Turismul de Afaceri – Istoric Si Concepte

CUPRINS

INTRODUCERE

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut și instructiv a timpului liber, cât și ca activități prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei calatorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizației actuale, cu largi perspective de evoluție, fiind concomitent consecința și cauza unor mutații economice, sociale, culturale și de mediu. De aceea pentru a releva situația actuala a turismului românesc, importanta acestei activități în cadrul societății românești contemporane, vom aborda turismul pe plan economic, social-cultural și ecologic, încercând sa prezentam valențele multiple ale acestuia și locul ocupat de el în viata economico-sociala a României.

Caracterul de ramura de interferenta și sinteza al turismului face ca acesta sa fie impulsionat și stimulat în dezvoltarea sa de situația diverselor ramuri economice ale economiei naționale, și în același timp, face ca turismul sa exercite la rândul sau, numeroase influente pozitive, atât pe plan național cât și internațional.

Dezvoltându-se intr-un ritm lent dar sigur pana de curând, știința conducerii a cunoscut un salt valoric foarte important în ultimele zeci de ani, perioada în care i s-a și recunoscut importanta pentru toate domeniile economiei.

O data cu acceptarea ei ca o componenta esențială a fiecărei activități, s-au eliminat și mare parte din piedicile existente, ceea ce a determinat o evoluție mai rapida decât a multor alte științe moderne.

Cu toate acestea, managementul ram ine unul dintre cele mai deschise si mai permisive domenii științifice.

Educația manageriala a întreprinzătorului își pune amprenta în mod esențial asupra ca litatii actului managerial. Daca viziunea întreprinzătorului este moderna, șansele de supraviețuire și reușita ale întreprinderii sale sunt foarte mari.

Tour-operatorii, în general, și cei din România, în special, sunt întreprinderi mici (IMM-uri), a căror conducere nu este asociata în mod curent de către literatura de specialitate cu metodele moderne de conducere. Motivul este faptul ca aceste metode sunt aplicate cu precădere în întreprinderile mari și foarte mari.

Metoda este un mod de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității. în management, metoda reprezintă maniera în care conducerea, cu ajutorul unui complex de instrumente, procedee și tehnici, își exercita influenta asupra factorilor umani, materiali și chiar financiari, în scopul unei folosiri raționale a acestora în procesul muncii, în scopul obținerii rezultatelor preconizate.

CAPITOLUL I: TURISMUL DE AFACERI – ISTORIC SI CONCEPTE

Turismul este cea mai mare afacere a începutului de mileniu, atât pe plan mondial, cât si în Uniunea Europeana spre care tinde si România. Turismul de afaceri – parte componenta a activitatii turistice – este cea mai dinamica forma de turism, detinând circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 25% din totalul încasarilor turistice, fiind una din cele mai „pretentioase” si mai „scumpe” activitati.

1.1. Scurt istoric al turismului de afaceri

Turismul, în general si turismul de afaceri în special sunt activitati aparute odata cu omenirea, chiar daca acest termen nu a fost definit decât în secolul al- XIX-lea.

Istoria turismului de afaceri se pierde în negura timpului. Apariția agriculturii de subzistenta în Africa, Asia si Europa, cu mii de ani înaintea erei noastre a dus automat la dezvoltarea schimburilor comerciale ce se realizau la distante din ce în ce mai lungi. De asemenea, dezvoltarea oraselor a generat o nevoie crescuta de produse pentru gospodarii. Se poate afirma ca primele calatorii de afaceri au fost întreprinse de catre micii comercianti si de catre artizani care puteau calatori si mii de kilometri pentru a-si desface produsele.

Urmeaza apoi perioada marilor imperii: Egipt, Persia, Grecia si Roma, ce au stimulat cresterea comertului si implicit a calatoriilor de afaceri. Cel mai bun exemplu este cel al Imperiului Roman, care prin dezvoltarea unui sistem de drumuri extins în tot imperiul a facut posibil schimbul de produse din Italia în

Spania, din Asia si Orientul Mijlociu pâna în Marea Britanie. Printre obiectele si produsele descoperite de arheologi în cele mai diverse locuri ale Imperiului se numara: obiecte de olarit fabricate în Italia, vase cu ulei de masline din Spania; carafe cu vin din Grecia sau pietre pretioase din Orientul Mijlociu, toate expuse în prezent în muzeele tarilor unde au fost descoperite (Marea Britanie, Franta, Germania sau România, pentru a enumera doar câteva din marile rute ale comercianților antichitatii).

Caderea Imperiului Roman a adus cu sine o perioada de instabilitate economica si politica, reducând temporar si volumul calatoriilor de afaceri.

Pe toata durata evului mediu si pâna în zorii erei moderne, principalele categorii de calatori au fost comerciantii si pelerinii. Din punct de vedere istoric, oamenii de afaceri au constituit elementul major de mobilitate si factorul de continuitate în relatiile dintre diverse popoare. Acest lucru este confirmat si de faptul ca pâna în secolul al XIV-lea fusesera adoptate tehnici comerciale si instrumente juridice mult mai avansate: cambiile, politele de asigurare si contractele de comision dezvoltându-se în aceasta perioada si obligând comerciantii la o mai mare grija fata de afacerile pe care le derulau.

Între secolul al XI-lea si al XIII-lea, Europa a fost leaganul unei revolutii comerciale ce poate fi considerata atât cauza cât si efect al redescoperirii călătoriilor de afaceri. Încetarea năvălirilor (germanilor, scandinavilor, nomazii stepelor euroasiatice, sarazinilor) este urmata de aparitia schimburilor pasnice (chiar din timpul luptelor), aceste lumi „vrăjmașe” dovedindu-se acum mari centre de producție si consum: grâne, blănuri si sclavi din lumea nordica si răsăriteana se oferă si, în acelasi timp sunt cerute de marile metropole ale civilizatiei musulmane de unde vin în schimb, din abundenta metalele prețioase ale Africii si Asiei.

Evului mediu timpuriu, cu incursiunile si jafurile sale, îi urmeaza o pace (relativa), aceasta siguranța permitând o înviorare a economiei si mai ales odata ce uscatul si marea devenisera cai mai putin periculoase, o accelerare daca nu chiar o reluare a comertului. În plus, mortalitatea regresând si conditiile de hrana ca si posibilitatile de subzistenta înbunatatindu-se, are loc un avânt demografic ce va deveni pentru crestinatate o sursa de consumatori, de producatori, de mâna de lucru, un rezervor din care comertul îsi va recruta oamenii. Iar când situatia s-a schimbat si a venit rândul crestinitatii sa atace, marele episod al Cruciadelor nu va fi decât o fatada la umbra careia se vor dezvolta în continuare schimburile comerciale.

Aceste răsturnări de situații sunt legate de un fenomen capital: nașterea sau renașterea orașelor, caracteristica lor majora în aceasta perioada fiind primatul funcției economice.

Fie ca sunt noduri de cai de comunicație, halte marcând etapele pe drumurile comerciale, porturi maritime sau fluviale – centrul lor vital se afla lângă vechiul castru feudal, lângă nucleul militar sau religios, alături de nou apărutul cartier al dughenelor, alaturi de piata sau de locul de tranzit al marfurilor.

Cei doi poli ai comertului international erau Mediterana si Nordul, ceea ce duce la aparitia a doua benzi de orase comerciale puternice: de o parte Italia si (într-o masura mai mica) Proventa si Spania, de cealalta parte Germania de Nord.

Acest lucru si explica predominarea în Europa medievala a doi negustori: italianul si hanseatul, fiecare cu propriile caracteristici.

Între cele doua exista însa o zona de contact cu un caracter de originalitate, datorat faptului ca adauga functiei sale de mijlocitoare de schimburi între cele doua arii comerciale mentionate anterior si functia de producatoare. Aceasta zona este Europa de Nord – Vest formata din sud-estul Angliei, Normandia, Flandra, Champagne, tinuturile de pe valea râului Mense si cele ale Renaniei de Jos. Este vigurosul domeniu al postavului si totodata, împreuna cu Italia nordica si centrala, singura regiune a Europei medievale unde se poate vorbi de prezenta industriei.

Alături de articolele de consum provenind din Nordul si Rasaritul continentului, produsele industriei textile europene constituie marfurile pe care negustorul italian si cel hanseat vin sa le caute pe pietele si la târgurile din Champagne si Flandra. În cursul acestei prime faze de aparitie si avânt comercial, negustorul medieval este, în primul rând, un negustor itinerant.

Nenumăratele obstacole îl așteaptă pe drumurile de uscat si apa pe care își transporta mărfurile, atât naturale, cât si legate de mijloacele de transport încă rudimentare.

La aceste obstacole se adauga nesiguranta, dar si sumedenia de drepturi, vămi de trecere, percepute de nenumarati seniori, de orase, sau de entitatile obștești la traversarea unui pod, a unui vad, sau pentru simplul tranzit pe mosia unui senior – într-o epoca de extrema farâmitare teritoriala si politica. Ca atare, începând cu secolul al XIII-lea, seniorii, manastirile si mai ales târgovetii vor construi poduri nu numai în scopul usurarii traficului, ci mai ales pentru obținerea unor resurse directe si indirecte apreciabile. Alteori, însa, la initiativa negustorilor si din propriile resurse financiare s-au construit lucrari importante, precum podul suspendat (primul de acest fel) care în 1237 va deschide prin Gothard cea mai scurta cale între Germania si Italia. Asadar, la greutatile si riscurile cu care se confrunta „calatorul de afaceri” se adauga cheltuieli obligatorii care grevau în mod oneros transportul pe uscat.

De exemplu: pentru produsele rare si scumpe (sclavi, postavuri de lux si „coloniale mărunte” – o expresie referitoare la o serie întreaga de articole cu preț mare la volum mic, necesare în cosmetica, farmacie, boiangerie, bucătărie) costul unui transport nu întrecea decât cu cel mult 20 – 25% valoarea inițială a mărfii respective; în schimb, pentru „mărfurile sărace”, cum le-a numit A. Sapori – produsele grele si voluminoase, dar cu valoare redusa (grânele, vinul, sarea) – costul unui transport putea urca până la 100 – 150% si chiar mai mult peste prețul inițial al marfii.

Din acest motiv, calatorul medieval prefera transportul pe apa. Sub acest aspect, trei retele puteau fi considerate în Europa fara egal: Italia de Nord unde Padul si afluentii sai constituiau cea mai mare cale de navigatie interna a lumii mediteraneene, comparabila – pastrând proportiile – cu actuala cale a marilor lacuri americane. Apoi, bazinul Ronului, prelungit catre Mosela si Mense, care pâna în secolul al XIV-lea a reprezentat marea axa a comertului de la Nord la Sud.

În fine, strânsa retea de lacuri din zona flamanda, completata din secolul al XII-lea cu o întreaga retea artificiala de canale si de barje-ecluze, care a fost pentru revolutia comerciala din secolul al XII-lea, ceea ce va fi pentru revolutia industriala din secolul al XVIII-lea reteaua de canale din Anglia. La acestea se adauga spre sfârsitul evului mediu – calea Rin-Dunare, strâns legata de dezvoltarea economica a Germaniei centrale si meridionale. În toate aceste lucrări de amenajare teritoriala, negustorii au fost aceia care, anterior principiilor, au jucat un rol preponderent.

Transportul maritim a fost însa prin excelenta mijlocul utilizat în negoțul medieval internațional, cel care va prilejui imbogatirea marilor „mercatores”, dar si dificultățile acestuia erau numeroase si mari. În primul rând, erau riscurile legate de naufragiu si pirateria.

În al doilea rând, capacitatea vaselor era redusa, rareori un vas depășind 500 de tone. Un alt obstacol era rapiditatea navigației.

Abia începând cu secolul al XII-lea, răspândirea unor invenții (cârma cu etambreu, vela latina, busola, anumite progrese ale cartografiei) – în legătura cu care, pe lânga aportul oriental si extrem-oriental se cuvine a fi recunoscut si meritul deosebit al unor marinari si savanti basci, cataloni si genovezi – reduce sau chiar elimina dificultatile sub raportul rapiditatii legate de manevrele nocturne de ancorare, stationarea fortata pe vreme rea sau cabotajul în lungul coastei.

Cu toate acestea, pe la mijlocul secolului al XV-lea unui negustor venetian îi erau necesari doi ani pentru a încheia un ciclu comercial complet.

Oricum însa, costul unui transport pe mare revenea infinit mai ieftin decât pe uscat: 2% din valoarea produsului pentru lâna sau mătase; 15% pentru grâne, 33% pentru alaun.

Ca exemplu de călătorie de afaceri din evul mediu, sa urmărim – pe baza cercetărilor lui Roberto Lopez si Armando Sapori – un grup de negustori din secolul al XIV-lea care se îmbarca la Genova cu destinatia Orient. Caricul cuprinde stofe, arme, metale. Navigând pe lânga coaste sau prin Corsica, Sardinia si Sicilia, prima lor escala este Tunis, a doua Tripoli. Ajung la Alexandria; acolo, caricul initial se amplifica cu tot felul de marfuri – produse ale atelierelor locale si produse venite din Orient. Vasul va face, în continuare, diverse escale prin porturile siriene (Saint Jean d’Acre, Tir, Autiohia) unde se vor îmbarca noi pasageri, pelerini si înca alte marfuri sosite din Rasarit cu caravanele. În fine, iată-i la Famagusta, în Cipru, marele depozit de mirodenii al timpului; aici se găsesc „mai multe mirodenii decât – în Germania – pâine”.

Apoi, urmeaza Latakieh, la confluenta drumurilor dintre Persia si Armenia: iarasi – dupa Marco Polo – un loc al „tuturor spiteriilor si postavurilor mătăsoase si aurite ale pamântului”. La Foceea alaunul atât de pretios este si el încărcat, iar la Chios se face o noua escala pentru a lua vin si masticul util distilarii unei bauturi foarte apreciate, dar si la fabricarea unei paste de dinti foarte cautate.

În fine, Bizantul, escala obligatorie la marea rascruce a drumurilor levantine. Apoi, prin Marea Neagra ajung la Caffa în Crimeea unde culeg produsele din Rusia si din Asia sosite acolo pe calea mongola: grâul, blanuri, ceara, peste sarat, matase si poate mai ales sclavi.

Dar multe din toate aceste marfuri, negustorii nostri nu le vor duce în Occident, ci la Sinope sau la Trapezunt unde se vor opri ca sa le vânda. Iar de acolo, cei mai temerari din grup vor pleca mai departe, escortati de politia tatarasca, pâna la Siva, spre Tabriz si India – asa cum a facut-o Benedetto Vivaldi – sau spre China, ca Marco Polo, pe uscat prin Asia Centrala, sau tot pe mare de la Basorah la Ceylon.

Sursa: J. Le GAFF – Negustorii si bancherii evul mediu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1994, p.18

Pentru negustorul itinerant din secolul al XIII-lea, principala tinta sunt „iarmaroacele” (periodice) din Champagne, în Franta. Aceste predecesoare ale târgurilor moderne aveau loc la Lagny, la Bar-sur-Aube, la Provins si la Troyes, succedându-se de-a lungul întregului an: la Lagny în ianuarie – februarie; la Barsur – Aube în martie si aprilie, la Provins în mai – iunie, la Troyes – iulie – august – cu deschidere in ziua Sfântului Ioan, apoi din nou la Provins în septembrie – noiembrie (deschis de ziua Sfântului Ayoul) si, în fine a doua oara la Troyes pentru iarmarocul din noiembrie – decembrie deschis de ziua Sfântului Remi.

Ca sa ajunga la destinatie, negustorii au facut o lunga si grea calatorie.

Italienii, care au strabatut defileurile Alpilor, au petrecut cinci saptamâni pe drum. Prima lor grija este locul de popas unde vor locui.

La început se construiau baraci provizorii în pietele publice sau dincolo de barierele oraselor.

Apoi, localnicii au început sa le închirieze încaperi sau chiar case întregi. În final, cladiri speciale au fost ridicate pentru ei, de piatra, ca sa reziste la incendii, si cu pivnite mari, boltite, pentru depozitarea marfurilor.

Dar la începutul secolului al XIV-lea, târgurile periodice decad, atât din cauza nesigurantei instalata atunci în Franta în urma Razboiului de o suta de ani, cât si dezvoltarii industriei textile italiene care a provocat declinul industriei flamande a postavului – principala sursa a postavului.

În consecinta este abandonat drumul catre Franta în schimbul adoptarii a doua drumuri mai rapide si mai putin costisitoare: cel pe mare, care, de la Genova si Venetia, prin Atlantic, Marea Mânecii si Marea Nordului ajunge la Bruges si Londra, si cel pe uscat – drumul renan – de-a lungul caruia se vor dezvolta în veacurile XIV si XV iarmaroacele de la Frankfurt si Geneva.

Tot in evul mediu s-a dezvoltat (probabil) cea mai mare ruta a calatoriilor de afaceri din toate timpurile: Drumul Matasii.

Chiar daca denumirea sugerează un singur drum si o singura marfa (mătasea), este vorba de o mulțime de rute ce legau Asia de Europa pe care se transportau o varietate de mărfuri.

Toate acestea, au dus la stimularea dezvoltarii echipamentelor de cazare si alimentație necesare calatorilor si a caravanseraiurilor –servicii de transport cu cămile si ghizi.

De asemenea, pe aceasta ruta au fost aduse în Europa bunuri si idei: de la praful de pusca, la cunostiinte de astrologie si medicina, iar Istanbulul (de exemplu) si alte orase au devenit în aceasta perioada importante centre comerciale, în parte datorita acestui Drum al Matasii.

De-a lungul istoriei au existat, alaturi de negustori, alte trei mari categorii profesionale care au practicat (intr-o forma incipienta) calatoriile de afaceri: preoții tuturor religiilor ce calatoreau fie în scopul introducerii religiei respective în teritoriile ocupate, fie pentru întâlniri ale conclavurilor, fie pentru pelerinaje.

A doua mare categorie o reprezentau soldatii si în particular mercenarii, ce călătoreau fie pentru a lua parte la batalii, fie pentru a se muta în teritoriile ocupate, sau pur si simplu pentru ca se muta garnizoana.

A treia mare categorie era formata din muncitorii ce migrau temporar în căutarea unui loc de munca (pentru câteva luni pe an – atunci când în satele lor nu aveau de lucru).

Interesant, este ca cele trei categorii profesionale, împreuna cu comercianții reprezintă înca din vechime si pâna în zilele noastre parti componente ale calatoriilor de afaceri.

În perioada 1750 – 1900 calatoriile si turismul de afaceri în Europa s-au dezvoltat din trei mari motive: revolutia industriala (începuta în Anglia si extinsa apoi în majoritatea tarilor europene); dezvoltarea imperiilor epocii moderne si îmbunatatirea retelei de drumuri (si foarte important: aparitia caii ferate).

La începutul secolului XX primul loc în turismul de afaceri începe sa fie ocupat de Statele Unite. Întâlnirile (întrunirile) aveau loc din vremuri imemoriale, dar conceptul de conferinta sau conventie a fost dezvoltat abia acum in SUA.

Orasele realizeaza curând ca prin gazduirea unor astfel de evenimente se aduc mari beneficii comunitatii.

În aceasta perioada se deschid primele birouri pentru organizarea de evenimente si pentru înscrierea oraselor respective ca destinatii pentru turismul de afaceri: Detroit in 1896, Cleveland in 1904, Atlantic City (1908), Denver si St Louis (1909) si Louisville si Los Angeles (1910).

În jurul anului 1950 turismul si călătoriile de afaceri se dezvolta exploziv datorita pe de o parte creșterii consumului (boom-ului economic), dar si dezvoltării facilitaților oferite turiștilor.

La sfârșitul secolului XX „tigrii economiei” din Sud – Estul Asiei si bogatele tari petroliere din Orientul Mijlociu încep sa devina elemente majore în dezvoltarea acestei forme ale turismului.

În trecut, foarte putini erau cei ce se „plimbau” de plăcere, majoritatea călătoriilor fiind bazate pe activități comerciale, religioase sau militare, activități ce se regăsesc si astăzi printre motivele călătoriilor de afaceri, chiar daca la o scara mult mai mare si cu mijloace mult mai evoluate.

Concluzia uimitoare a acestor succinte spicuiri din istoria activitatii turistice este aceea ca, tot (sau, pentru a nu exagera – aproape tot) ce se afirma ca este istorie a turismului, în general, este – în fond – o istorie a turismului de afaceri.

