Timpul Liber, Componenta Fundamentala a Omului Modern

CAPITOLUL 1

TIMPUL LIBER- IMPORTANȚA ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Timpul liber este o componentă a nivelului de trai și a calitații vieții, exprimă nivelul de viață materială și spirituală, fără el nu poate avea loc dezvoltarea multilaterală a omului, îndeplinind funcții de refacere a organismului, formativă si instructiv-educativă, culturală și socială.

În epocile pre-moderne, timpul liber era localizat în zilele de sărbători religioase și în zilele de odihnă stabilite pe baza religiei (duminica la creștini, sâmbăta la evrei, etc.)

1.1. Clarificări conceptuale. Definiții. Funcțiile timpului liber.

Etimologic, termenul “timpul liber” vine din latinescul licere , iar prin filiera franceză de la cuvântul “loisir”.

În Franța este numit loisir, în Anglia – leisure, în Statele Unite – non-working time sau free time, iar în Germania – freizeit.

Preocupări în vederea definirii conceptului de “timp liber” au existat încă din antichitate, referindu-se în special, la nivel filozofic, la perechea muncă – timp liber. Chiar și astăzi, timpul liber este privit în opoziție cu elemente precum munca și cultura, el fiind încă considerat neproductiv.

În definirea timpului liber există numeroase opinii din care vom aminti câteva. Astfel, în “ Etica nicomahică” a lui Aristotel, “ timpul liber nu înseamnă sfârșitul timpului de muncă, ci dimpotrivă, timpul de muncă înseamnă sfârșitul timpului liber. Acesta trebuie consacrat artei, științei și mai ales filozofiei”.

Spre deosebire de el, Sebastian De Grazia considera că “ odihna si timpul liber sunt două lumi separate”. Potrivit opiniei sale, odihna reprezintă o stare, în timp ce timpul liber se referă la o metodă de calculare a unei anumite categorii de timp.

Alți doi analiști de renume în domeniu, Miller și Robinson, fac și ei distincția între cele două noțiuni, considerând timpul de odihnă drept o formă de timp liber. Conform punctului de vedere al acestora, timpul liber reprezintă timpul aflat la dispoziția individului, după munca necesară sau alte activități și obligații ce sunt îndeplinite; ei consideră că acesta trebuie consumat după opțiunea individuală. Timpul liber este un timp sec, fără nici un scop în opinia analiștilor. Pe de altă parte timpul de odihnă semnifică acea parte din timpul liber destinată activităților angajate în scop de odihnă, care, prin procese recreative și activități “vesele”, poate sau nu să fie atinsă.

Fig. 1. Relația timp liber destinat oricăror preocupări (free time)- timp liber pentru odihnă (leisure time)

Timp liber → Timp liber pentru odihnă

(discreționar) ← (leisure time)

Sursa: I. Cosmescu, Turismul fenomen complex contemporan, Edit. Economică, București, 1998, pag. 20

Un cercetător important al “timpului liber” a fost sociologul francez Joffre M. Dumazedier. În concepția sa, timpul liber apare ca suportul obiectiv al societății, iar “loisir”- ul este expresia alegerii individuale. Loisir-ul exclude orice obligație, deși activitățile alese pentru această durată depind de tradiții, disponibilul bănesc, progresul tehnic, etc.

Dumazedier a enunțat patru definiții ale timpului liber:

Prima definiție pornește de la afimația că timpul liber nu este o categorie propriu-zisă, ci un stil de comportament care poate fi complementar oricărei activități. Se apreciază că această abordare are avantajul oferirii unor argumente pentru susținerea ideii că diverse elemente ale timpului liber au tendința să intersecteze orice altă activitate, că timpul liber poate fi originea unui mod de viață și că aceste metode specifice contribuie la evaluarea calității vieții. Definiția are și inconveniente precum următoarele: face referire în special la comportamente individuale; nu permite identificarea unor activități specifice în ansamblul activităților ce se desfășoară în cadrul societății și creează confuzie asupra relației dintre reducerea timpului destinat obligațiilor instituționale și timpul liber.

O a doua definiție analizează timpul liber în raport doar cu timpul de muncă, ceea ce conduce la definirea timpului liber ca fiind egal cu timpul din afara muncii. Avantajul acestei definiții rezidă în faptul că reprezintă relații fundamentale care se regăsesc în “producerea” și evoluția timpului liber, timpul de muncă fiind, din punct de vedere economic, cel puțin principala sursă de creare și limitare a timpului liber.

Cea de-a treia definiție exclude din secvența de timp definită anterior și timpul obligațiilor casnice și familiale. Această abordare conferă avantajul că face posibilă analiza factorilor celor mai importanți care determină crearea și limitarea timpului liber, pe de o parte, reducerea timpului de muncă profesională și, pe de altă parte, reducerea timpului destinat altor activități.

Ultima definiție face distincție între timpul liber ca durată și timpul liber privit din punct de vedere al conținutului activității specifice, iar Dumazedier, în calitatea sa de sociolog, o consideră cea mai expresivă. Într-o lucrare anterioară a aceluiași sociolog francez Joffre Dumazedier, timpul liber este definit drept: “un ansamblu de activități cărora individul li se dedică în mod liber, de bună voie și cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra și a-și satisface nevoile estetice, pentru a-și îmbogăți informația sau a-și completa în mod dezinteresat formația/pregătirea, pentru a-și lărgi și dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligațiile profesionale, sociale și familiale”.

Există astfel două orientări în definirea timpului liber: prima dintre aceste orientări pornește de la abordarea timpului liber ca secvență a timpului fizic total, pentru o persoană sau o colectivitate. În acest sens, timpul liber este intervalul care rămâne după ce se scade din timpul fizic total timpul legat de muncă (timp de muncă propriu-zis, timp de transport de la domiciliu la locul de muncă și invers, etc.), timpul fiziologic de bază (somn, odihnă, etc.), timpul liber dedicat activităților gospodărești, alte secvențe de timp impuse.

O altă orientare pornește de la identificarea activităților compatibile cu libertatea de opțiune a individului în afara obligațiilor profesionale, familiale și sociale, respectiv acele

activități desfășurate de individ cu scopul de a se destinde, recrea, relaxa, odihni, activitățile de divertisment, de informare, de completare a formației și dezvoltare a personalității.

Timpul liber este o componentă importantă a calității vieții și un indicator al nivelului de trai, determinat ca mărime, structură, conținut și posibilități de folosire (zilnică, săptămânală, ca parte a întregii vieți). El este influențat de natura muncii, de perioada istorică, de sistemul relațiilor sociale și determină personalitatea umană în mod specific, diferențiat în funcție de vârstă, sex, educație.

Totodată, timpul liber reprezintă o necesitate obiectivă, determinată de timpul de muncă și reprezintă o valoare implicită, având o funcție culturală complexă și un rol economic important. Poate fi privit și analizat ca timp liber individual și/sau social, în dimensiunile sale ca timp liber real.

Recapitulând, putem menționa principalele funcții ale timpului liber în contextul economiei:

Funcția de refacere a energiilor consumate, înlăturarea oboselii fizice și psihice;

Funcția instructiv- educativă, care asigură creșterea, dezvoltarea și perfecționarea cunoștințelor generale ale individului;

Funcția culturală, care asigură dezvoltarea spirituală a individului, lărgirea continuă a orizontului său cultural;

Funcția socială, prin participarea la viața obștească;

Funcția politică, asigurând participarea la conducerea societății prin participarea la viața politică activă;

Funcția economică, care are menirea de a completa mijloacele de subzistență ale familiei.

Având în vedere conținutul și rolul timpului liber în dezvoltarea economică în general este necesară analiza atentă a dimensiunii acestuia și în principal a modului în care este el folosit.

1.2. Structura timpului liber

Nivelul și ponderea diferitelor activităti în cadrul timpului liber reflectă multilateralitatea vieții și activității individuale, reprezintă expresii ale esenței legăturilor reciproce dintre individ și societate, în condiții economice, culturale și social- politice determinate.

Timpul liber este timpul destinat odihnei, recreerii, distracției-agrementului dar și autoinstruirii, autoeducației, practicării unor hobby-uri, etc. ca o consecință a acestui lucru, prin mărirea dimensiunilor timpului liber s-au pus bazele dezvoltării unor industrii noi, specifice care să facă posibilă petrecerea timpului liber. Timpul liber este, deci, un factor generator de mutații sociale.

Structura timpului liber este determinată, asemeni structurii bugetului de timp, de o multitudine de factori de natură variată, fie factori ce țin de personalitatea individului, fie de factori externi: sociali, culturali și economici.

Pornind de la piramida nevoilor realizată de Maslow, necesitățile care pot fi satisfăcute în timpul liber pot fi grupate în două categorii:

Necesități bio-sociale (nevoia de compensare a efortului depus, nevoia de informare și dezvoltare, etc.)

Necesități sociale (nevoia de sociabilitate, nevoia de participare socială, etc.)

În consecința, structura timpului liber trebuie să asigure satisfacerea cerințelor privind refacerea capacităților fizice și psihice în vederea reluării muncii, cât și a necesităților de dezvoltare ale fiecărui individ, a vieții în diferite grupuri sociale.

Factori de influență ai structurii timpului liber sunt:

caracteristicile socio-demografice (sex, vârstă, starea civilă);

nivel de instruire;

grad de cultură;

ocupație;

nivelul veniturilor;

condiții de locuit și de transport;

condiții culturale (tradiții, obiceiuri);

factori subiectivi (aptitudinile, dorințele, năzuințele individului, accepția pe care o dă fiecare timpului liber, gradul de angajare la viața socială și politică).

Odihna, ascultatul emisiunilor de radio, activitățile religioase sunt preferate într-o măsură mai mare de către persoanele în vârstă, persoanele văduve și în mediul rural; mersul la cinema/teatru și discotecă de către bucureșteni; cititul de către persoanele cu nivel de educație mai ridicat. În același timp, persoanele cu studii superioare preferă într-o măsură mai mică decât alții o seară în fața televizorului.

