Studiul Geografic AL Orasului Ploiesti CU Privire Speciala Asupra Zonelor Funtionala

STUDIUL GEOGRAFIC AL ORAȘULUI PLOIEȘTI CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA ZONELOR FUNȚIONALĂ

Studiul geografic al orașului Ploiești cu privire specială asupra zonelor funcționale

Partea I

Introducere

Cap I – Pozitia geografica ( in cadrul tarii- latitudine, longitudine si in cadrul unitatilor majore de relief- Campia Ploiestilor, subunitatilor de relief, vale

Cap II – Geologie.Elemente de geologie (1-2 pag).Structura geologica si in spatiul inconjurator.O schita dupa harta geologica

Cap III – Relief (2-3 pag). Formele de relief.Vaile si caracteristicile lor.Campia Ploiestilor,evolutia ei si o harta.Altitudinea maxima si minima

Cap IV – Clima.Grafic al temperaturilor medii anuale si comentariu.Precipitatii- grafic si comentariu. Vant, roza vanturilor.Poluarea aerului atmosferic.

Cap V – Hidrografie.Ape subterane (1/2 pag). Stratele acvifere captive.Ape de suprafata.Debitul Teleajanului.Lacurile- suprafata,adancime,regiuni.Poze

Cap VI – Vegetatia (1 pag).Vegetatia naturala si padurile.

Cap VII – Fauna

Cap VIII – Solurile- Caracteristici generale

Partea a II-a – Populatie asezari si economie

Cap IX – Populatie.Nr Populatiei, evolutia, grafice.Structura populatiei pe diferite categorii:sex,varsta,domenii de activitate

Cap X – Evolutia teritoriala a orasului Ploiesti.Elemente istorice, cartiere, cladiri.Extinderea cartierelor dupa 1989.Harti

Cap XI – Economia.Industria- principalele obiective.Agricultura- daca este ceva specific.Serviciile:reteaua sanitara,invatamant,centre de cultura.Turismul – hoteluri,pensiuni, muzee.

Partea a III-a Zonele functionale ale Municipiului Ploiesti

Planul orasului in format A3

Cap XII – Harta cu zona rezidentiala care va fi reprezentata cu o culoare.Comentariu si concluzie.

Cap XIII – Harta cu zona industriala care va fi reprezentata cu o culoare.Comentariu si concluzie.

Cap XIV – Harta cu zonele de agrement ( parcuri si paduri) care vor fi reprezentate cu o culoare.Comentariu si concluzie.

Cap XV – Harta cu zonele de transport (gara, drumuri) care vor fi reprezentare cu o culoare.Comentariu si concluzie

Concluzii

Cap I

Pozitia geografica

Orasul Ploiesti are rang de “municipiu” si este totodata resedinta judetului Prahova.Ca si pozitie geografica, municipiul Ploiesti este asezat in SE Romaniei intre 44° 56’ 24″ lat. N si 26°01’24″ long.E.Ploiestiul este intretaiat meridianul de 26° lat E si de paralela de 45° lat N,ceea ce plaseaza orasul Ploiesti la jumatatea distantei dintre Polul Nord si Ecuator si la distanta egala de Muntii Ural si Capul Finisterre.

Figura 1.Localizarea municipiului Ploiesti

Asezarea in cadrul judetului este una meridionala, Ploiestiul invecinandu-se cu localitati precum:

Blejoi (N);

Păulești (N);

Bucov (E);

Berceni (E);

Bărcănești (S);

Brazi (S);

Târgșoru Vechi (V);

Ariceștii Rahtivani (V).

Unitatea de relief reprezentativa pe care se intinde acest oras este Campia Ploiestilor, o campie piemontana ce face parte din campia Targoviste-Ploiesti ,campie ce s-a format prin suprapunea prin îngemănare, a conurilor de dejecție ale râurilor Prahova și Teleajen, la ieșirea acestora din Subcarpați (Sevastos M., 2002, p. 5)

Orasul Ploiesti se afla la aproximativ 60km de capitala tarii si anume Bucuresti, la 51km est de Targoviste,la 114km sud de Brasov si la 71km vest de Buzau. Aici se întâlnesc cele mai importante rețele de comunicații ale țării, căile rutiere și feroviare ce leagă Bucureștiul de Transilvania și Moldova, respectiv de vestul și estul Europei.

Cap II

Geologie

Geologia orasului Ploiesti este una complexa intrucat terenul este exploatat intens pentru extragerea petrolului.Regiunea in care este cuprins orasul este formata din nisipuri si pietrisuri,acestea fiind urmate de loess.Toate acestea au o varsta cuaternara.

Sub aceste nisipiri, pietrisuri si loess se gasesc o serie de strate cutate, ce au grosimi variate si s-au format pana in perioada cuaternarului.

Stratigrafie

Era Cenozoică este separată în trei mari grupe: Paleogen, Neogen (Terțiar) și Cuaternar.

Paleogenul (65.5 – 23.03 M.a.) este compus din Eocen, la bază și acoperit de Oligocen.

Paleogenul este reprezentat prin depozite de gresii și marne, de nuanță inchisă și o stratigrafie în bancuri groase. Aceste depozite sunt parte constituentă a flișului, situat majoritar în regiunea deluroasă. (Oncescu N., 1965)

Paleogenul este cutat și are o serie de depresiuni tectonice pe sinclinale de Neogen, acoperite de depozite cuaternare. De la nord spre sud se observă o diminuare a cutărilor si formatiuni veci cu unele mai noi. Și anume:

Eocenul, subdiziune a Paleogenului ce se remarcă prin dezvolatare de faciesuri marnoase cu Numuliți.

Neogenul (23.03 – 2.588 M.a.) se împarte în Miocen și Pliocen.

Miocenul. Conglomeratele ce dau începutul neogenului sunt tot de origine marină, fapt dovedit prin fosile de scoici (Pectinidae).

Grosime stratelor atingand uneori 200 de m reprezentand primul etaj mediteranean, în partea superioară acestea trec la un orizont de gresii roșii și pe urma la unul în marne cu pachete de gresii cenușii, de gipsuri și de tufuri vulcanice. Fomațiunea reprezintă Helvețianul deasupra dezvoltandu-se Tortonianul, prezent prin calcare bogate în alge calcaroase, gresii și marne – acestea formează al doilea etaj mediteranean. Deasupra carora regasim gresii și marne gipsoase cu tufuri dacitice, a căror faună marină arată un amestec pronunțat cu forme de apă sălcie.

Sarmațianul este reprezentat de gresii calcaroase și de calcare oolicitce.

Pliocenul. Formațiunile sale dau caracaterul esențial al regiunii de curbură a Carpaților; aceste ajunge în anumite locuri la 2500 m.

Meoțianul, format dintr-o alternanță de nisipuri, ori aglomerate de gresii, de calcare oolitice și de marne nisipoase, a căror grosime variază de la 60 la 500 m. Baza fiind formata din gresii și calcare oolitice, iar la partea superioară marne nisipoase, gresii, conglomerate cu fauna compusă din Unionide și Congerii (Oncescu N., 1965).

Ponțianul este reprezentat prin marne argiloase nisipoase, cu intercalații neînsemnate de nisipuri. Grosimea marnelor este cuprinsă între 500 și 1000 m. Fauna lor constă în Congerii și Cardiacee. Natura sa argiloasă, puțin permeabilă, ponțianul a constituit un înveliș protector care explică bogăția zăcămintelor petrolifere meoțiene.

Dacianul este constitut aproape în întregime din gresii puțin aglomerate, cu pietrișuri rare, dar cu intercalații dese de marne argiloase cu lignit. Dacianul atingand o grosime medie de 250 m, ajungand până la 400 m. Fauna caracteristică este formată din Cardiacee, Unionizi și Vivipare. Natura sa petrografica foarte permeabila, Dacianul subcarpatic cuprinde, în mod special în orizonturile sale inferioare, cele mai bogate zăcăminte de petrol asociat cu gaze din regiune (Oncescu N., 1965).