1.2. Concepte si teorii privind turismul de afaceri

Calatoria de afaceri poate fi considerata coloana vertebrala sau „pâinea si untul” industriei turistice deoarece pentru o mare parte a oamenilor de afaceri, călătoria face parte din activitatea zilnica. Odata ce calatoria este parte a slujbei lor, cheltuielile legate de aceasta sunt, în general, constante nefiind sensibile la fluctuațiile preturilor si tarifelor asa cum se întâmpla în cazul turismului de masa.

Atunci când cererea este constanta în timp si nu fluctuează în sens invers cu fluctuația preturilor înseamnă ca aceasta este inelastica. În acest caz, coeficientul de elasticitate a cererii de servicii turistice în funcție de tarif ( p E ) aparține intervalului [-1,0] :

, unde

Ep = coeficientul de elasticitate a cererii de servicii turistice în funcție de preț (tarif)

Δc = c1 – c0 = modificarea cererii în perioada curenta (c1) fata de perioada de baza (c0)

Δp = p1 – p0 = modificarea prețului tarifului în perioada curenta (p1) fata de perioada de baza (p0)

Cererea pentru servicii turistice este, în general, elastica atât fata de preț (tarif) cât si fata de venit.

Cu cât companiile îsi globalizează activitatea cu atât mai mult continua sa creasca si turismul de afaceri.

Cheltuielile legate de turismul de afaceri în interiorul SUA se ridicau în anul 2000, la 970 $ / persoana, iar pentru călătoriile de afaceri internaționale la 3.455 $, adică mai mult de 100 miliarde de dolari cheltuiesc companiile americane pentru calatorii de afaceri anual.

De altfel, călătoriile si cheltuielile legate de acestea, reprezinta, dupa cheltuielile cu personalul si cele cu informatizarea, cele mai mari cheltuieli ale marilor corporatii.

Turismul de afaceri este parte integranta a activitatii turistice, ceea ce impune o definire a notiunilor de turism si turist.

Din prezentarea istoricului activitatii turistice se poate afirma ca aceasta se împletește cu istoria omenirii, însa nu acelasi lucru se poate spune si de teoretizarea sa.

Nu ne referim aici la „povestirea” unor calatorii fie ele de afaceri sau nu. Astfel de izvoare exista si sunt foarte vechi. Problema apare atunci cautam o definiție a calatorului, turistului sau turismului.

Utilizarea cuvântului turist este consemnata de Pegge abia în 1800 în lucrarea aparuta la Londra „Anecdotes of the English Language” în care se spune: „A traveller is nowadays called a Tour-ist”.

Etimologic, cuvântul turism provine din termenul englezesc „to tour” (a calatori, a colinda) si este utilizat pentru prima data în jurul anilor 1700 în verbul tranzitiv „to make a tour”.

Creat în Anglia secolului al XVIII-lea , desemnând initial actiunea de a voiaja în Europa, deriva din cuvântul francez „tour” (calatorie, plimbare) si a fost preluat treptat în toate limbile moderne, pentru a exprima forme de calatorie care urmaresc cu preponderenta un scop de agrement.

Termenul francez „tour” deriva din cuvântul grecesc „tournos”si respectiv din cel latin „turnus”, pastrând semnificatia de circuit în sensul de calatorie.

De asemenea, poate fi acceptata si ipoteza originii ebraice a cuvântului, în ebraica veche „tur” corespunzând noțiunii de călătorie, explorare.

O definitie de referinta a activitatii turistice este propusa de profesorul elvetian W. Hunziker în 1940.

Turismul este definit prin „ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor în afara locului de resedinta, atât timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate, de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare”.

Desi recunoscuta pe plan mondial, definitia este prea limitata, ea excluzând o serie de calatorii având caracter turistic, tot mai frecvente în ultimul timp, cum sunt calatoriile cuprinse în termenul generic de turism de afaceri.

O definitie mai completa din acest punct de vedere este data de F.W.Ogilvie care subliniaza ca turismul este „o latura a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor de agrement, recreere sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si reuniuni; include toate activitatile necesare satisfacerii nevoilor de consum si servicii ale turiștilor”.

În aceeași perioada (1930 – 1940) apar si primele definitii ale subiectului călătoriei respectiv a turistului.

În 1937, Consiliul Societatii Natiunilor încearca o apropiere a parerii experților si recomanda definirea turistului international ca „acea persoana care călătorește pentru cel putin 24 de ore într-o alta tara decât cea în care se afla reședința sa permanenta”.

Conferinta Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale ce a avut loc la Roma, în anul 1963, recomanda utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „orice persoana ce viziteaza o tara, alta decât cea în care se afla resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decât desfasurarea unei ocupatii remunerate în interiorul tarii pe care o viziteaza”.

Definitia acopera doua categorii de vizitatori: turistii – ce stau cel putin 24 de ore în tara vizitata si ale caror motive de calatorie pot fi grupate în: loisir, afaceri, familie, misiuni si reuniuni si excursionistii – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria placere si stau mai putin de 24 de ore în tara vizitata.

Aceste definitii au fost aprobate si aplicate din 1968, principalul neajuns fiind ignorarea definirii vizitatorilor interni.

Ultimele recomandări ale Conferintei internationale asupra statisticii voiajelor si turismului facute la Ottawa în 1991 si adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de Statistica a Natiunilor Unite, precizeaza faptul ca turismul se refera la „activitati desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, în locuri situate în afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive”.

Aceeasi Comisie precizeaza ca turistul este reprezentat de „orice persoana care se deplasează spre un loc situat în afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decât exercitarea unei activitati remunerate în locul vizitat”.

În plus vizitatorii sunt grupati, dupa rezidenta, în vizitatori internationali si vizitatori interni, categorii ce se subdivizeaza în turisti (cei ce petrec cel putin o noapte în locul vizitat) si excursionisti (vizitatori de o zi).

În conformitate cu clasificarile realizate de Organizatia Mondiala a Turismului, principalele motive de calatorie sunt: loisir, recreere si vacanta; vizite la rude si prieteni; afaceri si motive profesionale; tratament medical; religie / pelerinaje; alte motive.

Afacerile si motivele profesionale se refera la instalarea de echipamente, inspecții, vânzari si cumparari în contul întreprinderilor straine, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, târguri si expozitii, participarea la activitati sportive, profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire profesionala.

Turismul de afaceri – conform definitiei date de Rob Davidson în 1994 –include persoanele ce calatoresc în scopuri legate de munca lor (de activitatea lor lucrativa, fara a fi însa remunerate în locul de destinatie, ci în cel de resedinta, de emisie).

Se poate spune ca reprezinta una din cele mai vechi forme de turism, deoarece oamenii au calatorit pentru a face comert înca din cele mai vechi timpuri.

Termenii „calatorie de afaceri” si „turism de afaceri” sunt considerati si utilizați de multi autori ca fiind sinonimi. Cu toate acestea exista câteva diferențe calitative între cei doi termeni.

Astfel „turismul de afaceri” putem spune ca încorporează toata experiența „calatoriei de afaceri” în plus, utilizând definitia clasica a termenilor turism si turist, se poate spune ca oamenii de afaceri pot fi numiti turisti în momentul când stau departe de casa cel putin o noapte.

„Calatoria de afaceri” (pe de alta parte) îsi focalizeaza atentia pe mobilitatea oamenilor de afaceri si pe faptul ca ei întreprind calatorii de o zi având ca scop doar afacerile, si în acest caz neputând fi denumiti turisti în sensul convențional al termenului.

Desi definitia turismului si a calatoriilor de afaceri este destul de simpla, în literatura de specialitate sunt enumerate o multitudine de forme sub care acest fenomen poate fi prezentat.

Astfel, într-o tipologie ce nu se pretinde a fi completa, regasim mai multe fațete (categorii) ale acestei activitati: conferinte, întâlniri si conventii ale unor asociații sau corporatii realizate la nivel local, regional sau national; congrese si convenții la nivel international; cursuri de pregatire profesionala (training); târguri si expozitii; lansari de produse; calatorii stimulent (incentiv travel); schimburile de studenti si profesori; migratiile sezoniere de munca; aprovizionarea cu anumite produse a pietelor; livrarea de bunuri catre consumatori; servicii militare prestate în alte locuri decât îsi au baza; actiuni de caritate / proiecte ale organizațiilor nonguvernamentale realizate în alte locuri decât unde îsi au sediul; angajații guvernamentali ce calatoresc în serviciul statului si diplomatii; calatorii individuale de interes general ale oamenilor de afaceri; navetismul.

Fiecare categorie prezentata are un numar de subdiviziuni.

De exemplu: calatoriile individuale în interesul afacerilor pot include:

un om de afaceri „viziteaza” un departament din cadrul guvernului pentru a obtine o licenta de export;

un consultant în domeniul computerelor ce îsi „viziteaza” clientul pentru a-i rezolva problemele, s.a.

Lucrarea de fata îsi propune abordarea celor mai importante forme ale călătoriilor si turismului de afaceri, forme ce îsi fac simtita prezenta din ce în ce mai mult si pe piata turistica româneasca.

Important este sa denumim care sunt elementele care sunt cuprinse in acest concept, al turismului de afaceri, cuprinse in clasificarea de mai jos:

Forme de turism de afaceri ( business travel & tourism )

Congrese si convenții internaționale

Conferința si intalniri locale, regionale si nationale, pentru asociatii, firme, institutii

Traininguri ( cursuri )

Expoziții si targuri comerciale

Lansări de produse

Incentive travel

Calatorii individuale de afaceri

Deplasări in interes de serviciu a functionarilor din institutiile de stat

Astfel, în ceea ce privește întrunirea, tot Rob Davidson o definește ca fiind un eveniment organizat pentru discutarea unor probleme comune.

Aceasta se poate referi la probleme comerciale sau non-comerciale, poate întruni 6 persoane sau sute de persoane, poate dura câteva ore sau o săptămâna.

Ceea ce face ca întrunirile sa fie parte a turismului de afaceri este faptul ca ele angajează câteva servicii aparținând industriei turistice si pleacă de la premisele organizării.

Termenii ce definesc „întrunirile” depind de mărimea evenimentului si de locul unde se desfășoară.

Astfel o mica adunare este numita întrunire, dar o mare întrunire este de obicei numita conferința în Marea Britanie, conventie în SUA si congres în multe din tarile europene.

Expozițiile pot fi definite (tot conform lui Davidson), ca prezentări de produse sau servicii având un public ținta în scopul promovării vânzărilor sau informării vizitatorilor.

Expozițiile sunt considerate ca fiind parte a turismului de afaceri deoarece stimulează călătoriile (atât ale expozantilor cât si ale vizitatorilor). De asemenea, ele creeaza o cerere ridicata pentru diferite servicii turistice, ca de exemplu cateringul si cazarea.

În diferite parti ale lumii le întâlnim sub denumirea de târguri sau manifestări.

Cursurile de pregătire (training) sunt evenimente unde participanții se întâlnesc (într-un anumit loc, pentru o perioada determinata de timp) pentru a primi informații, sau pentru a fi ajutați sa-si dezvolte anumite aptitudini.

Acestea pot fi cursuri de pregatire interne, unde toti participantii apartin unei singure organizații sau evenimente „deschise” unde institutia ce coordonează cursurile de pregatire ofera programe ce sunt disponibile tuturor celor ce vor sa beneficieze de ele.

Lansările de produse sunt evenimente specializate pe care multe organizații le utilizează în prezent ca o modalitate de promovare a produselor si serviciilor ce urmează a fi introduse pe piața.

Ele au de obicei o audienta variata incluzând media, distribuitorii si consumatorii. De asemenea, lansarile în general, evenimente de scurta durata (chiar si de câteva minute), dar necesita un buget foarte mare.

Calatoriile stimulent au fost definite în 1998 de catre „Society of Incentive Travel Executives” (SITE) ca fiind un instrument de management care – prin oferirea unor calatorii de exceptie – sa motiveze si / sau sa recunoasca participanților nivelul înalt de performanta atins în îndeplinirea sarcinilor ce le revin în cadrul organizației.

Calatoriile stimulent utilizeaza turismul de loisir pentru recunoasterea performantelor la locul de munca.

Reuniunile organizate pot îmbraca diferite forme, a caror definire este prezentata de Rob Davidson în lucrarea sa Business Travel, aparuta în editura Pitman, la Londra, în anul 1994, aceste definitii fiind recunoscute si utilizate de majoritatea specialistilor fie ei români sau straini:

Adunare – întâlnire între persoane reunite pentru a delibera, diviza sau pentru divertisment.

Colocviu – întâlniri la care câtiva specialisti tin cuvântari pe un anumit subiect sau raspund la întrebari legate de acesta.

Conclav – o întâlnire privata sau o adunare secreta (de obicei religioasa).

Conferinta – un schimb de opinii formal sau o întrunire a mai multor oameni pentru a discuta probleme de interes comun, în care o persoana face o expunere, auditoriul participând activ.

Congres – întâlnire formala a unor delegatii pentru discutii, în special persoane apartinând unui anumit organism sau unei specializari profesionale.

Manifestari cu caracter informativ, congresele reunesc între 100 si 1.000 de persoane cu scopul de a schimba idei si de a-si comunica rezultatele studiilor lor, pe durata a 2 – 3 zile.

Conventie – adunare de oameni care se întâlnesc într-un scop comun, în special, o întâlnire a delegatiilor unui partid în scopul formularii politicii sau selectarii candidatilor pentru functii.

Meeting – o întrunire a mai multor oameni cu un scop comun.

Receptie – manifestare cu caracter festiv, de un standard înalt.

Reuniune – manifestare cu caracter comercial, promotional sau informativ, regrupând 30 – 150 persoane, iar durata nu depaseste de regula 3 zile.

Seminar – reuniune de lucru sau de formare, pentru 10 – 30 de persoane cu o durata de 3 – 5 zile.

Simpozion – petrecere cu muzica si conversatie sau o întâlnire formala la care câtiva specialisti tin scurte cuvântari pe un anumit subiect sau subiecte asemanatoare, la care auditoriul nu participa activ.

Summit – o conferinta oficiala la cel mai înalt nivel (de exemplu: la nivelul sefilor de stat si de guvern).

Workshop – reuniune de 30 – 35 de persoane în cursul careia se discuta în grupuri mici, realizându-se un schimb de experienta. Termenul este utilizat în SUA, iar francezii îl numesc salon sau târg în cadrul caruia un număr variabil de expozanti îsi prezinta produsele unui public de profesioniști.

O alta clasificare (R. Davidson) împarte turismul de afaceri în:

turism general de afaceri (delegatii);

reuniuni / întruniri;

târguri si expozitii;

calatorii stimulent.

Prin continutul sau complex, turismul de afaceri permite aparitia multor definiții si clasificari.

1.3. Asemănări si deosebiri între turismul de afaceri si turismul de loisir.

Serviciile turistice de baza si multe din cele suplimentare sau complementare servesc atât turismului de afaceri cât si celui de vacanta.

Transportul, cazarea, alimentatia, serviciile de informare si de promovare, sau activitatea agentiilor de turism si chiar atractiile turistice sunt prezente pe ambele piete, chiar daca serviciile oferite fiecaruia pot fi diferite.

Cu toate acestea exista si deosebiri importante între cele doua mari tipuri de turism.

Turismul de afaceri contine un element important din turismul de placere. În cazul calatoriilor stimulent putem spune ca aproape toate elementele sunt similare turismului de odihna, exceptie facând modalitatea de plata a serviciilor, dar chiar si pentru delegatii la o conferinta, vizitatorii unor târguri comerciale si turistii de afaceri individuali, vizitarea locurilor atractive poate reprezenta un mod de relaxare la sfârsitul unei zile de lucru.

Spre deosebire de turistul obisnuit (clasic), cel ce calatoreste în interes de afaceri cheltuiește de obicei mai mult atât pentru cazare cât si pentru transport, deoarece acesta din urma are nevoie de servicii turistice de calitate superioara si de servicii specializate (sali de conferinte, translatori s.a.).

Exista patru mari asemanari între cererea pentru turismul de loisir si cea de afaceri:

turiștii de afaceri devin turisti de loisir odata cu terminarea zilei de lucru;

programul unei conferinte include si activitati de loisir pentru delegati;

călătoriile stimulent înseamna oferirea unei vacante ca recompensa pentru munca depusa;

mulți oameni de afaceri sunt acompaniați de partenerii lor sau / si de copii, care fac călătoria de placere si nu pentru afaceri.

1.4. Avantajele turismului de afaceri pentru destinatii

La fel ca si turismul de loisir, turismul de afaceri aduce multe avantaje atât comunitatilor locale, cât si tarilor ce sunt preferate pentru organizarea unor evenimente de amploare.

În plus, turismul de afaceri aduce atât încasari mai mari, cât si o reducere a sezonalității.

Sezonalitatea este una din problemele majore cu care se confrunta activitatea turistica, turismul de afaceri jucând un important rol în ameliorarea incidentei acestui fenomen.

Importanta acestei piete consta (pe lânga încasarile mari) în cresterea ratei de ocupare în extra-sezon, fapt recunoscut de foarte multe tari si orase organizatoare de evenimente.

Lunile cu cele mai multe reuniuni intenationale sunt, în ordine octombrie si septembrie.

Un exemplu îl poate constitui orasul Heidelberg din Germania a carui universitate renumita organiza congrese pe teme stiintifice.

Din 1990 când aveau loc 217 evenimente s-a ajuns în 2000 la peste 870 de evenimente anual, în urma construirii unor centre de conferinte si facilitatilor acordate de autoritatile locale pentru activitatea turistica.

S-a ajuns ca în luna septembrie gradul de ocupare al hotelurilor sa fie de 100%, iar în martie, mai si iunie de 80%.

Singurele luni cu grad de ocupare al hotelurilor foarte redus au rămas lunile iulie si august (luni ce reprezintă vârf de sezon pentru turismul de loisir).

Un alt avantaj major adus de turismul de afaceri este profitabilitatea ridicata.

Aceasta forma moderna de turism presupune costuri relativ mari, dar datorita profilului socio-economic al celor ce călătoresc pentru afaceri (din clasa medie si superioara de management) tinde sa aducă beneficii furnizorilor de servicii de calitate superioara: hoteluri de peste trei stele, facilități de transport la clasa superioara etc.

Beneficiile cheltuielilor din turismul de afaceri nu sunt însa restricționate doar la hoteluri, sali de conferințe sau transport aerian, ci se regasesc si cu activitatea restaurantelor, atractiilor turistice si culturale, serviciilor de transport local, ghizilor si magazinelor din zona.

Turismul de afaceri are, de asemenea, un impact pozitiv si asupra mediului.

Cu toate ca delegatii pentru o conferinta sosesc într-o localitate în numar mare, ei petrec majoritatea timpului în salile de conferinta, iar iesirile în oras seara nu reprezinta o sursa de stres pentru populatia rezidenta. De asemenea, ei utilizeaza pentru transport avionul sau trenul, nepunând mari probleme cu poluarea sau cu aglomerarea parcarilor.

Un ultim avantaj prezentat în aceasta lucrare se refera la posibilitatile de promovare.

Astfel un vizitator care pleaca de la o conferinta având o buna impresie devine un ambasador neplatit ce face reclama acelei destinatii.

Acesta este motivul pentru care autoritatile locale fac un efort deosebit în a-i impresiona pe turistii de afaceri. De multe ori acesti turisti sunt persoane influente, ale caror opinii pot fi determinante în alegerea unei destinatii pentru o actiune ulterioara.

Eforturile locale de impresionare a vizitatorilor iau forme diverse: un discurs al primarului la deschiderea unei conferinte, un film despre atractiile locale, un tur cu autocarul al orasului si împrejurimilor, o cina traditionala.

Oricare ar fi tehnica aleasa, scopul este acela de a crea o imagine buna ce poate fi transmisa colegilor sau prietenilor, dar si pentru revenirea ca reprezentanți ai turismului de loisir în localitate si în zona.

1.5. Piața turismului de afaceri

Piata este locul de întâlnire al cererii cu oferta.

Aceasta este cea mai simpla definitie a pietei. Extrapolând, piata turismului de afaceri este locul de întâlnire al furnizorilor acestor servicii specializate cu beneficiarii lor.

Principalii furnizori ai industriei reuniunilor si conferintelor sunt aceia care asigura facilitati specifice acestei piete.

Marile centre de conferinte reprezinta cei mai buni sustinatori ai întâlnirilor de afaceri, dar muzeele, teatrele, castelele, vapoarele si chiar parcurile tematice sunt capabile de a fi locuri de întalnire pentru evenimente ce au nevoie de o locație speciala pentru a fi memorabile. Si hotelurile au locul lor important pe piața întalnirilor de afaceri, datorita posibilitatii gazduirii unui numar mare de evenimente de talie mica si medie.

