Turismul Durabil In Sud Vestul Olteniei, Studiu de Caz Destinatia Turistica Portul Cultural Cetate

Turismul durabil în Sud-Vestul Olteniei,

Studiu de caz: destinația turistică

Portul Cultural-Cetate

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

TURISMUL DURABIL

Noțiuni generale despre tursimul durabil

Turism+Dezvoltare durabilă=Turism durabil

Factori cheie în menținerea turismului durabil în timp de criză economic

CAPITOLUL 2

REGIUNEA DE DEZVOLTARE SUD-VEST OLTENIA

2.1. Sud-Vest Oltenia. Noțiuni generale

2.2. Valorificarea potențialului turistic al regiunii Sud-Vest Oltenia

2.3. Rolul turismului în dezvoltarea regional

2.4. Turismul rural și agroturismul

2.5. Satele turistice și cadrul legislative de funcționare a pensiunilor turistice rurale

2.6. Promovarea turismului în zonele rurale

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ-PORT CETATE

3.1. Date generale- Port Cetate

3.2. Încadrarea Portului Cetate în comuna Cetate

3.3. Practicarea turismului cultural și a turismului de croazieră în zona Cetate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În zilele noastre turismul este cea mai cuprinzătoare noțiune, poziționată la intersecția mai multor discipline, demonstrând că turismul în esență semnifică, călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite.

Turismul durabil reprezintă acea forma de turism care ne permite păstrarea și gestionarea resurselor pe un termen lung, astfel încât nevoile sociale și economice să poată fi satisfăcute, menținându-se originalitatea culturii, funcțiile și caracteristicile esențiale.

Turismului durabil i-au fost atribuite o serie de sinonime cum ar fi: turism responsabil, turism ecologic, turism verde, turism bland, ecoturismul, turismul ecologic.

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, face parte din cele 8 regiuni ale României (inclusiv regiunea București-Ilfov). Această regiune este situată în Sud-Vestul României având o suprafață de 29.212 km². Regiunea este formată din cinci județe: Mehedinți, Dolj, Gorj, Olt și Vâlcea. Regiunea Sud-Vest Oltenia se învecinează la Sud și Sud-Vest cu Bulgaria și Serbia, fluviul Dunărea constituind punctul de legătură dintre acestea. În cadrul României, regiunea se învecinează la Nord-Vest cu regiunea Vest, în Nord regiunea Centru iar în Est cu regiunea Sud Muntenia.

Relieful are o distribuție relativ echilibrată, cuprinzând munți, câmpii, dealuri și podișuri. În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos și deluros (Carpații și zona subcarpatică), predominând pădurile si pășunile alpine. Zona de câmpie este specializată în principal în cultura de cereale. Rețeaua hidrologică, alcătuită în principal din fluviul Dunărea, râurile Olt și Jiu, conferă regiunii rolul energetic principal în România (71,57%) din totalul producției hidroelectrice).

Portul cultural Cetate este situat în Sud-Vestul regiunii Oltenia, pe malul stâng al Dunării unde pe fiecare an sunt organizate festivaluri, expoziții, lansări de cărți, tabere, fiind prezenți artiști, poeți și muzicieni cunoscuți atât din România cât și din celelalte țări vecine

Există două motive întemeiate care au participat la alegerea acestei teme de licență, pe o parte situarea Portului Cetate în regiunea Olteniei, și în apropierea locului natal iar pe de altă parte dorința de a cunoște cât mai bine această zonă și încercarea unei sintetizări a dezvoltării durabile din punct de vedere al turismului.

Lucrarea este structurată pe 3 mari capitole pe parcursul cărora am încercat să analizez cât mai mult problema turismului durabil și să pun în valoare existența obiectivelor turistice și a peisajului specific zonei de Sud-Vest.

Astfel, capitolul întâi ne prezintă noțiuni generale despre turism, turist și turismul durabil, astfel încât să întelegem cât mai bine proveniența acestor termeni, semnificația lor, și nu în ultimul rând factorii cheie ce contribuie la menținerea turismului durabil în timp de criză economică.

Capitolul doi caracterizează regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, rolul și importanța turismului în dezvoltarea regională, apariția termenilor de turism rural și agroturism și cererea tot mai mare a petrecereii vacanțelor în mediul rural, în zone în care natura a rămas încă neatinsă de om, aerul este curat, nepoluat iar dorința de a afla și a cunoaște cât mai mult obiceiurile și tradițiile locale este tot mai cautată de turiștii ce vin din mediul urban.

În capitolul trei, portul cultural Cetate ne oferă posibilitatea unui mod desăvârșit de petrecere a timpului liber, un loc unic, unde începând cu venirea primăverii și până toamna târziu, portul este un spațiu de întâlnire al poeziei, muzicii, filmului și al artelor plastice. Bogăția speciilor de pește, frumusețea peisajului și liniștea din jur sunt atuuri solide în alegerea zonei ca mod de relaxare și pescuit. Majoritatea turiștilor preferă zona pentru liniștea și frumusețea ei, aceștia dorind să evadeze din cotidianul lor zilnic.

Moto: „Cea mai mare diferență dintre păsări și om

este capacitatea lor de a construi fără a schimba peisajul.”

Robert Lynnd, Irlanda

Capitopul 1. Turismul durabil

Noțiuni generale despre turismul durabil

Atunci când facem referire la termenul de turism, prima semnificație pe care i-o atribuim termenului este aceea de călătorie.

Astfel, pentru a intelege mai bine termenul de turism durabil, este necesar să cunoaștem mai întâi termenii de turism și turist, locul de proveniență al acestora, cât și semnificațiile atribuite.

Apărut în Anglia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, termenul de ”turism” provine din englezescul ”tour” care înseamnă călătorie, sau ” to tour ”, ” to make a tour”, care semnifică a călători, a face o călătorie.

În spațiul european, termenul de ”turism” provine din franțuzescul ”tour” fiind mai vechi decât termenul englezesc. Acesta la rândul său este derivat din grecescul ”tournos”, luând în considerare și cele două semnificații latine ”tornare” care semnifică a se întoarce și ” tornus” cu semnificația de mișcare circulară care nu presupune schimbarea de rezidență.

Pornind de la cuvantul de baza ” tour”, au luat naștere o serie de termeni folosiți în multe părți ale Europei: în Italia- tourismo, la englezi- tourism, în Germanie este folosit termenul- tourismus, în Franța- tourisme, iar în România turism.

Alte noțiuni atribuite termenului de turism sunt acelea de recreere și timp liber. Semnificața expresiei de ”timp liber” este asociată cu latinescul ”licere” sau franțuzescul ”loisir”.

Termenul de recreere, provine din latinescul ”recreare” care semnifică ”refacerea sau reînprospătarea forței și spiritului de muncă” ( Dicționarul Enciclopedic, 1978), a uneia sau a unui grup de persoane din cadrul unei societăți.

De la simpla călătorie, ”turismul a devenit, totodată, o activitate economică de mare amploare și un aspect bine conturat și influent al vieții sociale. Aceeași vocabulă acoperă azi nu numai o migrațiune permanentă și uriașă de persoane, ci și o infinitate de operațiuni comerciale, tehnice și intelectuale” ( Dicționarul turistic internațional, București, 1980, pp. 15-16).

Turismul este cea mai cuprinzătoare noțiune poziționată la intersecția mai multor discipline, demonstrând că turismul în esență semnifică, călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite.

Diferența dintre turism și călătorie este dată în definiția realizată de către Dicționarul Turistic Internațional (1980) : ” Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, iar pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”, mai nou (2010), turismul este privit și ca un act de cultură, cunoaștere.

Pentru ca turismul să funcționeze, atât în România cât și în celelalte tări, este nevoie de o serie de factori (Fig.1.1.) necesari dezvoltării turismului.

Fig.1.1. Factori favorabili în dezvoltarea turismului. Sursa: Prelucrat dupa Geografia Turismului, Ed. Pearson Education, p.15, Franța, 2003.

Turistul

Noțiunea de turist presupune deplasarea obligatorie spre locul de destinație turistică, care antrenează chiar fenomenul de migrație temporară.

Primul document legat de noțiunea de turist este cel legat de Thomas Cook, primul turist care și-a programat un voiaj organizat, preocupându-se de achiziționarea unui pachet de servicii turisice: cazare, alimentație, transport etc.

Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT), turismul este definit ca: ”activitatea unei persoane care călătorește în afara mediului ei obișnuit, pentru o perioadă specifică de timp, și al cărui scop principal este cel de a vizita, ci, nu cel de a fi remunerat în zona turistică X”.

De-a lungul timpului, termenul de turist a suferit numeroase modificări, apărând altele noi, ca cea de pseudoturist- turiști ocazionali care călătoresc pentru studii, sportiv, artistic etc., care își folosesc timpul liber alocat șederii în locația respectivă și unor acte de vizitare sau de cultură turistică.

Criteriul care diferențiază diversele noțiuni din câmpul turistic este ”criteriul cazării peste noapte”, acesta fiind adoptat de către Organizația Mondială a Turismului în 1968. Acesta stă la baza diferențierii vizitatorilor în ”turiști” și ”excursioniști”.

Turist= vizitator de cel puțin 24 h, care înnoptează obligatoriu.

Excursionist= vizitator de mai puțin de 24 h, nefiind obligatorie cazarea peste noapte.

Trecând peste aceste fenomene, turistul actual capătă o multiplicare tipologică odată cu evoluția societății umane și diversificarea pieței turistice în care turistul se manifestă.

Alți termeni atribuiți termenului de turist sunt: turist nou, turist virtual, turist spațial și turist aerian.

Astfel, în practica turistică există numeroase diferențe, de la o țară la alta, privind noțiunea de turism-turist, aceste diferențe fiind provenite și din adaptarea fiecărei noțiuni la specificul țării.

După cum știm, în ultima perioadă, turismul suferă numeroase modificări pentru a atinge unele standarde dorite. Astfel, orice tip de dezvoltare turistică dă naștere la anumite schimbări in unele zone, regiuni ale lumii.

Modificările ce au loc în turism trebuie să nu depășească anumite limite astfel încât scopul durabilității să fie pe un termen cât mai lung. Pentru realizarea unui turism durabil trebuie făcută o planificare atentă, printr-un sector turistic bine dezvoltat și condus corespunzător pe baza unor anumite principii.

Turismul durabil reprezintă acea forma de turism care ne permite păstrarea și gestionarea resurselor pe un termen lung, astfel încât nevoile sociale și economice să poată fi satisfăcute, menținându-se originalitatea culturii, funcțiile și caracteristicile esențiale.

Turismului durabil i-au fost atribuite o serie de sinonime cum ar fi: turism responsabil, turism ecologic, turism verde, turism bland, ecoturismul, turismul ecologic.

Trasăturile specifice turismului durabil sunt:

Turismul durabil poate fi privit ca o oportunitate de aprecieri pe termen lung care respectă atât legile pieței cât și ale dezvoltării durabile.

Turismul durabil este și o versiune durabilă a turismului în arii protejate.

Influențează în mod pozitiv mediul natural și mediu social în care se desfășoară.

Conform Organizației Mondiale a Turismului, turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii necesităților turiștilor actuali și a industriei turistice actuale, în așa fel încât să fie create oportunități și pentru viitor.

Turismul durabil ia în considerare mai întâi nevoile turistului și pune accent pe diferitele tehnici de marketing pentru extinderea acelei destinații turistice.

Turismul durabil nu trebuie văzut doar ca pe un produs turistic ce se poate vinde turiștilor, ci, acesta este un mod de a planifica, de a crea și de a gestiona activitățile turistice pe un termen cât mai lung, cât și schimbarea stilului de gestionare în comportament, în mentalitate și obiceiuri.

Principiile turismului durabil:

Mediul are o valoare mult mai cuprinzătoare decât aceea de ”materie primă” și resursă pentru turism.

Supraviețuirea pe termen lung a mediului nu trebuie prejudiciată de interese pe termen scurt.

Turismuli necesităților turiștilor actuali și a industriei turistice actuale, în așa fel încât să fie create oportunități și pentru viitor.

Turismul durabil ia în considerare mai întâi nevoile turistului și pune accent pe diferitele tehnici de marketing pentru extinderea acelei destinații turistice.

Turismul durabil nu trebuie văzut doar ca pe un produs turistic ce se poate vinde turiștilor, ci, acesta este un mod de a planifica, de a crea și de a gestiona activitățile turistice pe un termen cât mai lung, cât și schimbarea stilului de gestionare în comportament, în mentalitate și obiceiuri.

Principiile turismului durabil:

Mediul are o valoare mult mai cuprinzătoare decât aceea de ”materie primă” și resursă pentru turism.

Supraviețuirea pe termen lung a mediului nu trebuie prejudiciată de interese pe termen scurt.

Turismul trebuie vazut ca o activitate pozitivă din care să beneficieze turiștii, populația locală cât si mediul.