Levantinul, format în partea inferioră dintr-un orizont de marne argiloase verzui a căror grosime poate atinge 600 de m, iar în partea superioară din nisipuri, slab aglomerate în gresii moi și pietrișuri, cu o grosime de cateva sute de metri. Terminandu-se prin mase considerabile de pietrișuri torențiale. Levantinul avand depozite de apă dulce care, uneori, au grosimi de 1000 m. Toate aceste formațiuni sunt acoperite de o manta de depozite cuaternare (Oncescu N., 1965).

Cuaternar (2.588 M.a. – prezent) se împarte în Pleistocen și Holocen

Cuaternarul este constituit din pietrișuri și nisipuri și din formațiuni de origine eoliană, loess și lehm. Fiind ultima perioadă din istoria geologică a Pământului, in urma sondajelor făcute în Ploiești pentru apă potabliă, s-au descoperit însemnate depozite de argile și marne nefosilifere.

Deasupra acestora, la nord de Valea Ialomiței, se observă depozite importante de nisipuri fine, cu bob uniform, gasindu-se în multe părți la baza loess-ului. Dezvoltarea lor presupune la un moment dat în Cuaternarul Superior, a o serie de lacuri ce acopereau Câmpia Română, potențialul hidrologic al acestora era comparabil cu actuala Baltă a Dunarii din vestul Dobrogei (Oncescu N., 1965).

În multe părți ale Ploieștiului se găsește un înveliș discordant de loess, ce coboară până pe terasele inferioare ale râurilor. Prin procese de sufoziune și tasare circulația lesnicioasă a apei în loess, determină levigarea și deplasarea carbonatului de calciu către bază, favorizând apariția unor concrețiuni calcaroase denumite păpuși de loess.

Acest înveliș are o compoziție și o grosime variabilă, grosime ce poate ajunge până la 40 de m în estul regiunii. Se observă în loess fosile (gasteropode terestre) și intercalații de strate de culoare mai închisă ce reprezintă vechi soluri fosile (Oncescu N., 1965).

Cap III Relief (2-3 pag). Formele de relief.Vaile si caracteristicile lor.Campia Ploiestilor,evolutia ei si o harta.Altitudinea maxima si minima

Orasul Ploiesti este situat in Campia Ploiestiului,o subdiviziune a Campiei Targoviste-Ploiesti, care la rândul ei, face parte, alaturi de Câmpia Istritei, Câmpia Titu – Sărata și Câmpia Vlăsiei, din Câmpia Ialomiței, aceeasta din urmă fiind o subregiunea a unitații majore, Câmpia Română.

Campia este situata intre raurile Cricovu Sarat la E,Ialomita la S si Cricov la V constituind un con de dejecție în stânga râului Prahova, între Florești și Puchenii Mari.

Câmpia prezintă o pantă de 7.4‰ și privită în amănunt, suprafața se remarcă prin prezența unor cute care indică aluvionări cuaternare sau albii vechi părăsite (ex. albia Dâmbului, o albie mult prea largă pentru un pârâu lipsit de vigoare), înfară de acestea câmpia este de o netezime remarcabilă (Nedelcu A., 2010, p. 103).

În cercetările geologice efectuale s-a descoperit că în această câmpie există aluviuni pleistocene superioare ce sunt foarte răspândite.Ele acoperă o structura cutată ce este strâns legată de procesul de migrare a sării către suprafață.Totodată, în această zona, forajele și-au pus amprenta:Aricesti, Brazi,Tinosu.Astfel, câmpia Ploieștilor este considerată a fi o „falsă câmpie” deoarece în fundamentul ei, cutele subcarpatice prezintă o tendința clară de înălțare.În bazinul Ploieștiului depozitele aluvionare au o grăsime remarcabilă: 60-80 la vest de Ploiești. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Geneza Câmpiei Ploieștilor are legătură cu mișcările de înalțare în bloc a Subcarpaților în Pleistocen, care au determinat fragmentarea acestora, concomitent cu mișcările de subsidență din vorland (respectiv din zona câmpiilor de divagare). Caracterul complementar și compensatoriu este atestat de deformarea de ansamblu a teraselor: divergente spre amonte, convergente spre aval sau chiar intersectate în plan vertical. Menținerea și chiar accentuarea în Pleistocen a denivelării între dealuri și câmpie, a făcut ca în permanență la poalele Subcarpaților, să aiba loc o intensă acumulare de pietrișuri. Fiecărei terase principale din Subcarpați îi corespunde un mare con de dejecție extins la poalele accestora. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Din punct de vedere litologic, campia Ploiestilor este alcatuita din nisipuri,pietrisuri si argile, majoritatea avand varsta cuaternara(Pleistocen inferior). Cu o grosime de 60 de metri în regiunea Buda (nord-vest de Ploiești) și suprapus peste un pat de argilă bazală, acest complex fluvio-lacustru cantonează importante rezerve de ape subterane, din care sunt alimentate unitățile industriale amplasate în parcul logistic Ploiești West Park.Spre sud si sud-est de Ploiesti complexul incepe sa se rarefieze.Aparitia izvoarelor indica prezenta argilei la o adancime mica si delimiteaza linia de inaintare a conului de dejectie al raului Prahova.

Privită în ansamblu, Câmpiei Ploieștiului este rezultatul celor două faze de aluvionare și a evoluției rețelei hidrografice din ultima parte a Pleistocenului. (G. Posea, 2006)

Câmpia Ploieștilor a fost străbătută cândva prafață.Totodată, în această zona, forajele și-au pus amprenta:Aricesti, Brazi,Tinosu.Astfel, câmpia Ploieștilor este considerată a fi o „falsă câmpie” deoarece în fundamentul ei, cutele subcarpatice prezintă o tendința clară de înălțare.În bazinul Ploieștiului depozitele aluvionare au o grăsime remarcabilă: 60-80 la vest de Ploiești. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Geneza Câmpiei Ploieștilor are legătură cu mișcările de înalțare în bloc a Subcarpaților în Pleistocen, care au determinat fragmentarea acestora, concomitent cu mișcările de subsidență din vorland (respectiv din zona câmpiilor de divagare). Caracterul complementar și compensatoriu este atestat de deformarea de ansamblu a teraselor: divergente spre amonte, convergente spre aval sau chiar intersectate în plan vertical. Menținerea și chiar accentuarea în Pleistocen a denivelării între dealuri și câmpie, a făcut ca în permanență la poalele Subcarpaților, să aiba loc o intensă acumulare de pietrișuri. Fiecărei terase principale din Subcarpați îi corespunde un mare con de dejecție extins la poalele accestora. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Din punct de vedere litologic, campia Ploiestilor este alcatuita din nisipuri,pietrisuri si argile, majoritatea avand varsta cuaternara(Pleistocen inferior). Cu o grosime de 60 de metri în regiunea Buda (nord-vest de Ploiești) și suprapus peste un pat de argilă bazală, acest complex fluvio-lacustru cantonează importante rezerve de ape subterane, din care sunt alimentate unitățile industriale amplasate în parcul logistic Ploiești West Park.Spre sud si sud-est de Ploiesti complexul incepe sa se rarefieze.Aparitia izvoarelor indica prezenta argilei la o adancime mica si delimiteaza linia de inaintare a conului de dejectie al raului Prahova.

Privită în ansamblu, Câmpiei Ploieștiului este rezultatul celor două faze de aluvionare și a evoluției rețelei hidrografice din ultima parte a Pleistocenului. (G. Posea, 2006)

Câmpia Ploieștilor a fost străbătută cândva de răul Prahova ce își avea cursul pe Valea Dâmbului.În prezent această vale este mult prea largă pentru actualul pârâu(Niculescu,1985).Principalele ape de suprafață ce străbat această câmpie sunt Prahova,Teleajen.În cuprinsul Câmpiei Ploieștilor, râurile ce o străbat nu depășesc 50km lungime și prezintă o densitate a rețelei de 0.4/km/km2, alimentarea se realizează din ploi,zăpezi dar și din subteran având variații pronunțate în regimul scurgerii, cu creșteri considerabile primăvară: aproximativ 20% cu viituri de vara și iarnă.În lunile martie-iunie nivelurile sunt maxime,alimentarea făcându-se predominant din ploi.

