Tehnologii Moderne In Fixarea Locului Faptei Si Utilizarea Lor
TEHNOLOGII MODERNE
ÎN FIXAREA LOCULUI FAPTEI ȘI UTILIZAREA LOR
CUPRINS
PARTEA I – O PERSPECTIVĂ TEORETICĂ ASUPRA CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI ÎN SISTEMUL CRIMINALISTICII
CAPITOLUL 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Noțiunea și importanța cercetării locului faptei
§1. Cercetarea locului faptei – semnificații criminalistice și procesual-penale
§2. Reglementarea procesual penală
§3. Importanța și obiectivele cercetării locului faptei
1.2. Cercetarea locului faptei în sistemul criminalisticii
§1. Mijloace tehnico-științifice utilizate în cercetarea locului faptei
§2. Reguli tactice specifice efectuării cercetării locului faptei
§3. Fazele cercetării locului faptei
1.3. Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei
§1. Procesul-verbal
§2. Schița locului faptei
§3. Fotografiile și înregistrările video judiciare operative
CAPITOLUL 2 – TEHNOLOGII MODERNE ÎN FIXAREA LOCULUI FAPTEI
2.1. Tehnologia „Computer- Assisted Drawing” (CAD)
2.2. Fotografia și videografia judiciară operativă digitală
§1. Conceptul de imagine digitală
§2. Aparatul de fotografiat digital
§3. Video-filmarea digitală a locului faptei
2.3. Scanarea 3D a locului faptei
§1. Scanarea 3D cu laser
§2. Scanarea 3D în sistem linear (digital)
PARTEA II – UTILIZAREA TEHNOLOGIEI SPHERON ÎN INVESTIGAREA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ A LOCULUI FAPTEI
CAPITOLUL 1 – PREZENTAREA SISTEMULUI DIGITAL DE SCANARE SPHEROCAM HDR
1.1 Descrierea tehnologiei Spheron
§1. Componenta hardware
§2. Componenta software
1.2. Principiul de funcționare a sistemului digital de scanare SpheroCam HDR
CAPITOLUL 2 – APLICAȚII PRACTICE ALE SISTEMULUI DIGITAL DE SCANARE SPHEROCAM HDR
2.1. Rolul scanării digitale cu tehnologia Spheron în investigarea criminalistică
2.2. Prezentare de caz. Fixarea și interpretarea urmelor cu ajutorul tehnologiei Spheron în cazul unei infracțiuni de omor
§1. Descrierea pe scurt a cazului real
§2. Delimitarea și fixarea locului faptei
§3. Interpretarea urmelor de la locul faptei cu ajutorul tehnologiei Spheron
2.3. Evaluarea rezultatelor
NOTE BIBLIOGRAFICE
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
PARTEA I – O PERSPECTIVĂ TEORETICĂ ASUPRA CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI ÎN SISTEMUL CRIMINALISTICII
CAPITOLUL 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Noțiunea și importanța cercetării locului faptei
§1. Cercetarea locului faptei – semnificații criminalistice și procesual-penale
În cadrul activităților de investigare a faptelor prevăzute de legea penală, cercetarea scenei infracțiunii se constituie într-un demers fundamental, obligatoriu în anumite circumstanțe, fiind pe deplin integrată în sistemul criminalisticii din perspectiva implicațiilor pe care le are în planul celor trei ramuri structurale (tehnică, tactică, metodologie), precum și prin aportul deosebit în realizarea obiectului specific al criminalisticii, având în vedere rolul pe care îl joacă în stabilirea adevărului.
Denumirea de cercetare a locului faptei este folosită în criminalistică pentru a desemna un complex de activități desfășurate de organele de urmărire penală, având un conținut și o sferă restrânse la cercetarea propriu-zisă și nemijlocită a locului unde s-a săvârșit infracțiunea ori s-au produs consecințele acesteia. Aceasta reprezintă o activitate primară, cu caracter de urgență, care oferă de cele mai multe ori primele materiale probatorii, chiar înainte de a se cunoaște natura faptei, autorul sau natura și întinderea prejudiciului. (1) În sens criminalistic, cercetarea locului faptei (cunoscută în legislațiile occidentale sub denumirea de cercetare a scenei infracțiunii sau scena crimei) constituie așadar o activitate inițială care se dispune, de obicei, în faza urmăririi penale, constând în perceperea și fixarea nemijlocită a ambianței de la locul faptei de către anchetatorul penal, precum și în descoperirea urmelor infracțiunii și în ridicarea probelor materiale, cu scopul de a stabili natura faptei și împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, precum și de a identifica făptuitorul. Cercetarea locului faptei oferă posibilitatea stabilirii unei legături între urmele materiale existente și fapta cu privire la care se desfășoară ancheta, precum și posibilitatea de a stabili, pe baza acestor urme, diferitele împrejurări ale faptei, care, la rândul lor, sunt utilizate în scopul descoperirii infracțiunii. (2)
Pe de altă parte, denumirea de cercetare la fața locului este atribuită uneia dintre activitățile procedurale și de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi, în scopul cunoașterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării și ridicării urmelor create cu ocazia săvârșirii infracțiunii, precum și pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a făptuitorilor.(3) Într-o altă definiție, cercetarea la fața locului reprezintă activitatea procedurală al cărei obiect îl constituie percepția nemijlocită de către organele judiciare a locului unde s-a desăvârșit activitatea infracțională, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor, precizarea poziției și stării mijloacelor materiale de probă, în vedera stabilirii naturii și împrejurărilor comiterii infracțiunii, a elementelor care să conducă la identificarea făptuitorului.(4)
În sprijinul distincției în discuție se invocă și faptul că cercetarea la fața locului se poate efectua în orice fază a procesului penal, pe când cercetarea locului faptei constituie o activitate inițială ce se efectuează de îndată ce organul de urmărire penală a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni, în raport cu care cunoașterea nemijlocită a împrejurărilor comiterii faptei se impune ca o activitate necesară. De asemenea, se invocă și împrejurarea că cercetarea la fața locului se efectuează într-un moment când natura faptei săvârșite și identitatea făptuitorului sunt cunoscute, în vreme ce investigarea locului faptei, în sens criminalistic, se efectuează într-un moment în care, în marea majoritate a situațiilor, aceste elemente nu sunt cunoscute.
Referitor la înțelesul termenului de fața locului sau de loc al (săvârșirii ) faptei, așa cum este folosit în practică ori în literatura de specialitate , se impune precizarea că prin această expresie se are în vedere nu numai locul propriu-zis al săvârșirii infracțiunii, ci și zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot desprinde date referitoare la pregătirile, comiterea și urmările faptei, inclusiv căile de acces și de retragere a autorului din câmpul infracțional. (5)
Codul de procedură penală în vigoare nu precizează înțelesul expresiei „fața locului” din denumirea dată acestei activități, însă, în materia competenței teritoriale a instanțelor judecătorești, este definit sensul noțiunii de „locul săvârșirii infracțiunii”, care acoperă aproape integral înțelesul expresiei „fața locului”. Potrivit art. 41 alin. (2) Cod procedură penală, prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege „locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.”
Pornind de la noțiunea de „locul săvârșirii infracțiunii” (denumită și „locul faptei”), definită de legea procesual penală, și ținând seama de diversitatea situațiilor legate de locul comiterii infracțiunilor, se constată că prin „fața locului” trebuie să se înțeleagă nu numai o suprafață determinată în care s-a manifestat aspectul concret, obiectiv al faptei, ci se întinde pe întregul perimetru în care s-au materializat consecințele faptei, precum și pe locul care conservă date, informații, urme în legătură cu fapta comisă. (6)
În concluzie, se consideră că „fața locului”, ca punct în spațiu asupra căruia se extinde activitatea de investigare a infracțiunii, cuprinde următoarele elemente:
Suprafața de teren sau încăperea în care s-a înfăptuit activitatea ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii (de exemplu, în cazul infracțiunii de omor, locul aplicării violențelor);
Porțiunea de teren sau încăperea în care s-au produs consecințele infracțiunii (de exemplu, locul unde a survenit moartea, dacă acesta nu coincide cu locul unde s-a executat activitatea de ucidere);
Porțiunea de teren sau încăperea în care se află obiectele ce constituie produsul infracțiunii (de exemplu, bunurile sustrase) sau obiectele ce au servit ca mijloace de săvârșire a infracțiunii (de exemplu, locul unde a fost abandonată arma utilizată), precum și locul în care se păstrează urme ale săvârșirii infracțiunii (de exemplu, urme de picioare, urme ale mijloacelor de transport utilizate la săvârșirea infracțiunii).
În funcție de natura infracțiunii, cercetarea la fața locului se va extinde asupra tuturor acestor locuri, deoarece oriunde pot fi descoperite urme și mijloace materiale de probă, a căror examinare poate contribui la clarificarea unor aspecte utile despre comiterea infracțiunii sau despre făptuitor. Locul faptei este izvor al probelor în toate infracțiunile în care, prin natura lor, pe locul unde s-au desfășurat rămân urme ale acțiunilor sau persoanei făptuitorului. Așa cum se arată în practica de specialitate (7), locul faptei nu se limitează strict la locația incidentului, ci include și zonele unde au fost comise acte relevante înainte sau după comiterea infracțiunii. Locul faptei este denumit și câmp infracțional.
§2. Reglementarea procesual penală
Cercetarea locului faptei, ca și celelalte acte ori activități de investigare a faptelor penale, se realizează în strictă conformitate cu reglementările referitoare la acest procedeu probator. Conform prevederilor cuprinse în Titlul IV (Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii), Capitolul VIII Cercetarea locului faptei și reconstituirea, art. 192 Cod de procedură penală, cercetarea la fața locului se efectuează:
Atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului.
Ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
Ca act de debut al investigațiilor în fapte de periculozitate deosebită (omucideri, violuri sau tâlhării urmate de moartea victimei, distrugeri, accidente grave, infracțiuni din domeniul crimei organizate), cercetarea la fața locului se poate efectua, de exemplu, atunci când sunt necesare:
Constatarea situației locului infracțiunii;
Descoperirea și fixarea urmelor infracțiunii;
Stabilirea poziției și a stării mijloacelor materiale de probă și a împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea. (8)
În faza de urmărire penală, cercetarea la fața locului este dispusă printr-o ordonanță motivată a organului de urmărire penală, după începerea urmăririi penale. Spre deosebire de vechea reglementare, nu se mai prevede obligativitatea prezenței martorilor asistenți la cercetarea la fața locului, însă organele judiciare trebuie să încunoștințeze părțile sau subiecții procesuali principali cu privire la efectuarea cercetării la fața locului în cazurile în care aceștia și-au exprimat dorința de a participa la actele de urmărire penală (neprezentarea părților sau a subiecților procesuali principali încunoștințați nu împiedică însă efectuarea cercetării).
Când suspectul sau inculpatul nu poate fi adus la cercetarea la fața locului, în cazul în care este reținut sau arestat preventiv ori la domiciliu, organele de urmărire penală îi pun în vedere că are dreptul să fie reprezentat și îi asigură, la cerere, reprezentarea.
În faza de judecată, cercetarea la fața locului este dispusă de instanța de judecată prin încheiere, după începerea cercetării judecătorești. Instanța de judecată efectuează cercetarea la fața locului cu citarea persoanei vătămate ori a părților și în prezența procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie. Avocatul ales sau din oficiu al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al rt. 192 Cod de procedură penală, cercetarea la fața locului se efectuează:
Atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului.
Ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
Ca act de debut al investigațiilor în fapte de periculozitate deosebită (omucideri, violuri sau tâlhării urmate de moartea victimei, distrugeri, accidente grave, infracțiuni din domeniul crimei organizate), cercetarea la fața locului se poate efectua, de exemplu, atunci când sunt necesare:
Constatarea situației locului infracțiunii;
Descoperirea și fixarea urmelor infracțiunii;
Stabilirea poziției și a stării mijloacelor materiale de probă și a împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea. (8)
În faza de urmărire penală, cercetarea la fața locului este dispusă printr-o ordonanță motivată a organului de urmărire penală, după începerea urmăririi penale. Spre deosebire de vechea reglementare, nu se mai prevede obligativitatea prezenței martorilor asistenți la cercetarea la fața locului, însă organele judiciare trebuie să încunoștințeze părțile sau subiecții procesuali principali cu privire la efectuarea cercetării la fața locului în cazurile în care aceștia și-au exprimat dorința de a participa la actele de urmărire penală (neprezentarea părților sau a subiecților procesuali principali încunoștințați nu împiedică însă efectuarea cercetării).
Când suspectul sau inculpatul nu poate fi adus la cercetarea la fața locului, în cazul în care este reținut sau arestat preventiv ori la domiciliu, organele de urmărire penală îi pun în vedere că are dreptul să fie reprezentat și îi asigură, la cerere, reprezentarea.
În faza de judecată, cercetarea la fața locului este dispusă de instanța de judecată prin încheiere, după începerea cercetării judecătorești. Instanța de judecată efectuează cercetarea la fața locului cu citarea persoanei vătămate ori a părților și în prezența procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie. Avocatul ales sau din oficiu al inculpatului, al persoanei vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul să participe la cercetarea la fața locului.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea la fața locului să comunice între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte de terminarea cercetării la fața locului. Organele judiciare pot dispune participarea medicului legist sau a oricăror persoane a căror prezență o consideră necesară la cercetarea la fața locului.