Tinerii petrec seara în primul rând cu prietenii, fiecare a treia persoană între 18-29 ani având această preferință. Persoanele între 30-49 de ani sunt, în principal, “familiști” – 40% preferă să-și petreacă seara acasă, cu familia.

Odată cu înaintarea în vârstă, tot mai mulți oameni preferă o seară în fața televizorului: aproape jumătate dintre persoanele între 50-64 de ani menționează acest lucru. Se observă, totuși, o scădere pentru segmentul de vârstă 65 ani și peste, ceea ce se explică prin comportamentul diferit din mediul urban și rural.

Starea civilă este un alt criteriu care delimitează preferințele: aproape 4 persoane necăsătorite din 10 preferă să-și petreacă seara cu prietenii, 21% aleg televizorul și numai o persoană necăsătorită din 10 stă “acasă cu familia”.

Persoanele căsătorite preferă în egală măsură emisiunile TV și o seară în sânul familiei, programul comun cu prietenii scăzând însă drastic la doar 6%.

Preferința majoră a persoanelor divorțate constă în urmărirea programelor TV, această categorie fiind și “cea mai fidelă” televizorului (58%).

Având în vedere corelația puternică între vârstă și stare civilă, și preferințele sunt asemănătoare cu cele înregistrate la segmentarea pe categorii de vârstă.

Ritmul rapid în care au loc schimbările de natură socială, economică, tehnică și culturală, necesită adaptări în consecință ale omului, iar analiza modalităților de folosire a timpului liber trebuie făcută în trei ipostaze și anume:

timp liber cotidian: la sfârșitul zilei de muncă;

timp liber periodic: în week-end;

timp liber sezonier: pentru concedii și vacanțe.

În funcție de aceste ipostaze, avem în vedere dezvoltarea unor perspective de organizare a vieții orașelor, a împrejurimilor acestora, a altor zone de agrement, inclusiv rezolvarea unor aspecte legate de transport.

Timpul liber cotidian poate fi folosit atât în spațiul intravilan, cât și în zona de proximitate, printr-o multitudine de activități active.

Timpul liber periodic și sezonier, deși cu o durată mai mare decât cel cotidian, are în vedere aceleași determinări, iar modalitățile de folosire pot cuprinde întreaga gamă posibilă.

Timpul liber este reglementat prin lege, atât în ceea ce privește dimensiunea cotidiană-aceasta este de 8 ore, cea săptămânală – de 40 ore, cât și sezonieră – prin dreptul la odihnă, concedii plătite și concedii medicale sau pensii. În toate cele trei ipostaze, timpul liber își exercită, în totalitate dar în proporții și cu efecte diferite, toate funcțiile amintite.

După cadrul de desfășurare, activitățile specifice timpului liber pot fi divizate astfel:

activități ce se desfășoară la domiciliu;

activități ce se desfășoară în afara domiciliului.

Activitățile ce se pot desfășura în timpul liber, atât individual cât și în cadrul grupurilor sociale, sunt:

activități de informare pentru ridicarea culturii generale și de specialitate ( lectură, audiții radio, vizionări TV );

activități de divertisment ( teatru, operă, operetă, cinematograf, etc.);

activități recreativ – informative (sporturi, utilizarea ștrandurilor, plimbări, turism);

educarea copiilor;

activități de comunicare interumană;

odihnă, meditație;

alte activități.

Britanicii sunt cei mai petrecăreți europeni, grecii sunt campioni pe continent în ceea ce privește frecventarea restaurantelor, în timp ce îndeletnicirile casnice, grădinăritul sunt cele mai populare în România, relevă un sondaj de opinie privind modul de consumare a timpului liber în Europa, realizat pe 22.000 de subiecți din 21 de țări.

După petreceri propriu-zise, după care britanicii se dau în vânt, fiind singurii dintre europeni care preferă să iasă în diverse locuri decât să stea în casă în timpul liber, a doua cea mai populară activitate din timpul liber este frecventarea restaurantelor și cluburilor, modul de distracție cel mai răspândit în special în Marea Britanie, Olanda și Suedia. În fruntea listei în ce privește luatul mesei în oraș se clasează grecii, italienii și spaniolii, și nu francezii, care sunt cunoscuți ca o națiune gurmandă a continentului, dar care preferă să ia masa acasă. Pe ultimul loc la acest capitol sunt totuși germanii, arată sondajul, citat de cotidianul american The Wall Street Journal. Austriecii sunt cel mai puțin înclinați să se aventureze să iasă pe ușă și să facă ceva, care i-ar determina să cheltuiască prea mulți bani. Principala lor preocupare în timpul liber este grădinăritul, domeniu în care nu-i egalează totuși pe români, care în proporție de 56% își petrec timpul în jurul casei. Spaniolii sunt cei mai fanatici fani ai evenimentelor sportive, ai mișcării și fitnessului, urmați de danezi și

suedezi. În estul Europei, sportul este cel mai mult agreat ca practică de cehi.

Sursa: B. M., Topul distracției la europeni, în “Ziua”, nr. 2766, 21 iulie 2003

După cum se poate observa din exemplul de mai sus, există diferențieri între modurile de petrecere a timpului liber la nivel regional, de la o țară la alta.

1.3. Locul timpului liber în structura bugetului de timp

Punctul de plecare în analiza mecanismului de formare în societate a timpului liber, a factorilor care îl determină, precum și a rolului serviciilor pentru populație în acest proces îl constituie bugetul de timp.

Din punct de vedere cantitativ, bugetul de timp poate fi determinat ca suma elementelor ce-l compun. Pe de altă parte, sub aspect calitativ, bugetul de timp se conturează prin prisma activităților pe care individul sau grupurile de indivizi le întreprind în fiecare din situațiile componente ale timpului fizic general, în conformitate cu scopurile, mijloacele, necesitățile, aspirațiile, interesele lor, în conformitate cu condițiile în care se desfășoară aceste activități.

Timpul liber, ca parte distinctă a bugetului de timp, relativ complementar timpului de muncă, este la rândul său condiționat ca dimensiune de dinamica cererii totale și de evoluția productivității muncii. Evoluția mărimii timpului liber determină modificări în dimensiunea și orientarea cererii totale de bunuri și servicii, precum și de nivelul și dinamica productivității muncii.

Structura bugetului de timp poate fi reprezentată grafic astfel:

Fig. 2. Structura bugetului de timp

Prin urmare, timpul liber este o parte a timpului situat în afara timpului de muncă, dedicat refacerii active a forței de muncă, destinderii, studiului, instruirii, participării la viața de familie, educației copiilor, distracției, sportului, contribuind la dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a individului. În teoria economică, timpul liber este considerat ca fiind un produs al progresului tehnic și o trăsătură a societății industriale.

Ponderea componentelor de timp în structura bugetului de timp s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. În consecință, dimensiunea timpului liber s-a modificat la rândul său de la o perioadă la alta, fiind determinată de factori precum durata medie a vieții și productivitatea muncii și, determinând la rândul său cererea de bunuri și servicii și productivitatea muncii. Durata medie a vieții s-a dublat în ultimii 200 de ani, de la 35-36 de ani în 1800 la 70-72 de ani în zilele noastre, iar productivitatea muncii a crescut în ultimii 125 de ani cu un ritm mediu anual de circa 3-4%, iar 30-50% din această creștere s-a transformat în timp liber.

Tabel nr. 1. Structura bugetului de timp în anii 1800, 1900, 2000

Sursa: Coralia Angelescu, Dorin Jula, Timpul liber- condiționări și implicații economice, Edit. Economică, București, 1997, p. 32

Analizând datele prezentate în tabelul nr. 1. și reprezentate grafic în figura 2 se pot trage următoarele concluzii:

dimensiunea procentuală a timpului fiziologic de bază a rămas de-a lungul perioadei în cauză aproximativ constantă în jurul valorii de 43%;

dimensiunea procentuală aferentă timpului pentru transport a crescut de la 5% la 9%, cu 4 puncte procentuale, ca urmare a creșterii mobilității spațiale a populației și a distanțelor de deplasare, în ciuda faptului că viteza de deplasare a crescut iar infrastructura s-a îmbunătățit;

timpul de muncă a scăzut de la o perioadă la alta atât în mărime procentuală, de la 30% în 1800 la 11% în 2000, dar și în valori absolute, de la 11 ani în 1800 la 8 ani în 2000, în mare parte datorită creșterii productivității muncii;

în ceea ce privește timpul liber, acesta a avut o creștere impresionantă., de la 3 ani în 1800 reprezentând 11% din totalul bugetului de timp a ajuns la 19 ani în 2000 având o pondere de 26%, crescând în această perioadă de 6 ori în mărime absolută și respectiv cu 15 puncte procentuale în mărime relativă, în mare parte pe seama creșterii duratei medii a vieții.

Pentru satisfacerea cât mai deplină a necesităților membrilor societății este necesară asigurarea unei corelații optime între timpul de muncă și timpul liber, în fiecare etapă de dezvoltare a societății.

În cercetarea internațională, bugetul de timp cuprinde:

Timp de lucru ( inclusiv deplasări legate de muncă);

Timp nelucrător care cuprinde:

obligații menajere;

satisfacerea nevoilor fiziologice;

timp liber pentru activități recreative, culturale și alte activități.

Reducerea timpului de muncă și creșterea timpului liber poate avea loc pe măsura creerii condițiilor corespunzătoare care să împiedice manifestarea contradicțiilor atât dintre cerințele de consum și posibilitățile producției, cât și dintre volumul mai mare de timp liber și baza materială existentă pentru satisfacerea nevoilor specifice ale membrilor societății manifestate în acest interval.

Timpul liber este în corelație cu nivelul general de dezvoltare a societății și a economiei. Prin conținutul și funcțiile sale, se manifestă ca un factor al progresului, cu o contribuție însemnată în creșterea eficienței individului.

1.4. Modalități de petrecere a timpului liber în România și în țările Uniunii Europene

Pentru o imagine completă asupra fenomenului “timp liber” este nevoie să se apeleze și la cercetările de teren privitoare la modalitățile concrete de petrecere a acestuia, la modul în care populația percepe posibilitățile de petrecere a timpului liber.