Dominatia hotelurilor pe aceasta piata este concurata de alte tipuri de locații.

Exemplul cel mai bun îl reprezinta marile universitati ce au investit în unități pentru cazare si întâlniri, în scopul cresterii veniturilor proprii.

Chiar daca în prezent exista putine locatii potrivite pentru conferinte de mare amploare, aceste evenimente pot aduce beneficii importante destinatiilor unde au loc.

Centrele de conferinte construite în majoritatea lor din fonduri publice, deoarece putine aduc profituri importante, contribuie semnificativ la economia locala în momentul în care câteva sute de delegati sosesc în localitate pentru câteva zile.

De cealalta parte a pietei turismului de afaceri se afla beneficiarii. Acestia pot fi clasificați în trei mari categorii:

sectorul corporate,

asociatiile si

sectorul public.

Sectorul corporate este reprezentat de companiile al caror interes principal de realizare a întâlnirilor este unul strict comercial: conferinte pentru discutarea strategiilor, lansari de noi produse si realizarea de sesiuni de pregatire pentru angajati.

Marele avantaj al companiilor ce realizeaza astfel de întâlniri departe de locul obișnuit de munca al delegatiilor este acela ca ei scapa de rutina zilnica si se pot concentra pe problemele abordate.

Activitățile de relaxare ce însotesc de obicei conferintele permit participanților sa creeze un mai bun spirit de echipa.

Asociațiile (a doua mare categorie de beneficiari) sunt de doua tipuri: profesionale, când motivul întâlnirilor este legat de munca si de voluntari.

Asociațiile de voluntari acopera întreg spectrul activitatilor umane ce nu este legat de munca ca profesie: puncte comune de interes, convingeri religioase, sau aspecte etnice.

Asociațiile pot fi locale, regionale, nationale sau internationale.

Cu toate ca membrii lor sunt foarte dispersati, acestia trebuie sa se reunească regulat pentru a se pune la curent cu ultimele tendinte sau descoperiri în domeniul lor de activitate.

Competiția cea mai mare între destinatii se da pentru organizarea conferințelor asociațiilor internaționale care implica un numar mare de delegati, durează mai mult si, ca o regula generala, sunt mai putin frecvente.

Din fericire pentru agentiile de turism implicate in astfel de manifestari, numărul asociatiilor internationale creste ca urmare a specializarii profesionale tot mai mari.

Sectorul public – autoritatile locale si centrale – „cumpara” serviciile oferite de organizatori ai turismului de afaceri, atât pentru delegatii, cât mai ales pentru organizarea unor evenimente la nivel local, national sau international.

Sectorul educational si cel al sanatatii sunt cei mai mari consumatori, dar si organizatori ai unor astfel de activitati.

4.6. Organizarea întâlnirilor

Responsabilitatea de a organiza întâlnirile si de a decide unde vor fi ținute acestea îl au, în cazul companiilor mici si medii, managerii de marketing, în cazul asociațiilor, administratorii, iar în cadrul sectorului public secretarii generali.

Foarte putini din cei ce organizeaza astfel de evenimente sunt angajati doar pentru acest scop, aceasta sarcina fiind una pe care ar evita-o cu cea mai mare plăcere. De aceea, multe domenii de afaceri ce organizeaza frecvent întâlniri pentru diverse scopuri apeleaza la organizatori profesionisti.

Organizatorii „corporate” sunt angajati ai companiei, ce lucreaza pe proprie raspundere, selectând si rezervând locatii si având grija de toate evenimentele legate de reuniune.

Pentru o companie cu peste 20 de întâlniri pe an, este o regula angajarea unui organizator corporate, a carui unica treaba este organizarea întâlnirilor de afaceri, sesiunilor de pregatire, conferintelor.

Organizatorii corporate – sau orice alta persoana ce se ocupa în cadrul asociației sau companiei cu organizarea unui eveniment – pot cere asistenta pentru găsirea unei locatii, unei agentii specializate (cunoscute sub numele de agenții de plasare).

Principalele criterii avute în vedere de organizatori în realizarea selectarii unei locații sunt:

locatia sa fie apropiata de o autostrada;

locatia sa fie situata la mai putin de o ora de un aeroport important;

locatia sa fie la mai putin de o ora de un oras important.

Gasirea unei locatii este însa doar primul pas în organizarea unui eveniment.

De aceea companiile sau asociatiile ce organizeaza frecvent întâlniri apelează la organizatorii profesionisti de evenimente, care sunt companii specializate în managementul destinatiilor si care asigura rezolvarea tuturor aranjamentelor logistice.

IAPCO este Asociatia Internationala a Organizatorilor Profesionisti de Congrese, care a stabilit un cod ce trebuie urmat de acestia pentru asigurarea celor mai înalte standarde de competenta printre membrii.

Conform acestui cod, pasii ce trebuie urmati pentru crearea unui eveniment important sunt:

recomanda ca scopul si obiectivele generale ale congresului sa fie bine definite, pentru ca evenimentul sa poata fi planificat;

da sfaturi privind reducerea de taxe (acolo unde este cazul);

pregateste si prezinta un buget estimativ de cheltuieli pentru congres, pe baza experientelor anterioare;

cauta si identifica surse de finantare;

preia controlul financiar în totalitate;

va stabili facilitatile generale si particulare necesare a servi congresului;

va ajuta la pregatirea programului tehnic sau stiintific;

va organiza productia si distributia anunturilor, formularelor de înregistrare, programelor, listelor de participanti;

va crea o imagine a congresului si va face reclama;

va realiza si va monitoriza toate aranjamentele în locatia dorita incluzând negocierea contractului ce va cuprinde: numarul cerut si caracteristicele pentru salile de conferinte, climatizarea, iluminarea si sonorizarea, precum si toate serviciile de catering;

va angaja personal cunoscator al limbii majoritatii delegatilor;

va aranja un program corespunzator pre si post congres pentru tururile tehnice si turistice;

va organiza transportul delegatilor si rezervarile la hotel la cel mai bun pret disponibil si conform cererii;

va achita toate facturile neplatite la terminarea congresului.

O alta categorie de organizatori profesionisti de evenimente si congrese o reprezintă „operatorii la sol”.

Aceștia sunt „oamenii care le rezolva pe toate”, specifici fiecarei destinații, care fac ca toate detaliile aranjamentelor sa fie respectate.

Mulți organizatori „corporate” si organizatori profesionisti de evenimente sunt membrii ai ACE (Association of Conference Executives), creata în 1971 în Marea Britanie si care are în prezent 600 de membrii reprezentând toate sectoarele acestei industrii. Asociatia asigura membrilor sai o serie de servicii, printre care: publicatii (The ACE Buyers’ Guide – catalog anual); cursuri de pregatire si perfectionare, vizite si inspectii în locatiile ce organizeaza expozitii si târguri.

O alta organizatie implicata în bunul mers al activitatilor legate de turismul de afaceri este Federatia Europeana a Oraselor ce gazduiesc conferinte (EFCT), ce are sediul la Bruxelles si are ca membre principalele localitati – destinatii pentru turismul de afaceri din întrega Europa. Fondata în 1964, EFCT are peste 70 de membrii dintr-un total de 22 de tari din Europa. Pentru a fi membru un oras trebuie sa îndeplineasca urmatoarele criterii:

sa poata oferi facilitati pentru cel putin 300 de delegati, cu echipamentele potrivite si servicii bune;

sa aiba o unitate de cazare corespunzatoare standardelor pentru cel putin 300 de persoane;

sa poata asigura transportul adecvat al delegatilor;

sa aiba o echipa disponibila pentru realizarea conferintelor;

sa aiba o experienta demonstrata de gazduire a unui numar de conferinte internationale în ultimii ani;

sa asigure libertatea circulatiei spre si dinspre tara orasului propus a fi membru.

Publicația principala a EFCT este „Your Convention in Europe”, unde sunt prezentate informatii generale despre fiecare oras membru si este sustinuta prin publicitatea cumpărată de membrii.

În final se poate afirma ca turismul de afaceri detine un loc de seama atât în preocupările teoreticienilor activitatii turistice, dar mai ales în viata economica, fiind necesara o monitorizare mai atenta a acestui fenomen în interesul extinderii acestei activități si evitării efectelor sale negative.

CAPITOLUL II: ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI IN ECONOMIA ROMANEASCA

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod placut si instructiv a timpului liber, cât si ca activitati prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei calatorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizației actuale, cu largi perspective de evolutie, fiind concomitent consecinta si cauza unor mutatii economice, sociale, culturale si de mediu. De aceea pentru a releva situatia actuala a turismului românesc, importanta acestei activitati în cadrul societatii românesti contemporane, vom aborda turismul pe plan economic, social-cultural si ecologic, încercând sa prezentam valentele multiple ale acestuia si locul ocupat de el in viata economico-sociala a României.

2.1. Importanta economica a turismului

Caracterul de ramura de interferenta si sinteza al turismului face ca acesta sa fie impulsionat si stimulat în dezvoltarea sa de situatia diverselor ramuri economice ale economiei nationale, si în acelasi timp, face ca turismul sa exercite la rândul sau, numeroase influente pozitive, atât pe plan national cât si international.

Pentru a reliefa importanta economica a turismului românesc, ca ramura distincta a economiei nationale, încadrata în sectorul tertiar, vom folosi criteriile precizate de literatura de specialitate:

ponderea populatiei ocupate în unitatile si institutiile cu profil turistic în totalul populatiei ocupate a tarii;

contributia turismului la crearea produsului intern brut;

investitiile în turism;

Tabel 2.1. Populația ocupata în servicii si populatia ocupata în hoteluri si restaurante în perioada 2001-2005

Sursa: Preluat si prelucrat conform datelor din Anuarul Statistic al României, INS, Bucuresti, 2006, pp. 95,105

Din observarea libera a tabelului se evidentiaza faptul ca, dupa cresterea numărului populatiei ocupate la nivelul tarii în anul 2003 ( fara a atinge cotele din anul 2004) tendinta care s-a manifestat în anii urmatori a fost descrescatoare. În anii 2001-2002, desi populatia ocupata la nivelul economiei nationale a înregistrat o scadere, populatia ocupata în hoteluri si restaurante a avut o usoara crestere, în anii 2003-2004 populatia ocupata în hoteluri si restaurante scade, urmând tendinta descrescatoare a populatiei ocupate în economie, pentru ca abia în 2005 sa se înregistreze o crestere a personalului din hoteluri si restaurante pe fondul unei scaderi a populatiei ocupate în economie. Constatam ca în anul 2002 populatia ocupata în hoteluri si restaurante a crescut cu 2% fata de 2001, în 2003 s-a înregistrat o scadere cu 7% fata de 2002, în 2004 scaderea a fost cu 15% fata de 2003, pentru ca în 2005 sa se înregistreze o crestere cu 20% fata de 2004.

Tabel 2.2. Nivelul P.I.B. în România în perioada 2001 -2005

-miliarde lei preturi curente-

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2006, p.282

Din pacate în sursele statistice nu sunt preze ntate valorile P.I.B.-ului din turism. Dar stiind ca la nivelul economiei românesti P.I.B. din turism reprezinta circa 2% din P.I.B.-ul total, putem afla cu aproximatie valorile P.I.B.-ului din turism în perioada cercetata.

Tabel 2.3. P.I.B. total si P.I.B. din turism în România în perioada 2001-2005

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2006, p.282

Atât P.I.B.-ul total, cât si P.I.B.-ul din turism au avut în perioada 20012005 o evolutie ascendenta, astfel ca în anul 2005 nivelul P.I.B.-ului realizat în economia româneasca a fost cu 218,3% superior celui din 2001, iar valoarea P.I.B.-ului realizat în turism a fost în acelasi an cu 218,25% mai mare decât în 2001.

ANUL 2006, CEL MAI BUN PENTRU TURISM DIN ULTIMUL DECENIU

Pe Glob, numarul turistilor a atins cifra record de 760 milioane de persoane, cu 10% mai mult decat in 2005

Dupa trei ani de stagnare, turismul international s-a relansat spectaculos anul trecut, conform studiului realizat de Organizatia Mondiala a Turismului. Cele mai importante cresteri s-au inregistrat in zona Asia – Pacific, precum si in Orientul Mijlociu.

Cu 29% mai multi turisti si-au petrecut vacanta in zona Asia – Pacific in 2006, fata de 2005, iar cu 20% mai multi s-au dus in Orientul Mijlociu. O crestere semnificativa a avut loc si in America ( 10% ), in timp ce performantele Africii si Europei s-au situat sub media globala, cresterile fiind de numai 7%, respectiv 4%. Desi cresterea din 2006 raportata la 2005 trebuie vazuta ca o reactie la rezultatele foarte scazute din 2005, cauzate de razboiul din Irak si epidemia de SARS, rezultatele din 2006 tot inseamna o majorare cu 8% a numarului de turisti fata de 2004. In termeni absoluti, numarul turistilor a crescut cu 69 milioane, ceea ce inseamna un volum echivalent cu numarul strainilor care viziteaza annual Franta. Iar Franta ramane totusi cea mai vizitata destinatie de pe planeta. Cel mai mult a profitat de majorarea numarului de turisti regiunea Asia – Pacific, vizitata de 34 milioane persoane mai mult decat in 2005.

In ultimii ani, industria turistica a fost influentata de redistribuirea fluxurilor de turisti, determinata de cursurile de schimb ale principalelor valute.Europa s-a straduit sa se adapteze cresterii perma nente a cursului euro, ceea ce a dus la o lupta dura intre destinatiile din ce in ce mai scumpe din zona euro si tarile mai ieftine din restul lumii. Astfel, o calatorie in Uniunea Europeana s-a scumpit permanent pentru un cetatean din afara Uniunii, iar pentru un cetatean din UE, tarile din afara Uniunii au devenit mult mai accesibile si deci mai atragatoare. Destinatiile traditionale importante ca Italia, Franta si Spania au fost extrem de afectate de puterea euro, numarul de turisti straini inregistrand cresteri minuscule, de pana la 2%. Pe de alta parte, destinatii ca Turcia ( 29% ), Croatia ( 6% ), Slovenia ( 6% ), Egipt ( 49% ), Maroc ( 17% ) si Tunisia ( 19% ) au avut doar de profitat de pe urma acestui factor. In plus, destinatiile traditionale din regiunea mediteraneana, sunt concurate de tari cum ar fi Caraibe, Mexic, Brazilia, preferate ca urmare a reducerii tarifelor la biletele de avion.

Destinatiile din regiunea Asia – Pacific s-au relansat extraordinar dupa pierderile suferite in 2005 din cauza epidemiei de SARS. Numarul japonezilor care au calatorit in strainatate s-a majorat cu 31% pana in august 2006, iar cel al chinezilor a cunoscut o majorare si mai importanta, datorata liberalizarii politicii de calatorii a guvernului chinez. Estimarile preliminare arata ca in 2006 China a fost cel mai mare furnizor de turisti din Asia.

Dupa trei ani in care turismul s-a prabusit lent, in 2006 America a revenit pe drumul cel bun. In primele opt luni, numarul de sosiri pe continent a crescut cu 12%, in timp ce numarul de sosiri in SUA s-a majorat cu 15%, iar in Mexic cu 11%. In ceea ce priveste sectorul aviatic, comp[aniile aeriene low -cost au dinamizat industria. In Europa, reteaua de rute s-a extins considerabil, iar companiile au intrat pe pietele din Europa Centrala si de Est, in orase ca Tallin, Riga, Varsovia, Cracovia, Praga, Budapesta. Anul trecut a fost decisiv pentru companiile low-cost din Asia – Pacific si Orientul Mijlociu.

Anul 2006 a fost bun si pentru industria de croaziere, in primele noua luni din an inregistrandu-se o crestere de 10% a numarului de pasageri, pana la 7.9 milioane de persoane.

Desi in restul lumii calatoriile pentru vacante au crescut mai rapid decat cele de business, in SUA situatia s-a inversat. Pentru prima data, dupa multi ani, segmentul de afaceri si conferinte a crescut in primul semestru din 2004 cu 6%, in timp ce pe segmentul de vacante, majoritatea a fost de numai 3%.

Cat despre Romania, numarul turistilor straini s-a majorat anul trecut cu 34%, in timp ce numar ul total de turisti a crescut cu 23%. Din cei 2.3 milioane de straini care si-au petrecut vacanta in Romania, conform datyelor furnizate de Institutul de Cercetare si Dezvoltare in Turism, 1.5 milioane straini, au vizitat capitala, si orasele resedinta de judet, 31.000 au fost in Delta, alti 300.000 de turisti au preferat statiunile montane, 44.000 s-au dus la tratamente balneoclimaterice, iar 118.000 s-au bronzat pe litoral.

2.2. Importanta socio-culturala a turismului

Turismul, în calitate de activitate economica, îsi manifesta rolul în diferite sfere ale economiei si, în acelasi timp are o profunda semnificatie socio-umana, ce se exercita atât asupra turistilor cât si asupra populatiei zonelor vizitate.

Dezvoltarea turismului determina în plan social nu numai cresterea numarului locurilor de munca, practicarea unor meserii traditionale, atragerea populatiei în practicarea turismului, ca activitate alternativa 11, ci determina si cresterea continua a nivelului de pregatire si instruire profesionala a personalului implicat în furnizarea serviciilor turistice. Nivelul de pregatire a lucratorilor este unul dintre cei mai importanti factori ai productivitatii muncii, permitând obtinerea unor performante superioare, si în acelasi timp, acesta se reflecta în mod nemijlocit în calitatea serviciilor oferite turistilor. Dupa cum se stie calitatea serviciilor turistice în România nu se ridica la nivelul asteptarilor consumatorilor, decalajul dintre asteptari si experienta traita, aducându-si si el contributia la situatia actuala a turismului românesc. De aceea pentru impulsionarea activității turistice la nivel national se impune cresterea calificarii si pregatirii profesionale a personalului implicat în domeniul turistic. Din pacate si în aceasta direcție turismul românesc întâlneste obstacole, determinate de inertie, lipsa fondurilor, mentalitati.

În plan social activitatea turistica are un impact pozitiv, evidentiat prin creșterea sansei sociale si profesionale, prin crearea de noi locuri de munca, atât în serviciile turistice, cât si în infrastructura generala, aparitia unor locuri de munca sezoniere, mai ales pentru tineri si femei, asigurarea progresului social, de crestere a curateniei si igienei publice, a confortului general în localitatile turistice si prin scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale în ceea ce priveste veniturile realizate.

Constituind cadrul cel mai potrivit pentru odihna, recreere si refacere a capacității de munca, turismul reprezinta si o modalitate de dilatare a orizontului de cunoastere, de educare a gustului estetic, de respect pentru valorile nationale, devenind asa cum arata Barbu Ghe „un act de cunoastere, de instruire si de educație“.

Valorificând mostenirea cultural-istorica a poporului român, turismul modern contribuie la revitalizarea actelor de cultura si reprezinta o modalitate de afirmare a culturii traditionale si de promovare a imaginii României în lume. Intensificarea activitatii turistice favorizeaza dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase, actioneaza în sensul cresterii interesului populatiei pentru pastrarea, conservarea si valorificarea obiectivelor cu veleitati turistice.

Prin turism se poate promova potentialul cultural românesc, aceasta permitând ca numeroasele dovezi de viata materiala si spirituala de pe meleagurile tarii noastre, de la piatra neslefuita pâna la arta si cultura dacica si romana, de la constructiile populare pâna la valoroasele edificii de arta si arhitectura musatine si brâncovenesti sa fie popularizate atât pe plan intern cît si international, evidentiindu-se contributia adusa de locuitorii acestor pamânturi la patrimoniul cultural universal.

Alături de aceste aspecte benefice ce caracterizeaza evolutia turismului românesc, pot aparea si o serie de fenomene negative, cum ar fi modificarea mentalităților, a valorilor morale sub influenta turistilor, adoptarea de catre populația locala a unor comportamente si atitudini nespecifice civilizatiei si tradiției românești, atribuite turistilor, manifestarea unor conflicte si antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masa, „suprasaturat“, aparitia unor manifestări artistice de tip kitsch ce marginalizeaza autenticul, promovând nonvaloarea. O alta posibila presiune negativa asupra sistemului de valori culturale românești o poate constitui preluarea neselectiva si fara discernamânt a influentelor culturale ale oaspetilor si afirmarea unui comportament imitativ care conduce la disparitia sentimentului de mândrie fata de propria cultura.

Beneficiind de un valoros tezaur cultural, turismul românesc este în mare măsura un adevarat act de cultura si educatie. Pentru asumarea acestui rol de maxima semnificatie în societatea actuala, este nevoie de fonduri, de organizare si de o conlucrare permanenta între toate organismele si între toate forurile specializate în activitatea culturala si în cea turistica.