Organul de urmărire penală ori instanța de judecată încheie un proces-verbal în legătură cu activitatea desfășurată cu ocazia cercetării la fața locului, cu privire la constatările efectuate, urmele și obiectele găsite și ridicate, acesta constituind mijloc de probă. (9)
§3. Importanța și obiectivele cercetării locului faptei
Cercetarea locului faptei constituie una din cele mai complexe și importante activități procesual penale și tactice, ale cărei rezultate condiționează, de cele mai multe ori, nu numai direcția, ci însăși finalitatea investigațiilor ce se efectuează într-o cauză dată. Marea majoritate a autorilor de specialitate sunt de acord că cercetarea locului faptei constituie un procedeu probator cu adâncă semnificație în aflarea adevărului (10), funcția sa fiind aceea de a permite organului de urmărire penală sau instanței de judecată să cunoască cât mai precis locul săvârșirii infracțiunii, urmele lăsate de infractor, obiectele materiale rămase la fața locului, poziția și starea acestora, spre a fi în măsură să desprindă o concluzie justă cu privire la modul în care infracțiunea a fost comisă și la identitatea făptuitorului. Cercetarea locului faptei poate pune la dispoziție și material care să permită răspunsuri la întrebările privitoare la subiectul și la latura subiectivă a infracțiunii: cine a săvârșit infracțiunea, dacă a săvârșit-o din culpă sau cu intenție, care sunt motivele și scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii. (11)
Ca activitate inițială și imediată de anchetă, cercetarea locului faptei trebuie efectuată îndată după săvârșirea sau descoperirea faptei, deoarece orice întârziere poate avea ca efect modificarea aspectului locului faptei, precum și distrugerea urmelor lăsate la fața locului. În majoritatea cazurilor, cercetarea locului faptei este o activitate obligatorie, spre exemplu neputând lipsi în cercetarea omorului, a incendiilor, a spargerilor, a accidentelor de muncă sau de circulație, a catastrofelor de cale ferată sau aeriene și, în general, în toate cazurile când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului faptei.
Cercetarea locului faptei contribuie la realizarea finalității procesului penal – aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau a inculpatului. Datorită cercetării la fața locului, elemente de probă îndoielnice sau simple indicii pot fi reținute ca probe serioase sau înlăturate ca lipsite de valoare.
Obiectivele cercetării locului faptei sunt următoarele: (12)
Cunoașterea și investigarea directă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată a scenei infracțiunii sau a locurilor înscrise în categoria „locului faptei”. Contactul direct, nemijlocit, al organului judiciar cu „scena” sau „ambianța” locului infracțiunii servește la formarea unei imagini exacte asupra cadrului în care s-a comis fapta, la determinarea poziției și distanței între obiectele principale etc.;
Descoperirea și fixarea urmelor de la locul faptei, precum și ridicarea obiectelor lăsate în acest loc, în cazul în care acestea pot constitui mijloace materiale de probă. Descoperirea și interpretarea imediată a urmelor la fața locului este de natură să ofere indicii, cel puțin cu caracter general, cu privire la natura faptei și chiar la persoana autorului;
Obținerea de date cu privire la modul de operare al făptuitorului, la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infracțiunii. Din cercetarea locului faptei se poate deduce modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, începând din momentul pătrunderii autorului în câmpul cercetat și terminând cu retragerea sa;
Identificarea eventualilor martori, întrucât în funcție de condițiile concrete ale locului și momentului săvârșirii faptei se poate stabili dacă și în ce măsură activitatea infractorului putea fi percepută de cineva. Această precizare se impune deoarece nu sunt puține cazurile în care sunt găsiți imediat martori ai evenimentului;
Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală și participanții la săvârșirea ei, cel puțin cu caracter provizoriu.
Așadar, din perspectivă criminalistică, cercetarea locului faptei este activitatea de căutare, localizare, descoperire, relevare, documentare/fixare, ridicare/colectare, ambalare și transport în ceea ce privește probele (provenind din) descoperite la locul faptei. De modul cum este desfășurată această activitate depinde în mare măsură documentarea cu succes a cazului. (13)
Cercetarea locului faptei în sistemul criminalisticii
În sistemul perfect articulat al criminalisticii, activitățile de cercetare a locului faptei reprezintă un aspect esențial, mai ales în cazul unor infracțiuni cu grad înalt de periculozitate, punând în mișcare un complex mecanism tehnico-științific, tactic și metodologic fundamentat pe obiectivele și principiile științei criminalisticii. Săvârșirea unei fapte cu caracter penal obligă organele judiciare competente să intervină pentru a identifica pe fărtuitor și a-l pedepsi, însă până la acest stadiu al aplicării unei pedepse se parcurge un drum întortocheat, dificil, spectaculos uneori, al clarificării circumstanțelor în care s-a produs fapta, al identificării autorului, al stabilirii adevărului pe baza unor probe de necontestat. Un rol major revine în acest nobil demers criminalisticii, „știința contra crimei” (14), care intervine decisiv fie prin investigații specifice la locul faptei, fie prin activitățile de cercetare din laboratoarele criminalistice.
Aflate la locul comiterii unei fapte cu semnificație penală, organele de cercetare penală trebuie să clarifice următoarele aspecte esențiale: (15)
Ce faptă s-a comis și care este natura ei?
Unde s-a comis fapta cercetată?
Când a fost săvârșită?
Cine este autorul ei?
Cum, în ce mod a săvârșit-o?
Cu ajutorul cui?
În ce scop a fost comisă?
Conform unui principiu criminalistic fundamental, toate faptele omului, inclusiv faptele ilicite, produc transformări sau modificări în mediul înconjurător, care constituie urme ale infracțiunii și reprezintă una din premisele de bază ale investigării criminalistice, contribuind la identificarea persoanei care le-a creat. (16) De aceea, cercetarea locului faptei constituie un demes de o importanță crucială în ancheta penală, iar criminalistica dispune de suportul științific necesar pentru aflarea adevărului. Specialiștii criminaliști din echipa de cercetare la fața locului, alături de cei din laboratoarele și institutele specializate, oferă „know-how”-ul indispensabil pentru realizarea eficientă a activităților de descoperire, identificare și interpretare a urmelor și mijloacelor materiale de probă, în scopul aflării răspunsurilor corecte la întrebările enunțate mai sus, atât la nivelul metodelor adecvate de identificare și interpretare, cât și la nivelul tehnologiilor sau elementelor de tactică particularizate în funcție de tipul de infracțiune. Cercetarea locului faptei poate fi privită ca o reflectare dinamică a caracterului tripartit al sistemului criminalisticii, precum și a obiectivelor și principiilor care stau la baza acestui sistem.
§1. Mijloace tehnico-științifice utilizate în cercetarea locului faptei
Pentru cercetările care nu presupun o desfășurare de mijloace deosebite sunt necesare:
trusa criminalistică universală, care va trebui să aibă instrumentarul complet din compartimentele pentru executarea măsurătorilor și marcajelor, pentru descoperirea, fixarea, interpretarea la fața locului și ridicarea urmelor, pentru executarea desenelor și a schițelor. Astfel, compartimentul pentru executarea măsurătorilor și marcarea obiectelor principale, precum și a zonei cercetate este compus din ruletă, bandă metrică, împărțită în segmente de 10 cm, colorate alternativ alb-negru, jetoane numerotate de la 1 la 10, prevăzute cu suporturi de fixare, cretă forestieră. Compartimentul traseologic este destinat descoperirii, fixării și ridicării urmelor de mâini, de picioare, de dinți, de instrumente de spargere, din care fac parte: substanțe pulverulente, pensule din păr de veveriță sau din pene de struț, pensulă magnetică, pulverizatoare sau spray-uri pentru relevarea urmelor latente, pulverizatorul cu iod, plicuri cu folii adezive pentru transferarea urmelor papilare, sursele de lumină (vizibilă și ultravioletă),vase de amestec și materiale pentru realizarea mulajului urmelor de adâncime. Compartimentul necesar executării desenelor și schiței locului faptei conține, exemplificativ, riglă gradată, busolă, hârtie milimetrică, hârtie de calc, diverse creioane colorate, șablon tip pentru lucrul pe hartă.
Trusa criminalistică universală mai conține instrumentarul de amprentare a persoanelor și cadavrelor la fața locului, precum și o serie de instrumente ajutătoare, cum ar fi: diamant pentru tăiat geamul, magnet, șurubelnițe, briceag universal, clește, patent. Acestora li se adaugă eprubete sau containere pentru ambalarea urmelor biologice, a urmelor materiale, a microurmelor.
trusa foto, care va dispune de aparate, obiective și materiale fotosensibile, inclusiv de dispozitive de iluminare adecvate împrejurărilor;
trusele criminalistice specializate, cum ar fi:
Trusa pentru testarea stupefiantelor, în care se găsesc tuburi cu reactivi ce permit identificarea unor substanțe stupefiante, printre care hașiș, marijuana, L.S.D., substanțe din grupa opiaceelor sau amfetaminelor;
Trusa pentru marcarea unor obiecte cu substanțe fluorescente sau chimice, în scopul prevenirii sau descoperirii unor infracțiuni. Această trusă se folosește frecvent în descoperirea sustragerilor sau în surprinderea în flagrant și în infracțiuni de genul luării de mită, șantajului. Trusa mai conține alte instrumente, cum ar fi: pensule, mojarul de porțelan, pulverizatorul, cilindrul gradat, mănușile chirurgicale, precum și un detector cu radiații ultraviolete;
Trusa pentru relevarea urmelor papilare latente cu radiație de tip laser, portabilă, concepută încât să asigure atât descoperirea urmelor, cât și fixarea lor fotografică, în condiții de mare acuratețe;
Alte categorii de truse cu destinație specială: trusele destinate cercetării accidentelor de circulație, cercetării exploziilor și incendiilor, trusele pentru examinarea cadavrelor neidentificate, trusele pentru cercetarea falsurilor în înscrisuri.
În cercetările cu un grad de complexitate mai mare se apelează la laboratoarele criminalistice mobile, care dispun, pe lângă trusele criminalistice, de următoarele mijloace tehnico-științifice mai importante:
aparatură de înregistrare fotografică și video, analogică sau digitală, pentru obținerea de imagini de la cercetarea locului faptei;
aparatură diversă de detecție: detectoare de metale, detectoare de cadavre, detectoare cu radiații invizibile, detectoare de substanțe explozive, de substanțe radioactive (radiometre) sau de diverse substanțe toxice, inclusiv droguri;
mijloace tehnice de identificare a persoanelor după semnalmentele exterioare ( de exemplu,”Foto-identi-kitul”, „Identi-kitul”, „Mimicompozitorului”, calculatoare pentru efectuarea de portrete robot computerizate);
aparatură de comunicații radio pentru menținerea unei legături operative cu unitățile de bază ale organelor judiciare;
surse proprii de energie electrică;
dispozitive de prelucrare a materialelor fotosensibile;
truse de prim-ajutor;
costume de protecție;
măști de gaze;
costume de scafandru autonom.
În funcție de necesități, echipa de cercetare poate să apeleze și la alte mijloace, inclusiv la specialiști din diverse ramuri de activitate, specializați pe specificul domeniului în care s-a săvârșit fapta penală. (17)
Fig. 1. Laborator criminalistic mobil (18)
§2. Reguli tactice specifice efectuării cercetării locului faptei
Pentru ca efectuarea cercetării locului faptei să conducă la realizarea obiectivelor care o impun, este necesară o pregătire atentă și conștiincioasă, dar și respectarea regulilor tactice generale și a celor specifice.
Regulile tactice generale, de o importanță deosebită, care orientează activitatea echipei de cercetare a locului faptei au fost evidențiate constant în lucrările de specialitate și de practica judiciară, fiind, în esență, următoarele: (19)
Cercetarea se realizează de îndată – cerința maximei urgențe trebuie asimilată operativității, ea neconfundându-se cu graba sau cu superficialitatea, fiind obligatorie cel puțin sub două aspecte: evitarea pericolului de producere a unor modificări la locul faptei sau de dispariție și degradare a urmelor, respectiv, valorificarea imediată a posibilității de identificare a unor martori, fără a exclude chiar surprinderea făptuitorului la locul infracțiunii;
Cercetarea se face în mod complet și cu obiectivitate – locul faptei va fi cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare ar fi tentată să o atribuie evenimentului investigat; având în vedere că toate urmele au aceeași valoare, vor fi căutate, fixate, ridicate și consemnate toate urmele și mijloacele materiale aflate în legătură cu fapta săvârșită, inclusiv a urmelor aparent contradictorii;
Cercetarea trebuie realizată în mod sistematic – investigarea locului faptei este o activitate la care participă o echipă complexă ce va fi condusă și organizată competent (conducere unică, sarcini concrete și precise pentru fiecare membru al echipei de cercetare, caracterul sistematic al activităților de investigare, păstrarea ordinii la locul faptei, evitarea pătrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite);
Cercetarea se realizează cu respectarea normelor procedurale și a cerințelor morale – în afara faptului că cercetarea locului faptei se organizează cu respectarea strictă a reglementării procesual penale pe care am prezentat-o anterior, este de subliniat că investigarea implică o conduită morală a membrilor echipei de cercetare, care vor avea un comportament serios, nu vor divulga date premature referitoare la cauză, nu se vor antepronunța cu privire la unele elemente care nu sunt evidente (de pildă, natura faptei, omor sau sinucidere).