Turismul nu trebuie să afecteze resursele sau să aibă impact negativ în mediu.

Dezvoltarea activităților turistice trebuie să respecte capacitatea, natura și locația turistică.

Trebuie căutat un echilibru între nevoile turiștilor, cel al destințiilor turistice și al populației locale.

Relația dintre turism și mediu trebuie condusă astfel încât mediul să se mențină pe termen lung (durabil).

Pentru dezvoltarea turismului durabil, a fost nevoie de crearea unor faze startegice, obligatoriu adaptate în funcție de specificul destinației turistice:

Stabilirea obiectivelor de dezvoltare (ex: creșterea numarului de turiști).

Studii + analiza spațiului.

Determinarea priorităților, aceasta realizându-se în funcție de potențial, cu ajutorul analizei SWOT.

Formularea concretă a strategiei.

Implementarea proiectelor și a politicilor de dezvoltare.

Monitorizarea turismului durabil.

Astfel, scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Scopurile pentru realizarea unui turism durabil pot fi de natură economică: diversificarea activităților, creșterea veniturilor, controlul dezvoltării turistice; socială: ameliorarea sărăciei, crearea unor noi locuri de muncă, protecția patrimoniului socio-cultural; ecologică: utilizarea și conservarea durabilă a biodiversității.

Turism+dezvoltare durabila= Turism durabil

Turismul durbil este înscris într-o sferă tot mai largă a noțiunii de dezvoltare durabilă, aceasta fiind inclusă la rândul ei în sfera de noțiune a durabilității.

Prin urmare, nu putem vorbi despre evoluția conceptului de turism durabil, fără să facem referire la noțiunea de dezvoltare durabilă, aceasta influențând sfera tuturor ramurilor economice.

Pentru prima dată s-a vorbit despre dezvoltarea durabilă la mijlocul secolului XIX, când s-a pus problema despre protecția și conservarea mediului înconjurător.

Au urmat o serie de manifestări științifice (1972, 1979), culminând cu popularizarea termenului de dezvoltare durabilă și conștientizarea importanței sale. În anul 1987, în raportul Brutland, cu ocazia conferinței internaționale și a națiunilor unite, era prezentată o sinteză a comisiei mondiale pentru mediu și dezvoltare.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un echilibru între economie, mediu și populație, adăugându-se recent și tehnologii nepoluante.

Astfel, ideea fundamentală care s-a desprins după anii 1990, este relația durabilă economie-mediu.

Elementele care au influențat dezvoltarea durabilă și mediul în ultimul secol sunt:

Defrișarea excesivă a pădurilor.

Creșterea alarmantă a populației Pământului.

Distrugerea startului de Ozon.

Efectul de seră.

Creșterea numărului de persoane care suferă de malnutriție.

În concluzie se observă predominanța aspectelor negative prezente în evoluția mediului înconjurător, care au impus necesitatea dezvoltării durabile.

Acest termen de dezvoltare durabilă, s-a impus total în anul 1992, cu ocazia samitului Pământului care a elaborat și primul plan de acțiune al dezvoltării durabile, numit Agenda 21, document bazat pe principiile dezvoltării durabile.

În anul 1996, o intervenție în acest sens a avut-o și Organizația Mondială a Turismului când a elaborat specific domeniului său Agenda 21 pentru călătorii și industrie turistică, document care stabilește și pașii esențiali pe care guvernele trebuie să le adopte în acest sens.

Această noțiune de dezvoltare durabilă apare de fapt în contextul socio-economic în ultimele decenii, când creșterea economică și semnalarea resurselor neregenerabile au dus la formarea unei noi relații om-mediu. Societatea își revizuiește atitudinea față de mediu înconjurător, fiind preocupată de conservarea și de dezvoltarea economică pe termen lung.

O dezvoltare durabilă presupune o evoluție de la dezvoltarea tehnică spre cea ecologică, care presupune un model ideal bazat pe 4 direcții:

Dimensiunea etică.

Respectul valorii naturii.

Calitatea.

Obiectivul dezvoltării durabile devenind calitatea vieții.

Organizația Mondială a Turisului propune un set de indicatori de bază pentru turismul la nivel local, încercând o adaptare a ”Agendei 21”.

Tabel.1.1. Indicatorii principali ai turismului durabil.

Prelucrat dupa World Tourism Organization UNWTO, 1995

Acesti indici sunt cel mai des utilizați în dezvoltarea durabilă a turismului de către autoritățile locale, organizațiile de turism și consiliile regionale pentru dezvoltarea seturilor de indicatori specifice studiilor de caz.

Fiecare teritoriu sau destinație turistică își dorește un model de dezvoltare durabilă, acesta putând conține modificări, dar neputând fi aplicat oricarui teritoriu. Astfel, din această relație Turism+dezvoltare durabilă= Turism durabil, observăm unele asemănări, diferențieri sau constrângeri care necesită o analiză mai detaliată. Fiecare destinație/teritoriu își are propria resursă, istorie, identitate care respectă particularitățile sociale și economice dupa care se poate dezvolta propria formă sau tip de turism. Astfel, în funcție de oportunitățile sau de amenințările fiecărui teritoriu sunt efectuate unele demersuri pentru o posibilă dezvoltare durabilă.

După efectuarea acestora trebuie elaborat un proiect de dezvoltare turistică durabilă a teritoriului respectiv, în care să participe câți mai mulți localnici ai acelui teritoriu. Pentru această dezvoltare durabilă este necesar să se respecte unele norme/măsuri, care trebuie luate în considerare și care să aducă doar beneficii dezvoltării teritoriale.

Prin urmare, din cele spuse anterior, am încercat să explicăm rolul și importanța demersului unei dezvoltări regionale în turism, sau cu alte cuvinte, pașii pentru o realizare, o dezvoltare și o bună orientare a dezvoltării durabile, prin respactarea istoriei, obiceiurilor și a tradițiilor către o perioada cât mai lungă de timp. Toți cei implicați în această dezvoltare durabilă a teritoriului, sunt obligați să creeze o ofertă turistică specifică, care să satisfacă nevoile tuturor celor care beneficiază de acea ofertă și să stabilească o strânsă legătură între om și mediu.

Ridicarea produsului turistic la standardele dorite de turiștii români sau turiștii străini, poate reprezenta un avantaj în formarea și promovarea unor acțiuni de educare și formare a unei mentalități adecvate, cât și la dezvoltarea respectivei destinații turistice.

Dezvoltarea durabilă ne îndrumă asupra impactului actelor noastre asupra mediului dar și către viitorul planetei noastre, ținând cont și de sistemul economic afectat. Această dezvoltare durabilă ne arată drumul către noi proiecte, noi deschideri asupra dezvoltării mediului, asupra percepției oamenilor despre ceea ce ne înconjoară, dar și despre păstrarea mediului în condiții cât mai bune.

Durabilitatea în turism depinde de trei aspecte: economic, socio-cultural și de mediu. Contribuția turismului în dezvoltarea durabilă se afă în curs de realizare a unui proces politic și social, demonstrându-ne importanța pe care o are turismul pe timp de criză economică, în dezvoltarea unei țări sau a unei regiuni turistice. Fiecare stat își are propriile politici de dezvoltare teritorială. Turismul caută să fie în continuare durabil dar și competitiv, iar această competitivitate, pe o perioadă mai lungă de timp ajunge să depindă de durabilitate.

Cănd spunem dezvoltare durabilă, ne gândim la impactul societății asupra mediului, aceste impacturi trebuind fi gestionate astfel încât să se obțină un echilibru și o armonie a durabilității pe un termen cat mai lung, turismul durabil neurmărind doar ocrotirea mediului în care trăim.

Dezvoltarea durabilă a turismului, cere din ce în ce tot mai multă implicare și participare a tuturor cunoscătorilor de cauză, dar și o susținere politică pentru implicarea în cât mai multe proiecte de dezvoltare teritorială. Este nevoie de mai multă atenție asupra calității,modernizării și promovării serviciilor turistice din partea specialiștilor.

Actorii-cheie în promovarea și valorificarea turismului, sunt reprezentați de turiști, populația locală și autoritățile responsabile cu gestionarea turismului și a sectorului privat.

Pentru asigurarea unui turism durabil este foarte important contactul dintre populația locală și turiști, aceștia arătând un interes mai mare făță de mediu, zonele turistice și natură. La fel de importantă este și investiția în îmbunătățirea infrastructurii tehnico-materială cât și dezvoltarea pachetelor turistice și responsabilitatea promovării în mod proporțional a mediului, a sectorului economic și a populației pe care turismul o oferă regiunii.

Unii specialiști cred că dezvoltarea durabilă este mult mai importantă decât turismul durabil, astfel aceștia pun accent mai mult pe dezvoltarea durabilă deoarece aceasta se referă la toate aspectele dezvoltării, pe când turismul durabil doar la unele componente ale turismului cum ar fi: transportul aerian la mare distanță care nu presupune o durabilitate foarte lungă în condițiile actuale ale tehnologiei.

Contribuția turismului în dezvoltarea durabilă se află într-un continuu proces de realizare, social și politic, tendințele globale și prioritățile schimbându-se pe zi ce trece.

Un rol important în dezvoltarea durabilă a turismului o au touroperatorii.

Touroperatorii sunt intermediari între prestatorii de servicii turistice și turiști. Ei pot influența dezvoltarea destinațiilor turistice cât și opțiunile acestora de petrecere a vacanțelor. În urma asumării acestui rol și îndeplinirea tuturor atribuțiilor, pot fi atinse obiectivele dezvoltării durabile cât și protejarea resurselor naturale și antropice. În destinațiile turistice atractive, care înregistrează fluxuri turistice însemnate, turismul poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător, ducând la degradarea acestuia pe termen lung. Într-un singur pachet turistic, touroperatorii reunesc o serie de servicii turistice care sunt prestate de diferite companii, organizații sau agenții, aceștia nedeținănd mereu controlul asupra impactului social și ecologic al serviciilor turistice.

Touroperatorii trebuie să pună în funcțiune politici de dezvoltare durabilă în colaborare cu prestatorii de servicii care să asigure respectarea principiilor durabilității pentru toate pachetele turistice pe care le comercializează. Aceste politici trebuie să ia în considerare aspectele economice, sociale și ecologice pe tot parcursul dezvoltării pachetelor turistice.

Practicile durabile pot fi introduse în următoarele domenii: dezvoltarea și managementul produselor turistice, relațiile cu clienții și destinațiile turistice, managementul intern, integrarea principiilor dezvoltării durabile în selectarea furnizorilor de servicii turisice.

Implicarea touroperatotilor în fiecare dintre domeniile de mai sus depinde de destinațiile turistice pe care le promovează, tipurile de vacanțe oferite și marimea acestora. Pentru asigurarea pe termen lung a principiilor durabilității, acestea trebuie integrate în sistemul de management al firmei și supravegheate din timp.

Prin urmare, reducerea impactului negativ asupra turismului prin prisma activităților practice ale touroperatorilor sunt mai puțin fecvente, majoritatea responsabilităților practice fiind lăsate în seama autorităților locale.

Totuși, pentru touroperatorii care încearcă să introducă criteriile durabilității economice, sociale și ecologice în alegerea prestatorilor de servicii turistice, Organizația Inițiativa Touroperatorilor (TOI) ne prezintă componentele unei metodologii:

Selectarea furnizorilor în funție de respectarea principiilor dezvoltării durabile prin integrarea în sistemul de management al companiei al acestor politici, identificarea domeniilor care necesită îmbunătățirea și testarea furnizorilor de servicii turistice din punct de vedere al dezvoltării durabile și în cele din urmă prin crearea unui sistem de monitorizare și raportare a progresului pentru împărtășirea rezultatelor atât în cadrul firmei cât și în exterior.

Supravegherea prestatorilor de servicii în atingerea dezvoltării durabile prin aprecierea îmbunătățirilor aduse din punct de vedere economic, social și ecologic, aigurarea suportului tehnic și cunoașterea importanței pe care o are dezvoltarea durabilă.

Integrarea criteriilor dezvoltării durabile în contractele cu frunizorii de servicii turistice.

Așadar, touroperatorii trebuie să îndeplinească o serie de sarcini, aceștia pornind de la modul cum își manageriază și echipează birourile, pâna la cunoașterea și promovarea pachetelor turistice cât și modul în care își selectează furnizorii.

De asemenea, principiile dezvoltării durabile trebuie integrate și în strategiile de marketing ale touroperatorilor, în relațiile cu clienții cât și în parteneriatele cu reprezentanții destinațiilor turistice.

În concluzie, turismul durabil ne permite dezvoltarea activităților recreative cât și a activităților turistice, ținând seama de principiile de bază ale dezvoltării durabile, dând dovadă de respect față de mediu, de cultură cât și față de oameni.