Datorită poziției sale la contactul imediat cu dealurile subcarpatice, câmpia subcolinară reprezintă o subunitate geografică în limitele căreia se manifestă în mod evident trăsăturile unui climat temperat-continental de adăpost.

Desfășurarea câmpiei pe direcția generală vest-est, condiționează în acest sens unele diferențieri în manifestarea regimului elementelor climatice, la care se adaugă și efectul unor influențe de natură mai pregnant locală asa cum se constata in compartimentul de campie din golful Ploieștiului(Campia Ialomitei). (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Solurile Câmpiei Ploieștilor,o câmpie relativ restrânsă, sunt foarte variate, făcând parte din cinci clase și anume: molisoluri, soluri argiloiluviale, soluri cambice (zonale), soluri hidromorfe și soluri neevoluate (intrazonale). Solurile zonale sunt dispuse, în general, în fâșii longitudinale ce se succed de la est la vest. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005)

Dealurile Ploiestilor se situeaza pe partea stanga a vaii raului Teleajen.Acestea sunt dealuri izolate ce cuprind trei mari localitati:Paulesti-Blejoi-Bucov, altitudinea maxima ajungand la 400m.Dealurile sunt alcatuite din sedimente recente precum argile,nisipuri argiloase,roci ce au o rezistenta destul de redusa si o plasticitate ridicata. Versanții de pe aceste roci au o dinamică foarte accentuată (torențialitate, curgeri noroioase, alunecări). Densitatea fragmentării reliefului este de 3 km/km2, declivitatea este de 15-250, iar energia de relief din zona dealurilor este de 100 de metri, fapt ce favorizează eroziunile torențiale creând văi cu direcția de scurgere nord-sud spre pâraiele din zonă. (Nedelcu A., 2010, p. 112).

Cap IV – Clima.Grafic al temperaturilor medii anuale si comentariu.Precipitatii- grafic si comentariu. Vant, roza vanturilor.Poluarea aerului atmosferic.

Dupa cum am spus,in Campia Ploiestilor se remarca prezenta climatului temperat continental,deci clima municipiului este aceeasi.Acest climat este specific in general Romaniei.Climatul prezinta patru anotimpuri:primavara,vara,toamna si iarna.In Ploiesti se resimt influentele caracteristice zonei de contact a maselor de aer est-continentale cu masele de aer stabile ce sunt aduse prin intermediul circulatiei sud-vestice de cicloni mediteraneeni.

Pe teritoriul orasului Ploiesti, masele de aer estice sunt cele care predomina.Acestea imprima climei nuante de excesivitate prin amplitudini termice ce pot ajunge la 700C,cu veri fierbinti si ierni viscolite.Existenta influentelor sud-vestice explica uneori prezenta toamnelor lungi si calduroase,avand perioade cu primaveri timpurii si ierni blande ce sunt specifice silvostepei.

Temperatura medie anuala a aerului in zona Ploiestiului este de 10.90C.Aceasta valoare a rezultat in urma prelucrarii valorii termice pe o perioada de peste 100 de ani(1990-2011) 1. Aceasta valoare este explicabila intrucat Ploiestiul se incadreaza in zona de campie,pe unde trece izoterma de 110 grade. Evoluția temperaturii medii lunare, media multianuală, cât și temperaturile absolute sunt prezentate în urmatoarele tabele.

Tabelul 1.1 – Temperaturile medii ale aerului (0C) (1990-2013)

Din acest grafic se poate observa ca temperatura maxima a aerului se regaseste in luna a 7-a,respectiv iulie avand valoare de 22.60C,iar valoare minima medie o regasim in luna ianuarie, -2,20C

Tabelul 1.2 – Temperaturile (0C) maxime și minime absolute

Se remarca o fluctuatie a regimului termic ce este determinata de alternanta anotimpurilor,astfel,datorita aerului rece,in luna ianuarie temperatura medie scade la -2.20C,iar in luna iulie, temperatura medie urca la aproximativ 22.90C.In concluzie,amplitudinea termica are o valoare de 25.10C.

Din al 2-lea tabel reiese faptul ca temperatura minima absoluta s-a inregistrat la data de 25 ianuarie 1942 si a avut valoarea de -300C,iar temperatura maxima absoluta s-a inregistrat pe data de 19 iulie 2007 avand valoarea de 430C.

Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice: T > 00C cu 298 zile și t <00C cu 67 zile.Un rol important in stabilirea diferentelor de temperatura ale aerului il are media aparitiei si disparitiei inghetului.Primul inghet isi face simtita prezenta intre 21 octombrie-1 noiembrie, iar al doilea inghet are loc intre 1-10 aprilie, de aici rezulta faptul ca intervalul multianual fara inghet este de 200-210 zile.

Umiditatea relativa a aerului, RH, este relatia proportionala dintre umiditatea momentana la o temperatura anume si umiditate maxima posibila la aceeasi temperatura .  Cu un RH de 50%, aerul contine jumatate din umiditatea posibila la acesta temperatura. Cu un RH de 100% aerul este complet saturat cu aburi de apa. RH-ul nu poate depasi 100% deoarece surplusul se elimina prin forma condensului sau a cetii. Cu scaderea temperaturii capacitatea de a mentine aburi de apa scade si surplusul se va transforma in apa lichida – temperatura a atins punctul de roua si condensarea apare. Daca aerul intra in contact cu suprafete cu temperaturi sub punctul de roua, aburii de apa vor condensa pe aceasta. 

In teritoriul Ploiesti, variatia procentuala a umiditatii relative este repreznetata in urmatorul tabel:

Tabelul 1.3 – Variația umidității relative (%) (1990-2013)

Din tabel se poate observa faptul ca media multianuala a umezelii relative este de 74%.

. Precipitațiile atmosferice reprezintă orice formă de apă care cade din atmosferă pe pământ. Formele de precipitații sunt: ploaia, zăpada (ninsoarea), lapovița, grindina, ploaia înghețată, chiciura și virga. Precipitațiile sunt o componentă de bază a circuitului apei în natură.

Cantitatea medie multianuala de precipitatii ce a fost inregistrata la statia meteorologica in municipiul Ploiesti totalizeaza 586mm, prezentând mari variații neperiodice, în funcție de deplasările maselor de aer.Astfel,cele mai mari cantitati de precipitatii cad in luna iunie avand media de 88mm si continua pana in luna august cand predomina regimul anticiclonic de vara.Cele mai mici cantitati de precipitatii se inregistreaza in lunile februarie si martie si au o medie de 30mm.

Pe data de 1 octombrie 1924 a fost inregistrata cantitatea maxima absoluta de precipitatii cazuta in 24 de ore si a avut valoarea de 116.9mm.

Tabelul 1.4 – Repartiția lunară anuală a precipitațiile atmosferice (mm) (1990 – 2013)

Tabelul 1.5 – Cantitatea maximă de precipitații (mm) căzute în 24h (1996 – 2010)

Analizand mediile lunare ale presiunii atmosferice, constantam faptul ca cele mai reduse valori se inregistreaza in luna iulie (743.7mmHg).Acest lucru evidentiaza o stransa legatura intre presiune si temperatura.

Analizand valorile maxime si minime observam o discrepanta de 39.4mmHg.

Valoarea medie multianuală a presiunii atmosferice este de 745.9mmHg.

Vantul reprezinta  Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei.