De asemenea, în organizarea activității, șeful echipei de cercetare va trebui să aibă în vedere și aplicarea altor reguli tactice specifice cercetării ca atare: (20)
Limitarea numărului de persoane care pătrund în zona cercetată la strictul necesar. În faza de pregătire, la locul faptei va pătrunde numai șeful echipei, însoțit eventual, de un ajutor sau de medicul legist, dacă infracțiunea s-a soldat cu victime omenești;
Prevenirea oricărei modificări în starea sau poziția lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor și evitarea creării altor urme care pot dezorienta cercetarea. În acest scop, se recomandă curățarea încălțămintei de noroi, praf, resturi vegetale etc., se va interzice fumatul și aducerea de obiecte ce nu servesc operațiilor de cercetare. În literatura și practica judiciară română și străină (21) se consideră ca esențiale în controlarea integrității scenei investigate, a materialului probator și: interzicerea consumului de alimente sau băuturi în perimetrul investigat; interzicerea folosirii telefonului sau a toaletei de la locul faptei; evitarea mișcării obiectelor, inclusiv a armelor (dacă nu este necesară pentru siguranța celor prezenți la locul faptei); interzicerea deschiderii ușilor sau ferestrelor, a reglării încălzirii centrale (pentru menținerea scenei în starea inițială); să nu se atingă ceea ce nu este necesar (orice mutare de obiecte va fi notată în procesul-verbal); să nu se repoziționeze obiectele mișcate; să nu se producă mizerie (resturi, ambalaje, scuipat etc.) în primetrul stabilit al locului faptei.
Fixarea căilor de acces și de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului faptei, precum și în locul unde urmează să fie depozitate mijloacele materiale de probă descoperite, a altor obiecte ce urmează să fie ridicate și transportate la laboratoarele de specialitate;
Purtarea echipamentului de protecție (costum, mănuși, mască), pentru protejarea urmelor și prevenirea contaminării acestora, mai ales în cazul urmelor biologice;
Interzicerea comentariilor, a discuțiilor sau aprecierilor privind natura faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, starea urmelor, pentru a nu influența, într-un mod sau altul, desfășurarea cercetării sau pe martorii prezenți la fața locului.
§3. Fazele cercetării locului faptei
Caracterul sistematic al cercetării locului faptei implică organizarea activităților de investigare într-o ordine bine stabilită, într-o succesiune firească, și anume: orientarea în zona în care se află situat locul faptei; determinarea și examinarea în ansamblu a locului faptei; căutarea, descoperirea și ridicarea urmelor sau a probelor materiale; fixarea rezultatelor cercetării la fața locului. (22) Cercetarea propriu-zisă parcurge, după cum s-a subliniat în literatura și practica de specialitate română și străină, două faze convenționale – statică și dinamică – care se întrepătrund, constituind un proces unic, continuu de investigare, deși natura activităților întreprinse de organele judiciare în funcție de unul sau altul dintre aceste momente este diferită. (23)
Astfel, activitățile care se efectuează în faza statică urmăresc determinarea limitelor teritoriale asupra cărora se va extinde cercetarea și fixarea aspectului general al locului săvârșirii infracțiunii, a poziției urmelor și mijloacelor materiale de probă, în starea în care au fost găsite. Denumirile de „statică”, de „stadiul trecerii în revistă” ori de „stadiul cercetării generale” (scene „walk-trough”, cum este cunoscută în legislația anglo-americană) atribuite acestui moment al cercetării locului faptei sunt date de împrejurarea că, în această fază, locul ce conservă schimbările rezultate în urma infracțiunii săvârșite este examinat în stare de nemișcare, situația de fapt, urmele și mijloacele materiale de probă, aspectul de ansamblu al locului săvârșirii infracțiunii fiind fixate în poziția în care au fost găsite. Astfel, faza statică a cercetării presupune o examinare atentă a locului faptei, atât în ansamblul său, cât și a zonelor mai importante, fără a se aduce vreo modificare, echipa de investigare concentrându-se pe următoarele activități: (24)
Orientarea de ansamblu și delimitarea zonei supuse examinării. Determinarea perimetrului supus examinării se realizează în urma unei orientări de ansamblu asupra locului, operațiune în care se ține seama de anvergura și topografia scenei în cauză (imobil, loc deschis, pădure, apă curgătoare, lac, prăpastie, cale ferată ori rurieră), pentru aplicarea unor metode specifice și a unor mijloace tehnico-științifice adecvate. Scopul determinării suprafeței supuse examinării îl constituie demarcarea acelor porțiuni în limitele cărora s-au produs modificări ce constituie o consecință a infracțiunii comise, în vederea descoperirii, ridicării, fixării și valorificării lor. Pe baza informațiilor (constatări proprii, date obținute de la organele judiciare sosite primele la locul faptei, de la victima infracțiunii, de la martorii oculari, de la cei care au descoperit infracțiunea), conducătorul investigației își va reprezenta logic limitele posibile ale întinderii locului faptei. Așa cum doctrina și practica judiciară au subliniat(25), aceste limite vor fi lărgite dincolo de scopul inițial al scenei crimei, având în vedere că ele pot fi reduse, când se dovedește necesar, în funcție de natura faptei cercetate ori de caracterul urmelor care se caută, dar nu mai pot fi atât de ușor extinse, fără riscuri serioase de compromitere a materialului probator.
Alegerea punctului de debut și a modului în care se va realiza cercetarea. Investigarea locului faptei în faza statică poate să înceapă din exterior spre interior și invers, iar când suprafața cercetată este vastă se recurge la parcelarea acesteia sau la caroiaj. Se alege o metodă sau alta, în funcție de aspectul general al locului examinat, precum și de natura infracțiunii. În concret, în locurile deschise, când urmele sunt concentrate pe o suprafață relativ limitată, punctul de începere îl constituie centrul zonei – locul în care se află cadavrul, mașina accidentată, seiful spart etc. – cercetarea desfășurându-se spre exterior. Dacă locul faptei este o grădină sau o curte, se recomandă începerea cercetării de la periferie spre centru, prin examinarea mai întâi a căilor de acces (porți, garduri, podețe), trecându-se apoi treptat spre centru, spre locul unde sunt concentrate cele mai multe urme ale faptei. Când locul faptei este vast, va fi mai greu de ales un loc central, de aceea scena se împarte în parcele, după care se cercetează fiecare parcelă în parte. Dacă perimetrul investigat este situat în interiorul unui imobil (încăperi), se va începe cu examinarea locului unde sunt concentrate urmele infracțiunii (de pildă, dulapul ce poartă urme de forțare), adică centrul locului, după care, urmând direcția acelor de ceasornic, ori direcția de la dreapta la stânga sau viceversa, se examinează pereții, ușile, ferestrele, dușumeaua, obiectele aflate în încăpere, pentru descoperirea de urme latente. (26)
Cercetarea pe sectoare Cercetarea prin caroiaj
Cercetarea în spirală Cercetarea pe parcele
Fig. 2. Metode de cercetare a locului faptei (27)
Stabilirea căii de acces a infractorului în câmpul infracțional și limitarea accesului reprezintă o activitate necesară atât pentru o mai ușoară descoperire a urmelor create, cât și pentru prevenirea distrugerii lor în procesul de investigare. Punctul de acces și drumul parcurs de infractor (iter criminis – traseul urmat de făptuitor, 28) se stabilesc ținând cont de topografia scenei și de particularitățile periferiilor sale, de natura faptei și de timpul în care a fost comisă. În vedera prevenirii distrugerii unor urme și totodată pentru fixarea ansamblului locului faptei, se recomandă ca, în prealabil, să se facă fotografieri și, dacă este cazul, filmări de orientare și schiță. Odată stabilite calea de acces și drumul parcurs de infractor, acestea vor fi marcate prin mijloacele existente în dotarea organelor judiciare.
Desoperirea și fixarea stării locului presupune realizarea fotografiilor judiciare (fotografia de orientare, fotografia-schiță, fotografia obiectelor principale), a înregistrărilor video și a schiței locului faptei. Se măsoară (exact, în metri și chiar centimetri) și se consemnează pozițiile, tipul și distanțele dintre urme/obiecte, prin raportare la cel puțin 2 puncte fixe din planul locului cercetat. În cazul în care organele judiciare însărcinate cu luarea măsurilor inițiale de conservare și de asigurare a intangibilității locului faptei nu au făcut constatări cu privire la urmele cu existență limitată (mirosuri caracteristice, temperatura mediului ambiant, temperatura diferitelor obiecte, gusturile unor susbtanțe, fenomene sonore, urme create în zăpadă, noroi, nisip ori în sol afânat, de exemplu), se vor fixa cu prioritate acestea prin mijloacele adecvate.
Din cele prezentate, rezultă că cercetarea în faza statică oferă o imagine de ansamblu a locului faptei, precum și oportunitatea de a identifica urmele valoroase ori fragile, iar examinarea și documentarea sistematică a scenei prin mijloace și activități tactice specifice deschid posibilitatea trecerii la faza dinamică a cercetării locului faptei.
Faza dinamică a cercetării are drept obiect examinarea, cu ajutorul unor mijloace tehnico-științifice adecvate, a urmelor și mijloacelor materiale de probă ce constituie o consecință a infracțiunii sau care se află în anumite raporturi cu fapta săvârșită. În acest stadiu al cercetării detaliate (scene processing, 29), activitățile investigatorilor includ: (30)
Examinarea amănunțită a corpului victimelor, a fiecărui obiect presupus purtător de urme sau care a servit la săvârșirea infracțiunii, fiind permisă atingerea sau schimbarea poziției lor, în măsura în care este necesar pentru a se asigura condiții propice în vederea descoperirii, fixării și ridicării urmelor. Prin utilizarea celor mai adecvate mijloace tehnico-științifice, urmele descoperite sunt supuse, după caz, operațiilor de relevare, fixare, potrivit tipului și naturii acestora (de exemplu, urme de mâini, de picioare, urme biologice, urme ale instrumentelor de spargere, microurme etc.), iar apoi vor fi ridicate în vedera examinării lor. Dacă examinarea urmelor sau mijloacelor materiale de probă reclamă timp îndelungat ori utilizarea unor mijloace sau tehnici de un anumit grad de complexitate, se dispune trimiterea lor la laboratorul de specialitate, respectând cu strictețe regulile tehnice criminalistice de protejare corespunzătoare a acestora, de etichetare și de sigilare a coletelor;
Executarea fotografiilor și înregistrărilor video de detaliu, a măsurătorilor fotografice bidimensionale și tridimensionale, finalizarea schiței locului faptei, începerea redactării procesului-verbal. În paralel, se efectuează cercetări pentru obținerea de date cât mai complete în legătură cu victima (preocupări, cerc de relații, rude), cu locul în care s-a comis infracțiunea, cu posibilii făptuitori, organul judiciar evitând însă orice fel de comentarii cu privire la aspectele cunoscute;
Luarea primelor declarații ale martorilor și victimei, dacă aceasta mai este la fața locului, inclusiv ale persoanelor suspecte. Declarațiile vor fi luate separat, fără a se face aprecieri din partea organului judiciar, fără a se influența persoanele ascultate, respectându-se regulile tactice ale ascultării specifice fazei de anchetă;
Clarificarea împrejurărilor controversate („negative”).
Practica judiciară prevede pentru faza finală a cercetării locului faptei următoarele măsuri generale suplimentare (31):
Examinarea finală a locului faptei și evaluarea mentală a localizării probelor – reconstrucția mentală a locului faptei este necesară pentru a evita viziunea tunelară. Trebuie să se verifice dacă toate probele au fost colectate și dacă toate probele colectate sprijină ipoteza succesiunii evenimentelor;
Schimbul de informații între criminaliști, lucrătorii din structurile poliției judiciare și autoritățile superioare – acest lucru este necesar pentru a se face cunoscute descoperirile de pe parcursul efectuării cercetării. Pe baza interpretării urmelor la locul faptei, criminalistul poate furniza lucrătorilor responsabili de caz informații utile pentru stabilirea situației de fapt și pentru descoperirea autorului, canalizând investigațiile într-o anumită direcție. Această măsură, luată înainte de părăsirea locului faptei de echipa de cercetare, constituie o oportunitate pentru a se asigura că cercetarea locului faptei este completă și pentru a verifica responsabilitățile post-cercetare;
Părăsirea locului faptei/finalizarea cercetării la fața locului – cercetarea la fața locului se încheie prin hotărârea șefului echipei de cercetare, după consultarea cu responsabilul cu activitățile criminalistice, atunci când constată că cercetarea este finalizată (toate sectoarele locului faptei au fost inspectate, toate probele colectate au fost înregistrate, uneltele, instrumentele folosite de investigatori, precum și echipamentele de protecție au fost strânse din câmpul infracțional, materialele sau condițiile periculoase au fost raportate).
Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei
Potrivit prevederilor art. 195 Cod procedură penală, despre efectuarea cercetării la fața locului se încheie un proces-verbal, care reprezintă mijlocul procedural principal de fixare a rezultatelor acestui act inițial de urmărire penală. Procesului-verbal de cercetare la fața locului i se pot anexa fotografii, schițe, desene ori alte asemenea lucrări, cum ar fi rolele de film sau benzile videomagnetice, carduri de memorie, CD-uri etc.
§1. Procesul-verbal
Procesul-verbal de cercetare a locului faptei este un important izvor de probațiune. El trebuie să redea prin expresii clare și precise scena locului faptei, urmele și mijloacele materiale de probă descoperite în cursul cercetării. Din citirea procesului-verbal, care trebuie să respecte atât cerințele de stil și acuratețe ale unui act procedural cât și surprinderea completă a modificărilor de la locul faptei, reprezentarea locului faptei trebuie să apară în mod clar și corect celor care îl consultă ulterior.
Din punct de vedere al formei și cuprinsului, procesul-verbal va conține următoarele mențiuni, indicate în art. 199 Cod procedură penală:
Numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie;
Locul unde este încheiat;
Data la care s-a încheiat procesul-verbal;
Data și ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul-verbal;
Numele, prenumele, codul numeric personal și adresa persoanelor care au fost prezente la întocmirea procesului-verbal, cu menționarea calității acestora;
Descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a măsurilor luate;
Numele, prenumele, codul numeric personal și adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecțiile și explicațiile acestora;
Mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
În raport cu structura procesului-verbal, formată dintr-o parte introductivă, o parte descriptivă și o încheiere, este de subliniat ponderea părții descriptive, însăși legea procesual penală prevăzând în cuprinsul art. 195 alin. (1) Cod procedură penală faptul că procesul-verbal de cercetare la fața locului trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 199 Cod procedură penală, următoarele:
Indicarea ordonanței sau a încheierii prin care s-a dispus măsura;
Numele, prenumele persoanelor prezente și calitatea în care acestea participă;
Numele și prenumele suspectului sau inculpatului, dacă este cazul;
Descrierea amănunțită a situației locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate și a celor ridicate, a pziției și stării celorlalte mijloace materiale de probă, astfel încât acestea să fie redate cu precizie și pe cât posibil cu dimensiunile respective.
În redactarea părții descriptive, este necesară respectarea următoarelor reguli de tactică criminalistică: (32)
Descrierea locului faptei va fi făcută în mod amănunțit, interesând aspectul de ansamblu al acestuia, dimensiunile, topografia sa și dispunerea față de punctele cardinale, precum și față de alte puncte de reper mai apropiate, drumurile și căile de acces, alte particularități;
Descrierea urmelor, a mijloacelor materiale de probă, a altor obiecte examinate și ridicate va fi efectuată detaliat, pe lângă denumirea lor exactă indicându-se cu precizie locul în care au fost găsite, distanțele dintre ele sau până la obiectele principale, forma, dimensiunea, culoarea, alte caracteristici fizico-chimice sau particularități de identificare, precum și metodele tehnico-științifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea și ridicarea acestora;
Menționarea în procesul-verbal a oricărui element particular al cercetării, elemente cum sunt, de exemplu, împrejurările controversate (negative). În această alternativă, nu trebuie omisă menționarea acțiunilor întreprinse în direcția clarificării și explicării lor;
Dacă există anumite observații ale experților sau martorilor asistenți cu privire la consemnarea celor de mai sus, ele vor fi inserate în procesul-verbal (nu trebuie consemnate opiniile sau interpretările personale cu privire la faptă, la autor, la urmele create prin activitatea infracțională, pentru a nu fi subminat caracterul obiectiv al procesului-verbal);
Din cuprinsul procesului-verbal nu trebuie omise mențiunile privind consecințele sau pagubele produse de faptele infracționale investigate, indiferent de valoarea sau natura lor.
Ultima parte a procesului-verbal va cuprinde o enumerare exactă a urmelor, a mijloacelor materiale de probă ridicate de la fața locului și persoana căreia i-au fost încredințate, precum și a fotografiilor, schițelor, a altor înregistrări sau lucrări efectuate în timpul cercetării locului faptei. Se menționează ora începerii și ora terminării cercetării, după care procesul-verbal de cercetare la fața locului trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de către cel care îl încheie și de către persoanele care au participat la cercetarea la fața locului, locurile rămase libere fiind barate. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze procesul-verbal de cercetare la fața locului, se va face mențiune despre aceasta, precum și despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.
§2. Schița locului faptei
Schița locului faptei, numită și plan-schiță sau desen-schiță, este destinată fixării și prezentării, în ansamblu, a locului faptei, a modului în care sunt dispuse, în plan, obiectele și urmele infracțiunii, precum și a distanțelor sau a raportului de poziție dintre acestea. Principalul rol al schiței locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini cât mai apropiate de realitate asupra scenei infracțiunii, astfel încât constatările cuprinse în procesul-verbal să fie clar înțelese.
Din punct de vedere al tehnicii, modalitățile de efectuare a schiței pot fi împărțite în două categorii, după cum se respectă sau nu proporțiile dintre dimensiunile reale și reprezentările grafice: (33)
Planul-schiță, executat la scară, în care sunt respectate riguros proporțiile dintre dimensiunile reale ale suprafețelor, distanțelor și reprezentările acestora din plan. Scara la care se elaborează planul este în funcție de suprafața și de natura locului faptei;
Desenul schiță se realizează, de regulă, printr-o simplă desenare a locului faptei, fără să se respecte cu rigurozitate proporțiile dintre dimensiunile reale și reprezentările grafice, însă tot pe baza măsurătorilor executate la fața locului și prezentate în schiță.
§3. Fotografiile și înregistrările video judiciare operative
Așa cum am arătat deja, documentarea cercetării locului faptei include în toate etapele efectuarea de fotografii judiciare, care pot fi: (34)
Fotografia de orientare destinată fixării întregului loc al faptei, raportat la anumite puncte de reper de natură să servească la identificarea zonei în care s-a săvârșit infracțiunea;
Fotografiile schiță servesc în redarea, în primul rând, a locului faptei, cu tot ce are el mai caracterisric, redarea în întregime sau în parte a locului respectiv, în funcție de variantele în care sunt executate, cum ar fi fotografia schiță unitară, fotografia schiță panoramică, în variantele liniară sau circulară, fotografia schiță pe sectoare, fotografia schiță încrucișată;
Fotografia obiectelor principale, cum sunt, de exemplu, corpul victimei, armele sau instrumentele folosite de autor în săvârșirea infracțiunii, mijloacele materiale de probă;
Fotografiile de detaliu, necesare punerii în evidență a urmelor, a detaliilor caracteristice ale acestora, a modului în care sunt dispuse pe suprafața obiectului purtător, a modificărilor, degradărilor produse prin comiterea infracțiunii.
Sub raport tehnico-tactic criminalistic, înregistrarea video judiciară presupune, ca și în cazul fotografiei judiciare, înregistrări video de orientare, schiță, în toate variantele acesteia, înregistrarea obiectelor principale, a urmelor și a detaliilor, inclusiv înregistrări la scară.
CAPITOLUL 2 – TEHNOLOGII MODERNE ÎN FIXAREA LOCULUI FAPTEI
Așa cum am subliniat în capitolul anterior, documentarea (35) activităților investigative la fața locului reprezintă un proces permanent, de maximă importanță pentru atingerea obiectivelor cercetării criminalistice a câmpului infracțional. Sub acest aspect, latura tehnico-științifică a criminalisticii reflectă ponderea însemnată a tehnologiilor moderne în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, evidențiind, o dată în plus, statutul criminalisticii de „știință contra crimei”. Domeniul criminalisticii rămâne permanent deschis evoluției tehnologice, plasându-se în avangarda cercetărilor și inovațiilor științifice, adaptând cele mai noi metode și mijloace tehnice la scopul ei ultim, aflarea adevărului în cadrul procesului penal. Caracterul „HI-TECH” al criminalisticii, demn de scenariile filmelor science-fiction și chiar popularizat de seriale TV cu imens succes la public (CSI), se susține în practică printr-o varietate de tehnologii, de la cele care utilizează laserul (holografia, scanarea 3D) la cele asistate de computer (portretul robot computerizat, sistemul de recunoaștere facială Imagetrak, sistemul de identificare automată a amprentelor digitale AFIS, sistemul informatizat de identificare balistică I.B.I.S.) ca să nu le menționăm decât pe cele mai spectaculoase pentru profani.
Tendința actuală a digitalizării și a utilizării la scară mare a tehnologiilor computerizate este evidentă și în procesul fixării locului faptei (sau al arhivării criminalistice, 36), mijloacele clasice de documentare fiind dublate de tehnici avansate menite să ajute investigatorii în culegerea rapidă, eficientă și cu acuratețe a urmelor și mijloacelor materiale de probă de la locul unei infracțiuni. Printre tehnologiile moderne de fixare a locului faptei, literatura și practica de specialitate includ: fotografia digitală, videografia digitală/HD, programele CAD (Computer-Assisted Drawing), scanarea digitală 3D și chiar tehnologia de printare/imprimare 3D. (37)
2.1. Tehnologia „Computer- Assisted Drawing” (CAD)
Tehnologia computerizată a îmbunătățit multe dintre procedurile asociate cu documentarea locului faptei. Schițele și desenele care însoțesc și completează procesul-verbal de cercetare la fața locului pot fi realizate printr-o serie de programe pentru desenarea asistată de computer (CAD) cum ar fi: Crime Zone, Quick Scene, DeltaSphere-3000, iWitness, Linear Systems, Mapscenes, ScenePD, Smart-Draw, SmartRoads, Panonscan, Vista FX, HawkEye, VS Investigator Suite – lista rămâne deschisă, având în vedere rapiditatea dezvoltării acestei tehnologii. (38)
Avantajele programelor CAD, numite și programe pentru schițarea asistată de calculator, sunt:
Portabilitate;
Acuratețe și versatilitate;
Posibilitatea repetării;
Utilizare facilă;
Diagramele realizate pot fi inserate într-un alt document, inclusiv atașate procesului-verbal de cercetare la fața locului.
Crime Zone, o aplicație pentru realizarea diagramelor folosită în criminalistică, este ușor de utilizat și poate crea diagrame de mare precizie, cu atenție la detalii. Grafica Crime zone 3D se folosește pentru realizarea diagramelor de traiectorie a gloanțelor, pentru a documenta scena crimei în cazul furturilor de autovehicule și pentru a ajuta la vizualizarea poziției martorilor, victimelor sau suspecților de la locul împușcăturilor.
Fig. 3. Schiță comparativă 2D și 3D a locului faptei, realizată cu programul Crime Zone (39)
Programul de desen Vista FX conține mai multe versiuni, fiecare având caracteristici adaptate diverselor aplicații. De exemplu, programul de reconstituire a accidentelor rutiere include o aplicație de analiză liniară a impulsului, calculatoare de stabilire a ratei accelerației și încetinirii, precum și simboluri pre-desenate ale intersecțiilor și ale altor semne de circulație. În cazul infracțiunior de omor, pachetul general poate include aplicații pentru analiza probelor de sânge, date balistice, simboluri pre-desenate ale corpurilor umane sau ale diferitelor arme.
FIG 4. Desen și analiză liniară a unei coliziuni realizate cu programul Momentum FX (40)
Programul MapScenes are peste 7.000 de forme și simboluri pre-desenate, fiind capabil să genereze filme 3D animate computerizat, precum cele din celebrul serial TV CSI.
Fig. 5.1. Desen 2D al locului faptei, realizat cu programul MapScenes (41)
Fig. 5.2. Desen 3D al locului faptei, realizat cu programul MapScenes (42)
În esență, portabilitatea și viteza de lucru sunt două aspecte importante avute în vedere de investigatori pentru selectarea unui program CAD, având în vedere că astfel se reduce timpul alocat măsurătorilor și realizării manuale de schițe/diagrame/desene, tehnologia CAD generând în timp scurt timp schițe precise, la scară, ale locului faptei, permițând organelor de cercetare să dedice mai mult timp investigării propriu-zise a scenei infracțiunii. (43)
2.2. Fotografia și videografia judiciară operativă digitală
În cazul investigațiilor criminalistice, se spune adesea că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” (44), de aceea fotografiile și înregistrările video judiciare operative sunt cruciale în documentarea adecvată a locului faptei. Fundamentul fotografiei judiciare operative și al înregistrărilor video este de a fixa complet scena crimei, iar fotografiile și video-filmele realizate folosind tehnologia adecvată au o înaltă valoare probantă (45). Fotografia clasică este în totalitate dependentă de procese mecanice și chimice scumpe, cronofage, implicând o tehnologie greoaie, voluminoasă, de aceea fotografierea digitală a devenit un procedeu de documentare a locului faptei indispensabil datorită modului în care răspunde la cerințele portabilității, rapidității în procesarea imaginilor sau acurateții și versatilității tehnice. În spațiul anglo-american, tranziția la digitalizarea media din investigațiile criminalistice a fost realizată la finele primului deceniu al secolului al XXI-lea, în literatura de specialitate de referință sau în ghidurile și manualele de bune practici oficiale mai recente mențiunile despre fotografia clasică fiind pur informative, din punct de vedere al istoriei fotografiei judiciare sau al tehnicii generale fotografice (46). Situația se prezintă în termeni asemănători în literatura de specialitate românească, unde există referințe consistente la fotografia judiciară digitală, iar practica judiciară confirmă că lupta dintre filmul fotografic și imaginea digitală este ca și câștigată de aceasta din urmă.
