Tematica Culturala In Presa Scrisa

Tematica culturală în presa scrisă

(Studiu de caz:

Săptămânalul „Literatura și Arta”)

(The Cultural Topics in the Printed Press.

Case Study: The Weekly ”Literatura și Arta”)

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I.

Speciile redacționale ale jurnalimului cultural

în presa scrisă

1.1. Cultura și Mass-Media

1.2. Genurile jurnalismului cultural în presa scrisă

1.3. Elementele unui articol, mijloace de acroșaj

CAPITOLUL II.

Studiu de caz: Săptămânalul Literatura și Arta

2.1. Prezentarea săptămânalului Literatura și Arta

2.2. Analiza creațiilor proprii

2.3. Alte colaborări în jurnalism

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

„Orice epocă de cultură, ce se încheie,

lasă în floarea uscată semințele vremii nouă; nu le risipiți.” (Nicolae Iorga)

A vorbi despre cultură, este cum ar fi să vorbești despre părinți. Ce e o țară fără de cultură? Ce e o țară cu cultură? Anume cultura face ca o țară să se diferențieze una de alta. Anume cultura unei țări face ca aceasta să se mândrească de propriile tradiții.

Ce e cultura? Și câte înțelesuri pot fi alipite acestui cuvânt. Cultura, cuvânt cu multe înțelesuri.

Dacă am face o simplă căutare a cuvântului cultură în dicționarul explicativ, prima propoziție care apare este: „Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori …”

Ne dăm foarte bine seama că cultura e un tot întreg și că fără de ajutorul omului aceasta nu ar exista. Cultura pot fi oamenii, pentru că unii o creează iar alții o redau scriind sau vorbind. Aceasta la rândul ei devenind istorie și păstrându-și valoarea culturală cu demnitate.

Ce o fi tematica culturală în presa scrisă, cât de imporatntă o fi aceasta. Presa scrisă și cultură. Oare scrisul nu o fi făcând parte și el din cultură. Oare existența culturii fără de scris ar rezista vremurilor. Oare cel ce scrie și relatează despre cultură nu o fi și el cumva un om cult. Da, cultura e în tot, o respirăm, pășim pe ea, o putem atinge. Ea are o valoare și e ca o ploaie ce udă pământul uscatm astfel dând roadă seminței culturii în oameni.

Actualitatea temei. Nu în zadar Nicolae Iorga vorbește despre cultură să nu o risipim. Presa scrisă are grijă de aceasta și anume ziarele de-a lungul timpului au tendința, scopul de a promova și mediatiza cultura. Putem menționa că anume ziarele culturale, datorită tematicii abordate au supravețuit de-a lungul timpului. Anume datorită ziarelor culturale putem observa dezvoltarea tendințelor în diverse ramuri ale culturii. Din acest considerent tema proiectului: Tematica culturală în presa scrisă este actuală. Căci presa scrisă este cea care păstrează unele fărâme ale vechilor tradiții, în același timp îmbinând noile tehnologiile. Căci practic fiece ziar acum pe lângă varianta printată tradițională are și o pagină web, pentru a fi cât mai aproape de tânăra generație și a disemina semințele culturi. În același timp prin acest proiect voi arăta situația presei culturale specializate și tematica culturală în presa generalistă. Astfel, tema este o necesitatea care va prezenta noile tendințe și valori în presa culturală. Dificultăți și paradigme pe care aceasta le întâmpină. Ziarele rămân a fi un pilon important al informării societății, acest fapt datorându-se obișnuințelor vechilor generații dar și accesibilității în spațele rurale. În același timp specificăm că cititorii activi ai ziarelor culturale și paginilor de cultură rămân a fi cei din generația a treia și așa numita intelectualitate. Tinerii sunt cei care ignoră acest tip de lectură, apreciind mai mult scandalul sau așa numita presă de bulevard.

Scopul proiectului. Prin acest proiect mi-am propus să prezint realitatea în domeiul presei culturale și a tematicii culturale în presa generalistă. În același timp am prezentat și studentul ce realizează practica în cadrul unui ziar cultural și viața sa în calitate de reporter. De asemenea am încercat să fac careva premoniții în acest domeniu și să arăt lacunele ziarelor, care pun accentul pe politic, lăsând în umbră tematica culturală. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil am studiat și prezentat reflecțiile mele pe marginea subiectului.

Structura proiectului. Proiectul mi l-am structurat în două capitole, de asemenea având introducerea, bibliografia și concluziile de rigoare. Iar în anexe am prezentat o suită de materiale jurnalistice realizate în cadrul practicii și a altor colaborări. În primul capitol Speciile redacționale ale jurnalismului cultural în presa scrisă am prezentat cele mai importante genuri ale presei culturale. Fiecare gen explicând-ul prin intermediul reperelor teoretice. De asemenea am încercat să explic fiecare gen și să-i determin utilitatea în cadrul unei instituții de presă. În ce-l de-al doilea capitol Studiu de caz Săptămânalul Literatura și Arta, am prezentat succint hebmordanul în cadrul căruia mi-am realizat stagiul practic. Apoi am venit cu o analiză a materialelor publicate, acestea fiind plasate integral în Anexe. Iar la final am venit cu exemple de lucări realizate în cadrul altor colaborări în decursul anilor de studii.

Metodologia cercetării. În timpul scrieri proiectului dat, am apelat la câteva tehnici de cercetare pentru a putea dezvolta tema abordată și pentru a atinge scopul propus. Astfel, una dintre cele mai importante metode la care am apelat a fost analiza. Cu ajutorul ei am studiat și analizat câteva exemple elocvente de ziare generaliste și specializate în tematica culturală. Analiza a fost posibilă datorită observării atente în timpul cercetării și analizării acestora. De aici putem extrage și metoda observării care mi-a fost de mare ajutor și mi-a permis să fiu obiectivă și să compar câteva situații, ziare. Iar cel mai important a fost cercetarea comparativă pe care am realizat-o pentru a arăta tematica culturală din diverse unghiuri de abordare.

CAPITOLUL I.

Speciile redacționale ale jurnalimului cultural

în presa scrisă

1.1. Cultura și Mass-Media

Cultura este imaginea unei țări, element care ne face deosebiți și ne definește ca un popor. Căci cultura este cea care renaște și perindă poporul de-a lungul timpului. În acest context una dintre funcțiile majore ale mass-media este de a culturaliza și promova cultura. Astfel, specificăm că mass-media este cea care ar trebui să-și asume angajamentul de a promva cultura, tradiția și datina țării. Doar prin mass-media informația este difuzată publicului larg, cetățenilor și oaspeților țării.

Presa Generalistă în Republica Moldova.În Republica Moldova întâlnim presă generalistă care în paginile sale ar trebui să promoveze cultura. Astfel, pentru a vedea cât de bine este abordată tematica culturală în paginile ziarelor generaliste, vom efectua o analiză comparativă la cele mai răspândite ziare pe teritoriul țării. Astfel, am analizat trei publicații: Jurnal de Chișinău, Adevărul și Timpul.

În ziarul Timpul din 23 mai 2014, vineri, numărul 20. Ediția de vineri a ziarului conține 32 de pagini, dintre care doar două sunt dedicate culturii. Astfel, dacă deschidem ziarul la pagina 14, rubrica cultură, observăm trei materiale, doar că acestea nu sunt dedicate culturii. Autoarea textelor cu titlurile: „Moarte pe credit”, „Pașaport prin București” și „Aspru sau blând” opinează pe teme legate de costul unei înmormântări, regimul de vize și religie. Consider că titlurile date nu corespunt textului, și nu corespund rubricii cultura.

La ce-a de a doua pagina de cultură, cu numărul 24, vedem două materiale care abordează cultura. „Alecsandri a inventat… un ceai de minte”. Titlul materialului dat este confuz și poate duce cititorul în eroare, dar după cum știm anume titlul este cel care atrage atenția cititorului asupra materialului. Al doilea text este dedicat festivalului de la Cannes 2014, autorul face o retrospectivă a festivalului, abordând tematica filmelor de la festival care sînt mai mult bazate pe război. Dacă să analizăm tematica culturală din aceste două materiale, observăm că unul este dedicat celei naționale iar celălat culturalizării la general.

Cel de-al doilea ziar studiat de mine a fost bisăptămânalul Jurnal de Chișinău. În ediția de vineri, 23 mai, cu numărul 27, putem observa alte două pagini de cultură. Acestea sînt dedicate în exclusivitate culturii din Republica Moldova, astfel, la pagina 11 avem evenimente unice la „BITEI 2014”. Acest material face retrospectiva și agenda evenimentului, cu claritate explicând fiecare zi a festivalului. Următoare pagină cu numărul 18, la fel este dedicată culturii, cu un singur material „Concursul Moștenire- 21 de promoții”. Ambele pagini dedicate culturii au înserate pentru fiecare material câte o poză reprezentativă, astfel materialele devenind mai atractive și accesibile publicului.

În același timp poza face textul să fie mai interesant. Menționăm că Jurnal de Chișinău, deși nu este un ziar specializat promovează cultura.

Ziarul Adevărul este cel de-al treilea ziar pe care l-am analizat. Deoarece acesta este un cotidian național, am luat numărul 83, ediția de vineri din 23 mai. Acesta ca și precedentele are două pagini cu tematica culturală.

Astfel, observăm că ambele pagini sunt dedicate scriitorului Norman Manea. Textul este un interviu, care dezvăluie personalitatea scriitorului fiind considerat scriitorul român cu cele mai multe șanse la premiul Nobel. Observăm că pe lângă interviul clasic, în pagină mai este înserat căsuțe cu CV-ul și poze ale acestuia.

Reporterii de la Adevărul dau dovadă de profesionalism prin realizarea unui interviu bine documentat și intersant.

În urma analizei a celor trei ziare generaliste de mare importanță în Republica Moldova, doar două dintre ele își dedică paginele culturii naționale, dând importanță acestora. Pe când unul dintre acestea are pagină culturală preponderent dedicată culturii la general, dar conținând materiale de opinie care nu sunt relevante tematicii culutrale. Ar fi bine ca presa generalistă să de-a o atenție sporită tematicii culturale, care vine să educe și să promoveze demnitatea poporului.