Vantul se caracterii prin doi parametrii si anume:

-directia din care bate vantul

-viteza

Conform urmatoarelor tabele, la altitudinea de 12m deasupra solului,directia vantului predominanta este cea N-E ce are o frecventa multianuala de 16,3%.Impreuna cu sectoarele N-NE si E-NE insumeaza 35%.O alta directie importanta este cea S-V avand 10,3% ; 23,5% pe directia SV si V.

Viteza medie a vantului inregistreaza 3.1m/s, iar frecventa calmului atmosferic este de 24,9%.

Tabel 1.6 – Frecvența lunară anuală a vânturilor (%) pe direcții (1896‐2010)

Cap IV – Clima.Grafic al temperaturilor medii anuale si comentariu.Precipitatii- grafic si comentariu. Vant, roza vanturilor.Poluarea aerului atmosferic.

Dupa cum am spus,in Campia Ploiestilor se remarca prezenta climatului temperat continental,deci clima municipiului este aceeasi.Acest climat este specific in general Romaniei.Climatul prezinta patru anotimpuri:primavara,vara,toamna si iarna.

Rețeaua hidrografică

Poziția geografică, precum și expunerea bazinului, determină și influențează complexul de factori specifici ai Prahovei (fig. 1.4). Evoluția factorilor fizici și ecologici, depind de arealul condiților orografice, precum și de distribuția acestora în trepte pe direcția nord-sud, de la înalțimea munților Ciucaș până în Câmpia Gherghiței.

Astfel, apele care drenează municipiul Ploiești aparțin de sistemul hidrografic al Ialomiței și au o direcție predominantă NV-SE, spre marea zonă de covergență a Gherghiței, în care râul Prahova, Teleajen și afluenții acestora au fost atrași într-o veche zonă de subsidență.

In Ploiești densitatea hidrogafica este cuprinsă între 0.1 și 0.5 km/km2. În partea de NV suprafetele relativ întinse, nebrăzdate, sunt situate pe conul de dejecție al Prahovei. În S și SE densitatea crește la 0.3 – 0.5 km/km2 datorită descreșterii grosimii depozitelor aluvionare și în acest fel prezența izvoarelor.

Specific râurilor alohtone, care își au obârșia în Carpați, sunt văile puțin adânci și gradul sporit de despletire și de meandrare divangantă (Nedelcu A., 2010, pp. 85-86).

Apele ce strabat Municipiul, excepție facând Dâmbul, acestea fiind folosite la irigarea terenurilor agricole, situate în partea de sud. Alimentarea acestor râuri se face prin pânza freatică, dar și mixt cu surse alimentare superficială (din ploi și zăpezi).

Figura 1.4 – Hidrografia sudului județului Prahova (după Niculescu Gh., Velcea I., 1973)

Cursul de apa are o panta lina, rezultand o viteza de scurgere medie de 1-2 litri pe secundă/km2. In lunile aprilie si mai acest debit este mai crescut, datorita topirii zăpezilor și ploilor bogate din această perioadă.

Temperatura apei are o media anuală este de 100C, in lunile de vara se observa o crestere intre, 10-130C. Pe o durata de 40-45 de zile pe an se observa aparitia ghetei la mal. Aparitia primul îngheț se inregistrea in perioada 10-20 decembrie, iar ultimul în perioada 1-10 martie.

Transportul de aluviuni în suspensie are loc în lunile aprilie – iunie, concomitent cu apele mari. După cum este de așteptat, în lunile secetoase pâraiele mai mici, cu izvoarele în zona de câmpie, seacă pentru o anumită perioadă de timp (Grecu Florina, 2010).

Râul Prahova, are o lungime de 193 km și o suprafata a bazinului hidrografic de 3754 km2 (1,57% din teritoriul national) și un debit în amonte de vărsare de aproximativ 27 m3 /s (zona Adâncata). Coordonatele geografice extreme ale bazinului hidrografic sunt 45°32’17"N în nord, 44°42’20"N în sud, 25°27’14"E la vest și 26°27’6"E la est. Fiind principalul colector al apelor ce tranzitează municipiul, își are izvorul pe teritoriul orașului Predeal. La iesirea din municipui, albia Prahovei se bifurca in doua canale ce ghideaza cursul apei catre doua paraie: Leaotu, curs paralel, pe stânga de Prahova și Iazu Morilor, pe dreapta prahovei; ambele sunt utilizate pentru irigații.

Prahova trece pe lângă teritoriul municipiului pe direcția vest și sud, traversând comunele Târgușoru Vechi și Brazi (foto 1), după care cursul său ia o direcție estică, puternic meandrată în zona localității Gherghița, zonă unde primește și apele Teleajenului, varsându-se mai apoi în râul Ialomița pe teritoriul județului Ialomița (Nedelcu A., 2010).

Râul are cu un debit mediu multianual de cca. 27 m3/s.

Foto 1 – Râul Prahova, sursa: Deviant Art

Raul Teleajen,

Județul Prahova este strabatut de raul Teleajan pe o distanta (52 km) pe direcția NS. El izvorăște din Masivul Ciucaș (în culoarul superior se numește "Pârâul Berii"). Străbate 113 km până la vărsarea înrâul Prahova. În depresiunea Cheia primește ca afluent pârâul Tâmpa, apoi, la ieșirea din munți, un afluent mai important, râul Telejenel. La confluență, în nordul comunei Măneciu, se află Lacul de acumulare Măneciu și Barajul Măneciu.

Etimologia populară a pus denumirea Teleajen în legătură cu înțelesul "vale cu drum de care te legi".

Încă din vremea romanilor, "drumul de la Teleajen" străbătea munții, pornind din Transilvania pe Valea Buzăului superior, urcând în Poiana Fetii și coborând pe lângă Telejenel.

Valea Teleajenului s-a păstrat ca important drum comercial între Muntenia și Transilvania, astfel încât au apărut și s-au dezvoltat localități ca Vălenii de Munte, care a constituit centrul județului Săcuieni.

Mihai Viteazul, pornind din Ploiești, a trecut cu oastea Carpații pe Valea Teleajenului și pasul Buzăului în octombrie 1599. De atunci s-au păstrat nume de locuri ca "Stânca lui Mihai" de lângă Cheia, sau "Masa lui Mihai Viteazu" de langă Tabla Buții.

Foto 2 – Râul Teleajen, sursa Mihai Raitaru

Sursa: Del Chiaro (1718) Biblioteca Nationala a Frantei

Rul Teleaj (foto 2) strabate de la NE Municipiul Ploiesti, intrand pe teritoriile comunelor Blejoi și Păulești, ocolind conul de dejecție al Raului Prahova, continuindu-si cursul în regiunea joasă de subsidență a câmpiei Gherghiței, meandrându-și puternic cursul înainte de varsarea sa în Prahova. În această zonă este prezent un afluent important, Dâmbu.

Teleajenul are un debit mediu multianual, calculat la punctul de vărsare de cca. 10 m3/s.

Pârâul Dâmbu, strabate orașul Ploiești, afluent al Raului Teleajen, traversand partea de E a municipiului. Izvoraste din regiunea comunei Bănești și străbate 42 de km până la varsarea sa în Teleajen, în amonte de localitatea Moara Domnească.

În mod artificial, în amonte de Ploiești, in urma blocari cursului de apa, a fost creata o lacustra cu o suprafata de aproximativ de 20 ha. În prezent Dâmbu este folosit drept colector pentru apele epurate ale Ploieștiului. (Nedelcu A., 2010)

Foto 3 – Pârâul Dâmbu

Distributia apei potabile în oraș este asigurată din pânza de apă de la baza pietrișurilor conului de dejecție al Raului Prahova. Astfel puțurile din vestul municipiului la frontul de captare Crângul lui Bot cu 9 foraje și frontul din NV denumit 23 August cu 13 foraje sunt sursă de apă potabilă de calitate. Captarea se mai face și din lacul Paltinul pe valea Doftanei, din frontul de NE cu 20 de foraje, dar și prin acumularea Măneciu, de pe Teleajen. Conform S.C. Apa Nova Ploiești S.R.L. cele 3 fronturi dispun de resurse considerabile, capacitatea utilizabilă totală a acestora fiind de 20.9 milioane metri cubi.