Cunoașterea si utilizarea patrimoniului cultural în activitatea turistica permite deconcentrarea si difuzarea turismului pe întreg teritoriul tarii noastre având influente benefice atât prin creșterea gradului de exploatare resurselor turistice cât si prin ridicarea standardului de viata al populației.

2.3. Importanta turismului în protejarea mediului

Societatea contemporana, caracterizata de un extraordinar dinamism, care se manifesta pe multiple planuri: social, economic, politic, ideologic se confrunta cu probleme pe care pâna nu de mult nici nu le constientiza: secatuirea resurselor, poluarea, distrugerea stratului de ozon si multe altele care sunt strâns legate de însăși continuarea vieții pe pământ. Daca, încă de la aparitia sa pe pamânt omul a fost preocupat de supunerea naturii si modificarea acesteia pentru a–i servi interesele, acum, în mileniul trei, el a început sa înteleaga faptul ca existenta sa pe aceasta planeta depinde de modul în care o va proteja, iar mostenirea pe care o lasa generatiilor viitoare depinde de felul în care pretuieste si apara potentialul existent. Constientizarea faptului ca dezvoltarea umana trebuie sa fie durabila, adica sa asigure satisfacerea nevoilor generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare, semnifica o aplecare atenta si responsabila asupra problemelor mediului, fiindca asa cum arata economistul finlandez Malaska “Dezvoltarea umana este ecologic durabila, în relatie cu mediul, daca intervențiile si efectele impuse de activitatile umane, fie ele economice, tehnologice, sociale sau culturale, nu altereaza rata schimbarii naturii si ecosistemelor într-un fel necontrolabil de natura sau intr–o forma ireversibila din punct de vedere al generatiilor viitoare“.

Mediul, definit ca „totalitatea factorilor naturali (apa, aer, sol, subsol, pădure, orice alta vegetatie terestra sau acvatica, rezervatii si monumente ale naturii) si ai celor creati prin activitati umane (asezari omenesti) în strânsa interacțiune, influentând echilibrul ecologic si determinând conditiile de viata pentru om, de dezvoltare a societatii“(Legea nr.9 din 1973 – Legea Mediului) determina existenta si evolutia omului si a societatii în ansamblul sau, protectia mediului fiind o problema a tuturor.

Pentru a solutiona aceasta problema de maxima importanta în 1995 Ministerul Apelor Padurilor si Protectiei Mediului a elaborat „Strategia protectiei mediului în România“ care defineste liniile directoare în ceea ce priveste pricipiile, obiectivele si criteriile de identificare a actiunilor ce determina o dezvoltare durabila a tarii noastre, atât din punct de vedere economic cât si social, în conditiile tranziției spre economia de piata si pregatirii aderarii României la Uniunea Europeana.

Fiind o industrie al carei specific este strâns legat de mediu, prin dependenta de potentialul natural si de mostenirea culturala a fiecarei comunitati, turismul trebuie sa actioneze în directia dezvoltarii durabile pentru asigurarea calității resurselor si a supravietuirii lor. Industria turistica a adoptat conceptul de dezvoltare durabila, aparând astfel notiunea de turism durabil. În publicatia

O.M.T. “Turismul în anul 2010” se specifica urmatoarele: turismul durabil dezvolta ideea satisfacerii nevoilor turistilor actuali si a industriei turistice si, în același timp, a protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale “actorilor” din turism, mentionându-se integritatea culturala, ecologica, diversitatea biologica si toate sistemele ce sustin viata.

Având în vedere faptul ca printre motivatiile turistice un rol important este atribuit, destinderii, recreerii, odihnei active într-un mediu înconjurator având trăsături superioare atât în privinta cadrului natural, cât si a celui antropic, se impune mentinerea acestor calitati, ca premise fundamentale ale desfasurarii activității turistice. Relieful, padurile, râurile, lacurile, marea, aerul, apele minerale, monumentele naturii sau cele de arhitectura si arta sunt tot atatea resurse turistice care permit desfasurarea turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural. Cu cât resursele sunt mai diverse si mai „nealterate“, cu atât atractivitatea lor turistica este mai mare, iar activitatile generate sunt mai valoroase si mai incitante raspunzând unor diverse motivatii turistice.

Atractia exercitata de variatele resurse turistice este direct proportionala cu calitatea diferitelor componente ale mediului înconjurator: cu cât degradarea acestora înregistreaza o amplitudine mai mare, cu atât activitatile turistice sunt mai afectate. Deteriorarea resurselor turistice determina aparitia unor efecte social-economice dintre cele mai grave.

Din punct de vedere economic, existenta unor resurse turistice degradate are drept urmare imposibilitatea valorificarii lor turistice, ca surse de venituri, reprezentând o pierdere irevocabila pentru economie. De asemenea, produsele turistice care includ în structura lor resurse degradate, îsi pierd din valoare, consecinta directa fiind micsorarea cererii turistice, care implica reducerea utilizarii bazei materiale turistice si scaderea încasarilor rezultate din comercializarea lor.

Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt de asemenea, însemnate. Daca consideram printre cele mai importante functii ale turismului, pe cele recreativ-recuperative si instructiv -educative, se evidentiaza si mai pregnant legatura dintre turism si mediul înconjurator. Deteriorarea chiar si într-o masura redusa a acestuia, diminuând posibilitatile de refacere a sanatatii si a fortelor umane, prin afectarea calitatii factorilor terapeutici sau a celor care favorizeaza odihna si recreerea, ca si a posibilitatilor de satisfacere a nevoilor culturale si educationale ale oamenilor.

Relatia turism-mediu înconjurator este polivalenta, ea incluzând si circumstanta în care, prin actiunile realizate pentru desfasurarea activitatii turistice se sporeste atractivitatea unora dintre componentele mediului înconjurator.

Aceasta este situatia în care se afla litoralul românesc al Marii Negre, unde s-a manifestat deplin relatia de interdependenta a turismului cu mediul înconjurator. Peisajul geografic al litoralului a permis desfasurarea ampla a turismului de litoral, iar turismul, prin marirea si îngrijirea plajelor, prin crearea de plantatii si peluze înierbate, prin arhitectura constructiilor turistice armonios încadrate în peisaj, a contribuit la înnobilarea peisajelor, concomitent cu conservarea calitatii naturale a zonei de litoral. Legatura intrinseca dintre turism si mediul înconjurator , face ca acesta sa fie interesat de toate actiunile de protectie a mediului si prin acestea de protectia propriilor resurse, caci asa cum arata specialistul elvetian, prof. Krippendorf: „Daca putem sa pierdem si apoi sa ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se întâmpla în turism, unde substanta de baza-peisajul si pamântul- odata pierduta este iremediabil pierduta.“

În procesul de dezvoltare a industriei turistice în tara noastra se impune adoptarea unor masuri care sa impulsioneze dezvoltarea turismului bazat pe calitatile mediului înconjurator si contributia acestuia la protejarea, îmbunatatirea si valorificarea rationala a acestor însusiri. Astfel, respectarea acestei relatii de conditionare reciproca mediu înconjurator-turism devine o conditie esentiala, sine qua non, pentru dezvoltarea eficienta a turismului si a industriei turismului. Prin masuri de protejare a mediului înconjurator si monumentelor naturii, prin realizarea unor rezervatii si parcuri nationale în diferite zone ale tarii s-au mentinut si au aparut noi locuri de interes turistic, motivat de cadrul natural având o flora variata si valoroasa, o fauna remarcabila si peisaje pitoresti. Organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si naturale asigurându-se protectia si conservarea lor, ca si amenajarea pentru vizitare a pesterilor, ca obiective turistice de atractie deosebita, îmbogatesc si diversifica oferta turistica româneasca cu noi produse turistice.

O atentie deosebita trebuie acordata protejarii, restaurarii si valorificarii monumentelor istorice si de arhitectura, prin lucrari de sistematizare orientate, fie spre integrarea monumentelor in structura cadrului urban contemporan, fie prin crearea unui cadru propriu, urmarindu-se punerea în valoare si includerea lor în circuitul turistic.

Stabilirea si aplicarea consecventa a unei politici de protectie a potentialului turistic se impune pentru ca, mereu, apar noi si importante deteriorari ale resurselor turistice, unele iremediabile. Actiunile distructive sunt numeroase, mai ales în zonele si la obiectivele la care se manifesta o concentrare turistica, si în conditiile în care dotarile si amenajarile speciale necesare practicarii diferitelor activitati turistice lipsesc, astfel, distrugându-se uneori ireversibil elemente ce le-au consacrat ca atractii turistice, unele având caracter de unicat (vizitarea intensiva, iluminatul cu lumânari, lipsa unor dotari tehnice de aerisire a condus la degradarea unor fresce, picturi interioare ale unor monumente istorice si de arta din Bucovina).

Deteriorarea mediului si a resurselor turistice pot fi cauzate si de proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investitii turistice, stabilirea de amplasamente nepotrivite pentru baza materiala turistica, executarea de constructii inestetice, nearmonizate cu trasaturile etnografice sau naturale ale zonei turistice, aceasta ultima situatie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Asemenea situatii au aparut în unele statiuni balneare, prin crearea unei baze materiale si tehnice disproportionate ca volum si structura cu capacitatea de primire a zonei si a rezervelor hidrominerale, rezultând o „supraîncarcare“ a teritoriului cu instalatii turistice, ajungându-se pâna la urbanizarea statiunii (Băile Herculane si partial Sovata).

Construirea unor retele prea dese de poteci si drumuri pentru a înlesni accesul intens al turistilor în zonele de munte, lucrarile pe care le implica, poate afecta armonia peisajului (M-tii Postavarul, M-tii Bucegi, M-tii Cindrel, M-tii Lotru), dupa cum o serie de lucrari ingineresti contribuie la rândul lor la înfrumusețarea peisajului (Portile de Fier, M-tii Fagaras).

Absenta unor spatii amenajate pentru popas sau instalarea corturilor, de -a lungul traseelor turistice sau în imediata apropiere a unor obiective turistice, cauzează degradarea peisajului si a altor componente ale mediului înconjurator, prin rezidurile lasate de catre turisti în locurile de campare. Aceste fenomene apar în toate locurile destinate turismului de recreere si odihna, îndeosebi în vecinătatea centrelor urbane, în munti, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor sau al lacurilor.

Masurile ce se impun pentru prezervarea potentialului turistic si preîntâmpinarea degradarii lui vizeaza exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel încât rata de exploatare a acestora sa nu devanseze rata lor de regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport a acestora, amenajarea științifica, rationala si eficienta a teritoriului, cunoasterea problemelor pe care le implica pastrarea echilibrelor ecosistemelor în plan global teritorial, printr-o analiza aprofundata si o mai buna gestionare, rationala a resurselor.

Protecția mediului înconjurator si a patrimoniului turistic este dependenta si de constiinta ecologica a populatiei, de sentimentul de atasament si respect pentru natura patriei, pentru locurile cu rezonanta istorica si creatiile artistice realizate de-a lungul timpului pe meleagurile mioritice. Dobândirea acestei conștiințe ecologice se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie, actiune ce trebuie îndeplinita permanent pentru toate vârstele, insuflându-se o atitudine de respect si responsabilitate fata de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.

Potențialul turistic fiind o parte integranta a mediului înconjurator, existenta si dezvoltarea lui depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul sau, un „barometru“ al calității acestuia: se practica intens acolo unde sunt întrunite conditii bune sau se diminuează si dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o componenta sau alta a mediului înconjurator se degradeaza.

Dezvoltarea serviciilor de piata prestate populatiei printre care se numara si activitatea turistica este consecinta fireasca a evolutiei de ansamblu a economiei, fiind corelata cu tendintele principalilor indicatori ai dezvoltarii economico-sociale, cum ar fi: produsul intern brut, veniturile realeale populatiei, rata șomajului, rata inflatiei, gradul de urbanizare, marimea timpului liber, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata.

CAPITOLUL III: MANAGEMENTUL AGENTIEI DE TURISM ÎN ROMÂNIA

Un studiu asupra managementului agentiei de turism ce derulează activități de business travel este necesar in demersul nostru de a propune solutii de îmbunătățire a situației existente la ora actuala în România.

3.1. Principalele activitati în turismul din România din perspectiva agențiilor de turism

In functie de beneficiarii turismului de afaceri (clientii), acesta se împarte în:

Turismul de afaceri destinat organizatiilor guvernamentale si organismelor internationale (ministere, regii, agentii guvernamentale, primarii, prefecturi etc).

Corporate. Turism de afaceri al carui beneficiar sunt companiile private.

Turismul de afaceri ai carui beneficiari sunt Asociatiile, Federatiile,

Uniunile, în general organizatiile non-profit, asociatii patronale, profesionale sau de orice alta natura.

3.1.1. Managementul turismului de afaceri destinat calatoriilor „oficiale” (organizațiilor guvernamentale si organismelor interne)

„Era secretarelor”

În perioada 1990 – 1996, o mare parte a calator iilor de afaceri din întreprinderile românești (majoritatea întreprinderi de stat, în acea perioada), erau comandate de către secretare. Am putea-o numi fara greseala „era secretarelor” în evoluția turismului de afaceri din România si cu siguranta nu ar fi gresit.

Caracteristic acestei perioade este selectarea dupa criterii mercantile sau după relații personale ale furnizorului de servicii, fara sa fie avut în vedere neapărat aspectul calitativ al calatoriei. În plus, aceste calatorii „de afaceri”, organizate cu precadere de catre sectorul de stat sau de catre institutiile locale sau centrale ale adiministratiei de stat, erau în special apreciate dupa numarul excursiilor sau vizitelor de 1 zi si al petrecerilor de sfârsit de zi, si mult mai putin după calitatea sau nivelul profesional si finalitatea acestor deplasari (întâlniri, contacte de afaceri etc.).

Au existat, în acea perioada, firme de Management care „mimau” deplasări în străinătate în scop educational, facând întâlniri formale, care ar fi trebuit sa constituie obiectul deplasarii.

Evident, platitorul acestor servicii, proprietarul acestor întreprinderi era statul, iar consumatorul era delegatul, în general din conducere, ale carui motivații erau în mare majoritate total diferite decât ale firmei la care era angajat. De multe ori, se creau „nevoi artificiale” de deplasare, societatea neavând legatura cu scopul, cel putin teoretic, al deplasarii.

Principalul reprezentant al acestei perioade din rândul agentiilor de turism din România a fost Marshal Turism, proprietatea lui Ion Antonescu.

Agentia a fost deschisa în 1993, pierzând „startul” din 1990, si s-a axat cu precădere pe turismul de afaceri, si mai putin pe turismul clasic.

Ion Antonescu, a devenit repede un „cuceritor de secretare”, fapt care, împreuna cu un comision deloc de neglijat, au îndreptat, masiv, fluxul „de afaceri” catre Marshal Turism.

Ideea a fost pe cât de simpla, pe atât de geniala, într-o perioada postcomunista, în care firmele românesti începusera deja „sa miste” în strainatate.

Confundând „turismul de afaceri” cu calatorii de afaceri, piata a înregistrat, în acea perioada pe Marshal Turism ca fiind „prima agentia de turism de afaceri din România”.

Caietele de Sarcini

Următoarea etapa a fost cea a caietelor de sarcini, precursorul fiind Camera Deputaților, iar primul travel agent contractant fiind Simpaturism.

Conditiile contractului erau extrem de grele, agentia Simpaturism fiind obligata sa suporte diversele costuri (chirie, salarii personal, costuri activitate curenta), si de asemenea, sa cedeze 40% din comisionul realizat !

Aceasta atitudine a contracta rilor la adresa agentiilor de turism este insa pe deplin justificata !

Atâta timp cât agentii importante de turism – în speta Marshal Turism sau Happy Tour au facut oferte scrise de cedare benevola a întregului comision (9% la vremea respectiva , din valoarea biletului de avion), oferte mai mult sau mai puțin publice, era normal ca toti viitorii clienti sa solicite acest lucru.

Câstigul acestor agentii era dat, la vremea respectiva, de supracomision.

Companiile aeriene, în speta Compania Tarom, nesesizând ca, de fapt, încurajează concurenta neloiala, au acordat preferential numai câtorva agentii supracomisioane, criteriile fiind s ubiective.

Interventia destul de ferma a ANAT si schimbarea echipei de conducere a TAROM au facut ca politica de supracomisionare sa fie deschisa si accesibila tuturor, nemaiexitând agentii privilegiate !

Situatia s-a întors astfel împotriva agentiilor Marshal Turism si Happy Tour, acestea dând dovada de o perfecta ipocrizie, luptând împotriva – cedarii de comision !

Motivatia este clara – nu mai au clienti din sector public !

În ultimii ani s-a ajuns la folosirea a numeroase „aranjamente” la licitatiile organizate de catre Institutiile de Stat.

În speta, caietele de sarcini se refera la tariful biletelor de avion si, mai nou, la cazare.

Licitatiile erau câstigate de catre agentiile care, în general, aveau aranjamente cu cel care întocmea caietul de sarcini, principala modalitate fiind introducerea unor criterii subiective de selectie a agentiilor participante la aceste licitații.

Este de notorietate cazul agentiei DANCO PRO, care nu a putut participa la o licitație, pentru ca nu avea 7 ani vechime (avea 6 ani si 8 luni)!

În schimb, aceeași DANCO PRO a aranjat ca, începând din 2004, sa se ceara acreditarea ISO9001 agentiilor de turism ce doreau sa participe la licitațiile organizate de Institutiile de Stat.

În plus, caietele de sarcini, au început sa fie create de catre un pseudospecialistdin fiecare Minister, cu ecuatii si formule ce amintesc de examenele de algebra din liceu.

În fapt, toate aceste calcule complicate si toti acesti algortimi de calcul reprezintă doar o acoperire, pentru ca o agentie bine informata din interior, va stii întotdeauna cum sa completeze aceste caiete.

Strategia aplicata la aceste licitatii este simpla. În general, se face media aritmetica a tarifelor din oferta. Daca o agentie candidata are informatii din interiorul institutiei, stie ca nu se calatoreste, de exemplu, pe destinatia Bucuresti – Tbilisi, sau Bucur esti – Alma Ata, si aici se dau tarife „simbolice” de 50 de euro, în asa fel încât media artimetica a tuturor tarifelor ofertate sa fie cat mai mica.

Nicăieri însa nu se stipula ca oferta unui tarif nu trebuie sa depaseasca tariful IATA, astfel incat tarifele nelicitate se vindeau, practic si la un tarif dublu fata de cel IATA.

Este tot de notorietate faptul ca la un control al Curtii de Conturi asupra Ministerului de Externe, pe anul 2004, control solicitat de catre patronul Marshal Turism, Ion Antonescu, la acea data Secretar de Stat în Ministerul Culturii, s-a descoperit ca Olimpic International, agentia care era agentul Ministerului de Externe în 2004, practica comisioane de 100%, vânzând practic, la preturi duble !

Or, regulile IATA, conform rezolutiei 810, interzic vânzarea biletelor de avion la un alt preț decât cel pe care ti-l da sistemul (sau orice alt tarif publicat, evident).

Marshal Turism a remis presei actul de control, au aparut articole, dar, pe fond, nu s-a schimbat nimic.

O situatie asemanatoare s-a produs la licitatia din 2004, la Ministerul Finatelor. Agentia DANCO PRO, care lucra deja cu Ministerul de Finante, a lăsat sa se înteleaga ca licitatia este ca si câstigata. Paralela 45 a sesizat, cu 5 zile înainte de licitatie, pe Ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, ca urma sa aiba loc o licitatie cu final „cunoscut”, dar, evident, nu s-a luat nici o masura si, evident, licitatia a fost câstigata de câtre agentia DANCO PRO.

Este evident ca trebuie intervenit pentru curatirea sistemului, si introducerea acestor licitatii în circuitele licitatiilor corecte si serioase.

Exista o solutie, relativ simpla – realizarea, de catre Ministerul de Finante, împreuna cu Ministerul Transporturilor si ANAT, a unui caiet de sarcini cât mai corect, echidistant, care sa permita, pe de o parte, concurenta loiala, si sa asigure si beneficiarului servicii bune, în cea mai eficienta formula de pret.

Sunt câteva reguli – sa nu se ofere mai mult decât tariful publicat (sau cel pe care ti-l ofera sistemul de rezervari); sa se dea o limita maximala pentru tarife hoteliere etc. In fapt este important sa se renunte la solicitarile aberante cum ar fi precizarea pretului biletului, în lei, pentru luna septembrie a anului 2006, pe ruta Bucuresti – Londra – Bucuresti, la licitatia ce va avea loc în octombrie 2006.

