Utilizarea Perdelelor Forestiere Impotriva Depunerilor Masive de Zapada

Diverse2

Utilizarea Perdelelor Forestiere Impotriva Depunerilor Masive de Zapada

Byadmin ianuarie 1, 2024

Utilizarea perdelelor forestiere împotriva depunerilor masive de zăpadă

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PERDELE FORESTIERE DE PROTECȚIE

1.1. Definiție

1.2. Scurt istoric

CAPITOLUL II. CADRUL LEGISLATIV AL PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECTIVE

CAPITOLUL III. CADRUL NATURAL AL AMPLASARII PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECTIE

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ALEGERII TIPULUI DE PERDELE FORESTIERE

4.1. Principiile creării perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație. Aplicarea lor în practica de proiectare

4.2. LĂȚIMEA PERDELELOR PARAZĂPEZI

4.3. Construcția perdelelor parazăpezi

4. 4. Asortimentul de specii

4.5. Pregătirea terenului în vederea plantării perdelelor forestiere parazăpezi

4.6. Lucrări de întreținere a perdelelor parazăpezi

4.7. Observații cu privire la unele lucrări de proiectare privind plantarea sau refacerea unor perdele forestiere parazăpezi

4.8. Alegerea speciilor forestiere si stabilirea schemelor de plantare

4.9. Pregătirea solului

4.10. Instalarea propriu- zisă a perdelelor forestiere de protecție

4.11. Controlul anual al regenerărilor

4.12. Lucrările de întreținere a plantațiilor

4.13. Lucrările de îngrijire a perdelelor forestiere de protecție

4.13.1. Perdelele forestiere de protecție cu specia de bază stejar brumăriu

4.13.2. Perdelele forestiere de protecție cu specia de bază salcâm

4.14. Regenerarea și ameliorarea perdelelor forestiere de protecție

4.15.1 Refacerea perdelelor forestiere de protecție

4.15.2. Ameliorarea perdelelor forestiere de protective

4.15. Lista speciilor recomandate pentru înființarea perdelelor forestiere

4.16. Recomandări

CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ – PERDELE FORESTIERE DE PROTECȚIE A DRUMULUI ÎMPOTRIVA DEPUNERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ

5.1.Elemente generale

5.2.DESCRIEREA LUCRĂRILOR

5.2.1. Amplasament

5.3.Cadrul natural

5.3.1. Elemente de geologie și geomorfologie

5.3.2.Hidrologie

5.3.3. Soluri

5.3.4 Caracterizarea climatică

5.3.5. Cartarea stațională

5.3.6. Vegetația forestieră din zonă

5.3.7. Statutul juridic al terenului ce urmează a fi ocupat de lucrările propuse

5.4. Soluția tehnică

5.4.1. Descrierea tipului de perdele propuse

5.4.2. Descrierea soluției

5.4.3. Tehnologii propuse

5.4.4.Necesarul de puieți

5.4.5.Graficul general de realizare a lucrărilor

VI. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA DE FIGURI

Figura 1.Influența lătimii perdelelor de protecție asupra depunerii zăpezii 8

Figura 2. Perdele forestiere de protectie a culturilor agricole 9

Figura 3 Amplasarea perdelelor de protecție a culturilor agricole și antierozionale 10

Figura 4.Perdele de protecție a căilor de transport 12

Figura 5 Perdele de protecție a drumurilor vara-iarna. Profil trietajat. 13

Figura 6 Amplasarea perdelelor de protecție a căilor de transport 14

Figura 7 Amplasarea perdelelor de protecție a locuințelor 15

Figura 8 Mișcarea curenților de aer în cazul perdelelor amplasate în serie 16

Figura 9. Perdea de protecție a drumului alcătuită din păducel (crataegus monogyna) 27

Figura 10 Perdele parazapezi total acumulatoare, alcătuite din două rânduri de arbori 29

Figura 11 Perdele parazăpezi alcătuite din plop euroamerican 32

Figura 12. Profil trietajat al perdelei forestiere 33

Figura 13. Structura unei perdele forestiere de protectie a culturilor agricole 39

Figura 14. Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona de Sud a țării 42

Figura 15 Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona Centrală a țării 43

Figura 16. Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona de Nord a țării 44

Figura 17. Salcâmul în perdea de protectie 48

Figura 18 Ulmul de turkestan în perdea de protectie 49

Figura 19. Oțetarul roșu în perdea de protectie 50

Figura 20. Aspect dintr-o pepinieră 67

LISTA DE TABELE

Tabel nr. 1. Amplasamentul perdelelor forestiere 54

Tabel nr. 2. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.50+000 și km50+500 55

Tabel nr. 3. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.57+500 și km 58+800 56

Tabel nr. 4. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.59+450 și km59+750 57

Tabel nr. 5. Tipurile și subtipurile de sol determinate 58

Tabel nr. 6. Profilele de sol analizate la laborator 58

Tabel nr. 7. Datele climatice 59

Tabel nr. 8. Principalele caracteristici ale perdelelor de protecție 61

Tabel nr. 9. Tipuri staționare 61

Tabel nr. 10. Fișa cerințelor ecologice pentru stejar pedunculat 62

Tabel nr. 11. Soluția tehnică și tehnologiile de împădurire adoptate la perdeaua forestieră de protecție a autostrăzii A1. 64

Tabel nr. 12. Detalii relative la lucrările de împădurire 67

Tabel nr. 13. Necesarul de puieți (Stabilirea necesarului de puieți s-a făcut ținând seama de schemele de plantare și de procentele de completări pe fiecare compoziție de împădurire precum și de eșalonare la plantare a suprafețelor care fac obiectul proiectului) 68

Tabel nr. 14. RECAPITULAȚIE- Necesarul de puieți 68

Tabel nr. 15. Eșalonarea începerii lucrărilor de plantare 69

Tabel nr. 16. Recapitulație- Eșalonarea investiției. 69

Tabel nr. 17. Centralizator cantitativ 69

Tabel nr. 18. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul I 70

Tabel nr. 19. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul II 70

Tabel nr. 20. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul III 71

Tabel nr. 21. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul IV 71

Tabel nr. 22. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul V 71

INTRODUCERE

Producția primară și conservarea mediului înconjurător sunt cele două funcții fundamentale ale vegetației. Acestea asigură, pe de o parte, producția de bunuri materiale necesare traiului și pe de alta, contribuie la menținerea ambianței ecologice proprii în care trăiește și se dezvoltă omenirea. Îndeplinirea eficientă a acestor funcții este condiționată de păstrarea unui raport echilibrat între diferitele asociații vegetale cu rol de producție și cu rol de protecție. Se știe însă că, în toate părțile lumii, nevoile crescânde de produse alimentare și tendința permanentă de creștere a nivelului de trai au determinat înaintarea neîntreruptă și ireversibilă a culturilor agricole în detrimentul asociațiilor naturale cu rol deosebit de protecție. Înlocuirea ecosistemelor naturale prin ecosisteme de cultură, împreună cu industrializarea, urbanizarea și explozia demografică au determinat o seamă de influențe negative asupra mediului înconjurător și asupra echilibrului natural. Menținerea și restabilirea acestui echilibru, permanent și pretutindeni perturbat de efectele ce decurg din viața și activitatea omului, a devenit o problemă majoră a contemporaneității. Coabitarea omului cu restul viețuitoarelor, raporturile actuale și viitoare dintre om și biosferă, conservarea condițiilor

ecologice necesare vieții pe Terra preocupă intens oamenii de știință, guvernele, popoarele, întreaga umanitate.

Cercetările și experiența acumulată au dovedit că, între asociațiile vegetale menite să contribuie la conservarea mediului înconjurător, rolul principal revine asociațiilor forestiere. Acestea prin existența lor materială, exercită cele mai stabile, mai durabile și mai intense influențe protectoare împotriva factorilor naturali si antropici distructivi. Se cunoaște de exemplu, rolul covârșitor al pădurii pentru combaterea eroziunii solului, pentru menținerea echilibrului bazinelor hidrografice, pentru conservarea și consolidarea terenurilor instabile, pentru atenuarea efectelor cauzate de factorii climatici excesivi, pentru filtrarea și purificarea aerului etc.

CAPITOLUL I. PERDELE FORESTIERE DE PROTECȚIE

Definiție

Potrivit prevederilor Ordinului nr. 636, din 23 decembrie 2002, al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, privind aprobarea îndrumărilor tehnice silvice pentru înființarea, îngrijirea și conducerea vegetației forestiere din perdelele forestiere de protecție, ,,Perdelele forestiere de protecție sunt formațiuni păduroase cu lungimi diferite și lățimi relativ înguste amplasate la o anumită distanță față de un obiectiv cu scopul de a-l proteja împotriva unor factori dăunători ”.

Ponderea pădurilor în suprafața totală a României este de 26,8% fașă de media europeană de aproximativ 32%. În România, suprafața de pădure care ar reveni fiecărui locuitor, este de 0,28 ha., fiind cu puțin sub media europeană de 0,32 ha.

Pentru spațiul geografic românesc, 35% suprafață de pădure ar reprezenta valoarea optimă, pentru asigurarea echilibrului ecologic, pe termen mediu.

Scurt istoric

În România, necesitatea perdelelor de protecție a fost sesizată încă din anul 1860 de Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantații pentru ″adumbriri contra vântului″. După I. Z. Lupe (1947), primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecție aparțin lui B. Pizu (Revista Pădurilor, 1881) – instalarea a 56 fâșii de pădure de la Dunăre la Podgorii, amplasate la circa 20 km între ele – (Bărăganul și sudul Moldovei). Primele ″perdele colectoare de zăpadă și domolitoare de vânturi″, cu salcâm – executate de moșierul Sălcudeanu, la Mărculești-Ialomița (1879-1891). În perioada 1902-1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla). Acestea au fost cele mai mari lucrări în domeniu, în România acelor timpuri, și după cum afirma Marin Drăcea, în 1937, ele constituiau ″lucrări care pot alcătui pildă pentru toate țările europene″.

Un rol important în extinderea perdelelor forestiere l-au avut plantațiile din jurul conacelor și anexelor gospodărești (în 1924, pe fosta moșie a principelui G. Stirbei, la Berteștii de Jos – Brăila (de jur-împrejurul acesteia, pe terenuri cu nisipuri zburătoare) au fost executate perdele. Secetele din anii 1928-1929 și 1933-1935 au avut un rol important în convingerea proprietarilor în legătură cu rolul perdelelor de protecție (1929-1936, 122 ha au fost plantate cu salcâm în câmpia județului Buzău, aproape în totalitate pe izlazuri. In perioada 1930-1937, 425 ha au fost plantate cu salcâm în județul Ialomița și 40 ha pe terenuri agricole.

Deceniul al treilea, al secolului trecut, a marcat încheierea etapei în care ″perdelele au fost executate răzleț, împrăștiate ici-colo, izolat, fără legătură între ele, deci fără efect asupra elementelor microclimatice și asupra recoltelor agricole″.

În România, problemele legate de secetă și degradare a terenului sunt recunoscute și reprezintă o preocupare de decenii. În timp au fost înființate mai multe comitete și organisme responsabile cu aceste chestiuni, al căror impact la nivel național, regional sau local a fost mai mult sau mai puțin vizibil. Pe fondul secetelor excesive din anii 80, Academia de Științe Agricole și Silvice a înființat Comitetul Național pentru Secetă, un corp științific și professional care a consiliat și făcut recomandări autorităților naționale în cauză. De asemenea, la nevoie au fost stabilite comitete ad-hoc de criză pentru rezolvarea unor regional/locale situații impuse de moment.

Numeroase dintre aceste comitete și comisii create în timp au avut un impact redus, ele fiind înființate sau activate în situații de criză sau cu destinație precisă (legitimarea unor măsuri de ajutor sau subsedii pentru producătorii afectați de secetă), fără o abordare strategică sau viziune.

Tipuri funcționale de perdele forestiere de protecție. considerații generale

Potrivit prevederilor Ordinului nr. 636, din 23 decembrie 2002, perdele forestiere se pot clasifica astfel:

a. După scopul pentru care au fost create:

perdele pentru protecția câmpului: protejeazăa culturile agricole contra factorilor dăunători și ameliorează condițiiliau ″lucrări care pot alcătui pildă pentru toate țările europene″.

Un rol important în extinderea perdelelor forestiere l-au avut plantațiile din jurul conacelor și anexelor gospodărești (în 1924, pe fosta moșie a principelui G. Stirbei, la Berteștii de Jos – Brăila (de jur-împrejurul acesteia, pe terenuri cu nisipuri zburătoare) au fost executate perdele. Secetele din anii 1928-1929 și 1933-1935 au avut un rol important în convingerea proprietarilor în legătură cu rolul perdelelor de protecție (1929-1936, 122 ha au fost plantate cu salcâm în câmpia județului Buzău, aproape în totalitate pe izlazuri. In perioada 1930-1937, 425 ha au fost plantate cu salcâm în județul Ialomița și 40 ha pe terenuri agricole.

Deceniul al treilea, al secolului trecut, a marcat încheierea etapei în care ″perdelele au fost executate răzleț, împrăștiate ici-colo, izolat, fără legătură între ele, deci fără efect asupra elementelor microclimatice și asupra recoltelor agricole″.

În România, problemele legate de secetă și degradare a terenului sunt recunoscute și reprezintă o preocupare de decenii. În timp au fost înființate mai multe comitete și organisme responsabile cu aceste chestiuni, al căror impact la nivel național, regional sau local a fost mai mult sau mai puțin vizibil. Pe fondul secetelor excesive din anii 80, Academia de Științe Agricole și Silvice a înființat Comitetul Național pentru Secetă, un corp științific și professional care a consiliat și făcut recomandări autorităților naționale în cauză. De asemenea, la nevoie au fost stabilite comitete ad-hoc de criză pentru rezolvarea unor regional/locale situații impuse de moment.

Numeroase dintre aceste comitete și comisii create în timp au avut un impact redus, ele fiind înființate sau activate în situații de criză sau cu destinație precisă (legitimarea unor măsuri de ajutor sau subsedii pentru producătorii afectați de secetă), fără o abordare strategică sau viziune.

Tipuri funcționale de perdele forestiere de protecție. considerații generale

Potrivit prevederilor Ordinului nr. 636, din 23 decembrie 2002, perdele forestiere se pot clasifica astfel:

a. După scopul pentru care au fost create:

perdele pentru protecția câmpului: protejeazăa culturile agricole contra factorilor dăunători și ameliorează condițiile climatice din perimetrul apărat;

perdele antierozionale: de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune;

perdele de protecție a căilor de comunicație și de transport: respectiv de apărarea acestora contra zăpezilor;

perdele pentru protecția digurilor și malurilor: contra curenților, viiturilor, a gheții, etc;

perdele de protecție a diverselor obiective sociale și economice.

Figura 1.Influența lătimii perdelelor de protecție asupra depunerii zăpezii (Ilie & Guzman, 2014)

b. După desime:

perdele compacte sau impenetrabile: nu lasă vântul să treacă prin ele, creându-se în spate o zonă de calm absolut;

perdele semipenetrabile: vântul trece prin ele diminuîndu-și progresiv tăria; cele mai recomandate pentru tipul de protecția câmpului;

perdele penetrabile: vântul pătrunde ușor, în special sub nivelul coronamentelor arborilor;

c.După structura arboretului:

perdele pure: când sunt formate dintr-o singură specie;

perdele de amestec: când sunt formate din mai multe specii de arbori si arbusti;

d.După natura speciilor care o compun:

perdele forestiere: se folosesc numai specii de arbori și arbuști fructiferi;

perdele forestro-horticole sau mixte: speciile de bază sunt cele forestire, dar în compoziția formulei de împădurire intră participă și specii ornamentale, pomi fructiferi,etc

Perdelele forestiere au scopul de a proteja terenurile agricole contra factorilor climatici dăunători, de a ameliora condițiile climaterice din perimetrul apărat, de a proteja căile de comunicație și de transport, în special împotriva înzăpezirilor. Deasemenea sunt utilizate pentru protejarea digurilor și a malurilor contra curenților , viiturilor, gheții, dar și pentru protejarea localităților.

Beneficii

În cazul redresării condițiilor de mediu prin acțiuni specifice de reconstrucție ecologică sau ameliorare, ideea de bază promovată este aceea a conexiunii dintre acestea și activitatea agroindustrială desfășurată în vecinătate, creand un echilibru sănătos între managementul agroindustrial și ecologie, cu beneficii pe termen lung aduse elementelor de mediu. Rețeaua de perdele forestiere trebuie concepută prin prisma realizării unei împărțiri judicioase a zonelor cu diferite activități economice, agricole, industriale, rezidențiale, delimitate prin aceste perdele. Dintre beneficiile aduse mediului de catre perdelele forestiere de protectie, amintim:

Creșterea producției agricole. Perdelele forestiere reduc evaporația și transpirația plantelor, așa că recolta agricolă crește cu până la 20%, chiar dacă o porțiune din suprafața de teren este ocupată de perdele. Cercetările au apreciat că procentul optim al suprafeței ocupate de perdelele forestiere este între 4 și 6% din suprafața agricolă. În cazul localităților din regiuni cu climă temperată, perdelele forestiere reduc nevoia de încălzire a locuințelor cu 10-20%. Deși avantajele perdelelor forestiere sunt evidente când acestea ating o înălțime utilă (în jurul vârstei de 10 ani), efectul se manifestă pe toată perioada existenței lor.

