propuse de mine au fost realizate cu succes. Copiii și-au format, însușit, dezvoltat și valorificat trăsături morale pozitive de caracter.
Capitolul V
CONCLUZII
Vârsta copilăriei este cea mai frumoasă etapă din viața unui om, perioadă numită „vârsta inocenței”. La această vârstă copilul este dornic de a cunoaște, de aceea educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului și continuată pe tot parcursul vieții. Copilul învață primele reguli de comportare civilizată de la părinți sau bunici. La grădiniță aceste reguli sunt dezvoltate de educatoare. Activitățile instructiv-educative desfășurate în grădiniță contribuie la formarea deprinderilor elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însușite și la transformarea lor în obișnuințe.
Literatura pentru copii este foarte îndrăgită de cei mici, pentru că le permite acestora să viseze și să fie ei înșiși eroi. În lume poveștilor, copiii își găsesc modele de urmat, sunt Feți-Frumoși sau Ilene Cosânzene, iar dascălul care le intermediază accesul la această lume mirifică, dobândește unul dintre cele mai prețioase mijloace de a contribui la formarea trăsăturilor morale pozitive.
Cu ajutorul poveștilor, al povestirilor, al basmelor și al poeziilor, copiii își formează reprezentări despre: bine și rău, cinste și necinste, adevăr și minciună, hărnicie și lene, disciplină și indisciplină, ascultare și neascultare, modestie și laudă etc.
La vârsta preșcolară, efectele educative transmise cu ajutorul creațiilor literare sunt utilizate mai mult pentru însușirea noțiunilor morale și sensibilizarea afectivă a copilului. Un cuvânt care denumește noțiuni abstracte este dificil de înțeles de către preșcolari. De aceea, pentru fiecare noțiune morală pe care am dorit ca preșcolarii să și-o însușească, am utilizat un personaj-simbol. Astfel, pentru noțiunea de ascultare, am utilizat personajul iedului cel mic din opera literară Capra cu trei iezi, de Ion Creangă și cel al puiul de prepeliță din creația lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Puiul. Pentru transmiterea și asimilarea noțiunii morale de hărnicie, am considerat oportună folosirea personajului fata moșneagului din povestea Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă și purcelușul Naf-Naf din creația populară Cei trei purceluși. Personajul Scufița Roșie, din opera cu același nume, de Charles Perrault și personajul ursul din lectura Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă le-am utilizat pentru noțiunea de naivitate. Importanța valorii de adevăr a fost exemplificată prin utilizarea creației populare Puf-Alb și Puf-Gri. Pentru înțelegerea noțiunii morale de înțelepciune am folosit trei opere: Găinușa cea moțată, de Călin Gruia, Povestea ursului cafeniu, de Vladimir Colin și Ariciul și iepurele, de Lev Tolstoi.
Educarea însușirilor pozitive ale voinței și ale caracterului se realizează în paralel cu prevenirea și înlăturarea manifestărilor unor însușiri negative. Astfel, fiecare noțiune morală prezentată a fost completată cu opusul ei.
După ce toate noțiunile morale au fost transmise și însușite de către copii, am considerat că este benefic să desfășor o activitate prin care să consolidez toate valorile morale, alese la începutul studiului.
Educația morală, ca latură a educației, presupune un întreg proces de asimilare a unor valori, norme, principii morale care ghidează ființa umană în relațiile cu sine și cu ceilalți. Educația morală a preșcolarilor are drept scop formarea conștiinței și a conduitei morale. Toate activitățile din grădiniță contribuie, într-o oarecare măsură, la educarea unor reguli morale, dar educația morală este realizată, în principal, prin activitățile din cadrul Domeniului am și societate.
Prima etapă în educarea morală a preșcolarilor este reprezentată de formarea noțiunilor morale și de clasificare a acestora în trăsături de caracter pozitive sau negative. A doua etapă este constituită de utilizarea practică a acestor componente intelectuale, formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, obiective ce vizează întreaga muncă de educație.
Formarea de valori morale este unul din obiectivele principale pe care le urmăresc în cursul activităților instructiv-educative desfășurate la clasă. Prin activitățile realizate la grădiniță am încercat să promovez valori morale precum: politețea, prietenia, responsabilitatea, hărnicia, bunătatea, prudența, cinstea, iubirea, încrederea, dragostea pentru părinți, disciplina, înțelegerea, spiritul critic și autocritic.