De asemenea, este absolut normal ca aceste caiete de sarcini sa nu se mai limiteze la bilete de avion, ci sa se extinda si la servicile de cazare si, în special, la organizarea de evenimente.

În ultimii 2 ani, în special datorita apropiatei inte grarii în comunitatea europeana, sunt tot mai multe reuniuni, întâlniri, seminarii, realizate de catre Ministere pe diverse teme.

De asemenea, nu exista nici un criteriu de analiza a calitatii serviciului prestat, aprecierea având un caracter subiectiv, de multe ori.

3.1.2.Managementul Turismului CORPORATE

În ultimii ani, exista din ce în ce mai multe societa tii, românesti sau străine, corporatii cu filiale în România, care apeleaza la agentiile de turism, fie pe baza unui contract cadru, fie pe baza unei cereri de oferta pentru fiecare acțiune.

Diferenta între a lucra cu sectorul de stat sau cu cel particular este mare.

În primul rând licitatiile sau selectiile sunt mai corecte (nici aici neputându-se elimina în totalitate factorul subiectiv).

Oricum, în sectorul privat exista criterii de eficienta mult mai multe si mai clare decât în sectorul de stat.

O alta deosebire consta în faptul ca firmele si corporatiile solicita o mare paleta de servicii: traininguri, team-building-uri, sau incentives, activitati pe care sectorul de stat nu le solicita.

a) Calatorii de afaceri – ticketing si rezervari de hoteluri.

Firmele abordeaza mult mai corect ofertarea acestor servicii, criteriul principal nemaifiind pretul, ci în primul rând realizarea scopului calatoriei, din punct de vedere profesional. În general, pretul platit pentru biletul de avion este un exemplu de cerere inelastica si elastica.

Daca analizam vânzarea în general a biletelor de avion, vom vedea ca biletele cele mai ieftine sunt, evident, cele vândute cu mult timp înainte de plecare – în general, este vorba de pasageri individuali sau turisti.

Decizia oamenilor de afaceri de a calatori este luata cu putin timp înainte de plecare, acestia sunt dispusi sa plateasca tarife mai mari (cerere inelastica : nu pot accepta modificarea semnificativa a datelor de calatorie).

Institutiile de stat ar dori sa plateasca tarife mici (ca în cazul cererii elastice), dar sa se hotareasca cu 1-2 zile înainte de placere (cerere inelastica).

Cu alte cuvinte, sa plateasca putin pentru conditiile corespunzatoare tarifelor mari!

Evident ca si în cazul companiilor mari exista un departament sau un travel organizer care organizeaza selectii, pretentiile nef iind însa la fel de absurde ca în cazul licitatiei organizate de ministere.

Exista si varianta de a lucra cu tarife nete plus o taxa de rezervare / bilet (cum lucreaza, de exemplu, Philip Morris).

Firmele mari sunt extrem de atente cu aceste cheltuieli, care sunt importante în bugetul lor.

b) Călătoriile de stimulare – Tip „ Incentives”

Foarte multe firme din România, cu management autohtone sau straine, organizeaza vacante tip „incentives”.

ING NEDERLANDEN sau OMNISASIG, îsi premiaza agentii cei mai buni de asigurari.

Producatorii sau importatorii / distribuitorii de medicamente îi premiaza, în special, pe farmacisti.

Sunt cateva firme care organizeaza mai mult de 3 deplasari în strainatate pe an pentru grupuri mai mari de 20 persoane.

Distribuitorii de îngrasaminte pentru agrucultura – Alcedo, sau reprezentanta Whirpool – România, organizeaza pentru distribuitorii „fruntasi” vacante extrem de frumoase în strainatate.

De obicei, aceste deplasari au si o componenta de reuniune, seminar, analiza a activitatii sau lansare de produs, fiind o oportunitate de a avea un numar mare de clienti, agenti, distribuitori sau angajati împreuna, cu un program pe care îl decide cel care plateste!

c) Cursuri, s eminarii, traininguri

În ultimii 2 ani, se remarca un „val” de asemenea actiuni.

In general, problema principala este cea a salilor. Grupurile fiind însa destul de mici (30 – 50 de persoane în general), se gasesc sali chiar si în zone mai speciale (de exemplu – Delta Dunarii – Delfinul din Sfântul Gheorghe, Egreta – Dunavat sau Cormoran din Uzlina si chiar zona Bran-Moeciu).

Cursuri se mai organizeaza în zona litoralului, în lunile iunie si septembrie, când sansele sa fie vreme buna sunt mari, iar tarifele de cazare sunt extrem de atractive, fiind extrasezon.

Problema care apare pentru agentiile de turism este ca furnizorii de asemenea servicii sunt extrem de putini, sunt cunoscuti, si multe firme apelează în mod direct. Aici apare si lipsa de etica profesionala a multor hotelieri, pentru care nu conteaza daca au o relatie comerciala buna si de lunga durata cu un agent de turism si ofera de multe ori, tarife mai mici beneficiarului final decât agentului de turism.

În plus, exista si o puternica competitie neloiala din partea diferitelor firme de P.R. sau obscure firme media, care, sub pretextul de a fi „organizatori de evenimente”, efectueaza activitate de agentie de turism în cel mai adevarat sens al cuvântului.

Desi Ordonanta 58/1998, actuala „Lege a turismului”, prevede la art. 28 ca nu poate face reclama si valorifica produs turistic decât agentia de turism licențiata, aceste prevederi sunt ignorate de catre hotelieri si Autoritatea Nationala pentru Turism.

d) Team-bulding.

Din ce în ce mai multe firme apeleaza la aceasta formula pentru a-si mari coeziunea colectivului, spiritul de echipa , abilitatea de vinde, abilitatea de a conduce, etc.

Au aparut si mici firme, specializate în activitati in-door si / sau out-door (ball-painting, tiroliana, etc), care devin subcontractanti ai unor agentii de turism.

Team – buildingul, o distractie „dirijata”

O sesiune de antrenament costa firmele si 7.000 de euro

Reprezentantele multinationalelor din România investesc bani grei în team-buildinguri, pentru ca angajatii sa învete sa lucreze mai bine unul cu altul si pentru a vedea daca în rândul salariatilor nu se gasesc manageri talentati care nau fost înca descoperiti. Bugetul unei reprize de team-building organizate în afara marilor orase pleaca de la câteva sute de euro, pentru un numar de participanti sub zece persoane, si doua-trei zile de cazare.

Costurile pot ajunge însa si la 7.000 de euro pentru o companie al carei numar de angajati este de 100-150 de persoane.

Trainingul organizat de Coca -Cola în Defileul Jiului a costat 5.000 de euro pentru 20 de participanti, incluzând transportul si cazarea.

Întrucât nu exista o regula, fiecare angajator organizeaza un teambuilding ori de câte ori simte ca echipa sa are nevoie de consolidare.

Daca cei de la Coca-Cola apeleaza frecvent la aceasta formula pentru fiecare departament, altii organizeaza traininguri de doua ori pe an (McCann Erikson, Procter&Gamble). Încercarile la care sunt supusi angajatii dureaza, de regula, între doua si cinci zile.

Ideea lucrului în echipa a aparut pentru prima oara în Statele Unite, spre sfârsitul anilor ’20, începutul anilor ’30.

Un profesor de la Universitatea americana Harvard a descoperit ca muncitorii sunt mult mai motivati daca li se da libertate în rezolvarea problemelor, dupa ce a studiat comportamentul muncitorilor de la „Western Electric”, o companie de electricitate din Chicago.

Organizatori

De regula, fiecare companie îsi organizeaza propriul training;

Exista insa si agentii specializate: Tranzit România, Team Zone, Outward Bound, Codecs, CityPaintball organizeaza si închiriaza echipament pentru jocul de paint-ball (împuscarea adversarului cu o bila de vopsea, verificându-se prin aceasta gândirea strategica si planificarea).

Cu barca Rafting pe apele învolburate ale Jiului

Pentru a -si cunoaste mai bine angajatii, Coca-Cola a organizat recent un training în Defileul Jiului, pentru o echipa de 20 de persoane.

Proba de foc a fost raftingul.

Angajatii, împartiti pe echipe si „aruncati” în barci pneumatice, trebuiau sa strabata apele învolburate ale Jiului si sa ajunga la o destinatie stabilita anterior fara sa se rastoarne cu barca.

Scopul acestui joc a fost ca angajatii sa învete sa se coordoneze si sa comunice între ei. „Am coborât cu bine pe Jiu, dar ce peripetie… Vâslasii de pe stânga barcii si cei de pe dreapta trebuiau sa traga la rame în acelasi timp, iar la vâltori trebuia sa ne coordonam si sa echilibram extrem de repede barca, altfel într-o fractiune de secunda ne-ar fi rasturnat curentul. La una dintre cotiturile râului am cazut în apa; îmi era frig si m-a luat curentul. Colegii mei m-au tras afara din apa, dar am continuat sa tremur de frig si dupa ce am iesit cu barca la mal. Abia la autocar mi-a revenit placuta senzatie de a simti pamântul sub picioare”, povesteste Mugurel Radulescu, un angajat al firmei.

De la începutul anului, 600 de angajati ai companiei Coca-Cola au beneficiat de team-buildinguri de acest fel.

Distractie

Angajati în bai cu spuma

O experienta unica au trait-o si cei de la Procter&Gamble (P&G).

Aproape 300 de angajati din România si din sase tari balcanice (Albania, Bosnia, Bulgaria, Macedonia, Moldova, Serbia) au participat la un team-building de trei zile pe litoral, în Eforie Nord.

Dupa ce fiecare angajat si-a împartasit experienta acumulata în companie, dupa ce s-au discutat strategii de afaceri si s-au revizuit rezultatele, a venit rândul distractiei. Pentru o mai buna întelegere a regiunii reprezentate, s-a organizat o vizita virtuala a celor sapte tari.

Aceasta a presupus vizitarea unor standuri cu obiecte traditionale din fiecare tara (mâncare,bau tura, îmbracaminte).

Fiecare participant trebuia sa strânga pe un buletin stampile de la fiecare stand, iar în urma tragerii la sorti câstigatorul primea un cos cu produse specifice celor sapte tari participante.

Revelatia serii a fost însa baia cu spuma , atunci când toti angajatii au fost invitati sa se „bata” într-un bazin înspumat. „A fost un mic moment de nebunie, în care am dansat în spuma, împreuna cu colegi din mai multe tari din Balcani, care ne-au devenit prieteni. A fost o petrecere pe cinste, de la care pastrez amintiri placute”, marturiseste un angajat de la P&G.

Supravietuire

Lista cu 12 obiecte de nelipsit

Compania de publicitate McCann Erikson a organizat, recent, un teambuilding în Delta Dunarii, pentru cei 150 de angajati.

„Este pentru prima data când organizam un team-building cu întreaga agentie. Am mai organizat astfel de evenimente, dar pe departamente, pentru închegarea lucrului în echipa”, spunea Rebeca Atakul, managerul Departamentului de resurse umane. S-au facut simulari de supravietuire teoretica. Angajatii au vizionat un film în care ei trebuiau sa fie actorii principali.

Se presupunea ca acestia survolau cu elicopterul o zona muntoasa; la un moment dat, vremea se înrautatea, elicopterul se prabusea, dar ei scapau nevatamati. Li se cerea sa supravietuiasca timp de trei zile, iar pentru aceasta trebuiau sa aleaga numai 12 obiecte pe care aveau sa le salveze din elicopter.

„A fost o situatie foarte comica, pentru ca majoritatea au ales în primul rând arma, fara sa se gândeasca la faptul ca este foarte greu sa supravietuiesti fara mancare si fara apa, care ar fi trebuit sa fie primele pe lista”, spune Rebeca Atakul.

Tiroliana

Suspendati de-un fir

Aflata într-un team-building în Defileul Jiului, Gabi Sârbu, o angajata a firmei Coca-Cola, a fost nevoita sa-si depaseasca propriile limite.

Trebuia sa traverseze o anumita distanta pe tiroliana (traversarea pe cablu suspendat a distantelor dintre stânci). Exercitiile sunt asistate întotdeauna de alpinisti experimentati. „Am ra u de înaltime. Echipa mea trebuia însa sa-si atinga obiectivul, altfel era depunctata. Pentru aceasta eu trebuia sa trec pe tiroliana la 75 de metri înaltime deasupra solului. Fara încurajarile neobosite ale colegilor mei nu as fi reusit niciodata, dar am simtit ca îmi tin spatele. Si acum, privind în urma, îmi este greu sa cred ca am trecut pe-acolo!”, mărturisește angajata.

Scopul departamentului de resurse umane era sa observe cât de motivati sunt angajatii si ce suport îsi acorda unul altuia.

SURSA : „EVENIMENTUL ZILEI”, 3.10.2006

e) Lansari de produse, reuniuni.

Aceste evenimente, mai speciale, necesita o atentie mai mare.

În general, partea de spectacol este contractata cu organizatori de spectacole, iar partea de P.R., daca este mai complexa, cu firme de P.R. sau agentii de media.

f) Expozitii.

În general, agentiile de turism nu organizeaza expozitii, dar sunt principalii furnizori de servicii de cazare, masa, transport, translator cu ocazia acestor evenimente. Din pacate, capacitatea hotelie ra a Bucurestiului (si a Iasului, de exemplu) este mica pentru expozitiile importante si în aceste perioade hotelierii sunt extrem de insensibili în ceea ce priveste politica tarifara.

3.1.3. Managementul Turismul de afaceri pentru asociațiile non-profit si alte organizații.

Exista numeroase conferinte, congrese de reuniuni cu caracter profesional.

De exemplu, agentia de turism Paralela 45 a organizat în 2004, împreuna cu ISIM Timisoara – Congresul Mondial de Sudura la Palatul Parlamentului din Bucuresti, sau Congresul Dermatologilor din iunie 2005, tot în Bucuresti.

În general, aceste reuniuni se caracterizeaza prin nevoia de sali de capacitate mare, de buna calitate, cu dotari sofisticate (videoproiector, ecran, laptop, flip-chart, multimediaprojector, s.a.m.d.), precum si prin necesitatea existentei in aceeași locatie sau in locatii foarte apropiate a mai multor săli de dimensiuni si capacitați mai mici pentru work-shopuri sau pentru discutiile pe sectiuni, cazarea facându-se în general la hoteluri de 4 si 5 stele.

De regula, participantii sunt preluati de la Aeroportul Henri Coanda si asistați fiecare minut pe parcursul manifestarii.

Trebuie coordonat totul, de la ritmul sosirii autovehiculelor la aeroport, la welcome-desk-ul organizat în fiecare hotel, la transferul la si de la locul de desfășurare a evenimentului, cinele în mare parte festive, sau programele turistice ce se organizeaza înainte, în timpul sau dupa derularea Congresului.

Un astfel de eveniment presupune o pregatire in detaliu cu mult timp înainte de începerea sa si presupune o ofertare competitiva (nu exista astazi manifestări de mare amploare pentru care sa nu se organizeze licitatii sau selectii de oferte), o contractare/negociere cu unitatile de cazare in „forta” pentru a se putea garanta tarife aducatoare de profit, inregistrare atenta a participantilor (cea mai fericita varianta este cea in care participantii transmit agentiei de turism direct un formular completat cu optiunea de cazare, modalitatea de transport, dorinta de a / a nu participa la excursiile optionale pre / post conferinta, etc.), control amănunțit al incasarilor (in cazul in care nu exista un for care achita pentru toti participanții ci fiecare participant isi plateste singur cheltuielile), care pot fi cash upon arrival (bani gheata, dupa sosire), prin credid card (in care caz participantul trebuie sa transmita o scrisoare de accept pentru debitarea credit cardului propriu, insotita de copie fata verso a cardului si o copie a unui act de indentintate), sau prin transfer bancar (a carui dovada trebuie facuta cu cel putin 7 zile inainte de sosire).

În general, la aceste evenimente de mare amploare, o agentie demonstrează daca poate fi sau nu un adevărat organizator de evenimente.

În ultimii 3-4 ani, în România si în special în București, se organizează din ce în ce mai multe asemenea evenimente, fiind o tara cu un potential mare, cu o crestere economica constanta în ultimii 5 ani si din 2007, speram noi, membra a Uniunii Europene.

3.2. Organizarea unei agentii de turism de afaceri din România.

Pentru a înțelege modul de organizare a unei agenții de turism de afaceri, trebuie sa întelegem mai întâi ce anume determina o companie sa apeleze la o agentie de „travel management”.

În principiu, ar fi vorba de:

Calitatea serviciului prestat;

Reducerea de costuri;

Consultanta.

Este, deci, important sa exista o calitate excelenta a serviciului oferit, în condiții de eficienta financiara.Certificarea conform standardelor de management al calitatii este o necesitate – mai ales in contextual derularii parteneriatelor internaționale – dar mai putin familiara companiilor romanesti. Chiar daca la nivel teoretic general se recunoaște corespunzator si chiar se constientizeaza in mod satisfacator aceasta problematica, la nivel national doar 0,1 % din companii au obținut Certificarea Sistemelor de Management al Calitatii. Este clar ca sint foarte puține, iar daca observam ca si dintre acestea cele mai multe sint filiale / investiții ale unor firme straine sau – preponderent – firme care sint obligate prin natura relațiilor de afaceri (export), atunci se poate spune ca mediul economic autohton practic ignora aceasta cerinta. Dar si aici, ca si in alte multe domenii, se apropie “momentul adevarului” pentru ca, departe de perceptia actuala ca fiind doar un apanaj de imagine, certificarea activitatii companiei conform standardelor de management al calitatii este totusi un pas decisiv atit pentru propria optimizare cit si privind stabilirea parteneriatelor.

Paralela 45 Turism a realizat inplementarea sistemului de management al calitatii si a obtinut certificarea corespunzatoare conform standardului SR EN ISO 9000:2001 in februarie 2005.

Acest demers, dincolo de conceptul nostru intern propriu de organizare a activității, a devenit de actualitate in contextul dezvoltarii atit a relatiilor cu importanți tour-operatori straini carora le furnizam servicii in Romania dar si in relația directa cu mari firme pe plan intern, carora de asemenea le furnizam pachete complexe de servicii de tip “corporate business” : calatorii, evenimente, traininguri, etc.

Procesul a implicat un volum semnificativ de munca pe plan intern / organizational si de asemenea cheltuieli importante privind consultanta / asistenta tehnica externa din partea experților specializati. Au fost derulate in principal activitati privind:

definirea structurii functionale optime a companiei

formalizarea activitatilor de baza / generale

elaborarea / testarea / fixarea procedurilor de lucru

instruirea personalului de la toate nive lurile, conform atributiilor specifice

implementarea sistemului de management al calitatii

auditarea / certificarea conform standardului

Monitorizarea continua a activitatii curente si procesarea informatiilor / observațiilor fac obiectul activitatii managerului de calitate si al delegatilor aferenți fiecărui compartiment astfel incit sintem in masura sa ne auto-reglam si sa ne perfecționam procedurile de lucru in scopul eficientizarii activitatii.

Procesul de implementare si certificare a fost practic o “noua nastere” a firmei in sensul ca a constituit – inainte de toate – o complexa si necesara analiza a organizarii si a activitatii noastre, o evaluare a resurselor si perspectivelor de dezvoltare si orientarea competenta spre obiective strategice si practice, atit pentru a le defini cit si pentru a le atinge in evolutia noastra ca firma care tinteste si dorește permanent sa se mentina in pozitii de top in bransa.

In primul rind, nu a fost nici usor si in nici un caz simplu de realizat si finalizat aceste activitati pina la incheierea procesului de certificare, cu atât mai mult ca astfel, compania isi asuma de fapt o continuare permanenta a procesului si implicit mentinerea parametrilor fixate, inclusiv optimizarea sistemului. Pare fie banal fie abstract sa se “radiografieze” activitatile normale si de rutina, cum sint cele cotidiene, ca piese constitutive importante si integrate in acest “puzzle” complex care este sistemul de management al calitatii – dar tocmai acest mod de abordare ne-a adus in prim-plan diferite lacune, inadvertente sau chiar disfunctionalitati carora nu le acordam atentie sau le ignoram sau pur si simplu nu le cunosteam anterior.

