Transportul Produselor

Transportul produselor inseamnă practic deplasarea acestora din locul unde sunt produse, in locurile unde sunt cerute. Această mișcare in spațiusau pe o anumită distanță, adaugă mai multă valoare produselor. Această valoare adaugată este adeseori numită utilitatea in spatiu.

Utilitatea temporală, este creată de către depozite, unde produsele sunt ținute pâna cand sunt cerute. Transportul reprezintă un factor în utilitatea temporală. Acesta este denumit timp in tranzit și determină cât de repede și de eficient este deplasat un produs, dintr-un loc in altul.

Transportul deplasează produsele pe piețele de vânzare care sunt separate geografic și le da cu valoare adăugată clienților atunci când ajung la timp, fără deteriorări si in cantitățile cerute.

1.1 Factori legați de produs :

a. Densitatea : se referă la raportul greutate-volum al unui produs.

b. Densitatea ambalării : reprezintă nivelul pana la care produsul poate sa umple spațiul disponibil intr-un vehicul de transport.

c. Ușurința, sau dificultatea cu care sunt manevrate produsele : Cu cât produsele sunt mai greu de manevrat, costul transportului crește.

d. Responsabilitatea : Când transportatorul își asumă o mai mare responsabilitate ( de exemplu la produsele cu valoare mai mare ), prețul transportului este mai ridicat.

1.2 Modalitățile de transportare :

1.2.1. Transportul rutier

Transportul cu camionul, concurează cu cel aerian pentru încărcături mici și cu cel feroviar pentru încărcături mari. Încărcăturile transportate cu camionul, sunt numite TL, sau LTL.

Camioanele sunt foarte flexibile si elastice, adaptabile. Flexibilitatea lor este posibilă datorită unei rețele de peste 4,5 milioane de kilometrii de șosea in cele 27 de țări europene.

Camioanele sunt adaptabile, deoarece pot transporta produse de orice mărime si greutate, pe orice distanță. Teoretic, orice produs poate fi transportat cu camionul, incluzând și unele produse care necesită modificari de echipament. Mulți transportatori rutieri, mai ales cei care lucrează cu programul just in time, lucrează pe baza unui program. Acest lucru duce la perioade scurte de tranzit și incredere.

Fig. 1.1 Transport rutier cu autocamionul

Transportul Feroviar :

Prin transport pe căile ferate române și pe rețeaua de metrou, se înțelege orice deplasare de persoane sau bunuri realizată cu vehicule feroviare de către operatori de transport pe infrastructura feroviară. Transportul feroviar și de metrou, precum și serviciile conexe acestuia sunt considerate activități de transport feroviar.

Serviciile de transport feroviar sunt disponibile in aproape fiecare centru metropolitan din Europa. Transportului feroviar îi lipsesc flexibilitatea și adaptabilitatea pe care o are transportul rutier, deoarece este limitat la anumite facilitați de tractare fixe. Astfel, calea feroviară, la fel ca și calea aeriană, navală, sau prin magistralele de conductă, oferă mai degrabă servicii de la un terminal la altul, decât de la un punct la altul.

Transportul feroviar, este in general mai puțin costisitor decât cel aerian si rutier. Comparativ cu transportul rutier, acesta prezintă dezavantaje in ceea ce priveste perioada de tranzit.

Multe trenuri circulă dupăun program stabilit, dar au plecări mai rare decât autocamioanele. Daca incărcătura are o dată fixa de plecare și sosire, camioanele prezintă un avantaj în fața trenurilor. Majoritatea mărfurilor sunt transportate de către camioane pâna in terminalele feroviare, in remorci sau containere, unde sunt incărcate in vagoane platformă si duse mai departe la destinatie.

Trenurile de marfă, cu destinație fixă, opereaza pe o rută stabilită între doua destinații fără opriri intermediare si într-un interval de timp stabilit.

Fig. 1.2 Transport de marfa feroviar

1.2.3 Transportul aerian :

Transportul aerian este preferat de cei care au de transportat produse perisabile sau de mare valoare. Acest transport se folosește in special atunci când produsul trebuie transportat în regim de urgență, într-o locație îndepărtată. În cazul în care țările sunt separate de largi porțiuni de apă, principalul concurent al transportului aerian, este transportul naval.

