Tehnologiile și Energiile Neletale în Operațiile de Control al Mulțimii

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – Considerații privind operațiile militare pentru controlul mulțimilor

1.1 Considerații generale – Mulțimile

1.2 Cauzele izbucnirii tulburarilor civile

1.3. Misiunile forțelor militare în cadrul operatiilor de control al multimilor

1.4 Dipozitivul de control al mulȚimii

CAPITOLUL 2 – Tehnologiile și energiile neletale în operațiile de control al mulțimii

1.1 Introducere

1.2 Programe de dezvoltare a armelor neletale

1.3 Clasificarea și descrierea sintetică a arsenalului neletal

1.4 Descrierea energiilor neletale

CAPITOLUL 3 – Implementarea noilor energii în sistemele de armament neletal

1.1 Întrebuinatrea armamentului neletal in operații de control al mulțimii

1.2 Eficiența acțiunii armelor neletale

1.3 Sisteme de armament neletal

1.3.1 Arme cu tehnologie laser

1.3.2 Arme electromagnetice

1.3.3 Arme cu ultrasunete

1.4 Utilitatea implementării armamentului neconventional non-letale

1. CAPITOLUL 1 Considerații privind operațiile militare pentru controlul mulțimilor

"Cel ce luptă pentru victorie numai cu sabia nu este un general bun. "

Sun Tzu, Arta războiului

1.1 Considerații generale – Controlul mulțimilor

Conflictul social desemnează opoziția deschisă între indivizi, grupuri, partide, comunități cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.

De fapt, acesta presupune existența a două entități: o formă alcătuită din indivizi, grupuri umane, organizații diverse care cer ceva și alta căreia i se solicită satisfacerea doleanțelor – instituții ale statului, diferite organizații guvernamentale și nonguvernamentale.

Ca formă de acțiune umană, conflictul social într-un stat de drept este reglementat, prin acte normative (Legea 60/1991) . Dar, în realitate, derularea acestuia poate lua și forme violente, caz în care nu se mai respectă regulile stabilite în desfășurarea sa firească. De exemplu, manifestațiile, marșurile, mitingurile, ca formă de protest, față de unele situații, măsuri administrative, economice pot avea un curs pașnic, sau pot degenera luând forme violente – atacarea forțelor de ordine, a sediilor instituțiilor de stat sau ale unor partide politice. În acest din urmă caz, instituțiile abilitate ale statului cu asigurarea ordinii publice intervin pentru restabilirea ei, mergând până la folosirea forței și a mijloacelor din dotare.

Într-un stat pot apărea și situații de conflict social, când forțele de ordine sunt depășite de evenimente, iar ordinea publică, specifică democrației constituționale, este amenințată semnificativ. În acest caz, armata intervine pentru restabilirea ordinii legale, potrivit misiunii sale de garantare a democrației constituționale. În acest context, armata acordă sprijin instituțiilor și autorităților în caz de urgențe civile. Această practică este comună tuturor statelor democratice, unde forțele armate participă la operațiuni de stăpânire a violenței, în care, după o fază de control al actorilor violenței, urmează acțiuni de restaurare a vieții civile și private în vederea consolidării ordinii publice.

Mulțimile sunt înfățișate ca adunări publice însemnând: mitinguri, demonstrații, manifestații, proteste și altele asemenea, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, în cadrul cărora cetățenii își pot exprima liber opiniile politice, sociale sau de altă natură.

Tulburările civile reprezintă o acțiune colectivă de protest și contestare ce urmărește să impună schimbări – variabile ca importanță – în structura socială și/sau politică, apelând frecvent – dar nu în mod exclusiv – la mijloace neinstituționalizate.

1.2 Cauzele izbucnirii tulburărilor civile

Tulburările civile apar din acte de nesupunere civilă. Ele sunt declanșate cel mai adesea atunci când participanții la actele de nesupunere civilă în masă devin antagoniste față de autorități, iar acestea trebuie să lupte pentru a anula inițiativa mulțumilor indisciplinate. În extreme, tulburările civile includ și acte criminale de terorism. Tulburările civile, sub orice formă, aduc prejudicii ordinii publice.

Revoltele pot fi generate de o serie de cauze. Cel mai adesea ele apar din nemulțumirile politice, conflicte economice urbane și tulburări ale comunității, acte de terorism sau influențe străine. Un eveniment poate fi declanșat de o cauză sau de o combinație de cauze care sunt interdependente. Un exemplu relevant îl reprezintă operațiile din Balcani în care agitația civilă și revoltele au izbuncnit pe baza unor diferențe de natură etnică, lipsa autorității conducerii și incompatibilitate religioasă.

Tulburările civile pot fi organizate de grupuri nemulțumite deoarece defavorizații se percep a fi tratați incorect sau ignorați de cei aflați la putere. Acestor grupuri le place să pună în umbră guvernul sau pot demonstra forța printr-un act de terorism. Scopul lor este de a provoca o reacție exagerată a autorităților, crezând că aceasta va genera simpatie pentru cauza lor.