Figura 2. Perdele forestiere de protectie a culturilor agricole

Figura 3 Amplasarea perdelelor de protecție a culturilor agricole și antierozionale

Stocarea carbonului. Pe lângă depozitarea carbonului în arborii din perdelele forestiere, rezultă și economisirea energiei prin reducerea combustibililor folosiți. În cazul unei perdele forestiere de protecție a câmpului agricol, nefolosirea agricolă a terenului ocupat de acestea reprezintă utilizarea unei cantități mai mici de combustibil pentru culturile agricole.

Fiecare 100.000 ha de perdele forestiere plantate însumează aproximativ 40 de milioane de arbori Aceștia stochează în jur de 5.000 tone CO2 la vârsta de 20 de ani, cantitate care va crește odată cu vârsta arborilor.

Reducerea temperaturii aerului. Pe timpul verii, răcirea aerului într-o zonă cu vegetație forestieră depășește 30C. Având în vedere că scăderea temperaturii cu 10C este echivalentă cu o creștere a poziției altitudinale cu 200 m, rezultă că într-o zonă împădurită, microclimatul de sub coronament este similar cu cel dintr-o zonă fără arbori situată la altitudinea de 600 m. Efectul de răcire se datorează nu numai diminuării radiației de către stratul de frunze ale arborilor, ci și evaporării prin frunze, care folosește în medie 60-75% din energia de radiație pentru transpirație.

Radiația solară sub crengile arborilor este de aproape 9 ori mai mică decât în locurile deschise. Astfel, radiația solară , la adăpostul unei plantații compacte de arbori, reprezintă până la aproape 40% din radiația din teren deschis. Aceasta se calculează în funcție de compoziție, vârsta și desimea plantației.

Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere consta în faptul că în zonele umbrite, radiația calorică este cu 5,00 C mai mică decât la umbra clădirilor și mult mai apropiată de limitele optime de confort termic (17,2-21,70C).

Ridicarea umidității aerului. Reducerea temperaturilor ridicate, ca urmare a prezenței arborilor este în legătură directă cu o creștere a umidității aerului cu aproximativ 18%, mai ales la sfârșitul zilei. Ridicarea umidității atmosferice este consecință a capacității de evaporare a masei foliare, care este de 10 ori mai mare în comparație cu un teren lipsit de vegetație. Umiditatea aerului sub coronamentul arborilor se caracterizează printr-o amplitudine cu 45% mai mică decât în teren descoperit.

Arborii sunt utili și pentru a folosi excesul de apă din ploi, care altfel este eliminată greu numai prin evaporare, în condiții de relief plan (funcția de drenaj biologic).

Reducerea luminii directe și a celei reflectate. Lumina prea intensă, orbitoare, emanată de soare sau de suprafețele reflectante, naturale ori artificiale, poate fi diminuată atunci când arbori de diametru corespunzător la maturitate, cu un anumit profil și o anumită densitate a coroanei, sunt plantați în apropierea anumitor obiective social-economice. Coronamentul des reduce indiscutabil intensitatea luminii. Coroanele cu o densitate rară ale arborilor din specii de foioase, precum și ale unor arbuști care au la maturitate coroane mai transparente sau frunzișul căzut în perioada de toamna-iarna, filtrează și reduc moderat lumina solară prea intensă.

Stimularea schimburilor de aer. În zilele cu calm canicular, în preajma și în interiorul localităților se produce un fenomen numit briza urbană, ce se explică prin oscilațiile de regimuri termice ce se găsesc între plantațiile de arbori și construcțiile existente în localități. Zonele construite se încălzesc mai mult decât cele înverzite, ceea ce conduce la formarea deasupra localităților a unor curenți ascendenți de aer și deplasarea simultană a unui front atmosferic cu aer rece dinspre plantații către zonele construite. Curenții de aer ascendenți angrenează particulele de praf și gazele poluante. Noaptea, terenurile plantate se răcesc mai încet decât zona construită și are loc un fenomen invers care favorizează ventilația spațiilor cu vegetație forestieră. Arborii opresc fluxul de aer cald și poluat spre zona construită și îl substituie cu aer proaspăt. Astfel, datorită funcției de ventilator și filtru, perdelele forestiere au fost asimilate cu niște enorme tunele aerodinamice, prin care aerul este curățat de praf, răcit, umezit și îmbogățit cu ioni negativi.

Filtrarea particulelor în suspensie și a prafului. Arborii, arbuștii și pătura erbacee din compoziția perdelelor forestiere de protecție a câmpurilor filtrează și curăță aerul poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum și de noxe emise de industrie și de mijloacele de transport din zona respectivă. Mecanismele prin care se realizează aceasta purificare constau în:

sedimentarea facilitată de diminuarea vitezei vântului sub coroanele copacilor și în spațiul învecinat;

retinerea particulelor în suspensie prin acțiunea filtrantă a aparatului foliar;

lipirea pulberilor pe suprafețele frunzelor, determinată de procesele de absorbție și transpirație;

fixarea gazelor toxice prin procese metabolice.

Reducerea poluării gazoase. Reținerea noxelor gazoase de către vegetația perdelelor de protecție se face în mod direct prin procesul de metabolism și în mod indirect prin modificarea, așa cum s-a arătat, a unor factori climatici, în special viteza vântului și turbulență aerului.

Gazele toxice din atmosferă (oxizii de sulf, de azot, compușii fluorului sau clorului, hidrații de carbon etc.) pătrund în sistemul vegetal, intra în reacție cu substanțele metabolizate de plantă și se depozitează în țesuturile lemnoase.

Procedeul de fixare a gazelor de către vegetația forestieră include atât captarea prin porii plantei, cât și absorbția de suprafață. Când concentrațiile sunt subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare în procesul metabolic al plantei.

Figura 4.Perdele de protecție a căilor de transport

Reducerea zgomotelor de către arbori și arbuști. Zgomotele produse de mijloacele de transport, precum și de unele activități agroindustriale specifice, pot ajunge uneori la intensități și frecvente supărătoare și chiar vătămătoare pentru organismul uman, determinând astfel poluarea fonică. Dispersarea undelor sonore este influențată de temperatura aerului, de direcția vântului și de existența corpurilor obstacol. Vegetația forestieră are însușirea de a diminua nivelul acestor zgomote, diminuând oscilațiile sonore în momentul trecerii lor prin coronamentul copacilor, deoarece poseda o rezistență acustică mult mai mare decât a aerului. Coroanele arborilor și arbuștilor reflectă și dispersează aproape 75% din energia sonoră, iar restul de 25% absorb.

Efecte pozitive ale arborilor asupra sănătății. Vegetația influențează direct sau indirect asupra sănătății oamenilor, determinând și o stare psihică bună.

Aerul curat, diminuarea diferențelor termice și umbra produsă de un arbore au o acțiune directă fizico-sanitara asupra organismului, în timp ce îmbinarea armonioasă a liniilor, a culorilor, compoziția artistică a vegetației forestiere încântă privirea, creând o bună dispoziție sufletească, care influențează pozitiv starea generală a organismului.

Funcțiile perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație

Funcție de protecție a căilor de transport

împiedicarea înzăpezirii;

împiedicarea acțiunii vânturilor care provoacă înzăpezirea sau depozitarea prafului și a nisipurilor mobile;

împiedicarea radiației solare puternice care conduce la încălzirea excesivă a îmbrăcămintei drumurilor sau a căii de rulare;

reținerea avalanșelor de zăpadă și a viiturilor de materiale de pe versanții învecinați;

Figura 5 Perdele de protecție a drumurilor vara-iarna. Profil trietajat.

Funcțiune de consolidare a drumurilor și a căilor de navigație

fixarea taluzurilor contra eroziunilor;

fixarea versanților din imediata vecinătate a căilor, contra eroziunilor și alunecărilor;

fixarea malurilor apelor care pun în pericol drumurile, precum și a celor ce țin de canalul de navigație.

Funcțiune de confort optic ș isiguranța circulației

posibilitatea de sesizare de la distanță a particularităților geometrice ale drumului, în special a punctelor care prezintă pericol pentru circulație;

ecranarea luminilor farurilor pe timp de noapte, pentru ușurarea ghidajului vehiculelor în curbe și denivelări;

sporirea posibilităților de orientare și de menținere a atenției conducătorilor de vehicule pe timp neprielnic (întuneric, negură, ploaie, ninsoare);

prevenirea efectului de orbire, produs de către lumina farurilor vehiculelor care circulă în sens invers, cu ajutorul plantațiilor create pe banda mediană;

mărirea stabilității autovehiculelor la vânturi puternice.

Figura 6 Amplasarea perdelelor de protecție a căilor de transport

Funcțiune estetică și de agrement

evitarea aspectului monoton al câmpului de vizibilitate perceput de conducătorii de vehicule și călători;

refacerea degradărilor aduse peisajului prin lucrările de construire a căii;

ameliorarea peisajului prin plantarea suprafețelor degradate sau neproductive din zona drumurilor, în locuri de parcare, campinguri, spații verzi etc. sau mascarea obiectivelor inestetice;

punerea în evidență a obiectivelor turistice sau a construcțiilor și lucrărilor de artă remarcabile.

Funcțiune economică

producție de masă lemnoasă;

produse diverse utilizate ca materii prime pentru unele sectoare economice (alimentar, farmaceutic, chimic, sericicol, apicol etc.)

Funcțiune de ameliorare a condițiilor microclimatice și biotice

îmbogățirea în oxigen a atmosferei, sporirea umidității relative a aerului și atenuarea temperaturii excesive;

adăpost pentru faună;

condiții ameliorate de viață pentru așezările umane vecine.

Figura 7 Amplasarea perdelelor de protecție a locuințelor

Rândurile marginale sunt conduse sub forma de gard viu dens, fiind constituite din specii arbustive decorative sau gladita tunsă în partea dinspre vânt.

Figura 8 Mișcarea curenților de aer în cazul perdelelor amplasate în serie (Ilie & Guzman, 2014)

CAPITOLUL II. CADRUL LEGISLATIV AL PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECTIVE

La nivel național s-au înregistrat în ultimii ani fenomene de înzăpezire a căilor de comunicație ca urmare a ninsorilor abundente, viscolelor puternice și, uneori, a furtunilor de zăpadă, cu implicații majore asupra desfășurării circulației rutiere. Efectul vânturilor dominante care au generat înzăpezirea căilor de comunicații, atingând viteze de până la 80-100 km/oră, a constat în producerea de troiene de zăpadă viscolită pe căile de comunicație, cu înălțimi de până la 4 m, întreruperea circulației și izolarea localităților, cu toate consecințele negative care derivă din această situație, în special pentru siguranța oamenilor și a animalelor, pentru protejarea căilor de comunicații împotriva înzăpezirii, perdelele forestiere de protecție s-au dovedit soluția cea mai eficientă, acestea acționând ca parazăpezi biologice. Plantarea perdelelor forestiere de protecție se poate face doar primăvara și toamna. Pentru a putea demara demersurile în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică a terenurilor necesare, acolo unde proprietarii nu își dau acordul pentru înființarea acestor perdele, este necesară urgentarea adoptării cadrului legal necesar pe calea delegării legislative pentru începerea lucrărilor de plantare în toamna anului 2014.

În România, necesarul de perdele forestiere de protecție de-a lungul autostrăzilor și drumurilor naționale este de 1.752,352 km, în prezent nefiind realizată nicio perdea forestieră de protecție de acest tip.

Legile nr. 289/15.02.2002 privind perdelele forestiere și nr. 213/15.11.2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție aduc următoarele precizări:

,,Art.2.Perdelele forestiere de protecție sunt de următoarele tipuri:

a) pentru protecția terenurilor agricole contra factorilor climatici dăunători și pentru ameliorarea condițiilor climaterice din perimetrul apărat;

b) antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune;

c) pentru protecția căilor de comunicație și de transport, în special împotriva înzăpezirilor

d) pentru protecția digurilor și a malurilor contra curenților, viiturilor, gheții și altele;

e) pentru protecția localităților și a diverselor obiective economice și sociale.

Art.3 alin.1. Perdelele forestiere de protecție pot fi, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național

Art.4.-alin1.Rețeaua de perdele forestiere de protecție formează sistemul national al perdelelor forestiere de protecție

-alin.2. Potrivit prezentei legi, realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție se declară de utilitate publică

-alin.3 Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură asigură realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protective

Art. 7

(1) Necesitatea înființării perdelelor forestiere de protecție se fundamentează pe bază de studii întocmite de institute de cercetare silvică, ale căror servicii se achiziționează în condițiile legislației privind achizițiile publice. Studiile effectuate sunt supuse avizării Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești".

(2) Întocmirea documentațiilor tehnico-economice pentru înființarea perdelelor forestiere de protecție se face de persoane juridice atestate potrivit legii, ale căror servicii se achiziționează în condițiile legislației privind achizițiile publice.

(3) Execuția perdelelor forestiere de protecție se face în baza studiilor tehnicoeconomice care cuprind în mod obligatoriu:

a) elementele tehnice necesare în vederea instalării perdelelor forestiere de protecție: orientarea, lățimea și distanța dintre perdelele forestiere de protecție, schemele de plantare, speciile indicate pentru împăduriri;

b) lucrările de întreținere până la declararea închiderii stării de masiv;

c) investiția specifică pentru fiecare tip de perdea forestieră de protecție, precum și alte date necesare;

d) identificarea proprietarilor;

e) planurile de amplasare a perdelelor forestiere de protecție;

f) documentația cadastrală întocmită în sistem stereografic de proiecție 1970, avizată de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în a cărui raza teritorială sunt situate imobilele, cu atribuire de numere cadastrale. La cererea proprietarilor, pentru imobilele respective se vor deschide cărți funciare, conform reglementărilor în vigoare.

ART. 8

(1) Înființarea perdelelor forestiere de protecție este obligatorie pentru persoanele fizice și juridice ale căror suprafețe au fost cuprinse în documentațiile prevăzute la art. 7 alin. (2).

(2) Perdelele forestiere de protecție, înființate cu acceptul proprietarilor de terenuri agricole și finanțate cu sursele prevăzute la art. 31, rămân în proprietatea acestora.

ART. 9

(1) Realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, indiferent de titularii dreptului de proprietate, se face cu acordul scris al acestora, în condițiile prevăzute la art. 101 din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), titularii dreptului de proprietate vor fi notificați de către structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură cu privire la:

a) necesitatea, utilitatea publică și amplasamentul perdelelor forestiere de protecție;

b) posibilitatea de a-și exprima acordul pentru înființarea perdelei forestiere de protecție, urmând să rămână în continuare proprietari și să beneficieze de compensația prevăzută la art. 101 din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare;

c) posibilitatea declanșării procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în cazul în care nu își exprimă acordul.

(3) Titularii dreptului de proprietate vor fi informați despre realizarea

Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție de către structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, prin afișare pe site-ul instituției.

(4) Exprimarea în scris a acordului de către titularii dreptului de proprietate se face în termen de 45 de zile de la data notificării acestora, prin procedura prevăzută la alin. (2).

(5) Acordul scris este însoțit de un document doveditor al dreptului de proprietate. Prevederile art. 7 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(6) În situația în care titularii dreptului de proprietate nu își exprimă acordul pentru realizarea lucrărilor prevăzute la alin. (3), se demarează procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condițiile prezentei legi,expropriator fiind statul român, prin Regia Națională a Pădurilor – Romsilva”

Printre problemele ecologice cele mai grave care amenință securitatea la nivel mondial, se regăsesc:

– poluarea;

– încălzirea climei:

– epuizarea resurselor naturale neregenerabile;

– gestionarea nedurabilă a resurselor naturale regenerabile (distrugerea pădurilor ).

Interesul manifestat de state naționale și organisme interguvernamentale, concretizat în includerea securității ecologice în documente strategice fundamentale, este apreciat ca o măsură a importanței acesteia. Există, în prezent, o recunoaștere unanimă a necesității cooperării în domeniul securității ecologice , la nivel internațional, regional, național și local, în găsirea unor combinații de soluții provenite din domeniul politic, economic și al protecției mediului.

Perdele forestiere de protecție sunt amplasate atât în scopul:

– protejării unor obiective (sol, culturi agricole, căi de comunicație și transport, diguri, maluri, localități și alte obiective social- economice) de efectele negative ale unor factori naturali (climatici, hidrologici sau geomorfologici)

– cât și al ameliorării condițiilor de mediu și al peisajului.