Presa specializată culturală în Republica Moldova. Deși avem presa specializată în Republica Moldova aceasta nu are o tematică bine definită, oferind pagini puține culturii, chiar de este un ziar cultural, sau are un limbaj specializat dificil, care nu este accesibil publicului larg. Aici ne referim la săptămânalul Literatura și Arta și la revista Contrafort care are o aparițe sporadică, depinzând în totalitate de fondurile externe. Deși aceste sunt considerate culturale, acestea nu promovează cultura în sensul larg.

Săptămânalul Literatura și Arta, care apare în fiece joi are opt pagini. Frunzărind ziarul îl putem cataloga ca unul neinteresant și plictisitor, cu un format mare care nu este comod. Plusul acestui ziar este faptul că oferă posibilitatea de a-ți publica propriul text dedicat culturii sau cu tematică culturală. În același timp fiind o platformă unde tinerii scriitori și poeți își fac debutul literar.

Bucură faptul că pe paginile acestui ziar, promvează lansările de carte, expoziții de pictură, arhitectură etc., putem bucura ochii în ziar citind poezii și esee. Observăm că în edițiile acestuia nu lipsesc materialele despre cultura spirituală a poporului, însă sînt și materiale cu tentă politică. Redactorul-șef, emeritul scriitor, Nicolae Dabija își bucură cititorii prin rubrica peramenentă La Est la Vest prin intermediul propriilor texte.

De asemenea acesta menține tendința presei din țară de a avea o pagină online, dar cu părere de rău aceasta nu este activă, și este dificilă de accesat. Se întâlnesc dificultăți la lecturarea materialelor, un impas fiind și faptul că ele nu sunt actuale și nu mențin pulsul vieții culturale din țară.

Dar aici specificăm că portalul artinfinit.com și-a sumat acest angajament și chiar dacă nu este într-un mod profesionist cu ajutorul studenților de la jurnalism acesta încearcă să fie activ și reprezenativ pentru viața culturală din țară.

Un a rău aceasta nu este activă, și este dificilă de accesat. Se întâlnesc dificultăți la lecturarea materialelor, un impas fiind și faptul că ele nu sunt actuale și nu mențin pulsul vieții culturale din țară.

Dar aici specificăm că portalul artinfinit.com și-a sumat acest angajament și chiar dacă nu este într-un mod profesionist cu ajutorul studenților de la jurnalism acesta încearcă să fie activ și reprezenativ pentru viața culturală din țară.

Un alt ziar de mare importanță pentru cultura Republicii Moldova este Contrafort, acesta este însă un ziar puțin cunoscut de societate. În mare parte acesta este citit de un publlic select format din așa-numita intelectualitate care treptat se stinge.

În ciuda echipei de redacție foarte profesionistă, acesta nu se bucură de popularitate, iar apariția lui sporadică îl pune în raftul ziarelor pe cale de dispariție. Însă ne bucură faptul că paginile acestuia sunt dedicate atât evenimentelot culturale, lansărilor de carte cât și lansărilor de carte. Acesta conține interviuri foarte bune cu oameni ai culturii.

De asemenea face și analize, comentarii, editoriale, recenzii foarte calitative. De asemenea acesta este unicul ziar din Republică care apare regulat în alte țări cum ar fi SUA, Franța și menține cultura moldovenilor de pretutindeni.

Acesta are și un site unde apar materialele din ziar, dar puem observa că deja de cinci luni nu este activ, ultimile articole fiind publicate în 2013. Sperăm că pe viitor acesta va deveni accesibil și răspândit pe larg atât în țară cât și peste hotarele ei.

1.2. Genurile jurnalismului cultural în presa scrisă

Presa scrisă din Republica Moldova este în permanentă concurență cu presa electronică, din acest considerent, ea, din multitudinea de genuri pe care le are, utilizează doar câteva care sunt preferabile. Astfel, din mulțimea de genuri pe care le putem întâlni, în presa scrisă nu toate își găsesc aplicarea. Pentru a putea prezenta genurile jurnalismului cultural, am efectuat o selecție a celor mai utilizate genuri care abordează tematica culturală.

Editorialul cultural. În manualul Jurnalismul Cultural și de Opinie, Sorin Preda definește editorialul în felul următor, astfel explicând că editorialul este acel text de opinie care susține punctul de vedere al ziarului într-o problemă de mare interes pentru colectivitate. Pe când la J.L. Martin Lagardette editorialul își propune să joace un rol nobil, să apere o idee, să trezească conștiința cititorului asupra unei situații sau alta. Prin urmare nu e vorba să informeze neapărat cititorii ci nemijlocit să utilizeze un fapt pentru a atinge un scop precis.

Editorialul este necesar în morfologia unui ziar, cât timp îndeplinește un rol extrem de important: ajută la ierarhizarea informației, la stabilirea agendei și mai ales subliniează actualitatea publicației. Obsesia presei rămâne constantă: să nu apară vetustă, ieșită din timp. Mai leneșă ,mai înceată decât audiovizualul, presa trebuie să mimeze prin orice mijloc actualitatea.

Tipurile principale de editorial:

Editorialul manifest-se întâlnește foarte rar, fiind un punct de vedere al redacției. Redactorul-șef precizează importanța, principiile deontologice privind politica editorială după care se va conduce. Acesta este utilizat în cadrul primului număr al publicației sau când aceasta are tendința de a-și schimba tematica sau formatul răspunzând unor atacuri sau acuze.

Editorialul propriu-zis acesta reinterpretează informția de la care pleacă, fiind strâns legat de un evneniment, sobru și eficient âmpăcând două cerințe contrare: reprezentarea poziției politice a ziarului dar și să lase semnatarului o anumită libertate de expresie.

Editorialul polemic-tip de editorial conflictual care poate fi acid, nervos și agresiv, justificat în cadrul unor reglări de conturi în care este implicat ziarul. Însă textul nu trebuie să devină un articol de propagandă.

Editorialul pamflet este un punct de vedere al redacției, un text al autorului; Bucurându-se de o audiență destul de largă.

Editorialul narativ- este un editorial literar utilizând mai mult structuri narative, dialog, confesiune având în subsidiar și dorința de a amuza. Se bucură de succes în presa americană.

Editorialul de serviciu reprezintă totul sau nimic, este imprecis și greu abordabil, fiind considerat mai mult un editorial eseu.

Polemic- acest tip de editorial nu respectă regulile genului fiind un text cu elemente de sarcazm, ironie, jignire. Acesta este tipul de editorial care face distincția dintre satiră și pamflet.

Iată o problemă

Iată problema pe care am descoperit-o eu.

Cerem tipul de editorial revendicativ și patetic plin de idei preconcepute.

Necătând la faptul că Sorin Preda a menționat zece tipuri de editoriale un lucru ar fi cert, că orișice editorial trebuie să conțină un plan al său. Editorul trebuie să țină cont de rigorile acestui gen în ceea ce privește structura. Astfel, în structura editorialului distingem: teză, antiteză și sinteză. Editorul trebuie să țină cont de regulile de aur a editorialului: acuratețea, credibilitatea, stilul inconfudabil și adecvarea.

Recenzia este un text de prezentare cu minime elemente de valorizare care nu trebuie susținute cu argumente. Ea suportă anumite diferența în funcție de specificul ziarului; dimanic, publicitar în cotidian și subiectiv, eventual ironic în revista literară. În cotidian recenzia se ocupă de cărți-eveniment sau cu un potențial succes de public; în revistele de specialitate, textul este rezervat cărților de debut sau celor de raftul al doilea.

Structura unei recenzii:

Începutul textului trebuie să trezescă curiozitatea cititorului, de obicei se scriu amănunte picante din viața autorului, premii obținute, prezența actorilor de primă mână în distribuție.

Rezumarea subiectului cât mai dinamic și atractiv.

Evitarea abundenței de amănunte, ceea ce nu este important și interesant pentru cititor.

Mesajul care arată dacă se merită de citi, privit- cartea, filmul.

Scoatearea în evidență a ineditului, folosind pentru aceasta adjective puternice. De exemplu: filmul care a obținut cele mai multe oscaruri, filmul cu cel mai mare buget din ultimii ani, cartea cu cele mai mari vânzări etc.

Recenzia este asemănătoare cu critica deoarece ambele conțin elemente de excalamație și de bucrie. Recenzia este un gen ce aparține domeniului cultural. Întâlnim recenzii de filme, cărți, teatru, artă…

Trăsăturile de bază ale recenziei sunt: dinamismul și rezumatul informativ. Ea este strâns legată de spațiul tipografic. Numărul de rânduri (multe sau puține) indică o selecție prealabilă și o primă opinie.

Eseul este un text de diferite dimensiuni care nu are un subiect anume, ce abordează orice teamtică fără complexe într-un amestec de gânduri, constatări și chiar cinfesiuni. Textul eseului se construiește de la sine, prin urmare riscul de a plictisi și de a bate câmpii cu grație este imens, totul depinde de cultura și inteligența autorului. Autorul are libertate totală în ceea ce privește tonul, stilul și subiectul. Pe lângă prestigiu și talent eseistului i se cer trei mari calități să aibă o solidă cultură generală, să poată sări cu ușurință de la un gând la altul nuanțând tema aflată în discuție și desigur să aibă stil. Acest gen este preferat de presa specializată cum ar fi Literatura și Arta și foarte rar sau deloc întâlnit în presa generalistă.

La baza unui eseu ca și la baza unui editorial este important cele trei genuri de opinie: claritatea, concizia și credibilitatea. Cea de bază rămâne a fi claritatea, fără de ea textul poate deveni un monolit de vorbe impenetrabile, o beție de cuvinte.

Un eseist se confruntă cu anumite pericole cum ar fi: exces de neologisme, fraze lungi și fără de sens, epuizarea de la subiect. Din toate genurile culturale de opnie, eseul este cel mai puțin jurnalistic. Absența unei idei și a unui mesaj clar articulat, poate despărți literatura de filozofie, imaginația de discurs.