Analiza obiectiva si neutra a expertilor in calitate a creat un tablou aprofundat si complet al companiei evidentiind si in acelasi timp oferind solutiile practice privind:

relațiile funcționale intre compartimente

optimizarea activităților si a muncii angajaților

resursele pentru eficientizare

perspectivele dezvoltării stabile si solide

modul direct si rapid de a interveni pentru corectarea unor disfuncționalități

Sistemul de management al calității nu este un apanaj de imagine – dimpotrivă : este baza de lucru cea mai clara si mai interesanta pentru o firma furnizoare de servicii turistice, cu atit mai mult privind segmentul de “corporate business” din simplul si foarte importantul motiv ca este centrat si pune in primplan criteriul “satisfacției clientului” – acest “alfa si omega” al ratiunii noastre de a funcționa si implicit arata caile si modul de atingere al acestui obiectiv. Toata filozofia, sistematizarea, standardele si derularea practica a procedurilor pornesc si se finalizeaza de la si in directia satisfactiei clientului cu mijloacele cele mai eficiente si la nivelul cel mai inalt. In consecinta , certificarea reprezinta o garanție recunoscuta si o recomandare convingatoare pentru orice partener de afaceri, pentru ca – trebuie subliniat – calitatea este atit o cerinta cit si un rezultat. In acest sens, firma certificate trebuie sa aiba sub-furnizori de servicii pe care trebuie sa ii monitorizeze si sa le ceara sa respecte reguli si standarde fara de care nu va putea – mai departe – sa isi organizeze propria activitate in mod corespunzător si mai mult – evident – pentru ale caror prestatii / produse pe care le inglobeaza in pachetul propriu va garanta fata de beneficiarul final. Deci este practic un sistem de lucru care se “auto-genereaza” si se “auto-intretine” pentru ca se produce o perfectionare si o filtrare a relatiilor parteneriale continua cu efecte benefice pentru ambele parti.

Eforturile logistice si financiare necesare pentru implementarea si certificarea sistemului de management al calitatii pot fi prohibitive – in acest moment – pentru unele, poate multe, dintre firme; dar in nici un caz nu pot fi excluse din strategia de dezvoltare pe termen mediu si chiar pe termen scurt pentru ca…timpul nu mai are rabdare.

Dezvoltarea sustenabila a propriei afaceri – poate chiar supravietuirea in mediul concurential globalizat – in mod sigur includ in “nota de plata” si costurile privind asigurarea calitatii.

Afacerile se des-personalizeaza prin extindere, internet-ul anuleaza distantele in timp si spatiu, oportunitatile apar si dispar citeodata chiar fara a mai sti de existenta lor, deci avem nevoie de structuri de lucru eficiente si rapide, orientate către piata si client, avem nevoie de parteneri cu care sa lucram in conditii de securitate si avantaj reciproc si in baza unor norme eficiente, simple de aplicat si de urmărit.

Finalitatea este sa putem sti cit se poate de bine si de clar ce doreste publicul, sa putem explora eficient nisele pietei si sa disponibilizam produsele corespunzătoare – si sa obtinem “feed-back”-ul necesar dupa livrarea acestora, pentru a satisface atit pe clientul care intra de pe strada in agentia noastra cit si pe acela care ne solicita de la antipozi…este dificil, dar implementarea unui sistem de management al calitatii performant ne ofera o sansa majora de succes pe care nu ne este permis sa o ratam.

Consultanta, este de cele mai multe ori necomensurata financiar, sau cel putin nu explicit.

De cele mai multe ori, consultanta se regaseste in valoarea pachetului de servicii. Cine îsi închipuie ca poate crea o agentie de turism de afaceri distinct de o agentie cla sica de turism se însala. Practic toate serviciile care se presteaza într-o agentie de turism clasic, se regasesc si într-o agentie de turism de afaceri, cu exceptia evenimentelor.

Bilete de avion si rezervari de hoteluri se fac în orice agent ie de tur ism la fel ca si organizarea de excursii, care pot fi în orice moment incentives.

Din contra, unui agent de turism îi este mai usor sa lucreze la o excursie tip „incentive”, întrucât are numai un singur beneficiar, care comada si plateste excursia, agentia nemaifiind nevoita sa îsi formeze grupul de turisti, fiind sigura pe numarul de clienti.

În general, calitatea serviciilor pentru incentives este superioara celor destinate turismului de masa.

Departamentele unei agentii de turism de afaceri se structureaza, practic, pe tipurile de turism de afaceri, prezentata în aceasta lucrare.

3.2.1. Ticketing sau emiterea de bilete de avion.

Ticketingul si rezervarile de hoteluri formeaza calatoriile de afaceri.

Pot exista si exista agentii specializate numai în asemenea activitati dedicate în întregime lucrului cu firme sau pot reprezenta departamente în cadrul agentiei.

Emiterea de bilete de avion se face în concordanta cu prevederile si regulile IATA (International Air Traffic Association).

Un agent IATA este absolventul unei scoli IATA (4 saptamâni), care a luat examenul IATA, un examen destul de dificil de altfel.

Un bun agent de ticketing se formeaza în minim 1 an, fiind nevoie, pe lângă cunoașterea limbii engleze si talent, de foarte multa abiliate, în dorinta de a întelege exact nevoiele pasagerului.

Un bun agent ticketing trebuie sa stie sa îsi întrebe pasagerul exact ce dorește acesta , pentru ca lipsa de informatii specifice asupra itinerarului poate duce la o varianta de calatorie gresita si neagreata de catre client.

Este extrem de important ca acesta sa realizeze profilul pasagerului, pentru a-i satisface cât mai bine nevoile.

Trebuie sa stie daca pasagerul este interesat numai de confortul calatoriei, de durata sau de pretul acesteia sau daca exista si alte dorinte specifice. Necunoasterea în detaliu a cererii pasagerului poate duce la o oferta eronata.

Pentru pasagerii, oameni de afaceri, au aparut programele de tip „frequent flyer” sau „qualiflyer”, pe care un bun agent trebuie sa stie întotdeauna sa le ofere (programe de acumulare a numarului de mile zburate si care, după acumularea unui anumit numar de mile pot aduce detinatorului beneficii : upgradari de categorie a zborului sau chiar zboruri gratuite).

Ca recomandare generala, pentru calatoriile de afaceri sunt necesare agentii de ticketing IATA, cu o experienta de minim 2 ani.

3.2.2. Rezervare de hoteluri în strainatate si în tara.

Rezervarea de hoteluri în străinătate, pentru individuali, se face în prezent, in majoritatea cazurilor, prin sistemele de rezervari on-line.

Acestea pot fi accesate fie prin contract direct, fie printr -un intermediar, de exemplu din România.

Exista si sisteme de rezervari „deschise” – cum este „Expedia”, exista însa si sisteme de rezervari în care este necesar un contract si o anumita garantie financiara.

Pentru usurinta tranzactiei si economie, platile se pot face la termen (o data la 30 de zile) si de aceea este nevoie de o garantie financiara (Scrisoare de Garantie).

În România se folosesc, ca si sisteme de rezervari mari, GTA – Gullivers Travel Associates, Amadeus si Miky Travel.

Aceste sisteme ofera teoretic tarife de contract la peste 20.000 de hoteluri din intreaga lume, comisionul la vânzare variind între 10-20%.

O confirmare a unei rezervari poate dura între 5 minute si 48 de ore, în functie de complexitatea acesteia , de perioada in care se solicita rezervarea (varf de sezon, perioada de targ).

Exista sistemele de rezervari germane – TUI si Neckerman, în speta pentru destinații de vacanta, si DER TOUR, care ofera posibilitatea rezervarilor de hoteluri în orase.

Diferenta între aceste sisteme este ca cele germane ofera pretul final (în ideea de a controla comisionul care este 8 – 12%), in timp ce restul oferta agentului de turism posibilitatea de a controla el pretului final.

Ideal este ca un agent sa fie un bun emitent de bilete de avion si de asemeni capabil sa faca si o oferta buna pentru hotel.

În ultimul timp, se remarca aparitia asa zisului „agent complet”, capabil sa emită si un bilet de avion, sa faca o rezervare de hotel, rent -a-car, transfer sau sa emită o asigurare de calatorie.

Rezervările pentru grupuri insa nu se pot face on-line ci în genere se negociază cu partenerii existenti.

3.2.3. Incentives

Pentru realizarea de calatorii „incentives” este nevoie de agentii de turism cu experienta în realizarea de programe si de realizarea unui sistem de parteneriate directe sau prin sisteme de rezervari cu cât mai multe agenti din cât mai multe tari.

Un agent care concepe programe trebuie sa cunoasca foarte bine oferta locala, pentru ca atunci când o companie îi solicita o oferta incentive, în anumite limite bugetare, sa se poata raporta sau chiar sa foloseasca oferta locala.

Spre exemplu, daca un client solicita o vacanta în Grecia pentru 40 de persoane, 7 zile, cu avionul aceasta se poate organiza fie cu cursa regulata fie cu charter.

Necunoasterea faptului ca exista chartere pentru Creta si Rhodos si organizarea unei excursii pe cursele regulate duce la realizarea unei oferte scumpe si necompetitive din punct de vedere al programului.

Un agent de turism pentru incentive trebuie sa înteleaga cât mai bine din discuția cu clientul care este scopul pe care acesta doreste sa îl atinga.

Daca, de exemplu, doreste sa îsi premieze salariatii „fruntasi”, destul de mulți însa, i se va oferi Spania , la un hotel bun de 4 stele, cu programe de vizitare si o sala pentru ½ de zi pentru analiza activității.

Pentru salariati, o vacanta gratuita împreuna cu seful, în conditii foarte bune, o recunoastere a meritelor lor în activitate, reprezinta în sine un fapt care îi impresionează, fara a mai fi nevoie sa impresioneze firma prin costuri exagerate.

Daca, însa, firma doreste sa invite 20 de clienti imporanti cu care nu exista filiatiuni de natura subiectiva, atunci acestia trebuiesc impresionati prin programul calatoriei si destinatia acesteia, evident la alte preturi.

Exista insa si cazuri speciale in care nu doar calitatea serviciilor este extrem de importanta ci si securitatea participanților.

Este cazul companiilor care organizează întruniri periodice ale top managementului propriu, in diverse locatii din lume si pentru care securitatea acestora este cea mai importanta.

Exista pentru astfel de cazuri reguli specifice care trebuiesc urmate. De exemplu, nu vor zbura mai mult de 6 (sase) participanti in aceeasi aeronava.

In acest caz costul (respectiv alegerea unei zbor cursa -charter) nu are relevanta pentru client; acesta poate accepta sa achite chiar si locuri la business (mult mai scumpe), dar sa indeplineasca aceasta cerinta de siguranta pentru integritatea echipei sale de management.

În organizarea unor asemeanea vacante , experienta este cea mai importanta.

3.2.4. Evenimente

Realizarea de evenimente (incluzând aici cursuri, seminarii, teambuilding- uri, expozitii, lansari de produse, conventii, conferinte, congrese).

Pentru a putea fi eficient in aceasta activitate, trebuie cunoscute toate sălile din România, contractate, vizionate si prezentate.

Evident, contractarea hote lurilor este absolut necesara, în special a celor care sunt integrate în complexele care detin sali sau în zona limitrofa.

De foarte multe ori, definirea locatiei nu este determinata de dorinta clientului, ci de capacitatea salii. Alegerea locatiei este deosebit de importanta, pretul fiind un factor de luat in seama , dar nu determinant.

Este important, de asemenea si accesul, calitatea serviciilor (nu numai a salii), flexibilitatea managementului unitatii de cazare si evident , natura evenimentului.

O expozitie de mare anvergura se realizeaza în orasele mari.

O conventie (reuniune) a 1.000 de agenti de vânzari ai unei firme naționale trebuie sa aiba loc în centrul tarii.

Un team-building pentru 40 de persoane este de preferat sa fie la munte, la mare sau în Delta pentru a realiza jocurile si competitiile de echipa în functie de tema team-building-ului.

Acestea sunt departamentele operationale.

Nu trebuie sa uitam însa cel mai important departament – marketing vânzari.

Este vorba aici de doua probleme:

1. Imaginea (brandul firmei)

2. Vânzarea – modul si tehnica de atragere a clientilor.

Imaginea firmei.

Imaginea unei agentii de turism de afaceri este extrem de importanta.

Nici un presedinte sau director general de firma sau corporatie nu va încredinta realizarea unui eveniment, fie el si un simplu training, unei firme obscure si necunoscute.

Nu este vorba numai de gasirea unei locatii ci de toate celelalte elemente care dau certitudinea reusitei. Imaginea firmei se formeaza prin elemente de Marketing – Mix. Este nevoie de realizarea unei brosuri, a unui material scris, care sa însoteasca o prezentare. Este de asemenea, nevoie de un site profesionist, usor accesibil si in permanenta up-datat.

În prezent, în România exista extrem de putine agentii care desfasoara activitate de turism de afaceri, care poseda aceste doua elemente de identificare a brandului.

Vânzarea – modul si tehnica de atragere a clientilor.

Modul de abordare al clientului este esential.

În cazul în care firma are un anumit brand, daca exista un site specializat si un material de prezentare atractiv, corect si coerent, exista deja premizele unei bune abordari.

Este extrem de important ca cel care face prezentarea sa cunoasca în detaliu activitatea firmei în asa fel încât sa nu raspunda „nu stiu” la o întrebare pe care i-ar putea-o adresa un posibil viitor client în timpul prezentarii.

Pot fi abordari ale clientilor:

organizate, când este un client cunoscut, cu o pregătire înainte de întâlnire;

semiorganizate, atunci când este o întâlnire aranjata, dar interlocutorul nu cunoaste subiectul, existând posibilitatea mai ridicata a unui refuz;

neorganizate, atunci când abordarea este directa si ad-hoc. Acest mod de abordare are sanse de reusita, în functie de context.

CAPITOLUL IV: NOI CONCEPTE ÎN MANAGEMENTUL AGENTIEI DE TURISM.

Plecând de la experiența practica acumulata in cei 15 ani de existenta vom încerca sa creionam câteva soluții de îmbunătățire a sistemului de management din agențiile de turism românești.

4.1. Prezentarea Agenției de turism „Paralela 45”

Agenția de turism Paralela 45 a fost înființată în anul 1990, ca întreprindere mica, în conformitate cu Prevederile Decretului Lege nr. 54/1990.

Principala activitate a firmei o reprezintă turismul intern și internațional.

Printre primele activități desfășurate a fost turismul intern, respectiv valorificarea de locuri la mare, la munte și în stațiunile balneare, pentru cetățeni români.

Avantajul esențial la constituit faptul ca, la nivelul anilor 90 nu se conștientiza necesitatea uni avans și cu atât mai puțin a garanțiilor contractuale.

Numai buna credința a patronilor din acea perioada, marea majoritate provenind din turism sau pasionați de aceasta ramura, a făcut ca întreprinderile turistice din acea vreme sa nu aibă debite nerecuperate.

Nefiind nevoie de capital decât pentru deschiderea sediului (Paralela 45 a fost printre cei care s-au bucurat de la bun început de un sediu central, în Bulevardul Regina Elisabeta, 29 – 31, sector 5), comisionul rezultat, în acea perioada neinflaționistă, a putut fi folosit pentru dezvoltarea agenției.

Au urmat sejururile cu autocarul, în Turcia (pentru 3 zile – 2 nopți, se plăteau în 1990, 25 de dolari și 500 lei) și Grecia.

Grecia a fost o destinație de succes, care merge foarte bine și în 2005, pe o alta structura de produs.

Vacantele externe s-au diversificat, Paralela 45 devenind unul din principalii tour-operatori din România.

Produsele sale se vând, astăzi prin cele 15 agenții proprii și prin circa 400 de agenții colaboratoare, în întreaga tara.

În ultimii 5 ani, turismul de grup este axat în principal pe circuite europene, și chartere în sezonul estival.

Începând din anii 1995 – 1996, s-a început colaborarea cu mari societăți ce activau în România, în prima perioada, în special companii străine.

Aceste companii aveau experiența și știau ce înseamnă un travel departament și un travel management al costurilor.

Prima experiența a constituit-o un contract cu Compania Procter&Gamble România, al cărui obiect l-au reprezentat emiterea biletelor pentru toate companiile aeriene ce operează în România, precum și rezervări de hoteluri pe anumite destinații.

Negocierea acestui contract a durat peste 3 săptămâni, marja comisionului rămas fiind extrem de mica, de respectiv 5%, iar ca serviciu gratuit, agenția a oferit transferul la și de la aeroport pentru pasagerii care aveau bilete de avion emise de Paralela 45 și erau angajați sau colaboratori ai P&G.

În acea perioada, călătoriile de afaceri, delegațiile (bilete de avion + cazare) reprezentau majoritatea serviciilor solicitate de companii.

În anii 97-98-99 au început sa apară primele incentives și acțiuni organizate pentru diverse firme (mese festive, lansări de produse, traininguri).

De exemplu, Compania de Asigurări NEDERLANDEN – România, a organizat, prin Paralela 45, 5 ani consecutiv, 1-2 excursii/an, tip „incentives” în străinătate, in destinații traditional turistice cum ar fi Atena, Londra, Madrid, Paris, Praga in grupuri de dimensiuni intre 40 persoane – 250 persoane.

Aceste calatorii se acorda ca un bonus agenților de asigurări cu realizări foarte bune, fiecare asemenea vacanta având și o componenta profesionala – în speță, o reuniune de ½ zi, în scopul analizei activității și evidențierii rezultatelor.

În general, locația era vizitata înainte de acțiune, fie de directorul general, fie de un alt reprezentant, care se asigura de faptul ca serviciile corespundeau calitativ cu solicitările companiei.

Deși s-a încercat prin toate pârghiile reducerea la maximum a costului, volumul era mare, datorita numărului mare de participanți, bugetele depășind de multe ori 100.000 USD.

Evident, la un număr mare de persoane, comisionul agenției / persoana era extrem de mic, ceea ce a determinat ca beneficiarul sa fie satisfăcut.

Paralela 45 a avut marea șansa sa câștige licitația organizata în 1999 de către Guvernul României – Agenția Româna de Dezvoltare – pentru organizarea participării României la Expoziția Universala de la Hanovra – „Hanovra 2000”.

Este unul din putinele cazuri când statul este beneficiarul unei activități complexe, în care s-au prestat servicii de cazare și masa în Germania, servicii de transport internațional, cu avionul și autocarul, servicii de transport și transferuri pe teritoriul Germaniei, asistenta și coordonare a desfășurării tuturor acestor activități pe o perioada de 7 luni.

Succesul reușitei la aceasta selecție l-a constituit faptul ca Paralela 45 a fost singura agenție care a trimis delegație în zona Hanovra, sa vadă hotelurile, sa negocieze cu directorii sau proprietarii acestora, în așa fel încât a putut prezenta cea mai competitiva oferta.

Toți ceilalți contracandidați au făcut ofertele „din birou”.

Era evident ca în perioada Târgului Internațional, hotelierii nu vor face oferte speciale decât în urma unei negocieri directe, cu atât mai mult cu cât valoarea contractului a fost de peste 1 milion de dolari.

Această experiență a fost extrem de benefica pentru experiența firmei, o asemenea acțiune, extrem de complexa, necesitând o atenție deosebită și reacții rapide și eficiente.

După 2001, tot mai multe firme din România au început sa organizeze team-building-uri.

Aceste acțiuni, pe lângă serviciile de cazare, masa, transport si, în genere, sala, au componenta de team-building, care este cea pe care companiile o doresc în mod special.

Este nevoie de multa creativitate, și de aceea, în multe situații s-au folosit firme specializate.

Cursuri, seminarii, traininguri în general, se organizează din ce în ce mai mult în ultimii ani, fiind organizate atât de catre companii private, cât și de stat sau de organisme internaționale, fonduri europene etc.

Chiar în 2005, în luna iulie s-a organizat de către Ministerul Educației și Cercetării ( in calitate de Project Implementation Unit – Unitate de Implementare a Proiectului), cu fonduri PHARE, prin firma LARIVE (coordonatorul expunerilor prezentate), Paralela 45 punând la dispozitie cazare, masa, transport, sala, simpozionul cu tema „Conferinta Nationala pentru sprijinul segmentului de populație defavorizat – copiii rromi”, la Poiana Brașov.

Licitația pentru aceasta acțiune a fost extrem de complexă, organizatorul, firma LARIVE, realizând un caiet de sarcini extrem de detaliat, in conformitate cu toate normele și regulile impuse de către Uniunea Europeana pentru licitațiile proiectelor finanțate de catre PHARE.

In plus, întreaga documentație (caietul de sarcini, adresele oficiale, corespondenta, rapoartele periodice și raportul final) a fost elaborata in limba engleza, limba oficiala pentru astfel de proiecte, in România neexistând in acest moment caiet de sarcini autorizat in limba romana, pentru proiectele finanțate PHARE.