Analiza timpului liber pe care încercăm să o efectuăm pornește de la definiția și funcțiile timpului liber prezentate mai înainte. Ea se bazează pe rezultatele cercetării “Diagnoza calității vieții”, întreprinse anual până în 1999 de Institutul de Cercetare a Calității Vieții pe un eșantion reprezentativ al populației.

Specificul cercetării nu permite o analiză a tuturor preocupărilor din timpul liber, ci numai a acelora prezentate în chestionar: televiziune, lectură (literatură), ziare și reviste, cinematografe, spectacole, întâlniri și/sau petreceri cu rude, sport, excursii la sfârșit de săptămână și frecventarea bisericii.

Percepția posibilităților de petrecere a timpului liber variază în funcție de caracteristicile socio-demografice ale persoanelor, de mărimea acestui segment de timp și este influențată de resursele economice proprii, de posibilitățile și facilitățile existente pentru petrecerea sa. Cu cât veniturile sunt mai mari, cu atât se iau în calcul variante multiple de petrecere a timpului liber, însă atunci când dispun de bugete restrânse, oamenii își reconsideră variantele de consumare a timpului liber.

Preocupările de timp liber din chestionarul care a stat la baza cercetarii “Diagnoza calității vieții” sunt prezentate în desfășurarea timpului liber, după cum urmează:

Tabelul nr. 2.- Preocupările de timp liber în România

– procente din total eșantion –

Sursa: “Calitatea vieții în România”, coordonatori Ioan Mărginean, Ana Bălașa, Edit. Expert, București, 2007

Din datele din tabel se observă că proporțiile diferă de la un an la altul, cele mai mari ponderi deținându-le: vizionarea programelor TV, frecventarea bisericii, intâlnirile și petrecerile.

Din perspectiva prezenței în timpul liber a preocupărilor luate în considerare, principalele concluzii care se deprind sunt:

s-a diminuat prezența în timpul liber a majorității preocupărilor și activităților luate în calcul, cu excepția frecventării bisericii care a crescut începând cu anul 1992;

după prezența lor în timpul liber, sunt trei mari grupe de preocupări, cu schimbări corespunzătoare ale ponderii și locului lor:

televiziunea;

frecventarea bisericii;

spectacolele.

În continuare vom efectua o analiză comparativă a unor modalități de petrecere a timpului liber menționate în România și în țările Uniunii Europene.

Vizionarea programelor de televiziune este o modalitate de petrecere a timpului liber, care reușește să satisfacă pe de o parte, nevoia de destindere și distracție, iar pe de altă parte, preocupările informative și de dezvoltare a personalității.

În țările Uniunii Europene, comparativ cu România, dotarea cu televizoare este mai mare, iar vizionarea programelor televizate se face de aproape toată populația:

97,6% din populația de peste 15 ani privește la televizor;

cele mai vizionate emisiuni sunt: știrile și informațiile de afaceri (88,9%), documentarele (61,6%) și emisiunile sportive (50,3%).

Comparativ cu țările Uniunii Europene, în țările candidate la aderare, știrile sunt urmărite la televizor de un segment de populație puțin mai mare. Între țările candidate, România se situează, în ceea ce privește ponderea populației care urmărește zilnic știrile la televizor, sub media celorlalte țări.

Tabelul nr. 3. – Ponderea populației care urmărește știrile la televizor în țările candidate la aderare (%)

Sursa: Eurobarometru, I.N.S., octombrie 2006

Citirea ziarelor și revistelor este preocuparea de timp liber care ocupă locul doi după vizionarea programelor de televiziune.

În prezent, circa 70% din populația țării noastre citește ziare și reviste, cu frecvențe diferite:

Tabelul nr. 4. – Frecvența citirii ziarelor în România

Sursa: Ancheta asupra condițiilor de viață, 2006, I.N.S.

În ce privesc țările membre ale Uniunii Europene, preocuparea pentru citirea ziarelor și a revistelor este mai extinsă și mai pronunțată:

Tabel nr. 5. – Frecvența citirii ziarelor și revistelor în țările Uniunii Europene

Sursa: Eurobarometru, august-septembrie 2006

Computerul și Internetul generează preocupări atât pentru timpul de muncă, cât și pentru timpul liber. În ceea ce privește folosirea Internetului, în anul 2002 în România existau circa 2,1 milioane de utilizatori.

Tabel nr. 6. – Ponderea utilizatorilor de Internet în România în total populație

Sursa: Taylor Nelson Sofres Interactive-Global and Commerce, Report, 2005

În anul 2006, 73% dintre utilizatorii români de Internet se conectau în medie peste o oră pe săptămână, respectiv 29% dintre ei – între 1-2 ore, 16% între 2-3 ore, 28% peste 3 ore.

Așa cum am observat, acest mijloc de petrecere a timpului liber este foarte apreciat de tineri și poate fi folosit în scopuri educaționale, informative și distractive.

Frecventarea bisericii și alte forme de manifestare a preocupărilor religioase, sunt considerate uneori ca fiind specifice timpului liber. Apreciem că acestea sunt preocupări spirituale care numai în anumite forme se exprimă în timpul liber. Totodată, prin sărbătorile sale, religia este producătoare de timp liber.

Principala formă de exprimare a preocupărilor religioase care interesează în contextul timpului liber este frecventarea bisericii. Indiferent de cercetare, rezultă că aproximativ o treime din populație merge la biserică, o treime nu, iar restul doar cu ocazia unor sărbători religioase sau a unor evenimente.

Această modalitate de petrecere a timpului liber poate avea impact și asupra activității turistice, în sensul că multe persoane, cu ocazia unor evenimente religioase, doresc să-și petreacă timpul liber în incinta unor lăcașuri, mănăstiri sau făcând pelerinaje.

Excursiile la sfârșit de săptămână fac parte din grupa de preocupări cu desfășurare exclusiv în afara domiciliului. Această modalitate de petrecere a timpului liber era o preferință a românilor în anii 1970-1980 ai secolului trecut, chiar dacă nu ajunsese un fenomen de masă. Cei care își petreceau în acest mod sfîrșitul de săptămână reprezentau 53% din populația de peste 18 ani în anul 1990; ponderea lor a ajuns la 19% în anul 1999.

Călătoriile de vacanță depind în mare măsură de nivelul de trai, existând posibilitatea dobândită de cetățenii români de călători în alte țări ale Uniunii Europene și chiar pe alte continente.

Deplasările cetățenilor români în alte țări trebuie analizate și din perspectiva unor posibile motive nedeclarate, ca de exemplu, găsirea unui loc de muncă în țara de destinație.

Dacă ne referim la cetățenii Uniunii Europene, ca expresie a unui standard de viață ridicat, aceștia cheltuiesc anual o anumită sumă de bani cu vacanțele și excursiile în afara țării de rezidență.

Tabel nr. 7. – Ponderea cheltuielilor de vacanță în țări ale Uniunii Europene

Sursa: Laureana Urse, “Timp liber: mutații și tendințe”, I.C.C.V., București, 2006

După cum putem observa, principala destinație este Franța, urmată de Spania; celelalte deplasări se fac în țările vecine între care există, pe lângă vecinătate, puternice legături istorice și culturale.

Ca o concluzie, se poate desprinde afirmația că lumea modernă și-a îmbogățit dimensiunile vieții cotidiene, că a conștientizat tot mai mult timp liber ca fiind o resursă fundamentală, cu un rol important în aprecierea nivelului calității vieții.

1.4. Turismul – industria timpului liber

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, când problema petrecerii timpului liber s-a conturat ca obiect de studiu la nivel mondial, John Pimlott, istoric britanic, atragea atentia asupra faptului ca 525i81f stiinta istoriei a omis, de altfel într-un mod cu totul neintentionat, una din componentele cele mai importante ale culturii moderne, si anume migratia orasenilor aflati în concediu spre zonele de mare, la sate sau la munte. Cautarea în masa a relaxarii si odihnei într-un mediu necunoscut, având protectia organizatiilor de turism, este specifica lumii moderne, concediul anual reprezentând o îmbunatatire calitativa a vietii, dând nastere la obiceiuri si mode, numite mai nou trend-uri, în ceea ce priveste petrecerea celui mai pretios timp liber al omului modern.

La început se poate vorbi de o anumita perspectiva turistica, respectiv turismul nu mai este asimilat doar cu o vacanta anuala, el devine o realizare de exceptie din punct de vedere spatial, temporal si social. În perioada de formare care începe din secolul al 19-lea, când apar si primele inovatii în domeniul turistic: ghidul turistic, calea ferata, calatoria cu toate cheltuielile incluse în pret, turismul se transforma într-un mod de viata în aer liber caracterizat prin lipsa preocuparilor cotidiene, un comportament care se repeta la interval de un an.

În consecinta se impune crearea infrastructurii necesare care deserveste deopotriva turistii cât si localnicii: infrastructura turistica si cea generala, se stabileste un set de practici turistice sau o conduita în ce priveste comportamentul turistului, prin care se aduce la cunostinta publicului calator reguli de calatorie, informatii referitoare la itinerarele calatoriilor de urmat etc. În timp aceasta oferta devine accesibila unui numar tot mai mare de indivizi din diferite categorii sociale.

Activitatea de turism se impune însa abia în a doua jumatate a secolului al 20-lea, moment în care aceasta îsi consolideaza pozitia si devine parte componenta a vietii oamenilor în majoritatea tarilor dezvoltate, chiar daca el a îmbracat forme diferite, cum ar fi, de exemplu, în tarile foste socialiste unde s-a conturat un puternic turism de masa (cu forme de manifestare diverse: turism social, turism de odihna si recreare, turism balneo-climateric), pe când în statele occidentale turismul s-a conturat în cele mai diverse forme, atacând sau descoperind în permanenta noi destinatii turistice.

Paradoxal turismul se asociaza cu o aparenta lipsa de scop pragmatic a calatoriei, dar în încercarea de a se justifica cheltuiala de timp, bani si energie, turismului i se încearca totusi atribuirea unui scop rational: recrearea (refacerea starii fizice si psihice) si educatia (cunoasterea unui mediu cultural nou).