Din punct de vedere social, turismul durabil presupune vizarea obiceiurilor și a tradițiilor din zonele respective, preocupările localnicilor cât și aprecierea valorilor locale.

Din punct de vedere ecologic, turismul durabil presupune grijă, atenție și reponsabilitate față de mediul în care traim.

Din punct de vedere economic, turismul durabil presupune o bună planificare și administrare în scopul păstrării calității mediului, oferind turiștilor experiențe de neuitat în zonele receptoare.

Fig.1.2. Echilibrul obiectivelor dezvoltării durabile. Sursa: Prelucrat dupa M. Mazilu, Turism și dezvoltare durabilă, Ed.Universitaria, Craiova, 2011, p. 207.

Avantajele unui turism durabil sunt în număr cât mai mare, unele dintre aceste avantaje sunt cu privire la protejarea mediului înconjurător, și anume:

Activitățile turistice pot avea un impact pozitiv asupra mediului natural, cultural și uman;

Turismul durabil respectă principiile de protecție ale mediului, dovedind importanța resurselor naturale și culturale pentru creșterea economică și pentru bunăstarea societății.

Favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor care au un randament agricol scăzut.

Turismul durabil susține crearea unor centre și spații de agrement care să aducă beneficii populației locale.

În concluzie, turismul durabil poate fi cel mai bine realizat, printr-o planificare atentă, prin conducerea și dezvoltarea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.

Factori cheie în menținerea turismului durabil în timp de criză economică

Pentru menținerea turismului durabil în timp de criză economică sunt necesari o serie de factori. Orice dezvoltare durabilă include modificări asupra mediului înconjurător și asupra obiectivelor turistice naturale și antropice.

Din cele mai vechi timpuri au loc numeroase transformări sociale, economice și politice, majoritatea țărilor europene confruntându-se cu o stagnare economică. Atât lumea cât și mediul se afla într-o continuă schimbare, dezvoltarea contină ducând la aparația unui puternic impact asupra mediului înconjurator. Este necesar ca turismul să coopereze cu celelalte industrii pentru a obține o dezvoltare durabilă.

Știm deja că sectorul turismului se află într-o continuă schimbare, de aceea el trebuie să rămână atât competitiv cât și durabil, pe termen lung această competitivitate depinzând de durabilitate.

Schimbarea climatică este unul dintre factorii cheie în reușita turismului durabil în timp de criză economică. Astfel, turismul trebuie să se adapteze la schimbarile climatice pentru a aduce cererilor turistice o serie de avantaje, dar și tipurile de turism practicate să fie cât mai diversificate. Turismul reprezintă principala componentă socială ce participă la progresul devoltării durabile.

Pentru dezvoltarea sectorului turistic, turismul durabil trebuie să fie realizat printr-o planificare atentă astfel încât schimbările zonale să fie menținute în limite acceptabile. Turismul aduce o serie de beneficii economice țărilor, destinațiilor turistice dar și țărilor emițătoare.

Dezvoltarea ecoturismului va aduce de asemenea o serie de avantaje sectoarelor economice cum sunt transportul, industria alimentară, comerțul, etc., acesta aflându-se într-o continuă creștere pe plan mondial.

Pentru ca turismul sa fie durabil este nevoie de implicarea:

Populației locale care trebuie să fie ospitalieră și să pună în valoare mediul din care fac parte.

Turișitilor care trebuie să fie responsabili față de mediu și să il mențină într-o stare cât mai bună.

ONG-urile și asociațiile prin aducerea de exemple de protecție a mediului și susținere a fenomenului turstic.

Componentele industriei turistice, pornind de la destinația turistică până la tipurile de turism.

Astfel, fiecare dintre acești actori implicați în dezvoltarea turismului trebuie să îndeplinească o serie de sarcini pentru menținerea, păstrarea și protejarea mediului înconjurator și să aducă, cât mai multe avantaje mediului din care fac parte.

Autoritățile locale, populația și turiștii reprezintă factorii cheie în menținerea unui turism durabil. Turiștii trebuie să aibă o relație cât mai strânsă cu populația locală astfel încât aceștia să dea dovadă de respect față de mediul înconjurător. Autoritățile locale care se ocupă cu gestionarea turismului trebuie să se ocupe foarte bine de promovarea și dezvoltarea produselor turistice astfel încât acestea să aducă beneficii economice asupra regiunii sau zonei înconjuratoare.

În concluzie, factorii cheie pentru dezvoltarea turismului durabil în timp de criză economică sunt:

Implicarea turoperatorilor care să diversifice cât mai mult ofertele turistice și să atragă câți mai mulți turiști.

Crearea unor cataloage, pliante și centre de informare turistică.

Promovarea prin publicitate prin intermediul internetului, a rețelelor de socializare și a propriilor site-uri.

Îmbunătățirea infrastructurii de transport, a unităților de cazare și alimentație.

Implicarea investițiilor străine în dezvoltarea turismului românesc

Dezvoltarea unor programe care să asigure dezvoltarea unor produse turistice.

Crearea unor noi trasee turstice, dezvoltarea și modernizarea celor deja existente.

Dezvoltarea și susținerea activităților agricole.

Prin urmare pentru dezvoltarea și menținerea turismului durabil este necesară atât implicarea populației, a turiștilor cât și a autorităților locale, îmbunătățirea tuturor serviciilor turistice a unităților de cazare, alimentație și a celor de agrement. Este nevoie de respectarea, crearea, menținerea și promovarea tuturor obiectivelor turistice iar adevaratele beneficii vor fi obținute într-un timp îndelungat.

Capitolul 2. Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

2.1. Sud-Vest Oltenia. Noțiuni generale.

Regiunea Oltenia este situată în partea de Sud-Vest a României. Este o regiune de dezvoltare a României, aceasta a fost înființată în 1998, nu are puteri administrative, principalele funcții fiind coordonarea proiectelor de dezvoltare regională și absorbția fondurilor de la Uniunea Europeană.

Oltenia este strajuită în Nord de Carpații Meridionali, iar in Vest, Sud și Est de ape curgătoare ca Dunărea și Oltul. Râul Jiu străbate regiunea în două părți aproape egale în care relieful uneia pare să se oglindească în celălalt.

De la Nord către Sud regiunea este dispusă astfel: Carpații Meridionali, Subcarpații Getici, Podișul Mehedinți, Podișul Getic și Câmpia Olteniei, fiind cel mai vestic sector al Câmpiei Române.

Aflată sute de ani sub Imperiul Austo-Ungar și Imperiul Otoman dar și vechi ținut de graniță, regiunea Sud-Vest Oltenia se învecinează la Nord cu Transilvania, la Sud cu Bulgaria, la Est cu Muntenia iar la Vest cu Banatul și Serbia.

Reprezentând un punct transfrontalier, Dunărea reprezintă o importantă cale naturală de transport, dar și pentru comerț, dezvoltând legături cu Europa Centrală, Europa de Vest, Orientul Mijlociu și Apropiat, Asia Centrală, regiunea caucaziană și Marea Neagră. Aceasta traversează de-a lungul României 1.075 km, iar în regiunea Sud-Vest traversează 387 km, formând la Porțile de Fier cel mai mare lac artificial, tot aici fiind situat și Parcul Natural Porțile de Fier.

În regiune se află 5 porturi de-a lungul Dunării de la Vest către Est: Orșova, Drobeta Turnu Severin, Calafat, Bechet și Corabia, de altfel mai există porturi și în comunele Svinița, Dubova, Cetate, Rast, legătura cu țările vecine se face fie pe apă cu bacul, fie terestru pe pod.

În iunie 2013 a avut loc inaugurarea podului peste Dunăre Calafat-Vidin, care crează noi legături cu celelalte țări vecine si aduce noi proiecte și investiții ce ajută la dezvoltarea regională a Olteniei cât și a țării.

Alături de fluvial Dunărea, Carpații Meridionali au un rol important pentru dezvoltarea regiunii Otenia. Aceștia, datorită resurselor naturale și a celor de susol aduc un plus regiunii iar prin valorificarea lor regiunea poate să prospere cât mai mult.

Regiunea Sud-Vest Oltenia are o suprafață de 29.212 km², ocupând locul 7 la nivelul României ceea ce semnifică aproximativ 12% din suprafața țării.

Imag.2.1. Regiunea Sud-Vest Oltenia

Sursa: https://www.google.ro/

Regiunea este alcătuită din 5 județe: Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea și Olt. Numărul orașelor din regiunde este de 40 dintre care 11 sunt municipii, 408 comune și 2.070 sate.

Limite: – Nord: Transilvania

– Sud: Bulgaria

– Sud-Vest: Serbia

– Est: Muntenia

Tabelul 2.1. Structura administrativ teritorială a regiunii Sud-Vest Oltenia,2013.

Sursa: Prelucrare date dupa Anuarul Statistic al României 2013,INS

În urma analizării datelor din tabelul anterior, puteam observa că ponderea populației din mediul rural este mai mare față de mediul urban. Regiunea Sud-Vest Oltenia din punct de vedere al localitaților rurale, este situată pe locul al doilea dupa regiunea Nord-Est la nivelul României.

În 2013 populația Oltenie era de 2.205.473 locuitori ceea ce reprezintă aproximativ 11% din populația totală a țării.

Tabelul 2.2. Populația privind mediul de rezidență din regiunea Sud-Vest Oltenia 2013

Sursa: Prelucrat dupa Institutul Național de Statistică, INS

Din punct de vedere al mediului de rezidență, numărul popuației din mediul rural în regiunea Sud-Vest Oltenia (1 149 695 ) este mai mare fața de cea din mediul urban (1.055.778 ), județele în care numărul populației din mediul rural este mai mare sunt: județul Dolj ( 319.444 ) și Olt ( 268.608 ).

Economia

Datorită poziției sale geografice, între Carpați în Nord și Dunărea în partea Sud-Vestică și sudică, face ca această regiune să fie favorabilă atât pe plan economic cât și pe plan turistic. Dunărea reprezintă un avantaj, o resursă naturală importantă, realizând activități comerciale importante între regiune, Bulgaria și Sebia.

Numărul mare al populației din zona rurală și suprafețele întinse ale terenurilor arabile, fac ca agricultura să fie sectorul principal în dezvoltarea economiei a Olteniei. În județul Gorj, cărbunele și petrolul fac, ca industria extractivă să fie reprezentativă zonei. În județul Olt, terenurile agricole costituie principalul motiv pentru care angajații din zonele industriale se orientează către agricultură.

Astfel, prezența Dunării, Carpaților și bogatele resurse de subsol cât și peisajele naturale și antropice ale regiunii, au făcut ca Oltenia să evolueze atât din punct de vedere economic cât și turistic.

Infrastructura

Regiunea Sud-Vest Oltenia dispune de o rețea rutieră de 11.228 km. Infrastructura de transport relativ bună, principalele drumuri ce străbat regiunea sunt cele trei drumuri europene: E70, E79 și E81, două axe ale rețelei de transport Trans-European-TEN-T care intersectează România și anume axa prioritară de transport 7 (Berlin-Praga-Budapesta-Constanța-Instambul-Salonic) și axa prioritară de transport 18- Dunărea.

Rețeaua feroviară este de 988 km în 2013, are cea mai scăzută valoare la nivel național, din cadrul regiunii singurul oraș care stabilește legături la nivel regional cât și cu celelalte regiuni ale țării este orașul Craiova. Transporturile navigabile se realizează pe Dunăre, pe parcursul acesteia stabilind legături cu celelalte împrejurimi, contribuind la dezvoltarea economică a regiunii. Pe cursul acesteia, în cadrul regiunii întalnim 5 porturi și anume: Drobeta Turnu-Severin, Orșova, Calafat, Bechet și Corabia. De altfel, în Craiova, aeroportul constituie noi legături cu celelalte țări cât și la nivelul tării noastre, facilitând modul de deplasare al cetățenilor.

Regiunea Sud-Vest Oltenia se confruntă cu probleme privind canalizarea și instalațiile de apă potabilă. Din cauza neinvestirii în modernizarea instalațiilor de canalizare și a celei de apă potabilă, populația se confruntă cu probleme de sănătate din cauza calității apei furnizate. Rețeaua de gaze naturale este slab dezvoltată, Mehedinți este singurul județ din regiune în care nici o localitate nu este conectată la rețeaua de gaze naturale.

Sănătate

Conform Institutului Național de Statistică în anul 2013, în regiunea Sud-Vest Oltenia erau în total 39 de spitale, dintre care 36 publice și doar 3 private. Sistemul sanitar regional se confruntă cu numeroase probleme ca lipsa personalului specializat, dotarea slabă cu aparatură, scăderea salariilor sau lipsa acestora.