§1. Conceptul de imagine digitală
Imaginea digitală (47) reprezintă un set de numere /informații binare reproducând o scenă din realitate.
Pentru a se obține imaginea digitală, suprafața imaginii reale bidimensionale se împarte într-o rețea grafică de linii și coloane, obținându-se o matrice cu elementele formate de mulțimea finită de suprafețe elementare. Fiecare suprafață elementară este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de pixel (prescurtare din engl. picture element). Caracteristicile de culoare și luminozitate ale fiecărui pixel, împreună cu coordonatele sale sunt codificate, obținându-se în final un șir binar de numere. Imaginile digitale pot fi create pe dispozitive dintre cele mai variate: aparate de fotografiat digitale, aparate de filmat digitale, scanere digitale, telefoane mobile sau tablete.
Pentru a vizualiza imaginile digitale (în sine, ele reprezintă un set abstract de numere/informații binare) se utilizează dispozitive special create în acest scop, cum ar fi imprimantele, monitoarele computerelor sau ecranele telefoanelor mobile/tabletelor.
Fig. 6. Principiul formării imaginii la aparatele foto digitale; senzor CCD și senzor CMOS (48)
§2. Aparatul de fotografiat digital
În cazul aparatului foto digital, filmul sensibil (utilizat de aparatele foto clasice) este înlocuit cu un senzor de imagine, alcătuit din microcipuri (circuite electrice) sensibile la lumină. Un senzor de imagine este format din foarte mulți pixeli specializați pe cele trei zone de culoare: roșu, verde, albastru. Senzorul de imagine captează și stochează informația în formă de sarcină electrică, variabilă la intensitatea luminii incidente. Tipurile obișnuite de senzori de imagine sunt CCD (Charged Couple Display, avantajos în ceea ce privește viteza de lucru) și CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor, tip ce necesită un proces de fabricație mult mai ieftin și tinde să aibă un consum de energie mult redus).
Unitatea fundamentală de sesizare a luminii este o capacitate MOS (Metal Oxide Semiconductor) care funcționează ca o fotodiodă și ca un dispozitiv de stocare. Fotodiodele absorb energia fotonilor incidenți, obținându-se electroni liberi și un deficit de electroni (goluri) în cadrul rețelei de cristal de sliciu, iar sarcina care se acumulează este direct proporțională cu numărul de fotoni incidenți. Semnalul de tensiune proporțional cu sarcina electrică este transformat de către un convertor analog-digital în cod binar pentru a putea fi interpretat de către computer.
Fișierul de imagine completă este afișat într-un format adecvat pe monitor/ecran pentru evaluare vizuală, putând apoi să fie memorat.
imagine pe software -ul imagine copierea si afisarea
senzorul de imagine aparatului foto digitală procesarea imaginii imaginii
(monitor)
arhivarea tipărirea
imaginii imaginii
Fig. 7. Lanțul tipic de procesare a imaginii digitale (49)
Aparatele de fotografiat digitale respectă aceleași principii de construcție ca și cele clasice, cu excepția faptului că în locul filmului fotografic utilizează un senzor de imagine pentru conversia energiei luminoase în semnale electrice, iar pentru stocarea imaginilor se folosesc carduri de memorie. Principalele părți componente ale unui aparat de fotografiat digital sunt următoarele: (50)
Obiectivul camerei foto, format dintr-un tub prevăzut cu lentile care conduce lumina în interiorul camerei foto la senzorul de imagine;
Senzorul de imagine;
Ecranul LCD (Liquid Crystal Display) cu funcții precum: vizualizarea imaginilor captate, ștergerea și reeditarea imaginilor;
Computerul intern și software-ul aferent, răspunzător de operațiuni precum: măsurarea fluxului luminos, sistemul automat de focalizare a imaginii, modul de expunere (manual, automat sau după program), sensibilitate, compresie, rezoluție, transformarea pixelilor în date de imagine finale și stocarea fișierelor de imagine;
Cardul de memorie, utilizat pentru stocarea și prelucrarea imaginilor.
Tipuri de aparate foto digitale utilizate în investigarea locului faptei: (51)
aparate cu printare instantanee (Polaroid) – ușor de manevrat, cu optică, rezoluție și cromatică bună, pot fi folosite în fixarea urmelor mici, cum ar fi orificiile gloanțelor, cel mai mare avantaj fiind acela că fotograful se poate pronunța imediat asupra calității imaginii, la nevoie repetând operația de fotografiere; aparatul de tip polaroid își găsește aplicarea în folosirea mimicompozitorului (MIMIC), prin fotografierea rapidă a imaginii compuse pe ecranul dispozitivului, facilitând identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare prin această metodă tehnică. (52)
Fig. 8. Aparat foto digital cu printare instantanee
aparate foto compacte/ultracompacte (point-and-shoot), cu lentile fixe, relativ ieftine și ușor de folosit, acestea reglează automat timpul de expunere și alți parametri, reducând posibilitatea realizării de imagini slabe calitativ cauzate de erorile de operare; cu toate acestea, performanțele aparatelor compacte sunt limitate în ceea ce privește focalizarea, profunzimea câmpului sau blitz-ul, astfel că sunt potrivite pentru fixarea locului faptei în condiții normale, pentru spațiile largi și în condiții de iluminare precare fiind preferabile aparatele digitale SLR. (53)
Fig. 9. Aparat foto digital compact
digital single-lens reflex (DSLR) oferă imagini de calitate superioară prin rezoluția mare, putând fi adaptate la situații dintre cele mai solicitante. Funcția zoom sau o lentilă telephoto pot capta detalii de la distanță, dar imaginile sunt calitative și la fotografierea din plan apropiat. Sunt potrivite pentru fixarea spațiilor închise cum ar fi toaletele sau interioarele autovehiculelor, flexibilitatea platformei putând fi îmbunătățită prin numeroase accesorii (lentile, filtre, blitz) în vederea adaptării la cele mai diverse condiții ambientale. Aparatele foto digitale de tip SLR reprezintă cea mai adecvată tehnologie pentru documentarea minuțioasă și profesionistă a locului faptei. (54)
Fig. 10. Aparat foto DSRL
Printre avantajele fotografiei digitale se numără: (55)
Se realizează imediat, fapt semnificativ în condiții de vreme nefavorabilă ce poate afecta integritatea urmelor de la locul faptei;
Posibilitatea vizualizării instantanee a imaginii captate pentru verificarea calității ei;
Reproduce cu acuratețe locul faptei, fiind ajutoare vizuale de mare eficiență în coroborarea pieselor din procesul-verbal;
Imaginile captate pot fi cu ușurință transmise ca atașamente via e-mail;
Înregistrarea informațiilor tehnice pentru fiecare fotografie (data și ora efectuării, anumite setări ale aparatului) într-un document scris asociat imaginii respective;
Posibilitatea procesării imaginii prin diferite programe computerizate;
Reducerea semnificativă a spațiului fizic necesar păstrării fotografiilor;
Marea majoritate a aparatelor foto digitale au și funcția de înregistrare video.
Totuși, această tehnologie prezintă și unele dezavantaje: (56)
Anumite aparate de fotografiat digitale nu pot capta nuanțe sau urme mici/discrete, cum ar fi relieful papilar;
Imaginile pot fi distorsionate sau distruse de erorile mecanice din procesul realizării;
Camerele foto digitale sunt energofage, fiind necesară aprovizionarea cu acumulatori sau baterii atunci când nu există acces la rețeaua electrică, astfel că există riscul ratării unor fotografii importante în cercetarea locului faptei;
Apariția „zgomotului de imagine”, o aberație tehnică (paraziți) ce presupune manifestarea unor pixeli care nu fac parte din subiectul fotografiat, mai ales la sensibilități mari și la senzorii cu dimensiuni reduse;
Costul relativ mare al unui aparat foto digital performant, cu multe funcții și reglaje.
§3. Video-filmarea digitală a locului faptei
Înregistrările video reprezintă un instrument investigativ recunoscut, iar camerele de înregistrat moderne sunt portabile, ușor de manevrat și oferă imagini digitale de înaltă calitate ale locului faptei. Camera video digitală, ca și cea foto digitală, preia intensitatea luminoasă care trece prin lentile și o codifică în valori de pixeli, imaginile digitale fiind apoi stocate pe cardul de memorie.
Fig. 11. Cameră video digitală
Avantajele video-filmului digital: (57)
Reproduce cu acuratețe locul faptei și urmele, mijloacele materiale de probă;
Redă mai corect decât fotografia distanțele între obiectele de la locul faptei; prin utilizarea tehnicii video digitale se pot obține imagini prin care se fixează condițiile locului faptei când acesta are o întindere mai mare (de exemplu, locul prăbușirii unei aeronave);
Funcția de sunet fixează ceea ce redă imaginea pentru o documentare completă a locului faptei. Sub acest aspect, video-filmul se dovedește indispensabil când la fața locului se iau declarații (martori, victimă care apoi decedează) sau se realizează interogatorii ale autorilor unor fape grave ori se procedează la reascultarea unor inculpați recalcitranți. (58)
Dezavantaje:
Calitatea slabă a înregistrării cauzată de lipsa experienței sau/și folosirea unor tehnici greșite.
2.3. Scanarea 3D a locului faptei
Documentarea vizuală a scenei infracțiunii în era digitală tinde spre valorificarea celor mai noi tehnologii care nu doar simplifică și eficientizează munca investigatorilor, dar ajută la reproducerea cât mai fidelă a locului faptei, prin imagini care să se apropie de modul natural, tridimensional de percepție a realității de către om prin văz.
Scanarea tridimensională este un proces de copiere digitală a informațiilor privind geometria unui obiect fizic (solid) și a caracteristicilor acestuia care sunt dificil de măsurat folosind tehnici tradiționale, fiind cunoscută și sub denumirea de digitizare 3D. În urma procesului de scanare 3D, geometria obiectului real măsurat este redată digital printr-o rețea densă de puncte denumită generic „nor de puncte”. Informațiile de tip „nor de puncte” sunt de regulă post-procesate într-o rețea de mici poligoane ce poartă numele de „mesh” (3D mesh). Acest tip de informație poate fi salvat sub diferite formate, fișierele obținute putând fi prelucrate cu ajutorul programelor CAD.
Asemeni aparatelor de fotografiat, scanerele 3D au un câmp vizual conic și pot capta informații ale suprafețelor care nu sunt obscure, însă, în timp ce aparatul foto colectează informația colorată a obiectelor/suprafețelor, scanerul 3D captează informații despre distanță. O imagine produsă prin scanare 3D descrie distanța până la o suprafață din orice unghi, astfel încât este posibilă identificarea poziției 3D a oricărui punct din imagine.
În prezent, există o varietate de tehnologii pentru redarea 3D a obiectelor/spațiilor, în domeniul investigațiilor criminalistice fiind utilizate în principal două tipuri: scanarea 3D cu laser și scanarea 3D în sistem linear.
§1. Scanarea 3D cu laser
Sistemele de scanare 3D cu laser (Leica C 10, DeltaSphere 3000) (59) nu sunt instrumente fotografice propriu-zise, realizând măsurători 3D extrem de precise cu ajutorul laserului. Aceste măsurători sunt apoi suprapuse peste imagini digitale fotografice ale locului cu ajutorul unui software care permite recrearea digitală de înaltă rezoluție a scenei infracțiunii (60). Diagrama rezultată poate fi rotită în jurul oricărei axe și examinată din orice unghi. Imaginea poate fi mărită sau micșorată, după cum în ea se pot introduce fotografii de detaliu ale anumitor urme/mijloace materiale de probă sau o cameră video virtuală cu ajutorul căreia scena poate fi vizualizată complet dintr-o perspectivă „slow motion” sau „speed up”.
În plus, prin aceste sisteme se pot realiza măsurători 3D extrem de precise ale oricărui obiect de la fața locului, fiind incluse și instrumente de analiză a traiectoriei de glonț sau de picături de sânge, de exemplu.