Foarte interesant – și in sprijinul celor susținute la pct. 5.1.2. – modul de evaluare al ofertelor : 80% din punctaj a fost acordat pentru partea din oferta care detalia modalitatea propusa pentru organizarea evenimentului și mijloacele de implementare ale acestuia, iar 20% pentru evaluarea ofertei financiare.

Așadar punctajul nu s-a acordat numai în funcție de preț ci și mai ales condițiile oferite.

Un punct important in oferta – care de altfel a contribuit și la câștigarea licitației – a fost Expertul Cheie (Key Expert) al agenției Paralela 45 pentru aceasta acțiune (Alin BURCEA), al cărui Curriculum Vitae a demonstrat abilitățile „antrenate” și calificate , de bun organizator, in măsură sa supervizeze un eveniment care estima participarea a peste 600 participanți și peste 20 experți.

Acțiunea a fost un succes, atât ca mod de prezentare și dezbatere a temei prezentate, cât și a condițiilor de cazare, masa și transport și a sălilor în care s-au desfășurat aceste reuniuni.

Pentru realizarea unui transport eficient, de exemplu, având în vedere ca participanții trebuiau sa fie „colectați” din întreaga tara , respectiv din 23 județe , s-a avut în vedere drumul critic, adică numărul de km parcurși sa fie minim, la un timp minim de transport (timpul petrecut de participanți in mijlocul de transport , spre/ de la destinație) al participanților, concomitent cu organizarea judicioasa a punctelor/orarului de colectare din fiecare județ in parte ( nu mai mult de trei puncte de colectare/județ) , astfel încât costurile nete ale transportului sa permită și obținerea de profit, pe lângă scopul principal de obținere a unui grad maxim de satisfacție al participanților.

Pentru cazare, s-a apelat la un complex hotelier (3 hoteluri) din Poiana Brașov , aparținând aceluiași concern, astfel încât toate serviciile oferite sa poată fi controlate unitar.

Pentru buna desfășurare a evenimentul, Paralela 45 a alcătuit o echipa (cu personal experimentat in turismul de afaceri) dedicata acestei acțiuni.

Fiecare membru al echipei a avut de urmărit un anume aspect al evenimentului (primirea participanților, înregistrare și repartizarea camerelor / conferința, pauze de cafea, dotări tehnice in sala / mese / transport, etc.) , toate atent monitorizate și coordonate de către seful de proiect, al cărui rol era in același timp și de persoana de legătură (le isioner officer) intre autoritatea contractanta, experți și furnizorii de servicii.

Toate acestea au fost posibile datorita faptului ca in anul 2000, a fost creat în cadrul agenției Paralela 45 un Departament de Corporate Travel.

In 2003, urmare a creșterii volumului de activitate, s-a achiziționat un sediu separat, distinct; (situat intr-o zona eleganta a Bucurestiului vechi, Str. Luca Stroici, nr 10, sector 2), destinat numai activității de corporate.

Tot în același sediu se afla și departamentul de incoming, având în vedere ca, în principiu, pentru România, furnizorii sunt aceiași (hoteluri, restaurante, autocare, săli).

În cadrul Departamentului Corporate, au apărut deja specializări – Contractare, Ticketing și Hotel Booking, Evenimente – Organizare și Operatiuni, Incentives.

Extrem de important este sectorul „Operațiuni”, întrucât de modul în care se desfășoară un eveniment tine și succesul în sine al acțiunii, satisfacerea clientului, cât mai ales câștigarea de noi clienți.

Activitățile:

1. Ticketing

Paralela 45 are experiența de 12 ani în aceasta activitate, fiind acreditata IATA din 1995, cu un volum de vânzări de cca. 4 milioane euro / an (locurile 810/ tara), cu o cota de piața de 2 – 2,2%.

2. Rezervări on-line de hoteluri în străinătate și în tara.

Paralela 45 este unul dintre cei mai importanți agenți ai GTA (Gulliver Travel Associates) din România, fiind și reprezentantul în România al acestei prestigioase agenții (este de altfel și furnizorul local al acestei agentii pentru serviciile oferite de GTA clientilor sai din intreaga lume).

Paralela 45 detine al 2-lea volum de vânzari GTA (dupa HotelCon, dealer de sisteme de rezervari) pentru turistii individuali (mai putin de 9 persoane intr-o locatie, in aceeasi perioada) și primul loc la grupuri (cu o cifra a de vanzare de peste 500.000 euro/an), printre care o mare pondere o au grupurile tip „incentives”.

Sistemul de rezervari on-line GTA este usor de utilizat, permitând realizarea unei rezervari în numai câteva minute. In plus, acest sistem permite selectarea hotelurilor in functie de mai multe criterii (de mare ajutor pentru ofertarea specifica cererii elastice si/sau inelastice) cum are fi :

categoria hotelului;

locația hotelului;

tariful;

facilitățile, etc.

Paralela 45 este și agent Der Tour, Meyers și ADAC, putând astfel accesa și aceste sisteme de rezervări germane .

Diferenta cea mai importanta este ca sistemele de rezervari germane ofera spre vânzare tariful direct catre utilizatorul final.

Marja de negociere fiind astfel foarte mica.

Limba germana reprezintă și ea un impediment.

Se mai folosesc și alte sisteme on-line, pentru diferite tari: EURO TOUR (Austria), HOTUSA (Spania) și altele.

Pentru o vânzare mai buna catre clientii corporatisti individuali, s-a creat și site -ul www.avionhotel.ro, care este un site on-line, de rezervare și plata, a biletelor de avion și hotelurilor din platforma AMADEUS.

De asemenea, GTA a creat portalul www.octopus.ro, destinat „final customers”, din care agenția câștiga un comision de 18% și care este accesibil, prin formatul sau personalizat „Paralela 45”, de pe site-ul agentiei : www.paralela45.ro.

Pentru usurinta rezervarilor de hoteluri în România, Paralela 45 a creat 2 site-uri: www.hotelbooking.ro (hoteluri în întreaga tara) , și www.bucharesthotel.ro (pentru hoteluri în Bucuresti).

Noutatea acestor site-uri este ca acestea funcționează pe baza de allotment garantat, rezervarea în limita allotmentului, fiind on-line, si, ca noutate absoluta, plata fiind tot on-line (cu credit card).

Aceste instrumente sunt folosite pentru atragerea acelor clienti corporate, care doresc sa utilizeze sistemele de rezervarii on-line .

3. Incentives.

Paralela 45, având o experienta de 15 ani pe piata turistica, are experienta necesara organizarii oricarei vacante tip „incentives”, în orice parte a lumii. Problemele Departamentului Corporate nu rezida, deci, în partea de realizare și executare a activitatii, ci în partea de marketing – vânzari:

Nu mai exista o brosura pentru activitatea de Corporate Travel (CD de prezentare);

Nu exista un site dedicat;

Nu exista suficiente persoane dedicate, capabile sa aduca noi clienti.

Analizand situația, s-a constatat ca la diverse întâlniri de prezentare ale activității de Corporate Travel, nu exista un material de prezentare prefabricat (broșura, CD).

De aceea, urmare a analizei, s-a hotarât realizarea unei brosuri, care sa prezinte activitatea Paralelei 45 în toate sectiunile activitatii de turism de afaceri: calatorii de afaceri (Business Travel – Ticketing și Hotel Booking), incentive, evenimente.

Trebuie prezentate avantajele parteneriatului cu un agent de turism, în speta Paralela 45, și anume:

Daca, de exemplu, o firma lucrează cu o companie aeriana sau cu un hotel, ea cunoaște numai oferta acesteia.

O agentie de turism prezinta o gama larga de oferte.

Deci, varietatea ofertei prezinta un argument.

Daca o firma dorește o oferta complexa, trebuie sa intre în contact cu fiecare furnizor de servicii (hotel, companie aeriana).

Daca se apelează la o agenție de turism specializata în turism de afaceri, aceasta va prezenta mai multe oferte comparative. Deci, economie de timp.

agenție de turism contractează sute sau mii de nopți la un hotel, în timp ce o firma ce apelează ad-hoc contractează mult mai puțin.

Este evident ca o agenție (angrosist) obține un tarif mult mai bun de la un hotel, la fel cum o agenție acreditata IATA obține tarife mai avantajoase pentru calatorii aeriene.

Deci, economie de bani.

Prezentarea avantajelor de a lucra cu o agenție, precum și prezentarea detaliata a activității, cât și a portofoliului fac ca acest material sa fie absolut indispensabil, în special la prima întâlnire.

Nu exista un material de prezentare în limba engleza, diferit de cel pentru piața româna: Brosura în limba româna se adreseaza pietei române, care cunoaște furnizorii și calitatea serviciilor din România. Brosura în limba engleza are rolul de a prezenta România „plannerilor” (planificatorilor de evenimente), care sa organizeze evenimente cu participanti straini, fara legaturi asociative sau profesionale cu România.

În general, nu exista, astazi, în România, un site dedicat activitatii corporate. De cele mai multe ori , sunt subcapitole ale site-urilor unor agentii de turism, care prezinta activitatea corporate a agentiei.

Este însa necesar sa existe un site separat, în principal având în vedere faptul ca marii operatori de turism au imagine formata pe turismul clasic, foarte mulți dintre potentialii clienti necunoscând capacitatea de a se dedica turismului de afaceri al unei agentii de turism.

Ca o speta, este foarte interesant faptul ca exista manageri de firme, care apelează la Paralela 45 pentru vacante și de la Marshal Turism spre exemplu (care are un brand clar definit ca agentie de turism de afaceri), cumpara bilete de avion sau fac rezervari de hoteluri.

Ori, existenta unui site dedicat și specializat prezinta exact activitatea corporate a unei agentii, dând și alte valente ale activitatii acesteia.

Cea mai importanta problema o reprezinta cei care lucreaza la Departamentul Marketing, în speta, cei care prezinta clientilor activitatea corporate. Aceștia nu prezintă un simplu produs, un aspirator sau o masina. Ei prezinta o activitate, care este extrem de complexa, și aceasta prezentare nu poate sa fie făcuta de un neavizat sau un amator.

De calitatea pregatirii profesionale a acestui agent, care, pe lânga relatii, trebuie sa mai aiba și charisma, depinde, practic volumul de clienti al unei agentii. Trebuie realizata o noua abordare a potentialilor clienti, prin diversificarea metodelor folosite.

Participarea la Târgurile de Turism de afaceri (ex. IMEX Frankfurt), cu prezentarea României ca potentiala destinatie pentru organizarea de conferinte, congrese (reuniuni, în general). România este o piata noua, neexplorata, are infrastructura foarte buna (sali de conferintaa, hoteluri), în special în Bucuresti, tarifele sunt mult mai mici, iar excursiile optionale sunt deosebit de atractive.

4.2. Propuneri de îmbunătățire a managementului in turismul românesc

Pentru a analiza și oferi idei și soluții în vederea dezvoltării turismului de afaceri în România, trebuie analizate niște elemente foarte clare.

4.2.1. Cererea pentru turismul și călătoriile de afaceri. Cumpărătorii și consumatorii de turism de afaceri

Pentru a putea gasi solutiile cele mai bune, o agentie specializata în turismul de afaceri trebuie sa înteleaga faptul ca exista o distinctie clara între cumpărător (client) și consumator. În general, clientul este un angajator (firma) o organizație sau o institutie care decide faptul ca salariatii vor calatorii cu un anumit scop, într-o anumita destinatie. Firma este, practic, cea care plateste, de exemplu, calatorii în interes de afaceri a salariatului sau reprezentantului sau.

Consumatorul este în genere, diferit de client. Acesta este, în fapt, salariatul care efectiv calatoreste, este, în final, consumatorul acestor servicii.

Exista, evident și situatia când clientul și consumatorul sunt una și aceeasi persoana – de exemplu, în cazul participarii la o conferinta stiintifica poate fi și cel care plateste, dar și cel care participa.

Patronul unei firme mici, care este și directorul acesteia, îsi plateste, practic, deplasarea în interes de serviciu.

Prezentarea acestei diferente – client – consummator, are rolul de a scoate în evidenta o alta diferenta, și anume MOTIVATIA.

În principiu, interesul clientului și consumatorului este acelasi, dar de multe ori, salariatul aflat într-o delegatie are și interese proprii, care nu au legatura cu interesele firmei și în nici un caz cu motivele pentru care a fost trimis în delegatie.

În general, exista 3 tipuri de cumparatori pentru turismul de afaceri – corporate, asociatii sau sectorul de stat.

Aceasta clasificare este, la rândul ei, importanta pentru ca exista diferentieri în modul de abordare, în functie de categoria și tipul cumparatorului.

Spre exemplificare, prezentam mai jos câteva caracteristici ale clientilor corporativi și asociatiilor, în calitate de cumparatori de servicii.

Caracteristici ale clientilor corporative și asociatiilor, ca și cumparatori

Firmele mari, în special corporațiile, au un birou (departament) sau chiar o persoana, dedicata propriilor calatorii (travel manager).

Acest departament preia toate comenzile din cadrul firmei, le prelucrează, le structurează înregistrează și transmite agentului de travel al firmei.

Existenta acestui Travel Manager, din punct de vedere al agenției, este extrem de benefica, întrucât acesta preia comenzile din interiorul firmei, intermediază între delegat și agentul de travel alegerea variantei optime de călătorie, urmărește realizarea în bune condiții a serviciilor și decontarea acestora.

Travel managerii apar, în general, în urma tendinței de scădere economica, fiind mai preocupați de cost și implica tot mai mult departamentul de achiziții. Managementul de calatorii este strâns „aliniat” la ultimul rând al bilanțului, adică la veniturile și pierderile nete ale companiei.

Activitatea Travel Managerul este într-o continua evolutie. Dupa cum declara John Ohaver, Vicepresedinte al Management Alternatives, Novwalk, Connecticut, S.U.A. „Exista percepția ca persoanele de la achiziționare doreau sa preia călătoria și s-o transforme într-un produs. Activitatea de management al călătoriilor funcționează acum cu principii de resurse strategice, nu neapărat cumpărarea celui mai ieftin lucru, pentru cea mai mica suma de bani, ci pentru folosirea acelor principii care sa aducă valoare în asistenta acordata departamentului calatorii. Astfel s-au adus standarde profesionale care n-au fost întotdeauna întâlnite în domeniul călătoriilor”.

Un asemenea punct de vedere este extrem de important, fiind și extrem de corect.

Este absolut normal ca Travel Managerul sa aleagă varianta unei calatorii dintr-un singur zbor, nu din 2 sau 3, mai ales daca diferența de preț este mica.

Este, de asemeni, normal, ca delegatul sa ajungă cu anume timp înainte de întâlnire, pentru a putea sa se pregătească și sa fie în forma.

Este, de asemeni, important, ca hotelul sa fie aproape de locul de întâlnire, făcându-se economie la timp și la bani (transferul hotel-loc de întâlnire). Se poate alege un hotel mai scump cu 50 euro/noapte, aflat la 3 minute de mers pe jos de locul întâlnirii sau de expoziție, economisindu-se timp și bani (un taxi ar costa 30-40 euro).Evident, toate aceste analize se pot face cel mai bine în cadrul firmelor.

Din păcate la nivelul instituțiilor de stat, singurul criteriu care contează, conform legislației actuale în vigoare este prețul. Evident, sunt alese variantele cele mai ieftine „la prima vedere”, pentru ca la o analiza de fond, un zbor din trei segmente și o cazare la 1 ora de mers de locul de destinație sunt mult mai ineficiente decât o cazare mai scumpa, în vecinătate, așa după cum am arătat mai sus.

Travel Managerii, în general, nu sunt bine priviti de anumite agentii din România, pentru ca acestia stiu foarte bine cum sa reduca coturile și sunt „spaima” agențiilor.

Exista o temere fata de acesti Travel manageri și de aceea sunt cautate firmele care nu au travel manageri sau care lucrează separat, fiecare departament organizându-și propria activitate de corporate.

Este un avantaj fals, din mai multe motive:

Este de preferat ca agenția sa aibă un singur interlocutor, nu mai mulți.

Travel managerul are cunoștințe bune despre activitate, și de aceea cererile lui sunt concrete și mai ales, posibile. Directorul unui departament poate avea solicitari nefezabile sau chiar imposibile, și refuzul agenției poate crea parerea ca agentia este incompetenta

De altfel, numărul companiilor care au o persoana desemnata pentru business travel este în continua crestere.

Deși Travel Managerul era, pâna acum câtiva ani „apanajul” companiilor străine, în ultimii ani foarte multe Societati românești au înțeles importanta acestui post și au o persoana desemnată pentru aceasta activitate.

Chiar daca nu au exigente la fel de mari ca Travel Managerii marilor corporații, cu siguranța în scurt timp vor începe sa devina travel manageri profesioniști.

În orice situație este mai buna prezenta unui travel manager, bineînțeles daca este corect și obiectiv.

Se înlatura astfel subiectivismul și chiar coruptia în decizia de selectare a unei agenții, cele cu adevarat profesioniste având, în acest context, numai de câștigat.

Un rol important în cumpararea serviciilor de business travel îl au, totusi, asistenții personali și secretarele, un fel de travel manageri personali pentru sefii lor directi.

Deși, la prima vedere, se poate crede ca achizitia unui serviciu de travel va fi subiectiva, nu este asa.

Asistentul va alege exact acele servicii pe care stie ca le doreste seful sau, atât din punct de vedere al confortului calatoriei, cât mai ales pentru reusita și succesul întregii deplasari.

Pentru cursuri, traininguri, întâlniri cu caracter profesional, poate fi de asemeni implicat și departamentul de resurse umane, în special atunci când se pune problema cresterii gradului de pregătire a salariatiilor.

Cumpărătorii corporate, în general, sunt în mod particular implicati în organizarea întâlnirilor de consiliu de administrație, întâlnirilor generale anuale, expoziții, incentive travel, lansarea de produse, conferințe de vânzari, teambuildinguri sau traininguri.

Practic, exista multe companii care îsi organizează prin departamentul specializat, evenimentele – târguri, conferințe, seminarii.

Exista însa și situația „mixta”, cea mai corecta, de altfel, care reprezinta marea majoritate a acestor situatii, în care departamentul de travel al unei companii, colaborează îndeaproape cu agentul de travel cu care are contract, în vederea eficientizării costurilor și realizarii unui produs de buna calitate.

Câteva caracteristici ale clientilor corporativi (Rogers, 1998):

În general, planificarea timpului pentru evenimente se face cu zile și săptămâni înainte, mai degrabă decât luni și ani.

71% dintre clienții corporatisti se vor întoarce la o locație, daca au fost satisfăcuți de ea.

55% dintre cumparatori doresc sa vada o clasificare sau un sistem de evaluare pentru locatii, înainte de a realiza un eveniment în acea locatie

Peste 80% din cumparatori au fost satisfacuti de locatia pe care au avut-o ultima data.

Clientii corporativi folosesc destul de putin târgurile și publicatiile pentru a obtine informatii. Toate aceste caracteristici trebuiesc avute în vedere atunci când se lucreaza cu o companie, în genere când se fac ofertarile pentru o companie.

În functie de activitatea unei companii, nivelul cererii pentru turismul de afaceri este variabil.

Într-o clasificare a pietei americane, acestea sunt:

Tehnologia Informației – 80%;

Industria Farmaceutica – 75%;

Industria Automobile – 72%;

Servicii financiare – asigurari – 70%;

Telecomunicatii – 60%.

Organizațiile (asociațiile) care organizează evenimente, (în general, non profit), trebuie sa îsi acopere costurile. Acestea au, în general, un buget foarte bine definit, care nu trebuie depasit.

Asociațiile, ca și cumparatori, organizeaza cele mai mari conferinte (pot depăși 10.000 participanti), folosind specialisti pentru organizarea acestor evenimente.

În multe situatii se folosesc voluntari, iar deciziile se iau de catre un comitet. Decizia asupra modului și locului de organizare a unui eveniment, în cazul asociațiilor, trebuie sa ia în considerare nevoile tuturor membrilor. De exemplu, mulți membrii ai unor asociatii nationale doresc ca aceste conferinte sa nu mai aibă loc în Capitala, ci în centrul tarii, pentru a fi cât mai accesibile membrilor ce locuiesc în zone diferite.

Sectorul public – local și central și alte organizatii guvernamentale, lucrează cu bugete foarte stranse.

Pentru actiunile foarte mari, la nivel guvernamenta, care se organizeaza o data pe an sau o data la 2 ani (ex. Festivalul Enescu, Expozitia Universala), se aloca fonduri soeciale și se organizeaza actiuni și programe speciale in vederea realizării acestora.

Sanatatea și Educatia sunt doua sectoare importante care sunt puternic implicate in organizarea de evenimente.