Educație

În cadrul regiunii Sud-Vest Oltenia erau în 2013, 483 de școli, 161 licee și 4 universități. În cazul învățământului preuniversitar în regiunea Oltenia numărul de elevi este din ce în ce tot mai scăzut la fel ca și dotarea insuficientă a școlilor cu aparatură, laboratoare, caldură. De altfel și numărul cadrelor didactice este scăzut din cauza salariilor mici și al migrațiilor către alte țări din Europa. Doar în cazul universitar se observă o creștere a numărului de studenți acesta fiind datorat și înființării instituțiilor de învățământ private. Cele 4 universități de stat din regiune sunt: Universitatea din Craiova și Universitatea de Medicina și Farmacie, în Trâgu Jiu Universitatea de Stat Constantin Brancuși, și 3 private (2 în Craiova și 1 în Râmnicu Vâlcea).

Potențial de dezvoltare al zonei Sud-Vest Oltenie

Construirea celor două axe prioritare de transport formate din coridorul rutier IV și coridorul VII- fluvial Dunărea, care traversează regiunea va mări gradul de accesibilitate al regiunii și va impulsiona atragerea de investiții, contribuind și la o bună mobilitate a forței de muncă. Nu în ultimul rând derularea proiectelor va implica utilizarea resurselor umane proprii regiunii.

Dezvoltarea facilităților și capacităților de cercetare în cadrul centrelor universitare și utilizarea rezultatelor cercetării de către sectorul întreprinderilor mici și mijlocii pot crea condiții pentru dezvoltarea mediului de afaceri.

Regiunea are o surafață agricolă totală de peste 1,8 milioane, reprezentând 12,3% din terenul agricol din România și beneficiază de importante resurse hidroenergetice (Dunărea, Oltul, Jiul) și termoelectrice (bazinul carbonifer Jiu-Motru), Oltenia fiind cel mai important producător de energie, aproximativ ¾ din totalul pe țară.

Agricultura reprezintă o sursă importantă pentru regiunea Sud-Vest Oltenia, cu peste 1 milion ha utilizate pentru cultura cerealelor, a plantelor oleaginoase, legume, fructe, cartofi, sfeclă de zahăr și producția vinului de bună calitate.

2.2. Valorificarea potențialului turistic al regiunii Oltenia.

Resurse naturale

Relieful regiunii cuprinde aproape toate tipurile de relief: munți, podiș, câmpie, dealuri și Lunca Dunârii. În Nordul regiunii relieful este muntos și deluros predominând pădurile și pășunile, în Sud fiind zonă de câmpie cu relief de dune unde este predominantă agricultura și culturile de cereale.

Clima, în cea mai mare parte a regiunii predomină climatul temperat-continental cu influențe submediteraneene, dar în Nord, în zonele muntoase este prezent și climatul montan.

Hidrografia

Întreaga regiune este străbătută de o rețea de ape cu văi transversale ca: Jiul, Motru, Gilortul și Oltul, principala arteră hidrografică fiind Dunărea. Lunca Dunării adapostește numeroase bălți ca: Rast, Bistret, Nedeia. Râurile au un potențial energetic bine stabilit în cadrul regiunii fiind situate hidrocentralele Porțile de Fie I și II.

Vegetația și fauna

Principalele rezervații naturale sunt:

Rezervații forestiere, arbori declarați monument al naturii: Ciurumela, Tismana.

Rezervație geologică: Bahna și Bucovăț

Rezervație botanică: Ciuperceni, Parâng, Ponoare.

Rezervație de flora și faună: Domogled.

Rezervații peisagiste și complexe: Ponoare și Parâng.

Rezervații speologice: Cloșani, Topolnița, Polovragi și Muierii.

Rezervație geomorfologică: Slătioara.

Parcuri: Parcul Natural Porțile de Fier și Domogled, Parcul Național Retezat.

Păstrăvării: Baia de Aramă, Hunia, Tismana, Milostea, Ianca.

Izvoare: termale (Băile Herculane, Bala), alcaline (Băile Olanești, Calimănești), sărate, iodurate și sulfuroase (Săcelu, Călimănești, Olanești, Govora), lacuri și izvoare sărate (Ocnița și Ocnele Mari), nămol ( Bala, Săcelu și Băile Govora).

Localități cu baza materială pentru diferite activități sportive: sporturi nautice: Orșova; sporturi de iarnă: Rânca, Straja, Parâng.

Resurse antropice

Obiective turistice cu importanță pentru turism:

Așezări și cetăți din: perioada geto-dacică ( Cireșu, Drobeta Turnu Severin, Ocnița, Daneți, Resca); perioada romană (Drobeta Turnu Severin, Hinova, Bumbești Jiu, Ocnița, Bistreți, Daneți, Resca, Orlea); perioada feudală (Drobeta Turnu Severin, Caracal).

Construcții arhitectonice și istorice:

Cetăți și ruine de cetăți (Drobeta Turnu Severin)

Obiective antropice cu caracter naturalist:

Muzee de științe ale naturii: Drobeta Tr. Severin și Craiova

Gradina Botanică: Craiova

Acvarii: Drobeta Tr. Severin

Muzee, case și expoziții memoriale

Casa memorială: C. Brancuși, I.P. Voitești, Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, Elena Farago.

Mănăstiri și centre ecleziastice principale

Mănăstiri: Polovragi, Cozia, Tismana, Lainici.

Centre ecleziastice: Craiova.

Muzee și colcții cu caracter economic

Muzee: Craiova, Drobeta Turnu Severin, Slatina, Drăgășani, Măldăești.

Muzee în aer liber: Curtișoara, Bujoreni.

Muzee locale și colecții muzeistice: Calafat, Băilești, Lelești.

Obiective turistice cu caracter economic

Colecții, expoziții: E. Gura Văii.

Istoria farmaciei: Craiova.

Cu un potențial turistic diversificat , județul Gorj este reprezentat de un cadru natural pitoresc, monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, reprezentand un adevarat patrimoniu folcloric și etnografic.

Fig.2.2. Obiective turistice Gorj

Sursa: www.google.com

Ansamblul monumental al lui Constantin Brâncuși se întinde pe o axă est-vest care traverseazǎ orașul Târgu-Jiu pornind de la malul Jiului din parcul municipal unde se află lucrările din piatră Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului continuând cu Calea Eroilor pe care se află Biserica Sfinții Apostoli și se termină cu Coloana fără sfârșit din fontă alămită și oțel din mijlocul unui parc, pe un promontoriu.

Fig.2.3. Obiective turistie județul Gorj

Sursa: www.gogle.ro

Mǎnăstiri: Mănăstirea  Lainici, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Polovragi.

Stațiunea montană Rânca;

Peștera Muierii, aceasta a fost sculptată în calcare mezozoice.

Situat în cea mai mănoasă și roditoare regiune a Câmpiei Dunării și Olteniei, județul Dolj, datorită lipsei peisajelor naturale și transformărilor antropice beneficiază de un potențial turistic redus, dar recompensează prin obiectivele turistice și arhitectonice din principalele orașe.

Parcul Romanescu din Craiova este unul dintre cele mai mari parcuri din țară (cu o suprafață de 90 ha). Aici au fost amenajate sere, un lac cu insule, statui și un frumos pod  suspendat ;

Rezervația de bujori sălbatici de la Plenița .

Muzeul de Artǎ-Craiova .

Monumentul 1877-Calafat, amintește de Rǎzboiul de Independența, de pe malul Dunǎrii (de lângǎ Calafat), unde au fost trase primele salve de tun asupra Vidinului;

Fig.2.4. Obiective turistice din județul Dolj

Sursa: www.google.com

Potențialul turistic al județului Mehedinți este format din grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea și de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, numeroasele elemente faunistice și floristice dar și numeroasele sale obiective social-istorice și culturale. Principalele elemente turistice sunt:

Ruinele podului lui Traian și castrul Drobeta (pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal).

Statuia lui Decebal locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici pe malul stâng al Dunării.

Zona Porțile de Fier I, Clisura cu Cazanele Mari și Mici, Mănăstirea Sfânta Ana.

Ostrovul Șimian– insulă situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insulă Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.

Fig.2.5. Obiective turistice din județul Mehedinți

Sursa: www.google.com

Deoarece beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, județul Vâlcea este bine dezvoltat din punct de vedere turistic. Atracțiile turistice sunt:

Pârtia de schi Vidra, Lacul Vidra;

Stațiunile Olănesti, Călimanesti, Govora, Voineasa;

Mănăstiri: Cozia, Govora, Stânișoara, Arnota;

Peșteri: peștera Urșilor, Polovragi, Lacul Verde, Lilieci, Costești ;

Gradina Zoologică Râmnicu Vâlcea;

Salina Ocnele Mari se află în localitatea Ocnele Mari, situată în județul Vâlcea, în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaților Vâlcii.

Fig.2.6. Obiective turistice din județul Vâlcea

Sursa: www.google.ro

Infrastructura turistică

Tabelul 2.3. Capacitatea de cazare existentă (locuri) în

regiunea Sud-Vest Oltenia 2013

Sursa: Prelucrare date dupa Institutul Național de Statistică, INS, 2013

În urma analizării datelor prelucrate după Institutul Național de Statistică, observăm că în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia capacitatea de cazare existentă este de 18 446 locuri, cea mai mare pondere a capacității de cazare existente fiind înregistrată în județul Vâlcea (11 158 locuri) acest județ fiind foarte bine dezvoltate atât din punct de vedere natural și antropic, existând numeroase stațiuni turistice balneare, iar județul cu cel mai mic număr al capacității de cazare este Oltul (874 locuri), acest fapt datorându-se lipsei resurselor naturale cât și a celor antropice.

Tabelul 2.4. Capacitatea de cazare în funcțiune ( locuri-zile) în

regiunea Sud-Vest Oltenia 2013

Sursa: Prelucrare date dupa Institutul Național de Statictică, INS, 2013

Datele din tabelul anterior ne relevă faptul că în județul Vâlcea capacitatea de cazare în funcțiune înregistrează cel mai mare numar (3 377 184 locuri-zile), locul doi fiind ocupat de județul Gorj (766 858 locuri-zile), pe ultimul loc fiind județul Olt (304 078 locuri-zile). Prin urmare, județul Vâlcea este județul în care atât capacitatea de cazare existentă cât și capacitatea de cazare în funcțiune întregistrează cele mai ridicate valori, la polul opus situându-se județul Olt unde valorile sunt mai scăzute sper deosebire de celelalte județe.

Circulația turistică

Analiza circulatției turistice în cadrul regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia în anii 2010 și 2013:

Fig.2.7. Numărul sosirilor turistice în regiunea de dezvoltare

Sud-Vest Oltenia (2010-2013). Sursa: date prelucrate dupa Institutul Național de Statistică, INS.

Fig.2.8. Numărul înnoptărilor turistice în regiunea de dezvoltare

Sud-Vest Oltenia (2010-2013). Sursa: date prelucrate dupa Institutul Național de Statistică, INS.

În urma analizei graficelor privind circulația turistică în Sud-Vestul Olteniei, județul cu numărul cel mai mare de sosiri și înnoptări este Vâlcea, ceea ce semnifică aproximativ 50% din totalul existent la nivelul regiunii. Atât în cadrul județelor componente, cât și a regiunii Sud-Vest Oltenia se obervă o creștere a circulației turistice în anul 2013 față de anul 2010, acest lucru putând fi datorat pachetelor turistice mai avantajoase, modernizării unitaților de cazare și alimentație, introducerea unor oferte în cadrul pachetelor turistice, existența elementelor etnografice și de artă populară, a rezervațiilor naturale etc.

Analiza SWOT

Datorită poziției sale geografice, a reliefului variat, a monumentelor vechi și a tradițiilor culturale, potențialul turistic al Olteniei este foarte diversificat, fiind concentrat în 3 zone: Clisura Dunării- Porțile de Fier, Subcarpații Gorjului și Vâlcii, cu numeroase monumente naturale (chei, peșteri, rezervații) și arhitectonice, izvoare termale și terapeutice (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline terapeutice (Govora, Ocnele Mari), cât și Valea Oltului la Nord de Râmnicu Vâlcea.

Regiunea beneficiază de un potențial turistic diversificat, încluzând turismul montan și cel speologic, balnear, ecoturismul, parcuri naturale (peste 200 000 ha de arii protejate), turismul religios (peste 60 de mănăstiri și biserici ortodoxe).

O șansă pentru dezvoltarea turismului montan oferă Valea Lotrului , unde stațiunea Voineasa ar putea oferi condiții foarte bune pentru sporturile de iarnă, pescuit, vânătoare, drumeții, și stațiunea Rânca pentru schi.

De asemenea spațiul rural oferă o ospitalitate variabilă bazată pe un mediu nepoluat, calitatea vinurilor, gastronomia și cunoscutele tradiții folclorice ale Olteniei.

Prin urmare, Oltenia este o regiune frumoasă si bogată, un colț românesc de natură, cu numeroase obiective turistice.

Zona este reprezentată de elemente de atracție turistică, cuprinde localități turistice și resurse turistice care să motiveze turiștii in alegerea detinației.