§2. Scanarea 3D în sistem linear (digital)
Această tehnologie se asociază cu scanarea 3D realizată de sisteme complete, „all-in-one” bazate pe realizarea de fotografii digitale panoramice, la 360°, numite și fotografii imersive. (61) Sistemele de realizare a fotografiilor digitale imersive ( cum ar fi SpheroCam HDR), se folosesc de camere digitale HDR dotate cu lentile cu unghi foarte larg, de tip fisheye în combinație cu fotogrametria 3D extrem de precisă. Camera digitală calibrată adecvat și montată pe un tripod se așază în loc central, iar prin rotirea ei la 360° se captează orice detaliu al locului faptei. Imaginea imersivă obținută permite utilizatorului deplasarea în sus sau în jos, la stânga sau la dreapta. De asemenea, este posibilă vizualizarea detaliilor sau conectarea imaginilor reprezentând scene/camere diferite, pentru realizarea unui tur virtual la locul faptei. O caracteristică unică a scanării 3D în sistem linear este că fiecare obiect poate fi măsurat tridimensional cu precizie pe imaginea sferică rezultată prin simpla folosire a cursorului între două puncte.
Fig. 12. Prelucrarea și intepretarea imaginilor imersive captate cu sistemul SpheronCam HDR (62)
PARTEA II – UTILIZAREA TEHNOLOGIEI SPHERON ÎN INVESTIGAREA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ A LOCULUI FAPTEI
CAPITOLUL 1 – PREZENTAREA SISTEMULUI DIGITAL DE SCANARE SPHEROCAM HDR (63)
Descrierea tehnologiei Spheron
Tehnologia germană Spheron (64) include sisteme integrate de scanare digitală cu o largă aplicabilitate (industrie, arhitectură, criminalistică, grafică computerizată) având la bază utilizarea avansată a unei camere automate HDR (High Dynamic Range) de 32 de biți, capabilă să producă imagini sferice (360°×180°) printr-o singură operație de scanare.
SceneCam (Forensic) – așa cum este denumită unitatea de scanare digitală a scenei unei infracțiuni pe site-ul https://www.spheron.com – este un dispozitiv portabil destinat fixării câmpului infracțional cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei prin realizarea de imagini sferice (full spherical) de înaltă rezoluție. Imaginile sferice furnizează o modalitate prin care o persoană, aflată într-un punct de stație, poate face un tur virtual al unei locații, poate privi în jurul său, poate apropia cadrul pentru a examina unele detalii sau chiar se poate muta dintr-o locație în alta. Imaginile sferice permit vizualizarea locației în toate unghiurile (360°×180°) și o ilustrează exact așa cum arată în original.
Acest sistem mobil complet automat și integrat permite documentarea vizuală optimă a scenei unei infracțiuni (fotografiere digitală panoramică, scanare și măsurare tridimensională), dar și inspectarea și procesarea imediată, in situ, a informației digitale obținute, fiind format din două componente principale: componenta hardware – compusă din dispozitivul de scanare și stocare a imaginilor rezultate – și componenta software – compusă din programe informatice ce permit vizualizarea, prelucrarea și exploatarea informațiilor.
§1. Componenta hardware
Dispozitivul care realizează efectiv scanarea punctului de stație este un hibrid între o cameră video și un aparat de fotografiat digital, fiind compus din:
Tehnologia SpheroCam HDR pentru realizarea în manieră profesionistă de imagini sferice la 360°. Este prima cameră capabilă să măsoare valorile reale de luminozitate, de la cele mai întunecate și umbrite zone până la cea mai strălucitoare lumină a soarelui, totul într-o singură operație de scanare (26 de diafragme). Datorită caracteristicilor optice ale camerei și tehnologiei de înaltă precizie, calitatea imaginilor rezultate este foarte bună, fără a fi afectate de distorsiuni (paralaxe) sau de probleme generate de operația postprocesare de stitching/asamblare (aceasta nu mai este necesară în cazul tehnologiei Spheron). Tehnologia ShperoCam HDR include un obiectiv Nikon Fisheye 16 mm AF, mecanisme de poziționare și stabilire a planeității, un senzor digital CCD de 50 de Megapixeli cu sensibilitate ISO variabilă, cu unghi de poză de 180 de grade.
Dispozitivul mobil de operare și stocare conține două componente independente de control al camerei, și anume componenta OneClick-Box și un calculator portabil (laptop). Dispozitivul OneClick-Box este un computer portabil cu un sistem propriu de operare, încapsulat într-o carcasă cu rezistență ridicată la șocuri și umezeală. Capacitatea de stocare a sistemului este de 60 gb, ceea ce înseamnă până la 250 de imagini sferice.
Cu o interfață intuitivă, dispozitivul OneClick-Box realizează operarea și setările de bază ale camerei SpheroCam HDR, putând fi alimentat atât printr-un acumulator propriu ce permite efectuarea a 6 ore de scanare, cât și prin conectarea la o priză. El este destinat utilizării în aer liber când condițiile atmosferice sau timpul limitat nu permit utilizarea setărilor avansate ale laptopului. De altfel, laptopul constituie principala componentă de realizare a controlului și setărilor avansate ale camerei, precum și unitatea principală de stocare. Controlul și setarea avansată, de precizie, a camerei, precum și managementul informațiilor obținute cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei se realizează prin intermediul programelor software care însoțesc sistemul SpheroCam HDR și care se instalează pe laptop.
Trepiedul susține camera și computerul pentru operația de scanare cu timpi lungi sau de măsurare tridimensională în condiții optime de stabilitate.
Fig. 13. Sistemul digital de scanare SpheroCam HDR (65)
§2. Componenta software
Stocarea, managementul și auditul sistemului se realizează prin programele software R2S Admin și R2S Crime, care funcționează pe principiul server-client și pot fi accesate doar de către persoane autorizate pe bază de parolă. Controlul și setarea camerei digitale se realizează prin programe software integrate tehnologiei Spheron. Redăm în continuare principalele caracteristici ale acestor două tipuri de programe software. (66)
R2S permite stocarea și managementul oricărui tip de imagine digitală (inclusiv a imaginilor sferice HDR), precum și ale datelor audio-video colectate la locul unei infracțiuni. Prin intermediul acestui program, colaborarea echipei de investigare este mult îmbunătățită, întrucât toate actualizările dosarului de caz pot fi accesate instantaneu de utilizatorii autorizați, oriunde s-ar afla, permițând analiza detaliată (vizuală și factuală) a scenei infracțiunii în orice moment al investigației. Pentru documentarea unui caz, programul include: realizarea de imagini sferice de înaltă rezoluție; posibilitatea de realizare de măsurători complete pe imaginile produse; inserarea pe imagini a oricărui tip de probe (amprente, urme de picioare, probe biologice etc.) sub formă de “hotspots” care pot fi vizualizate în timp real de utilizatorii multipli ai rețelei; pe măsură ce activitatea de investigare avansează, imaginile pot fi completate prin integrarea de secvențe video sau de link-uri către fotografii, schițe și desene 3D, fișiere audio sau site-uri web; realizarea unui tur interactiv al locului faptei prin selectarea probelor și informațiilor relevante; publicarea datelor în format DVD sau PDF, ușor de distribuit în interiorul rețelei securizate printr-un singur click al cursorului.
Fig. 14. Principalele caracteristici ale programului R2S
SceneCenter (parte a pachetului SceneWorks Solution de la Spheron VR) este un software inteligent care permite investigatorilor accesul virtual la locul faptei (Virtual Site Tour technology) prin revizitarea scenei infracțiunii chiar din fața calculatorului datorită unei interfețe interactive și rețelei de comunicare eficiente. Cu ajutorul acestui program, informațiile, probele și analizele criminalistice, oricât de complexe, pot fi organizate într-o prezentare clară și structurată pe ecranul calculatorului. Programul poate fi configurat pentru utilizare individuală locală sau pentru utilizare în rețea, oferind accesul securizat la turul virtual pentru mai mulți utilizatori autorizați de oriunde din lume, 24/7. Având la bază conceptul de documentare vizuală (image based documentation), programul funcționează plecând de la importarea imaginilor sferice realizate cu sistemul digital de scanare SpheroCam HDR. Mai departe, software-ul permite integrarea tuturor tipurilor de informații și analize criminalistice, de la mostre de urme (sânge, fibre, amprente, fire de păr, AND), la fotografii ale obiectelor principale sau fotografii de detaliu, secvențe video, notițe sau chiar rapoarte de expertiză tehnico-științifică. În plus, programul permite utilizatorilor realizarea de măsurători 3D direct pe imaginile sferice obținute (măsurători imersive). Când dosarul de caz este complet, programul oferă mai multe variante de raportare, printabile sau complet interactive, ușor de folosit de toți cei interesați.
Fig. 15. Principalele caracteristici ale programului SceneCenter
1.2. Principiul de funcționare a sistemului digital de scanare SpheroCam HDR: (67)
Sistemul digital de scanare SpheroCam HDR își poate găsi o sferă largă de aplicabilitate în cadrul investigării tehnico-științifice a locului faptei, însă este destinat utilizării cu precădere în situațiile în care câmpul infracțional este extins, de regulă în aer liber. Pentru realizarea unei imagini panoramice (sferice) a scenei infracțiunii, dispozitivul SpheroCam HDR se montează pe trepiedul calibrat în funcție de particularitățile scenei, alegându-se un punct (central) de stație/de lucru. Cu ajutorul programelor software existente pe dispozitivul OneClick-Box, se efectuează setările de bază ale camerei (de exemplu, programare auto sau manuală, rezoluție, funcția HDR), iar întregul proces de scanare se derulează astfel:
obiectivul Nikon Fisheye, cu unghi de poză de 180°, face o singură rotație de 360° în jurul axei verticale:
sistemele electronice (senzorul digital CCD) captează imaginea sferică, o codifică și o stochează în dispozitivul mobil de stocare;
timpul de scanare variază în funcție de rezoluție și de gradul de luminozitate a punctului/locului de stație (între 2 minute și 12 minute);
scanarea secvențială pe zone delimitate pe verticală, cu o plajă dinamică de 26 de diafragme (spre deosebire de aparatele fotografice cu film de 35 mm ce au o plajă dinamică de 12 diafragme), permite vizualizarea tuturor intensităților luminii, astfel vor fi vizibile obiectele aflate în umbră sau puternic iluminate. Sistemul măsoară luminozitatea reală a locului, fără modificarea pixelilor, a culorilor sau a contrastului, de aici calitatea înaltă a imaginii sferice HDR captate.
După scanare, imaginile realizate sunt importate de pe dispozitivul mobil de stocare și control pe un server care conține bazele de date. Cu ajutorul programelor software integrate sistemului, există posibilitatea efectuării de măsurători 3D pe imaginea sferică rezultată, iar șeful echipei de cercetare a locului faptei sau persoane desemnate de acesta pot crea și edita un dosar de caz, plecând de la imaginea sferică ce reprezintă elementul de interconectare a tuturor informațiilor de interes identificate în timpul cercetării. Nivelul de acces și drepturile de editare ale fiecărui utilizator pot fi individual evaluate și stabilite, astfel că anumite persoane sau grupuri de persoane pot introduce/modifica informații în funcție de specializare sau de nivelul de pregătire. Componenta software permite investigatorilor vizualizarea întregului dosar de caz (imaginea sferică ulterior completată cu hărți, schițe, fotografii, animații etc) prin puncte de legătură sub formă de simboluri aflate pe ecran. Un simplu click pe simbolurile colorate diferit (pentru o mai rapidă recunoaștere) permite vizualizarea datelor și informațiilor introduse de specialiști (v. fig. 14 și fig. 15). Atunci când experții/ specialiștii au definitivat investigațiile și dosarul cazului a fost realizat în întregime, întreaga documentație – dosarul de caz – poate fi publicată pe un mediu de stocare (de ex. CD, DVD) și înaintată organelor interesate.
Fig. 16. Lanțul tipic de procesare a datelor obținute la locul faptei cu tehnologia Spheron
CAPITOLUL 2 – APLICAȚII PRACTICE ALE SISTEMULUI DIGITAL DE SCANARE SPHEROCAM HDR
2.1. Rolul scanării digitale cu tehnologia Spheron în investigarea criminalistică
Criminalistica modernă reprezintă un punct nodal în lupta contra infracționalității, iar finalitatea ei ultimă, aflarea adevărului în procesul penal, se realizează prin conjuncția dintre experiența specialiștilor sau a experților criminaliști și tehnologia de vârf, valorificată prin metode, procedee și tactici permanent standardizate. Cercetarea locului unei infracțiuni a devenit astăzi o procedură standardizată la nivel european și internațional, dată fiind importanța crucială a complexului de activități desfășurate cu această ocazie, când de corecta aplicare a elementelor tactice și metodologice sau de eficienta utilizare a mijloacelor tehnico-științifice atârnă succesul cercetării penale.
Investigarea criminalistică a unei infracțiuni a avut întotdeauna două repere fundamentale: scena infracțiunii și laboratorul de criminalistică (cum indică și titlul sugestiv al unui studiu de refeință în domeniu, Forensic Science: From the Crime Scene to the Crime Lab, ediția a 3-a, 2015, de Richard Saferstein), însă acești doi poli ai criminalisticii moderne tind spre apropiere, fără a periclita echilibrul sistemului, în ansamblul său. Avansul tehnologic remarcabil a accelerat ritmul investigațiilor criminalistice, iar noile media au anulat distanța fizică dintre locul faptei și laboratorul criminalistic. Operațiuni care până nu demult se realizau de către specialiști și experți doar în condiții de laborator, astăzi se efectuează chiar în momentul cercetării la fața locului, scurtând timpul alocat identificării celor care au comis o faptă penală (de exemplu, identificarea persoanelor după amprentele digitale prin sistemul AFIS, operațiune devenită loc comun nu doar în bine-cunoscutul serial CSI).