Cap VI – Vegetatia (1 pag).Vegetatia naturala si padurile

Pe teritoriul municipiului Ploiesti, vegetatia este una specifica zonei de silvostepa. Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din Codrii Vlasiei de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, langa Manastirea Ghighiu dincolo de marginea de sud a orașului. Aici au existat numeroase paduri de silvostepa ce au fost defrisate si inlocuite cu terenuri agricole.Astazi au mai ramas doar petice de șleau cu doar câteva exemplare rămase de stejar pendunculat (Quercus robur), relicve din Codrii Vlăsiei.

Subzona stejarului penduculat, situată in regiunea de câmpie, cuprinde pe teritoriul orașului specii indigene de arbori ca: salcia albă (Salix alba), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), plopul tremurător (P. tremula), plopul cenușiu (P. canescens), teiul cu frunză mare (Tilia platyphyllos), teiul pucios (T. cordata), salcâmul (Robinia pseudoacacia) și carpenul (Carpinus betulus) (Toader T., 2004, p. 18)

În urma defrișărilor se instalează o vegetație secundară, specifică mediului urban, alcătuită din erbacee, arbuști și arbori: știr sălbatic (Amarathus retroflexus), pleșcăiță (Cucubalus bacifer), floarea cucului (Lychnis flos-cuculi), volbură (Convolvulus arvensis), busuiocul sălbatic (Prunella pinnatifida), vâscul stejarului (Loranthus europeus), dudul (Morus nigra, M. alba, M. rubra), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), rostopasca (Chelidonium majus), rumeioară (Phytolacca americana), iarbă de Sudan (Sorghum halepens), firuță (Poa pratensis), păiuș (Festuca pratensis), pir (Agropyrum repens), lumânărică (Verbascum phlomoides), cătină de garduri (Lycium halimifolium), velniș (Ulmus laevis), ulmul de câmpie (Ulmus campestris), viță sălbatică (Vitis silvestris) (Neagu Maria, 2011).

Pe raza municipiului pot fi văzute și câteva exemplare de arbori endemici ori arbori cu valoare deosebită, aclimatizați în timp, care se află sub ocrotirea legii, printre care:

Stejar penduculat secular (Quercus robur) – (1 ex.) – Str. Rudului nr. 62; (1 ex.) – Str. Gh Lazăr nr. 3; (1 ex.) – Str. Războieni nr. 6; (1 ex.) – Str. Gh. Doja; (1 ex.) – Str. Tudor Vladimirescu nr. 119;

Arborele mamut (Sequoiadendron giganteum (Lindley) J. Buchholz) – Str. Nicolae Bălcescu nr. 15, Muzeul Memorial ”Paul Constantinescu” (foto 5);

Arborele pagodelor (Ginko biloba) – Bd. Independenței nr. 21;

Tisa (Taxus baccata) – (2 ex.) – Str. Văleni nr. 2; (1 ex.) – Str. Democrației nr. 34; (2 ex.) – Str. Vlad Țepes nr. 19 (foto 6);

Magnolie (Magnolia kobus, Magnolia x soulangina Soul.) – (1 ex.) – Str. 1907 nr. 13; (1 ex.) – Str. Tudor Vladimirescu nr. 10B; (2 ex.) – Str. Mihai Eminescu nr. 11 și 16;

Platan (Platanus hybride Brot) – (15 ex.) – Colonia Teleajen; (27 ex.) – Uzina Mecanică Teleajen; (1 ex.) – Str. Mărășești nr. 27;

Arborele de Iudeea (Cercis siliquastrum) – Bd. Independenței;

Salcâm japonez (Sophora japonoca) – (5 ex.) – Curtea Bisericii Sf. Împărați Constantin și Elena; (1 ex.) – Str. Rahovei nr. 52; (1 ex.) – Str. Rosenthal nr. 11;

Tei secular (Tilia tomentosa Mnch.) – (1 ex.) – Str. Praga nr. 1; (1 ex.) – Str. Ana Ipătescu nr. 26; (1 ex.) – Str. Al. Odobescu nr. 1; (1 ex.) – Bd. Independenței nr. 6; (1 ex.) – Str. Mărășești nr. 278;

Păr secular (Pyrus communis) – Str. Kutuzov nr. 5;

Dud secular (Morus alba) – Str. Gh. Doja nr. 98.

Ca si arii protejate,pe teritoriul municipiului Ploiesti nu se regasesc arii naturale protejate de interes national sau international insa in comunele suburbane Ploiestiului se regasesc arii de interes local.

In comuna Bucov se afla rezervatia forestiera “Broasca” ce are o suprafata de aproximativ 40ha.

In comuna Paulesti se afla rezervatia “Paulesti” avand de asemeni 40ha.

Este de mentionat și Parcul Memorial ”Constantin Stere” ce are o suprafață totală de 100 ha, împărțit între Ploiești și Bucov.

Spatiile verzi de pe teritoriul orasului Ploiesti sunt relativ putine avand in vedere nevoia stringenta de oxigen.Prezenta vegetatiei spontane este din ce in ce mai redusa insa se poate observa o extindere semnificativa a vegetatiei dendricola si floricola.

Conform situației statistice a agenției de Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești (SGU), pentru anul 2011, suprafața totală de spații verzi însumează circa 300 ha, raportat la suprafața totatală a orașului de 5828 ha rezultă un procentaj de numai 5.2%.

Din aceste date reiese că unui ploieștean îi revin 13 mp de spațiu verde, mult sub norma recomandată de EU de 26 mp spațiu verde pe cap de locuitor.

În proiectarea spațiilor verzi se ține seama de principiile armoniei, proporției și funcționalității; se urmărește realizarea unor compoziții peisagere care să redea într-o cât mai mare măsura specificul local și să sporească calitatea arhitecturală a orașului. (Iliescu Ana, 2003)

De-a lungul axului principal al orasului Ploiesti, reprezentat de Bulevardul Independentei continuat cu Bd. Republicii, intre Gara de Sud si Cartierul Ploiesti Nord, se intinde un veritabil lant de parcuri urbane mobilate cu statui si banci, foarte utile pentru odihna si relaxarea ploiestenilor. Imediat la Est de Gara de Sud se desfasoara un grup de 3 parculete, situate intre Monumentul Vanatorilor si pasajul rutier de deasupra Upetrom. Incepand de la Monumentul Vanatorilor spre Nord, de o parte si de alta a Bulevardului Independentei se intinde celebrul Bulevard cu Castani, realizat la sfarsitul secolului 19, odata cu trasarea bulevardului pe timpul primarului Radu Stanian. Intr-un mic parculet de pe latura Estica a bulevardului, imediat dupa Muzeul Ceasurilor, se poate vedea bustul scriitorului I.L. Caragiale. Incepand din fata Postei Centrale, pe latura opusa a bulevardului, se intinde Parcul Nichita Stanescu unde sunt amplasate statuia poetului Nichita Stanesc si busturile lui I.G.Duca si Nicolae Iorga. Pe aceasi latura Estica a bulevardului central al Ploiestiului, in fata Palatului Administrativ se intinde un alt parc, pana in fata Palatului de Cultura. Pe latura vestica a bulevardului, in fata Casei de Cultura a Sindicatelor se poate vedea un alt parc cu terase si bustul lui Mihail Eminescu, iar in fata Halelor Centrale din Ploiesti se intinde un parc ce are in mijloc bustul scriitorului Constantin Dobrogeanu Gherea.