Demonstrațiile de nemulțumire politică variază de la proteste simple de probleme specifice la nesupunere civilă pe scară largă. Multe forme de proteste politice nu sunt ilegale. Aceste proteste pot fi spontane, dar în general sunt evenimente planificate. Acestea pot fi chiar coordonate cu autoritățile locale. Cele mai multe sunt făcute de cetățeni care respectă legea, intenționand ca protestele lor să se desfășoare non-violent. Violența apare atunci cand forțele de control încearcă să oprească protestul sau să aresteze liderii protestului. Prezența agitatorilor crește șansele violenței și provoacă forțele de ordine să folosească forța.

Comandanții structurilor de forțe armate care sunt implicati în menținerea ordinii publice trebuie să aibă în vedere posibilitatea ca unele persoane sau grupuri din cadrul unei demonstrații organizate pot avea intenția de a provoca dezintegrarea ordinii publice prin incitare la violență brută, de a distruge proprietățile private, de a provoca autoritățile să demonstreze forța sau chiar să o pună în folosință.

1.3 Misiunile forțelor militare în cadrul operațiilor de control al mulțimilor

Potrivit Constituției României, armatei îi revine, printre altele și misiunea de a garanta democrația constituțională. Aceasta presupune următoarele:

1) Armata să răspundă direct, adecvat și flexibil, utilizând toate mijloacele și instrumentele specifice din dotare în fața tuturor amenințărilor externe care ar pune în pericol existența statului român, a ordinii constituționale, și a securității oamenilor.

2) Armata să se implice activ în viața societății, atunci când populația țării decide acest lucru. În principal, armata participă la garantarea democrației constituționale în: situația decretării stării de urgență sau a stării de asediu, cazurile în care forțele de ordine sunt depășite de evenimente, ne putând restabili ordinea publică; în situația în care autoritățile locale cer intervenția militarilor din zona lor de responsabilitate în sprijinul forțelor de ordine, a protecției civile sau a intervenției umanitare.

Nu este de neglijat menționarea faptului că orice participare a armatei la acțiuni menite să garanteze democrația constituțională se face conform prevederilor legale în vigoare. De asemenea, pe timpul acestor misiuni, militarii au drepturile conferite prin lege. Mai exact, ei trebuie să acționeze numai în perimetrul competențelor, forța nu trebuie supradimensionată sub nici o formă, deoarece ar conduce la încălcarea mandatului pe care armata l-a primit pentru îndeplinirea misiunii respective. De exemplu, arestarea unor persoane, percheziția unor locuințe, în timpul îndeplinirii unei misiuni de restabilire a ordinii publice, se execută doar de către cei abilitați prin lege să facă acest lucru. Militarii nu au această responsabilitate. În plus, principala cerință pe timpul participării la executarea acțiunilor menționate anterior este ca militarii să coopereze cu forțele de ordine (poliție, jandarmerie, poliție de frontieră), acodrându-le sprijinul solicitat, fără a depăși competențele legale. Participarea unor structuri ale armatei la asemenea misiuni înseamnă doar susținerea de către acestea, nu substituirea forțelor de poliție, jandarmerie, trupe speciale și de pompieri.

În ceea ce privește acțiunile armatei, în cazul amenințărilor la adresa democrației constituționale, se cuvin făcute câteva remarci. Ca instituție acreditată să folosească în mod legitim violența, pentru a se implica direct și activ în garantarea democrației constituționale, armata trebuie să dispună de următoarele:

1) Acte normative care să relateze când, cum, cât timp, unde și cu ce forțe (umane și materiale) trebuie să intervină, ce drepturi și obligații au militarii participanți la astfel de misiuni, cu ce forțe cooperează pentru îndeplinirea sarcinilor încredințate.

2) Documente de cooperare și de colaborare cu forțele de ordine publică în a căror responsabilitate revin astfel de misiuni. De asemenea, este necesar, fie că este vorba de structuri de ordine, fie de militari, să cunoască ce trebuie să facă, ce drepturi și obligații au, cu cine vor coopera, care vor fi raporturile dintre ei și ceilalți participanți la acțiune.

3) Structuri militare instruite să desfășoare acțiuni destinate să garanteze democrația constituțională. Este vorba de cazurile în care armata, respectiv unități și/sau subunități ale sale, trebuie să participe la restabilirea ordinii publice atunci când forțele specializate în astfel de misiuni sunt depășite de evenimente.

Într-un stat de drept, cum este România, nu se exclude posibilitatea ca unele acțiuni (mitinguri, marșuri de protest,revolte) inițiate de către cetățeni, organizat sau izolat, să depășească limitele prevăzute, degenerând în dezordine, afectând securitatea statului și a celorlalte persoane neimplicate în evenimente. Atunci când forțele de ordine nu pot să restabilească liniștea și să asigure securitatea persoanelor și a bunurilor, unele structuri militare sunt solicitate de către autoritățile publice să le vină în sprijin. Pentru ca această intervenție să fie eficientă și legală, este necesar ca subunitățile de militari să știe ce au de făcut, cum, cât timp, cu ce mijloace, ce drepturi și responsabilități le revin.

În final, se impun făcute două mențiuni foarte de importante în ceea ce privește participarea armatei la activități nonmilitare de garantare a democrației constituționale:

1) armata participă la astfel de misiuni numai la cererea și ordinul expres al autorităților publice;

2) implicarea în astfel sarcini nu trebuie să afecteze în nici un fel îndeplinirea misiunilor specific militare ale armatei.