Pentru a se bucura de o audiență largă eseul trebuie să se conforme măcar unei singure cerințe jurnalistice majore- indirecte, în subsidiare textul trebuie să trimită la o problemă de actualitate. Eseul în presa scrisă are statu de tabletă de autor unde pot fi indentificate o multitudine de procedee eseistice: trimiteri culturale, stilul degajat pli de subtilități și eleganță.

Termenul eseu nu face decât să înlocuiască alte concepte iremediabil în desuet: analiza literară, compunere. Nu este considerat eseu nici textul în care îți exprimi opinia despre o realitate anume, în caz contrar avem de a fcae cu un text de opinie sau cu un comentariu.

Reportaj cultural. Reportajul este o specie publicistică care apelează deseori la modalitățile literare de expresie. El informează unele situații, evenimente de interes general sau ocazional, realități georgafice, entografice, economice etc. culese de obicei de la fața locului. Michel Voirol definește reportajul ca un text menit să-l facă pe cititor să vadă, să audă, să simtă ceea ce ziaritsul a văzut, a auzit a simțit. Iar Jean Paul Sartre definește reportajul în felul următor ca o capacitate de a sesiza intuitiv și instantaneu semnificațiile și abilitatea de a le grupa apoi, pentru a oferi cititorului andambluri sintetice ce pot fi descifrate imediat.

Dacă am vorbi la general despre reportaj i-am atribui câteva trăsături de bază:

Reportajul este transmis documentat de la fața locului;

Are o forță evocatoare deosebită, excelând în descrieri, portrete și scurte narațiuni;

Conține declarat sau în file grant o poveste, un fir narativ, o dezvăluire importantă.

Are la bază câteva procedee expresive importante prim-planul care formează cadrul diegital al textului, un elemnt de coerență și unitate, elemente de portret.

Narativizarea informației, elementul anecdotic, scenele vivante;

Ken Metzel clasifică tipologia reportajului în felul următor:Feature axat pe un fapt divers, amuzant, strălucitor; De culise; De actualitate; Explicativ; De atmosferă; Narativ; Biografic.

În practica profesională jurnaliștii sunt și adepții fotoreportajului, fotografia reprezentând elementul de bază a acestuia. Fotografia este dovada realității de la fața locului. Atunci când reportajul conține poze de la fața locului, materialul devine mai credibil, mai vizualizat, mai interesanrt. Materialul având o multitudine de poze de la fața locului, cititorului âi este mai ușor să prindă ritmul evenimentului, de asemenea crește încredrea față de sursa dată, și acesta poate deveni fidel.

Din acest considerent fotoreportajul este utilizat în preponderență la evenimentele de amploare unde cu ajutorul imaginilor este mai ușor de redat pulsul evenimentului. În cadrul acestui tip de reportaj, fiecare fotografie este însoțită cu o mică legendă care are scopul de a calirifica cele reprezentate.

Un fotoreporter trebuie să aibă un ochi bun și să poată cu ușurință să observe detalii, căci acestea fac evenimentul deosebit. Un alt punct important al acestui gen este faptul că el este subiectiv, iar fotografiile vor fi reprezentate prin prisma realității reporterului. În acest sens pentru a fi obiectiv și a reprezenta realitatea cât mai veridic sunt utilizate diferite tehnici de fotografiere și de asemenea din diferite planuri și unghiuri. Un alt punct aici se poate menționa că în cadrul variante printate a ziarului sunt preferabile reportajele scrise și nu cele foto. Dar din moment ce acum fiecare ziar are o pagină online, unde în preponderență este preferabil fotorepotajul acesta se va bucura de audiență mai mare și totodată crează o intrigă pentru cititor.

În cadrul actual al mass-media din Repuiblica Moldova care se modernizează treptat și peregrinează în spațiul online, poza devine element indispensabil la fiecare material.

Interviul.„ Agresiunea omului de către om” așa definește Roland Bathers interviul de presă. Nimeni nu acceptă să pătrunzi cu ușurință în intimitatea gândurilor a sentimentelor și a amentirilor de tot felul. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de provocare, inervare, de reacție. Orice interviu este un dialog care până la urmă se transformă într-o confruntare.

În manualul Tehnici de redactare în presa scrisă de Sorin Preda, autorul înbunătățește informația înterviului dând definiția lui Henri Montant care spune: „ Interviul este demersul unui ziarist care pune întrebări unei persoane competente pe un domeniu anume pentru a-l face să-și exprime opiniile despre un subiect anume, totul fiind destinat publicării în stil direct.”

Ca și în alte genuri jurnalistice nu există interviuri standarte. În funcție de ce i se cere intervievatului, tistingem mai multe tipuri de inetrviu. Astfel în manualul Întroducere în jurnalism a lui Yves Agnes distingem într-un mod structurat și foarte clar următoarele tipuri de interviu:

Interviul-expertiză: un specialist ne explică un fapt sau o instituție, cu scopul de al îl ajuta pe cititor să înțeleagă.

Interviul-mărturie: intervievatul povestește versiunea sa asupra ceea ce a văzut fiind martorul sau protagonistul unui fapt divers desăvârșit.

Interviu-informație: un actor al vieții sociale ne relevă sau ne spune mai multe despre proiectele și deciziile din domeniul care activează.

Interviul-opinie: persoană întrebată ne spune o opinie, promite, comentează un eveniment de actualitate.

Interviul-de reacție imediată: interlocutorul ne oferă la cald și pe scurt reacția sa la un eveniment sau o situație.

Interviu-portret: Răspunzând la întrebări mai mult sau mai puțin persoanle, indiscrete. Interlocutorul își scoate personalitatea în evidență, scopul fiind de a cunoaște mai bine personajul, întrebările pornind de la jurnalist.

În realizarea unui interviu, ziaristul va întâlni două situații inconfortabile: logoreea interlocutorului său și ostilitatea sa. Rareori un interviu decurge fără incidente majore, fără poticneli sau chiar refuzuri. Cu talent, răbdare și multă pricepere, jurnalistul va reuși să iasă cu bine din orice încercare.

1.3. Elementele unui articol, mijloace de acroșaj

Prin felul în care este gestionată prima pagină, dar și restul, ziarul formează în ansamblu un text integrator, care strigă, cerșește atenție, te trage de mânecă. Fără elemente de acroșaj, ziarul ar fi o reunire indigestă de texte . Aceste elemente sunt: titlul,chapeaul (lead-ul), intertitlul, ilustrațiile, legenda, ferestrele.

Titlul

Consumatorul produselor media poate decide să continue sau nu parcurgerea unui articol sau vizionarea unei emisiuni în funcție de titlu. Așadar, titlul este cel care atrage atenția, cel ce degajă mesajul. În reușita unui titlu bun ,intervin o mulțime de imponderabile: de la inspirația ziaristului până la stilul publicației, așadar prezentăm câteva sfaturi vizând primejdiile ascunse:

Să nu fie prea lung, teoria indică o medie de 7 cuvinte pentru titlu.

Să nu fie prea scurt. În principiu doar un cuvânt nu este capabil să genereze sens. Aparent puternic prin solitudinea sa ,cuvântul în sine este echivoc dacă nu absurd de-a dreptul.

Să nu fie banal. ”Opoziția critică guvernul,, este un titlu previzibil și neinteresant.

Să nu fie metaforic în exces. ”Speranțele românilor și-au luat zborul, metaforele obturează sensul îndepărtând cititorul de la mesajul principal.

Să nu fie general. Orice generalizare este echivocă și neinteresantă: ”Explozie imobiliară,, ”Vandalism duminical,, ,”Marea înghite pământul,, etc.

Să nu fie național și abstract. Ne gândim la titluri precum “Roșu și negru,, ,”Limbă și unitate,, , „Masă și putere”

Să nu fie neclar. Lipsa de claritate și de concret duce la grave derapaje de sens.

Să nu fie nesincer sau imoral. Din dorința de forța tirajul și de a face față concurenței, unele ziare își permit să scrie una în titlu și alta în text, citind știrea descoperim altă realitate decât cea afirmată în titlu.

Să nu conțină neologisme sau sintagme pompoase. Orice titlu bun se construiește în jurul unui cuvânt-cheie legat de spațiu, de timp și denotorietate. Să-l alegem cu grijă și să-l includem într-o formulă dinamică, puternică șicontrastantă.

Chapeaul

sau lead-ul reprezintă o reformulare, o prescurtare a textului, cu rol de introducere, deși nu coincide cu primul paragraf. Mărimea lui este proporțională cu mărimea articolului. Chapeaul are rolul de a economisi timpul cititorului și de a-i ușura alegerea. Ca să facem o comparație, chapeaul este ca vitrina unui magazin, unde vânzătorul expune tot ce e reprezentativ, într-o formulă cât mai atractivă. Practica a impus o clasificare,în funcție de scopul lead-ului, în:

• Informativ

• Incitativ

Exprimarea poate părea pleonastică, deoarece, în definitiv, orice chapeau face rezumatul informației din articol, anunță tema și dă indicații care să determine lectura, însă încombinații, în grade diferite. Apoi, conjunctura în care este difuzată o informație conduce la o altă tipologie:

• Chapeau de actualizare

– autorul prezintă aici datele petrecute de la scriereaa rticolului până la publicarea lui;

Chapeau de prezentare

– explicitează motivul publicării textului, prezintă persoanaintervievată;

Chapeau de reamintire

– în cazul articolelor publicate în episoade, recapitulează evenimentele.

Intertitlul

Ca pondere, se redactează unul la o pagină (la jumătate de coloană), dar numai după ce articolul a fost scris în întregime. Se vor evita cuvintele abstracte sau formulele passe-partout, ca și enunțarea acelorași construcții, construcții în titlu și intertitlu. Denumite și titluri de paragraf, ele sunt, în general, alcătuite din cuvinte din paragraful pe care îl prefațează. Intertitlul nu este, cu toate acestea, un rezumat, ci un element incitant, care urmărește să creeze mister, suspans, dorința de a continua lectura.