Astazi, pentru a motiva activitatea turistica, aceasta se face prin relevarea contrastelor, ca de exemplu odihna si relaxare în opozitie cu distractie si activitate. Totusi, pentru a afla de ce un numar tot mai mare de oameni se implica anual în evenimente a caror utilitate ramâne atât de greu de stabilit, trebuie cautate motivatiile mai profunde. Astfel, pe lânga premise de ordin social, economic, cultural, rolul principal este atribuit premiselor de ordin psihologic: turismul reprezinta expresia si consecinta unei manifestari specifice ale omului modern, devenind una din cele mai mari branse economice mondiale. În momentul de fata, puterea de influenta a turistilor este tot mai mare, desi pâna acum turismul a fost ignorat, probabil si datorita faptului ca se considera ca între turisti si calatori exista o diferenta fundamentala: primii având eticheta ca sunt lipsiti de originalitate si eroism, fapt pentru care turistii au fost întotdeauna tinta dispretului criticii culturale (calatori pe cai batute), pe când cel care tine la imaginea sa se considera calator, deschizator de drumuri, promotor al unei destinatii turistice.

Calatoria înseamna sau presupune o experienta inedita, ea se face între spatii, culturi si civilizatii diferite, calatorul nu se mai misca acum doar orizontal, strabatând o varietate de forme de relief, ci si vertical, cercetând treptele evolutiei prin istoria ascunsa în ele, educându-se la destinatiile vizitate, considerate nuclee, zone centrale ale umanitatii.

Turismul modern debuteaza sub forma calatoriilor de dragul calatoriei, cu doua tipuri de motivatii pentru turist: una de a-si trata sanatatea si de a se relaxa, iar cealalta de a acumula cunostinte despre viata, cultura, traditiile altor popoare. Cu timpul, au aparut si alte motivatii dintre cele mai diverse, materializate sub variate forme de calatorie: pentru efectuarea bailor de soare, bai marine (prilej cu care s-a pus si problema costumului de baie sic, a unei anumite mode de vacanta), drumetii montane, practicarea sporturilor, chiar si calatoria la oras cu treburi strict determinate a devenit turistica, cei care, plecati de acasa cu afaceri ajungeau la o destinatie renumita pentru viata de noapte, petreceau în baruri sau cluburi sau faceau o vizita la un obiectiv reprezentativ. În timp, motivatiile au devenit tot mai variate, suferind numeroase transformari si adaptari în functie de modificarile structurii sociale a turistilor, dorintele fiecarui turist în parte fiind diferentiate dupa categoria sociala, educatia, vârsta sau sexul acestuia.

Printre cele mai importante motivatii ale turistilor acestui nou secol si mileniu pot fi enumerate autenticitatea si originalitatea locurilor vizitate, întoarcerea la natura, vacantele cu tematica sau cele active, acestea din urma fiind considerate cea mai buna modalitate de refacere a organismului (fizic si psihic) dupa efortul depus în cursul anului.

Turismul a crescut în importanta o data cu cresterea veniturilor pe gospodarie si ocupa în prezent locul doi în ceea ce priveste cheltuielile efectuate de fiecare gospodarie pe activitati de recreare si agrement.

Turismul poate include pe de o parte activitati simple, puternic "divizate" de catre participanti, cum ar fi campingul sau expeditiile si excursiile de o zi, dar si activitati mai elaborate, de obicei puse la punct de catre agenti economici specializati, cum ar fi pachetele de servicii turistice care implica transport, cazare, masa, activitati de agrement etc.

În ambele cazuri sunt de maxima importanta atât contextul, cât si experienta celui ce organizeaza vacanta în asigurarea satisfactiei pentru turisti sau pentru cei ce iau parte la respectiva vacanta.

Turismul poate fi definit ca un amalgam de mai multe componente: calatoria în sine, o sedere temporara, vizitarea unei anumite destinatii si activitati întreprinse la destinatia respectiva. Aceste componente, prezente atât în cadrul turismului intern, cât si international, au ca element central turistul, desi cel mai adesea folosit de catre agentiile guvernamentale (în intentia lor de a masura diferite aspecte ale fenomenului turistic) este termenul de "vizitator".

Astfel vizitatorul este o persoana ce calatoreste într-o tara, alta decât cea de resedinta, din orice motive, mai putin cele legate de o ocupatie remunerata din interiorul tarii vizitate. Definitia, aplicabila în cazul turismului international, poate fi adaptata si pentru turismul intern prin simpla adaugare a cuvintelor "sau regiune" dupa cuvântul "tara".

Vizitatorii au fost împartiti în doua grupuri distincte:

. Turistii, vizitatori care fac cel putin o oprire de o noapte si ramân într-o regiune sau tara cel putin 24 de ore.

. Excursionistii (incluzând aici cei care fac calatorii de o zi si persoanele în tranzit), vizitatori temporari care stau într-o regiune sau tara mai putin de 24 de ore.

Turismului i se asociaza foarte frecvent termenul de "industrie". Se fac referiri la industria turistica, cererea turistica, resurse turistice, produse si piete turistice, facilitati turistice si servicii turistice. Doua lucruri ar trebui mentionate aici. Primul se refera la faptul ca nu este întotdeauna clar daca termenul de "turist" a fost utilizat în sensurile precise, mentionate mai sus. Ar fi cu siguranta mult mai corect, adecvat si mai putin confuz sa ne referim la industria turistica, piete si facilitati pentru turisti etc. doar atunci când cineva doreste sa-si concentreze atentia asupra acelor vizitatori ce stau mai mult decât 24 de ore la o anumita destinatie.

În al doilea rând, desemnarea turismului ca fiind o "industrie" poate fi contestata oricând, atâta timp cât nu exista un "produs" distinct, ci doar o combinatie de "produse" furnizate de industrii separate (transport, cazare, agrement) si care nu satisfac doar necesitatile vizitatorilor, ci si pe ale membrilor comunitatilor locale.

În acest context se poate vorbi de asa numita "cultura a turistului" care se refera la modul de viata practicat de turisti în timpul calatoriilor lor, "cultura" care a fost foarte putin studiata si prin urmare a fost foarte putin înteleasa si cunoscuta.

Aceasta cultura este complet diferita de "cultura" înteleasa ca mod de comportare a populatiei din zona unde turistul a decis sa-si petreaca vacanta. Daca, din punctul de vedere al turistului, asa numita "cultura a turistului" presupune un mod de viata temporar, privind din punctul de vedere al populatiei locale, comportamentul turistilor este perceput ca fiind permanent, având particularitatile usor de recunoscut: un anumit limbaj, obiceiuri, loc de cazare si activitati tipice de agrement.

Pentru o mai buna întelegere a ce înseamna sa fii turist si ce impact poate avea acest lucru asupra populatiei gazda, în functie de cât sunt de convinsi si dispusi turistii de a experimenta lucruri noi, cu care sunt mai putin familiarizati în cadrul societatii gazda, s-au identificat 4 mari tipologii de turisti:

A. Cei care circula în sistem neinstitutionalizat (apeleaza la calatoriile pe cont propriu)

1. Exploratorii – cei care cauta în permanenta noi trasee, noi destinatii, care doresc sa descopere "ciudatenii" si sunt în cautarea ineditului.

2. Drumetii – ce care merg pe drumuri "batatorite" sau cunoscute dinainte.

B. Cei care calatoresc în sistem institutionalizat (apeleaza la formele de turism organizat si semiorganizat)

3. Turisti individuali

4. Grupuri de turisti

Primii îsi organizeaza singuri calatoriile, folosindu-se de facilitatile locale si cunosc foarte bine populatia locala datorita deselor contacte pe care le au cu aceasta. Deoarece ei sunt doar câtiva ca numar, exploratorii si drumetii au un impact redus asupra societatii gazda.

Celelalte doua categorii îsi aranjeaza calatoriile si vacantele prin intermediul unor agentii de turism si sunt în cautarea unor statiuni bine cunoscute si populare. Turistii de masa, atât individualii cât si grupurile sunt în cautarea unor clemente cu care sunt familiarizati si au tendinta de a-si crea "propriul lor univers" în locul unde îsi petrec vacanta.

Prin urmare, aceasta clasificare se refera la tipul de "experienta" pe care vrea sa o traiasca turistul. Iar tipul de experienta cautata (recreare, placere, cautarea de noi "centre spirituale") determina forma de turism la care va apela turistul. Astfel, cei ce apeleaza la forma de turism organizat sau de masa, cu standardele de cazare de tip occidental, facilitati pentru activitati de recreare, servicii, conditii bune de calatorie si de servire a mesei, vor avea o experienta diferita de cea a exploratorilor care "absorb" cultura populatiei gazda, se folosesc de facilitatile locale si îsi fac singuri toate aranjamentele legate de calatoria pe care o vor întreprinde. Cei ce vor apela la turismul de masa nu vor trai experiente asemanatoare cu aceia care cauta si descopera "noi centre spirituale", pentru ca turismul de masa nu le va permite turistilor (chiar daca ei ar dori acest lucru) sa evadeze din mediul care le este familiar, caracterizat de confortul de tip occidental, practic nu pot sa evadeze din "propriul lor univers".

Capitolul 2

Timpul liber al studentilor

Timpul liber nu este un timp neocupat, un timp fără nici un fel de activitate. Acesta a jucat un rol foarte important în istoria omenirii și a devenit o condiție indispensabilă pentru îmbogățirea personalității omului.

Importanța folosirii timpului liber crește odată cu scurtarea zilei de muncă și automatizării muncii. Dezvoltarea tehnică duce la limitarea activității motrice, munca fizică este mult diminuată datorită apariției de mașini automate. Statistic, oamenii zilelor noastre fac mult mai puțină mișcare comparativ cu deceniile trecute. Scăderea activității fizice este compensată de creșterea activității intelectuale. Astfel timpul liber apare într-o pondere tot mai mare ca timp de dezvoltare multilaterală a personalității, care asigură perfecțiunea intelectuală, morală, estetică și fizică. Interesantă este corelația dintre timpul de lucru și cel liber la un muncitor necalificat și unul calificat. Dacă cel necalificat consumă foarte multă energie prin faptul că mișcările sale nu sunt ergonomice, va trebui ca cea mai mare parte a timpului său liber să o folosească pentru restabilire, și în acest mod se lipsește de posibilitatea de a se autoperfecționa. În același timp cel calificat, va folosi timpul liber pentru autoperfecționare datorită faptului că acestuia îi trebuie mai puțin timp pentru restabilirea capacității de muncă.