Sub raport juridic, perdelele forestiere de protecție au fost incluse în fondul forestier național, sunt considerate păduri, supuse regimului silvic (Legea 46/2008) și indiferent de natura proprietății sunt considerate bunuri de interes național, iar realizarea lor este declarată de utilitate publică (Legea 289/2002 republicata).

EFECTELE BENEFICE ale perdelelor forestiere de protecție constau, în principal, în:

,,• îmbunătățirea condițiilor microclimatice (realizată prin micșorarea amplitudinii temperaturii diurne și anuale a aerului, reducerea vitezei vântului, reținerea zăpezii, sporirea umidității aerului, reducerea evapo- transpirației etc. ;

• îmbunătățirea condițiilor de creștere și dezvoltare a culturilor agricole limitrofe(concretizată în sporuri echivalente cu mărirea suprafeței de cultură cu cca. 10-20%);

• creșterea condițiilor de fertilitate și de conservare a solului, prin reducerea eroziunii și a scurgerilor de apă pe pante, reducerea deflației, sporirea umidității solului, îmbogățirea solului în humus și alte substanțe nutritive etc.;

• protecția obiectivelor economico-sociale;

• ocrotirea și ameliorarea biodiversității zonale;

• reducerea poluării chimice și sonice;

• îndeplinirea, în regiuni sărace în păduri, a rolului de coridoare ecologice (deplasare, reproducere și refugiu pentru specii sălbatice terestre);

• majorarea stocului de carbon fixat și diminuarea celui din atmosferă;

• reconstrucția și/sau îmbunătățirea peisajului;

• influența (directă sau indirectă) asupra sănătății oamenilor și determinarea unei stări psihice corespunzătoare.”

Enumerarea, fie și parțială, a acestor beneficii evidențiază din plin importanța deosebită a perdelelor forestiere de protecție în ameliorarea condițiilor de viață ale comunităților. Luând în considerare conținutul semantic al celor două concepte prezentate și efectele benefice ale perdelelor forestiere de protecție devine evidentă contribuția acestora din urmă la asigurarea, la nivele semnificative, a securității ecologice și alimentare. Astfel, prin

• crearea și gestionarea durabilă a perdelelor forestiere de protecție se reduce, într-o măsură definitorie, degradarea mediului generată de cauze naturale și/sau antropice – obiectiv declarat prioritar al securității ecologice.

• iar prin efectele benefice referitoare la imbunătățirea potențialului de creștere și dezvoltare al culturilor agricole și prin ameliorarea condițiilor de fertilitate și de conservare a solului se crează premise favorabile pentru asigurarea disponibilității, componentă esențială a conceptului de securitate alimentară. Iată de ce preocupările teoretice și practice pentru perdelele forestiere trebuie să aibă ca obiect organizarea spațiului natural, în vederea prevenirii sau atenuării hazardelor climatice, hidrologice și geomorfologice.

O analiză retrospectivă, a ultimilor 150 de ani, asupra problematicii perdelelor forestiere din România, evidențiază aspecte relevante care explică în mare parte starea actuală a sistemului național:

• Importanța perdelelor forestiere și necesitatea înființării lor în unele regiuni au fost semnalate încă din a 2-a jumătate a sec. al XIX-lea;

• interesul autorităților, dar și al comunităților, pentru perdelele forestiere a înregistrat o variație oscilatorie, în care valorile maxime ale acestuia se suprapun peste perioadele cu manifestări severe ale hazardelor climatice (secete prelungite, înzăpeziri, inundații etc.), iar cele minime – peste perioadele lipsite de asemenea fenomene:

– secetele puternice din anii ‘30 (sec. XX) au condus la declanșarea primei mari campanii de înființare a perdelelor;

– secetele severe din anii 1945-1946 și înzăpezirile din 1954 au condus la crearea, în perioada 1949-1956, a celor mai vaste rețele de perdele;

• deciziile politice din anul 1962, necontestate, la acea vreme, de nici o comunitate, inclusiv cea științifică, au determinat desființarea marii majorității a perdelelor forestiere create anterior;

• efectele negative ale acestor decizii politice au fost diminuate, în mare parte, de absența, în perioada 1960-1980, a secetelor severe.

Același comportament lipsit de responsabilitate al autorităților s-a manifestat și după ’89, cu ocazia secetelor severe din perioada 2006- 2009 și a înzăpezirilor din anii 2012 și 2014. Interesul factorilor de decizie s-a rezumat, ca de obicei, la declarații formale și promisiuni cu caracter electoral, neurmate de efecte semnificative în acest domeniu.

Veridicitatea afirmațiilor de mai sus poate fi făcută prin compararea suprafețelor cu perdele înființate anual în perioada 1949-1956 (800-2000 ha/an), cu cele din perioada 2005-2010 (1-10 ha/an).

Dacă o entitate decizională ar fi dispusă să se aplece cu seriozitate asupra acestui domeniu, va trebui să ia în considerare factorii care generează dificultăți majore în realizarea sistemului național al perdelelor forestiere de proiecție. Un inventar sumar al acestor dificultăți ar evidenția:

1. O slabă voință politică și existența unor acte normative nefuncționabile sau neaplicate, demonstrate prin

– declarațiile formale cu iz electoral ale autorităților și prin

– ignorarea prevederilor actelor normative de profil, aflate în vigoare:

► Codul silvic-1996 – ”statul…..va încuraja crearea de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole”;

► Codul silvic-2008 – ”statul…. asigură realizarea cu continuitate a sistemului național de perdele”;

► Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României: var. 199 8- “crearea până în anul 2010 a 2000 km de perdele de protecție a câmpului și antierozionale”; var. 2008-”…măsuri pentru realizarea unui sistem național de perdele forestiere de protecție”;

► Strategiile departamentale cu perioade de aplicare expirate, lipsite de rezultate semnificative;

► Legea 289/2002 (legea Ianculescu), deși succesiv modificată și completată în mod benefic, este încă nepusă în funcțiune.

2. Dificultăți birocratice în obținerea terenurilor aferente rețelelor de perdele legate mai ales de: identificarea proprietarilor, cadastrarea terenurilor, durata excesiv de mare a acțiunilor de achiziționare sau de expropriere, asigurarea mijloacelor financiare necesare cumpărărilor sau despăgubirilor;

3. Inexistența structurilor de profil și lipsa acțiunilor pregătitoare:

► anvergura și complexitatea lucrărilor de înființare și gestionare impun o organizare adecvată caracterizată prin structuri de profil centrale și teritoriale (un exemplu de urmat este cel din perioada 1948-1962 – 14000 km. de perdele);

► asigurarea, sub raport cantitativ și calitativ, a materialului de plantare în funcție de ariditatea climatului și de bonitatea solurilor zonale;

► asigurarea necesarului de utilaje performante pentru mecanizarea lucrărilor de plantare și întreținere.

4. Neimplicarea, la nivel central și local, în realizarea rețelelor de perdele a autorităților coordonatoare ale principalelor sectoare beneficiare (agricultura, transporturi și telecomunicații, protecția mediului, administrație publică ):

► deși beneficiari ai efectelor protectoare ale perdelelor forestiere, există o anemică implicare atât a conducătorilor cât și a funcționarilor din aceste sectoare;

► se impune schimbarea mentalității acestora , prin conștientizarea importanței perdelelor forestiere pentru domeniile enumerate.

5. Carențe majore în educarea respectului față de mediu și, mai ales, în formarea conștiinței forestiere:

► slabă preocupare a sistemului educațional și a mass-mediei pentru promovarea unor programe de formare a respectului față de mediu și a unei conștiințe forestiere;

► lipsa conștiinței forestiere a populației rurale și a conducătorilor din structurile administrativ teritoriale reprezintă unul din cele mai puternice obstacole în calea edificării și menținerii rețelelor de perdele forestiere (Ex.- distrugerea de către populație, după ‘89, a majorității perdelelor forestiere din sudul Olteniei, înființate în anii 1970-1975; – distrugerea pădurilor după reconstituirea dreptului de proprieate).

Presupunând că iluzoria entitate decizională ar fi dispusă să :

► elimine dificultățile majore generate de factorii menționați și să

► declanșeze acțiuni hotărâte de realizare a sistemului național al perdelelor forestiere de protecție,aceasta ar trebui să ia în considerare avertismentul formulat de ilustrul silvicultor Marin DRĂCEA în anul 1936, dar valabil și în prezent, potrivit căruia “conceperea acestor perdele,…, înființarea și îngrijirea, constituie una din cele mai grele probleme de silvicultură. Lipsa de documentare (cercetare) și incompetența pot compromite definitiv ideea” . Pe cale de consecință, astăzi comunitatea științifică de profil trebuie să răspundă în mod onest, dar responsabil, la o întrebare firească; Dispunem , în prezent, de fundamentele tehnico-științifice care să garanteze crearea și funcționarea durabilă a sistemului național de perdele forestiere?

Întrebare retorică, având în vedere că în ultimii 50 de ani nu s-au efectuat în acest domeniu cercetări științifice de anvergură interdisciplinară.

Este evident că în actualele condiții social-economice și odată cu amplificarea efectelor negative ale modificărilor climatice, concluziile și recomandările tehnico-științifice obținute în urmă cu o jumătate de secol necesită revizuiri importante, astfel că sunt necesare programe cu obiective de cercetare, care să fundamenteze științific aspecte legate de:

▪ dimensionarea și amplasarea spațială a rețelelor locale și regionale de perdele forestiere de protecție;

▪ optimizarea, în raport cu diversitatea condițiilor staționale și cu natura obiectivelor protejate, a structurilor orizontale și verticale ale perdelelor forestiere;

▪ identificarea celor mai potrivite forme genetice de arbori și arbuști, rezistente la adversități de ordin climatic, hidrologic și stațional;

▪ stabilirea eficacității, sub raport ecologic, social și economic, a perdelelor forestiere de protecție.

Suntem conștienți că realizarea SNPFP necesită

▪ eforturi susținute de lungă durată și implică

▪ resurse importante de ordin material, financiar și uman.

Deceniile de inactivitate înregistrate în domeniu, în condițiile accentuării evidente a consecințelor hazardelor climatice, se impun a fi recuperate printr-o intensificare a ritmului de înființare a perdelelor forestiere. Iată de ce considerăm că, într-o primă etapă, sunt necesare, pe lângă schimbarea mentalității factorilor de decizie, și măsuri urgente, dublate de acțiuni concrete, care să conducă la realizarea efectivă a SNPFP.

Printre acestea, în opinia noastră, ar trebui să se regăsească și cele legate de:

▪ îmbunătățirea cadrului legislativ de profil, cu luarea în considerare a aplicării de sancțiuni drastice în cazul încălcării prevederilor legale;

▪ asigurarea cadrului instituțional și responsabilizarea conducătorilor structurilor implicate, mai ales ale sectoarelor beneficiare;

▪ elaborarea, ca o componentă distinctă a Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României, a unui Program de înființare și gestionare a perdelelor forestiere, în care să se nominalizeze rețeaua națională, volumul lucrărilor necesare, etapele de realizare, structurile responsabile cu realizarea și monitorizarea;

▪ asigurarea cu continuitate și în condiții de certitudine, a mijloacelor financiare necesare înființării și gestionării perdelelor;

▪ includerea în Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare a unui Program multianual destinat perdelelor forestiere;

▪ conștientizarea contribuției perdelelor forestiere de protecție în ameliorarea condițiilor de viață a populației.

De îndeplinirea cerințelor menționate depinde viitorul sistemului național al perdelelor forestiere de protecție și implicit eficiența agriculturii, a transporturilor, calitatea mediului și a vieții în ținuturile secetoase ale României.

CAPITOLUL III. CADRUL NATURAL AL AMPLASARII PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECTIE

Factorii principali de care depinde așezarea perdelelor forestiere de protective sunt: relieful, solul, forma suprafeței, clima, roca mama, condițiile hidrografice ale regiunii, vegetația lemnoasă spontană,și cultivate, modul de lucru și utilajele folosite în agricultură, precum și rețeaua de căi ferate, șosele și drumuri de interes general.

Analizând acești factori, se pot stabili elementele de bază necesare amplasării perdelelor forestiere de protective, respectiv: orientarea, distanța, lățimea și deschiderea dintre perdele.

Planul topografic al terenului trebuie să fie la scară de 1:10 000 sau 1:5 000 pentru a putea cunoaște forma terenului supus plantării. Acesta, pe lângă limitele terenului, trebuie să mai cuprinda și alte aspect precum:

-cursurile de apă, canalele, iazurile, eleșteele, izvoarele, bazinele de retentive existente;

-modul de folosință al terenului ( agricol, păduri, perdele de preotecție, livezi, vii) precum și evidențierea unităților cadastrale (tarlale, parcele);

-diverse obiective economice si sociale;

-localitățile;

-căi ferate, drumuri comunale, șosele, drumuri de exploatare, liniile aeriene telefonice si electrice.

După obținerea planului topografic se impune deplasarea in teren pentru culegerea unor date privind :

-solul (identificarea tipului și caracteristicilor de ansamblu);

-formele și gradele de eroziune;

-speciile forestiere de arbori și arbuști existente in regiune;

-posibilitatile locale de producere a puieților necesari înființării perdelelor forestiere de protective;

-rețeaua hidrografică existentă și accesul la apele freatice.

Amplasarea perdelelor forestiere pentru protecția căilor de transport împotriva înzăpezirilor

Stabilirea zonelor in care sunt necesare perdele pentru protectiacailor ferate si a soselelor contra înzăpezirilor trebuie saă se realizeze în colaborare cu departamentele ce detin informatii cu privire la frecventa producerii fenomenului, departamente ce tin de ministerul care coordonează transporturile.

Perdelele forestiere pentru protectia cailor de transport impotriva căderilor masive de zăpadă se vor așeza la cel puțin 50 m distanță, în partea de sub vânt a acestora (Lupe 1952).

Pe versanți, perdelele de protecție se vor așeza pe curba de nivel și la cel puțin 50 m deasupra căilor de transport, astfel încât apele rezultate în urma topirii zăpezii reținute de perdea să nu înnoroiască sau să erodeze caile de comunicație.

Perdelele parazăpezi pentru protecția șoselelor și căilor ferate pot fi de două feluri: perdele total acumulatoare de zăpadă și perdele parțial acumulatoare de zăpadă.

Perdelele total acumulatoare sunt perdele late, cu scop de acumulare în interior a întregii cantități de zăpadă transportată de vântul care produce înzăpezirea căilor de comunicații. Acestea se amplasează la marginea șanțului sau debleului căii, în partea din care suflă vânturile transportatoare de zăpadă, aceasta numai dacă nu există alte obstacole (stâlpi, diverse utilități), aspect care obligă așezarea perdelelor la oarecare distanță (5-10 m).

Figura 9. Perdea de protecție a drumului alcătuită din păducel (crataegus monogyna)

Lățimea perdelelor total acumulatoare de zăpadă pentru un anumit loc se calculează cu formula:

L= A

în care:

L – lățimea perdelei;

S – suprafața profilului transversal a depunerii celei mai mari cantități de zăpadă de pe traseu, în zonele adăpostite (în m2);

A – un coeficient, cuprins între 4 și 6, care se determină expermental și este proporțional cu tăria vântului și caracterul căderilor de zăpadă.

Perdelele parțial acumulatoare sunt acelea în care zăpada se acumulează în interiorul perdelei și în afara acesteia, pe o distanță care depinde de lățimea și desimea perdelei, de viteza vântului, intensitatea și caracterul ninsorii.

Așezarea perdelelor parțial acumulatoare se face în funcție de elementele anterior menționate, la o distanță de 15-35 m de marginea șanțului sau rambleului.

,,Perdelele total acumulatoare sunt cele mai recomandate, cu condiți existenței unor suprafețe sufuciente pentru instalarea în imediata apropiere a căilor de comunicație, întrucât se evită fragmentarea terenurilor agricole din vecinătatea acesteia (produsă inevitabil în cazul instalării perdelelor parțial acumulatoare).

Atunci când producția agricolă nu este afectată, protecția căilor de comunicație împotriva înzăpezirilor se poate face și prin câte un rând sau două de garduri vii de foioase sau de rășinoase, alcătuite din câte două rânduri de arbori, așezate la distanța de 15-20 m între ele și la 20-30 m față de marginea căii.

Distanțele de amplasare a perdelelor de protecție, față de căile de comunicație și lățimea perdelelor sunt prevăzute și de reglementările tehnice în vigoare existente la ministerul de resort.”

Ordinul ministrului agriculturii nr. 636/23.12.2002 prevede perdelele parazapezi total acumulatoare (având 10-15 rânduri și lățimea de 20-30m) se pot amplasa chiar din marginea căii de comunicație, dacă alte considerente tehnice(rețele electrice sau alte utilități) nu impun retagerea marginii perdelei la o distanță de 5-10 m de cale.