În ultimii ani numărul de turiști a început să crească datorită diversificării serviciilor oferite de proprietarii pensiunilor, stațiunilor și hotelurilor prin dotarea acestora cu săli de fitness, mini spa-uri, plimbări cu barca, sporturi acvatice etc., dar și prin păstrarea tradițiilor, a poporului ospitalier și mâncarea tradițională din zonă.

2.3. Rolul turismului în dezvoltarea regională.

Turismul este unul dintre factorii cei mai importanți ce ajută la dezvoltarea unei regiuni. Este nevoie de o abordare sistematică pentru ca dezvoltarea să fie complexă. Pentru ca dezvoltarea sa fie complexă este nevoie de implicarea tuturor celor care definesc turismul și anume: populația, veniturile, condițiile de acces, turiștii, sistemul social, economic, recreativ, toate acestea trebuie să funcționeze impreună pentru a putea aduce cat mai multe avantaje regiunii. La răndul ei, fiecare componentă interacționează cu alte noi componente, pentru ca la final, cererea și oferta să fie cât mai bine dezvoltate și cât mai atractive pentru turiști.

Astfel spus, dezvoltarea regională este formată din evoluția tuturor componentelor turistice și din legăturile ce există între acestea.

Amenajarea și dotarea unei regiuni turistice presupune integrarea acesteia într-un proces de punere în valoare a teritoriului din care face parte. Pentru ca rezultatele să fie cât mai viabile, este nevoie de cunoașterea și analiza cât mai detaliată a componentelor, a relațiilor ce există între ele respectiv funcțiile și funcționalitatea sistemului.

Amenajarea turistică a unei regiuni semnifică organizarea spațiului turistic, pentru a asigura condiții cât mai bune de recreere și petrecere a timpului liber, toate acestea fiind echivalente cu obținerea unei eficiențe sociale și economice ridicate. Este necesară parcurgerea unor etape pentru realizarea unui turism cât mai eficient.

Etapa întâi presupune studierea cererii și a resurselor prin prisma funcționalității lor în turism.

Etapa a doua permite stabilirea obiectivelor și problemelor ce trebuie rezolvate, acestea conturând programul de dezvoltare turistică a zonei, putând fi alcătuit pe mai multe variante.

Etapa a treia stabilește instrumentele operaționale, se află eficiența programului de investiții după care se trece la conturarea liniilor de acțiune. De fapt se trece la faza de conducere a acțiunii, care trebuie să respecte unele cerințe ca:

Rentabilitatea socială și economică a zonei trebuie să fie ridicată.

Integrare în subsisteme și structuri.

Zona trebuie să funcționeze la toate nivelele.

Dotările turistice trebuie să se integreze la specificul natural și socio-economic al regiunii.

Zona trebuie să aibă un sistem multifunțional, acesta trebuie să se adapteze în timp și în spațiu în funcție de cererea turistică.

Se observă în primul rând punctul de pornire în luarea unei decizii, unde au loc modificări asupra mediului socio-economic din care face parte întreprinderea turistică. Existența unor variante de acțiune presupune un proces de selecție al acestora, confruntarea lor prin intermediul unor criterii asigură alegerea variantei corecte iar în ultimul rănd observăm importanța informațiilor și al sistemului informațional în toate fazele pregătirii deciziei.

Un rol important în dezvoltarea regională îl ocupă organizarea și desfășurarea acivității de turism într-un sistem de marketing, ce pornește de la formarea produsului turistic pe componente până la stabilirea tarifelor și a mijloacelor de promovare și publicitate. Se aleg prin diverse studii cele mai favorabile mijloace de promovare și publicitate astfel încât regiunea să aibă o atracție cât mai mare.

Pentru ca regiunea să fie una cât mai bine dezvoltată, trebuie să se țină cont de varietatea resurselor turistice existente, de poziția acestora în apropierea unor stațiuni turistice bine dezvoltate sau a unor mari centre urbane, dezvoltarea socio-economică să fie ridicată astfel încât să aducă un nivel de trai al populației cât mai confortabil, gradul de emancipare al locuitorilor din zona rurală să fie cât mai ridicat.

Este nevoie să se țină cont de dezvoltarea socio-economică pentru a putea construi și valorifica produsul turistic, pentru crearea de noi zone de agrement, dezvoltarea infrastructurii tehnico-utilitare, infrastructura de transport, a unităților de cazare și alimenație.

Factorii favorizați ce ajută la dezvoltarea turismului sunt clasificați în funcție de natura lor socio-economică, dupa importanța lor în influențarea fenomenului turistic, după durata și intervenția în timp a acțiunii lor. Factorii econimici ajută turismul în dezvoltarea ofertei turistice, la stabilirea tarifelor produselor turistice, la creșterea veniturilor populației.

Există o serie de factori endogeni și exogeni ce ajută la dezvoltarea unei regiuni turistice prin creșterea sporului natural al populației, creșterea numărului de turiști, a mobilității populației în diversificarea, creșterea calității serviciilor turistice și creșterea nivelului de calificare a personalului în turism. Pentru o prospectare a turismului, este nevoie de multă forță de muncă, de implicarea tuturor actorilor ce alcătuiesc atât cerera cât și oferta turistică. Este nevoie de un personal cât mai calificat care să se ocupe de toate obstacolele apărute în obținerea unui turism cât mai dezvoltat și durabil și care să aducă o multitudine de avantaje regiunii turistice.

Turismul, are și o serie de factori defavorizați în dezvoltarea acetuia. Acești factori pot aduce o multitudine de hopuri în dezvoltarea turismului, sau poate chiar să oprescă și să stopeze activitatea unei destinații turistice. Acești factori pot fi: instabilitatea politică a unei zone sau chiar a unei țări, conflictele armate, catastrofele naturale cum sunt tornadele, tsunamiul, slaba calitate a prduselor turistice, lipsa unei promovări adecvate, slaba calitate dar și cantitate a produselor turistice, sezonalitatea poate aduce minusuri unelor regiuni turistice. Alți factori defavorizați în dezvoltarea turismului sunt și factorii de ordin administrativ cum ar fi obstacole în obținerea vizelor sau unele dificultăți vamale sau chiar lispa unor politici durabile de dezvoltare a turismului.

În concluzie, turismul, aduce o serie de avantaje dar și dezavantaje regiunii de dezvoltare, dar pentru a menține acest turism cât mai durabil este nevoie de parcurgerea cu grijă a unor pași, care să aducă doar beneficii regiunilor de dezvoltare turistică.

2.4. Turismul rural și agroturismul.

Turismul în zonele rurale poate aduce avantaje cât și dezavantaje mediului. Practicarea mai multor forme de turism în mediul rural poate duce la transformarea turismului de circuit în turism de sejur. Zonele rurale pot deveni zone turistice de sejur tot timpul anului, zone favorabile nu doar motivației turismului cultural și de cunoaștere, ci, și de petrecere a concediilor, a timpului liber înconjurați de natură, de cunoaștere a obiceiurilor și tradițiilor din zonele rurale.

În ultimii ani turismul rural a suferit o serie de modificări, majoritatea turiștilor nu sunt interesați doar de vizitarea obiectelor turistice culturale, istorice, economice, ci, aceștia își îndreaptă atenția și asupra mediului înconjurător.

Ceea ce îi determină pe turiști în alegerea practicării turismului rural este reîntoarcerea în zone unde natura nu a suferit modificări, cunoașterea unor obiceiuri cât și posibilitatea de a se implica în diferite activități specifice zonelor cum este olăritul, meșteșugurile și ocupațiile tradiționale locale care să le permită acestora să iasă din monotonia și rutina activităților cotidiene, integrarea în grupuri folclorice, patriarhale, dorința de aer curat, proaspăt, puritate, naturalețe, armonie, curiozități asupra ospitalității populare, asupra gastronomiei, artizanatului și a ritualurilor sătești. Odihna, consumul de alimente proaspete, practicarea diferitelor sporturi (pescuitul sportiv, vânătoare, drumeții) cât și cele enumerate mai sus îi fac pe turiști să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a vizita locuri rurale atractive prin pitorescul și farmecul lor.

Turismul rural- valorifică resursele turistice locale, naturale, culturale cât și economice. În zonele rurale se pot practica o mulțime de activități, distracții, sporturi, iar modalitățile de cazare sunt numeroase, pensiunile agroturistice fiind cele mai reprezentative.

Fig.2.9. Schemă concept- Agroturism. Sursa: prelucrat după G. Erdeli, Amenajări turistice, Ed. Universitară, București, p. 244.

Agroturismul este o formă de turism rezultată atât din acțiunile turiștilor cât și din cele ale populației locale, din consecințele activităților trecute și prezente ale societății, situate într-un cadru benefic desfășurării acțiunilor turistice.

Prin urmare, într-un mediu natural, nepoluant, acțiunea umană este condiționată de existența unor structuri antropice și a infrastructurii socio-culturale adecvate.

Agroturismul reprezintă deplasarea unui individ intr-un spațiu rural, pitoresc, nepoluat, cu un specific agrar, sejurul având o durată de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, cu un consum de produse alimentare și nealimentare locale cât și implicarea în diferite activități specifice zonei rurale.

Agroturismul, face ca fiecare zonă să se cofrunte cu o diversitate mare de probleme, acestea fiind datorate în funcție de componentele naturale, umane și economice ale acesteia.

Prin prisma agroturismului, putem să obținem ofeta ”Vacanța în gospodăria țărănească”, dar totodată, există și oferta ”Turismul rural”. Între cele două există diferențe, ”Vacanța în gospodăria țărănească” ne oferă produse proprii, contact personal cu gazda, specialități regionale, pe când ”Turismul rural” ne oferă sejururi în case de vacanță, în sate de vacanță, în popasuri turistice, în gospodării care și-au pierdut funcția de bază, singurul lucru definitoriu este localizarea în spațiul rural. Principala carateristică specifică mediului rural este petrecerea vacanțelor într-un mediu rural nepoluat, turiștii exprimându-și dorința de a cunoaște tradițiile, culturile și obiceiurile sătești putând să practice diferite sporturi, drumeții, activități turistice culturale, religioase, curative și alte forme de agrement.

2.5. Satele turistice și cadrul legislativ de funcționare al pensiunilor turistice rurale.

În ultimul timp, alături de vacanțele pretrecute la mare, munte, tratamente, stațiuni, s-au introdus și ca noi formule de concediu satele de vacanță, sejurul la ferme, în mediul rural, satele turistice.

Satele de vacanță sunt așezări rurale, situate într-un mediu nepoluat, cu un trecut istoric bogat, care își păstrează tradițiile și obiceiurile, iar în afara funcțiilor sociale, economice și culturale, mai îndeplinesc și funcții de primire și găzduire a turiștilor, pentru petrecerea unui sejur pe o perioadă nedeterminată.

Pentru ca o localitate să îndeplinească funcția de sat turistic sunt necesare îndeplinirea anumitor condiții ca: amplasarea într-un cadru natural nepoluant, atrăgător, accesibil, existența unor resurse turistice bogate care să poată fi valorificate corespunzător astfel încât să atragă un număr cât mai mare de turiști prin plimbări în aer liber, curat, nepoluat, odihnă, înot, sporturi nautice, participarea la anumite acțiuni culturale desfășurate în sat etc. De astfel, mai este nevoie și de existența unor tradiții, obiceiuri, existența unor factori balneoclimterici, existanța unor vestigii arheologice, monumente istorice, de artă, prezența unor dotări sportive, comerciale etc.

Dupa 1989, în România a apărut un nou concept de turism și anume turismul rural ecologic, primele sate fiind cele din zona Rucăr, Moeciu- Bran ulterior acestea extinzându-se și în zone precum Munții Apuseni, zona Sud-Vestică a țării, împrejurimile Sibiului, Maramureșului etc.

Astfel, turismul rural este o modalitate de recreere, departe de orașele poluate și de marile aglomerări urbane, dar și o modalitate de câștig pentru oamenii satelor și de valorificare a zonelor rurale.

Tipologia satelor turistice:

Sate turistice climaterice și peisagistice, caracteristica acestor sate este poziția geografică izolată de marile centre urbane și cadrul natural.

Sate turistice pescărești și de interes vânătoresc, caracteristica acestora este organizarea de către populația locală a diferitelor forme de agrement specifice vânătorești și pescărești .

Sate turistice viti-pomicole aici predominând cultivarea pomilor fructiferi și a viței de vie, activitățile turistice fiind posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării cât și după, prin oferirea de fructe și a preparatelor pe baza acestora.

Sate turistice pentru practiarea sporturilor: sporturi nautice, sporturi de iarnă, pe lacuri de acumulare, închirieri de echipamente sportive, plimbări cu bicicleta etc.

Sate etnografic-folclorice, aici menținându-se portul tradițional, arhitectura, muzica și coregrafia populară; au loc diferite evenimente ca: târguri, bâlciuri, obiceiuri și tradiții locale la care să participe și turiștii.