Activităților de timp liber presupune în primul rând recreere, apoi educație estetică, apoi presupune sănătate.

Munca fizică, munca în aer liber, munca într-un mediu natural, s-a mutat astăzi într-un spațiu închis cu aer condiționat, în construcții vechi și noi, cu mișcarea fizică redusă treptat de noul grad de confort și civilizație. Problemele actuale ale nutriției raportat la reducerea efortului fizic grăbește apariția sedentarismul, combătut în epoca de azi prin sporturi noi, precum joggingul, ori fitnes-ul. Finalitatea lui este concretizată în: îmbunătățirea condiției fizice; îmbunătățirea stării mentale de bine, frumos și adevăr; formarea de relații sociale; obținerea de rezultate referitoare la mediul sănătos, sigur și cooperant.

Deci organizarea odihnei este în corelație cu organizarea muncii.

Organizarea activităților de timp liber trebuie să intre în conștiința oamenilor ale diferitelor grupări întrucât este o activitate de primă necesitate cu rol profilactic la viața din ce în ce mai complexă a contemporanietății.

2.1. MODALITĂȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER

Timpul liber este un factor dependent de societate, posibilitățile de organizare și de conținut ale acestuia și de aceea reflectă însăși posibilitățile societății. Cercetările în domeniu au demonstrat că cea mai mare parte a timpului liber se consumă la locul de trai sau în stațiuni de odihnă.

Evaluări privitoare la utilizarea timpului liber în România au fost făcute de Institutul Național de Statistică; considerând timpul liber ca „timpul rămas din cele 24 de ore după efectuarea îngrijirii personale, a activităților profesionale, a muncii în „gospodărie” s-a ajuns la concluzia că pentru populația în vârstă de 7 ani și peste, activitățile de timp liber sunt următoarele:

1. Vizionarea programelor de televiziune este modalitatea principală de petrecere a timpului liber nu numai în România, satisfăcând atât nevoia de destindere și/sau de distracție cât și preocupările informative și de dezvoltare a personalității.

– din totalul populației de peste 7 ani, 93% privesc la televizor, dintre care 75% zilnic.

2. Citirea ziarelor și revistelor este preocuparea de timp liber care ocupă locul doi după vizionarea programelor de televiziune. Această preocupare a înregistrat unele scăderi față de începutul deceniului nouă când interesul era mai mare, probabil din câteva motive: explozia de ziare și reviste a constituit o noutate pentru români după perioada comunistă; nivelul de trai nu scăzuse atât de mult încât să pună problema imposibilității de a mai putea cumpăra ziare și reviste, pentru anumite categorii de populație; problemele economice și șomajul au creat o dispoziție a populației mai puțin propice cumpărării și citirii de ziare și reviste.

3. Ascultarea știrilor la radio ocupă locul trei în topul preferințelor de petrecere a timpului liber. România se situează, din acest punct de vedere, printre ultimele locuri între țările din UE.

4. Lectura cărților, ca preocupare de timp liber, a scăzut în România după 1989. După ultimele date, cititul cărților este o preocupare pentru 21% din populația de 10 ani și peste, care include – deci – și elevi.

Interesul pentru lectură este mai mare în celelalte țări ale Uniunii Europene, deși este diferențiat de la o țară la țară.

5. Computerul și Internetul generează preocupări atât pentru timpul de muncă cât și pentru timpul liber. Pentru România, fenomenul are o anumită noutate, pătrunderea acestora începând să se producă după 1990.

Dotarea cu computere a evoluat rapid, atât pentru instituții, cât și pentru persoanele particulare. Scopurile folosirii Internetului sunt multiple și vizează atât domeniul vieții de muncă cât și viața personală și timpul liber

Folosirea intensivă a calculatorului și a Internetului a fost invocată, de multe ori, ca sursă a reducerii interesului pentru lectură. Comparația dintre România și celelalte țări ale Uniunii Europene, mai ales cu țările nordice a evidențiat faptul că aceștia din urmă, în ciuda faptului că folosesc cel mai mult calculatorul și Internetul, citesc mai mult, comparativ cu românii.

6. Vizionarea spectacolelor și frecventarea cinematografelor sunt preocupări de timp liber cu o prezență mai redusă la români: 18% merg la cinematografe și 10% merg la teatru, în general în anii 1990–1993 interesul pentru spectacole de teatru și cinematograf a scăzut mult, comparativ cu perioada anterioară anului 1990; explicațiile sunt diferențiate în funcție de tipurile de spectacol, dar sunt și cauze generale ale scăderii interesului: concurența televiziunii, scăderea nivelului de trai, schimbarea stării de spirit a populației și a preocupărilor acesteia, apariția altor preferințe.

Începând cu anul 1998, teatrele și instituțiile muzicale au cunoscut, un reviriment al activității: a început să crească numărul de spectacole și concerte, chiar și de teatru, și mai ales, numărul de spectatori; au contribuit la acest reviriment și instituțiile culturale de profil private și, în general, adaptarea repertoriului la cerințele publicului.

Cinematografele continuă să fie în criză, numărul spectatorilor fiind în continuă scădere. În prezent, se încearcă o creștere a numărului de cinematografe prin inițiativa Ministerului Culturii, în localitățile unde cinematografele au fost desființate din rațiuni de eficiență economică.

Pentru europenii din celelalte țări ale Uniunii Europene frecventarea cinematografului este o preocupare mai extinsă comparativ cu România; în medie, un european din UE merge pe an de 1–3 ori la cinematograf; merg mai des spaniolii și irlandezii. În Spania, un studiu realizat în iunie 2002 a ajuns la concluzia că în ultimii zece ani a crescut numărul de cinematografe cu 93,8%, numărul de spectatori la cinematografe, cu 71% și veniturile din încasări, cu 188,3%.

Un alt sondaj realizat de Institutul Național de Statisticăvrea să ofere date despre cum își petrec românii seara. Astfel s-au obținut următoarele răspunsuri spontane:

se uită la televizor 34%;

stau acasă cu familia 32%;

se întâlnesc/se distrează cu prietenii 10%;

se odihnesc 3%;

citesc 2%;

alte modalități de petrecere a timpului liber 18%.

Din structura răspunsurilor la întrebarea de mai sus, rezultă că românii preferă să-și petreacă seara „în tihnă cu familia”. La aceeași întrebare, răspunsurile americanilor evidențiază unele particularități: spre deosebire de români, americanii preferă într-o mai mică măsură „tihna în familie” și întâlnirile/petrecerile cu prietenii, dar sunt mai ridicate preferințele pentru odihnă, citit, mers la restaurant sau la cinema/teatru și pentru activități sportive.

Modul de a petrece seara: românii-americanii :privesc la televizor 34-26; stau acasă cu familia 31-25; întâlnire/distracții cu prietenii 10-8; odihnă 3-9; citesc 2-9; restaurant 2-5; dans (discotecă) 1-1; cinema/teatru 1-5; ascultă radio 1-0; activități religioase 1-1; croșetează, țes etc. 1-1; activități sportive 0-3; alt răspuns 11-7.

7.Preocupările religioase sunt considerate, uneori, preocupări de timp liber. Trebuie menționat faptul că preocupările religioase sunt preocupări spirituale, care numai în anumite forme precum frecventarea bisericii se exprimă în timpul liber. În același timp, prin sărbătorile religioase (la nivel național, la nivelul unor confesiuni și pentru anumite segmente de populație care respectă cu strictețe sărbătorile religioase) religia este producătoare de timp liber. La români, frecventarea bisericii a înregistrat o anumită creștere după 1990, mai ales la persoanele cu studii medii și cu studii superioare; din totalul populației de peste 18 ani, participă frecvent (în fiecare săptămână sau în fiecare lună) la serviciul religios din biserică aproximativ o treime.

8.Excursiile la sfârșit de săptămână și călătoriile mai lungi sunt puternic afectate de nivelul de trai scăzut. În România, treptat, s-a format un segment de populație care are posibilități financiare pentru călătorii, dar este neinteresat de excursiile la sfârșit de săptămână, și un alt segment, care are posibilități financiare numai pentru excursii la sfârșit de săptămână și/sau călătorii în țară.

Cei din primul segment, au posibilități financiare bune, posedă locuințe extraurbane sau/și în zone de agrement unde își petrec sfârșitul de săptămână. Există și segmente de populație neinteresate de excursiile la sfârșitul de săptămână, din alte motive decât cele financiare: cei ce posedă gospodării rurale unde își petrec cel puțin unele dintre sfârșiturile de săptămână, și cei ce participă la muncile agricole, pe pământurile ce le-au fost restituite după căderea regimului comunist.

2.2. FACTORI DETERMINAȚI AI CONȚINUTULUI DE TIMP LIBER LA ROMÂNI

Ceea ce este caracteristic pentru români, comparativ cu locuitorii celorlalte țări din UE este conținutul timpului liber mai sărac în preocupări și activități. Situația este valabilă atât pentru preocupările de informare cât și pentru preocupările culturale și distractive.

Principalele cauze ale acestei situații sunt:

standardul scăzut de viață – influențează petrecerea timpului liber atât direct, prin accesul redus la unele preocupări și servicii corespunzătoare, cât și indirect, printr-o stare sufletească, care inhibă dorințele și preocupările din timpul liber.

mentalități, valori, obiceiuri – au determinat, la rândul lor, prezența unor deprinderi și lipsa altora: de exemplu, petrecerea timpului liber în tihna familială mai ales la persoanele căsătorite și cu copii

posibilități reale slabe de petrecere a timpului liber – din perspectiva ofertei trebuie să avem în vedere cel puțin faptul că, aproximativ jumătate din populația României trăiește în mediul rural, acolo unde aceste posibilități/oferte sunt foarte reduse, dar nu se află într-o situație satisfăcătoare, din acest punct de vedere, nici locuitorii micilor orașe.

