Tipologia Morfostructurala a Satelor

Caracteristicile reliefului, gradul de fragmentare, și activitățile economice dominante, au imprimat satelor o anumită textură (dată de modul de organizare a rețelei stradale) și o anumită structură (dată de modul de grupare a gospodăriilor în vatra satelor). Structura și textura așezărilor rurale sunt categorii morfologice sociale ce definesc partea materială a vetrei satului. ,,Ele reflect relația direct a vetrei cu funcția economic a terenurilor din afara ei (moșia), dar și modul de organizare a spațiului de cazare a ruralilor în raport cu natura geografică a teritoriului.’’

Podișul Mehedinți, respectiv teritoriul comunei Breznița Ocol cuprinde tipuri de așezări umane cu o vechime considerabilă. După morfostructură, tipurile de sate întâlnite în podiș sunt cele adunate și cele răsfirate.

Satele adunate au gospodăriile mai aerate fiind inscrise în ulițe nu prea dese. Ele pot fi sate adunate cu structură neregulată și sate adunate cu structură regulată. Satele adunate au de regulă gospodăriile înșirate în lungul drumurilor mari, în lungul văilor, pe terase inferioare, pe conuri de dejecție, mai rar pe povărnișuri. Aceste așezări prezintă o detașare a gospodăriilor de aria de producție. Gradul de îndesire a gospodăriilor este direct proporțională cu vechimea și puterea economică a satelor. În apariția satului adunat un rol important l-au jucat factorii sociali, economici și cei politici ( așezarea satelor la linie).

Satele adunate cu structură neregulată sunt ,,așezările obișnuite în zonele joase și deluroase, cu ulițe întortocheate, după configurația terenului, în care loturile pentru curțile tineretului s-au obținut fie prin parcelarea grădinilor pe lângă casele vechi, fie prin extindera marginală a suprafeței construite. Densitatea gospodăriilor scad dinspre centru spre margini, unde acestea sunt mai răsfirate. Aceste sate sunt mai frecvente pe agestrele de la ieșirea văilor din dealuri, evoluate în timp spre forme liniare, triunghiulare, tentaculare etc’’.

Satele adunate cu structură regulată prezintă gospodării cu curți deshise și mici grădini în completarea lor și se înscriu în planuri liniare sau geometrice. Aceste sate se găsesc în lungul văilor și a drumurilor. Văile au reprezentat din totdeauna locuri preferate de populație pentru așezarea vetrei satului, procesul producându-se atât la câmpie cât și în zonele mai înalte.

Satele răsfirate constituie, din punct de vedere structural, un tip de tranziție de la risipire excesivă la cel adunat. Satul răsfirat s-a extins în zona pădurilor de fag și stejar, zonă fiind defrișată pentru a face loc vetrelor de așezări și terenurilor agricole. Satele răsfirate prezintă o rețea întinsă de ulițe în lungul cărora sunt dispuse gospodăriile, între care se găsesc livezi de pomi și viță de vie sau terenuri arabile, cultivate cu porumb, legume etc. Satul răsfirat apare ca o formă de organizare cu caracter agropastoral, bine închegat, străbătut de ulițe înguste și, de regulă, întortocheate, fără vreo ordine. La originea satelor răsfirate au stat cele de tip risipit. ,, Satul răsfirat, mai mult ca cel adunat, păstreză structura nuclear genealogică a vetrei determinată, în condițiile tradiționale de tehnicile agrimensurale, de roi pe același trup de molie a familiilor descendente dintr-un bătrân comun și de căsătoriile de tip patrilocal. Structura nuclear genealogică este caracteristică în general satelor mosnenești și răzășești. În fostele sate de iobagi, spițele de neam sunt mai numeroase și nu alcătuiesc deferențieri onomastice în perimetrul construit al vetrei.’’ Aceste așezări răsfirate , în timp, ca urmare a creșterii populației și implicit a creșterii numărului de gospodării au tendința să devină adunate.

În relație cu condițiile geografice ale locului s-a individualizat satul răsfirat dea lungul drumului, satul răsfirat de- a lungul unei ape curgătoare și satul răsfirat de la confluența apelor. Acestea au gospodăriile dispuse liniar sau tentacular, ele alternând cu spații cultivate.

După structură în podiș se pot remarca:

a. Sate răsfirate: Breznița, Jidoștița, Șușița

b. sate adunate; Magheru

Vatra reprezintă spațiul în care sunt concentrate gospodăriile. În alegerea vetrei de așezare s-a vrut în primul rând ca aceaste să ofere condiții cât mai bune desfăsurării ocupației. De aceea oamenii s-au stabilit acolo unde erau mai ușor accesibile terenurile, mai intens valorificate, deoarece între acestea și sate au circulat oameni și animale, s-au transportat unelte și produse. După fizionomia vetrei satele pot fi clasificate in sate cu:

a. Formă liniar tentaculară,în care gospodăriile sunt așezate de-a lungul unui drum principal din care se desprind ramificări laterale: Jidoștița, Breznița, Șușița

b. Formă liniar-poligonală, în care caracteristicile satului liniar se îmbină cu cele ale satului poligonal: Magheru

După textură (modul de dispunere a rețelei de drumuri) satele se grupează asffel:

a. Textură liniar tentaculară (rețeaua de străzi este formată dintr-o arteră principală din care sunt dispuse în mai multe direcții artere secundare: Jidoștița, Breznița, Șușița

b.Textură regulată (rețeaua de străzi este dispusă ordonat- geometric): Magheru.