Incepand de la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul spre Nord, in triunghiul cuprins intre Bulevardul Republicii la Vest si strada Gheorghe Doja la Est, se intinde un vast parc in mijlocul caruia se ridica statuia monumentala a domnitorului Mihai Viteazul ridicata in 1996. Parcul are numerose alei, terenuri si locuri de joaca pentru copii si chiar un spatiu rezervat pentru caini. La Nord de intersectia cu Soseaua Nordului, pe latura estica a Bulevardului Republicii se intinde un alt parc lat de numai 100 de metri, limitat la est de strada Cameliei, iar la Nord de centrul comercial Kaufland. De remarcat ca intre blocurile cartierului de locuinte Ploiesti Nord ridicat incepand cu anii 50 ai secolului trecut, exista numeroase spatii verzi, mici parculete si terenuri de joaca pentru copii.

In afara parcurilor insirate dealungul axului Nord-Sud al Ploiestiului, mai exista cateva parcuri cu suprafete verzi compacte, cum este Parcul Pionierilor de la iesirea din oras spre Bucov, Parcul din cartierul Castor si Polux si un parc nou creat in ultimii 3 ani in vecinatatea Garii de Vest. Parcurile orasului Ploiesti, mai sunt complectate de spatii verzi liniare insirate dealungul Raului Dambu, pe liziera de Nord a cartierului Ploiesti Nord, dealungul laturii de Sud-Est a strazii Strandului spre iesirea Bucov ca si dealungul laturii de Sud a Caii Bucuresti intre strada Petrolului si Hipodromul Ploiesti. (http://www.prahova-turism.ro-Nicolae Stroescu).

Harta realizata de Dr.Nicolae Stroescu

Parcul Tineretului este situat în partea de sud-vest a Ploieștiului, este singurul parc cu adevărat al Ploieștiului și are o suprafață de 25 ha (figura 1.10). Stilul de arhitectură peisageră este cel mixt, partea vestică este compusă din aliniamente laterale cu molid argintiu (Picea pungens var. argentea) și tuia (Platycladus orientalis). Perspectiva sudică este compusă dintr-o alee centrală generoasă, cu trandafiri, încadrați de arbuști de cimișir (Buxus sempervirens), iar pe laterale aliniamente cu pin negru. Pe aleile din zona lacului sunt tei (T. argentea) și garduri vii cu hibiscus (H. syriacus), lemn câinesc (Ligustrum ovalifolium) sau cununiță (Spiraea x vanhouttei). (Neagu Maria, 2011)

Parcul dendrologic “Mihai Viteazul” situat pe Bd. Republicii și are o suprafață de 4 ha. Stilul de arhitectură peisageră este mixt, are o formă triunghiulară cu alei trasate rectangular îmbinate cu cele circulare pentru facilita accesul din toate direcțiile. (Iliescu Ana. Arhitectură peisageră) Aliniamentele sunt formate principal din mesteacăn (Betula alba, B. pendula), pin, tuia (Thuja occidentalis), ienupăr târâtor (Juniperus horizontalis) și din garduri vii cu lemn câinesc, cimișir sau cununiță (Neagu Maria, 2011).

Bulevardul Independeței sau “Bulevardul Castanilor” are o suprafață de 4.4 ha și a fost dat în folosință în anul 1882, fiind inițial o grădină publică. Stilul de arhitectură peisageră este geometric și este împărțit de carosabil în două aliniamente de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), cu un numar de 700 exemplare dispuse pe o lungime de cca. 750 metri. Lateral de aceastea, pe stânga și pe dreapta este grădina propriu-zisă cu caprifoi (Lonicera japonica), arbustul ploaia de aur (Forsythia suspensa), hibiscus, lămâiță (Philadelphus coronarius x lemoinei) și cununiță (Neagu Maria, 2011).

Parcul “Prof. Arhitect Toma T. Socolescu” este amplasat în centrul orașului, în fața Halelor Centrale și are o suprafață de 1.4 ha. Stilul de arhitectură peisageră este cel geometric, cu alei longitudinale. Au fost plantați arbori rășinoși ca: molidul argintiu, tuia, pin negru; arbori foioși: vișinul turcesc (Prunus mahaleb), frasinul (Fraxinus excelsior var. aurea pendula), mesteacănul sau cireșul japonez (Prunus serrulata hisakura). Pe lângă care s-au decupat rabate cu trandafiri și flori anuale încadrate de cimișir (Neagu Maria, 2011).

Parcul “Nichita Stănescu”, din Piața Victoriei reprezintă kilometrul 0 al Ploieștiului și are o suprafață de 3 ha. Stilul de arhitectură peisageră ales este cel geometric, cu porțiuni distincte și alei largi ce facilitează tranzitul. S-au plantat arbori, mesteacăn, molid argintiu. vișin turcesc, tuia, încadrați cu flori și aliniamente de cimișir (Neagu Maria, 2011).

Cap 7 Fauna

Clasa Amphibia – Buhai de baltă (Bombina bombina), este o pasăre acvatică care trăiește ascunsă în stufărișul bălților. Face parte din familia stârcilor (Ardeidae). Pasărea este ceva mai mare decât o găină domestică, atingând 76 cm lungime și o greutate de 1,35 kg. Penajul, de un cenușiu-gălbui dungat cu negru, ca și poziția corpului îi asigură un camuflaj perfect. Buhaiul de baltă are picioare relativ scurte, un gât scurt și un cioc ascuțit. Vânează pândind animale sau insecte acvatice. Denumirea provine de la sunetul produs de masculi în perioada împerecherii, sunet ce poate fi auzit de la o depărtare de câțiva kilometri. Femela clocește și crește singură puii care, timp de două săptămâni, nu părăsesc cuibul, iar după două luni pot zbura.

Broască râioasă (Bufo bufo, B. viridis), din clasa batracienilor, fără coadă când sunt adulte (anure), cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și cu ochii bulbucați. Forma larvară, branhiată și înotătoare, prezentând o coadă care dispare la metamorfoză, este denumită mormoloc.

Broasca de baltă adultă trăiește atât în apă (unde se adăpostește și reproduce), cât și pe uscat (unde se hrănește). Nările de pe vârful botului se închid când se află în apă. Broaștele se înmulțesc prin ouă, care, neavând cochilie, sunt depuse în apă.

Broasca adultă se hrănește cu omizi, limacși, melci mici, insecte adulte, râme: tot ce se mișcă pe uscat și este suficient de mic pentru a îi intra în gură. Prinde prada sărind pe ea sau apropiindu-se și încleind-o cu limba, protractilă. Mormolocul este omnivor și se hrănește rozând alge, cadavre de insecte, pești, icre moarte, iar în caz de foamete, mormolocii se pot devora între ei recurgând la canibalism, cei mai mari atacându-i pe cei mai mici, accelerându-și metamorfoza și reușind astfel să perpetueze specia.

Broaștele și mormolocii lor sunt foarte sensibili la poluări, la viroze și la bolile provocate de ciuperci (mucegaiuri acvatice). Prezența lor denotă existența unui echilibru biologic în ecosistem, chiar dacă acesta conține macro-deșeuri (fiare vechi și alte gunoaie).

brotăcel (Hyla arborea), are forma elegantă și zveltă, de dimensiuni mici, lungimea la adult fiind 4-5 cm, capul mai lat decât lung, botul scurt, rotunjit, ochii laterali, timpanul foarte vizibil. Dinții vomerieni pe două grupe mici transversale sau ușor oblice, între choane. Membrele sunt lungi, cu discuri adezive caracteristice la vârful degetelor. Degetele anterioare sunt ușor palmate la bază, primul mai scurt decât al doilea; cele posterioare palmate până la 1/2 sau 2/3. Pe marginea internă a tarsului au un pliu distinct. Pielea e netedă, strălucitoare dorsal, granuloasă ventral (în afară de gât la mascul). Palma are tuberculi netezi, moi rotunjiți. Masculul are un sac vocal mare, brun-gălbui, sub gât; când este gol pare un pliu al pielii; umflat apare mai mare decât capul. Orăcăitul este extrem de zgomotos, caracteristic, putându-se auzi la distanță mare. Masculii nu au calozități nupțiale, dar în perioada de reproducere la baza degetului intern apar granule cornoase mici incolore.