Sate turistice de creație artistică și artizanală, aceste sate oferă posibilitatea practicării în ateliere special amenajate, sub îndrumarea unor artiști și meșteri diferitelor activități ca: pictură, sculptură, confecții și cusături populare, ceramică, muzică și dansuri populare etc.

Principalele componente ale unui sat turistic sunt: cazarea, alimentația publică, comerțul, agrementul, tratamentul balnear, promvarea și publicitatea.

Cazarea, se pot amenaja și organiza mai multe tipuri de cazare ca: camere mobilate pentru oaspeți în locuințele gospodarilor, aceștia locuind în aceeași casă sau în apropiere; case de vacantă; spațiu pentru amenajarea unui loc de campare, în grădină sau livadă, proprietarul locuind în apropiere pentru a asigura siguranța turiștilor: spații în gospodăria sătească (fânărie, colibă); spații destinate special turiștilor cum ar fi cabanele, vilele turistice, mini-hoteluri.

Aceste spații de cazare, mai puțin cele secundare vor fi mobilate conform normelor de clasificare elaborate de Ministerul Turismului, tarifele se vor stabili conform legislației în vigoare, vor fi negociabile și nu vor depăși limitele maxime de confort.

Alimentația publică, aceasta se poate realiza în mai multe modalități: pensiune completă la gospodarul gazdă, demipensiune, micul dejun inclus în tariful de închiriere, pregătirea mesei de către turiști cu propriile produse sau cu produsele și utilajele gospodarului. Spațiile de alimentație publică vor fi omologate conform Ministrului Turismului, tarifele fiind stabilite în baza normelor în vigoare.

Comerțul, în majoritatea satelor turistice vor putea fi găsite produse agro-alimentare locale care pot fi cumpărate de către turiști. Aprovizionarea cu produse se poate face prin cooperarea cu alte sate înconjurătoare, la schimb, sau prin agenții economici specializați. De altfel, sunt necesare și existanța unor magazine care să satisfacă nevoile turiștilor ca: suveniruri, presă, artizanat, cărți, vederi.

Agrementul are un rol important în practicarea activităților turistice, prin amenajarea și organizarea anumitor locuri speciale de agrement cum sunt terenurile de sport multifuncționale, patinoar, lacuri pentru agrement nautic, echitație, saună, popicărie, biliard, plajă și înot, videotecă, discotecă, magazine de închiriat/cumpărat articole sportive de pescuit, schi, biciclete.

Toate dotările de agrement trebuie trecute în oferta turistică a fiecărei zone sau sat turistic pentru o informare cât mai bună și o promovare a zonei turistice rurale.

Tratamentele balneare, unele sate turistice beneficiază de factori naturali de cură ca apele minerale, nămoluri, lacuri terapeutice, amenajările fiind realizate de către agenții economici sau de către asociațiile turistice locale.

Promovare și publicitate. Prin intermediului biroului de promovare și publicitate din cadrul Asociației turistice sătești, se face o inventariere a tuturor resurselor din apropiere cât și din localitate, în cele din urmă întocmindu-se programele ce pot fi lansate și promovate. În colaborarea cu agenții economici, se vor trece promovarea și publicitatea satului împreună cu alimentația, cazarea, agrementul, preocupările gospodarilor, obiceiurile și tradițiile existente.

În funcție de unghiurile de abordare a satelor, economic, ecologic, sociologic, geo-turistic, satele pun în evidență originalitatea și personalitatea comunității sale în comparație cu cea orășenească. Prin obiceiurile, civilizațiile și tradițiile lor, țăranii sunte cei care dau o notă specifică satelor.

Datorită numărului mare de așezări rurale, al importanței vieții și a ponderii ridicate a populație din mediul rural, dezvoltarea și amenajarea rurală este azi recunoscută atât pe plan național cât și internațional, mediul rural reprezentând cartea de vizită a unei țări.

Pentru dezvoltarea și menținerea comunităților rurale aflate în dificultate este nevoie de susținerea acestora prin programe multinaționale, iar aceste zone aflate în dificultate trebuie să integreze următarele domenii:

dezvoltarea agroturismului.

dezvoltarea sectoarelor neagricole.

diversificarea activităților din sectorul primar.

asistența tehnică.

protecția și conservarea mediului natural.

ocuparea și stabilizarea forței de muncă rurale..

În cele din urmă, putem stabili o serie de avantaje și dezavantaje ale turismului în mediul rural.

Avantaje:

promovarea și conservarea artei populare și menținerea tradițiilor.

susținerea din punct de vedere economic al agricultorilor.

diversificarea forței de muncă.

crearea unor noi locuri de muncă în mediul rural.

promovarea și dezvoltarea serviciilor.

conservarea obiectivelor culturale și istorice.

Dezavantaje:

presiunea asupra mediului.

riscul pierderii tradițiilor și culturilor proprii.

presiunea socio-culturală.

lipsa spațiului de cazare.

reticențele agricultorilor.

În concluzie, pot apărea diferite acțiuni favorabile cât și defavorabile, avantajul fiind acela de deschidere de noi perspective investiționale, de dezvoltare și diversificare, dar și de suprasaturare a zonelor tradiționale și de crearea a presiunilor negative asupra mediului înconjurător.

Cadru legislativ de funcționare a pensiunilor turistice rurale

Conform Ministrului Turismului, în mediul rural, structurile de cazare au o capacitate de cazare de până la 10 camere, a câte 30 de locuri, acestea aflându-se în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente. În ceea ce privește spațiile de alimentație, numărul de locuri la mese trebuie să fie mai mare decăt numărul locurilor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese.

La fel ca toate unitățile de alimentație pentru turism, acestea se calsifică potrivit normelor elaborate de Ministrul Turismului. Localizarea pensiunilor trebuie ralizată în locuri ferite de surse de poluare, sau alte elemente daunătoare turiștilor.

Criteriile minime privind clasificarea pensiunilor rurale conform OMT:

Categoria de clasificare a pensiunilor turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor obligatorii prevăzute în tabelul de mai sus și de realizarea următorului punctaj maxim: 5 margarete- 150 puncte; 4 margarete- 120 puncte; 3 margarete- 80 puncte; 2 margarete- 40 puncte.

2.6. Promovarea turismului în zonele rurale.

Dezvoltarea turismului produce un impact asupra situației financiare ale satelor turistce, în primul rând apar numeroase cheltuieli în implementarea echipamentelor turistice, chiar dacă majoritatea investițiilor turistice aparțin inițiativei private, echipamentele mai costisitoare trebuie realizate prin contribuția finanțelor comunale sau sătești. Pentru o bună dezvoltare a turismului și pentru ca primăriile comunale să beneficieze de pe urma turismului, este necesară investirea în unele amenajări care nu sunt mereu rentabile, dar care totodată acestea sunt indispensabile atractivității produsului turistic. Colectivitatea locală trebuie să facă față și costului unor lucrări precum: drumuri, evcuarea și epurarea apei, lucrări de captare a apei etc.

Astfel, de pe urma turismului aceste sate turistice pot avea mai multe câștiguri, în condițiile unei legislații din care să dispună de venituri din diverse taxe și impozite.

Amenajarea turistică are un impact și în zonele montane, unde ecositemele sunt fragile și unde acțiunea necalculată a omului poate avea efecte dezastruoase. În afara zonelor de protejare a peisajului, zonarea turistică trebuie să cuprindă zone de odihnă și zone de protecție a naturii (parcurii, rezervații etc.). Pentru protecția peisajului nu trebuie luate în calcul doar sursele de poluare fizice, chimice sau biologice, ci și degradarea frumuseții/esteticii peisajului.

În organizarea și dezvoltarea activității turistice, în satele turistice este important marketingul, începând prin formarea unui ”produs turistic” până la stabilirea tarifelor, a canalelor de distribuție și a căilor și mijloaelor de promvare și publicitate. Pentru formarea produsului turistic este necesară analiza potențialului natural, antropic, poziția geografică, forța de muncă, sursele și mijloacele de finanțare etc., cât și posibilitatea introducerii și valorificării într-o ofertă turistică competitivă. Cele mai favorabile sunt mijloacele de promovare și publicitate.

Pentru organizarea, dezvoltarea și promovarea turismului rural și agroturismului trebuie să ținem cont de varietatea produselor turistice, ocupațiile și tradițiile din zonă, poziționarea în apropierea unor centre și stațiuni turistice renumite, dezvoltarea socio-economică ridicată care să aducă un plus de confort atât satelor turistice cât și turiștilor care vin în zonă, trasăturile psiho-structurale ce-i conferă un grad mare de ospitalitate. Continuăm cu posibilitatea de valorificare și construire a produsului turistic, adică, amanajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale: modernizarea drumurilor, alimentarea cu apă; dotări pentru agrementul sportiv: terenuri de sport, echitație, poteci turistice etc.

În cele din urmă, vorbim despre analiza tehnico-economică, urmărindu-se realizarea în etape a fiecărei investiții în funcție de situația economică.

Realizarea investițiilor se poate face prin credite bancare, prin asocierea cu investitorii romăni cât și cei străini, prin sprijinul financiare al anumitor fundații din țară sau de către anumiți agenți economici.

Capitolul 3. Studiu de caz-Port Cetate

Date generale Port Cetate

Portul Cetate este localizat în Sud-Vestul Olteniei, pe malul stâng al fluviului Dunărea.

Acesta a fost creat pe ruinele unui fost port agricol, apărut pe la 1880, în anul 1945, portul agricol fiind închis și transformat în pichet pentru grăniceri.

După revoluția din 1989, portul construit de meșteri italieni, a fost invadat de localnici unde în interiorul acestuia își adăposteau animalele.

Descoperindu-l făra uși și fără ferestre, aflat în paragină, poetul Mircea Dinescu în anul 1997 a reușit să cumpere ruina și sa o transforme într-un loc unic, în loc de grâu și animale, acesta a ”îndeletnicit” locul cu numeroase creații artistice.

Proiectul ”Înger Parc” a luat naștere la începutul anului 2000 unde toți artiștii veniți la port și-au expus propriile creații artistice.

În cadrul parcului întălnim creații din lut, ceramică, lemn, piatră, în ultimii ani, fiind create noi sclpturi monumentale din metal. Aceste creații constituie un punct atractiv pentru turișii veniți în zonă.

Începând cu venirea primăverii și până toamna târziu, portul este un spațiu de întâlnire al poeziei, muzicii, filmului și al artelor plastice.

An de an, în cadrul portului cultural Cetate, au loc festivaluri, sloganul acestor festivaluri este un amestec perfect de proiecții de filme, expoziții de fotografie, concerte, lansări de cărți și degustări de vinuri și bucate.

În anul 2014, tema festivalului a fost intitulată ”Eroi și antieroi din Balcani”, la acest festival invitatul de onoare fiind cunoscutul regizor de film Lucian Pintilie.

Pe fiecare an, în perioada de 19-26 august are loc Festivalul Degustărilor de Film și Artă Culinară, fiind prezenți actori, regizori, producători, critici de film și jurnaliști din România.

Promovarea portului Cetate aduce numeroase avantaje atât portului cât și comunei din care face parte, dar nu în ultimul rând și cetățenilor.

Fig.3.1. Portul Cultural Cetate. Sursa: Corina Schiligiu, 2015.

Între Dunăre și conac a fost contruit un Înger Parc, conform spuselui acestuia: ”Am făcut parcul ca să polemizez cu Dracula Parc. În țara asta nu o fi fost numai dracul jupân, măcar pe la malul Dunării o fi trecut și vreun înger, iar brandul de țară e mai bine să fie cu îngeri… era pe la asfințit și vreo șapte cai apăruseră chiar în fața casei și părea că s-au oprit să se uite la îngerii sculptați pe malul apei. M-am gândit atunci că uite, caii se mai opresc să se uite la îngeri, dar oamenii nu. Și mi-am zis că asta vreau să fac aici: să-i conving pe oameni să se mai uite puțin și la îngeri. România nu a fost doar sediul dracului, ci, o fi fost bântuită și de îngeri măcar pe la margini” (Mircea Dinescu). Acest parc cuprinde lucrări ale tuturor artiștilor care au participat de-a lungul anilor la taberele de creație de la Cetate.

Cei prezenți la festival au avut onoare să savureze numeroase arte culinare ca: jambon afumat și copt la cuptor servit cu dulceață de ceapă alba și stafide, dulceață de ceapă roșie și dulceață de ardei iute, purceluș de lapte cu sos aromat dulce acrișor, gulaș la ceaun cu slană și ardei iute, toate acestea au fost servite cu pâine caldă, dospită în postavă, rumenită în cuptor și stropită cu vin alb și roșu provenit din propria cultură.

Fig.3.2. Creații ale Parcului Înger. Sursa: Corina Schiligiu, 2015.