1.4. Compunerea unei subunități militare de control al mulțimilor

Formația de bază este alcătuită din două grupe. Prima grupă este constituită de militarii care au în dotare scut de protecție, în timp ce cea de-a doua este înzestrată cu armament neletal. Aceasta este linia de front a dispozitivului.

Elementul de sprijin este dispus în coloană, în spatele formației de bază și are diverse atribuții. Comandantul direct al dispozitivului poate înlocui militarii din dispozitivul de luptă cu cei destinați pentru sprijin, poate să acorde sprijin de luptă direct sau lateral, sau să deruleze operații în cadrul echipei de extracție. Elementul de sprijin susține formația de luptă prin îndeplinirea a trei funcții importante:

Sprijin general – elementul de suport general este alcătuit dintr-o grupă destinată special pentru acordare de sprijin în cazurile în care necesită intervenția acestora (de regulă este grupa a doua dintr-un pluton). Când o companie primește misiunea de a controla mulțimile agitate, unul dintre plutoane devine elementul suport-general. Aceste element este un dispozitiv dispus in coloană, în centru și în spatele formației de bază. Se dispune în acest fel pentru a putea interveni imediat în flancurile dispozitivului sau în elementul de bază.

Sprijin lateral – Elementul de sprijin lateral are rolul de a apăra flancurile dispozitivului. Această manevră se realizează prin mutarea grupelor din sprijinul general în prima linie.

Sprijin direct – Cînd eșalonul superior dă misiunea ca elementul de sprijin să acorde sprijin nemijlocit, avansează și formează propriul lor dispozitiv. În timp ce înaintează, comandanții de grupe și echipe din formația de control al mulțimii, fac un pas înapoi și permit luptătorilor dotați cu scuturi de protecție și permit militarilor din elementul de sprijin sa ocupe o pozitie ofenisvă în spatele liniei de apărare inițială. Astfel se formează două linii de apărare între mulțimea revoltată și militarii înzestrați cu arme neletale.

Elementul de sprijin nu este o parte a dispozitivului până când situația nu devine critică, impunând întărirea forțelor de ordine. Aceasta intervine doar la ordinul comandantului de pluton.

Elementul de comandă se constituie din diferiți membri. Configurația generală a unei astfel de structuri este comandantul de pluton, un operator stație radio, un interpret (dacă este necesar). Acest element nu are o locație fixă, el putând-se muta în funcție de misiune.

Echipa de extracție este o grupă care este formată, în general, din elementul de suport. Aceasta are misiunea de a pleca la ofensivă contra mulțimii revoltate care nu se supune somațiilor forțelor de ordine și desfășoară atac violent asupra acestora. Militarii din componență au în dotare armament neletal, și, în cazurile în care se impune, pot folosi arme letale. Pe langă aceasta, grupa are misiunea de a scoate din luptă vehiculele și militarii care sunt în pericol și realizeaza escorte, atunci când este cazul.

CAPITOLUL 2 Tehnologiile și energiile neletale în operațiile de control al mulțimilor

“A câștiga 100 de victorii în 100 de bătălii nu este un exponent al inteligenței. A subjuga armata inamică fără luptă constituie adevăratul exponent al inteligenței.”

Sun Tzu, Arta războiului

2.1. Introducere

În ultimul timp literatura de specialitate remarcă preocupări deosebite ale diferitelor instituții de cercetare străine, privind studiul și cercetarea fundamentală ale fenomenelor ce stau la baza funcționării tehnologiei neletale în detrimentul utilizării armamentului letal care provoacă daune colaterale de vieți omenești.

Devine tot mai important ca inamicul să fie învins protejându-se viețile oamenilor, astfel încât tehnologiile neletale de scoatere din luptă (NDT-Non Lethal Disabling Technologies) să devină arme ideale în multe conflicte militare și acțiuni ale poliției în care daunele produse mulțimilor perturbatoare și victimelor nevinovate ar fi mult mai mici decât în cazul utilizării arsenalului letal.

Modificările intervenite în natura conflictelor militare contemporane au condus la modificarea viziunii asupra arsenalului militar. Imposibilitatea utilizării arsenalului letal tradițional, în cazul unor tipuri de operațiuni militare, a condus la necesitatea introducerii tehnologiilor neletale. În cazul armamanetului clasic, creșterea cu 10% a securității necombatanților contribuie la scăderea cu același procent a protecției forțelor combatante. De aceea, începând cu anii 1994-1995 marile puteri economice și militare au demarat inițierea unor programe de dezvoltare a unor generații noi de arme, neletale, care prin exploatarea lor să conducă la rezolvarea cât mai eficientă operațiunilor militare.

Deci, dezvoltarea și exploatarea operațională a tehnologiilor neletale de scoatere din luptă ca sisteme funcționale integrate vor putea deveni o alternativă foarte eficientă a armelelor de foc și de nimicire în masă utilizate în prezent atât in domeniul aplicării legilor cât și în domeniul militar.

Armamentul neletal este compus din munitii, arme si dispozitive neletale care sunt special concepute pentru a imobiliza imediat țintele vizate – inamicul, în timp ce reduce semnificativ pierderile de vieti omenești, suferințele inutile și degradarea tehnicii din raza de actiune. Armele neletale produc efecte reversibile asupra personalului inamic și a materialelor.