Culoarea variază după mediu: dorsal verde deschis, galben, albăstrui-cenușiu sau negru, uniform sau cu pete întunecate. O dungă neagră sau cafenie pornește de la ochi, până la baza femurului, în regiunea lombară formează o buclă îndreptată în sus. Gâtul la femelă e cenușiu-violet, la mascul cafeniu-auriu. Abdomenul este alb, degetele sunt galbene sau roz.

Clasa Aves – Uliu (Accipiter nisus), Acesta are un cioc puternic, cu marginile tăioase ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâșiat prada. Corpul subțire, aripile și coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălțimi prada: păsări, șoareci, iepuri, insecte

ciuf de pădure (Asio otus), este o pasăre răpitoare de noapte din familia bufnițelor (Strigidae), ordinul strigiformelor (Strigiformes) , sedentară. Are o mărimea de 36 cm (între guguștiuc și porumbel). Coloritul corpului pe spate este ruginiu-gălbui deschis cu desene cenușii și brune, în formă de dungi subțiri, longitudinale; abdomenul roșiatic sau ruginiu-gălbui, amestecată cu alb, cu dungi longitudinale. Ciocul este brun, iar picioarele galben-ruginii. Urechile sunt înalte și întunecate, fața este înconjurată cu penaj galben, ochii sunt mari și aurii. 

sticlete (Carduelis carduelis),  este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii

florinte (Corduelis chloris), stăncuța (Corvus monedula), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoare (Dendrocopos syriacus), presura sură (Emberiza calandra), șoimul rînduneleor (Falco subbuteo), gaița (Garrulus glandularis), rândunica (Hirundo rustica), grangur (Oriolus oriolus), coțofana (Pica Pica), guguștiuc (Streptopelia turtur), mierla (Turdus merula), sturz (Turdus philomelos);

Clasa Mammalia –

Popândău (Citellus citellus), specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât aveveriței.

arici (Erinaceus europaeus), Ariciul este un mamifer mic care aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200g, în dependență de specie. Ei au membre mici și puternice, membrele posterioare fiind puțin mai mari și musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o ureche externă slab dezvoltată. Au un bot mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală și laterală a corpului este acoperită cu niște ace lungi și ascuțite, alcătuite din cheratină și având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit și în România), iar în vest Erinaceus europeus.

pârș (Glis glis), sunt o familie de animale rozătoare, ce se găsesc de obicei în Europa, dar apar uneori și în Africa sau Asia. Ei sunt cunoscuți în special pentru lunga perioadă de hibernare.

șoboloan cenușiu (Rattus norvegicus), lungimea cumulată a capului și a trunchiului este de 21-28 cm, lungimea cozii este de 17 – 25 cm; greutatea este de 250 – 550 g; partea superioară și părțile laterale ale corpului simt de culoare maro — cenușie și abdomenul este gri — alb; coada este acoperită de solzi în formă de inele; urechile sunt mici și rotunde în comparație cu cele ale șobolanului de casă (Rattus rattus); puii sunt, după naștere, încă orbi și lipsiți de blană.

veverița (Sciurus vulgaris), cârtița (Talpa europaea);

Animalele domestice. Câinele (Canis lupus familiaris), pisica (Felis catus), iar în zonele mărginașe și suburbane, galine (Gallus gallus domesticus), ovine (Ovis aries), porcine (Sus scrofa domestica), bovine (Bos taurus) și cabaline (Equus ferus caballus).

Clasa Reptilia – Bbroasca țestoasă de apă (Emys orbicularis), trăiește în lacuri și bălți, rareori pe uscat. Este adaptată secundar la viața terestră. Se deosebește de țestoasa de uscat prin următoarele caractere:

șopârla de ziduri (Lacerta muralis), face parte din familia Lacertidae. Este o soparla mica, rapida de pana la 20cm. Corpul este zvelt, coada este lunga, subtire si ascutita; capul est 18118r178s e lung, ascutit si turtit. Regiunea temporala prezinta multi solzi mici, in mijlocul carora se gaseste un solz mare. Abdomenul este alb, portocaliu pana la rosu-caramiziu, cu sau fara pete negre. In mod obisnuit, scuturile ventrale in sase randuri au pete albastre. Hiberneaza in gauri sapate in pamant sau in fisurile stancilor. La sfarsitul lunii mai, femela depune in gauri sapate in pamant 2 – 8 oua, din care, dupa 6 – 8 saptamani, eclozeaza puii. Este frecventa in vaile cu grohotis umed, dar expuse la soare. Apare in colonii si nu izolata. Se gaseste in zonele stancilor calcaroase din padure, pe pereti si pe sisturi, precum si in grohotisurile de andezit. Se hraneste cu insecte, paianjeni, miriapode. Are numerosi dusmani: pasari rapitoare, serpi. La noi in tara se gaseste in intreg lantul carpatic, de la Portile de Fier pana la Bicaz, precum si in vaile Muntilor Apuseni. Denumire populara: soparla de piatra.

gușterul (Lacerta viridis), Lungimea totala 30-40 cm, din care coada 20-26 cm. Are un pliu la gat; gulerul cu marginea posterioara denticulata, formata din 7-12 placi. La mascul, coada este cilindrica, latita la baza. La femela coada este mai lunga. Masculii adulti sunt verzi cu nuante pana la albastrui sau albastru, pe cap si gat cu pete negre. Femelele adulte sunt mai mult cenusii cu diferite nuante de la cafeniu, cafeniu intunecat si negru, de obicei cu doua siruri de pete mai albe dar se pot intalni si femele verzui cu liniile egale si cu dungile albe, adesea patate cu negru. Alearga, se urca si sare foarte iute, agresivi.

șarpele de casă (Natrix natrix), Capul lui este mic. Ochii au o privire fixă; nu clipesc pentru că pleoapele sunt concrescute. Pe fiecare parte a capului are câte o pată alb-gălbuie, în formă de semilună. În vârful botului se află o scobitură, pe unde intră și iese limba lungă, subțire și bifurcată, cu mare mobilitate și rol în pipăt.

Trunchiul acoperit cu solzi este lung, cilindric, și se termină cu o coadă ascutiță spre vârf. El este lipsit de membre. Pe uscat, șarpele se deplasează prin târâre; în apă înoată fie scufundându-se, fie ținând capul la suprafață.

Șarpele se hrăneste cu șoareci și șopârle, fără o mestecare prealabilă. Hrana poate fi mai voluminoasă decât corpul sau pentru că:

șarpele de apă (Natrix tesselata), Asemănător ca obiceiuri cu ruda sa apropiată șarpele-de-casă, este mai puțin tolerant la prezența umană, trăind exclusiv numai în apropierea apelor. Culoarea de fond este galben-cenușiu cu pete pătrate brun-măslinii, dispuse sub formă de cinci șiruri longitudinale. Marginea pupilei este galbenă. În perioada de reproducere părăsește apa pentru a depune ouăle albe în pământ sau frunzar, sub formă de ciorchine. La fel de inofensiv ca și ruda sa, pe lângă mirosul puternic respingător emis de glanda de la baza cozii, are obiceiul de a face pe mortul. Atunci când nici aceasta nu convinge, începe să vomite iar cum hrana lui constă în special din pește, tăvălit în hrana regurgitată devine respingător pentru aproape orice prădător

Cap VIII – Soluri

Din punct de vedere pedologic,pe teritoriul orasului Ploiesti se regasesc aproape in totalitate solurile de tip rendzina insa invelisul edafic mai prezinta si alte tipuri de sol prcum: soluri roscate tipice si soluri brune raspandite spre marginea orasului, in conditiile teraselor mijlocii.Totodata, in conditiile teraselor vechi se regasesc soluri aluviale,iar cernoziomurile au o aparitie insulara.