În cazul perdelelor parazăpezi parțial acumulatoare (cu 5-7 rânduri și lățimea de 10-15 m), distanța față de marginea căii se stabilește pentru fiecare caz în parte, în funcție de maximul istoric al cantității de zăpadă acumulată în zona respectivă.

Instrucțiunile administrației drumurilor nr. 561/2001 privind plantațiile rutiere recomandă ca perdelele forestiere să fie amplasate la o distanță cuprinsă între 20 și 50m față de marginea platformei drumului.

Figura 10 Perdele parazapezi total acumulatoare, alcătuite din două rânduri de arbori (Ilie & Guzman, 2014)

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ALEGERII TIPULUI DE PERDELE FORESTIERE

4.1. Principiile înfințării perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație. Aplicarea lor în proiectare

Perdelele forestiere de protecție a căilor de comunicație (le vom numi în continuare perdele parazăpezi) reprezintă un capitol important al domeniului perdelelor forestiere de protecție. Principala caracteristică a lor este marele și importantul rol economic pe care îl au, ele asigurând circulația nestingherită a mijloacelor de transport, fie ele rutiere sau pe căile ferate, înzăpezirea acestora antrenând cheltuieli uriașe în vederea înlăturarii consecințelor, consecințe care pot îngloba chiar și pierderi de vieți omenești. De aici, rezultă clar implicațiile pe care le antrenează proiectarea corespunzătoare a acestui tip de perdele.

,,Din punct de vedere meteorologic, înzăpezirile cele mai puternice și mai frecvente se produc în cazul combinării așa numitelor viscole de înălțime, când are loc transportul zăpezii în timpul căderii acesteia, cu viscolele de suprafață când nu ninge dar, la viteze ale vântului de peste 4 m/sec (fenomenul atinge maximum de intensitate la viteze de 6-7 m/sec), este antrenată și deplasată la suprafața solului zăpada deja căzută. De remarcat că antrenarea zăpezii deja căzute se poate produce chiar și pe vreme senină, dar uscată. Așezarea are loc în straturi compacte, cu mare greutate specifică. O dată întâlnit un obstacol se produce depunerea sub formă de nămeți. Forma acestora este caracterizată prin asimetria versanților,mai abrupți în partea de sub vânt a obstacolului, panta fiind cu atât mai accentuată cu cît obstacolul,în cazul nostru perdeaua, va fi mai lată. Între lățimea perdelei și cantitatea de zăpadă reținută există, cum este de așteptat, o strânsă legătură. Astfel, dacă la o lățime de perdea de 30 m se înregistrează o depunere de până la 50 m3 de zăpadă la metru liniar lungime, la un viscol de aceeași tărie o perdea de 70 m lățime reține peste 300 m.c/m.l. Deci, pentru proiectare este necesară cunoașterea, în primul rând, a cantității de zăpadă ce se poate depune pe tronsonul de arteră luat în studiu.”

Datorită acestui aspect, factorii decizionari din țara noastră care au în administrare diferite categorii de artere de circulație, dețin hărți ale înzăpezirilor pe respectivele artere. Trebuie subliniat faptul că lățimea perdelei nu trebuie să fie element de bază în calcularea înălțimii maxime posibile a nămeților. O asemenea idee ar conduce la provocarea unor rupturi de zăpadă de mari proporții în interiorul perdelei. Pentru diminuarea, poate chiar înlăturarea acestui impediment, se recomandă analizarea a așa numitei „înălțimi de lucru” considerată a fi aceea care nu duce la producere rupturilor de zăpadă în perdea. Cercetările efectuate au concluzionat că cele mai intense rupturi de zăpadă se produc la o înălțime a nămeților de peste 3 m, la vârsta de 8-10 ani a perdelei. I.Z. Lupe consideră,, necesar a fi luate în considerare și elementele privind vântul, respectiv tăria și viteza acestuia.,,

Un alt aspect ce trebuie analizat obligatoriu îl reprezintă profilul transversal al arterei. ,,Din acest punct de vedere, diverși autori disting trei categorii de trasee înzăpezibile:

• I – deblee cu adâncimea de 0,4-8,5 m; stațiile de cale ferată; terenuri cu cota 0 față de arteră, dar situate pe platouri.

• II – deblee cu adâncimea sub 0,4 m și teritoriile cu cota 0.

• III – ramblee cu înălțimi sub 1,0 m și zone înalte cu înălțimea până la 1,0 m.

Alte categorii de teren ce se pot întâlni se consideră neînzăpezibile. Trebuie să atragem însă atenția că, în prezent, există numeroase artere ce prezintă pe margine o vegetație arbustivă, și chiar arborescentă, care modifică profilul construit al arterei și pot fi înzăpezite. Trebuie luată în considerare, de asemenea, grosimea stratului de zăpadă neviscolită depusă uniform în zonă și care modifică diferența de nivel dintre platforma arterei și teritoriul învecinat,,.

4.2. Lățimea C

,,Lipsa unor cercetări speciale în țara noastră (deși perdele parazăpezi au fost plantate încă în 1914-1916 și apoi și după I-ul Război Mondial), fac necesară recurgerea tot la datele acelorași autori străini menționați. Conform acestora, lățimea perdelei se stabilește pe baza raportului dintre suprafața transversală maxim înregistrată a nămeților în zona dată și înălțimea de lucru.,, Înălțimea de lucru este influențată de vegetația existentă, diminuându-se pe măsura înrăutățirii acestora. În general este de 2-3 m. Atunci când lățimea calculată depășește 50 m se recomandă alegerea sistemului cu două perdele combinate, cu spațiu liber între ele. Dintre cele două perdele,cea situată spre câmp (opusă arterei) va fi mai lată (20 m), urmată de un interval liber de lățime variabilă, după care perdeaua către arteră va avea 10 m lățime. Lățimea mica a celor două perdele înlătură pericolul rupturilor de zăpadă. Lățimea spațiului dintre cele două perdele depinde, așa cum precizează I.Mușat, de condițiile de vegetație. ,,Acest interval crește pe măsură ce condițiile se înrăutețesc. Acest interval servește și ca sursă de ameliorare a umidității solului, deoarece în el are loc acumularea maximă de zăpadă.

Figura 11 Perdele parazăpezi alcătuite din plop euroamerican

Precizările privind influența condițiilor de vegetație asupra lățimii perdelelor indică necesitatea unor cercetări pedologice de detaliu, în zonele de amplasare a perdelelor. Mai este necesară precizarea că pentru arterele rutiere se pot adopta lățimi mai mici decât în cazul căilor ferate, având în vedere că în cazul acestora profilul transversal este mai des apropiat de cota 0 a terenului.,,

4.3. Construcția perdelelor parazăpezi

În acord și cu autorii străini, I.Z. Lupe sugerează a fi mai utilă construcția impenetrabilă a perdelelor parazăpezi, prin ,,înfințarea în partea spre câmp mai întâi a unui gard viu, format din 2 rânduri de arbuști de talie mică, de preferat țepoși, după care pot fi plantate 2 rânduri de arbuști de talie mai înaltă, din specii rezistente la rupturi de zăpadă, și apoi încă un rând de arbuști (al 5-lea de la marginea dinspre câmp) de talie înaltă care să servească și ca specii de ajutor (de împingere) pentru speciile de amestec sau cele principale.,, În interiorul acestor formațiuni se utilizează specii de arbuști buni protectori ai solului contra îmburuienirii și totodată rezistenți la rupturi provocate de înzăpezirile abundente. În etajele superioarepoate fi admisă o penetrabilitate parțială, creându-se un profil trietajat al perdelei.

Figura 12. Profil trietajat al perdelei forestiere

4. 4. Asortimentul de specii

În legătură cu asortimentul de specii, acesta variază foarte mult în funcție de condițiile concrete de vegetație.Între autorii care au analizat dezvoltarea acestui tip de vegetație există o discuție generală privind utilizarea stejarului (în condițiile favorabile), sau a salcâmului. Dezavantajul stejarului se concretizează în creșterea înceată. Ca avantaj principal este punctată longevitatea, la care se adaugă rezistența la viscol. Pentru condițiile de stepă nu se pune problema folosirii stejarului pedunculat ci numai a celui brumăriu. Privind salcâmul, se menționează ca avantaj creșterea rapidă, fapt care permite intrarea în funcțiune a perdelei la scurt timp după plantare. Longevitatea redusă se consideră a fi contrabalansata prin furnizarea de material lemnos pentru ținuturile sudice ale țării.

,,Adversarii salcâmului reproșează acestuia:

• înfrunzirea târzie;

•frunzișul rar și deci o protecție slabă a solului împotriva îmburuienirii în plus, neformând o litieră bogată nu ameliorează solului;

• permite uscarea solului;

• capacitate ridicată de drajonare, deci neindicat în perdelele înguste (cazul culiselor de 2 perdele cu interval gol între ele);

• este mai puțin rezistent decât stejarul la rupturile de zăpadă;

• favorizează răspândirea unor dăunători ai culturilor agricole,,

Există contraindicații și cu privire la alte specii. Așa, de exemplu, I.Z. Lupe nu recomandă introducerea în asortimentul de specii a dracilei și părului ciutei, deși specii bune protectoare a solului și pentru rândurile marginale, din cauză că favorizează propagarea ciupercii grâului de asemenea, nu se recomandă sângerul (gazdă a păduchilor verzi), salba râioasă (gazdă a păduchelui sfeclei de zahăr), gherghinarul, acolo unde sunt cultivate specii pomicole. Se vor evita în rândurile marginale speciile cu mare capacitate de drajonare (pe lângă salcâm și oțetarul, ulmul de câmp etc.), ca și cele cu înrădăcinare trasantă bogată (glădița, amorfa ș.a.) care usucă solul în vecinătatea perdelei. În ce privește amestecul de specii, Șt. Rubțov nu recomandă amestecul de salcâm cu glădiță și nici glădiță cu ulm. Dezvoltarea tot mai intensă a turismului pune probleme deosebite vegetației forestiere de-a lungul arterelor de circulație, fiind chemată să contribuie la îmbunătățirea radicală a peisajului oferit de fiecare arteră din punct de vedere estetic și turistic. Datorită, de exemplu automobilului, omul petrece multe ore din zi pe diverse drumuri. Acestea trebuie să răspundă nu numai cerințelor tehnicii moderne ci și exigențelor spirituale ale conducătorului auto. De aici o nouă concepție „șoseaua trebuie să servească mai întâi omul și apoi mașina”.

Căile de transport trebuie să-l ajute pe om în a cunoaște natura. Vegetația forestieră în lungul arterelor de circulație trebuie să asigure mascarea diverselor locuri cu aspect dezagreabil (depozite de diverse materiale, resturi de construcții dezafectate etc) să îmbrace taluzele rambleelor de la podurile ce traversează artera (a se vedea podurile de pe A1) etc. Este necesar a se urmări îmbogățirea și scoaterea în evidență a contururilor lizierei, crearea unor compoziții pitorești, diversificarea gamei de culori pentru eliminarea aspectului monoton al lizierelor. ,,De aici necesitatea ca silvicultorul să-și lărgească preocupările în domeniul plantării arterelor de circulație (atât auto cât și pe calea ferată), dând o mai mare atenție alegerii speciilor pentru perdelele parazăpezi urmând a avea în vedere: aspectul frunzișului, modul de ramificare, talia, rezistența la viscol (inclusiv la rupturi de zăpadă), potențialul melifer, producerea de fructe, produse terapeutice etc. Trebuie remarcat că aceste aspecte au fost avute în vedere de către înaintașii noștri, de ex. I.Z. Lupe recomandând încă din 1952 introducerea speciilor melifere și pomicole în rândurile marginale ale perdelelor forestiere.,,

4.5. Pregătirea terenului în vederea plantării perdelelor forestiere parazăpezi

Toți autorii consultați, fără excepție, recomandă o pregătire atentă a terenului înainte de plantare, pregătire care trebuie să fie cu atât mai minuțioasă cu cât condițiile de vegetație, generale ale zonei și particulare ale tronsonului de plantat, sunt mai dificile. Necesitatea unei pregătiri corespunzătoare a fost subliniată încă în 1937 de M. Petcuț și C.D. Chiriță, iar I.Z. Lupe (1952) consideră pregătirea terenului înainte de plantare ca o operațiune de bază, de care depinde reușita și dezvoltarea ulterioară a perdelei. El consideră că ,,tehnica de pregătire depinde de configurația terenului, de starea acestuia înainte de începerea lucrărilor, de modul de folosință anterior, și recomandă:

A.pe terenuri părăsite, pârloage, năpădite de mărăcini, islazuri, terenuri invadate de buruieni, terenuri ocupate de vechi culturi forestiere in stare foarte înaintată de degradare:

• curățirea terenului de buruieni, mărăcini, lăstărișuri sălbatice etc.;

• defrișare cu plugul de defrișat în caz de necesitate;

• arătură adâncă (fără a se scoate la suprafață carbonații în cazul prezenței acestora);

• grăpare cu grapa grea cu colți;

• ogor negru în timpul verii (iulie-august) cu grăpări repetate, prin care vor fi scoase la suprafață resturi de rădăcini de buruieni și care vor fi distruse de căldură; semințele de buruieni rămase în pământ care vor încolți spre toamnă, dar nu vor mai apuca să fructifice și vor fi distruse prin arătura adâncă de toamnă;

• arătură adâncă de toamnă (35-40 cm) cu plug cu antetrupiță. În cazul absenței buruienilor nu mai este necesar ogorul negru, după îndepărtarea mărăcinișurilor și defrișare trecându-se la arătura de toamnă.

B. pe terenuri puternic împirate:

• culturi agricole timp de 1-2 ani, urmate de 1 an ogor negru (atât pentru distrugerea resturilor de buruieni cât și pentru acumulare de umiditate în sol).

C. pe terenuri destructurate, prăfoase:

• cultivare 2-3 ani cu amestec de leguminoase și ierburi perene (proporție70-30/100)

• cultivare timp de un an a 2-3 rânduri, de fiecare parte a viitoarei perdele, cu plante agricole înalte (porumb, floarea soarelui etc.) ale căror tulpini nu se vor tăia pe timpul iernii (atât pentru acumulare de zăpadă în scopul creșterii rezervei de umiditate în sol, cât și pentru diminuarea pericolului de înzăpezire a arterei până la plantarea perdelei;

• trasarea pe ambele laturi ale viitoarei perdele a 2-3 brazde adânci, suprapuse, în scopul acumulării suplimentare de umiditate pentru viitoarea perdea (prin acumularea zăpezii în aceste șanțuri), cât și ca o măsură de protecție a perdelei;

• arătură adâncă de toamnă,de dorit cu plug de mare adâncime (50 cm). ,,

În toate cazurile, combaterii dăunătorilor în cazul infestării terenulu, trebuie acordată o atenție sporită (larve de cărăbuș etc.).

4.6. Lucrări de întreținere a perdelelor parazăpezi

De la început trebuie menționat faptul că lucrările de întreținere a perdelelor după plantare nu se limitează la mobilizarea solului, un anumitnumăr de ani. Astfel, același Lupe recomandă cultivarea pe suprafețele dintre rânduri, timp de 2-3 ani de la plantare, a 2-3 rânduri de plante agricole înalte în vederea reducerii influenței vânturilor uscate asupra dezvoltării puieților dar totodată și pentru protejarea arterei până la intrarea în funcțiune a perdelei. În cazul plantării nemecanizate, același autor recomandă, imediat după plantare, afânarea solului între rânduri prin grăpare ușoară.

În vederea sporirii desimii perdelei și accelerării intrării în acțiune a acesteia , se recomandă de catre mai multi autori urmatoarele:

a) receparea arbuștilor în primii 2 ani de la plantare, în special a exemplarelor slab dezvoltate;

b) formarea, după 2-3 ani de la plantare, a coroanei la speciile principale, prin ,,practicarea periodică a elagajului artificial în vederea:

• îndepărtării ramurilor laterale prea dezvoltate, care suferă mult din cauza rupturilor de zăpadă;

• ameliorării creșterii și dezvoltării speciilor respective;

• trecerii treptate a speciilor repede crescătoare de ajutor din etajul I în II, după închiderea masivului, pentru asigurarea creșterii și dezvoltării corespunzătoare a speciilor principale și pentru reglarea înălțimii nămeților de zăpadă;

• refacerea imediată a perdelelor existente deja în zonă,care sunt într-o stare degradată; cu această ocazie se va avea în vedere și introducerea în compoziția acestora a unor specii pomicole și a celor decorative (fără însă a apela la unele specii exotice care pot pune probleme dificile de adaptare și menținere).,,

4.7. Observații cu privire la unele lucrări de proiectare privind plantarea sau refacerea unor perdele forestiere parazăpezi

Toate aspectele prezentate în legătură cu principiile creării perdelelor forestiere de protecție a căilor de comunicație nu epuizează solicitările pe care le pune acest tip de perdele în ceea ce privește activitatea de proiectare în domeniu. Deși multe din aceste principii îsi găsesc aplicabilitate , așa cum s-a arătat, și în literatura de specialitate, ele practic nu se regăsesc și în soluțiile cuprinse în proiectele elaborate în ultima perioadă de timp în domeniu. Astfel, nu se motivează lățimile de perdele alese și, mai ales, nu se motivează lățimile diferite adoptate pentru tronsoane apropiate de artere, diferențele fiind uneori însemnate. Nu se motivează distanța de plantare a perdelei față de limita arterei de circulație. Nu se arată care este situația zonelor premergătoare și după tronsoanele luate în studiu, având în vedere că intervalele cu lungimi mai mici de 300 m între două perdele proiectate trebuie prevăzute și ele pentru plantare. Deși microrelieful zonei în care urmează a se înfința parazăpezi reprezintă un element esențial ce determină gradul de înzăpezire, nu se prezintă date concrete despre acesta.De adâncimea acestuia depinde gradul fenomenului de înzăpezire.