2.2. Programe de dezvoltare a armelor neletale

Cel mai revelator program de acest fel a fost lansat în anul 1996 în S.U.A., prin dezvoltarea în cadrul Departamentului Apărării a Directoratului Unit pentru Arme Neletale. Documentul specific pe care se bazează acest program este Directiva 3000.3. Armenele neletale sunt definite in conceptia americana in felul urmator: „Armele neletale sunt proiectate special și angajate în primul rând pentru a incapacita factorul uman sau materialele, minimizând fatalitatea sau incapacitarea permanentă a omului, si evitând afectarea proprietații sau a mediului”.

În accepțiunea germană armele neletale sunt cele care:

– au efecte aproximativ reversibile asupra materialelor sau a personalului;
– țintele sunt afectate în mod diferit, luând în considerare poziția acestora în aria de influență a armei.

Armele neletale pot fi utilizate în misiunile de impunere sau de mentinere a păcii dar și în misiunile umanitare sau în operațiunile militare de control al multimilor, conform reglementărilor americane. Tipurile de operațiuni militare în care pot fi utilizate astfel de arme, nu au fost specificate în mod expres în cadrul programului german deoarece guvernul nu oferă acces public la astfel de informații.

Pentru țările care au creat programe de dezvoltare a armelor neletale, se presupune că ele sunt folosite în războiul neconvențional, acolo unde interacțiunea dintre trupele aliate, neutre și populația civilă ostilă, trebuie adoptată în mod diferențiat.

În septembrie 1996, reprezentanții N.A.T.O. au abordat problema utilizării armelor neletale la un seminar din Pisa, Italia, condus de Grupul de Cercetări pentru Apărare al Alianței. Raportul din noiembrie 1996 la Conferința Directorilor Armatelor Naționale a identificat 10 categorii de arme neletale și 30 de subcategorii care au fost construite și/sau testate de țările membre N.A.T.O. până în acel moment. În mai 1997 se menționează pentru prima data posibilitatea utilizării unor arme aeropurtate împotriva personalului adversar sau de identificare și avertizare.

De asemenea, in aceeasi perioada, Rusia, China, Ucraina, Australia, Marea Britanie, și Franța derulau programe de cercetare în tehnologiile electromagnetice neletale, iar Suedia, Germania,Coreea de Sud, Israel și Taiwan aveau deja în desfășurare astfel de programe, înainte de anul 1998 .

2.3. Clasificarea și descrierea sintetică a arsenalului neletal

Armele neletale pot fi clasificate după:
-funcție;
– tehnologia pe care o implică.

a) Având în vedere funcția pe care o dețin, armele neletale sunt clasificate astfel:

b) În funcție de tehnologia pe care o implică, arsenalul neletal conține două subsisteme, astfel:

1) Arme neletale anti-personal:

TEHNOLOGIE EFECT/DESCRIERE

2) Arme neletale anti-material:

TEHNOLOGIE EFECT/DESCRIERE

Tabel 2.1.Clasificarea energiilor neletale

Sursa:Gl.bg.(r) prof.dr.ing. Emil CREȚU, ARME NELETALE ȘI NEDISTRUCTIVE, Ed.Academiei tehnice militare, București, 2001

2.4. Descrierea energiilor neletale

A. ARME LASER CU ENERGIE JOASĂ

Armele laser cu joasă energie LEL (Low Energy Laser) utilizează un laser multicolor, care emite cinci culori (roșu, verde, galben, albastru și ultraviolet), deoarece ochiul uman manifestă o sensibilitate aparte la această gamă cromatică și, prin urmare, mai ușor de vătămat.

Utilizarea acestui laser are ca scop orbirea temporară a persoanelor.

Laserul afectează diferite părți ale ochiului și deteriorează chiar si sistemele optice de supraveghere, de descoperire și de urmărire a țintelor, aparatele de vedere pe timp de noapte sau telemetrele.

Protecția ochilor și a sistemelor optice împotriva efectelor unui laser convențional monocromatic se obține prin intermediul unor filtre, similare ochelarilor de soare, care rețin o anumită culoare.

Actualele arme LEL sunt alimentate de la baterii portabile, dar pot fi legate și la sursele electrice ale autovehiculelor, avioanelor sau navelor, pentru operații de lungă durată.

B. EMIȚĂTOARE DE RADIAȚII IZOTROPICE

Emițătoarele de radiații izotropice sunt mijloace a căror lumină laser intensă provoacă aceleași efecte asupra retinei sau aparaturii optice, ca și armele Low Energy Laser. Radiația izotropică este generată de o explozie care supraîncălzește plasa gazoasă înconjurătoare, creând un fel de "lampă" care emite o lumină tip laser.

Efectul pe care il are asupra vederii este același ca în cazul trecerii bruște dintr-o cameră întunecoasă la privirea directă a soarelui, urmată de încercarea de a privi alte obiecte din jur.

Emițătoarele de radiații izotropice portative pot fi realizate și în variante adaptate pentru forțele de ordine sau forțele de operații speciale ca arme neletale cu risc scăzut, dar foarte eficace în cazurile de control al mulțimilor.

De exemplu, aceste radiații au fost încorporate în grenade generatoare de lumină orbitoare si au fost utilizate frecvent în operațiile de recuperare a ostaticilor, realizate de formațiuni de comando antiteroriste din țări occidentale.