Decolarea și aterizarea avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate. Aerodromul este o suprafață de teren sau de apă destinată a fi utilizată pentru sosirea, plecarea și manevrarea la sol a aeronavelor. Aeroportul este aerodromul deschis operațiunilor comerciale.

Particularități tehnico-economice ale transportului aerian :

Rapiditatea : reprezintă principala caracteristică a transportului aerian si este evidentiata de viteza mare de deplasare.

Regularitatea : transportul poate fi efectuat in orice perioadă a anului, atât ziua, cat și noaptea

Oportunitatea : transportul aerian este cel mai modern mijloc de transport

Fig. 1.3 Transport de marfa aerian

1.2.4 Transportul Naval :

Transportul naval, poate fi clasificat astfel :

Căi navigabile pe râuri interioare

Navigația de coastă

Transport naval international

În cea mai mare parte, pe calea apei se transportă produse cu valoare scăzută ( cărbune, petrol, grăunțe), unde viteza nu este neparat necesară, iar transportul nu se face in regim de urgență.

Transprtul naval, este probabil cea mai puțin costisitoare modalitate de transport a bunurilor cu valiare scăzută. De regulă, incărcăturile internaționale se transportă in containere, care masoară in general 2 metrii înălțime, 2 metrii lațime și lungimi diferite ( 16,14,13 m ) și sunt compatibile cu pltforma de transport rutier, sau feroviar.

Folosirea containerelor, minimalizează stricăciunile in timpul transportului și scurtează perioada de tranzit datorită schimbarilor navale reduse.

Fig. 1.4 Transport naval

1.2.5 Transportul prin magistrale de conducte

Produsele care pot fi transportate prin conducte, sunt : gaze naturale, petrol, apa, chimicale,etc. Cel mai mare trafic prin magistrale de conducte se face cu gaze naturale si petrol.

Exista peste 21.000 kilometrii de conducte petroliere si peste 1,2 milioane kilometrii de conducte care transportă gaze naturale în cele 27 de țări europene.

Factori privind eficiența transportului la timp, prin magistrale de conducte :

Flux de produse monitorizat și controlat de calculator

Deteriorarea conductelor este foarte rară

Condițiile climatice nu au efect asupra produselor transportate

Magistralele nu necesită interactiune umană

Costurile legate de transport si de intreținere sunt foarte mici, de aceea au atras atenția transportatorilor.

Dacă un produs este, sau poate fi transformat in stare lichida, gazoasă sau un amestec semilichid, cea mai sigură si mai ieftină modalitate de transport, este cea prin magistrale de conducte.

1.5 Transportul prin magistrale de conducte

1.3. Evoluția transportului de mărfuri pe moduri de transport după 1990 :

Începând cu anul 1990, evoluția oscilantă a economiei românești a condus la efecte pe măsură și in planul producției mijloacelor de transport, al volumului de mărfuri transportate și al numărului de călători transportați.

Transportul privat de călători s-a dezvoltat preponderent in zona transportului internațional si interurban, in care a deținut in anul 1996 o pondere de 16,5% din totalul persoanelor transportate cu mijloace auto și 2,3% din totalul călătorilor înregistrați în același an.

Numărul salariaților din transporturi s-a menținut in acești ani intre limite destul de apropiate, perioadă in care numarul de salariați de la companiile private a crescut, iar cel de la companiile de stat a scazut.

Tabel 1.1

Tabel 1.2

Tabel 1.3

Tabel 1.4

Tabel 1.5

Tabel 1.6

În mediul privat al transporturilor, în special în transportul de mărfuri folosind companii specializate, prin intermediul agențiilor de expediție, sau folosind propriile mijloace de transport, agenții economici folosesc prețul pentru transport ca un element esențial al managementului marketingului.