,,Caracterizarea condițiilor staționale este, în unele cazuri, absolut generală, fără nici o legătură cu tronsonul ce face obiectul proiectului. Astfel, un tronson situat în zona combinatului chimic Slobozia, deci la sud de râul Ialomița, este localizat în lunca râului Călmățui, situat la nord de Ialomița și făcând parte, de fapt, din bazinul hidrografic al Buzăului și nu al Ialomiței. Din numeroase proiecte lipsește analiza concretă a condițiilor de sol din tronsonul propriu-zis, fiind prezentate caracteristicile principalelor tipuri și subtipuri de sol din zona fizico-geografică generală, sau prezentându-se variații de tip de sol pe o lungime de tronson de numai 200 m. Nu poate să nu trezească nedumerirea afirmația privind prezența eroziunii „slabă la moderată”, în condițiile unui relief „terenuri plane-orizontale”..

4.8. Alegerea speciilor forestiere si stabilirea schemelor de plantare

Indiferent de rolul pe care îl au în perdea, fie că sunt specii principale, de amestec , ajutor sau arbusti, speciile forestiere folosite trebuie să corespundă din mai multe puncte de vedere următoarelor criterii:

– să corespundă din punct de vedere stațional;

– să aibă o creștere cât mai rapidă, astfel încât perdeaua să devină funcțională într-o perioadă cât mai scurtă de timp;

– să fie longevive și să asigure o bună regenerare naturală;

– să nu adăpostească dăunători ai culturilor agricole din suprafețele pe care le protejează;

– să ofere și alte avantaje adiacente din punct de vedere economic.

Pentru aceleași condiții staționale, în condiții egale de creștere și dezvoltare, se vor prefera speciile longevive, astfel încât efectul perdelei să fie asigurat pentru o perioadă cât mai lungă de timp.

Referitor la condițiile staționale, se comportă foarte bine în perdelele forestiere de protecție, următoarele specii:

– stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul (Quercus robur),stejarul pufos (Quercus pubescens), mărul pădureț (Malus silvestris), frasinul de Pennsylvania (Fraxinus pennsylvanica) și caragana ( Caragana arborescens)

– pe soluri alcaline, cu pondere mare de carbonați;

– ulmul de Turkestan ( Ulmus pumila var. pinnato-ramosa), glădița (Gleditsia triacanthos), dudul (Morus alba), arțarul tătărăsc (Acer tataricum), scumpia (Cotinus coggygria), sălcioara (Eleagnus angustifolia), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), mălinul american (Prunus serotina), amorfa ( Amorpha fruticosa) – pe soluri slab alcaline și slab sărăturoase.

Figura 13. Structura unei perdele forestiere de protectie a culturilor agricole

Speciile forestiere se vor alege și se vor asocia, dupa caz, ținându-se cont de pretențiile acestora față de condițiile staționale, urmărindu-se obținerea efectului protectiv maxim în timp cât mai scurt și pentru o perioada cât mai lungă.

Pentru a nu adăposti dăunători ai culturilor agricole, se va evita folosirea următoarelor specii, numai acolo unde este cazul:

– dracila (Berberis vulgaris) și spinul cerbului (Rhamnus cathartica) – întrucât pe frunzele lor se dezvoltă ciuperca rugina grâului;

– sângerul (Cornus sanguinea)- intrucât favorizează dezvoltarea păduchilor verzi;

– salba râioasă (Euonymus verucosa)- care adăpostește păduchele sfeclei de zahăr;

– păducelul (Crataegus monogyna)- care adăpostește o serie de dăunători ai pomilor fructiferi.

La înființarea perdelelor forestiere cu specia de bază stejar brumăriu se va folosi schema de 2 x 0,75 m pe terenuri care permit mecanizarea lucrărilor de întreținere între rândurile de puieți . Pe rândurile marginale se vor instala: măceș, porumbar, corn, păducel, iar pe rândurile interioare: sânger, lemn câinesc, etc. Se vor evita amestecuri de tipul: stejar sau stejar brumăriu cu salcâm, frasin, glădiță și ulm. Perdelele forestiere de protecție a căilor de comunicație, având rolul de a acumula zăpada în interiorul și la adăpostul lor, vor fi formate din specii cu ramificație bogată, cu frunziș des. Se vor folosi scheme de plantare de 1,0 x 1,0 m pentru formula de salcâm cu arbuști sau 1,5 x 1,0 m pentru formula cu stejar, cu mențiunea că procentul de participare al arbuștilor va fi substanțial mărit pe rândurile marginale. În zona forestieră unde pot 8 vegeta rășinoasele, se vor introduce în compoziția perdelelor parazăpezi parțial și total acumulatoare, specii de rășinoase care măresc mult efectul acumulator, reducând prin aceasta lățimea necesară a perdelelor. Gardurile vii parazăpezi vor fi formate din două rânduri plantate în chincons cu distanța între rânduri de 1 m și 0,30 – 0,40 m între puieți pe rând în cazul utilizării foioaselor (sălcioara,dudul, ulmul de Turkestan, maclura, vișinul turcesc, liliacul). Gardurile vii parazăpezi din rășinoase (ex. molid) se vor planta la distanța de 1,0 – 2,0 m între rânduri și 0,50 – 0,60 m între puieți pe rând.

Înălțimea gardurilor vii se va menține la 1,50 – 2,0 m. La perdelele forestiere antierozionale, având în vedere rolul lor funcțional, se vor folosi într-un procent ridicat arbuștii (scumpie, lemn câinesc, sânger, păducel), care au înălțimi mici și prin frunzișul consistent contribuie la formarea stratului de litieră, precum și a altor specii care se regenerează ușor și drajonează abundent.

La lucrările de împădurire se vor folosi următoarele formule de împădurire cu caracter general:

– pentru condiții staționale extreme (terenuri puternic erodate, maluri de reazem): 100% arbusti;

– pentru majoritatea condițiilor staționale, în funcție de panta terenului: 50% P + 25% A + 25 % a sau: 25% P + 25% A + 50 % a sau: 25% P + 50% A + 25 % a unde: P = specii principale de bază, A= specii principale de amestec, iar a = arbuști.

La înființarea perdelelor forestiere de protecție a malurilor și a digurilor se vor alege specii care rezistă la inundații periodice, de preferință: plopii, sălciile, frasinul comun, frasinul pufos, frasinul american și chiar stejarul pedunculat. Ca arbuști se vor alege în primul rând sălciile arbustive, apoi sângerul, cătina roșie. Exemple de formule de împădurire și scheme de plantare pentru înființarea rețelelor de perdele forestiere de protecție sunt prevăzute.

4.9. Pregătirea solului

Pentru executarea împăduririlor la înființarea perdelelor forestiere de protecție, se va executa pregătirea integrală a solului pe toată lățimea perdelei printr-o arătură la adâncimea de 28 – 31 cm, urmată de discuire. La înființarea perdelelor forestiere antierozionale pentru protecția solului împotriva eroziunii prin apă, pregătirea solului se face manual în tăblii sau în vetre.

4.10. Instalarea propriu- zisă a perdelelor forestiere de protecție

La înființarea perdelelor forestiere de protecție se utilizează toate metodele de instalare pe cale artificială a culturilor forestiere și anume: prin plantații, semănături directe și butășiri. Metoda principală de lucru este plantarea cu material săditor de calitate superioară. Dimensiunile și calitatea puieților forestieri care se vor utiliza la plantare se stabilesc în conformitate cu STASurile în vigoare. Se va avea în vedere utilizarea de puieți cu rădăcini protejate, cu deosebire la cvercinee și în general la toate speciile cu micoriză.

Plantarea puieților se execută în gropi de 30/30/30 cm – puieți de talie mică, 50/50/50 cm – salcia și 60/60/60 cm – plop euramerican. Gropile pot fi efectuate manual sau mechanic. Instalarea culturilor prin semănături directe se recomandă în cazul stejarului, folosind ghindă preîncolțită care se introduce în cuiburi simple sau grupate. Prin butășire se pot introduce plopii negrii, sălciile, caprifoiul și alte specii care butășesc ușor.

4.11. Controlul anual al regenerărilor

Această lucrare tehnică se execută în conformitate cu reglementările silvice în vigoare, cu scopul de a determina reușita regenerărilor și modul în care acestea s-au dezvoltat, precum și de a stabili lucrările ce trebuie executate în continuare, în vederea realizării compoziției – țel.

4.12. Lucrările de întreținere a plantațiilor

În fiecare an, până la încheierea stării de masiv, se vor executa lucrările de întreținere a plantațiilor: manual pe rândul de puieți și mecanic sau hipo printre rânduri. Principalele lucrări de întreținere sunt, după caz: retezarea puieților de foioase cu excepția celor de frasin și de ulm de Turkestan, revizuirea plantațiilor, mobilizarea solului, descopleșirile și se execută în conformitate cu reglementările silvice în vigoare. În zonele cu vânat se va asigura protectia puieților contra vânatului. Acolo unde este necesar și posibil se va proceda la irigarea culturilor în primii ani de la înființare.

Figura 14. Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona de Sud a țării

4.13. Lucrările de îngrijire a perdelelor forestiere de protecție

4.13.1. Perdelele forestiere de protecție cu specia de bază stejar brumăriu

Conducerea perdelelor forestiere de protecție de acest tip ridică probleme deosebite încă de la înființare, întrucât stejarul brumăriu, având un temperament de lumină și crescând foarte încet în tinerețe, tinde să fie copleșit de speciile de amestec și ajutor, care înregistrează o adevărată explozie de creștere în primii ani de vegetație. Având în vedere și condițiile climatice extreme în care vegetează acestea, intervențiile vor avea intensități mai mari decât cele care se execută în păduri. Ca regulă generală se va urmări asigurarea proporționării amestecului de specii, ponderea având-o stejarul brumăriu, formarea de arborete multietajate, protejarea subarboretului.

Degajările se execută cu periodicitate anuală și urmăresc în primul rând degajarea stejarului brumăriu de celelalte specii repede crescătoare în primii ani, degajarea speciilor de amestec din compoziția țel și menținerea speciilor de ajutor și arbuști.

Curățirile încep la 12-15 ani, când stejarul depășește în înălțime celelalte specii. Se extrag exemplarele cu defecte, bolnave și rănite, protejându-se exemplarele bine conformate. Deschiderea coronamentului se va face cu prudență, astfel încât să nu se producă o dezvoltare a coroanei în detrimentul creșterii în înălțime.

Intensitatea intervenției va fi:

– slabă- periodicitatea: 2-3 ani.

-Rariturile. Vârsta începerii răriturilor nu trebuie să depășească 20-25 ani. Se va executa o răritură combinată: de sus la speciile de amestec dominante și selectivă, cu caracter de jos la stejarul brumăriu, astfel încât să se asigure buna menținere a speciei de bază și o multietajare a perdelei. Intensitatea intervenției va fi slabă. Periodicitate: 4-5 ani. În intervalul dintre intervenții se vor executa tăieri de igienă pentru extragerea arborilor uscați, rupți ori doborâți de vânt sau zăpadă.

Figura 15 Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona Centrală a țării

4.13.2. Perdelele forestiere de protecție cu specia de bază salcâm

Necesitatea refacerii perdelelor de protecție și a realizării stării lor funcționale într-un interval de timp cât mai scurt și cu un efort financiar cât mai mic recomandă folosirea salcâmului la înființarea perdelelor forestiere mai ales în zonele cu nisipuri necalcice. Deși salcâmul nu suportă alte specii de amestec, pentru asigurarea aceluiași grad de penetrabilitate pe toată înălțimea perdelei, se vor folosi în formula de împădurire și specii de ajutor și arbuști: soc negru, mălin american, sălcioară, păducel, porumbar, ș.a. În acest caz speciile de ajutor se amplasează numai pe rândurile marginale ale perdelei fiind denumite impropriu “de ajutor”, rolul lor fiind acela de a uniformiza penetrabilitatea pe toată înălțimea perdelei. Salcâmul fiind o specie exigentă față de lumină, repede crescătoare, cu o mare putere de lăstărire și drajonare, tăierile de îngrijire se diferențiază în funcție de proveniența perdelelor forestiere de protecție.

Degajările. Aceste lucrări nu sunt necesare în culturile de salcâm provenite din plantații. În perdelele forestiere de protecție regenerate în crâng simplu, degajările sunt necesare în primii ani de vegetație și au ca scop apărarea drajonilor de concurența lăstarilor. Periodicitatea: 1- 2 ani.

Curățirile încep la 3-5 ani. În perdelele tratate în crâng simplu se extrag exemplarele provenite din lăstari păstrându-se cele provenite din drajoni. Selectiv, se extrag lăstarii dezghiocați, insuficient consolidați, rupți de zăpadă, dar în așa fel încât să nu se afecteze penetrabilitatea perdelei. Se execută două intervenții:

– în plantații la vârsta de 4-5 ani și 7-9 ani.

– în regenerări naturale la vârsta de 3-4 ani și respective 7-8 ani.

Rariturile. În perdelele provenite din plantații, răriturile au caracter selectiv și încep la 9-11 ani, cu intensitate slabă și cu o periodicitate de 4-5 ani. În perdelele tratate în crâng simplu, răriturile încep mai devreme, respectiv la 8-10 ani, cu un grad de intervenție mai mare decât în primul caz, accentul punându-se pe lăstarii de cioată, menținându-se exemplarele provenite din drajoni. Pentru menținerea unei stări fitosanitare bune, perdelele forestiere de protecție vor fi parcurse cu tăieri de igienă ori de câte ori este nevoie.

Figura 16. Statistica înfințării perdelelor de protecție în zona de Nord a țării

4.14. Regenerarea si ameliorarea perdelelor forestiere de protecție

Principalele cauze care conduc la degradarea unei perdele forestiere de protecție sunt: tăierile ilegale de material lemnos, pășunatul, incendiile, defolierile repetate, calamitățile naturale, greșeli tehnice de instalare, îngrijire și conducere, etc. Perdelele forestiere care nu mai corespund rolului pentru care au fost create, fiind supuse fenomenului de degradare, se parcurg cu lucrări de regenerare sau ameliorare.

4.15.1 Refacerea perdelelor forestiere de protecție

În vederea asigurării în permanență a rolului funcțional, perdelele forestiere de protecție se regenerează cu preponderență în crâng simplu. Se disting următoarele situații:

A) Perdele forestiere degradate, cu consistența 0,3- 0,5, cu cioate viabile. Succesiunea operațiilor:

– Exploatarea arboretului in perioada de repaus vegetativ. Tăierile de regenerare se execută divizând perdeaua în fâșii longitudinale (2-4 în funcție de lățimea perdelei). Aceste tăieri încep în fâșia situată în marginea apărată de vânt și se continuă numai după ce lăstarii din fâșia exploatată inițial au atins înălțimea de 3-4 m.

– Toaletarea cioatelor existente.

– Completarea golurilor prin plantații cu pregătirea solului în tăblii sau vetre și mecanic în fâșii.

– Scarificarea solului între rânduri pentru stimularea drajonării în cazul speciilor care drajonează.

B) Perdele forestiere degradate, cu consistența 0,5 – 0,7. Aceste perdele prezintă goluri cu diametrul de 1-2 h (h = înălțimea arborilor din perdea). Succesiunea operațiilor:

– Toaletarea cioatelor existente in perioada de repaus vegetativ.

– Completarea golurilor prin plantații cu pregătirea solului în tăblii sau vetre.

– Scarificarea solului între rânduri pentru stimularea drajonării în cazul speciilor care drajonează.

C) Perdele forestiere complet degradate În această categorie intră perdelele forestiere cu consistență sub 0,3 precum și cele cu consistența 0,3-0,5 cu cioate neviabile. Succesiunea operațiilor:

– Exploatarea arboretului prin tăieri rase in perioada de repaus vegetativ.

– Pregătirea terenului prin: dezrădăcinare, evacuarea cioatelor, nivelare, scarificare pe două direcții.