C. ULTRASUNETE

Ultrasunetele (US) sunt o forma de energie mecanica ce se propaga sub forma unor unde de frecventa superioara limitei de perceptie a urechii umane. Omul percepe sunete cu frecventa cuprinsa intre 16 si 20 000 Hz. Sunetele cu frecventa peste limita de audibilitate umana (20 MHz) se numesc ultrasunete, iar cele cu frecventa sub aceasta, infrasunete.

Aceste arme sonore pot genera vibrații puternice în interiorul corpului uman pentru a obține efecte precum: amețeală, dezorientare, greață și o stare generala puternică de rău. Acest dispozitiv poate fi folosit ca unul combatant sau ca o armă capabilă să facă față unei mulțimi, emițând un sunet dureros pentru urechi.

D. TEHNOLOGIE DE REDUCERE A ADERENȚEI

Tehnologia de reducere a aderenței utilizează întreaga gamă de superlubrefianți care face suprafețele atât de alunecoase încât deplasarea pe acestea devine, practic, imposibilă. Este evident că țintele acestei tehnologii sunt pistele, drumurile sau zonele de importanță strategică.

Substanțele pentru reducerea aderenței pot fi împrăștiate din avion, din autovehicule, de către artilerie sau aplicate manual. . Pentru obținerea unui efect optim, rețeta unui astfel de agent cuprinde un amestec de multe substanțe. Aceste substanțe sunt sensibile; la condițiile termice și meteorologice extreme; pentru a-și păstra caracteristicile și a reduce cât mai mult aderența, formula trebuie adaptată în funcție de ținte și de condițiile atmosferice specifice.

E. AGENȚI POLIMERICI

Superadezivii pe bază de polimeri pot fi aplicați direct pe arme, echipamente ori autovehicule pentru a îngreuna sau împiedica utilizarea acestora. Pot fi folosiți și împotriva personalului, producând lipirea unei persoane de orice atinge, inclusiv de o altă persoană. Perspectivele utilizării acestor substanțe în situații impuse de controlul mulțimilor agitate sunt practic nelimitate, având ca urmare o capturare mai ușoară și mai sigură.

F. AGENȚI CALMANȚI

Agenții calmanți sunt sedative sau somnifere. Mulți dintre aceștia reprezintă opțiunea ideală pentru acțiuni neletale dacă au în compoziție dimetilsufatul, care provoacă absorbirea lor direct prin piele pentru a calma rapid persoana sau persoanele atinse. Dimetilsuflatul este elementul fundamental al acestei tehnologii, deoarece introduce rapid agentul calmant în circuitul sanguin.

Posibilitatea de a calma indivizii, grupuri sau armate a fost urmărită pe parcursul întregii istorii: un inamic sedat este mai ușor de manipulat sau învins. În prezent, dimetilsulfatul face posibilă această aplicare. Agenții calmanți pot fi utilizați cu eficiență la recuperarea ostaticilor și la controlul maselor agitate sau pentru a-i neutraliza pe cei aflați în clădiri, autovehicule, instalații etc.

CAPITOLUL 3 Implementarea noilor energii în sistemele de armament folosite în controlul mulțimilor

“Culmea abilității nu este să câștigi o sută de victorii într-o sută de bătălii. Măiestria supremă este să îngenunchezi inamicul fără luptă.” Sun Tzu, Arta războiului

3.1.Considerații generale privind întrebuințarea armamentului neletal în controlul mulțimii

In prezent, diferite agenții guvernamentale, fortele de ordine si armata din SUA și din alte state și-au manifestat un interes din ce în ce mai mare pentru dezvoltarea unor sisteme de arme neletale eficace împotriva persoanelor, construcțiilor, avioanelor, autovehiculelor și navelor.

În prezent, armamentul neletal este reprezentat de mijloacele de acțiune asupra oamenilor și tehnicii, create pe baza principiilor chimice, biologice, fizice, etc., care îl face pe inamic incapabil de luptă pentru o anumită perioadă de timp. La începutul anilor '90 țările membre NATO (SUA, iar apoi Marea Britanie, Germania, Franța și altele) au trecut la lucrări de cercetare științifică și constructiv experimentale desfășurate pe baza diferitelor cercetări aplicative în domeniul militar.

În cadrul modernizării ulterioare a armamentului neletal se prevede diminuarea greutății și a gabaritului acestuia, creșterea eficacității sale, extinderea numărului posibil de obiective lovite si crearea unor modele combinate. Acest fapt permite, după opinia specialiștilor militari occidentali, creșterea mobilității și a razei de acțiune, extinderea zonei de lovire dar si diminuarea semnificativă a daunelor ireversibile în forța vie, neatrăgând după sine distrugerea valorilor materiale și pierderi în rândurile populației civile.

Printre altele, oamenii de știință occidentali, având la bază tehnologii moderne, pregătesc compoziții cu mirosuri greu de suportat, care exercită o puternică influență asupra simțurilor oamenilor, precum și dispozitive care redau zgomote "tăioase”, deosebit de stridente și intense pentru auz pentru dispersarea multimilor agitate.