PARTICULARITĂȚILE TRANSPORTULUI MULTIMODAL

2.1. Introducere

Transportul multimodal reprezintă un proces complex, care poate fi organizat diferit, în funcție de tiurile de interacțiuni dintre modurile de transport. Termenii intermodal, multimodal și combinat, sunt adesea folosiți incorect, sau ca sinonime. Atât transportul multimodal, cât si cel intermodal se bazează pe două, sau mai multe tipuri de transport (terestru, feroviar, naval, sau aerian).

Transportul intermodal, se diferențiază de restul, prin faptul că mărfurile se deplasează de la origine la destinație utilizând succesiv diferite moduri de transport, dar fără a se modifica unitatea de încărcătură. Pentru aceasta, sunt folosite containerele, cutiile mobile, sau semiremorcile.

Transportul multimodal, poate fi definit ca transportul mârfurilor de la origine la destinație, folosind cel puțin două mijloace de transport diferite. Din aceasta definiție, reiese faptul că transportul intermodal poate fi considerat un caz particular al transportului multimodal.

Transportul internațional multimodal, reprezintă transportul mărfurilor cu cel puțin doua mijloace de transport diferite, pe baza unor contracte unicede transport, încheiate cu un operator.

O să luam cazul transportului multimodal în care se utilizează ca mijloace de transport, transportul rutier pe distanțe mici, iar transportul feroviar pe distanțe mari.

Transportul multimodal, presupune următoarele cinci etape :

Preluarea mărfii de la expeditor și transportul rutier până la terminalul inițial

Transbordarea în terminalul inițial

Transportul feroviar/naval pe parcursul principal

Transbordarea in terminalul final

Livrarea mărfii la destinatat, folosind mijlocul de transport rutier

Pentru ca serviciile oferite să fie unele de calitate, este necesar ca toate problemele care pot apărea pe traseu, sau la interacțiunile dintre modurile de transport, să fie prevenite. Rezultatul final al transportului multimodal, depinde în mare masură de punctele în care marfa este transferată de pe un mijloc de transport, de capacitatea de coordonare a participanților la procesul de transport și de modul de legătură a capacitățiilor de transport ale diferitelor moduri de transport. Din cauza tradiției, participanții la procesul de transport, se percep ca fiind părți concurente, iar acest lucru ar trebui să colaboreze.

Fig. 2.1. Etape în cadrul procesului de transport multimodal

Aspecte ale tendințelor actuale pe piața transporturilor

Procesul de decizie a alegerii modale este afectat de evoluția sistemelor logistice actuale. În timp ce caracteristicile modurilor de transport tind să rămână relativ constante, satisfacerea cerințelor beneficiarilor prin oferte de transport, reprezintă un proces dinamic. În cazul transportului de marfă, se pot evidenția urmatoarele tendințe generale :

Descreșterea procentului reprezentat de costul de transport în costul total al unui produs, ca urmare a modificării structurii proceselor de producție.

Creșterea exigențelor beneficiarilor pentru satisfacerea cererilor de transport „just-in-time”, obligând producătorii și operatorii logistici să îsi adapteze tehnologiile la noile etape.

Creșterea diviziunii muncii.

Creșterea distanțelor de transport.

Reducerea tarifelor de transport ca urmare a creșterii competiției, ca o consecință a liberarizării pieței transporturilor și lărgirii Uniunii Europene.

Ca efecte ale acestor tendințe pe piața transporturilor, se pot enumera :

Sporirea vitezei de transport.

Creșterea frecvenței transporturilor și reducerea dimensiunilor expediților.

Creșterea fiabilității și întărirea măsurilor de securitate.

Creșterea flexibilității și disponibilității transportatorilor.

Majoritatea factorilor enumerați, nu sunt favorabili transportului multimodal, care necesită operații intermediare suplimentare. Pentru adaptarea serviciilor de transport multimodal la tendințele de creștere a frecvenței și modificare a dimensiunilor expedițiilor, este necesară amplasarea optimă a punctelor în care se realizează interacțiunile dintre procesele componente.