– Pregătirea solului prin arătură la 30 cm și discuire.

– Plantarea puieților în gropi efectuate manual sau mecanic.

– Întreținerea plantațiilor pînă la închiderea stării de masiv.

4.15.2. Ameliorarea perdelelor forestiere de protective

Lucrările de ameliorare a structurii perdelelor forestiere de protecție se execută acolo unde acestea nu-și mai îndeplinesc în totalitate rolul funcțional pentru care au fost create datorită apariției golurilor de diferite mărimi. În funcție de mărimea golurilor, se va proceda conform celor prevăzute la punctul A) dar, în principal se vor executa următoarele lucrări:

– toaletarea cioatelor în vederea stimulării lăstăririi (în cazul perdelelor de salcâm se execută scosul cioatelor prin căzănire);

– pregătirea solului în benzi printr-o arătură la adâncimea de 28- 31 cm;

– plantarea puieților în gropi de 40/40/40 cm executate manual sau mecanic la schema și compoziția inițială;

– revizuirea culturilor și executarea completărilor necesare;

– descopleșirea anuală a puieților de buruieni și specii forestiere copleșitoare;

– 2-3 mobilizări ale solului anual, în tăblii sau vetre;

– tratarea puieților de stejar cu sulf pentru combaterea făinării;

– tratarea în fiecare iarnă cu substanțe repelente a puieților pentru protejarea lor contra vânatului;

– conducerea culturilor după încheierea stării de masiv.

În perdelele forestiere de protecție tinere cu consistența peste 0,7, unde proporția arborilor valoroși și sănătoși este suficientă pentru a forma baza viitorului arboret, ameliorarea structurii se face prin executarea corectă a tăierilor de îngrijire.

4.15. Lista speciilor recomandate pentru înființarea perdelelor forestiere

1. STEJARUL (QUERCUS ROBUR). Longevitate foarte mare puțin pretențios la condițiile climatice, însă este exigent la condițiile de sol. Preferă solurile fertile, profunde și cu pânză de apă freatică la suprafață, dar rezistă bine la secetă datorită înrădăcinării pivotante. Se dezvoltă bine pe soluri argilo – nisipoase sau nisipo-argiloase, aluvionare și chiar pe aluviunile nisipoase, cu un orizont de argilă în adâncime. Suportă inundațiile scurte, dar nu și apa stagnată. Alcalinitatea ridicată a solului, ca și aciditatea pronunțată nu sunt favorabile vegetației stejarului. Temperament pronunțat de lumină. Poate fi întrebuințat ca specie principală la crearea perdelelor forestiere de protecție a câmpului.

2. STEJARUL BRUMĂRIU (QUERCUS PEDUNCULIFLORA): Datorită caracterului xerofit, stejarul brumăriu pătrunde adânc în stepă, formând arborete pure pe cernoziomuri degradate sau pe dune, în condiții de umiditate redusă, cu precipitații sub 400 mm/an, fiind specia cea mai recomandată pentru perdelele forestiere de protecție a câmpului.

3. STEJARUL PUFOS (QUERCUS PUBESCENS): Este specia cea mai termofilă și mai rezistentă la uscăciune dintre foioasele arborescente din țara noastră, putând suporta și gerurile extreme de iarnă. Prezintă avantajul de a vegeta mai bine decât celelalte specii de quercinee pe soluri erodate, cu substrat calcaros, bogate în carbonat de calciu, la limita extremă a silvostepei și în stepă.

4. CERUL (QUERCUS CERRIS): Este puțin pretențios față de sol datorită marii amplitudini ecologice de care dispune față de umiditatea din sol. Rezistă pe soluri argiloase grele, compacte și dispune de o mare capacitate de absobție a apei în exces, contribuind la drenarea biologică a solurilor. Este repede crescător, fructifică timpuriu și abundent, fiind mai ușor de regenerat decât stejarul, însă este sensibil la geruri atât în stare de puiet cât și ca arbori vârstnici.

5. STEJARUL ROSU (QUERCUS BOREALIS): Specie exotică, repede crescătoare, cu fructificație abundentă și cu periodicitate mică, cu o largă amplitudine ecologică, foarte rezistentă la geruri și puțin exigentă față de sol. Nu suportă apa stagnantă. Întrucât vegetează bine și în zone poluate și are un aspect decorativ, se recomandă la înfiițarea perdelelor forestiere de protecție a localităților și a obiectivelor

Figura 17. Salcâmul în perdea de protectie

6. SALCÂMUL (ROBINIA PSEUDACACCIA): Întrucât prezintă o mare amplitudine ecologică, salcâmul se poate planta foarte bine pe nisipuri, pe depozite argilo-nisipoase, pe soluri brun-roșcate de pădure și cernoziomuri. Nu se recomandă pe solurile compacte, grele, argiloase, sărăturate sau cu exces de calcar. Salcâmul este considerat specia cea mai indicată pentru perdelele forestiere de protecție a câmpului, pentru fixarea nisipurilor mișcătoare și chiar pentru perdelele antierozionale, la o schemă deasă, cu arbuști și specii “de ajutor” pe rândurile marginale pentru reglarea penetrabilității. Pe cât posibil se va urmări întroducerea subarboretului și în interiorul perdelei pentru a împiedica înierbarea solului. Pentru aceasta se recomandă mălinul american, socul negru ș.a

7. GLĂDIȚA (GLEDITSIA TRIACANTHOS): Este o specie meliferă, nu este pretențioasă la condițiile de sol, rezistă foarte bine și la secetă. Deși preferă solurile afânate, umede, se dezvoltă bine și pe solurile compacte și chiar pe cele sărăturate. Poate suporta inundații de scurtă durată. Este o specie calcifugă, lăstărește abundent, dar nu drajonează.

8. ULMUL DE TURKESTAN (ULMUS PUMILA): Este un arbore de stepă, foarte rezistent la secetă și geruri. Are o mare amplitudine de adaptare la condițiile edafice. Rezistă bine pe solurile grele, compacte, uscate și pietrose, putând vegeta și pe terenuri calcaroase, marnoase sau pe sărături, precum și pe solurile crude degradate. Nu suferă de ciuperca ulmilor (Ophiostoma ulmii) Se recomandă pentru perdele forestiere de protecție a câmpului, fiind destul de rezistent la dăunători, chiar și în condiții aride de vegetație, dar nu în amestec cu stejarul pe care-l domină și îl copleșește în primii ani de vegetație. Poate fi folosit la împădurirea terenurilor degradate, mai ales compacte și calcaroase, acolo unde salcâmul nu poate vegeta. Este indicat ca specie de amestec pe soluri uscate și sărături.

Figura 18 Ulmul de turkestan în perdea de protectie

9. PLOPUL EURAMERICAN. Deși este o specie repede crescătoare, rămâne sensibil la condiții de climă și sol. Preferă solurile fertile, afânate, nesărăturate și neînțelenite. Dă rezultate și pe solurile nisipoase, dar cu pânză de apă freatică la suprafață. Se recomandă pentru perdelele tip alee și în perdelele de protecție a apelor în zona dig –mal.

10. PINUL NEGRU (PINUS NIGRA): Este o specie puțin pretențioasă din punct de vedere ecologic. Se dezvoltă bine în condițiile unor veri călduroase și a unui climat uscat, secetos, pe soluri nisipolutoase, mijlociu profunde, cu substrat calcaros și cu umiditate redusă. Se utilizează cu bune rezultate la plantații în terenuri degradate, în special cu substrat calcaros, protejând și ameliorând solul mai bine decât pinul silvestru.

11. NUCUL (JUGLANS REGIA): Este indicat pentru perdele tip alee, împreună cu arbuști. Este o specie exigentă la căldură, preferând solurile profunde, fertile deși se dezvoltă bine și pe soluri pietroase sau calcaroase, într-un climat umed.

12. MĂRUL PĂDUREȚ (MALUS SILVESTRIS): Specie indigenă, destul de rezistentă la umbrire, preferă soluri nisipo-lutoase, permeabile, cu umiditate moderată, evitând pe cele calcaroase,uscate sau nisipoase, sărace ori prea compacte, argiloase.

13. PALTINUL DE CÂMP (ACER PLATANOIDES): Specie indigenă, pretinde un climat mai călduros în timpul verii decât paltinul de munte, dar rezistă mai bine decât acesta la geruri excesive. Nu suportă sărăturile și nici solurile erodate. A fost introdus cu succes în perdelele forestiere din Dobrogea, în stepă, pe soluri bine pregătite.

14. PALTINUL DE MUNTE (ACER PSEUDOPLANTANUS): Deși preferă un climat mai rece și mai umed, se dezvoltă foarte bine și în stepă. Nu se recomanda ca specie de amestec cu stejarii întrucât în primi ani de vegetație îi copleșește. Preferă soluri profunde de tip brun de pădure sau cernoziom castaniu tipic cu carbonați.

15. TEIUL (TILIA CORDATA. TILIA TOMENTOSA: Deși nu este pretențios față de sol, preferă solurile fertile cu textură ușoară de la nisipo-lutoasă la lutoasă, evitându-le pe cele sărăturate, compacte sau inundabile. Fiind o specie de umbră se poate utiliza ca specie principală de amestec în TILIA PLATIPHYLOS) perdelele forestiere de protecție a câmpului cu specia principală stejar brumăriu.

16. MĂLINUL AMERICAN (PRUNUS SEROTINA): Este o specie repede crescătoare care lăstărește și drajonează puternic. Rezistă la secetă și destul de bine la geruri. Deși preferă soluri bogate, profunde, poate crește și pe soluri sărace, uscate și chiar pe terenurile degradate. Nu suportă excesul de umiditate în sol. Destul de rezistent la umbră. Pe soluri crude, rămâne de dimensiuni arbustive. A fost utilizat cu succes în împădurirea nisipurilor și solurilor aluvionare, unde a fost introdus în scopul creării subarboretului în plantațiile de salcâm.

17. OȚETARUL ROȘU (RHUS TYPHINA): Specie adaptabilă la variatele condiții de climă și sol din zona temperată. Rezistă la secetă, la geruri și suportă bine fumul. Poate crește și pe soluri nisipoase, sărace, pe maluri de râuri și chiar pe solurile puțin sărăturose. Lăstărește, dar mai ales drajonează extrem de abundent.

Figura 19. Oțetarul roșu în perdea de protectie

18. SĂLCIOARA (ELEAGNUS ANGUSTIFOLIA): Are o mare amplitudine ecologică, de la zonele umede până la cele aride de stepă, vegetând chiar și pe soluri grele, crude și sărăturate. A dat bune rezultate în culturi forestiere pe soluri brun-deschise de stepă, pe nisipuri marine și pe sărături. Se recomandă la înființarea perdelelor forestiere antierozionale datorită vigorii de drajonare a sistemului radicelar trasant și, totodată, bogat în bacterii fixatoare de azot. Se recomandă și ca specie de însoțire în perdelele de protecție a câmpului cu baza salcâm, astfel încât să se regleze penetrabilitatea la nivelul trunchiurilor de salcâm.

19. JUGASTRUL (ACER CAMPESTRE): Deși este o specie exigentă la căldură și la sol, vegetează destul de bine și pe soluri uscate și puțin sărăturate. Se va utiliza ca specie de ajutor în perdelele forestiere de protecție a câmpului unde specia principală este stejarul sau stejarul brumăriu.

20. ARȚARUL TĂTĂRĂSC (ACER TATARICUM): Rezistă la secetă și ger. O specie puțin pretențioasă la sol, suportând solurile puțin sărăturate. Având temperament de umbră se recomandă ca specie de ajutor în perdelele forestiere cu stejari.

21. VIȘINUL TURCESC (PRUNUS MAHALEB): Este rezistent la secetă șli se dezvoltă bine chiar și pe solurile erodate, fiind considerat alifia terenurilor degradate. Fiind o specie de lumină se recomandă participarea sa în formula de împădurire pe rândurile marginale.

22. CENUȘER (AILANTHUS ALTISSIMA): Pretinde un climat mai călduros și un sezon lung de vegetație. Are o creștere foarte rapidă. Exemplarele provenite din drajoni pot depăși în primul an 2 m înălțime și 5 cm grosime. Rezistă bine la secetă, fum și gaze. Are temperament de lumină, foarte puțin pretențios față de sol, vegetând bine chiar pe nisipuri marine. Lăstarește, dar mai ales drajonează foarte puternic.

23. SOCUL NEGRU (SAMBUCUS NIGRA): O specie exigentă față de căldură. Este o plantă nitrofilă, cu temperament de semiumbră. Destul de rezistent la fum și gaze. Este recomandat ca arbust în alcătuirea subarboretului pădurilor de salcâm, întrucât prin sistemul său de înrădăcinare împiedică dezvoltarea pirului iar prin frunzișul ce se descompune ușor, contribuie la ameliorarea solului.

24. MACLURA (MACLURA POMIFERA): Este o specie rezistentă la secetă și este un arbore de talia a doua în arealul său. În condițiile de secetă din Bărăgan rămâne sub formă de tufă, fiind recomandată pentru rândurile marginale in perdelele forestiere de protecția câmpului.

25. PĂDUCELUL (CRATAEGUS MONOGYNA): Este o specie nepretențioasă față de sol și climă, vegetează bine pe o gamă mare de soluri, până la cele mai uscate și compacte, ameliorând solul prin litiera sa bogată.

26. SÂNGERUL (CORNUS SANGUINEA): Rezistă bine la secetă având o mare amplitudine ecologică. Face parte din formula de împădurire a stejarului brumăriu pe cernoziumuri degradate. Suportând umbrirea se poate planta pe rândurile interioare ale perdelelor forestiere de protecție a câmpului.

27. LEMNUL CÂINESC (LIGUSTRUM VULGARE): Vegetează bine pe o gamă largă de soluri de la cernoziomuri degradate la podzoluri secundare. Are o amplitudine ecologică mare, putând fi întâlnit de la deal până în regiunile de stepă extremă. Rezistă la secetă și la umbrire este specia arbustivă cea mai indicată în formula de împădurire a perdelelor forestiere de protecție a câmpului.

28. SCUMPIA (COTYNUS COGGYGRIA): Vegetează bine pe soluri brun roșcate, pe cernoziomurile degradate din stepă, cu substrat de calcar. Deși suportă umbrirea, se recomandă pentru rândurile marginale ale perdelelor, având în vedere și aspectul decorativ dat de inflorescența sa.

29. LILIACUL (SYRINGA VULGARIS): Deși drajonează puternic, se recomandă folosirea sa în cadrul perdelelor forestiere de protecție a câmpului, având în vedere nu numai aspectul decorativ deosebit, dar este rezistent la ger și crește pe soluri cu un conținut bogat de carbonați.

30. CARAGANA (CARAGANA ARBORESCENS): Ameliorează solul prin bacteriile fixatoare de azot. O mare amplitudine edafică: vegetează bine pe nisipuri, pe cernoziom, pe soluri uscate dar și sărăturate. Suportând bine umbra, se recomandă plantarea pe rândurile interioare ale perdelelor forestiere de protecție.

31. CĂTINA ROȘIE (TAMARIX RAMOISISSIMA): Arbust indigen, până la 4 m înălțime, cu înrădăcinare mult ramificată, pătrunzând adânc în sol. Suportă bine seceta, rezistă la praf și fum, nepretențios față de sol. Recomandat pentru perdelele forestiere antierozionale destinate ameliorării terenurilor sărăturoase, a nisipurilor marine, la fixarea malurilor de ape.

4.16. Recomandări

Cele mai eficace perdele sunt perdelele penetrabile, a căror penetrabilitate nu trebuie să depășească 50% din profil. Cea mai puternică rărire să fie în partea de jos a perdelei, iar cea mai mica, sus în dreptul coronamentului.

Pentru vânturile uscate, cu viteze mari, de 4-6 m/sec la 0,5 m de la sol, cele mai eficace sunt perdelele dese de 7-8 randuri, din arbori care au coroana deasă ca: ulmul, acerineele (fără arțar american). Efectele perdelelor forestiere de protecție sunt proporționale cu înălțimea acestora și cu viteza vântului, de care de altfel depinde și penetrația.

În perdeaua de construcție penetrabilă, micșorarea maximă de 70% a vitezei vântului, pentru o viteză de 5m/sec se realizează la distanța de 10 H. Ea se păstrează destul de mare până la distanța de 20 H, unde este de 50% și de unde apoi viteza creste tinzând spre 100%. (H este înălțimea perdelei). La perdelele penetrabile, zona maximă de liniște se află la 20-25 m de la perdea, în partea protejată. Efectul de protecție al perdelelor scade când unghiul de atac al vântului față de perdea este mai mic de 45 0C.

CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ – PERDELE FORESTIERE DE PROTECȚIE A DRUMULUI ÎMPOTRIVA DEPUNERILOR MASIVE DE ZĂPADĂ

Studiul de caz a fost realizat în zona autostrăzii A1-Județul Dâmbovița cu următoarele coordonate: Km 50+000 la Km 50+500; Km 57+500 la Km 58+800; Km 59+450 la Km 59+750.