Paragrafele

Un bun paragraf trebuie să fie scurt și să acopere convingător o idee. Paragrafele, în care se amestecă mai multe aspecte sau interpretări , vor obosi cititorul. Gestionarea corectă a paragrafului este strâns legată de rigorile planului ales. Lizibiltatea și fluența reprezintă miza oricărui paragraf.

Paragrafele pot fi divizate, după funcționalitatea lor, în patru categorii:

introductive captează interesul lectorului și îl informează asupra a ceea ce vaurma. Important este să nu se divagheze, totul să fie la obiect, fiecare cuvânt să aibă greutate și să nufie lung. Autorul va fi direct, exact și nu va începe niciodată cu fraze de genul

de dezvoltare cele mai multe, ca număr, în economia textului, aceste  paragrafe  explicitează, extind informația principală, introduc calificative, sprijină tezaarticolului. Aici se cere forță și capacitate de structurare. Fiecare propoziție se va revendica dela ideea centrală și aceasta într-un mod cât mai evident, fără intenții criptice.

De tranziție sunt specifice, ca și celelalte două, compozițiilor lungi,complexe. Dacă fiecare idee principală este dezvoltată separat, într-un paragraf, probabil că nu va mai fi nevoie de aceste paragrafe tranzitorii. Însă, nu trebuie să înțelegem că nu se vor folosi elemente de tranziție. Astfel, aceste elemente fac legătura între paragrafe, le sudează, creează argumente logice, solide. Simple și directe, conduc de la un subiect, de la o idee la alta.

Conclusive surprind ideea principală, o readuc în atenția cititorului, pentru a-i oferi acum o viziune de ansamblu asupra subiectului dezvoltat: arată de unde s-a plecat, dar într-o formulare nouă, interesantă. În acest caz, o anecdotă, o întrebare, un citat slujesc cel mai bine autorului. Un amănunt ce nu trebuie uitat: fiecare paragraf, indiferent de tip, trebuie să adauge ceva nou, inedit, necunoscut până atunci.

Legenda

Legenda conține, în general, elementele explicative ale ilustrațiilor. Textul atașat ei nu va conține expresii de genul “imaginile de mai sus” sau “după cum se vede mai sus”. Textul legendei poate funcționa și ca un articol în sine. Se impune, în aceste condiții, formularea cât mai exactă și mai atractivă a mesajului. Nu de puține ori o legendă inspirată, dar care nu denaturează adevărul surprins poate determina lectura în întregime a articolului.

Ferestrele (casetele)

Independente de articol, ferestrele sunt texte mai mici de o pagină care cuprind date suplimentare, de context. Articolul poate funcționa și fără ele, iar acestea pot, la rândul lor, funcționa separat, de aceea vor avea și un titlu distinct. Ferestrele prezintă portretul unei persoane, istoria sa, statistici despre evenimentul relatat, mini-reportaje, un scurt interviu, fișe documentare – informații mai puțin relevante, din moment ce nu și-au găsit locul în articol, dar nu complet irelevante. Caseta apare foarte des în periodice, dar, în ultimii cinci-șase ani, începe să-și facă simțită prezența și în cotidiene.

CAPITOLUL II.

Studiu de caz:SăptămânalulLiteratura și Arta

În cadrul studiilor universitare, la finele semestrului, din ultimul an de studii, am efecuat stagiul practic în cadrul prestigiosului săptămânal Literatura și Arta, sub egida coordonatoarei Nina Josu.

2.1. Prezentarea săptămânalului Literatura și Arta

Pe baza săptămânalului Cultura, în 1997 este fondat săptămânalul Literatura și Arta. Redactorul-șef căruia a fost victor Teleucă. Un alt aspect este faptul că acesta se afla în subordinea Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Actualul redactor-șef al săptămânalului, scriitorul Nicolae Dabija a fost ales în cadrul celui de-al șapeteal Congrel a scriitorilor din Moldova. Eveniment care a avut loc în anul 1989, astfel deja de 28 de ani, domnul Dabija coordonează acest ziar.

Ziarul a devenit Flacăra Mișcării de renaștere a Conștiinței Naționale; având în 1990 un tiraj de 260.000 , astfel, devenindpublicația literară cu cel mai mare tiraj din Europa.

Între 988 și 1990, în perioada luptei pentru limbă și alfabet latin, ziarul Literatura și arta a fost închis de către Comitetul Central al Partidului Comunist al RSS. Fapt devenit realitate după mai multe tentative de a ajusta politica editorială conform cenzurii și a curajului echipei, care nu se supunea regimului. De asemenea fiind prima publicație care nu a folosit lozinca „Proletari din toatețările, uniți-vă!”, acesata fiind eliminată de pe frontispiciul ziarului.

Săptămânalul condus de Nicolae Dabija este între anii 1988-1989 cea mai importantă publicație care susținea revenirea „limbii moldovenești” la grafie latină, recunoașterea identității dintre limba moldoveneasca și cea română și decretarea ei ca limbă oficială în RSS Moldovenească.

„Literatura și arta” este un săptămânal care apare în fieccare joi la Chișinău în limba română. Ziarul are opt pagini care sunt inserate de texte ale diferitor autori, inclusiv al tinerilor. Tematica esențială pe baza căruia oscilează suflul ziarului este cultura. Colegiul de redacție este formatin din 14 persoane fiecare având funcția sa bine definită. Spre deosebire de alte publicații, Literatura și Arta și-a păstrat același sediu cu o atmosferă caldă și prietenoasă. Aici mereu găsești acel spirit curat al culturii, mereu în fugă după ceva nou. Mirosul de carte și cafea este prezent în cadrul redacției.

Ușile acesteia sunt deschise pentru toți cei interesați de a citi, publica sau face stagiul practic. Colegiul de redacție este primitor, iar fiecare jurnalist receptiv și sociabili, mereu gata să ajute cu un sfat sau o idee.

2.2. Analiza creațiilor proprii

Probabil, că cea mai mare experiență pe care o poate trăi un student ( și nu vorbesc de sesiuni intermediare) este acel lucru de a pune în aplicare teoria. Teoria celor trei ani de studii. Deși cu multă convingere ne insuflăm că nu avem nevoie de teorie, ar fi posibil ca la un moment dat să ne ciocnim într-un perete al cunoașterii, și acolo vrei nu vrei cunoștința te salută.

Recunosc că teoria, la fel ca și practica este necesară, mai mult ca atât, obligatorie în capul unui jurnalist. Căci, jurnalistul nu poate fi un oarecare, jurnalistul este un a-tot-știutor. E un dicționar în care ar trebui să găsim orice răspuns. Jurnalistul nu trebuie să exagereze în ceea ce scrie, cum scrie, cum relatează situația sau evenimentul.

Sunt multe lucruri pe care în decursul anilor de studii, un student și le alătureză calităților sale. Bune sau rele, să nu vorbim de rele, că ele mereu se țin de pândă. O să vorbim de cele bune, ele nu pot fi încleiate, ele doar pot fi absorbite cu multă trandețe.

Un student exemplar mereu va mai căuta suplimentarul unei teme, pentru că uneori mai rămân semne de întrebare după curs. Și atunci flămândul din tine începe a caută și caută până găsește.

Mereu în plină căutare, mereu cu semne de întrebare, mereu nemulțumită de mine. Astfel mă descriu că vreau să caut, vreau să știu și până nu găsesc nu mă las. Flămândă de jurnalism, am impresia uneori ca ar fi un infinit de întrebări și răspunsuri.

Și acum vreau să revin la ceea cu ce am început, practica de stagiere. Practica – posibilitaea studentului de a își arăta ce poate. Astfel am denumit-o eu.În linii generale vorbind practica este un imbold pentru student către perfecțiune.

Am avut onoarea să-mi petrec acele zile reci de iarnă în redacția Literatura și Arta. Situată în centrul orașului Chișinău. Și-a păstrăt anii pe clădirea sa. Ridată la exterior, la interior caldă. Ușile fiind brațele sale, mereu deschise, mereu în așteptare.

Literatura și Arta denumirea spune totul. Aici se face cărturie, se citește, se muncește, se gândește. O atmosferă ca acasă. Căci cald, liniște și cu ușa deschisă te așteaptă doar acasă. Aș vrea să cunoașteți că la redacția Literatura și Arta e la fel.

La ei miroase a cuvinte, a cărți, a liniște și cafea. E o primă impresie la o primă pășire a acestui prag, pragul Literaturei și Arta.

Un alt gând a fost cum am să mă isprăvesc? În acel moment studentul din mine își făcea griji pentru cunoașterea sa, să nu să se dea singur de rușine. Conștiința din mine ar fi fost supărată pe propria mea persoană, că e o mare rușine să nu știi sau să ți se ofere de a face ceva și să nu duci până la sfârșit.

Pentru prima dată la redacția Literatura și Arta, pentru prima dată față în față cu marele scriitor Nicolae Dabija. Da sau ba. Tentative de practică, tentative de a răspunde corect întrebărilor. Tentative de a pune întrebări. Dar în practică sau îți dai stăruința și toată lumea rămâne mulțumită sau nici să nu mai faci decât ai face totul de rușine.

Am avut grijă ca în primul an de studii să-mi procur un aparat de fotografiat. În ceea ce privește aceasta este arma unui jurnalist pe lângă cuvinte. Un jurnalist trebuie să fie înarmat cu cuvinte, adică, să poată să redea în scris sau cu aparatul de fotografiat ceea ce vede. Să poată exprima cu cuvinte clare și adevărate, bazate pe fapte reale și nici decum falsitate.

Prima tentativă a fost o lansare de carte. Habar nu aveam spre marea mea rușine, ce pot face de la o lansare de carte, căci aceasta a fost prima la care am asistat. Am fost anunțată ca să fiu prezentă și să realizez un material, care mai apoi va trebui să fie publicat. M-am înarmat cu gânduri bune, pix, carnet și aparat foto.

Lansarea de carte a avut loc într-o bibliotecă din capitală. Respectând bunele maniere, am avut grijă să ajung mai devreme. Am avut timp pentru a trage cu ochiul ce se petrece, cum se pregătește pentru o lansare. Nu am uitat ca înainte de aceasta să mă informez mai detaliat despre autorii cărții. Că de alt fel fără de informare am avea senzația că nu sîntem la timpul și locul potrivit.