3.2. Eficiența acțiunii armelor neletale

Fortele de poliție si autoritățile militare din întreaga lume caută fără încetare noi metode, eficace și fără riscuri, pentru a putea stapani dezordinea civila. Obiectivul principal al acestor cercetari este evitarea de catre fortele de ordine a utilizării violentei fizice in timpul manifestatiilor de stradă.

Arsenalul neletal poate fi utilizat cu succes în controlul manifestațiilor, contra terorismului, în operațiuni de menținere sau impunere a păcii.

Armele neletale pot fi implicate în principiu în orice scenariu de conflict neconvențional, ele intervenind în operațiuni precursoare războiului în accepțiune clasica. Marele avantaj spre deosebire de armele clasice, este că cele neletale acționează direcționat, specific, nefiind nevoie de distrugeri masive și totale pe o întreagă arie de acțiune.

Armele neletale pot fi mult mai puternice și mai sigure decât armele letale utilizate în prezent de catre polițiști și militari. Totodată, se asigură diminuarea substanțială a eficienței și chiar întreruperea temporară a acțiunilor de luptă ale părții adverse, deoarece personalul devine inapt de luptă.

Avantajele armamentului neletal rezultă îndeosebi din: caracterul ascuns și rapiditatea desfășurării lui; întrebuințarea fără zgomot și prin surprindere; influența psihologică puternică a armamentului asupra comportamentului oamenilor.

După opinia experților militari străini, în misiunile de control al multimilor, armamentul neletal trebuie întrebuințat independent, iar în operațiile militare de amploare acesta poate servi ca mijloc de acțiune, atât asupra inamicului care atacă, cât și a celui care se apără.

3.3. Sisteme de armament neletal

3.3.1.Armele cu tehnologie laser

Una din cele mai mari și mai utile realizări ale minții omenești este descoperirea generatoarelor de radiații amplificate prin emisie stimulată denumite curent laser.

Posibilitatea realizării emisiei stimulate a fost elaborata de Einstein în anul 1917 în lucrările sale despre absorbția și emisia luminii, în care menționează diferențele între emisia spontană și cea stimulată. Realizarea practică a generării și amplificării undelor electromagnetice cu ajutorul unor sisteme speciale apare însă mai tarziu,în 1951. Primul laser a fost creat dupa 9 ani, în 1960 de Theodore H. Maiman, cercetător la Hughes Aircraft Company din California. Maiman a pompat un fascicul de lumină într-un cristal de rubin, cu o lampă flash cu xenon și a măsurat radiația emisă de rubin.

Diferitele tipuri de laseri pot fi caracterizate după urmatoarele aspecte:

• natura mediului amplificator (gaz, solid, lichid, semiconductor);

• tipul pompajului utilizat (optic, descărcare electrică, reacție chimică etc.);

• lungimi de undă principale de emisie (IR, vizibil, UV);

• caracteristici ale radiației emise (putere, funcționare continuă sau pulsată etc.);

• domenii de aplicare (industrie, medicină, metrologie etc).

Toate departamentele forțelor militare americane întreprind cercetări de perspectivă, vaste pentru crearea unor laseri de putere foarte mare în vederea rezolvării unor sarcini tactice concrete: armata terestră.

Una din direcțiile principale de cercetare o constituie realizarea sistemelor care asigură urmărirea automată a țintei, orientarea fasciculului laser și menținerea acestuia pe țintă până la distrugerea acesteia, ceea ce solicită o precizie mult mai mare decât în cazul focului cu armament de tip clasic.

Armele laser transmit „muniția” sub forma unei radiatii rapid și în linie dreaptă. Timpul necesar de conversie a energiei fasciculului în căldura este de 0,2/ 2 s. Aceste caracteristici fac ca timpul de la emisia luminii până la ținta să fie mult mai mic în cazul armelor cu laser față de armele clasice. De asemenea, și timpul de ochire este mai mic în acest caz, deoarece laserul este fix. Astfel, avantajele unui sistem de arme cu laser sunt următoarele:

• traiectoria „muniției” este dreaptă, nefiind necesare corecții suplimentare ale unghiurilor de înălțare și azimut;

• viteza de transfer al energiei este foarte mare;

• posibilitatea alegerii punctului de lovire, optimizându-se astfel eficacitatea și controlul lovirii;

• precizia lovirii țintelor mici și mobile;

• rază de acțiune suficient de mare, fără reducerea eficienței;

• timp minim de ochire, rată mare de repetiție a loviturilor, precizie mare de lovire.

Personnel Halting and Stimulation Response (PHaSR)

Cu un design futurist, Personnel Halting and Stimulation Response (PHaSR) este o arma portabila cu laser bazata pe efectul dazzler. Are aceeași greutate ca și o mitralieră M60 încărcată, aproximativ 9 kilograme, dar, în loc de cartușe, folosește raze laser care îi afectează agresorului vederea, nepermițându-i să vadă sursa luminii laser. Efectul poate fi comparat cu cel al razelor solare puternice. Aceasta arma neletala a fost conceputa pentru protectia trupelor proprii si pentru controlul multimilor. Laserul este menit doar a-i orbi temporar pe manifestanti, astfel incat sa poata fi arestati.

Pentru a calcula distanta pana la tinta si pentru a optimiza intensitatea orbirii temporare, PHASR functioneaza pe principiul laserului de culoarea verde.