5.1.ELEMENTE GENERALE

Scopul acestui studiu de caz este de studia înfințarea perdelelor forestiere de protecție a autostrăzi A1 împotriva înzăpăzirii , pe sectoarele:

-Km 50+000 la Km 50+500;

-Km 57+500 la Km 58+800;

-Km 59+450 la Km 59+750;

Studiul de caz este realizat în zona localităților Corbii Mari și Uliești,județul Dâmbovița. D.R.D.P.București, Secția de Drumuri Naționale București Nord, Autostrada A1, în partea dreaptă, în sensul spre Pitești, iar perioada în care s-a implementat studiul de caz este de 5 ani.

5.2.DESCRIEREA LUCRĂRILOR

5.2.1. Amplasament

Perdelele forestiere de protecție, ce fac obiectul prezentului studiu de fezabilitate sunt situate pe raza D.R.D.P.București, Secția de Drumuri Naționale București Nord, Autostrada A1, în partea dreaptă, în sensul spre Pitești.

Suprafața totală luată în studiu este de 6,30 ha, corespunzătoare unei lungimi de 2100 m, fiind situată lângă autostrada A1, dincolo de canalul de irigații care este paralel cu această autostradă. Amplasamentul perdelelor forestiere este prezentat în tabelul următor:

Tabel nr. 1. Amplasamentul perdelelor forestiere

Suprafața terenurilor aparține atât proprietarilor – persoane fizice cât și Primăriei Corbii Mari și este constituită din terenuri agricole. Aceste terenuri vor fi preluate de Regia Națională a pădurilor, se vor scoate din evidența terenurilor cu destinație agricolă, se vor înregistra în evidența terenurilor cu destinație forestieră, se vor înscrie în amenajamentele silvice și se vor supune regimului silvic.

Terenurile sunt situate pe raza comunelor Corbii Mari și Uliești (tabelul 2).

Lista cu proprietarii și suprafețele de teren acoperite de perdea este prezentată în cele ce urmează:

Tabel nr. 2. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.50+000 și km50+500

Tabel nr. 3. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.57+500 și km 58+800

Tabel nr. 4. Tabel nominal cu proprietarii terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor forestiere de protecție a autostrăzii A1 între Km.59+450 și km59+750

5.3.CADRUL NATURAL

Teritoriul studiat este situat în partea sudică a județului Dâmbovița.

5.3.1. Elemente de geologie și geomorfologie

Zona amplasamentelor este situată în Câmpia Română, la N-V de Municipiul București face parte din câmpia de subzistență Titu- Potlogi- Pucheni-Buzău, care este o regiune de divagare, grefată pe o zonă de subzistență, constituită din aluviuni recente, cu cursuri de râuri puțin adâncite și numeroase albii părăsite.

Câmpia este rezultatul depunerilor aluvionare carpatice, de pietrișuri, rulate și nisipuri cuaternare peste argilele marii levantine, sub forma unui con de dejecție vast și plat, peste care s-au depus straturi de loess. Rocile parentale sunt argilele și loessul.

5.3.2.Hidrologie

Teritoriul studiat face parte din bazinul hidrografic al râului Argeș. Pâraiele din zonă au în general debite reduse, putând seca în perioada estivală. Apa freatică este situată de obicei la adâncime, astfel încât nu influențează vegetația forestieră.

5.3.3. Soluri

Tipul și subtipul de sol au fost determinate prin cartări, în cursul lucrărilor de teren. În suprafețele ce fac obiectul prezentului studiu, s-a amplasat la început câte un profil de sol principal și apoi, în continuare, profiluri secundare în funcție de configurația terenului, pentru a surprinde variația tipului și subtipului de sol. Acolo unde s-a identificat un nou tip de sol a fost executat un nou profil principal. Pentru profilurile principale s-au completat pe teren fișe de descriere. Din fiecare tip de sol s-au recoltat probe care au fost analizate la laborator, în vederea determinării caracteristicilor fizico-chimice ale acestora.

Tabel nr. 5. Tipurile și subtipurile de sol determinate

Luvosolurile stagnice fac parte din clasa luvisolurilor. Ele sunt cunoscute din clasificările anterioare sub denumirea de soluri brune podzolite sau podzolie brune argiloiluvionale. Profilele de sol analizate la laborator sunt prezentate în tabelul 6.

Luvosolul stagnic (brun luvic pseudogleizat) cu profil, Ao – ElW – BtW – C , s-a format pe terenuri plane, slab ondulate, depresionare, cu substrat format de depozite loessoide și de luturi. Din analiza datelor din tabel se constată că pe aliniamentul A1, solul este de la neutru la slab alcalin (pH=6,51-7,02), moderat humifer (conțintul de humus pe grosimea de 20 cm de 3,37%), mijlociu aprovizionat cu azot în orizontul Ao (0,17%) și foarte slab în profunzime (0,09%), lutos, luto-prăfos la suprafață și luto- argilos în profunzime, edafic mijlociu.

Rezultatele analizelor de sol releva că pe toate amplasamentele sunt condiții bune pentru cultura stejarului, frasinului, cerului, gârniței, jugastrului, arțarului tătăresc, ș.a.

Tabel nr. 6. Profilele de sol analizate la laborator

5.3.4 Caracterizarea climatică

Pentru caracterizarea condițiilor climatice în cuprinsul teritoriului cercetat s-au luat în cosiderare datele înregistrate la stația meteorologică Găești .

Zonele amplasamentelor sunt situate în Câmpia Română și prezintă un climat caracterizat printrun continentalizm accentuat , cauzat de invazia de aer rece (continental) în perioada de iarnă, iar vara a celui cald, cu amplitudinea medie de 250C. Datele climatice din tabelul nr.7, indică un climat temperat cu veri călduroase.

Tabel nr. 7. Datele climatice

Temperatura medie anuală este de 10,10C, luna cu temperatura cea mai ridicată este iulie (21,0 ÷22,00C), iar temperatura medie lunară cea mai scăzută se realizează în luna ianuarie (-2,1 ÷ -3,20C).

Lungimea sezonului de vegetație (perioada din an cu temperaturi medii de peste 100C) este de peste 6 luni, astfel se poate spune că perioada de vegetație este normală, iar regimul termic este favorabil speciilor principale (stejar, gârniță, cer), zona de răspândire intrând în arealul de răspândire a acestora.

Regimul pluviometric

Precipitațiile medii anuale care cad în zonele luate în studiu sunt cuprinse între 525 mm. Precipitațiile atmosferice mediianuale care cad în timpul perioadei de vegetație sunt în proporție de peste 60% din totalul anual. Maximul deficitului de apă se realizează în luna iulie.

Indici de compensare hidrică au valori subunitare evidențiind deficitul de apă din sol.

În timpul verii s-au înregistrat ploi cu caracter torențial, care însă nu influiențează regimul hidric pe perioade mai lungi.

Anual sunt în medie 110 zile cu precipitații și anume: iarna sunt 27 zile, primăvara 31 zile, vara 28 zile și toamna 24 zile .

Perioadele de secetă cele mai frecvente sunt în lunile august și septembrie .

Zăpada începe să cadă în a doua jumătate a lunii noiembrie, iar ultima zăpadă cade de regulă la sfârșitul lunii martie. Indicele de umiditate mediu variază între 17 (în lunile august – septembrie) și 65 în luna ianuarie, iar cel anual este 40.

Regimul eolian

Regimul eolian este unul din factori ce determină caracterul de continentalism accentuat al climei.

Vântul predominant este cel din N-NV crivățul, în perioadele de iarnă, atingând viteze medii de 35+38 m/s și producând viscole și temperaturi scăzute.

Primăvara vântul predominant este austrul , care acționează pe direcția S-V, realizând viteze medii de 10m/s. Austrul este cel care produce cea mai puternică evapotranspirație în timpul anului, influențând negativ evoluția plantațiilor și semințelor tinere.

Indicatori sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate de Martonne la stația Găești este de 25-mediu, 27- în perioada de vegetație și 30 anual.

Precipitațiile au un caracter aversial, înregistrându-se ploi torențiale primăvara și vara, care aduc cel mai mare aport la precipitațiile anuale.

Perioada de deficit de apă în sol este vbariabilă, dar maximul deficitului se înregistrează în luna iulue.

Indicele de compensație hidrică are valori între 0,55 și 0,66, indicând o perioadă de uscăciune în sol destul de îndelungată.

5.3.5. Cartarea stațională

Cu ocazia lucrărilor de teren a fost identificat următorul tip de stațiune: 8.3.5.1. (fost 8.3.3.3.) – Câmpie forestieră de depresiune largă (Câmpia Română) (stejar) Productivitate mijlocie, luvosoluri tipice și stagnice edafic mijlocii (fostă Câmpie forestieră de stăjăret Bm, podzolit puternic stagnic de presiune largă, edafic mijlociu) .

Este frecvent răspândit în cadrul teritoriului studiat, ocupând fâșii în jurul rovinelor sau a unor depresiuni relativ întinse pe substraturi loessoide, lutoase sau luto – argiloase. Solurile sunt luvosoluri, stagnice cu orizont Btw luto-argilos și argilo-lutos greu, sub adâncimea de 40 – 50 cm. Troficitatea potențială mijlocie spre ridicată, cea efectivă mijlocie. Regim de umiditate alternant , vernal , umed – ud la ud sau chir cu scurte stagnări în ochiuri (parțial submers ), estival timpuriu jilav la reavăn – jilav, coborând apoi repede și prelungit la reavăn până la uscat reavăn.

Stațiunea este de bonitate mijlocie pentru stejărete pure sau în diseminație cu carpen, frasin, cer, jugastru, măr, arțar sau stejăreto – cărpinete.

Speciile de bază sunt stejarul pedunculat și mai puțin cerul, iar de amestec și ajutor pentru stejărete: frasinul, stejarul roșu, carpenul, părul, mărul, jugastrul și arțarul.

Descrierea terenului

Datele culese pe teren, referitoare la principalele caracteristici ale perdelelor de protecție, sunt prezentate în tabelul 8. și 9.

Tabel nr. 8. Principalele caracteristici ale perdelelor de protecție

Tabel nr. 9. Tipuri staționare

5.3.6. Vegetația forestieră din zonă

Din punct de vedere al zonalității fitoclimatice teritoriul studiat se situează în zona de Câmpie forestieră (FC) .

În teritoriul studiat, în condițiile influiențelor antropice și pedoclimatice actuale, vegetația forestieră este alcătuită din șleauri de ștejar cu carpen, tei, arțar tătăresc, jugastru, ulm de câmpie și specii arbustive ca porumbarul, păducelul, lemn câinesc și socul .

Vegetația naturală

Teritoriul în care se va înființa perdelele forestiere de protecție se încadrează în etajul fitoclimatic Câmpie forestieră (FC).

Altitudinea amplasamentelor perdelelor forestiere de protecție este cuprinsă între 140 și 160m.

Sub aspectul vegetației forestiere, specific acestui etaj fitoclimatic sunt pădurile alcătuite din Quercus robur – ca specii principale, iar ca specii de amestec: Tilia argenta, Carpinus betulus, Acer platanoides, Acer campestre, etc. Arbuști sunt reprezentați de Rosa canina, Crategus sp., Cornus sp., etc. Fișa cerințelor ecologice pentru stejar pedunculat se prezintă astfel (tabelul 10.)

Tabel nr. 10. Fișa cerințelor ecologice pentru stejar pedunculat

De menționat că terenul pe care urmează să fie amplasate perdelele forestiere este teren agricol, iar din cauza faptului că este valorificat în acest scop nu este acoperit de nici o vegetație naturală.

5.3.7. Statutul juridic al terenului ce urmează a fi ocupat de lucrările propuse

Suprafața terenurilor aparține atât proprietarilor – persoane fizice cât și Primăriei Corbii Mari și este constituită din terenuri agricole. Aceste terenuri vor fi preluate de Regia Națională a Pădurilor, se vor scoate din evidența terenurilor cu destinație agricolă, se vor înregistra în evidența terenurilor cu destinație forestieră, se vor înscrie în amenajamentele silvice și se vor supune regimului silvic.

Terenurile sunt situate pe raza comunelor Corbii Mari și Uliești. Lista cu proprietari și suprafețele de teren acoperite de perdea este prezentată în tabelele 2, 3. și 4.

Terenurile vor fi preluate de R.N.P. –Romsilva în baza HG 542/1.11.2006, se vor scoate din evidența terenurilor cu destinație agricolă și se vor înregistra în evidența terenurilor cu destinație forestieră, se vor înscrie în amenajamentele silvice și se vor supune regimului silvic.

5.4. Soluția tehnică

5.4.1. Descrierea tipului de perdele propuse

Înființarea perdelelor forestiere de protecție anti înzăpezire nu se poate realiza decât prin adoptarea unei soluții tehnice complexe , prin care pot fi îndeplinite obiectivele proiectului.

Perdeaua propusă este de tip impenetrabil ,total acumulatoare de zăpadă, cu o lățime de 30 m.

Soluția tehnică adoptată are următoarele componente:

instalarea vegetației forestiere pe suprafața de 6,30ha, prin împădurire cu specii forestiere caracteristice zonei, cu respectarea principiului biodiversității, adecvate tipurilor de stațiuni prezentate. Tehnologiile de instalare cuprind, pentru fiecare compoziție de împădurire:

lucrările de pregătire a terenului și a solului;

plantarea puieților;

îngrijirea plantațiilor prin lucrări de completări;

întrețineri până la realizarea stării de masiv.

lucrări de combatere a insectelor defoliatoare pentru întreaga suprafață inclusă in perimetrul perdelelor forestiere de protecție antiînzăpezire

La alegerea speciilor pentru înființarea perdelelor de protecție antiînzăpezire cuprinse în județul Dâmbovița s-au avut în vedere criteriile: ecoprotectiv (de reținere a zăpezii transportate de viscol), ecologic și auxologic.

Criteriul ecoprotectiv: Este criteriul de reținere a zăpezii transportate de vânt și are în vedere, ca formula de împădurire să fie incluși și arbuști, fapt ce creează perdelei forestiere proprietatea de reținere a zăpezii, evitând depunerea acesteia pe autostrada A1, în raza județului Dâmbovița. Prin împădurire se dorește crearea unor păduri autentice, stabile, menite să protejeze aerul, apa, solul, clima și să înfrumusețeze peisajul, contribuind în acest fel la creșterea calității vieții locuitorilor din zonă. În acest sens s-a optat pentru propunerea în compozițiile de împădurire a speciilor locale, în concordanță cu exigențele lor ecologice și condițiile microstaționale ale fiecărei suprafețe de teren propuse pentru înființarea perdelelor forestiere de protecție antiînzăpezire. Referitor la proporția de participare a fiecărei specii în compoziția de regenerare, s-a avut în vedere, în primul rând bonitatea stațiunii, ținându-se seama de criteriul ecoprotectiv în armonie cu rolul silvoproductiv al arboretului. Pentru fiecare tip de stațiune s-a propus o compoziție de împădurire optimă, precum și o compoziție de împădurire alternativă, ambele răspunzând obiectivelor proiectului.

Criteriul ecologic: Potrivit acestui criteriu pentru realizarea unui arboret, într-o stațiune nespecifică biocenozelor forestiere, alegerea speciilor trebuie să se facă ținând seama de capacitatea speciei de a se adapta și dezvolta în condițiile de mediu ale stațiunii respective. Prin urmare, trebuie realizată o minimă compatibilitate între exigențele speciei de a se adapta și dezvolta în condițiile de mediu ale stațiunii respective. Prin urmare, trebuie realizată o minimă compatibilitate între exigențele ecologice ale speciei și potențialul productiv al factorilor de mediu dat.

Criteriul auxologic: Performanțele auxologice ale unei specii sunt reflectate de creșterea medie a producției totale la vârsta exploatabilității absolute. Creșterea medie este exprimată cel mai bine în unități de biomasă lemnoasă – tone de substanță uscată. Aceasta reflectă aptitudinea speciei de a capta energia chimică potențială. Puterea calorică mare a lemnului unei specii confirmă capacitatea energetică a acestuia.

5.4.2. Descrierea soluției

În corelare cu condițiile stationale identificate, la o perdea de protecție a autostrăzii cu o lățime de 30 m, se recomandă o compoziție de împădurire la înființarea perdelei și schemă de plantare cu 5000 puieți/ha: compoziție:20Te+10Pa.c.+10Ju+5St.r.(Ca)+ 5 Pi.n.+50Arb.(Pd., Lc, Mc.); schemă: 2*1m; suprafața: 6,30 h

Tabel nr. 11. Soluția tehnică și tehnologiile de împădurire adoptate la perdeaua forestieră de protecție a autostrăzii A1.