Ordinea de menționare a cauzelor nu indică ierarhia acestora din punctul de vedere al importanței, ele influențând diferențiat preocupările de timp liber.

Concluzii

În concluzie îmbunătățirea standardului de viață, oferta mai bogată și mai diversificată de posibilități de petrecere a timpului liber, modernizarea satului, creșterea urbanizării, în contextul deschiderii către exterior a societății românești vor putea determina diversificarea și îmbogățirea conținutului timpului liber și în România.

2.3. Organizarea activităților de timp liber

A vorbi despre un model special de valorificare optimă a timpului liber în ce privește activitatea recreativă nu este posibil. Ea se va diferenția de la tineri la adulți, de la bărbați la femei, de la cei cu activități intelectuale la cei cu activități fizice, de la cei din mediul rural la cei din oraș etc. În acest sens se va diferenția atât volumul, cât și caracterul activității motrice recreative. Aceasta însă nu exclude faptul că, în stilul de viață al fiecărui individ, activitatea motrică recreativă își are rolul său bine justificat. De aceea, în scopul realizării ei, este absolut necesară crearea funcției adecvate, pe care să o îndeplinească. De o importanță mare sunt și factorii materiali, organizatorici și creșterea lor printr-o educare bine orientată a tineretului și o dirijare a activității adulților.

Probleme de organizare mai dificile și mai pretențioase le constituie excursiile făcute pe mai multe zile. În general, grupurile trebuie să aibă roluri egale, elaborate progresiv sau regresiv și trebuie să se țină seama de minicazuri, persoane care nu pot adera la un grup sau celălalt. Prin grup se creează o subcultură comună, o notă distinctă, această subcultură trebuie guvernată și potențată, întărită cu roluri complementare și de către statutul sportului.

Pentru a menține grupul și pentru a împiedica dezechilibrarea din inerție a degenerării într-o dinamică neregulată și confuză trebuie ca întotdeauna membrul esențial al grupului să fie un profesor de sport, moderator și manager, care trebuie să ia decizii și să aibă riposte afective.

Moderatorul trebuie să țină seama de riscurile (subgrupuri de risc – ca de exemplu – la alergări, la înot etc), obstacolele, sau dificultăți care pot amenința proiectul (planificarea și programarea judicioasă a timpului) propus.

Organizarea în subgrup, realizată la întâmplare, prin membrii înscriși la o excursie, trebuie să se țină seama de o rearanjare prin mixaj a celor tineri cu acei mai în vârstă de către moderatori. Dacă subgrupul este format prin tragere la sorți sau voluntariat, moderatorul trebuie să fie atent prin indicarea explicită a unui tânăr puternic în orice grup. Desemnările făcute de formatori, de legăturile prin vârstă, sex, origine, niveluri, eterogene nu trebuie să uite ordonarea de risc și de securitate (accidente), pe care trebuie să o aibă mereu în minte conducătorul.

Chiar dacă participanții se adună în funcție de afinități în jurul animatorilor, chiar dacă înscrierea este liberă sau ține seama de lucrări, mereu structura jocului trebuie să fie progresivă, iar dacă sunt mai multe grupuri să se țină seama de subgrupuri și fracțiuni.

Indiferent dacă testele sportive vizează doar jocul, în registrul final trebuie să existe o răsplată, măcar verbală.

Accesibilitatea este adresată tuturor vârstelor și tuturor nivelelor de pregătire, cu condiția unui comportament liber, natural și decent. Totuși, trebuie să se țină cont de noua celulă familială cu un părinte și cu doi părinți, organizându-se totul în funcție de vârstele cetățenilor.

Activitatea fizică de timp liber vizează: sport; alimente; sănătate; longevitate etc. În spiritul acestei idei activitatea fizică și de agrement poate fi privită ca o oportunitate de afaceri prin faptul că poate oferi individului nenumărate servicii de care acesta este interesat. Trăim într-o societate de consum iar aspectul finaciar nu trebuie neglijat mai ales că statul nu poate susține material și financiar sportul și activitatea sportului ca loisir.

De aici pornește domeniul managementului și a marketingului (nevoia de cunoaștere și de perspectivă) care să ofere servicii și programe din cele mai atractive. Nu se pot desfășura la cote ridicate asemenea servicii fără o dotare corespunzătoare a bazei materiale (terenuri, echipament, refacere etc). Pătrunderea capitalului privat a dus la dezvoltarea acestor servicii pentru populație din ce în mai interesate pentru sănătatea lor. Este falsă privită problema că din punct de vedere economic beneficiarii sunt societățile comerciale care oferă aceste servicii, ci din contră o activitate de marketing prin programe de calitate ne conduce spre imagine și longevitate profesională, iar practicanții activităților de timp liber sunt beneficiarii bunăstării fizice, chiar mai mult și la nivel moral și psihic.

Misiunea și viziunea societății este pentru formarea de specialiști la nivel național și european (internațional) în funcție de cererea pieții. Elaborarea analizelor de nevoi și implementarea acțiunilor inteprinse au dus la finalitatea procesului educațional de specialitate în următoarele direcții, potențialii beneficiari fiind: profesori de educație fizică în școli (primar, gimnazial, liceal, universitar, speciale, licee și cluburi sportive, societăți de profil private); manageri sportivi; cercetători în domeniu; antrenori; preparatori fizici; kinetoterapeuți; institutori; profesori culturism/fitness, judo; metodiști; turism, activități de timp liber (bugetul alocat timpului liber);

Ținte strategice:

– mai mare preocupare pentru analiza de nevoi, datorită nevoii de schimbare, adaptare, valorificare, internalizare/integrare și, schimbarea la nivel structural;

– urmarea continuă a cadrelor de specialitate pentru asigurarea predării pe verticală și orizontală;

– implementarea unor acțiuni, de contact, pe linie profesională cu alte facultăți de specialitate din Europa, schimburi de experiență ale studenților, și cu toate facultățile de profil din țară;

– gestionarea managementului timpului studenților cu preocupări în aprofundarea științifică a domeniului;

– încurajarea folosirii internetului de către studenți și profesori în scopuri didactice, științifice și de specialitate;

Sportul ca loisir apare ca un protagonist social pentru mulți interlocuitori, de aceea relațiile publice sunt numeroase și eficiente. Cei 4 P (produs-plasare-promovare-preț) sunt indicatori ce trebuie luați în seamă: produsul- activitatea fizică care se adresează tuturor categoriilor sociale, tuturor vârstelor etc; promovarea- se poate face prin publicitate, logo, imagine etc; prețul- venituri și cheltuieli, prețul abonamentului, cel acoperit din sposorizări etc; plasarea prin internet, persoane de contact (telefon, fax, e-mail,), pagina web, etc. Articolele din reviste urmăresc implementarea serviciilor sociologice, culturale, loisir (preocupări), motivații, nevoi apărute, reorientarea resurselor existente, etc, ca sursă a politicii societății în care trăim. Implementarea articolelor va cuprinde investigații prin sondaje de opinie, anchete, interviuri, chestionare, relații interpersonale și de colectiv, comunicare etc.

Sportul schimbă trupul, îl plăsmuiește, elementele ritmice apropie sportul de muzică și de dans (patinaj).

Semnificația corpului în sport, semnificația corpului frumos nu ar putea fi descifrată decât prin imagini ale sportului în literatură, decât urmărind fenomenul în desenele de pe vasele grecești, în pictură, „Discobol” mituri etc. Competiția – fair-play – este pentru numerosul iubitor de sport un suport educativ un îndrumar de moralitate.

Exercițiul fizic poate avea diferite scopuri: creșterea performanței fizice; rămânerea în formă pentru sănătate; distracția; socializarea etc. Dacă pentru scopurile competitive ariile comerciale dau o platformă comercială, pentru loisir, activitățile de relaxare de timp liber au început să crească, în conexiune cu nutriția conștientă. În acest mod, activitatea fizică este o parte importantă a unui stil de viață sănătos.

Specialiștii demonstrează în urma cercetărilor efectuate că este imperioasă relația dintre viața activă, așteptările personale și starea de bine, toate acestea caracterizând spiritul de viață al societății și al individului.

Promovarea sportului ca mijloc esențial de menținere și întărire a sănătății, pentru o creștere și dezvoltare fizică armonioasă a tinerei generații, duce la dezvoltarea calităților motrice.

Promovarea sportului ca model de toleranță și fair-play devine:

mijloc de comunicare între membrii societății

ca stil de viață

ca spirit moral

elimină manifestările de violență și rasism.

Desfășurarea exercițiilor fizice, în cadrul educației adulților, are în vedere continuarea pe o treaptă superioară a rezultatelor câștigate în prima etapă a educației, adică o pregătire generală care să asigure integrarea individului în ori ce formă de activitate (nu vorbim de situații particulare impuse de imperative sociale: pregătirea militară, cosmonauți, scafandri etc).

Prin intermediul exercițiului fizic, omul rezolvă problemele pe care le ridică raporturile sale cu mediul natural, limitează acțiunile nocive ale acestuia și valorifică altele – apa, aerul, soarele etc

Educația fizică și sportul se transpun în practică prin urmatoarele activități practice (activități sportive de masă).

Activități cultural – sportive. Cu prilejul diferitelor zile pe care le sărbătorește școala, sărbătorile anului preolimpic, sărbători naționale, zile dedicate diferitelor acțiuni ale UNESCO (împotriva fumatului, drogurilor, sedentarismului) sub directa îndrumare a profesorilor diriginți, a profesorilor de muzică, desen educație fizică, sunt organizate activități cultural sportive care au un program bine stabilit și anunțat din timp.

Activități turistice.

turismul local (cunoașterea județului, a tradițiilor locale, a monumentelor istorice).

cicloturismul este o altă activitate cu multiple valențe educative. Se pot organiza excursii de o zi la sfârșit de săptămână cu deplasare pe biciclete, sau mini expediții de două, trei, cinci zile în vacanță.

expediții pentru cunoașterea valorilor culturale, a specificului geografic și ecologic a diferitelor zone din patria noastră. Timpul afectat desfășurării acestei acțiuni va fi de cel puțin o săptămână și chiar dacă necesită un efort material, fizic, organizatoric mult mai mare, influențele educative sunt deosebite.