Consider că, pentru desfășurarea unor activități sistematice și organizate, este necesar ca în cadrul capitolelor Domeniul limbă și comunicare (DLC) și/sau Domeniul om și societate (DOS), curriculumul pentru învățământ preșcolar să prevadă existența unor obiective clare, în scopul educării noțiunilor morale, cu ajutorul textelor ce aparțin literaturii pentru copii.
În lucrarea mea, „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor”, am plecat de la premisa că orice copil poate dobândi calități morale, dacă acestea îi sunt insuflate într-un mod cât mai plăcut, cu ajutorul personajelor preferate din poveștile îndrăgite de ei. Copiilor le face face plăcere să descopere. De aceea, am apelat la cărți ilustrate care pot fi „citite” de către preșcolari. Consider că predarea integrată și strategiile active influențează benefic dezvoltarea întregii personalități a copilului.
Prin activitățile desfășurate cu preșcolarii din grupa mare, am vizat transmiterea valorilor morale de: adevăr, înțelepciune, cinste, bunătate, hărnicie etc., cu ajutorul lecturilor dedicate lor, în principal prin intermediul personajelor pe care ei le îndrăgesc și le admiră, constituind astfel modele demne de urmat. Am utilizat strategii moderne, prin care am urmărit să îi atrag pe copii în lumea poveștilor, fiindu-mi astfel mult mai ușor să îndeplinesc toate obiectivele pe care mi le-am propus. Am utilizat, în cadrul fiecărei activități desfășurate, metode specifice educației morale: convorbirea morală, exercițiul moral, exersarea propriu-zisă, exemplul moral, povața, povestirea morală și jocul, pe care le-am îmbinat cu metodele gândirii critice pentru a-i atrage pe copii și a le stimula creativitatea. De asemenea, am încercat să folosesc jocul didactic în toate activitățile desfășurate, deoarece această metodă trebuie să fie predominantă la vârsta preșcolară.
Alegerea metodei interviului, ca metodă de cercetare în cadrul studiului aplicativ a constituit o noutate, atât pentru mine, cât și pentru copii. Având anumite rezerve în ceea ce privește modul în care copiii vor răspunde întrebărilor și se vor manifesta în cadrul desfășurării interviului, am ales să realizez interviul prin joc, astfel încât întreg colectivul grupei a privit această provocare cu încântare, dar și cu seriozitate. Rezultatele înregistrate mi-au oferit informații valoroase asupra trăsăturilor de caracter ale copiilor din grupa mare.
Pentru realizarea studiului aplicativ am ales câte o noțiune morală, pe care am dorit ca preșcolarii să și-o însușească, apoi am apelat la creația literară care transmitea valoarea aleasă și am căutat să utilizez strategia didactică adecvată. Rezultatele cercetării pedagogice arată că obiectivele propuse de mine au fost realizate cu succes. Copiii și-au format, însușit și valorificat trăsături morale pozitive de caracter. Trăsăturile negative de caracter au fost eliminate sau minimalizate.
În lucrarea realizată am încercat să corelez partea teoretică cu cea practică. Astfel, în primul capitol al lucrării, am încercat să definesc și să exemplific specii literare și tipuri de cărți pentru copii care favorizează formarea de valori morale. În al doilea capitol am prezentat etapele educației morale, am identificat principiile acesteia și am exemplificat metodele specifice educației morale care se pot utiliza în grădiniță. Aspectele teoretice au constituit punctul de plecare în realizarea demersului aplicativ. Am ales creații ale literaturii pentru copii, pe care le-am considerat adecvate, am utilizat metodele educației morale identificate în capitolul al doilea și am realizat cercetarea pedagogică.
În concluzie, consider că prin lucrarea „Valorificarea literaturii pentru copii în realizarea educației morale a preșcolarilor” am încercat să explic în ce măsură, prin intermediul literaturii pentru copii, se formează și se îmbogățesc reprezentările copilului despre adevăr, dreptate, curaj, hărnicie, prietenie, înțelepciune, cinste. Am încercat să arăt că acest lucru este posibil prin raportarea fiecărei noțiuni morale la o reprezentare concretă a acesteia, prin personaje-simbol pe care literatura pentru copii le oferă.
BIBLIOGRAFIE
Andrei, M., (2006), Introducere în literatura pentru copii, București, Editura Eminescu.
Arseni, N., Constantin, (1974), articolul din „Flacăra”, nr. 11/9 martie.