În anul 2007 au fost renovate și celelatlte clădiri aflate pe malul Dunării, acestea devenind unități de cazare pentru potențialii turiști. Turișii care aleg ca punct de petrecere a timpului liber, pot alege să se cazeze în casuțe aflate pe malul Dunării, un mini-hotel și spațiu special amenajat pentru camping

Fig.3.3. Incinta festivalului de film și artă culinară Cetate.

Sursă: Corina Schiligiu, 2015.

A fost construită o bucătărie modernă și un nou ponton unde adesea, pe malul Dunării sunt prezente vase turistice de croazieră și ambarcațiuni private.

Portul este recunoscut pentru mâcărurile diversificate, pregătite cu ingrediente naturale de la ferma proprie, dar si pentru ”vinu lui Dinescu” care provine din plantații proprii de la Galicea Mare și Cetate care împreună se află pe un teren de 100 ha de unde sunt făcute vinuri de excepție.

Din ce în ce tot mai cunoscut, portul începe să găzduiască numeroși artiști și să creeze căt mai multe evenimente ca: SoNoRo Interferențe, tabere de traduceri împreună cu Goethe Institut și parteneri din Germania, tabere de scriere creatoare pentru scriitori în cadrul unor programe de schimburi europene, spectacole de teatru în colaborare cu Festivalul Shakespeare de la Craiova, Festivalul de teatru de la Sibiu, tabere, expoziții, simpozioane și întâlniri culturale cu parteneri din România, Europa dar și internaționali.

Portul are la dispoziție 18 camere cu baie proprie, și 3 apartamente putând caza grupuri de aproximativ 40-50 de persoane.

Tabelul3.1. Capacitatea de cazare

Sursa: www.portcetate.ro

Fig.3.5. Unități de cazare Port Cetate. Sursa: Corina Schiligiu, 2015.

În interiorului conacului, sunt special amenajate: o bibliotecă, o cameră de conferințe, la etajul întâi al cestuia găsim o expoziție a tuturor creațiilor din ceramică, lemn, piatră.

În holul conacului sunt expuse diferite obiecte de cultură, fiecare dintre acestea prezentându-și propria istorie prin farmecul și strălucirea sa.

Fig.3.6. Obiecte culturale. Sursa: Corina Schiligiu, 2015.

De la port, drumul șerpuiește de-a lungul Dunării pe lângă o porțiune de plajă de aproape 3 km, acoperită cu nisip, amenajată cu umbreluțe, șezlonguri și minibaruri.

Această zonă este o alternativă excelentă de petrecere a timpului liber pe timpul verii.

Porțiunea de plajă alternează cu cea a copacilor umbroși din Lunca Dunării, fiind un loc ideal pentru pescarii fascinați.

Cu o mulțime de undițe și lansete și multe corturi, mulți vizitatori renunță la vacanțele de la mare și munte pentru o săptămână pe malul Dunării.

Bogăția speciilor de pește, frumusețea peisajului și liniștea din jur sunt atuuri solide pentru alegerea zonei ca un punct de relaxare și pescuit.

Fig.3.6. Plajă port Cetate. Sursa: www.google.ro

Majoritatea turiștilor preferă zona pentru liniștea și frumusețea ei, aceștia dorind să evadeze din cotidianul lor zilnic.

Încadrarea Portului Cetate în comuna Cetate

Situat la 2 km distanță de comuna Cetate, portul cultural Cetate, face parte din aceasta, fiind un benefiuciu atât pentru dezvoltarea comunei cât și cea a cetățenilor.

Comuna Cetate a fost înființată la 31 martie 1864, aceasta fiind alcătuită din satul Cetate și satul Moreni. Ulterior aceasta purta denumirea de ”Ulmi” datorită ulmilor umbroși care se aflau de-a lungul acesteia în trecut.

Limite: în Nord și în Nord-Vest aceasta se învecineaza cu comunele Dârvari și Salcia din județul Mehedinți și cu comuna Unirea din județul Dolj; Sudul acesteia este limitat de comuna Maglavit, la Vest învecinându-se cu fluviul Dunărea. Localitatea Cetate se află situată pe malul stâng al Dunării, în Câmpia Română și anume într-o subunitate a acesteia, în Vestul câmpiei Desnățuiului, la poalele dealului Cetate. În apropierea sa se află orașul Calafat și municipiul Craiova, la o distanță de 22 km de Calafat și 76 km de Craiova.

Fig.3.7. Localizare comuna Cetate. Sursă: Corina Schiligiu.

Relieful. Este de Câmpie netedă. Fiind situată într-o zonă de campia, pe teritoriul comunei sunt întâlnite și dune de nisip. Este situată pe terasa întâi și terasa a doua, terasa I este cunoscută și sub denumirea de Luca Dunării. După cum știm relieful de luncă este reprezentat de numeroase bălți și grinduri sau măguri. Formele pozitive ale reliefului de luncă se numesc grinduri iar formele negative bălți. Formele pozitive, și anume grindurile sunt situate la altitudini cuprinse între 32m și 92m, aici întâlnindu-se: Grindul Cetății (91,2 m), Grindul Lata ( 90,7 m), Măgura Fântânița (80,5m).

Climatul este temperat continental de câmpie, temperatura medie anuală este de 11º C, precipitațiile medii anulale înregistrând valori între 200-800mm/an. Vâtul predominant este Austrul, un vânt uscat, acesta bate din direcțiile sud și sud-vest.

Hidrografia este alcătuită din fluviul Dunărea, Lacul Fântâna Banului și bălți care în timpul verii seacă.

Vegetația predominantă este cea de silvo-stepă, cu ierburi mărunte xerofite și păduri de luncă.

Fauna este reprezentată de rozătoare, păsări de baltă, reptile, insecte (lacustă, cârcăiac) și păsări ( privighetoarea, prepelița, potârnichea).

Ocupația de bază a populației este agricultura, viticultura, piscicultura și creșterea animalelor.

În urma unor descoperiri arheologice, în Balta Mare au fost descoperite bucăți dintr-un vas de mari dimensiuni, un mormânt cu un varf de lance, acesta având semne de arderi, un cuțit curb dar și un capac de sarcofag ( sicriu antic făcut din piatră) acesta fiind donat de Nicolae Plopșor muzeului din Craiova.

Astfel, în comuna Cetate există doua proiecte de amenajare a două lacuri, Lacul Bocu și lacul ”La Rățărie” așa cum este numit de localnici, aici vor fi amenajate pontoane, foișoare și alte zone de agrement.

Astfel, denumirea portului vine de la comuna din care face parte, comuna Ceate, aflat în imediata apropiere a acesteia, portul constituie principalul punct turistic ce aduce beneficii atât locuitorilor cât și comunei. Pentru comuna Cetate, portul constituie principala atracție turistică, ce face cunoscută această zonă prin numeroasele obiceiuri și tradiții ce sunt pastrate încă din cele mai vechi timpuri, dar și păstrarea mediului natural într-o stare cât mai bună, nepoluat unde intervenția omului încă nu a reușit să fi observată.

Practicarea turismului cultural și a turismului de croazieră în zona Cetate.

Turismul cultural și turismul de croazieră în zona Cetate, fac parte din principalii factori de atracție turistică ai zonei.

Atât pe plan național cât și internațional, turismul cultural a suferit diverse modificări, observandu-se o mare dezvoltare și diversificare a acestuia, datorită concurenței în vechile tradiții ale țărilor din Europa centrală și cea estică.

Pentru ca turismul cultural să se dezvolte în această zonă este nevoie de dezvoltarea unor factori precum:

Rețeaua căilor de comunicație (rutieră, feroviară, navală), pentru a ușura accesul în această zonă de interes turistic cum este zona Cetate. În momentul de față, infrastructura existentă în zonă nu este suficient dezvoltată din punct de vedere calitativ, acesta se află într-o continuă dezvoltare și modernizare.

Organizarea unor manifestări cultural artistice naționale și internaționale cum sunt festivalurile de muzică, expoziții, expoziții. Deși acestea există în zona Cetate, mai exact în Portul cultural Cetate, pentru a fi mai cunoscute și mai valorificate, este nevoie de crearea unor site-uri de publicitate, a unor cataloage și broșuri cât și introducerea acestora în unele oferte turistice. Astfel, aceste expoziții duc la creșterea numărului și a interesului de turiști atât naționali cât și internaționali asupra tezaurului cultural românesc.

Divesificarea structurilor turistice și a structurilor de agrement în zonă este benefică pentru turismul cultural itinerant. Crearea de noi hanuri, pensiuni, camping-uri, noi zone de agrement pe Dunăre cum ar fi plimbarea cu barca sau practicarea unor sporturi nautice poate aduce numeroase eneficii zonei Cetate.

Acestia constituie unii dintre cei mai importanți factori de dezvoltare a turimului cultural din zonă, iar dezvoltarea acetora duce la o atragere a numărului cât mai mare de turiști.

Dezvoltarea turismului cultural, atât în zona Cetate cât și în România, vizează următoarele aspecte:

Îmbunătățirea transportului naval, feroviar, rutier și aerian astfel să faciliteze accesul în zonă/țară.

Crearea unor programe și pachete turistice, programe culturale, excursii tematice, expoziții, festialuri etc.

Introducerea într-un circuit turistic a unor programe care pun în valoare principalele obiective turistice, obiective care au caracter regional, național, european sau mondial.

Includerea zonei și a Portului cultural Cetate în programele touroperatorilor din România

Amenajarea și îmbunătățirea unor obiective turistice pentru vizitarea acestora.

Programele turistice culturale au nevoie de imbunătățiri, prin diversificarea circuitelor practicate în ziua de azi și prin includerea unor zone mai puțin cunoscute care să aducă avantaje zonelor turistice precum și crearea unor programe turistice de perspectivă care să cuprindă un turism de agrement, cultural, de divertisment, programe tematice, elemente folclorice, prelucrarea lemnului,vizitarea unor centre de artizanat pentru ca zona să ofere cât mai multe oferte turistice atractive și avantajoase cererilor turistice.

Turismul rural beneficiază de o strategie a promovării turismului cultural. Această strategie constă în evaluarea cantitativă și calitativă a obiectivelor de patrimoniu cultural național, promovarea circuitelor turistice care să valorifice obiectivele turistice, crearea și diversificarea materialelor publicitare de promovare turistică, benefice și turismului cultural, crarea și promovarea programelor turistice tematice care să ajute la valorificarea artei populare, promovarea unor acțiuni care să pună în valoare principalele manifestări culturale tradiționale.

Promovarea și valorificarea acestor valori culturale, ale tezaurului cultural românesc sunt făcute cu ajutorul agențiilor de turism, a Ministrului Culturii și Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Tursmul cultural a reprezentat un factor important pentru integrarea României în Uniunea Europeană acesta presupunând amenajarea și protejare siturilor culturale, dezvoltarea turismului rural, crearea de noi circuite turistice și dezvoltarea celor deja existente, punerea în valoare a vechi centre istorice și încurajarea inițiativelor culturale.

Turismul de croazieră

Turismul de croaziera este din ce în ce tot mai căutat, acesta reprezentând un avantaj în dezvoltarea turismului.

La începutul secolului XX, turismul de croazieră era destinat doar turiștilor cu venituri foarte mari proveniți dintr-un mediu urban cu studii superioare, însă azi, turismul de croazieră nu mai este destinat doar acestora ci tuturor tipurilor de turiști, proveniți din toate mediile sociale.

În comparație cu vacanțele tradiționale, alegerea croazierei oferă un plus față de acestea, prin schmbarea tipului de peisaj și a decorului zilnic. Dacă în trecut, alegerea croazierei ca destinație de vacanță era împovărată de unele păreri precum costurile ridicate, riscurile călătoriilor pe fluvii, mări sau oceane, tipurile de turiști care aleg aceste croaziere, în prezent, acest mod de petrecere al vacanței este tot mai căutat datorită modernizării vaselor de croazieră, diversificării tot mai mare a acestora, confortul ridicat și siguranța pe care acestea le oferă cât și accesibiltății tot mai mare, fiind practicată de un segment de turiști tot mai mare, cu un venit mediu cât și mare.

Pentru a strage un număr cât mai mare de turiști și pentru a satisface toate dorințele acestora, croazierele pun la dispoziție turiștilor toate condițiile unor hoteluri pornind de la 3 până la 5 stele. Acestea dispun de: baruri, piscină, restaurant, disctecă, săli de fitness, sală de tratament, saună și alte unități e divertisment, care să satisfacă toate nevoile turiștilor ce aleg acest tip de petrecere a timpului liber și al vacantelor sau concediilor.

Încă un avantaj al acestui turism de croazieră este că nu sunt vacanțe sezoniere, ele pot fi practicate tot timpul anului, cu excepția perioadelor în care există furtuni, îngheț sau alte fenomene care țin de tipul de climat.