Oamenii s-au grăbit să apară de curând, iar lansarea să întârzie puțin. Sala plină cu lume. Lansareae începuse, iar mai jos textul redactat de mine.

“Biblioteca Municipală ”B.P.Hașdeu” a găzduit cea de a doua ediție a lansării de carte “Cotul Donului-1942: eroism, jertfă, trădare” de Vasile Șoimaru.

“Cei care ne sprijină nu sunt cei care sunt înaintea noastră, ci sunt cei de sub noi. Unii au murit, ca să nu murim noi”

Lucrarea reînvie momentele uitate de unii, neștiute de alții. Ne descrie în amănunt despre adevărul care cât pe ce să prindă praf. Este o deschidere a realității, adevărului care s-a petrecut acum 71 ani în urmă. Despre refacerea Țării și stăvilirea bolșevismului, în timpul marii catastrofe militare românești de pe Frontul de Est și anume de la Cotul Donului unde și-au dat ultima răsuflare peste 250 de mii de români.

Cu cele mai mici amănunte, Șoimaru a reînviat uitarea pe care o consideră cel mai mare vrăjmaș și le prezintă în cea de a doua ediție în 200 de pagini numind-o “Drama poporului nostru, fiind un model de devotament, un îndem spre neuitare . O chemare pentru a comemora pe cei căzuți, care s-au jertfit pentru noi, cei vii de astăzi.”

Fiind apreciată la prima ediție a lansării, de această dată nu au întârziat să apară la lansare istorici, scriitori, jurnaliști, profesori, bibliotecari, studenți cât și pr. P. Buburuz, pr. V. Cojocaru – de la Catedrala “Sf. Ap. Petru și Pavel” a Mitropoliei Basarabiei…”

Acesta fiind primul text publicat în Literatura și Arta. Emoții au apărut atunci când îți vezi materialul în ziar, și un pic mai jos numele tău. Aceasta și-l face pe student să se simtă flămând și atunci el este în căutare de a mai scrie ceva nou, de a își mai vedea încă odată numele.

O primă experiență rămâne mereu frumoasă.Luând în considerație că ziarul apare odată pe săptămână șansele nu sînt atât de mari pentru a-ți vedea propriile capodopere. Aceasta se datorează faptului ca se scriu foarte multe materiale, perioada de practică fiind valabilă pentru mai multe universități din capitală.

Dar totuși mi-am dat străduința de a avea cinci materiale. Deși perioada de practică a durat două luni materiale au fost puține.

Următorul material care a urmat a fost o recenzie de carte. Prima recenzie. Atunci când se vorbește despre recenzie se ia în considerație timp, atenție, plăcerea de a lectura. Mi sa oferit o carte de a o recenza. La întrebarea de câte pagini să o fac mi sa răspuns că una. Spre marea mea mirarea a fost când am auzit de una, ca mai apoi să înțeleg că cartea nu face din voluminoasele cărți și nu ar fi una dintre cele mai citite.

Am înțeles că odată ce e un ziar specializat având la bază tematica cultura, tinde a dărui cititorilor o informație că a apărut o carte și cine e cointeresat o poate procura. Literatura și Arta în cazul de față publică orice cărțulie ce i se aduce în dar redacției sau redactorului șef Nicolae Dabija. Până a mi se înmâna cărțulia dată, marele scriitor ar fi cautat-o îndelungat în biblioteca redacției. Astfel știind cu certitudine care ar fi trebui să fie recenzia următoarea de carte și dată publicării.

Mă așteptăm la o carte voluminoasă, cu o tematică ce arfi trebuit să mă atragă din prima și cu un autor bine cunoscut. Dar nu, nu a fost să fie. Și atunci m-am pomenit în situația că dorințele mele au rămas în curtea redacției.

Recunosc că e foarte greu să citești ceea ce nu-ți place și mai ales să faci o recenzie. Nu aveam curajul să refuz sau să cer o altă carte în schimb. În fața mea era Nicolae Dabija. Deci tentativele de a spune nu eșuaseră profund în mintea mea.

Discretă, cu un mulțumesc am luat cărțulia și am ieșit din redacție. O deschideam, apoi o închideam. E păcat să critici o carte, îmi imaginez că aș putea să amărăsc pe cineva. A scri o carte e mai greu decât o recnzie. A critica e mai ușor decât a scrie. Cu bunele mele maniere și cu un simț de vinovăție, acesta era să se întâmple dacă nu aveam să scriu recenzia.

Totuși cred că nu e o recenzie bună, atunci când o carte este citită cu sila, că trebuie. Totuși, ce am scris, am scris. Aduc către citire câteva paragrafe mai jos.

„La editura Timpul a văzut lumina tiparului încă o carte de Boris Buzilă, Un patriarh în oglinda vremii sale. Iași 2009, 152 p., ISBN 978-973-612-330-6

Boris Buzilă născut la 16 iunie 1929, s. Seliște, r.Orhei. Prozator, gazetar și traducator. Pasionat de foaia albă și cerneală și anume de scrisul găzetăresc și cel beletristic. În decurs a multor ani începând cu 1955-1994 răspunde de pagina culturală a ziarului România Liberă, scriind cronici despre literatura epocii. Numeroasele sale interviuri au fost culese în volumul Mărturii în Amurg.

A scris-o cu mult cult și cu o largă informație care o aduce spre citire întregii lumi. Tema abordată fiind despre al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arapașu. În cele mai mici detalii descriind, citez: „ Ca să vezi de unde a pornit și unde a ajuns”. Dintr-un frățior de mănăstire ajunge să-l vedem peste ani, înveșmântat în alb patriarhal, cu două engolpioane și cruce pectorală, speciale, cu înalte distincții.

„Ca un călugăr adevărat, își făcea conștiincios pravila, începea ziua cu rugăciunile de dimineață și le încheia cu celeasupra nopții … „

Citind această carte vei afla despre viața Patriarhului, timpurile în care se îndepărtaseră de casa din satul natal. Tot odată autorul descrie în amănunt cum își petrece studenția, despre vremurile tulbure și întunecoase, despre suferința cea de taină.

Autorul mai lasă loc și pentru perioadele frumoase fiind mai puțin cunoscute de unii, și care te tentează să citești acele rânduri ascunse enigmatice până acum … ”

Ce vreau să zic, cuvinte de laudă nu am auzit. Dacă sincer, nu am rămas mulțumită de propria recenzie. Sînt convinsă ca mereu e loc pentru mai bine și asta realizez dup ce finisez un lucru. În schimb rămâne de înțeles că următorul va fi mai bun decât precedentul.

Practica nu se termină aici, experiențele tind să apară. A mai urmat o recenzie.De această dată cartea lui Olguța Caia, Spiridon Vangheli-Pelerin pe drumuri

Dar cum am mai spus, provocarea mă duce spre o nouă cunoaștere. Am citit-o, unele pagini le-am recitit, nu a fost suficient, a mai trebuit să caut și informații suplimentare pentru a înțelege mai profund. Într-un final să fie gata recenzia și să fie dată publicării.

„Editura Kreativ aduce lumină în biblioteca scriitoarei Olguța Caia. Strănepoata lui Ion Creangă își mai adaugă o pelerină în colecția sa și anume Spiridon Vangheli-Pelerin pe drumuri nemțene, Editura Kreativ, 2011, 176 p.

Prin sinceritatea adusă și tipărită în această carte, Olguța Caia a fost decernată cu Premiul „Ion Creangă” Este recunoscută ca fiind prietenă a Basarabiei. După Revoluție, a scris ”Izvor de dor”, o carte cu cântece și versuri proprii, în timpul ce lucra ca secretar general al Asociaței Pro Basarabia în Moldova. Autoare a cinci cărți. Sa născut la Pipirig, la 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii.

Citind această carte vei descoperi „ comori pe care furii nu le fură și pe care carii nu le rod”. Vei descoperi acele lucruri „Sfinte”pe care le-a păstrat Olguța Caia, adevărata comoară pentru ea dăruită de Spiridon Vangheli .Autoarea atașează în această carte poze, autografele din cărți ce-i aparțin lui Spiridon Vangheli, discursurile dintre cei doi. Că de fiece dată când venea în ospeție nu știa să vină cu mâina goală, astfel lăsând pe paginile cărților sale manuscrislie scrise cu o înaltă și prea frumoasă demnitate.

A deslușit cu amănunte cum Spiridon Vangheli și-a consacrat întreaga sa activitate și viața copiilor. Prozatorul care a însușit arta narării pentru cei mici, cultivând cu măiestrie nuvela, miniatura, basmul și semibasmult. A făcut traduceri din cei mai mari scriitori pentru copii ai lumii, întocmind mai multe manuale școlare.

Autoarea a avut grijă să le adune pe toate și să le dăruie cititorilor și anume cum a apărut Guguță, cum a lucrat marele poet cu Grigore Vieru la ABECEDAR, despre familia sa, despre pasajele lui Spiridon Vangheli, cum Spiridon Vangheli la descoperit pe Mihai Eminescu și Ion Creangă și cum autoarea a descoprit că marele autor păzește cu mare grijă în cărțile sale cele zece porunci.

„…Mata le-ai descifrat și bine ai făcut. Orice creștin de la sine le păzește căci altfel ar fi haos. Cum zicea sfântul Sofronie că minunea este firescul omului înbunătățit… ”

În timpul practicii am realizat două recenzii, care vor fi anexate la finele tezei. Tind să menționez că aceste recenzii au fost primele. La moment îmi dau seama cât de greu e să scrii o recenzie și la rândul lor să fie corecte. Sînt anumite criterii după care se conduce în realizarea unei recenzii și se pare că eu nu le-am pus pe toate în aplicare. Nu am să caut un motiv pentru a mă justifica, dar cert e faptul că mi-am dat seama unde și ce greșeală a fost comisă. Cum se spune în popor „Ce e scris cu penița, nu tai cu bărdița”.