Note: A.D.-arat și discuit; P.-T. – primăvară-toamnă

Compozițiile de împădurire au fost stabilite în urma încadrarii terenului în grupa ecologică și stațională G.E.73 conform Normelor tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate aprobate prin ordinul nr. 1648 din 31.10.20004, în funcție de condițiile staționale și exigențele speciilor față de acestea:

20Te+10Pa.c. +10Ju+5St.r(Ca)+5Pi.n+50Arb(Pd,Lc,Mc)………..6,30ha(100%).

5.4.3. Tehnologii propuse

Tehnologiile propuse pentru înființarea perdelelor forestiere de protecție sunt prezentate în cele ce urmează. Ele s-au adoptat în funcție de condițiile concrete din teren.

Lucrări de delimitare

Amplasarea bornelor (12 bucăți), necesară pentru delimitarea suprafeței perdelelor forestiere de protecție antiînzăpezire, se va face conform planului de situație predat de proiectant. Bornele se numerotează cu cifre arabe conform planului de situații.

Bornele vor fi executate din beton armat, au forma de trunchi de piramidă, cu secțiune pătrată, latura bazei mari de 16 cm, a bazei mici de 12 cm, înălțimea de 60 cm și se îngroapă în pământ cu baza mare, pe o adâncime de 40 cm rămânând deasupra solului 20 cm. Sunt amplasate pe platforme de pământ sau piatră.

Lucrări de pregătire a terenului și a solului: pregătirea terenului și a solului se va face mecanizat pe toată suprafața(AD), pe terenurile de plantat aferente soluției tehnice de bază și cuprinde lucrări de arat la 25-30 cm și discuit.

Lucrări de instalare a plantațiilor

Puieții folosiți în lucrările de plantare trebuie să respecte STAS 1347-04-Puieți forestieri cu talie mică, semimijlocie și mijlocie, precum si prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind producerea, comercializarea și utilizarea materialelor forestiere de reproducere;

Plantarea se va face în teren pregătit în gropi executate manual, având laturile 40*40cm și adâncimea de 40cm pentru speciile de cvercinee, amestec și ajutor și arbuști.

Se recomandă retezarea puieților de foioase după plantare. La plantațiile executate toamna, retezarea se va executa primavara, odată cu lucrările de revizuire a plantațiilor.

Lucrări de îngrijire a plantațiilor. În cazul pierderilor uniform răspândite sau grupate, au fost prevăzute completări în anii II și III de la plantare, în procente de 20% respectiv 10%;

Speciile care se introduc prin completări va trebui să asigure proporțiile stabilite prin compozițiile de regenerare.

Pentru pierderi mai mari decât aceste procente constatate cu ocazia controlului anual, se pot întocmi acte de calamitate dacă aceste pierderi sunt cauzate ca urmare a unor factori de această natură, lucrările aferente refacerilor, putând fi suparate din fondul de cheltuieli diverse și neprevăzute, doar după întocmirea și aprobarea documentelor aferente conform legii.

Revizuirea plantațiilor se va face în anii I și II.

Mobilizarea solului între rândurile de puieți se va executa mecanizat cu plugul purtat de tractor, pe 60% din suprafață, prin arat la 15 cm, iar pe rândul de puieți, manual, pe 40% din suprafață în jurul puieților.

Tipul și numărul de lucrări de îngrijire propuse au drept scop crearea condițiilor de prindere, menținere și dezvoltare a plantațiilor, în condițiile climatice și staționale specifice perimetrului de ameliorare.

Lucrări pentru combaterea dăunătorilor. Pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor de rădăcină, puieții din speciile de cvercinee, de amestec și de ajutor se vor trata manual prin îmbăierea rădăcinilor intr-o soluție toxică de Lambdacihalotrin la o concentrație de 0,03%, sol argilos și bălegar descompus. Mocirla trebuie să aibă consistența smântânii pentru a adera foarte bine pe rădăcini. Combaterea gândacilor și a omizilor defoliatoare se realizează prin stropiri cu aparate tip Kyoritz în toți anii de vegetație până la închiderea stării de masiv, cu insecticidul Lambdacihalotrin EC având concentrația de 0,03% cu doza de 300 l/ha. Pentru plantațiile pe bază cu cvercinee se aplică un tratament pe sezonul de vegetație contra făinării până la închiderea stării de masiv cu Propiconazol 250 EC având concentrația de 0,03% și doza de aplicare de 300 l/ha.

Transportul puieților. În vederea asigurării reușitei lucrărilor de împădurire se recomandă respectarea cu strictețe a regulilor de transport, manipulare, depozitare și plantare a puieților. Transportul puieților până la destinație se face cu mijloace de transport acoperite în vederea protejării rădăcinilor puieților de acțiunea dăunătoare a vântului și a razelor solare. Snopii de puieți se vor așeza în straturi . Între straturi, inclusiv deasupra, dedesubt și pe lateral, se va așterne câte un strat de mușchi, litieră sau paie umede.

Lucrări de control anual al regenerărilor. Se efectuează toamna în perioada 15 septembrie-15 octombrie prin amplasarea piețelor de probă și inventarierea puieților în conformitate cu normativele în vigoare, rezultând un număr total de 50 de piețe de probă, de suprafețe de 100m2 de formă circulară. Aceste piețe se vor permanentiza de la recepția lucrărilor de înființare a plantației și până la reușita definitivă. În funcție de condițiile staționale, realizarea reușitei definitive a fost planificată pentru anul șase de la plantare (pentru formula de bază) sau în anul cinci de la plantare (pentru formula alternativă).

5.4.4.Necesarul de puieți

Stabilirea necesarului de puieți s-a făcut ținând seama de schemele de plantare și procentele de completări pe fiecare compoziție de regenerare, precum și de eșalonarea la plantare a terenurilor care fac obiectul proiectului.

Figura 20. Aspect dintr-o pepinieră

Pentru realizarea lucrărilor de împădurire propuse sunt necesari 81,9 mii puieți forestieri, așa cum se prezintă în tabelul :

Tabel nr. 12. Detalii relative la lucrările de împădurire

Necesarul de puieți pe specii și ani este prezentat în tabelele 13 și 14

Tabel nr. 13. Necesarul de puieți (Stabilirea necesarului de puieți s-a făcut ținând seama de schemele de plantare și de procentele de completări pe fiecare compoziție de împădurire precum și de eșalonare la plantare a suprafețelor care fac obiectul proiectului)

Tabel nr. 14. RECAPITULAȚIE- Necesarul de puieți

Tabel nr. 15. Eșalonarea începerii lucrărilor de plantare

Tabel nr. 16. Recapitulație- Eșalonarea investiției.

Tabel nr. 17. Centralizator cantitativ

5.4.5.Graficul general de realizare a lucrărilor

Graficul a fost întocmit în ipoteza începerii lucrărilor primăvara, cu terminare în toamna anului al cincilea, odată cu controlul anual al regenerărilor din anul respectiv (tabelul 10). Durata de realizare a proiectului este de 5 ani.

Tabel nr. 18. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul I

Tabel nr. 19. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul II

Tabel nr. 20. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul III

Tabel nr. 21. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul IV

Tabel nr. 22. Graficul general de realizare a lucrărilor – Anul V

VI. CONCLUZII

Perdele forestiere de protecție constituie o resursă naturală importantă care întreținute aduc beneficii atât nouă cât și generațiilor următoare. În ultimii 17 ani oparte însemnată din perdelele existente au suferit defrișări importante care au determinat diminuarea semnificativă sau chiar anularea efectului ecoprotectiv specific al acestora. Prin procesul de fotosinteză perdelele au o contribuție importantă în regenerarea rezervei de oxigen la nivel local. Un ha de pădure produce anual aproximativ 30 to oxigen, din care consumă în procesul de respirație a arborilor cca 13 to. În zonele de câmpie cu suprafețe reduse de pădure, perdelele de protecție au o influență deosebit de favorabilă asupra mediului înconjurător, au rol de protecție climatică. Acestea reduc viteza vântului pe o distanță egală cu 5 până la 10 ori lățimea lor. Astfel vântul suferă o reducere a vitezei și unele modificări locale ale direcției, în special în apropierea solului și a perdelei. Perdele determină reținerea și repartizarea uniformă a zăpezii pe suprafața terenurilor, mărind astfel rezerva de apă a solului, îmbunătățesc temperatura prin reducerea amplitudinilor zilnice, și combat efectul inundațiilor prin scăderea nivelului apei freatice. Perdelele forestiere protejează localitățile, căile de comunicații, culturile agricole și sunt surse de material lemnos într-o regiune în care pădurile sunt rare. Arborii și arbuștii din perdeaua forestieră atenuează zgomotul. În literatura de specialitate se consemnează că perdelele de protecție au capacitatea de a reduce zgomotul cu până la 10 decibeli. În SUA s-a consemnat că o fâșie de pădure de aproximativ 30 m trasată de-a lungul unei șosele reduce zgomotul produs de circulația autovehiculelor cu 8- 11%. Perdelele forestiere de protecție au rol depoluant. Referitor la fenomenul de poluare chimică se menționează că un curent de aer poluat cu bioxid de sulf în concentrație de 0,1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa lentă peste un ha de pădure. Ele realizează și o epurare microbiană în special perdelele care au în componența lor conifere. Perdelele forestiere de protecție au rol de recreare pentru populația limitrofă, oferă un mediu prielnic pentru dezvoltarea faunei, oferă condiții de cuibărire păsărilor folositoare, creează un microclimat favorabil în timpul verilor cu temperaturi ridicate. Perdelele forestiere de protecție sunt surse de produse industriale și alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale și apicole), ameliorează condițiile de viață, purifică aerul, îndulcesc clima, înfrumusețează peisajul și ameliorează regimul apelor.Perdelele de protecție pentru protecția localităților sunt o cauză de utilitate publică, fundamentate pe baza unor studii întocmite de organe de specialitate, înființarea, finanțarea și gospodărirea lor fiind reglementată prin Legea nr.289/15 mai 2002.

Instalarea perdelelor forestiere de protecție parazăpezi necesită o foarte temeinică pregătire a terenului ceruta de conditiile stationale extreme (înțelenire, compactare, specii pionere, resturi materiale diverse, ș.a.).

Analiza obiectivă a soluțiilor pentru protejarea căilor de comunicație împotriva înzăpezirilor, scoate în evidență că perdelele forestiere de protecție parazăpezi reprezintă cea mai bună soluție dintre cele prezentate și sunt de importanță majoră în viața economică și socială a țării.

Investițiile de creare și întreținere sunt costisitoare dar, asigura cea mai eficientă protecție a căilor de comunicație.

Analizate în totalitate, cheltuielile în timp sunt mai mici decăt cheltuielile ce se fac an de an pentru dezăpeziri și chiar decât cheltuielile aferente achiziționării și instalării panourilor mobile parazăpezi care rețin partial troienele de zăpadă.

Proiectarea și realizarea Sistemului național de perdele forestiere de protecție trebuie să fie parte componentă a Programului național de împăduriri . Necesitatea și oportunitatea acestui sistem național de perdele decurg din faptul că, în România:

• în absența sistemelor de irigații, agricultura este dependentă de condițiile climatice, iar producțiile realizate sunt mici și se înregistrează frecvent calamități pe mari suprafețe, în special din cauza secetelor excesive și prelungite;

• fenomenul de aridizare în partea de sud a țării se accentuează, iar acesta trebuie pus în legătură, în primul rând, cu suprafețele reduse ocupate de păduri și (eventual) cu schimbările climatice;

• a existat o rețea de perdele forestiere de protecție a câmpului, distrusă în cea mai mare parte prin defrișare, iar evaluarea celor două situații (înainte și după distrugerea perdelelor), din punct de vedere al recoltelor agricole, condițiilor de mediu, peisajului, eroziunii solului, protejării căilor de comunicație și a așezărilor umane ș.a. este net în avantajul prezenței perdelelor. Realizarea Sistemului național de perdele forestiere trebuie susținută de Guvernul României și de instituțiile abilitate din administrația centrală și locală și trebuie să facă obiectul strategiilor naționale legate de dezvoltarea durabilă, combaterea deșertificării; dezvoltarea rurală; securitatea alimentară; conservarea biodiversității; protecția, gestionarea și planificarea peisajului ș.a.

În ceea ce privește proiectarea Sistemului național de perdele, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) are o bogată experiență și dispune de mijloacele necesare (specialiști și dotare corespunzătoare) în vederea elaborării studiilor de necesitate, a studiilor de fezabilitate și a proiectelor tehnice pentru întregul sistem. Atât proiectarea, cât mai ales realizarea Sistemului național de perdele, în condiții de operativitate și eficiență economică, presupun:

• adaptarea legislației și a tuturor reglementărilor legate de perdelele forestiere de protecție, astfel încât să fie înlăturate dificultățile întâlnite în prezent;

• colaborarea eficientă și reală a tuturor autorităților și implicarea responsabilă a acestora în găsirea soluțiilor la problemele care blochează realizarea acestui obiectiv strategic pentru România.

• asigurarea fondurilor necesare de la bugetul de stat și din alte surse (alocații din Fondul pentru mediu, programe europene, credite externe, etc.) pentru realizarea sistemului (în primul rând, pentru implementarea proiectelor deja elaborate și elaborarea documentațiilor tehnico-economice pentru studii și proiecte în zonele neacoperite);

• elaborarea cadastrului funciar, în vederea clarificării statutului juridic al terenurilor ce fac obiectul înființării perdelelor de protecție;

BIBLIOGRAFIE

Catrina, I., 2005: Compoziții optime și scheme de plantare a perdelelor forestiere de protecție.

Chiriță, C., 1936: Perdelele de protecție, o problemă de colaborare agro-silvică. Viața forestieră, nr. 10.

Costăchescu, C., Dănescu, F., Mihăilă, E., 2010: Perdele forestiere de protecție. Editura Silvică, București. 251 p.

Drăcea, M., 1936: Perdelele forestiere de protective pentru propășirea populației din ținuturile de stepă și antestepă. În: „Marin Drăcea — Opere alese” (sub îngrijirea V. Giurgiu), Editura Ceres (2005), București, pp. 363–367.

Ianculescu, M., 2005: Perdelele forestiere de protective în contextul majorării suprafeței pădurilor și al atenuării modificărilor climatice. În: V. Giurgiu (sub red.) Silvologie IV A. Editura Academiei Române, București, pp. 201–223.

Ianculescu, M., 2008a: Dezbaterea transfrontalieră de interes rgional pe tema: „Perdelele forestiere de protecție în contextul schimbărilor climatice”. Revista pădurilor, nr. 3, pp. 43–50.

Ilie Mușat, Gheorghe Guiman, 2014, Perdelele forestiere – modalitate eficientă deprotecție a căilor de comunicație și transport, Dezbaterea națională: "Sistemul național al perdelelor forestiere de protecție, între deziderat și realizare", București, România

Lupe, I, 1947: Experiențe cu perdele forestiere în România în perioada 1937-1945. Referate și Comunicări Institutul de Cercetări Forestiere al României. Seria II-a, nr 68.

Lupe, I., 1948: Perdele forestiere de protecție în R.P.Română. Teză de doctorat. Politehnica din București.

Lupe, I., 1952: Perdele forestiere de protecție și culturalor în câmpiile R. P.Române. Editura Academiei RP Române, București.

Lupe I., 1953: Perdele forestiere de protecție a câmpului. ICES, Îndrumări tehnice, Seria III, nr. 43.

Lupe, I., 1955: Culturi forestiere de protecție. Manualul Inginerului Forestier. Editura Tehnică, București,pp. 689–721.

Mușat I., 1998: Înzăpezirea căilor de comunicație nu este o fatalitate. Economistul, nr. 244 (1270)

Mușat, I., 2006: Perdelele forestiere, mijloc sigur de protecție a căilor de comunicație împotriva înzăpezirilor.Revista pădurilor, pp. 36–41.

Neșu, I., 2000: Perdele forestiere de protecție. Editura „Pod peste suflete”, Slobozia, 195 p.

Petcuț M., Chiriță C.D., 1937: Împăduririle în sprijinul agriculturii în Sudul Basarabiei. ICEF, Seria II, nr17

Popescu, E., Popescu F., 2001: Considerații asupra evoluției perdelelor forestiere de protecție în România în perioada 1860–2001. Revista de silvicultură nr. 13–14, pp. 101–111

Rubțov St., 1947: Contribuțiuni la problema perdelelor forestiere în România. Tg. Mureș.

Ionescu – Șișești, G h., 1954: Perdele forestiere de protecție. Știință și tehnică, nr. 3.

2002: Legea nr. 289 privind perdelele forestiere de protecție. Monitorul Oficial, nr. 338, 21 mai.

2008: Codul silvic, Legea nr. 46 din 2008.

2011: Legea nr. 213 pentru modificarea și completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție

Revista pădurilor Nr. 6/2012

***, 1961: Îndrumări tehnice pentru îngrijirea și conducerea perdelelor de protecție. Min. Agric., EAS.