În acest context, înțelegem dublul rol pe care credem că îl are utilizarea sistemului digital de scanare SpheroCam HDR în investigarea criminalistică. Pe de o parte, datorită caracteristicilor unice pe care le-am prezentat în capitolul anterior, acest sistem asigură fixarea locului faptei în întregime, iar tehnologia Spheron bazată pe producerea de imagini sferice permite reprezentarea tuturor obiectelor si urmelor prezente, precum și relaționarea acestora așa cum au fost găsite inițial. Acest procedeu special de realizare a imaginilor sferice (o imagine complet sferică dintr-o singură scanare) constituie un salt enorm de la tehnica fotografiei panoramice tradiționale, ce necesită o operație de asamblare ulterioară, rezultatul fiind adesea nemulțumitor (zone unde se observă îmbinările datorită diferențelor de calibrare în realizarea succesivă, separată a mai multor imagini). Scanarea digitală a locului faptei cu tehnologia Spheron are ca rezultat o imagine HDR înalt calitativă ce prezintă avantajul de a reproduce cât mai natural cu putință realitatea, asemeni ochiului uman, aspect vital cât privește valoarea probantă a întregului procedeu. Astfel, cercetarea locului faptei în faza statică se coagulează în jurul acestei imagini sferice extrem de precise în reproducerea câmpului infracțional, pe care se pot insera fotografiile și videofilmările judiciare de fixare a obiectelor principale, pe măsura realizării lor.
Pe de altă parte, rolul scanării digitale cu tehnologia Spheron nu se limitează la faza statică a cercetării, căci fotografiile și videofilmările de detaliu realizate în faza dinamică pot fi încorporate, cu ajutorul programelor software disponibile în sistemul portabil, imaginii sferice obținute inițial, astfel încât investigatorii clădesc in situ o platformă de cercetare complet digitalizată care facilitează operațiunile de examinare și interpretare a informațiilor chiar la locul faptei. În plus, această platformă sau bază de date (proiect, cum îl numesc specialiștii criminaliști) construită la fața locului este însuși nucleul dosarului de caz, toate piesele ulterioare cercetării la fața locului putând fi importate, transferate între serviciile specializate implicate în investigare și organizate aici (procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile de examinare în laboratoarele de criminalistică sau de medicină legală, eventualele constatări sau rapoarte de expertiză judiciară etc.). La finalul investigării de caz, instanța de judecată și toți cei interesați pot accesa datele aflate într-un dosar de caz modern organizat, care fizic ocupă doar spațiul unui CD sau al unui stick de memorie, dar care interconectează toate informațiile necesare probării vinăvăției sau nevinovăției făptuitorului.
Așadar, sistemul digital de scanare SpheroCam HDR reprezintă o soluție completă la problemele complexe pe care le ridică realizarea investigării criminalistice, fiind un instrument tehnologic modern, fiabil nu doar în fixarea locului faptei, ci și în celelalte etape de anchetă, funcționând, în opinia noastră, ca o punte de acces între scena crimei și biroul investigatorilor sau laboratorul criminalistic.
2.2. Prezentare de caz. Fixarea și interpretarea urmelor cu ajutorul tehnologiei Spheron în cazul unei infracțiuni de omor (68)
§1. Descrierea pe scurt a cazului real
În data de 06.11.2008, orele 20,12, Poliția Cluj a fost sesizată telefonic de către L.D. cu privire la faptul că pe str. Doinei din Municipiul Cluj-Napoca , în dreptul imobilului cu numărul 89, o persoană de sex feminin a fost victima unei agresiuni în urma căreia aceasta a decedat.
La fața locului s-a deplasat echipa complexă de cercetare, constituită la nivelul Poliției Cluj , care în urma investigațiilor și cercetărilor efectuate a stabilit următoarele :
– soții N.M. și N.G. s-au reîntors din Italia în data de 05.11.2008, cu intenția de a divorța, ca rezultat al unor sentimente de gelozie care s-au stabilit între aceștia de-a lungul timpului.
– după ce N.G. a consumat o cantitate apreciabilă de alcool și s-a asigurat că soția sa este singură la domiciliu, s-a deplasat la locuința acesteia, unde a provocat o ceartă și în urma căreia acesta a devenit agresiv, aplicându-i soției N.M. mai multe lovituri cu un cuțit.
– după comiterea faptei de mare violență, N.G. s-a sinucis.
§2. Delimitarea și fixarea locului faptei
Specialiștii criminaliști s-au edificat asupra evenimetului , au procedat la delimitarea si fixarea locului faptei prin scanarea acestuia folosind tehnologia Spheron. De asemenea, s-au efectuat fotografii judiciare și s-a procedat la videofilmarea scenei infracțiunii. Punctul de stație al sistemului digital de scanare SpheroCam HDR a fost ales în stradă, astfel încât scanarea locului faptei să cuprindă poziția victimei si a obiectelor principale.
Fig. 17. Alegerea punctului de stație
Evenimentul fiind investigat pe timp de noapte, a fost necesară instalarea unor lumini artificiale ajutătoare pentru obținerea cu ajutorul sferonului a unor imagini de calitate. Având în vedere că stația nu include dispozitivul Scanlight, pus la dispoziție de producătorii germani ca sursă de iluminare pentru sistemului ShperoCam HDR, s-au folosit sursele de iluminare aflate în dotarea laboratorului criminalistic mobil.
Fig. 18. Lumini ajutătoare montate în perimetrul de scanare a locului faptei
După finalizarea investigării tehnico-științifice a locului faptei, specialiștii criminaliști au procedat la realizarea unui proiect de cercetare, folosind programele software integrate sistemului SpheroCam HDR care au făcut posibilă interconectarea tuturor datelor strânse în timpul cercetării la fața locului și ulterior. Redăm în continuare câteva aplicații ale acestor programe utilizate de investigatori în procesul de interpretare a urmelor descoperite, fixate și ridicate de la locul faptei.
§3. Interpretarea urmelor de la locul faptei cu ajutorul tehnologiei Spheron
Realizarea proiectului de cercetare face posibilă interpretarea urmelor ridicate de la fața locului prin simpla vizionare a acestuia și tragerea unor concluzii certe sau probabile pentru modul în care s-a produs infracțiunea , în cazul de față interesând :
Poziția victimei
Fig. 19. Imagine din proiect. Spinul indică locul în care se află cadavrul numitei N.M.
Accesarea spinului conduce la planul apropiat al vicitmei
Fig. 20. Imaginea din proiect redă poziția cadavrului. Accesarea celor două spinuri permite vizionarea imaginii cadavrului și a obiectelor din jurul acestuia.
Fig. 21. Poziția victimei redată în proiect și într-o fotografie efectuată cu aparatul foto
Interpretarea acestor imagini cu poziția victimei a dus la concluzia că aceasta a fost mișcată (de personalul medical). Cantitatea mare de sânge existentă pe trotuar și mâna dreaptă a cadavrului indică modul de operare al autorului.
Leziunile descoperite pe obiectele de îmbrăcăminte și pe corpul victimei
Fig. 22. Accesarea spinurilor din imaginile de proiect conduce la leziunile suferite de victimă și la interpretarea modului de creare a acestora.
Fig. 23. Orificiul din vesta cadavrului si interpretarea modului de creare a leziunii din omoplatul stâng folosind imagini de la fața locului și din laboratorul de medicină legală.
Fig. 24. Interpretarea modului de creare a leziunii din capul victimei utilizând imagini de la fața locului și din laboratorul de medicină legală.
Poziția unor obiecte principale
Fig. 25. Poziția unui mâner de cuțit, marcată pe imaginea de proiect prin jetonul 7. Accesarea spinului conduce la vizualizarea obiectului fotografiat.
Partea metalică a cuțitului a fost descoperită pe traseul în care se afla cadavrul numitului N.G.
Locul și poziția cadavrului autorului
Fig. 26. Imagine din proiect realizată în curtea imobilului, înspre locul unde se află cadavrul numitului N.G.
Accesarea spinurilor conduce la vizualizarea locului în care a fost găsită lama cuțitului, a locului unde se află cadavrul numitului N.G. și la vizionarea videofilmării cadavrului.
Fig. 27. Programul tehnologiei Spheron permite vizionarea în același timp a videofilmării de la fața locului și a imaginilor din proiect.
Ciot creangă ruptă Creangă ruptă cu șiret Pantofi fără șireturi
Fig. 28. Imagini din proiect ale unor obiecte principale găsite la locul unde se afla cadavrul numitului N.G.
Modul de sinucidere a autorului
Fig. 29. Imagine din proiect cu poziția cadavrului. Accesarea spinurilor permite vizualizarea șantului de spânzurare de la gâtul cadavrului.
2.3. Evaluarea rezultatelor
În domeniul fixării și interpretării urmelor, scanarea locului faptei cu sistemul digital SpheroCam HDR, alături de înregistrările video și de fotografiile judiciare operative s-au dovedit foarte utile în privința posibilităților de redare a proceselor dinamice care au avut ca rezultat producerea urmelor descoperite la locul săvârșirii infracțiunii. De asemenea, platforma și-a demonstrat eficiența și versatilitatea în interconectarea datelor colectate în câmpul infracțional cu examinările și experimentele efectuate ulterior de toți specialiștii implicați în investigarea criminalistică. Astfel, s-au putut demonstra relațiile reciproce dintre diferitele categorii de urme, dintre acestea și componentele locului faptei ori persoanele implicate în crearea acestor urme.
De altfel, încă de la momentul achiziționării platformei Spheron de către Poliția Română (2006), s-a arătat, într-un studiu privind utilizarea tehnologiei Spheron în investigarea și prevenirea accidentelor de circulație, necesitatea modernizării cu un asemenea mijloc tehnico-științific a cercetării locului faptei. (69)
Așa cum arătau autorii studiului menționat, eliminarea unor inconveniente legate de investigarea tehnico-științifică a locului faptei în cazul accidentelor de circulație grave și continuarea activităților de investigații ori chiar de prevenire se poate realiza prin dispunerea de un dispozitiv de fixare a locului faptei mai special, foarte rapid, cu imagini complete și de calitate care să dea posibilitatea investigatorilor să se pronunțe ulterior asupra unor măsurători și ipoteze pornite chiar de la fața locului.
S-a constatat că în numeroase cauze, atât în faza de urmărire penală, cât și în aceea de judecată, se contestă rezultatele investigării tehnico-științifice a locului faptei, exploatându-se imprecizia cu care schița locului faptei și planșa fotografică rețin și demonstrează unele detalii.
În alte cauze, locul impactului nu este reținut corespunzător în fotografiile judiciare, fiind contestată chiar constatarea organului de poliție. În aceste condiții, nu se mai poate realiza pe baza elementelor contestate o expertiză criminalistică complexă în vederea probațiunii. Cauza poate să ia o întorsătură nedorită, anulând întreaga muncă anterioară a organelor judiciare.
De aceea, prelucrarea cu tehnica „Spheron” a locurilor cu probleme permite organelor de poliție să vizualizeze și să intervină dinamic pe acestea pentru lămurirea unor aspecte negative rezultate din primele declarații și proiectarea virtuală a unor soluții preventive, adecvate.
În practica judiciară, utilizarea sistemului digital de scanare SpheroCam HDR este justificată în cazurile mai deosebite când locul infracțiunii este complex, atât ca întindere, cât și ca forțe desfășurate în investigare (de exemplu, în cazurile de omor, accidente rutiere, incendii și explozii, catastrofe aeriene sau feroviare), prezentând următoarele avantaje:
portabilitatea și posibilitatea de utilizare facilă, manevrarea stației (hardware și software) necesitând un timp scurt de instruire;
corespunde nevoilor de rapiditate și acuratețe în cazurile când investigarea criminalistică trebuie finalizată în cel mai scurt timp;
imaginile generate prin scanare cu tehnologia Spheron sunt protejate împotriva oricăror modificări prin utilizarea unei semnături digitale unice, precum și a unui format special;
probabilitatea de a scăpa din vedere anumite probe (aflate în umbră sau puternic iluminate) de la locul faptei este mult diminuată, având în vedere înregistrarea tuturor intensităților de lumină pe imaginea sferică HDR obținută;
organizarea intuitivă și ușor de accesat a tuturor datelor colectate în timpul investigării criminalistice pe platforma mobilă și interactivă.
Totuși, aceeași practică a evidențiat faptul că tehnologia Spheron prezintă și unele neajunsuri, dintre care mai importante sunt:
în condiții optime de lumină, scanarea cu Spheron este rapidă (5-10 minute), iar calitatea imaginii obținute este remarcabilă; totuși, așa cum s-a observat și în cazul prezentat, sistemul devine inoperabil în condiții de lumină scăzută. Producătorul german Shperon VR propune ca un complement în aceste situații dispozitivul Scanlight, care iluminează complet și constant camera, independent de condițiile precare de lumină de la locul faptei.