După lansare de carte și recenzii a ajuns timpul editorialului. Deja era sfârșit de februarie. În câteva zile apărea primăvara. Era necesară prospețimea în ziar, că atunci când să-l deschizi să miroase a primăvară, era necesar să sensibilizăm cititorii cu ceva profund. În incinta călduroasei cămăruțela fineleunei zile de sfârșit de iarnă, am fost întrebată: – Cu ce începe primăvara? Și dacă nu vreau să ticluiesc un material despre primăvară. Am răspuns:- Primăvara începe cu un Mărțișor. Primăvara începe cu 1 Martie. Primăvara începe cu Ion Creangă.

De aici a și luat naștere materialul Primăvara lui Ion Creangă. Și cum să nu scrii despre povestea care ne-a crescut? Poveștile care ne adormeau în copilărie, poveștile lui Ion Creangă.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”

Amintiri din copilărie, Ion Creangă

„Primăvara începe cu unul dintre clasicii literature române și anume cu Ion Creangă. Primăvara începe cu Amintiri din copilărie. Amintirele care le-a tipărit pe foaia albă scrisă cu cerneală, iar mai apoi i le-a dăruit întregii lumi, tipărindu-se și în inimile oamenilor. De parcă a fost scris acum, că de fiece dată recitindu-l melancolia din cuvintele înșirate parcă sunt scoase din cuptor. Cuvinte calde, ce îți mângâie sufletul cu bunătate și liniște.

Și cum să vorbești de Martie și Mărțișor și să nu-ți amintești că în această lună de primăvară sa născut marele poet și anume la 1 Martie 1837. Mărțișorul literaturii române.

A adus pe fiecare bancă a școlilor povestea copilăriei sale, a scris-o pe înțelesul tuturor. Cel care a citit-o de parcă ar fi trăit-o. În rândul copiilor sau aflat și maturii care au citit cu sufletul la gură, reamintindu-și și ei de perepețiile făcute în copilărie.

Prin povestirile sale, maturii au devenit copii pentru câteva momente. A readus copilăria și bunăstarea în sufletele oamenilor, le-a uns în așa fel că au a fost absorbite în vinele cu sânge, ce circulă în interiorul oamnelior, dându-le impulsuri spre o nouă zi, spre o nouă și bună faptă…”

Eu nu am să descriu zile după zile când am fost prezentă la redacție, redacția unui ziar nu este redacția unei televiziuni. Aici lucrurile diferă și posibilitatea studentului devine mai eficientă atunci când este implicat în fiece zi în raportarea materialelor sale. Ceea ce nu pot spune despre redacția săptămânalului Literatura și Arta. Acest fapt se datorează graficului liber de muncă care le permite angajaților să vină rar la redacție. Esențial este să expedieze la timp materialele secretarei de redacție, pentru a fi incluse în numărul următor. De asemenea în zilele în care mi-am realizat practica ziarul a avut și o vacanță, în perioada căreia nu a ieșit ziarul la tipa. Luând în considerație că personalul permanent nu are spațiu suficien, studenții stagiari sunt nevoiți să fie anunțați prin intermediul unui telefon sau e-mail despre evenimentul la care trebuie să meargă. Materialul propriu-zis este elaborat acasă de către student, apoi expediat la redacție prin e-mail, sau dus personal. Însă aș vrea să accentuez că în cadrul practicii am participat la evenimente, în urma cărora am scris materiale. De asemenea acum mi-am făcut reflexe de a urmări agenda și de a găsi evenimente culturale ce merită a fi mediatizate. În același timp mi s-a oferit posibilitatea de a cunoaște mai mult despre analele vieții culturale din Chișinău, cât și din țară. Totodată redacția oferă posibilitatea studenților dea continua colaborarea. Odată ce studentul își crează un material propriu pe tematică culturală, realizat bine, redacția Literatura și Arta oferă posibilitatea acestuia de a i-l publica, în acest mod studentul își formează un portofoliu cu materiale proprii publicate. Acesta este un plus pentru student și îi ridică șansele la angajare.

2.3. Alte colaborări în jurnalism

În calitate de studentă la jurnalism, am încercat să mă implic în diverse redacții pentru a putea profesa. Astfel, de-a lungul anilor de studii am activat în calitate de reporter la mai multe portaluri web cum ar fi: http://www.femina-sport.net/, www.sportbusiness.md și www.jurnal.md.

Deci în cadrul http://www.femina-sport.net/ am activat ca fotograf la diverse evenimente, precum și reprezentam serviciul de presă al clubului. Activitatea mea aici a fost de peste un an de zile și s-a soldat cu succes. Căci am publicat mai multe reportaje foto, iar pozele au fost preluate de instituții media din țară dar și de peste hotarele ei. Acestea pot fi văzute dând un simplu search pe google cu numele Tatiana Butnaru. Pentru a vedea calitatea pozelor și cât de relevante au fost acestea pentru a prezenta evenimentele, am anexat mai multe poze. În același timp pe lângă pozele de la eveniment realizam și știri, reportaje și alte materiale informative. Acestea erau publicate pe site, reprezentând și poziția oficială a clubului.

În cadrul portalului www.sportbusiness.md am activat în calitate de reporter, cât și traducător din rusă română și engleză română. Aici mi-am ascuțit abilitățile de reporteriță în domeniul sportului. De asemenea pentru a prezenta situați sportului la nivel internațional cercetam alte site-uri de profil, de unde mă informam, iar la necesitate preluam știri. Știrile date erau adaptate și traduse de mine. De asemenea în decursul activității mele la sportbusiness am cunoscut lumea sportului prin activități și prin persoane reprezentative.

Un alt portal web pentru care am activat este jurnal.md, aici împreună cu președintele Femina Sport, realizam foto reportaje din domeniul sportului național. Pentru a le realiza a fost necesară prezența mea la evenimente, cât și atenția maximă pe jucători pentru a imortaliza cele mai semnificative momente. Aici aș putea menționa că experiența de foto-reporter am acumulat-o de sinestătător bazându-mă pe instinct și pe lecturile proprii în domeniul artei fotografice. Aș vrea să menționez că am excelat în acest domeniu și pe viitor mi-am propus să fac din acest hobby o activitate profesională.

Domeniul sportiv este o parte a culturii fiecărui popor, din acest motiv, consider că acest fapt are legătură cu tema proiectului meu de licență: Tematica culturală în presa scrisă. Sportul este doar un segment al culturii, acesta este foarte reprezentativ pentru unele națiuni, acestea fiind recunoscute după sportul național sau performanțele obținute într-un anumit domeniu de sport sau altul. Astfel, aceste colaborări vin să completze stagiul practic și să arate multidimensionalitatea domeniului cultural. Căci acum eu am experineță de a scrie știri din domeniul sportului, dar și din domeniul cărților.

Concluzii

Jurnalismul cultural este tipul mai puțin apreciat și practicat în presa moldovenească, dar cel care îl practică are parte de o adevărată satisfacție și apreciere din partea colegilor de breaslă. Prin proiectul de licență m-am străduit să prezint situația actuală a tematicii culturale în presă și a jurnalsimului cultural în general. Iar pentru ca aceasta să fie cât mai veridică, m-am axat pe propria experiență acumulată atât în cadrul stagiului obligatoriu, cât și a voluntariatului în cadrul mai multor portaluri cu tematica sportivă.

Practica a avut impact pozitiv asupra mea, m-a marcat prin munca care se face într-o mare liniște și cu mult drag; într-o redacție unde se depune mult efort intelectual și se muncește ca albinuța. A fost o lecție bine însușită și mi-a oferit posibilitatea să gust din viața unui reporter ce lucrează la redacție. Am fost cea care urmărea agenda și evenimentele, în încercarea de a găsi lucruri utile și interesante pentru cititorii ziarului.

Această redacție condusă de marele scriitor Nicolae Dabija, m-a lansat în domeniul jurnalismului cultural și mi-a arătat veritabilele valori ale unui jurnalist. Eu mă consider o mare norocoasă că am avut posibilitatea să cunosc această personalitate, să primesc sfaturi prețioase și mai mult decît o lecție de filosofie și morală, întipărite pentru multă vreme bine în memoria mea.

În cadrul stagiului, mi s-au pus bazele formării mele de bun jurnalist care urmeză să respecte cu strictețe codul deontologic, dar și politica editorială a ziarului promovată de echipa de jurnaliști și admiistratorii acesteia. Scopul jurnalistului este de a informa obiectiv și veridic societatea, de aceea, în acest timp al stagiului, m-am străduit să corespund standardelor solicitate de colectivul redacțional, pentru a trece mai ușor de la calitatea de stagiar la cea de colaborator permanent al ziarului.

Totodată am învățat să fiu responsabilă, să scriu prompt, să realizez materialele jurnalistice cu grijă și acurateță. Să prezint la timp materialul solicitat ori propus de mine spre publicare; să reprezint redacția la diverse evenimente culturale cu demnitate și siguranță. Iar la realizara recenziilor să mă ridic la așteptările autorilor care au oferit cartea cu încredere pentru a le fi realizată o recenzie obiectivă cu scopul de a o lansa pe piața cărților din Moldova. Astfel, am încercat să îmi asum responsabilitatea și să mă ridic la nivelul așteptărilor a colegilor de redacție și a coordonatoarei mele Nina Josu. Cea din urmă a fost foarte loială, m-a acceptat ca colegă și mi-a oferit, la nevoie, sfaturi și indicații prețioase pentru ca eu să pot realiza materiale calitative și interesante pentru cititori.

Am constatat că informațiile furnizate la cursurile teoretice prind bine, iar modalitatea de gândire și deciziile luate trebuie aplicate în practică. În general, practica trebuie anexată cursurilor în mod obligatoriu pentru a ajuta la înțelegerea și cunoașterea obiectului sau specialității în care tindem să facem o carieră în viitor.

În același timp aș vrea să le mulțumesc mentorilor mei care m-au suținut în formarea mea ca profesionist în domeniu. Cei care mi-au spus și adevărul crud și un sfat sau o indicație care m-a ajutat să excelez și să devin din ce în ce mai bună.