După fiecare excursie elevii vor afișa pe panoul destinat acestor activități detalii despre elevii participanți, traseul parcurs, fotografii, alte producții; în colaborare cu profesorii de limba română elevii vor întocmi jurnale de călătorie.

Alte activități.

Acțiuni ecologice.

Organizarea de acțiuni pentru întreținerea bazelor sportive școlare.

Parteneri posibili: Inspectoratul Școlar Județean, Direcția Județeană pentru Sport, Federația Sportul Pentru Toți, Primăria, Direcția de Sănătate Publică, Inspectoratul Județean de Poliție, Grupul de Pompieri, Inspectoratul de Protecție civilă, Culte și Patrimoniu Cultural, Inspectoratul de Protecție a Mediului, Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap, O.N.G-uri-le.

Educația fizică nu urmărește doar un scop limitat, intrinsec, acela al dezvoltării fizice ce s-ar realiza paralel și independent de alte aspecte ale personalității umane, din contră, educația fizică, parte componentă a unui sistem, acționează concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltării "integrale" a personalității, stimulând și fortificând calitățile psihofizice ale acesteia.

Pedagogia activităților sportive în aer liber are ca obiectiv educarea personalității în general la tânăra generație, promovarea procesului de formare a tinerilor într-o manieră ludică relaxantă, creează un spațiu de cerințe relevante ce pot determina modificări mentale pozitive.

Există pe de o parte sportul de performanță, identificat tot mai des cu sportul profesionist și care intră tot mai mult în sfera spectacolului plătit, iar pe de altă parte, există și un altfel de sport, atașat valorilor umane și destinat tuturor și anume, sportul pentru toți.

Pentru ca efectul mișcării să aibă efect, s-a constat că un practicant trebuie să execute ca durată a efortului săptămânal de 3 – 6 ședințe a câte 20 min/ședința, timp în care însumat să consume minim 2000 de calorii/săptămână. Criteriul de intensitate a efortului pentru activitățile fizice (ușoare) de agrement stipulează că numai eforturile ce produc un consum de 7,5 calorii/min trebuie folosite pentru a preîntâmpina bolile cardiovasculare.

Conceptul de activități motrice recreative reflectă necesitatea existenței unor programe de activități de o varietate apreciabilă, care să răspundă multitudinilor de motivații, nevoi, nivele, preferințe și posibilități a practicanților. În pregătirea acestor programe trebuie ținut cont de anumiți factori așa ziși externi ai practicării activităților, dar care o influențează în mod direct.

Factori care determină programele de activități de timp liber:

Vârsta. Angrenarea în forme de practicare a exercițiilor fizice, scade odată cu înaintarea în vârstă. Privind la modul general doar aproximativ 33% din persoanele de 70 de ani, practică o formă de activitate fizică, inclusiv mersul pe jos, în timp ce dintre tinerii de 16 ani, 80% fac exerciții fizice.

Trebuie menționat că adaptarea tipului de efort la vârstă, este obligatorie (artele marțiale sau rugby-ul nu sunt potrivite pentru o persoană în vârstă, dar mersul pe jos, pe bicicletă sau înotul, da).

Sexul. Proporția celor implicați în practicarea exercițiilor fizice, este diferită, în funcție de sex. Astfel, doar 40-50% dintre femei, față de 60-70% dintre bărbați, desfășoară o activitate fizică.

Educația. Un rol deosebit de important în influențarea tinerilor îl are școala, care dacă are o catedră de educație fizică și sport bine organizată și activă, va angrena elevii în activități sportive școlare, iar dacă acestea sunt plăcute, influența va fi și de durată, în perspectiva activităților extrașcolare. Rolul pe care îl are școala, este dublat și de cel al familiei, care poate încuraja sau descuraja practicarea exercițiilor fizice.

Familia. Pa lângă influența din punctul de vedere al educației, familia este un factor decisiv și datorită dependenței financiare a tinerilor, în ce privește acoperirea taxelor, achiziționarea rechizitelor etc.

Tradiția și cultura. Atât participarea cât și orientarea spre un anumit gen de activități sunt influențate, în sensul că spre exemplu, unele culturi interzic femeilor să activeze în public sau în grupuri mixte pe de o parte, iar pe de alta, unele națiuni au tradiții foarte puternice într-o anumită ramură de sport (baseball in S.U.A., cricket în zona Indiei, rugby în Noua Zeelandă, fotbal în Europa etc.).

Mediul social. Anturajul, ca grup la care se asociază persoane cu același nivel cultural, interese și cu vârste apropiate, exercită influențe deosebite. Dacă cei din anturajul unei persoane desfășoară o activitate fizică, este probabil ca și acea persoana să se implice.

Politica. Politica poate influența, atât direct cât și indirect, implicarea cetățenilor în activități fizice, spre exemplu prin introducerea obligatorie a educației fizice în școli, dar și prin alocarea unor fonduri pentru constituirea de baze sportive.

Situația economică. Unele tipuri de activități fizice, implică cheltuieli majore în ce privește amenajarea bazei materiale sau cu echipamente. Uneori, o țară, o regiune, un oraș sau o persoană pot să nu dispună de sumele necesare construirii sau întreținerii bazelor sportive, achiziționării de instalații, materiale sau echipamente.

În ultimii ani, este tot mai de actualitate, situația șomerilor care au timp liber, dar de cele mai multe ori nu au bani pentru acest tip de investiție. În unele țări, șomerii beneficiază de reduceri sau de gratuitate în folosirea bazelor sportive (terenuri și instalații).

Accesul. O persoană va fi cu atât mai tentată să frecventeze o baza sportivă, cu cât aceasta se află mai aproape de domiciliu, sau cu cât accesul este mai facil. Dificultățile de acces, determină multe persoane sa devină comode în raport cu activitățile fizice.

Infirmitatea. Acest aspect, este de asemenea limitativ în alegerea unui tip de activitate fizică, dar numai parțial. În ultimul timp, persoanele cu handicap sunt încurajate prin toate mijloacele (facilități materiale ca: mijloace de transport speciale, rampe de acces, vestiare adaptate) și de asemenea, organizarea unui număr foarte mare de întreceri sportive, ca și mediatizarea prin toate canalele mass-media.

Mediul și clima. Alegerea unui tip de exerciții fizice, poate fi influențată de apropierea mării sau a unui lac, facilitând practicarea sporturilor nautice, a muntelui care încurajează turismul și escaladarea, sau de situarea într-o zonă rece, care favorizează sporturile de iarnă.

Baza materială. Este un deziderat al societății, este efectul politicului în sport. O societate care și-a descoperit propriile valori este asemuită după instituțiile democratice (respectarea și aplicarea legilor democratice, cultură, sport etc).

Presa. Aceasta joacă un rol important în popularizarea practicării exercițiilor de întreținere a condiției fizice și a performanțelor sportive, acționând direct asupra populației.

Alți factori ai conținutului activităților motrice recreative sunt determinați de: motivațiile practicantului, condițiile de practicare, locul de desfășurare, condițiile climaterice, materiale utilizate, echipamentul etc.

Echipamentul – necesitate a activităților motrice recreative.

Îmbrăcămintea. Toți participanții trebuie să participe la activitate într-o vestimentație adecvată pentru exerciții și activitatea sportivă respectivă.

Vestimentația sportivă dă tonul pentru activitatea fizică recreativă, atât pentru instructor, cât și pentru participanți. Vestimentația îl face pe participant să se simtă bine și creează un mediu potrivit activității. Ea trebuie să cuprindă tricouri, șorturi, șosete și treninguri din bumbac.

Încălțămintea. Încălțămintea trebuie să fie de tenis sau alt tip de încălțăminte sportivă.

Echipamentul utilitar necesar desfășurării activităților recreative, altul decât cel vestimentar, trebuie să fie adecvat activității în sine (joc sportiv, ramură sportivă etc) și trebuie cunoscut dinainte de instructor. În cazuri de neconcordanță între nevoile de utilizare și oportunitatea ofertei se regândește activitatea în sine.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND TIMPUL LIBER AL STUDENTILOR

3.1. PREZENTAREA GENERALA A STUDIULUI

Stabilirea obiectivelor

Primul pas în organizarea unui sondaj îl constituie formularea obiectivelor.

Obiectivele chestionarului in cauza sunt:

aflarea timpului liber de care dispun studentii in medie pe saptamana (ore);

modul in care isi valorifica studentii timpul liber, concluzionand cu opinia acestora legata de petrecerea timpului lor liber intr-un mod eficient sau nu.

Definirea populatiei

Pentru definirea populatiei am apelat la informatiile furnizate de site-ul facultatii cu privire la numarul studentilor de an 3 in cadrul Universitatii de Vest Timisoara. Baza de sondaj a fost constituita pe baza situatiei repartizarii buget-taxa a studentilor. Deoarece dorim estimarea parametrilor pentru fiecare forma de invatamant si ulterior pe total se va aplica un plan de sondaj stratificat, criteriul de stratificare fiind forma de invatamant, iar selecția unităților din fiecare strat urmând să se realizeze după procedeul simplu aleator fără revenire.

In urma prelucrarii informatiilor auxiliare s-au obținut datele:

Alegerea metodei de culegere a datelor.

Metoda de colectare a informațiilor a fost interviul direct realizat la facultate.

Elaborarea chestionarului

La elaborarea chestionarului am utilizat in cea mai mare parte intrebari inchise deoarece necesita timp scurt pentru rapuns si sunt mult mai usor de completat.Tema sondajului nu a necesitat formularea de intrebari delicate, chestionarul debutand cu intrebari ce privesc activitatea respondentului si finalizandu-se cu intrebarile de indentificare.