V.4.2 Tipologia așezărilor după situl acestora

Poziția și localizarea geografică sunt categorii teritoriale cu repercusiuni directe sau indirecte asupra tuturor manifestărilor de viață subordonate satului.Poziția definește totalitatea relațiilor nemijlocite ale vetrei cu componentele spațiului geografic – zonele de contact între unitățile de relief, ape, văi, căi de comunicație, obiective industriale, zone agricole, piețe de desfacere, integrate sau periferice satului.Cea de-a doua categorie teritorială, „localizarea”, ilustreză relația directă dintre partea materializată prin fondul construit și natura terenului în care au fost împlântate.din punctual de vedere al localizării vatra ocupă punctul optim, de interferență și convergență geografică, atât în cuprinsul hotarului său firesc, cât și în contextul componentelor majore teritoriale periferice acestuia. Această centralitate determinată modul cum este parcelat pe categorii de folosință agricolă, trupul moșiei.

Fragmentarea reliefului, modul de dispunere al acestuia , rezența resurselor de apă, a pădurii, trăsăturile specific ale peisajului geografic, reprezintă elementele care au influențat apariția și dezvoltarea așezăriilor umane. De aceste elemente s-a tinut cont atunci când s-a realizat gruparea locuitorilor din vatră și delimitarea vetrei de terenul agricol.

Factorii naturali condiționează în mod direct modul de grupare al așezărilor, dezvoltarea acestora fiind infuențată de modul de valorificare al cadrului natural.

,, Prezența actuală întru-un loc sau altul a satului este legată de veacuri de putere de intuire și de valorificare a unor variaate condiții geografice, în cadrul cărora, în toate epocile istorice, acesta a găsit condiții favorabile de dezvoltare și a putut să se afirme ca un factor de continuitate si progres.’’

Din punct de vedere geomorfologic un rol important în apariția așezărilor l-a avut prezența râurilor și a afluenților lor individualizându-se alineamente de vale, elemente cu un grad ridicat de favorabilitate în localizarea vetrei. Prezența satelor de vale au impus apariția nunui număr mare de așezări cu formp lineară.

Analizând dispunerea satelor pe forme de relief se individualizează următoarele tipuri:

Sate de creastă cu casele însirate de-a lungul drumului ce merge pe creasta dealului: Breznița, Jidoștița, Șușița

V.4.3 Tipologia așezărilor după mărimea demografică

Mărimea demografică reflectă raporturile reciproce dintre populație și mediul înconjurător și constituie unul dintre elementele de bază în aprecierea gradului lor de viabilitate. Altfel spus semnalează raportul dintre factorul uman, condițiile naturale, istorice, gradul de dezvoltare economic al așezării și oferă posibilitarea stabilirii posibilităților de dezvoltare a localității. După numărul de locuitori satele se pot grupa astfel: mici (sub 500 locuitori), mijlocii (500-1.500 locuitori), mari (1.500 – 3.000 locuitori) și foarte mari (peste 3.000 locuitori). Predominanța unei anumite grupe depinde de mai mulți factori, cum ar fi: altitudinea și configurația reliefului, sporul natural al populației, apropierea de orașe.

În categoria satelor mici de individualizează subtipurile:

1. 250-500 locuitori: Șușița

În cadrul satelor mijlocii se remarcă următoarele subtipuri:

1. 500-750 locuitori: Magheru

2. 1000-1250 locuitori: Jidoștița

În categoria satelor mari se înscrie subtipul:

1. 1750-2000: Breznița

Numărul de locuitori dintr-o așezare reprezintă rezultatul dezvoltării, în timp, a economiei locului și al condiților naturale, istorice și sociale. Numărul populației devine un criteriu în evaluarea viabilității satelor numai în condițiile încadrării acestora între limitele teritoriale ale unor arii omogene, sau apropiate sub aspectul funcționalității și a gradului de dotare.

V.4.4 Tipologia comunelor după mărimea demografică

În funcție de numărul de locuitori dintr-o comună, aceasta se poate clasifica în categorii demografice astfel, comuna Breznița Ocol aparține următoarelor categorii demografice de commune: în anul 1992, 2002 aparținea tipului de comune cu 3000-5000 locuitori, în anul 2011 făcea parte din categoria de commune cu 3001-4000.

Analizând situația în cei trei ani putem afirma că tipologia demografică a comunelor este influențată de evoluția numărului de locuitori ai fiecărei așezări.