In general, sectorul public ca și comparator de turism de afaceri, nu este specializat in organizarea de evenimente. Cea mai mare parte a activitatii curente o reprezinta calatoriile de afaceri (delegatiile), in care rolul cel mai important la achizitia serviciilor il constituie pretul.

In general, multe evenimente se organizeaza de catre clienti, insa in ultimii ani, companiile private, asociatiile și sectorul public apeleaza din ce in ce mai mult la specialiști, pentru a-si planifica, realiza și coordona evenimentele.

Apropiata integrare a Romaniei in Uniunea Europeana a determinat organizarea in ultimii doi ani a numeroase evenimente – intalniri, seminarii, conferinte, cu tematica europeana.

Titularul evenimentului este in genere, un minister, acesta fiind insa sprijinit, logistic și financiar , de organizatii și fonduri europene.

In functie de activitatea sau actiunile pe care le realizeaza, agentiile se pot clasifica in functie de segmentul de turism de afaceri.

Fiecare tip de turism de afaceri are structura sa specifica.

In general, agențiile primesc pentru serviciile lor un commission de la clientul in numele căruia acționează (hotel, companie aeriana) sau o suma fixa.

Exista și agenții localizate in organizatiile mari și care lucreaza exclusiv pentru ei – agentiile tip implant .

4.2.2. Călătoriile de Afaceri (Business Travel)

Dintre toate componentele Turismului de Afaceri, calatoriile de afaceri au cea mai mare vechime.

Organizarea de evenimente și excursiile incentive au aparut, ca o activitate, mult mai târziu.

În general, prin calatorie de afaceri se întelege o calatorie ce este necesara din punct de vedere al meseriei profesate și care, în general, depaseste cercul „transportului normal” de 50 km.

Diferența în termeni între călătoriile de afaceri și călătoriile profesionale se împarte după caracterul reglementarilor legale ale autorului.

Liber profesioniștii, antreprenorii persoane fizice și în general patronii se deplasează în calatorii de afaceri, în timp ce angajații companiilor se deplasează în scop profesional.

Generic, le vom numi calatorii de afaceri.

În domeniul calatorilor de afaceri, pe plan internațional, se petrec astăzi foarte multe schimbări. După cum arata revista Travel News, care prezintă discuțiile purtate cu privire la schimbările în unele activități de călătorie de afaceri în lume (noiembrie 2004), punctul de vedere al lui Marc Hildebrand, președinte al TQ3 Travel Solutions, vede cauza primara a aproape întregii complexități suplimentare și schimbărilor permanente și din ultimii 4 ani, ca fiind preocuparea fără precedent pentru costuri. „Clienții fac un management al călătoriilor și un efort de aprovizionare mult mai bune, schimbarea majora este reprezentata de profesionalismul mai mare al acestora. Referitor la furnizori, comisio nul zero, ocolirea G.D.S., transportatorii cu preț redus și consolidarea liniilor de transport aerian, toate sunt exemple în încercarea de eliminarea a costurilor. „

Este, deci foarte evident ca aceasta tendința va fi tot mai pregnanta și în România în ultimii ani. Exista însa elemente concrete care determina o specificitate a pieței din România. Printre acestea, foarte important este numărul foarte mic (cca. 20) al companiilor aeriene care operează în prezent în România, și care nu permit un număr mare de oferte și soluții de călătorie.

În scurt timp, comisionul la transportul aerian, în prezent de 7%, va deveni „0”, agențiile de turism urmând sa aplice un comision (taxa de emitere). Încă nu se știe exact care va fi volumul și mai ales impactul acestei taxe în activitatea de ticketing.

Un alt aspect îl reprezintă concurenta neloiala, uneori stupida, a agențiilor de turism din România. În loc sa îndrepte preocuparea clientului și a activității către calitatea serviciilor prestate, principala”arma” competițională a fost reducerea comisionului, până la cota 0, în favoarea clientului, în speranța unui supracomision.

La licitațiile pentru institutiile publice, caietele de sarcini realizate individual, de catre fiecare institutie, conform scopurilor sale și motivatiei celui care organiza licitația (!), au generat din nou competitie neloiala și conruptie.

Este interesant faptul ca 2 agentii, mari emitatoare de bilete de avion, cei care au folosit arma reducerii totale a comisionului în lupta concurentiala, se plâng astazi de… concurenta neloiala, clientii lor, în special publici, fiind din ce în ce mai putini.

Nici una dintre modalitatile de lucru și de competitie prezentate mai sus nu sunt sănătoase și nu trebuie practicate.

În scurt timp, se va realiza un caiet de sarcini unic, la nivelul tuturor instituțiilor publice, care va elimina o doza mare de subiectivism. În curând, comisionul la biletele de avion va fi zero, competitia va fi deschisa.

Numai calitatea prestatiei și profesionalismul unei agenții de travel vor reprezenta atuurile în fata competiției și a viitorilor clienții.

În Europa, ca și în Statele Unite, exista semne de întrebare mai multe decât au existat vreodată, cu privire la fiecare veriga a lantului de furnizori, de la liniile aeriene, și alti furnizori, care se lupta în competitie, trecând prin intermediari, cum sunt companiile de management al calatoriilor, prin canalele de distribuție și pe tot parcursul pâna la cumparator, a carui identitate precisa este din ce în ce mai nesigura.

Un rol important în viitoarea politica a firmelor privitor la calatoriile de afaceri o reprezintă apariția liniilor aeriene bugetare „low -cost”, fapt care a dus și la multe schimbări de sistem în cadrul călătoriilor.

Mișcările făcute de liniile tradiționale de transport aerian pentru a opri plata de comisioane către agențiile de voiaj și de a elimina taxele G.D.S., sunt unele din elementele care arata efortul acestor companii de a elimina elementele de cost pe care transportatorii bugetari le – au evitat cu succes.

Cu toate acestea, utilitatea liniilor aeriene cu preț scăzut pentru calatorii de afaceri a rămas sub semnul întrebării, după cum s-a demonstrat într-un studiu al Carlson Wagonlit Travel, la începutul anului 2007.

Studiul a arătat ca, deși tariful mediu pentru cursa retur Londra Amsterdam plătit de clienții săi era de 376 EURO cu transportatorii traditionali, și 133 EURO cu liniile aeriene bugetare, transportatorii bugetari au avut o cota de piața de numai 4% la Carlson Wagonlit pe acea ruta.

În schimb, concurenta liniilor aeriene low-cost a adus un important beneficiu companiilor, prin reducerea tarifelor de transport ale majoritatii companiilor aeriene.

Exemple: Când SAS a întâmpinat în anul 2005 o concurenta serioasa a acestor companii, au scazut imediat tarifele cu 30%. În Norvegia, tarifele au scăzut dramatic cu peste 45%. și în celelalte tari ale Europei, tarifele au scazut cu 15% în Marea Britanie, 25% în Elvetia, 35% în Irlanda și 25% în Germania.

Ian Itall, fost Director pentru Europa de ma nagement de calatorii, în cadrul Unilever, considera schimbarea ca fiind irevocabila „Unele companii mari spun ca totusi se simte nevoia unui travel manager dedicat, dar multe cred ca în momentul de fata nu mai este nevoie de el, și functia poate fi suplinita de afara.”

Cu alte cuvinte, agentiile de turism vor avea un rol important, chiar mai important, preluând și functia Travel Managerului din cadrul companiei.

Aceste agentii vor trebui sa devina agentii de management al calatoriilor firmelor pe care le deservesc. Va trebui sa faca analize, bazându-se pe statisticile de calatorii ale companiei respective. În urma acestor analize, poate rezulta, de exemplu, ca se pot restrânge numarul furnizorilor de transport aerian de la 12 la 3, urmând ca negocierea sa se faca numai cu acestia 3, evident, în avantajul companiei.

Chiar și atunci când o companie negociaza direct cu un furnizor, contractarea rezervarii se va face cu o agentie autorizata.

Exista posibilitatea negocierii comisionului cu agentia, mai ales în cadrul unor contracte mari cu furnizorii, care pot aduce câstiguri suplimentare prin supracomision.

De altfel, un mod de a contracta serviciile unei agentii de turism poate fi comisionul zero. Serviciile prestate se factureaza la valoarea neta, urmând ca pentru fiecare serviciu (bilet emis) sa se plateasca un comision fix, bine stabilit prin contract.

De altfel, având în vedere ca în curând comisionul la transportul aerian va dispare, probabil ca aceasta va fi cea mai râspândita forma de contractare a serviciilor dintre agentii și clientii corporate.

O alta modalitate de dezvoltare a activitatii de calatorii de afaceri o constituie „implantul”.

Implantul reprezinta crearea unui punct de vânzarea al agentiei chiar în cadrul companiei – client. Acest mod de lucru duce foarte mult la cresterea rapiditatii în prestarea serviciului, agentul „implant” fiind mult mai aproape de client și putând acorda atât consultanta la fata locului, cât și realiza efectiv rezervarea.

Dezvoltarea tehnica permite chiar introducerea unui „satelite – printer” la sediul companiei, care poate emite on-line bilete de transport aerian, sub supravegherea agentiei.

În ceea ce priveste rezervarile hoteliere, și rent-a-car, pentru corporate sunt obligatorii sistemele de rezervari on-line, care permit efectuarea unei rezervari, și chiar a platii, în doar câteva minute.

Liniile de separatie la nivel de servicii, care separau odata în mod clar principalele linii aeriene de transporturile cu pret redus și hoteluri cu servicii complete de hotelurile cu preturi medii, în ultimii câtiva ani s-au estompat în mod semnificativ. Caracteristicele unui pret mediu au limitat disponibilitatea confortului, important pentru calatorii de afaceri, incluzând accesul rapid la Internet, transport suplimentar dus-întors pentru aeroport și parcare gratuita. Între timp, transportatorii cu pret redus au oferit caracteristici standard, cum ar fi scaune de piele, în timp ce liniile aeriene majore si-au redus drastic ofertele.

În plus, companiile de management calatori prin internet au crescut din punct de vedere al importantei în ultimii ani, oferind multe dintre aceste servcii similare la preturi mai mici ca și Companiile de Travel Management.

Utilizarea sistemelor de rezervare on-line a crescut pâna în punctul în care aproape jumatate din companiile care se ocupa de calatorii și au astfel de sisteme, și clientii care le-au adoptat, în medie, se refera la o treime din excursiile convenabile. Instrumentele mari de generare on-line și instrumentele de rezervare on-line ale companiilor și companiile de management al calatoriilor au influentat din ce în ce mai mult soft-ware-ul bazat pe internet, pentru a îmbunatatii raportaea de date, în conformitate cu politica firmei, operarea electronica și usurinta în utilizare.

În anul 2006, piata calatoriilor de afaceri administrata on-line din S.U.A. a crescut la 12 miliarde USD, sau la 16% din totalul veniturilor obtinute din calatoriile de afaceri în 2006. Începând din anul 2000, site-urile liniilor aeriene au început sa activeze, și pentru a atrage pasagerii, au initiat „tarifele web”.

Apariția companiilor de Management – calatorii , prin internet (Expedia, Orbitz și Travelocity in SUA), nu duce in mod automat la disparitia travelagentului.

Este evident insa ca acesta trebuie sa tina pasul cu noile tendinte și sa cunoască toate sistemele de rezervare on-line, devenind un agent pentru acestia.

In viitorul apropiat se va muta practic ponderea activitatii unei agentii la nivelul de consulatnta și travel – management, activitatea de rezervare și emitere propriu-zisa fiind realizata de catre sistemele de rezervari on-line.

Este evident ca „lupta” cu aceste sisteme este pierduta din start.

Solutia este clara – agentiile trebuie sa foloseasca aceasta siteme, sa câștige comis on (supracomison), iar activitatea lor sa se muta in partea de consultanta și analiza / management.

O agentie ( companie ) de management de calatorii ( Travel Management Company ) va trebui sa fie extrem de atenta atunci cand isi ofera serviciile și mai ales cand incheie contractul.

4.2.1. Rolul destinației in turismul de afaceri

Definitie:

O destinatie este locul unde principala atentie a calatoriei de afaceri va fi concentrata pe o conferinta, o misiune de vanzari sau un pachet incentive.

Destinatie, in functie de nivel, pot fi la nivel de tari, regiuni, o zona rurala, un oras, o zona de coasta, etc.

Diferenta dintre destinatie și locatie

In timp ce destinatia furnizeaza, in mod teoretic, toate serviciile de care are nevoie calatorul, locatia furnizeaza unul sau mai multe din aceste servicii. Definiția are și excaptii – au aparut atractii majore și complexe importante, care au devenit destinatii prin ele insele, furnizand, practic, toate serviciile necesare de catre turistul de afaceri.

Produsul destinatiei

Produsul destinatiei in cadrul turismului de afaceri nu este chiar un produs propriu-zis, ci mai mult un amalgam de produse individuale la dispozitia celui ce calatoreste in scop de afaceri. Destinatia este, practic, ca un kit de tipul “construiește-ti singur”, din care turistul de afaceri isi construieste propriul produs. Destinația, ca toate produsele turistice este un mix de elemente tangibile și intangibile.

Legatura cu turismul de vacanta

Multe decizii referitoare la alegerea unei destinații pentru o conferința sunt influențate mult de faptul daca delegații vor percepe destinația ca pe o destinație de vacanta.

Exista, practic, 3 legaturi intre turismul de afaceri și turismul de vacanta, care au implicatii asupra destinatiilor:

Omul de afaceri devine turist atunci cand ziua de lucru s-a sfarsit, indiferent la ce ora din zi ar fi.

Multe conferințe au programe sociale sau de destindere pentru delegati. Acestea pot avea loc seara, sau chiar și in timpul zilei. De asemeni, se pot organiza tururi post-conferinta, ce incep o data ce aceasta s-a sfârșit!

Partenerii de viata acompaniaza oamenii de afaceri in deplasarile lor, și atunci cand partenerul lucreaza, acestia pot sa desfasoare o activitate de relaxare.

Managementul destinației

Destinațiile necesita management efectiv deoarece trebuie sa rezulte o întâlnire armonioasa intre dorințele turistului de afaceri și posibilitățile unei destinații.

CONCLUZII

Evoluția generală pozitivă a economiei românești, are ca efect direct o intensificare a relațiilor de afaceri. Ca urmare a acestor tendințe pozitive, turismul de afaceri poate avea si el un trend crescător, chiar daca până în prezent această formă modernă de turism a avut o dezvoltare destul de redusă.

Înainte de 1990, în România, turismul de afaceri era foarte slab dezvoltat. Singurele evenimente erau, organizate în cadrul Complexului Expozițional Romexpo (fosta Întreprindere de Târguri si Expoziții, care a găzduit în 1970, prima ediție a TIB. Însa, lipsa de experiența în organizarea de mari congrese si conferințe internaționale s-a resimțit mult timp după 1989, nici în prezent România nefiind „ceruta” pentru organizarea unor astfel de evenimente.

Turismul de afaceri a început sa fie impulsionat în tara noastră de o serie de investiții ale marilor lanțuri hoteliere internaționale (Sofitel, Crowne Plaza, Best Western, Hilton, Marriott), lărgind oferta de cazare pentru turismul de afaceri (Intercontinental, București) si adaptând-o la cerințele internaționale în domeniu (4 – 5 stele, facilități specifice turismului de afaceri – săli de conferințe, dotări).

De asemenea, au apărut o serie de centre de conferințe si expoziții care, completând oferta Romexpo, au dezvoltat baza materiala specifica acestei forme de turism. În București, un exemplu îl reprezintă Centrul Internațional de Conferințe „Palatul Parlamentului”, dar nu trebuie uitate centrele de afaceri ce sau dezvoltat îndeosebi în zona montana si pe litoral.

În ceea ce privește agențiile de turism, acestea au înțeles profitabilitatea ridicata a turismului de afaceri, o parte din acestea adaptându-si activitatea în directia oferirii de servicii specifice călătoriilor de afaceri.

Oferta turismului de afaceri cuprinde si serviciile de închiriere de mașini (cunoscute ca rent-a-car). Istoria acestor servicii în România începe în 1975, când ONT Carpați deschide primul birou. Dupa 1990 s-au deschis filiale ale unor mari companii de rent-a-car: Avis, Hertz, Europcar, Budget, Eurodolar, dar au apărut si firme locale ce oferă aceleași servicii într-un mod din ce în ce mai profesionist. 59

Trebuie menționata, de asemenea, importanta introducerii sistemelor de rezervare computerizata (Amadeus, Worldspan), atât pentru biletele de avion, cât si pentru închirierea de mașini sau rezervarea locurilor la hotel. Este de remarcat aici activitatea agențiilor de turism ce au obținut licența IATA, specializându-se pe emiterea biletelor de avion (exista astăzi in România peste 230 agenții acreditate IATA).

Toate aceste aspecte pozitive, au dus la o creștere constanta a numărului turiștilor având ca motiv de călătorie afacerile. Din păcate, Anuarul Statistic al României nu mai prezintă cererea turistică pe motive de călătorie încă din 1998, o previziune având la baza date atât de vechi fiind irelevanta.

În prezent, în România exista extrem de puține agenții care desfășoară activitate de turism de afaceri, care poseda aceste doua elemente de identificare a brandului.

Vânzarea – modul si tehnica de atragere a clienților.

Modul de abordare al clientului este esențial.

În cazul în care firma are un anumit brand, daca exista un site specializat si un material de prezentare atractiv, corect si coerent, exista deja premizele unei bune abordări.

Este extrem de important ca cel care face prezentarea sa cunoască în detaliu activitatea firmei în așa fel încât sa nu răspundă „nu știu” la o întrebare pe care i-ar putea-o adresa un posibil viitor client în timpul prezentării.

Pot fi abordări ale clienților:

a) organizate, când este un client cunoscut, cu o pregătire înainte de întâlnire;

b) semiorganizate, atunci când este o întâlnire aranjata, dar interlocutorul nu cunoaște subiectul, existând posibilitatea mai ridicata a unui refuz;

c) neorganizate, atunci când abordarea este directa si ad-hoc. Acest mod de abordare are șanse de reușită, în funcție de context.

Pregătirea profesionala a personalului implicat în organizarea de evenimente si calitatea încă neperformanta a serviciilor prestate, reprezintă încă un impediment în dezvoltarea acestei ramuri a activității turistice.

Cu toate acestea, după anul 2000, se remarca un „boom” (o creștere exploziva) atât in ceea ce privește călătoriile in străinătate ale oamenilor de afaceri din România cat si sosirile de oameni de afaceri din străinătate in România.

Apropiata integrare europeana a României face mai tot mai multe firme din străinătate, de dimensiuni mari, mijlocii si mici si fie interesate in deschiderea de afaceri in România. In plus, capitalul romanesc – in special după desființarea vizelor – este intr-o continua expansiune si căutare de noi oportunități de afaceri.

Pentru toți aceștia, rezervările de hoteluri, in România si in străinătate (realizate cu precădere on-line, in ultimii ani), s-au dezvoltat tot mai mult.

Emiterea de bilete de avion a cunoscut de asemeni un „boom” in anul 2005, IATA preconizând o încasare de peste 180 milioane euro, ceea ce reprezintă o cifra spectaculoasă.

Numeroase companii aeriene au ajuns la 2 curse/zi spre o anumită destinație / ruta, iar apariția companiilor low-cost (cost redus) duce la o intensificare a traficului de afaceri, in special pentru întreprinderile mici si mijlocii.

Asociațiile profesionale în domeniul turismului de afaceri au meritul de a promova unitar tara noastră ca destinație pentru manifestările specifice, acordând consultanta si sprijin acestei forme de turism ce se afla în România încă la început de drum, dar care are o tendința pozitiva.

BIBLIOGRAFIE

Rodica Minciu, Economia turismului; Editia a III-a ravazuta si adaugita; Editura Uranus, Bucuressti, 2004;

J.Swarbrooke, Susan Hower, Business Travel and Tourism, Editura Butterworth, Heinemamms, London, 2002;

M. Constantini, Complementi di storia economica del turismo, Editura Universita Ca Foscari di Venezia, 2005;

J. le Goff – Negustorii si bancherii în evul mediu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1994;

R.A Cook, Laura J. Yale, J.J. Marqua, Tourism – the business of travel, Prentice Hall, New Jersey, 2002;

O Snak, P. Baron, N. Neacsu, Economia turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2005;

Gabriela Stanciulescu, Managementul operatiunilor de turism, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;

****** – Anuarul Statistic al României, INS, Bucuresti, 2006;

OMT, Recomandation sur les statistiqued du tourism, Nations Unies, New Zork, 2003