Sistem Laser Photonic Disruptor (laser dazzler)

Sistemul Laser Photonic Disruptor face parte din categoria armamentului neletal pentru controlul mulțimilor. Este destinat doar pentru uz militar. De fapt, acesta este un laser exterm de eficient, destinat pentru a imobiliza adversarul prin orbire temporara si dezorientare prin fascicule de lumina intense, directionate. Acest laser este echipat cu lentile multifuncționale, reglabile, care transformă fasciculele convergente sau divergente în fascicule paralele. Sistemul laser emite lumina infrarosie sau invizibila impotriva diferitilor senzori electronici sau impotriva ochiului uman, fara a provoca traume pe termen lung.

3.3.2. Arme electromagnetice

Armele cu radiatii electromagnetice sunt o clasă de arme care folosesc energie electromagnetică dirijată,sub formă de radiații,care generează energie mecanică,sub formă de căldură sau energie electrică asupra unei ținte pentru a-i cauza efecte diverse și uneori foarte subtile. Acestea sunt ideale pentru controlul multimilor agitate deoarece sunt folosite in special împotriva oamenilor pentru a-i dispersa.

Când sunt folosite asupra maselor de oameni, armele electromagnetice pot avea diverse efecte de la cele mai dramatice (senzație de ardere intensă) pana la cele mai subtile ca acelea de creare a unei stări de discomfort. Aceste arme oferă trei mari avantaje de interes militar pentru controlul multimilor :

Grupul vizat nu poate să realizeze neapărat că este atacat cu un astfel de tip de armament

Radiația poate fi îndreptată asupra unui individ sau asupra unei zone mai largi ca un oraș

Potențialul militar de utilizare al acestor tipuri de arme includ:

Capabilitatea de a influența o mulțime să se retragă prin inducerea unei stări psihice negative (senzatia aparitiei unui dezastru eminent,scăderea moralului)

Abilitatea de a convinge mulțimea că starea de neliniste si teama poate disparea daca aceasta manifesta cooperanta.

Capabilitatea de a manipula populația prin inducerea de voci,zgomote ciudate.

Dispozitivele cu microunde pulsate de putere mică și mare folosesc radiații ale microundelor la frecvență redusă care pot evea efect asupra creierului.

Efectele biologice pe care le provoaca armele electromagnetice includ efecte asupra sistemului nervos central (durere psihică), dificultăți în a respira, amețeală,dezorientare,induc agitatie la nivel locomotor, genereaza crize de epilepsie,induc confuzie, stupoare.

Sisteme de lupta ADS si MEDUSA

Active Denial System(ADS)

Active Denial System este un sistem de luptă neletal, o armă cu energie direcționată, dezvoltat de către armata S.U.A. Acesta functioneaza pe baza unor transmisii puternice de unde milimetrice, întrebuințat în principal pentru controlul mulțimii.

ADS a fost conceput ca un mijloc de dispersare al mulțimii și apărare a perimetrului, dar poate fi utilizat și pentru respingerea contratacului în cazul unui conflict armat sau pentru ofensivă în lupta urbană. Spre deosebire de alte mijloace de lupta letale, ADS este capabil sa afecteze tintele fără să aducă daune personalului sau mediului.

ADS functioneaza prin intermediul unei unde de radiație electromagnetice de intensitate ridicată sub forma de unde milimetrice la frecvență de 95 GHz, ce produce o senzație intense de ardere pe stratul pileii, fără a cauza arsuri grave. Undele folosite de ADS sunt blocate de densitatea celulară și penetrează doar straturile superioare ale pielii neafectand tesuturile din profunzime. Distanța de acțiune al acestui sistem este de 500 m pe o raza de 360. Personalul care a testat efectele acestei arme au descris efectele ei ca fiind “similare unei explozii din cuptor prea dureroasă pentru a fi suportată”.

Mob Excess Deterrent Using Silent Audio (MEDUSA)

În timpul Războiului Rece U.R.S.S. a folosit asupra Ambasadei S.U.A. o armă cu unde electromagnetice care a terorizat în ascuns personalul american. C.I.A. a descoperit acest lucru iar Statele Unite au pornit un nou proiect de cercetare pentru crearea unei astfel de tehnologii.

Arma este dezvoltată de către Corporația Sierra Nevada (S.U.A) și este încă în stadiul de prototip.

MEDUSA (Mob Excess Deterrent Using Silent Audio) este o armă neletală destinata controlulului mulțimii prin exploatarea efectului auditoriu al microundelor (MAE).Acesta se bazeaza pe emisia de microunde care generaza nivele înalte de zgomot, incomfortabile în interiorul creierului uman.

Pe de alta parte, prin intermediul efectului auditoriu se pot transmite efectiv asupra personalului sunete sau chiar cuvinte fără ca aceștia să-și dea seama că sunt atacați.Rezultatele asupra multimilor pot fi dezastruase: crearea stării de panică, scăderea moralului și dezorganizare.

In concluzie, atât ADS cât și MEDUSA,se bazează pe pulsurile de microunde și oferă o soluție optima pentru controlul mulțimilor, fara a provoca daune. Chiar dacă efectele pe care le produc sunt diferite (ADS-provoaca discomfort fizic, MEDUSA-genereaza discomfort psihic), acestea conduc la același deznodământ: dispersarea multimilor.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că astfel de tehnologii reprezinta direcțiile principale spre care se orienteaza armele viitorului.Militarii tind să renunțe la daune colaterale în schimbul manipulării,iar în cazul tehnologiei MEDUSA pare să fie una dintre cele mai eficiente. Utilitatea acestor arme a fost demonstrată practic iar faptul că se alocă foarte multe fonduri pentru cercetarea acestor tehnologii, afirmă faptul că oferă soluții multiple, la un nivel ridicat.