Creșterea intensității fluxurilor de transport rutier conduce la înrăutățirea condițiilor de circulație pe calea rutieră, la creșterea timpului de transport și la creșterea întârzierilor,la transportul rutier. Aceste dezavantaje, pot fi utilizate ca argumente pentru creșterea atractivității transportului multimodal.

Avantaje și limite ale transportului multimodal

Avantaje ale transportului multimodal

Principalele avantaje ale transportului multimodal sunt :

Reducerea cheltuielilor legate de infrastructură, opținute prin :

Descongestionarea rețelei rutiere

Sporirea rentabilității transportului feroviar

Combinarea avantajelor transportului rutier (flexibilitate), cu cele ale transportului feroviar (costuri reduse pe distanțe mari)

Reducerea externalitășiilor :

Reducerea consumului de energie

Reducerea poluării aerului

Reducerea poluării fonice

Ameliorarea siguranței rutiere (reducerea numărului de accidente în care sunt implicate autovehicule de transport)

Creșterea beneficiilor utilizatorilor serviciilor de transport :

Reducerea consumului de combustibili fosili

Prelungirea duratei de viață a autocamioanelor

Reducerea costurilor variabile (reducerea cheltuielilor pentru personal, reducerea orelor de muncă, reducerea cheltuielilor pentru reparații și materiale)

Unele avantaje, dintre cele enumerate mai sus, presupun servicii logistice suplimentare, cum ar fi efectuarea unor depozitări mai mari, operații suplimentare de planificare a expedierilor și livrărilor și interacțiuni între procese de transport și depozitare.

Limite în dezvoltarea transportului multimodal

Eficiența transportului multimodal depinde de cooperarea dintre diferiți participanți ( beneficiari, operatori de transport multimodal, companii feroviare, operatori de transport fluvial, companii maritime, transportatori rutieri, firme intermediare, etc.). Pentru ca livrarea mărfurilor la destinație să se realizeze la termen, este necesar un control eficient al tuturor segmentelor procesului de transport. Dar, există și o serie de dificultăți în realizarea acestui obiectiv. Aceste dificultăți, pot fi :

Tehnice

Economice

Financiare

Din cauza dificultăților legate de transbordări, transportul multimodal poate fi o opțiune, din punct de vedere financiar, doar pe distanțe mari. Toate schimbările modului de transport sunt echivalente cu schimbarea sistemului, ceea ce conduce la :

Costuri suplimentare

Parcursuri mai lungi

Restricții privind tipurile de mărfuri acceptate la transport

Posibilități mai mari de întârzieri (dificultăți în respectarea graficelor de circulație)

Proceduri administrative mai complexe

Riscul deteriorării mărfurilor, din cauza manipulărilor suplimentare

Aceste obstacole pot fi însoțite și de dificultăți de natură tehnicî, sau juridică. În general, s-a constatat o lipsă de interoperabilitate la diferite niveluri :

Infrastructură și mijloace de transport – În multe state europene, se remarcă absența unei rețele ordonate de transport multimodal și conexiuni inadecvate între rețeaua rutieră, feroviară, fluvială și maritimă. De asemenea, anumite caracteristici ale mijloacelor de transport rutier, feroviar și fluvial, pot conduce la creșterea costurilor de transfer și la necesitatea unor tehnologii complexe de transbordare, sau transport.

Exploatarea și utilizarea infrastructurii – În general, operatorii se specializează pe un mod de transport și ignoră posibilitatea de a propune și alte moduri de transport. Inegalitatea duratelor de lucru pentru diferite moduri de transport generează de asemenea costuri suplimentare pentru transportul multimodal. De foarte multe ori, în terminale nu se aigură exploatarea continuă și ca urmare, nu se pot asigura interacțiunile cu transportul feroviar și naval.

Reglementări – Planificarea adecvată a operațiilor este împiedicată adeseade lipsa unui sistem de comunicații potrivit între toți partenerii procesului de transport multimodal și de incapacitatea de a urmări expedițiile pe durata transportului. Lipsa unui sistem de urmarire a mărfurilor pe durata parcursului pentru toate modurile de transport, determină incapacitatea de detectare rapidă a problemelor și a erorilor, în stabilirea rutelor. Documentele de transport, diferă pentru fiecare mod de transport în parte și de asemenea și reglementările pentru tranzitul vamal.