Atkinson, R., T., (2005), Introducere în psihologie, ediția a XIV, București, Editura Tehnică.
Birch, Ann, (2000), Psihologia dezvoltării, București, Editura Tehnică.
Donald Biskin, (1974), Moral Development through Children Literature, în „The Elementary School Jurnal”, nr. 3.
Bratu, B., (1977), Preșcolarul și literatura (studiu și antologie), București, E.D.P.
Breaz, M., (2013), Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice, Cluj-Napoca, Editura ASCR.
Bontaș I.., (2007), Tratat de pedagogie,București, Editura Bic All.
Cristea, S., (1996), Pedagogie pentru pregătirea examenelor de definitivat, grad didactic II, grad didactic I, reciclare, Pitești, Editura Hardiscom.
Cristea, S., Fundamentele științelor educației. Teoria generală a educației, (2003), București, Editura Litera Educațional.
Călinescu, G., (1964), Cronicile optimismului, București, E. P. L.
Călinescu, G., (1965), Estetica basmului, București, E. P. L..
Cândroveanu, H., (1988), Literatura română pentru copii, București, Editura Albatros.
Crețu, C., (1997), Psiho-pedagogia succesului, Iași, Editura Polirom.
Crețu, D., Nicu, A., (2004), Pedagogie și elemente de psihologie, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”.
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Ediția aII-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom.
Fierăscu, C., Ghiță, G., (1969), Dicționar de terminologie literară, București, Editura Ion Creangă.
Goia, V., (2003), Literatura pentru copii și tineret (pentru institutori, educatoare, învățători), Cluj-Napoca, Editura Dacia Educațional.
Hancheș, L., Mariș, A., (2004), Evaluarea între demersul de proiectare și realizare, Timișoara, Editura Eurostampa.
Hancheș, L., (2003), Instruire diferențiată. Aspecte moderne în elaborarea strategiilor didactice, Timișoara, Editura Eurostampa.
Joița, E., Ilie, V., Vlad, M., Frăsineanu, E., (2003), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Craiova, Editura Arves.
Kay, E., (1988), Secolul copilului, București, E.D.P.
Macavei, E., (2001), Pedagogie. Teoria educației, București, Editura Aramis.
Maciuc, I., (2003), Pedagogie. Repere introductive, București, EDP R.A., 2003.
Manolescu, N., (1997), Literatura pentru copii, în „România Literară”, an XXX (1997), nr.25.
Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, București, Editura Aramis.
Nicola, I., (1992), Pedagogie, București, E.P.D.
Monica Onojescu, Alina Pamfil, (2006), Valori formative acronice și contemporane în literatura pentru copii și tineri: simpozionul național de didactică a limbii și literaturii române: ediția a VII-a, Cluj, 17-19 noiembrie, 2006, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință.
Pascadi, I., (1972), Nivele estetice, Editura Academiei R.S.R.
Pirău, M., T., (2007), Dimensiunea morală a persoanei, Baia Mare, Editura Universității de Nord.
Piaget, J., (1972), Psihologie și pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică.
Poenaru, M., (2013), Cei șapte ani de acasă. Codul bunelor maniere pentru copii, Editura ePublisher.
Stanciu, I., (1968), Literatura pentru copii, București, Editura Didactică și Pedagogică.
Sârbu, T., (2005), Etică: valori și virtuți morale, Iași, Editura Societății Academice Matei Teiu Botez.
Salade, D., (1998), Dimensiuni ale educației, București, EDP R.A.
Sântimbreanu, M., (1981) Literatura pentru copii, o problemă majoră, în „România liberă”.
Szekely, E., (2006), Literatură pentru copii și tineri, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Târgu-Mureș, Editura Universității „Petru Maior”.
Revista învățământului preșcolar, (2010), București, Editura Arlequin, nr. 3-4.
Revista Cadrelor didactice, (2014), ISSN: 2393 – 0810, nr. 2.
Legea Educației Naționale nr. 1/2011 publicată în M. Of. nr. 18 din 10/01/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008.
Viorica Preda, (2009), Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Craiova, Editura Gheorghe-Cârțu Alexandru.
Paraschiva Florescu (coord.), Diana Bumbăcilă, (2002), Proiecte didactice – învățământ preșcolar, Timișoara, Editura Excelsior.
ANEXA 1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Literaturii Pentru Copii In Realizarea Educatiei Morale a Prescolarilor (ID: 124761)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.