Dacă acest dispozitiv nu se achiziționează împreună cu celelalte componente ale sistemului (cum înțelegem că s-a întâmplat la noi), se poate recurge, fapt probat în cazul practic prezentat, la iluminarea camerei cu generatoarele din dotarea laboratorului criminalistic mobil. Această soluție însă nu este lipsită de riscuri (căderea generatoarelor, apariția pe imagine a anumitor umbre nedorite), astfel încât valoarea probantă a imaginii poate fi contestată;
lumina scăzută asupra camerei în timpul scanării generează adesea mult zgomot digital (paraziți), afectând calitatea și forța probantă a imaginii captate;
setarea pe funcția HDR prelungește timpul de expunere al scanării;
costul ridicat ridicat al sistemului digital de scanare ShperoCam HDR, la care se adaugă cheltuielile cu programele software și alte accesorii (cum ar fi dispozitivul Scanlight).
Fig. 30. Dispozitivul Scanlight se montează direct pe cameră și se rotește împreună cu aceasta în jurul axei verticale, economisind energie și timp de operare (70)
NOTE BIBLIOGRAFICE
Sorin Alămoreanu, Criminalistica, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, p. 185;
Constantin Nedelcu, Criminalistică. Tehnica și tactica criminalistică, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 280;
Ion Mircea, Criminalistică, ediția a II-a, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1994, p. 232;
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iași, 1996, p. 31;
Vasile Bercheșan, Cercetarea penală – Îndrumar complet de cercetare penală, Ed. Icar, București, 2001, p.251 și urm., apud. E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p.192;
Sorin Alămoreanu,op. cit., p. 185;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), p. 8;
E. Stancu, A. C. Moise, Criminalistica. Elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, Ed. Universul Juridic,București, 2014, p. 192;
Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 349;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 193;
C. Nedelcu,op. cit., p. 282;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 194;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), p. 4;
Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistică, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 2, apud E. Stancu, A.C. Moise,op. cit., p. 24;
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediția a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 401;
Plecând de la principiul Locard al transferului, enunțat de Edmond Locard în lucrarea „La police et les methodes scientifiques” în anul 1934, Pierre Fernand Ceccaldi enunță teza unanim admisă conform căreia nu poate exista infracțiune fără urme. Apud. E. Stancu, A. C. Moise, op. cit, p. 35;
Conform E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 195-196, C. Nedelcu, op. cit., p. 285-286;
Imagine preluată de pe site-ul http://www.cugetliber.ro/imagini/original/criminalisti-1324916534.jpg, consultat la 23.03.2015;
Sorin Alămoreanu,op. cit., p. 187-188;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 199;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), p. 13; Crime scene investigation, A guide for law enforcement, U.S. Department of Justice, Office of Justice Programs, National Institut of Justice, Washington, DC, 2000, p. 27;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 197;
I. Mircea, op. cit., p. 240; Sorin Alămoreanu,op. cit., p. 187-188; E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p 199-20; Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, p.14; Crime scene investigation, A guide for law enforcement , p. 31-33;
Sorin Alămoreanu,op. cit., p. 188;
I. Mircea, op. cit., p. 241; Crime scene investigation, A guide for law enforcement, p. 26;
A se vedea I. Mircea, op.cit., p. 240;
după Techniques of Crime Scene Investigation, Eighth Edition, de Barry A. J. Fisher, David R. Fisher, CRS Press, 2012, p. 82;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, p. 14;
Crime scene investigation, A guide for law enforcement, p. 33;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 200;
Cf. Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, p. 16- 17; Crime scene investigation, A guide for law enforcement, p. 39-41.
C. Suciu, op. cit., p. 519-520;
E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 203
Idem;
Activitatea de „a documenta” se referă la probe și/mijloace materiale de probă și cumulează activitățile de : -fixare fotografică și video a acestora (atât în detaliu, cât și schiță sau de orientare, în faza statică sau dinamică a cercetării); -stabilirea și consemnarea poziției probelor, prin relaționare între ele, față de repere sau în funcție de suportul pe care se află; -descrierea și consemnarea în detaliu a probelor (natură, culoare, formă, dimensiuni, stare de agregare, caracteristici generale și/individuale de identificare); -marcarea pe schiță sau pe desen prin simboluri sau scriptic. Cf. Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), p. 5;
Sintagmă care în concepția unui autor străin, Robert S. Shaler, exprimată în Crime Scene Forensics: A Scientific Method Approach, CRS Press, 2012, p. 109, ar desemna mai corect din perspectivă contemporană activitățile de fixare a locului faptei, susținute preponderent prin media digitale, în jargonul cărora ideea de colectare/transfer/păstrare a informației se exprimă prin termenul to archive, a arhiva;
Cf. Robert S. Shaler, op.cit., p. 111;
Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, Criminal Investigation, Tenth Edition, Cengage Learning, Delmar, 2012, p. 65;
Imagine preluată de pe site-ul http://www.cadzone.com/crime-zone consultat la 11.03.2015;
Imagini preluate de pe site-ul http://www.visualstatement.com/en/LiveDemo/Brochures.aspx consultat la 11.03.2015;
Imagini preluate de pe site-ul http://www.mapscenes.com/software_cad.php consultat la 11.03.2015.
Imagini preluate de pe site-ul http://www.mapscenes.com/software_cad.php consultat la 11.03.2015.
A se vedea și studiul Computer Aided Crime Scene Sketching scris de
Peter W. Pfefferli, Forensic Science Division, Zürich, Switzerland, publicat în Problems of Forensic Sciences, vol. XLVI, 2001. Aici, autorul ajunge la aceleași concluzii despre avantajele tehnologiei CAD, după folosirea sistemului Rolleimetric MR-2 în combinație cu soft-uri CAD comerciale;
Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, op.cit., p .46; Barry A. J. Fisher, David Fisher, op. cit., p. 82;
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediția a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 87;
De exemplu, Barry A. J. Fisher, David Fisher, op. cit., Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, op.cit., Robert S Shaler, op.cit, Ian K. Pepper, Crime scene investigation methods and procedures, Second Edition, Open University Press, 2010, Christopher D. Duncan, Advanced crime scene photography, Second Edition, CRS Press, 2015, Nick Marsh, Forensic Photography. A practitioner´s guide, Wiley Blackwell, 2014;
Cf. DEX, în jargonul ciberneticii, adjectivul digital este astfel definit: „care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere”; o altă definiție a termenului digital este: „ceea ce este referitor la reprezentarea informației discrete în calculatoare”- Constantin Vertan, Prelucrarea și analiza imaginilor, București, 1999;
după Nick Marsh, op.cit., p. 29;
după Nick Marsh, op.cit., p. 30;
C. Dăghici, A. Iacob, apud E. Stancu, A. C. Moise, op.cit., p. 55;
Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, op.cit., p. 50;
E. Stancu, A. C. Moise, op cit., p.105;
Cf. Christopher D. Duncan, Advanced crime scene photography, Second Edition, CRS Press, 2015, p. 22;
Cf. Christopher D. Duncan, op. cit., p. 21;
Cf. Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, op.cit., p. 46; E. Stancu, A. C. Moise, op cit., p. 55;
Cf. Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, op.cit., p. 47;
Idem;
Sorin Alămoreanu, op.cit., p. 13;
Citate de Barry A. J. Fisher, David Fisher, op. cit., p. 59;
Cu alte cuvinte, imagini foto-realistice, cum le califică Nick Marsh, op. cit., p. 356;
Nick Marsh, op. cit., p. 356;
Imagine preluată de pe site-ul http://www.politiaromana.ro/ro/structura-politiei-romane/unitati-centrale/institutul-national-de-criminalistica/servicii/serviciul-expertize-criminalistice1402493438/laborator-foto-video consultat la 4.03. 2015.
Aflat în dotarea Poliției Române cf. site-ului http://www.politiaromana.ro/ro/structura-politiei-romane/unitati-centrale/institutul-national-de-criminalistica/servicii/serviciul-expertize-criminalistice1402493438/laborator-foto-video consultat la 4.03. 2015;
https://www.spheron.com;
Imagine preluată de pe site-ul https://www.spheron.com consultat la 15.04. 2015;
Materiale puse la dispoziție de Biroul de Investigație Tehnico-Științifică a Locului Faptei din cadrul Serviciului Criminalistică – IPJ Cluj, prin amabilitatea d-lui Subcomisar de Poliție Constantin Coprean;
Imagini și informații prelucrate cu ajutorul materialelor de pe site-ul http://www.politiaromana.ro/ro/structura-politiei-romane/unitati-centrale/institutul-national-de-criminalistica/servicii/serviciul-expertize-criminalistice1402493438/laborator-foto-video (consultat la 4.03.2015) și al celor puse la dispoziție de Biroul de Investigație Tehnico-Științifică a Locului Faptei din cadrul Serviciului Criminalistică – IPJ Cluj, prin amabilitatea d-lui Subcomisar de Poliție Constantin Coprean.
Materiale puse la dispoziție de Biroul de Investigație Tehnico-Științifică a Locului Faptei din cadrul Serviciului Criminalistică – IPJ Cluj, prin amabilitatea dl. Subcomisar de Poliție Constantin Coprean;
Țîru Gabriel, Păcurar Ioan, Cânpean Alexandru, Coprean Constantin, Utilizarea tehnologiei Spheron la investigarea și prevenirea accidentelor de circulație pe tronsonul de drum “Dealul Feleacului” și “Calea Turzii”, în Revista de Criminalistică, 2008;
https://www.spheron.com .
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Sorin Alămoreanu, Criminalistica, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, 2012;
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iași, 1996;
Christopher D. Duncan, Advanced crime scene photography, Second Edition, CRS Press, 2015;
Barry A. J. Fisher, David R. Fisher, Techniques of Crime Scene Investigation, Eighth Edition, CRS Press, 2012;
Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistică, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011;
Ion Mircea, Criminalistică, ediția a II-a, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1994;
Nick Marsh, Forensic Photography. A practitioner´s guide, Wiley Blackwell, 2014;
Constantin Nedelcu, Criminalistică. Tehnica și tactica criminalistică, Ed. Hamangiu, București, 2014;
Ian K. Pepper, Crime scene investigation methods and procedures, Second Edition, Open University Press, 2010;
Peter W. Pfefferli, studiul Computer Aided Crime Scene Sketching, publicat în Problems of Forensic Sciences, vol. XLVI, 2001;
Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, Criminal Investigation, Tenth Edition, Cengage Learning, Delmar, 2012;
Robert S. Shaler, Crime Scene Forensics: A Scientific Method Approach, CRS Press, 2012;
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediția a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010;
E. Stancu, A. C. Moise, Criminalistica. Elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
Țîru Gabriel, Păcurar Ioan, Cânpean Alexandru, Coprean Constantin, Utilizarea tehnologiei Spheron la investigarea și prevenirea accidentelor de circulație pe tronsonul de drum “Dealul Feleacului” și “Calea Turzii”, în Revista de Criminalistică, 2008;
Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2014;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție);
Crime scene investigation, A guide for law enforcement, U.S. Department of Justice, Office of Justice Programs, National Institut of Justice, Washington, DC, 2000.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Sorin Alămoreanu, Criminalistica, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, 2012;
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iași, 1996;
Christopher D. Duncan, Advanced crime scene photography, Second Edition, CRS Press, 2015;
Barry A. J. Fisher, David R. Fisher, Techniques of Crime Scene Investigation, Eighth Edition, CRS Press, 2012;
Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistică, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011;
Ion Mircea, Criminalistică, ediția a II-a, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1994;
Nick Marsh, Forensic Photography. A practitioner´s guide, Wiley Blackwell, 2014;
Constantin Nedelcu, Criminalistică. Tehnica și tactica criminalistică, Ed. Hamangiu, București, 2014;
Ian K. Pepper, Crime scene investigation methods and procedures, Second Edition, Open University Press, 2010;
Peter W. Pfefferli, studiul Computer Aided Crime Scene Sketching, publicat în Problems of Forensic Sciences, vol. XLVI, 2001;
Christine Hess Orthmann, Karren Matison Hess, Criminal Investigation, Tenth Edition, Cengage Learning, Delmar, 2012;
Robert S. Shaler, Crime Scene Forensics: A Scientific Method Approach, CRS Press, 2012;
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediția a V-a, Ed. Universul Juridic, București, 2010;
E. Stancu, A. C. Moise, Criminalistica. Elemente de tehnică și de tactică a investigării penale, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
Țîru Gabriel, Păcurar Ioan, Cânpean Alexandru, Coprean Constantin, Utilizarea tehnologiei Spheron la investigarea și prevenirea accidentelor de circulație pe tronsonul de drum “Dealul Feleacului” și “Calea Turzii”, în Revista de Criminalistică, 2008;
Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2014;
Manual de bune practici privind procedura cercetării la fața locului, Anexă a Ordinului privind cercetarea la fața locului nr. 182/14.08.2009 (MAI) și nr. 1754/C/05.08.2009 (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție);
Crime scene investigation, A guide for law enforcement, U.S. Department of Justice, Office of Justice Programs, National Institut of Justice, Washington, DC, 2000.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnologii Moderne In Fixarea Locului Faptei Si Utilizarea Lor (ID: 124486)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.