Mai poate reprezenta un obstacol in dezvoltarea transportului multimodal și interesele operatorilor de transport rutier. Deoarece dezvoltarea transportului multimodal conduce la diminuarea transportului rutier pe distanțe mari, transportatorii vor înregistra pierderi importante și ca urmare nu vor fi interesați de promovarea acestui mod de transport.

Criterii și restricții în alegerea modală

Decidenți în alegerea modală

Într-un proces de transport, sunt implicați de obicei mai mulți parteneri. Planificarea procesului de transport revine însă operatorului logistic, indiferent dacă este vorba de un transport singular, sau de un transport periodic, iar în procesul de alegere a modului de transport utilizat trebuie să se analozeze întregul lanț logistic, nu doar segmentul corespunzător transportului. Lanțurile logistice se diferențiază prin gradul de complexitate și numărul de participanți. Există lanțuri logistice, cu un număr redus de participanți și anume cazul transportului materiilor prime de la zonele de exploatare, la punctele de prelucrare, realizat cu un singur mod de transport. În acest caz, între întreprinderea care realizează exploatarea ți transportator, exista relații de lungă durată, iar procesul este relativ simplu. Mai există și sectoarele economice, în general cele producătoare de bunuri de valoare, în care procesul de organizare a transportului este unul mai complex, existând cerințe speciale de transport, manipulare si depozitare (utilaje speciale de încărcare, condiții specifice pe care transportatorul trebuie să le ofere, aspecte ale calității, etc.). Pentru a îndeplini toate cerințele, sunt implicați mai mulți operatori, fiecare având responsabilități și sarcini diferite de-a lungul lanțului logistic.

În unele studii realizare, s-a constatat că decizia în alegerea modului de transport este luată în mare măsură de expeditor. Totuși, există multe cazuri în care casele de expediție, operatorii de transport rutier, sau operatorii de transport maritim pot avea un rol important în luarea deciziilor de-a lungul lanțului logistic. O categorie diferită, este formată de operatorii de transport multimodal, care oferă servicii din poartă în poartă și care trebuie să ia decizii pentru fiecare segment de transport. Drept urmare, este dificil sa se determine dacă un anumit transport, caracterizat prin origine, destinație, cantitate marfă, este potrivir pentru un anumit mod de transport, sau nu, chiar dacă performanțele lui sunt adecvate cerințelor beneficiarului. Pot fi stabilite însă, anumite asemănări pentru fiecare mod de transport, pentru anumite categorii și cantități de marfă.

Factorii determinanți în alegerea modală, pot fi clasificați în :

Factori principali

Factori secundari

Factorii principali se bazează pe calcule economice, având ca referinșă raportul cost/calitate. Factorii secundari reflectă preferințele subiective ale persoanelor : decidenți, operatori, etc. Aceste referințe, nu este neaparat rezultatul unui proces fundamentat, ci pot fi consecința unor prejudecăți, necunoașterii corecte a anumitor aspecte, sau pur și simplu pot fi o problemă de obișnuință, create de-a lungul timpului. Factorii secundari, aparțin relației beneficiar – transportatorm în timp ce alegerea fundamentală este legată de fiabilitate, eficiență, aspecte organizatorice, etc.

În cazul transportului multimodal, pot apărea restricții suplimentare legate de organizarea expediției, și anume necesitatea unor unități de încărcătură și a unor utiilaje de manipulare adecvate. Calți factori care influențează alegerea modala, ar putea fi cantitatea care trebuie transportată și viteza.

Tabel 2.1. Niveluri ale influenței asupra procesului decizional de organizare a proceselor de transport

Expeditorul care care elaborează cererea de transport poate organiza singur procesul de transport, sau se poate adresa unei case de expediții.