3.3.3.Arme sonice

LRAD(Long Range Acoustic Device)

Sistemul LRAD a fost dezvoltat de Corporația Americană de Tehnologie capabil să emită un sunet de maxim 150 decibeli pe o arie de 300 m față de locul unde este localizat dispozitivul.

Este o armă neletală ce poate fi folosită pentru a emite avertismente verbale pe o distanță mare sau pentru alansa o gamă de unde sonice care sunt dureroase pentru organismul uman.

Așa-numitele arme acustice sau sonore pot genera vibrații puternice în interiorul corpului uman pentru a obține efecte precum :amețeală, dezorientare, greață și o stare generala puternică de rău. Acest dispozitiv poate fi folosit ca unul combatant sau ca o armă capabilă să facă față unei mulțimi, emițând un sunet dureros pentru urechi.

Acest dispozitiv este folosit in mod special pentru a controla masele de protestatori. Conform specificatiilor de fabricatie, acesta cantareste 11,8 kg si dimensiuni33 cm în diametru. La nivel maxim, dispozitivul emite un ton de 140 dB la distanta de 1 metru. La 500 m, nivelul acesteia ajunge la 100 decibeli. Valoare însă suficient de mare pentru ca sunetul să fie perceput ca stimul dureros, determinând atacatorii să se retragă. Rapoartele scrise de Corporatia Americana de Tehnologie indica faptul ca o eficienta optima este atinsa la distanta de 90 m, distanta la care "subiectii de test" nu au putut rezista mult din cauza durerilor. Desi a fost initial conceput doar pentru navele militare pentru avertizarea celor ce se apropie fara permisiune, conceptul de arma cu ultrasunete a fost exploatat stiintific peste acest domeniu, dezvoltandu-se arme impotriva insurgentilor si protestatarilor.

Expunerile până la 130 -140 dB provoacă organimului uman:

– astenie cu scăderea randamentului fizic și intelectual (stare de oboseală și lipsă de concentrare);

– distonii neurovegetative (creșterea pulsului, senzație de sufocare);

– reducerea pragului auditiv cu o lentă revenire la normal după încetarea expunerii.

3.4 Utilitatea implementării acestor sisteme de armament în Armata Română

Pentru a lua parte la un cadru cât mai larg de operații este necesară utilizarea unei diversități cât mai mari a tipurilor de armament. În momentul în care realizăm ca Armata Română nu este înzestrată corespunzător cu mijloace neletale de apărare și ofensive, care sunt foarte utile mai ales în controlul mulțimii dar și în teatrele de operații, ne dăm seama de utilitatea acestor tipuri de armament prin care se pot reduce daunele colaterale.

Aceste arme oferă posibilități defensive cât și ofensive ,deci putem să spunem că asistăm la apariția unor noi tipuri de armament multirol ,privit dintr-un unghi total diferit față de mileniul anterior și cu o utilitate total diferită.

Prin implementarea unei tehnologii ca MEDUSA în armată,ar fi un salt fenomenal: manipularea mulțimiilor sau scăderea moralului sunt niște lucruri care păreau de domeniul fantasticului.

ADS este o armă care poate fi folosită la nivel tactic iar MEDUSA trece acest nivel,posibilitățile care le oferă putând fi asemănate sau chiar pot depăși efectele unei bombe nucleare prin implicațiile și oportunitățile pe care le poate crea(manipularea liderilor,descurajare,crearea panicii,scăderea moralului).

Armamentul letal implica multa investitie si adeseori este inaccesibil mai ales in mediul urban. Pe langa aceasta, armele letale provoaca victime colaterale, astfel ca ele nu reprezinta cea mai buna optiune pentru combaterea violentei manifestate de multimile revoltate. Drept consecinta, cea mai buna optiune pentru controlul multimilor o reprezinta armele neletale care actioneaza directionat, specific, nefiind nevoie de distrugeri massive pe o intraga are de actiune.

Armele neletale pot fi mult mai puternice și mai sigure decât armele letale utilizate în prezent de catre polițiști și militari. Totodată, se asigură diminuarea substanțială a eficienței și chiar întreruperea temporară a acțiunilor de luptă ale părții adverse, deoarece personalul devine inapt de luptă.

Avantajele armamentului neletal rezultă îndeosebi din: caracterul ascuns și rapiditatea desfășurării lui; întrebuințarea fără zgomot și prin surprindere; influența psihologică puternică a armamentului asupra comportamentului oamenilor.

Astfel, introducerea armamentului neletal in dotarea fortelor militare detinate controlului multimii, va presupune atingerea unor obiective precum: descurajrea, intarzierea sau prevenirea actiunilor ostile; limitarea escaladarii situatiei tensionate; protectie pentru fortele proprii; dezabilitarea temporara a personalului inamic si a echipamentelor, dar si, cel mai important, respectarea legilor de desfasurare a ostilitatilor conform DIU.