În conculzie, în acest proiect de licență, eu am depus toată silința accentuând părțile bune și nu tocmai bune despre stagiul practic, utilitatea acestuia pentru formarea mea ca profesionist. Aici am depus efortul ca să fiu un specialist în analiză și să-mi critic obiectiv propriile creații.

Toate acestea se mai datorează și propriei voințe de a-mi măsura efortul și puterea, unde, până la urmă, voința se întâlnește cu succesul, fapt ce duce neapărat la satisfacția sufletească a creatorului. Succesul, la rândul său, de datorează cunoașterii. Sper ca toate succesele, acumulate până acum, să nu să se oprească aici, ci să continuie mai departe cunoscând adevărata măiestrie a jurnalismului – fapt ce m-ar determina să cred că am avut o alegere corectă.

Trei ani de studii au fost pentru mine o nouă cunoaștere, cunoașterea de a nu falsifica adevărul, să deschid ușa închisă, să am răbdare, să fiu informată bine înainte de a comunica sau relata despre ceva. Să respect, dar cel mai important – să gust din jurnalism și mai ales să savurez arta fotografică.

Nimic nu se termină aici, voi depune efort ca succesele mele în continuare să fie doar în creștere. Toate acestea se datoreză profesorilor care m-au ghidat în acești trei ani și au știut încotro să-mi îndrepte privirea, mi-au arătat și calea cînd eram confuză, iar eu la rândul meu am ținut mereu cont de aceasta.

Teza am să o închei cu un proverb chinezesc care spune în felul următor: „Profesorul îți deschide ușa, dar trebuie să intri singur”, iar eu le sunt mulțumită acestora, pentru că anume datorită lor am trecut într-o nouă etapă – ce a maturității jurnalistice. Etapa din care va trebui să savurez restul timpului, care cu siguranță îl voi dedica jurnalismului, care va rămâne și deacum încolo profesia sufletului meu.

Bibliografie

Coman M. Manual de Jurnalism. Iași: Polirom, 2005. 272 p.

Jose de Broucker, Manuel Practique de l’information et de l’ecriture journalistique, CFPJ, Paris, 1995. 80 p.

Palii A. Cultura Comunicării. Chișinău: Epigraf, 2008. 280 p.

Preda S. tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Polirom, 2006. 224 p.

Preda S. Jurnalismul cultural și de opinie. Iași: Polirom, 2006. 232 p.

Roșca L. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 236 p.

Ruști D. Presa culturală. Specii, tehnici compoziționale și de redactare. București: Fundația PRO, 2002. 192 p.

Zelizer B. Despre Jurnalism la modul serios. Iași: Polirom, 2007. 280 p.

Yves A. Introducere în jurnalism. Iași: Polirom, 2011, 440 p.

Resurse Internet:

http://www.literaturasiarta.md (vizitat 21.04.2014)

http://www.femina-sport.net/ (vizitat 17.05.2014)

http://sportbusiness.md/ (vizitat 23.04.2014)

http://jurnal.md/ (vizitat 14.05.2014)

http://ru.scribd.com/ (vizitat 25.05.2014)

Anexe

Recenzie

Spiridon Vangheli-Pelerin pe drumuri nemțene

Editura Kreativ aduce lumină în biblioteca scriitoarei Olguța Caia. Strănepoata lui Ion Creangă își mai adaugă o pelerină în colecția sa și anume Spiridon Vangheli-Pelerin pe drumuri nemțene, Editura Kreativ,2011, 176 p.

Prin sinceritatea adusă și tipărită în această carte, Olguța Caia a fost decernată cu Premiul „ Ion Creangă” Este recunoscută ca fiind prietenă a Basarabiei. După Revoluție, a scris ”Izvor de dor”, o carte cu cântece și versuri proprii, în timpul ce lucra ca secretar general al Asociaței Pro Basarabia în Moldova. Autoare a cinci cărți. Sa născut la Pipirig, la 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii.

Citind această carte vei descoperi „ comori pe care furii nu le fură și pe care carii nu le rod”. Vei descoperi acele lucruri „Sfinte”pe care le-a păstrat Olguța Caia, adevărata comoară pentru ea dăruită de Spiridon Vangheli .Autoarea atașează în această carte poze, autografele din cărți ce-i aparțin lui Spiridon Vangheli, discursurile dintre cei doi. Că de fiece dată când venea în ospeție nu știa să vină cu mâina goală, astfel lăsând pe paginile cărților sale manuscrislie scrise cu o înaltă și prea frumoasă demnitate.

A deslușit cu amănunte cum Spiridon Vangheli și-a consacrat întreaga sa activitate și viața copiilor. Prozatorul care a însușit arta narării pentru cei mici, cultivând cu măiestrie nuvela, miniatura, basmul și semibasmult. A făcut traduceri din cei mai mari scriitori pentru copii ai lumii, întocmind mai multe manuale școlare.

Autoarea a avut grijă să le adune pe toate și să le dăruie cititorilor și anume cum a apărut Guguță, cum a lucrat marele poet cu Grigore Vieru la ABECEDAR, despre familia sa, despre pasajele lui Spiridon Vangheli, cum Spiridon Vangheli la descoperit pe Mihai Eminescu și Ion Creangă și cum autoarea a descoprit că marele autor păzește cu mare grijă în cărțile sale cele zece porunci.

„ … Mata le-ai descifrat și bine ai făcut. Orice creștin de la sine le păzește căci altfel ar fi haos. Cum zicea sfântul Sofronie că minunea este firescul omului înbunătățit.”

Olguța Caia a adunat în aceste 175 de pagini cele mai ascunse cuvinte de laudă pentru marele scriitor, clădindu-le din temelie. Cum spune ea : ” Am scris ani de zile această carte și încă mai am de dat la iveală. Dar m-aș bucura să citiți și printre rânduri căci veți descoperi și mai multe și mai mari decât acestea. Sunetul sufletului maestrului se va auzi mai mult și în Țara Mamă așa cum răsună prin toate țările lumii. Sfinții nu au garanție.

La fel și Spiridon Vangheli.”

Recomand să nu citiți printre rânduri, ci printre gândurile care le-a lăsat pe foaia albă. Înșirând din amentirile păstrate, destăinuindu-le către cititor. O carte care aduce căldură în suflet. O carte care simți obligațiunea să o păstrezi pe raftul din bibliotecă.

RECENZIE

La edititura Timpul a văzut lumina tiparului încă o carte de Boris Buzilă, Un patriarh în oglinda vremii sale. Iași 2009, 152 p., ISBN 978-973-612-330-6

Boris Buzilă născut la 16 iunie 1929, s. Seliște, r.Orhei. Prozator, gazetar și traducator. Pasionat de foaia albă și cerneală și anume de scrisul găzetăresc și cel beletristic. În decurs a multor ani începând cu 1955-1994 răspunde de pagina culturală a ziarului România Liberă, scriind cronici despre literatura epocii. Numeroasele sale interviuri au fost culese în volumul Mărturii în Amurg.

A scris-o cu mult cult și cu o largă informație care o aduce spre citire întregii lumi. Tema abordată fiind despre al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arapașu. În cele mai mici detalii descriind, citez: „ Ca să vezi de unde a pornit și unde a ajuns”. Dintr-un frățior de mănăstire ajunge să-l vedem peste ani, înveșmântat în alb patriarhal, cu două engolpioane și cruce pectorală, speciale, cu înalte distincții.

„ Ca un călugăr adevărat, își făcea conștiincios pravila, începea ziua cu rugăciunile de dimineață și le încheia cu celeasupra nopții … „

Citind această carte vei afla despre viața Patriarhului, timpurile în care se îndepărtaseră de casa din satul natal. Tot odată autorul descrie în amănunt cum își petrece studenția, despre vremurile tulbure și întunecoase, despre suferința cea de taină.

Autorul mai lasă loc și pentru perioadele frumoase fiind mai puțin cunoscute de unii, și care te tentează să citești acele rânduri ascunse enigmatice până acum.

Tot din acestă editură aflăm despre unele amănunte interesante dar și dureroase a Patriarhului Teoctist Arapașu și anume perioada în care biserica românăs e afla sub regimul comunist 1948-1989, anii de după revoluție în care nu a simțit sprijinul sau mângâierea nimănui.

Intriga creată rămâne să o deslușescă fiecare cititor în parte care va dori să citescă acele rânduri, pentru a-și crea propriile păreri care v-or fi binevenite pentru autor.

Iar eu am să închei aici, de unde autorul a început: „ Am în față o veche fotografie de familie, căreia încerc să-i deslușesc „povestea”, să o fac să vorbească mai mult decât mi-ar putea spune, la prima vedere”

Editorial: Primăvara lui Ion Creangă

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”

Amintiri din copilărie, Ion Creangă

Primăvara începe cu unul dintre clasicii literature române și anume cu Ion Creangă. Primăvara începe cu Amintiri din copilărie. Amintirele care le-a tipărit pe foaia albă scrisă cu cerneală, iar mai apoi i le-a dăruit întregii lumi, tipărindu-se și în inimile oamenilor. De parcă a fost scris acum, că de fiece dată recitindu-l melancolia din cuvintele înșirate parcă sunt scoase din cuptor. Cuvinte calde, ce îți mângâie sufletul cu bunătate și liniște.

Și cum să vorbești de Martie și Mărțișor și să nu-ți amintești că în această lună de primăvară sa născut marele poet și anume la 1 Martie 1837. Mărțișorul literaturii române.

A adus pe fiecare bancă a școlilor povestea copilăriei sale, a scris-o pe înțelesul tuturor. Cel care a citit-o de parcă ar fi trăit-o. În rândul copiilor sau aflat și maturii care au citit cu sufletul la gură, reamintindu-și și ei de perepețiile făcute în copilărie.

Prin povestirile sale, maturii au devenit copii pentru câteva momente. A readus copilăria și bunăstarea în sufletele oamenilor, le-a uns în așa fel că au a fost absorbite în vinele cu sânge, ce circulă în interiorul oamnelior, dându-le impulsuri spre o nouă zi, spre o nouă și bună faptă.