El poate solicita unanumit mod de transport, sau poate transmite sarcina organizării transportului unei case de expediții, fără să fie interesat de cum decurge procesul de transport, ci doar de termenul la care trebuie să ajungă marfa la destinație. Casa de expediții este solicitată să livreze o anumită cantitate de marfă, dintr-un punct în altul, îndeplinind anumite condiții de calitate, specificându-se eventual utilizarea unui anumit mod de transport. De obicei, casele de expediții aparțin unor operatori de transport rutier, deci modul de transport este predeterminat, fără să se analizeze și alte alternative, deoarece persoanele care decid sunt interesate de creșterea beneficiilor companiei. În cazul în care sunt implicați operatori de transport multimodal, sunt șanse să fie alese și alte moduri de transport, altele decât cel rutier, deoarece aceștia coopereaza în general cu operatori de transport feroviar.

În concluzie, alegerea modală este stabilită de interesele particulare ale decidentului. Relația beneficiar – transportator are un rol important în acest proces decizional, în special în cazurile în care se bazează pe contracte pe durată mare de timp și s-a creat o tradiție. Dacă beneficiarul este mulțumit de modul de organizare a transportului, nu analizează alte alternative posibile de transport. Din acest punct de vedere, încurajarea utilizării transportului multimodal se poate face cel mai bine, prin acțiuni ale reprezentanților în grupul decidenților. Decidenții nu vor găsi o rezolvare optimă a unei probleme de transport fără o bună cunoaștere a condițiilor oferite de moduri alternative de transport. Deoarece ei nu sunt dispuși să consume timp pentru culegerea și analiza informațiilor, ar trebui să primească aceste informații de la reprezentanții, sau operatorii de transport multimodal.

Particularități ale modurilor de transport continentale

Capacitatea de îndeplinire a cerințelor beneficiarilor, sunt determinate in special de caracteristicile specifice modurilor de transport. Pot exista criterii suplimentare de evaluare a performanțelor, dar o bună performanță conform unui criteriu nu poate compensa un dezavantaj cauzat de alte caracteristici specifice unui mod de transport.

Starea infrastructurii poate influența repartizarea modală în diferite regiuni. Aceasta decurge nu doar din simplul fapt al existenței unei infrasctructuri, ci din starea (modul de întreținere) și capacitatea existentă a respectivei infrastructuri.

În multe regiuni din Europa, și în special în România, apare problema capacității de transport disponibile pentru anumite intensități ale fluxurilor în cazul transportului rutier, problemă care nu apare în cazul sistemului de transport naval și apare foarte rar în cazul sistemului de transport feroviar. Principalele caracteristici ale acestor moduri de transport, sunt comparate în tabelul 2.2. Se poate observa că la nivelul Uniunii Europene, rețeaua rutieră este puternic dezvoltată în raport cu rețeaua feroviară, în timp ce în România raportul între lungimea rețelei rutiere și lungimea rețelei feroviare este mult sub acel nivel european.

Tabelul 2.2. Caracteristicile modurilor de transport continentale

În aceste condiții, s-a înregistrat scăderea transportului feroviar și creșterea puternică a activității de transport rutier. În figura 2.2 si în figura 2.3, sunt prezentate aceste lucruri, unde observam ca în Romania, transportul rutier în anul 2004 a fost dublu față de cel din anul 2000.

Viteza comercială, în cazul transportului feroviar poate varia semnificativ, în funcție de condițiile de exploatare și de modul de organizare. Un tren navetă poate circula cu o viteză comercială de 50-60km/h, în timp ce trenurile directă circulă, în general, cu o viteză medie de 20-30 km/h. În transportul rutier pe distanțe mari, se ajunge la viteze comerciale de 30-40 km/h.

Fig. 2.2. Situația europeană a parcursurilor realizate pe moduri de transport

Fig 2.3. Evoluția parcursurilor realizate în România pe moduri de transport

Clasificarea criteriilor de decizie în alegerea modală

În general condițiile care trebuie satisfăcute pe durata procesului de transport, se stabilesc în funcție de :

Caracteristicile mărfurilor (perisabilitate, fragilitate, dimensiuni, sensibilitate la frig, căldură, umiditate, etc.)

Solicitările beneficiarilor (tehnice sau organizatorice, cum ar fi perioada în care să se livreze marfa)