3.2. CHESTIONARUL STUDIULUI DE CAZ

Chestionarul prezent are ca scop realizarea unui studiu privind valorificarea timpului liber in randul studentilor.Va rugam sa aveti amabilitatea de a raspunde la o serie de intrebari, mentionand ca durata de completare a chestionarului va fi de doar 10 minute.Raspunsurile date la aceste intrebari vor fi folosite exclusiv in scopuri de cercetare statistica.Va multumim!

1.In prezent ocupati un loc de munca?

a) part-time;

b) full-time;

c) nu lucrez.

2.Sunteti membru sau voluntar in asociatii sau organizatii ca:

3.Considerati ca sunteti o persoana:

a) activa;

b) sedentara.

4.Cat de repede reusiti sa va imprieteniti cu oameni noi?

a) cam dupa doua, trei zile;

b) direct din prima zi. Sunt un om foarte deschis!;

c) asta depinde de starea in care sunt si daca oamenii sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine.

5.Care dintre urmatoarele caracteristici vi se potrivesc cel mai bine?

a) harnic/a si serios/oasa;

b) cool si spontan/a;

c) creativ/a si cu capul in nori.

6.Obisnuiti sa faceti sport:

a) foarte des;

b) des;

c) rareori;

d) deloc.

7.In medie cate ore pe zi petreceti in fata calculatorului?

a) 0-2 ore;

b) 2-4 ore;

c) 4-6 ore;

d) peste 6 ore.

8.De cat timp liber dispuneti in medie pe saptamana(7 zile)?:

a) sub 7 ore;

b) intre 7 si 21 ore;

c) peste 21 ore.

9.Enumerati trei dintre pasiunile cele mai mari ale dumneavoastra:

1……………….

2……………….

3……………….

10.Cand doriti sa va relaxati de cele mai multe ori apelati la(o singura optiune) :

11.Acordati o nota de la 1 la 10 in functie de importanta pe care o au urmatoarele pentru dvs(10 cel mai important,1cel mai putin important):

13.De regula in week-end:

a) preferati sa va relaxati in cadrul familiei;

b) preferati sa petreceti timpul cu prietenii;

c) incercati sa va impartiti timpul intre familie si prieteni.

14. Pentru dvs, o seara reusita inseamna:

a) un film bun la televizor sau o carte buna inainte de culcare;

b) o cina in compania celor mai buni prieteni;

c) sa va distrati cu prietenii intr-un club;

d) sa petreceti cateva ore in fata calculatorului inainte de culcare;

e) nici una dintre variantele enumerate mai sus.

15.In momentul organizarii unei vacante cu prietenii:

a) luati intotdeauna initiativa;

b) lasati organizarea pe seama celorlalti si acceptati orice propunere;

c) lasati organizarea pe seama celorlalti, dar va faceti cunoscute parerile;

16.In cazul dvs locul cel mai potrivit pentru alegerea unei vacante este:

a) un loc linistit si relaxant in care va puteti odihni;

b) un loc care va poate oferi o gama variata de posibilitati de distractie;

17Practicați următoarele activități în timpul liber? (o singură variantă de răspuns pe linie)

18.Apreciati ca va folositi timpul liber in mod eficient?

DA NU

19.In cazul in care ati raspuns afirmativ la intrebarea anterioara numiti un argument pentru sustinerea raspunsului.

1…………………………………………………

20.In cazul in care ati raspuns negativ la intrebarea de mai sus numiti un argument pentru sustinerea raspunsului.

1…………………………………………………

21.In momentul actual locuiti:

a) cu parintii;

b) in camin;

c) in gazda;

d) intr-un apartament/garsoniera cu chirie.

22.Nivelul venitului lunar pe membru al familiei din care faceti parte este (lei/pers):

Sexul respondentului: M F

Varsta respondentului: ……..

Religia:

3.3. PRELUCRAREA SI ANALIZA DATELOR PORNIND DE LA OBIECTIVELE PROPUSE

Odată completate chestionarele am trecut la codificarea și constituirea tabelelor în vederea prelucrării și analizei ulterioare. Datele au fost introduse într-un fișier SPSS. Fiecare întrebare din chestionar cu o singură variabilă de răspuns s-a constituit într-o variabilă în fișier. Întrebările cu răspuns multiplu însă, pentru a putea fi centralizate răspunsurile s-au "spart " în mai multe întrebări cu o singură variantă de răspuns fiecare din aceasta constituind o variabilă în fișier.

Conform tabelului de mai jos numarul total de personae intervievate sunt 95 de studenti.

În principiu se recomandă ca organizarea întrebărilor într-un chestionar să se realizeze pe module, în funcție de temele abordate. Cu toate acestea este posibil ca din dorința de a plasa întrebările complexe sau delicate într-un anumit punct al chestionarului această organizare pe module să fie puțin modificată. Din acest motiv este foarte important ca analiza și interpretarea rezultatelor să se realizeze pornind de la obiectivele propuse. Respectând acest principiu, în cadrul fiecărui obiectiv se analiza întrebările ce țin de el, indiferent de ordinea în care se găsesc în chestionar.

Al doilea obiectiv: modul in care isi valorifica studentii timpul liber .

In trebarile ce tin de al doilea obiectiv sunt: 10, 11, 17

Intrebarea 11.

Exemplu de variabila cantitativa.

Intrebarea 11 a chestionarului are rolul de a face cunoscute notele de la 1 la 10 pe care le acorda studentilor unor valori de viata,in functie de importanta acestora.Intrebarea se sparge in 6 intrebari numerice.

Prelucrarea intrebarii 11.1

In tabelul urmator sunt prezentati estimatorii si erorile de reprezentativitate pe fiecare strat.

Histograma repartizarii pe straturii a studentilor dupa nota acordata pregatirii profesionale

Deoarece sondajul realizat este stratificat proporțional val de sub rad0.012 estimatorul venitului mediu/peroană la nivelul județului este preluat din tabelul cu estimatorii pe total.

9.08

Calcului erorii de reprezentativitate este sistematizat in tabel:

=0.1095 val de sub radical0.012

0,2146

Intervalul de încredere:

Garantăm cu o probabilitate de 95% că nivelul mediu de apreciere a formarii profesionale este de cel putin 8.8654 si cel mult 9.2946

Exemplu variabila calitativa

Intrebarea nr 17 are rolul de a face cunoscute activitatile pe care studentii prefera sa le desfasoare in timpul liber si la randul ei se sparge in 9 intrebari.

In continuare analizam intrebarea 17.8 care se refera la frecventa organizarii de excursii sau plimbari in timpul liber

Frecventa organizarii de excursii/plimbari in timpul liber pe cele doua straturi

Ne intereseaza sa aflam daca studentii organizeaza des excursii/plimbari in timpul liber.Calculand erorile de reprezentativitate si erorile limit ape fiecare strat am aobtinut

Deoarece sondajul s-a realizat dupa un plan stratificat proportional estimatorul pe total este chiat media esantionului w=0.768

Eroarea de reprezentativitate pe total este:

0,019 val de inlocuit 0.03796

1,96*0,03796=0.0744

Intervalul de încredere: stanga 0.6936, dreapta 0.8424

Garantam cu o probabilitate de 95% ca cel putin 69.36% si cel mult 84,24% din studenti organizeaza des excursii/plimbari in timpul liber.

Testarea ipotezelor privind mediile a 2 populatii. Esantioane independente

Pentru intrebarea11 verificam daca exista diferente pe forma de invatamant privind aprecierea importantei formarii profesionale.

Studentii de la buget au acordat formarii profesionale nota 9.01 iar cei de la taxa o nota de 9.26.

Deoarece in urma efectuarii testului Levene s-a obtinut F=0,20615 si Sig =0,155 . Se respinge ipoteza egalitatii dispersiilor si se testeaza H0: ≠ interpretand rezultatele de pe a 2a linie.

Deoarece Sig. (2-tailed) este 0,267 garantam cu 99,7% ca nu exista dif. semnificative intre medii.

Testarea ipotezelor privind 2 medii. Esantioane dependente

Testăm diferentele privind importanta formarii profesionale si si a timpului dedicat educatiei.

Valoarea calculata a testului Student este t=4.625ceea ce duce la respingerea ipotezei diferentei nule intre cele 2 medii (sig. =0,101).

Comparaea a 2 sau mai multe medii. Testul ANOVA.

Se testează daca exista diferente semnificative pe forme de invatamant in nota acordata pentru importanta timpului acordat distractiei cu prietenii

In urma efectuarii testului Levene s-a acceptat ipoteza egalitatii dispersiilot. Conditia de homoscedasticitate fiind respectată se poate utiliza testul ANOVA.

Sig.=0.156>0.05

Compararea a 2 sau mai multe procente. Variabile calitative

Vrem sa vedem daca exista diferente in ceea ce priveste procentul celor care desfasoara sau nu actvitati culturale in timpul liber in functie de sexul respondentului.

Putem afirma ca 28,3% dintre respondentii de sex masculin si 20% dintre respondentii de sex feminine nu desfasoara activitati culturale in timpul liber

Concluzie

Conform studiului realizat pe esantionul de studenti selectati pentru a fi intervievati avem urmatoarele raspunsuri:

nivelul mediu de apreciere a formarii profesionale este foarte ridicata, astfel studentii aloca foarte mult timp pentru acesta

aproximativ 84,24% din studenti organizeaza des excursii/plimbari in timpul liber, ceea ce este semnificativ din punctul de vedere a alocarii timpului liber in acest scop fara insa a isi uita formarea profesionala

majoritatea studentilor nu aloca timp pentru desfasurarea activitatilor culturale in timpul liber, mai degraba isi utilizeaza timpul liber pentru calatorii, excursii sau picnicuri in aer liber.

In acelasi timp conform rezultatelor obtinute studentii isi impart aproximativ timpul atat pentru formarea profesionala, studiere cat si pentru timpul liber. Insa este de notat faptul ca multi studenti se considera a fi mai mult sedentari decat active in ceea ce priveste stilul lor de viata de student. Este de dorit ca acest aspect sa fie imbunatatit, avand in vedere si starea de sanatate generala observata pe plan national. Sedentarismul conduce la rezultate slabe ale sanatatii si este de dorit ca timpul liber sa fie petrecut in special cu activitati care nu include sedentarismul.