A clădit temelii în sufletele românilor bucățică cu bucățică, fiind ca o rădăcină și dând naștere unui copac. Și-a dedicat foarte mult timp literaturii și elaborării manualelor școlare. Să nu uităm de acel abecedar care apare 1867 intitulat Metoda nouă de scriere și citire conceput de însuși marele poet.

Să nu uităm de prietenia și dragostea sa față de Eminescu:

„Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur …” Ieși, 1877, decembre.

Prietenia față de lucrările sale trăiește și în noi astăzi, o prietenie de secole care va trăi mult mai mult, și v-or fi răspândite mult mai larg, va trece mări și oceane, va reînnoi multe gânduri și va străbate multe suflete. Va veni odată cu primavara aducând prospețimea și pura sinceritate.

A ștampilat istoria, acum fiind o stea ce veghează literatura și emană lumină în fiece omuleț.

Ion Creangă rămâne speranța veșnică, care continuie să se înrădăcineze tot mai adânc. E focul veșnic care continue să ardă dând o rază de lumină în toiul întunericului.

Ion Creangă un basm fără de sfârșit, idolul din fiecare copil.

Un Mărțișor de care nu începe primăvara.

Leagănul din podul casei

Câți ani o fi stând în podul casei

Leagănul în care mama ma crescut?

Astăzi, am să-l cobor din nou, să-i șterg praful,

Pe al meu copil să-l cresc, nepotul mamei, ce pe lume va veni.

Să-l legăn cu drag, să-i zic cât timp a trecut,

Și cât de mult buneii au așteptat

Să-l țină în brațe

Și să vadă că nepotul are ochii lor, blânzi si dragi.

Să-l privesc și eu așa, cum m-au privit ei odată,

Să simt ceea, ce simte doar o mamă înduioșată,

Să-i cânt la creștet când somnul e mai drag

În leagănul copilăriei mele, leagăn plin de amintiri cu gust de frag.

Să simt și eu prin ce au trecut părinții.

Legănându-mi copilul zile și nopți neîncetat,

Să-l protejez de cele rele, iubindu-l …

În leagănul din podul casei, leagănul ce ma alinat.

Biblioteca Municipală ”B.P.Hașdeu” a găzduit cea de a doua ediție a lansării de carte “Cotul Donului-1942: eroism, jertfă, trădare” de Vasile Șoimaru.

“ Cei care ne sprijină nu sunt cei care sunt înaintea noastră, ci sunt cei de sub noi. Unii au murit, ca să nu murim noi”

Lucrarea reînvie momentele uitate de unii, neștiute de alții. Ne descrie în amănunt despre adevărul care cât pe ce să prindă praf. Este o deschidere a realității, adevărului care s-a petrecut acum 71 ani în urmă. Despre refacerea Țării și stăvilirea bolșevismului, în timpul marii catastrofe militare românești de pe Frontul de Est și anume de la Cotul Donului unde și-au dat ultima răsuflare peste 250 de mii de români.

Cu cele mai mici amănunte, Șoimaru a reînviat uitarea pe care o consideră cel mai mare vrăjmaș și le prezintă în cea de a doua ediție în 200 de pagini numind-o “Drama poporului nostru, fiind un model de devotament, un îndem spre neuitare . O chemare pentru a comemora pe cei căzuți, care s-au jertfit pentru noi, cei vii de astăzi.”

Fiind apreciată la prima ediție a lansării, de această dată nu au întârziat să apară la lansare istorici, scriitori, jurnaliști, profesori, bibliotecari, studenți cât și pr. P. Buburuz, pr. V. Cojocaru – de la Catedrala “Sf. Ap. Petru și Pavel” a Mitropoliei Basarabiei.

La lansare a luat cuvânt și Părintele stareț, Arhimandrit Andrei Caramalău care ia oferit autorului Vasile Șoimaru Dinstincția de vrednicie.„ Acest Șoimar a dăruit un cadou întregii Basarabiei, iar Basarabia i la făcut întregii Românii”

Alături de autor au fost prezenți criticul literar Vlad Pohilă cât și specialista în biblioteconomie Lidia Kulikovski .

Fotografii de autor,de la lansare de carte:

Colaborări jurnal.md

Rapid Ghidighici s-a calificat în finala Cupei Moldovei // FOTO

Colaborare sportbusiness.md

CORE și imaginea femenină

Dezvoltarea fotbalului femenin ocupă un loc important în activitățile UEFA. Uninunea Europeană a început să atragă „arbitri femei” în fotbal pentru programul CORE.

Potențialii arbitri europeni de o categorie internațională continuie să beneficieze de ajutorul experților din cadrul programului CORE, care de curând au luat parte și arbitri-femei.

Programa CORE al cărui sediu este situat pe stadionul «Colovray» vis a vis de clădirea principală a UEFA din Nyon, a fost lansată în 2010. De atunci, mai mult de 100 de arbitri și asistenții acestora care iau parte la aceste cursuri , primesc categorie internațională FIFA.

În luna mai, la «Stamford Bridge» din Londra, va avea loc finala Champions League UEFA femei, iar vara Suedia va găzdui UEFA femenin. Datorită programului CORE „femeile arbitri” obțin o pregătire foarte bună, fiind destoinice înlocuirii acestora.

Scopul principal al programului este ridicarea standartelor de arbitri în asociații naționale europene și dezvoltarea acestui sector în viitor. „Succesul de care au dat dovadă barbații la acest departament este evident, dar acum a venit timpul să se alăture și doamnele … „ A menționat fost arbitru și acum liderul programului CORE, David Elleray. „ În 2013 vom avea seminare pentru arbitri și principalii asistenți ai FIFA. În primul rând îi vom ajuta pe unii să crească, pe alții să îi promovăm și să îi susținem. „

În acest an, arbitrii de ambele sexe s-au adunat la cursurile de iarnă UEFA de la Roma, unde au făcut schimb de experiențe și de idei. Femeile arbitri s-au pomenit pentru prima dată în compania colegilor lor de sex masculin, printre care se număra Howard Webb, Rizzoli Nicola, Lannoy Stephane și Proença Pedro.

„Acesta este un pas important „a subliniat Bibiana Steinhaus care a arbitrat Cupa Mondială de la Jocurile Olimpice din 2012. „Fotbalul femenin este în mare creștere, totodată dezvoltându-se și judiciar. Femeile au șansa de a fi în centrul atenției al UEFA, să absoarbă profesionalism care se va răspândi tot mai larg și de a pune în aplicare abilitățile noastre…„- a adăugat ea.

Dagmar Damkova după finisarea carierei sale de arbitru a fost acceptată în Comitetul de Arbitri UEFA și este gata să împărtășească experiența sa cu arbitrele începătoare. „Văd acest lucru ca pe o schimbare semnificativă, pentru că nu sa mai văzut așa ceva — a declarat ceha. Nu ar fi posibil ca un astfel de început să nu aducă roadă, în opinia arbitrilor bărbați, știm că acesta este un program minunat și foarte util. De aceea noi sperăm că ea va fi exact așa și pentru femei și vom face tot posibilul ca să aducem rezultate. ”

Sursa: ru.uefa.com

Foto: libertatea.ro

De ce drepturile jucătorilor deținute de către terți este o temă actuală în lumea sportului?

Secretarul general al UEFA, Gianni Infantino a explicat poziția de drepturi a jucătorilor cu părțile terțe.

În afară de organizarea și dezvoltarea competițiilor de cluburi de elită din Europa, UEFA într-un mod activ se ocupă și de dezvoltarea educației în sport. La baza acesteia fiind principiul prosperitații și stabilității pe un termen cât mai îndelungat.

Recent am pus în discuție tema drepturilor asupra jucătorilor de către părțile terțe. Această discuție a fost raportată și la Consiliul strategic — pentru a obține fotbalul profesionist.

De ce drepturile jucătorilor deținute de către terți este o temă actuală în lumea sportului?

În primul rând ea atrage întrebarea de etică și morală. Cât de corect ar fi să deții drepturile economice a unei alte persone ca mai apoi să poți gestiona cu ele. Acest lucru ar fi inacceptabil în societate, și, prin urmare, nu trebuie să apară și în fotbal. Jucatorii de fotbal, la fel ca și toți ceilalți, ar trebui să aibă dreptul de a alege singuri viitorul.

În al doilea rând, trebuie să protejăm principiile dreptății în competițiile noastre. Ce se întâmplă atunci când unul și același fondator deține drepturile economice a mai multor jucători din echipe diferite? Poate apăreariscul de conflicte și interese. UEFA ar trebui să fie destul de precaută, să protejeze fotbalul de manipularea rezultatelor.

În al treilea rând, modelul de afaceri al celor implicați în posesia drepturilor de către terți este îndreptată către ceea, ca jucătorii să schimbe cât mai des cluburile în care joacă. Totul este evident, mai multe transferuri, mai mulți bani pentru proprietarii deținători de aceste drepturi. Și ca urmare nu avem stabilitate contractuală iar sportul își pierde veniturile pe termen lung.

În al patrulea rând, această abordare nu este compatibilă cu partea economică și financiară. Cluburile nu trebuie să se bazeze pe investițiile din partea terțelor pentru achiziționarea jucătorilor pe care ei înșiși nu își pot permite. În acest caz nu beneficiază nici clubul și nici jucătorul.

Discuția despre fotbalul profesionist a fost discutată și la Comitetul Executiv UEFA. În unele țări din Europa aceasta este deja interzisă, dar este timpul ca aceasta să se extindă pe scara globală.Sa analizat situația din Europa. Dar această temă nu e actuală doar pentru Continentul European, Federația Internațională de Sport va întreprinde anumite măsuri ca aceasta să fie interzisă.

În urma discuțiilor comitetul de fotbal FIFA va studia problema. Până la adoptarea măsurilor necesare, UEFA împreună cu Consiliul strategic de fotbal profesionist, va fi gata să introducă noi regulamente.

“Cu toate acestea, credem cu tărie că drepturile jucătorilor nu trebuie să le dețină partea terță. Scopul nostru principal este apărarea sportului și asigurarea stabilității pe termen îndelungat.”

Sursa: ru.eufa.com

Foto: ru.uefa.com