În zona noastă, acet tip de turism ar putea fi practicat, aducând numeroși turiști naționali cât și internaționali, însă din cauza infrastructurii navale slab dezvoltate, acesta tip de turism este slab dezvoltat . În ultima perioada, acasta a început să capete amploare, fiind practicate tot mai des ”mini-croazierele”, cu vase de marimi mici și mijlocii, fluviul Dunărea reprezentând un atu al acestei zone. Există croaziere de weekend dar și croaziere care ajung de la 5 zile pâna la 9 zile.

Aceste vase de croazieră ne oferă posibilitatea alegerii sărbătoririi unor evenimente sepciale precum aniversări, luni de miere, nunți, banchete etc., punând la dispoziție băuturi, mâncăruri de diferite tipuri, sală de dans, flori.

În funcție de anumite criterii, croazierele pot fi:

Croaziere de lux unde navele au o capacitate mică, 150-900 pasageri, itinerariul fiinde de 14- 30 de zile, cu un personal bine pregătit și un confort superior;

Croaziere de vacanță cu nave de mare capacitate, pasagerii fiind cuprinși între 1000 și 2000, itinerariile fiind de circa 7 zile cu destinații obișnuite și clientelă diversă.

Croziere de aventură sau exotice, navele având o capacitate mică, turiștii fiind cei dornici de aventură și exploatare, personalul fiind foarte bine pregătit, iar pe lângă serviciile oferite de personalul navelor, turiștii mai pot practica diverse sporturi nautice și scufundări.

În zona noastă, cel mai bun tip de coazieră ar fi cel de vacanță cu nave mari, unde clientela este diversă iar durata acanțelor ar fi de până la 7 zile și destinațiile obișnuite.

În zona noastră, crearea unui circuit turistic ar aduce numeroase avantaje atât zonei de Sud-Vest a țării cât și României. Crearea unei croaziere care să ofere un circuit prin porturile aflate de-a lungul Dunării ar aduce mari beneficii României și o largă deschidere către celelalte

țări.

Aceste circuite pot fi combinate cu vizitarea unor obiective turistice din centrele urbane sau rurale aflate pe malul Dunării, cazarea în hoteluri și vizitarea unor ruine, monumente, biserici. De altfel, ar fi foarte inovativ și avantajos crearea unor croaziere cu diferite tematice muzicale, artistice, de îmbrăcăminte, baluri mascate etc., care să atragă diferite tipuri de turiști dornici și interesati să încerce noi posibilități de petrecere a vacanțelor.

Datorită potențialului comercial, cultural și economic ridicat dar și al peisajului inedit oferit de munții, podișurile, dealurile dar și al centrelor urbane și rurale aflate de-a lungul Dunării, acesta trebuie valorificat la maxim astfel încât să se dezvolte tot mai mult această ramură a turismului și în țara noastră.

Fig.3.8. Vas croazieră Port Cetate. Sursa: www.portcetate.ro

În România există doar 4 nave de coazieră, două dintre ele, poartă numele de ”Carpați” și ”Oltenița”, sunt construite de 30 de ani, renovate și cu o capacitate de 90 de locuri, iar celelalte două, Steaua Dunării și Steaua Deltei au o capacitate de 160 de locuri fiecare, acete nave aparțin compniei Giurgiu Nav.

Pe lângă călătoriile și vacanțele pe care le oferă fluviul Dunărea, piața transporturilor navale este într-o contiuă dezvoltare.

În concluzie, Fluviu Dunărea, oferă noi pespective de petrecere al vacanțelor, turismul de croazieră, cât și practicarea unor sporturi nautice fiind din ce în ce cât mai căutate atât în țara noastă cât și în celelalte țări europene.

Turismul de coazieră este din ce în ce tot mai căutat, iar, datorită prezenței unor festivaluri, concerte, expoziții în zona Portului Cultural Cetate, acest turism de croazieră poate fi din ce în ce tot mai bine dezvoltat și practicat.

Turismul cultural și turismul de croazieră, sunt unele dintre tipurile de turism practicate în zona Cetate, dar nu și singurele, aici mai poate fi practicat și turismul de weekend, turismul religios, turismul de exploatare, turismul rural, ecoturismul și agroturismul. După cum puteam vedea, această zonă ne permita practicarea mai multor tipuri de turism, și anume un turism polivalent.

Această zonă nu ne oferă doar posibilitatea de a participa la anumite festivaluri de poezii, expoziții sau festivaluri de muzică, ci în acet loc minunat, avem posibilitatea de a îmbina plăcerea culturală cu posibilitatea de e evada din aglomerările urbane într-un loc unde Dunărea se îmbină cu amurgul.

Fig.3.9. Apus-Port Cetate. Sursa: Corina Schiligiu, 2015.

În încheiere, voi cita cuvintele domnului Dinescu, care a adus mari avantaje zonei:” Vă asigur că la toate evenimentele și întâmplările artistice de la Cetate, vor participa, cum au participat și până acum, pădurile din jur, Dunărea, vrabiile și ciorile- mari amatoare de cultură.”

CONCLUZII

Turismul este o activitate complexă, o ramură semnificativă a economiei țării noastre. Turismul a apărut în Anglia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, termenul provine din englezescul ”tour” care înseamnă călătorie, sau ” to tour ”, ” to make a tour”, care semnifică a călători, a face o călătorie.

Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT), turismu reprezintă ”activitatea unei persoane care călătorește în afara mediului ei obișnuit, pentru o perioadă specifică de timp, și al cărui scop principal este cel de a vizita, ci, nu cel de a fi remunerat în zona turistică X”.

Pentru ca mediul înconjurător să reziste cât mai mult, fără ca omul să aibă vre-o intervenție asupra sa, a fost introdusă noțiunea de turism durabil.

Turismul durabil reprezintă acea formă de turism care ne permite păstrarea și gestionarea resurselor pe un termen lung, astfel încât nevoile sociale și economice să poată fi satisfăcute, menținându-se originalitatea culturii, funcțiile și caracteristicile esențiale.

Turismul durabil nu trebuie privit doar ca pe un produs turistic ce se poate vinde turiștilor, ci, acesta este un mod de a planifica, de a crea și de a gestiona activitățile turistice pe un termen cât mai lung.

Durabilitatea în turism depinde de trei aspecte: economic, socio-cultural și de mediu.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un echilibru între economie, mediu și populație, adăugându-se recent și tehnologii nepoluante.

Actorii-cheie în promovarea și valorificarea turismului, sunt reprezentați de turiști, populația locală și autoritățile responsabile cu gestionarea turismului și a sectorului privat.

România poate fi valorificată cu ajutorul turismului, prin prezentarea peisajelor excepționale și diversificarea ofertelor turistice. Astfel, țara noastră este o țară bogată cu o multitudine de peisaje frumoase și obiective turistice, atât culturale cât și antropice. Printre această multitudine de peisaje se încadrează și regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, împreună cu Portul Cultural Cetate.

Regiunea Oltenia este situată în partea de Sud-Vest a României, este o regiune de dezvoltare a României, aceasta fiind înființatâ în 1998. Regiunea Sud-Vest Oltenia are o suprafață de 29.212 km², ocupând locul 7 la nivelul României ceea ce semnifică aproximativ 12% din suprafața țării.

Regiunea beneficiază de un potențial turistic diversificat, încluzând turismul montan și cel speologic, balnear, ecoturismul, parcuri naturale (peste 200 000 ha de arii protejate), turismul religios (peste 60 de mănăstiri și biserici ortodoxe).

Ceea ce îi determină pe turiști în alegerea practicării turismului rural este reîntoarcerea în zone unde natura nu a suferit modificări, dorința de aer curat, proaspăt, puritate, naturalețe, armonie, curiozități asupra ospitalității populare, asupra gastronomiei, artizanatului și a ritualurilor sătești.

Prin agroturism înțelegem deplasarea unui individ intr-un spațiu rural, pitoresc, nepoluat, cu un specific agrar, sejurul având o durată de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țărănească, cu un consum de produse alimentare și nealimentare locale cât și implicarea în diferite activități specifice zonei rurale.

Satele de vacanță sunt așezări rurale, situate într-un mediu nepoluat, cu un trecut istoric bogat, care își păstrează tradițiile și obiceiurile.

Portul Cetate este localizat în Sud-Vestul Olteniei, pe malul stâng al fluviului Dunărea, în apropierea comunei Cetate, făcând parte din aceasta. A fost creat pe ruinele unui fost port agricol, apărut pe la 1880, în anul 1945, portul agricol fiind închis și transformat în pichet pentru grăniceri.

Portul este recunoscut pentru mâcărurile diversificate, pregătite cu ingrediente naturale de la ferma proprie, dar si pentru ”vinu lui Dinescu” care provine din plantații proprii de la Galicea Mare și Cetate.

BIBLIOGRAFIE

Badea, L., Ianovici, V., Mihăilescu, M., (1969), Geografia văii Dunării românești, Edit. Academiei, București.

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, Peptenatu, D. (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universitară, București.

Cezar, A.G., Barbu, P.E., Ciobotea, D., Osiac, V., (2005), Dicționarul istoric al localităților din județul Dolj, Vol. A-C, Edit. Alma, Craiova.

Cocean, P., (2008), Geografia regională a României, Edit. Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cotet, P., (1957), Câmpia Olteniei. Stiudiu geomorfologic, Edit. Științifică, București.

Cotet, P., (1976), Câmpia Română, Edit. Ceres, București.

Erdeli, G., Gheorghilaș, A. (2007), Amenajări turistice, Edit. Universitară, București.

Gheorghilaș, A. (2011), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Edit. Universitară, București.

Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2006), România. Potențial turistic, Edit. Universitară, București.

Mihăilescu, V., (1966), Dealurile și câmpiile României, Edit. Științifică, București.

Mazilu,M.,(2011), Turism și dezvoltare durabilă, Edit. Universitaria, Craiova.

MaziluMirela, LilianaPopescu, AmaliaBădiță, Competitive, sustainable, innovative and identitary in defining Oltenia Tourist Destination, ConferenceProceedings, VolumeI, 14-th International Multidisciplinary Scientific Geoconference, SGEM 2014, Albena , Bugaria, 17-26 Iunie, 2014. ISBN: 978-619-7105-05-6, ISSN:1314-2704, DOI :10.5593/sgem2014, p.153-161.

Săgeată, D.R., (2006), Deciziile politico-administrative și organizarea teritoriului, Edit.Top Form, București.

Simon, Tamara, Cândea, Melinda, Bogan, Irina, (2012), Patrimoniul turistic al României, Edit. Universitară, București.

Toșa-Turdeanu, Ana, (1975), Oltenia.Geografie istorică în hărțile sec. XVIII, Edit. Scrisul Românesc, Craiova.

www.cinec.ro

www.inss.ro

www.romania.tarvel/ro/

www.portcetate.ro

BIBLIOGRAFIE

Badea, L., Ianovici, V., Mihăilescu, M., (1969), Geografia văii Dunării românești, Edit. Academiei, București.

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simon, Tamara, Peptenatu, D. (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universitară, București.

Cezar, A.G., Barbu, P.E., Ciobotea, D., Osiac, V., (2005), Dicționarul istoric al localităților din județul Dolj, Vol. A-C, Edit. Alma, Craiova.

Cocean, P., (2008), Geografia regională a României, Edit. Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cotet, P., (1957), Câmpia Olteniei. Stiudiu geomorfologic, Edit. Științifică, București.

Cotet, P., (1976), Câmpia Română, Edit. Ceres, București.

Erdeli, G., Gheorghilaș, A. (2007), Amenajări turistice, Edit. Universitară, București.

Gheorghilaș, A. (2011), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Edit. Universitară, București.

Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2006), România. Potențial turistic, Edit. Universitară, București.

Mihăilescu, V., (1966), Dealurile și câmpiile României, Edit. Științifică, București.

Mazilu,M.,(2011), Turism și dezvoltare durabilă, Edit. Universitaria, Craiova.

MaziluMirela, LilianaPopescu, AmaliaBădiță, Competitive, sustainable, innovative and identitary in defining Oltenia Tourist Destination, ConferenceProceedings, VolumeI, 14-th International Multidisciplinary Scientific Geoconference, SGEM 2014, Albena , Bugaria, 17-26 Iunie, 2014. ISBN: 978-619-7105-05-6, ISSN:1314-2704, DOI :10.5593/sgem2014, p.153-161.

Săgeată, D.R., (2006), Deciziile politico-administrative și organizarea teritoriului, Edit.Top Form, București.

Simon, Tamara, Cândea, Melinda, Bogan, Irina, (2012), Patrimoniul turistic al României, Edit. Universitară, București.

Toșa-Turdeanu, Ana, (1975), Oltenia.Geografie istorică în hărțile sec. XVIII, Edit. Scrisul Românesc, Craiova.

www.cinec.ro

www.inss.ro

www.romania.tarvel/ro/

www.portcetate.ro