Avand in vedere apartenenta orasului la zona de silvostepa,aici sunt cuprinse o mare varietate de soluri precum:soluri rendzenice,soluri brun-roscate si soluri brune eu-mezobazice,soluri de tip cernoziom si soluri aluviale.Cel mai mare procentaj al solurilor il are cel de tip rendzenic.

Rendzinele Sunt soluri deosebite prin faptul ca prezinta orizontul R in primii 150 cm, un orizont Am format pe material rezultat din alterarea substratului (R), un orizont intermediar AR , AC sau Bv cu culori de orizont molic.

Rendzinele s-au dezvoltat pe materialele calcarifere sau pe roci calcaroase care apar la adancimi de 20-50 cm. Astfel de situatii se intalnesc in conditii foarte variate de relief (de la munte pana la campia inalta), de clima (de la putin umeda si calda pana la foarte umeda si rece) si de vegetatie (de la stepa la etajul alpin). Datorita rocilor specifice aceste soluri se caracterizeaza prin separarea la baza profilului a unui orizont caracteristic R, iar la partea superioara apare un orizont Am (chiar si in conditii de clima umeda si rece, neprielnica acumularii de mull calcic), precum si prin formarea, adesea, de material scheletic.

Textura lor este mijlocie sau fină, nediferențiabilă pe profil, bogată în calciu, iar solul prezintă la suprafață material scheletic, reprezentat prin pietriș. Solul format pe acest pietriș calcaros mai poartă și denumirea populară de branciog

Structura este glomerulară sau graunțoasă, datorită conținutului bogat în humus. Rendzinele din zonele uscate sunt mai puțin fertile și necesită irigare.

Solul brun roșcat tipic este un sol cu o textura diferentiabila pe profil,lutoasa(mijlocie) sau luto-argiloasa(mijlocie-fina) in orizontul A si fina sau tot mijlocie insa are un procentaj relativ mai mare de argila in orizontul B.Structura acestui orizont este una grauntoasa,medie si mare in orizontul superior A si bine dezvoltata in orizontul B.

În general prezintă proprietăți fizice, mecanice, hidro-fizice și de aerație mai puțin favorabile. Conținutul de humus este scăzut, iar PH-ul până aproape de 6. Aprovizionare cu substațe nutritive și activiatea microbiologică sunt relativ bune (Nedelcu A., 2010).

Cernoziomurile sunt soluri cu orizont A molic (Am) cu culori inchise, negricioase, brun inchise, orizont intermediar (AC, Bv, Bt) si un orizont Cca sau concentrari de pudra friabila de CaCO3 in primii 125 cm. Textura mijlocie, lutoasă spre argiloasă, este aceeași cu a materialului de solidificare. Fertilitatea este bună, cernoziomurile având proprietăți fizice excelente. Sunt bogate în humus, active microbiologic, bine echilibrate cu elemente de nutriție și bune pentru multe culturi agricole în general (Nedelcu A., 2010).

Solurile aluviale prezintă un orizont cu o grosime sub 20 de cm., urmat de material rezultat din depozite de o adâncime de cel puțin 50 cm, inclusiv pietrișuri cu orice textură; de la o textură uniformă pe toată adâncimea profilului, nisipoasă, argiloasă sau contrastană cu strate de texturi diferite. Au în general un conținut mic de humus și divers ca substanțe nutritive conținute (Nedelcu A., 2010).

Cap IX – Populatie.Nr Populatiei, evolutia, grafice.Structura populatiei pe diferite categorii:sex,varsta,domenii de activitate

Populatia este un element foarte important ce exprima numarul de locuitori dintr-o anumita arie geografica.Pentru a analiza acest termen generic am folosit date preluate de la Institutul National de Statistica si Directia Judeteana de statistica Prahova.

Ca orice alt oras, Ploiestiul are propriile particularitati cu privire la populatie si la vechimea asezarii.Populatia a avut o contributie importanta in definitivarea conexiunilor si a spatiului de aici rezultand si importanta evolutiei sale in cadrul sistemului social-economic.Pentru a tine o evidenta a potentialului uman sunt realizate periodic recensaminte.

"Primele date oficiale asupra cifrei populatiei municipiului Ploiesti, bazate pe o numaratoare generala a sufletelor, se refera la anul 1859, cand s'a efectuat cel dintaiu recensamant al populatiei din cele doua principate, Muntenia si Moldova. La aceasta data orasul Ploesti avea 26468 locuitori. Cu ocazia recensamantului urmator, care a avut loc la sfarsitul anului 1899, adica dupa 40 de ani, populatia Ploestilor a fost de 45107 suflete.”(Mihail Sevastos-Monografia orasului Ploesti)

Se remarca astfel o crestere semnificativa a populatiei avand in vedere si pozitia sa favorabila,a conditiilor naturale dar in special a dezvoltarii pe plan economic,la baza careia s-a aflat industria petroliera (Dedu Ion,2007)

La recensamantul din data de 6 aprilie 1941, s-a inregistrat un numar de 101754 locuitori insa bombardamentele ce au avut loc in timpul celui de-al doilea razboi mondial au dus la o reducere a populatiei,astfel la recensamantul din 1948, populatia orasului numara 95632 de locuitori.

In perioada postbelica s-a inregistrat o crestere,astfel in 3 decenii(1977) populatia Ploiestiului s-a dublat 199699 locuitori.

La recensamantul din 1992 a fost atins numarul maxim al populatiei si anume 252175.Acest lucru este explicabil avand in vedere cresterea natalitatii si totodata a crescut atractia orasului.In anul 2002 populatia a scazut avand 232527 persoane.

Conform recensamantului efectuat in anul 2011,populatia numara 209945 locuitori, in scadere fata de anul 2002.Cauzele acestei scaderi sunt reprezentate de libera circulatie a fortei de munca in UE si a imbatranirii populatiei.

Densitatea populatiei din cadrul Ploiestiului are o valoare de 3602.3 loc/km2 .Aceasta valoare este cu mult superioara celei judetene, densitatea judetului Prahova fiind de 161.7loc/km2.

Densitatea conform PATICO realizata la nivelul zonei metropolitane Ploiesti cuprinde urmatoarele comune periurbane : Aricesti, Barcanesti, Blejoi, Brazi, Targsorul Vechi, Bucov, Berceni, Paulesti, Rahtivani si are valoarea de 649.9loc/km2.

Figura 2.2 – Densitatea populației în zona metropolitană, 2011 (adaptare după PATICO)

Tabelul 2.2 – Densitatea populației (2011)

Structura populatieii pe grupe de varsta

Aceasta structura cuprinde:

Grupa tanara (0-14 ani)

Grupa adulta (15-64 ani)

Grupa varstnica (>65 ani)

Examinând proporțiile pentru perioada 1922-2011 (tab. 2.3), populația tânără în 1992 era de 22%, scăzând la 14.3% în 2002 și la 13.5% în 2011. Populația adultă însuma 69.7% în 1992, 73.9% în 2002 și 70.6% în 2011. Iar populația vârstnică era de 8.3% în 1992, crescând la 11.8% în 2002 și la 15.9% în 2011

Tabelul 2.3 – Sructura pe grupe de vârstă la recensăminte (1992-2011)

Indicatorul de vârstă medie se calculează cu formula: (). De unde rezultă pentru Ploieștiul anului 2011, o vârstă medie a populației de 43.6 ani.

Structura populatieii pe sexe

O prima statistica ce s-a efectuat in acest sens a fost cea din 1899 atunci cand orasul numara 23005 barbati (51%) si 22102 femei(49%).Procentajul populatiei masculine a fost intr-o continua crestere pana in anul 1930.La recensamantul din 1956 s-a observant o crestere a populatiei feminine,aceasta devenind majoritara.

Intre anii 1957 si 2011, numarul femeilor a continuat sa primeze,astfel daca la inceputul perioadei s-a constatat faptul ca la 100 de barbati erau 102 femei, in momentul actual numarul femeilor este de 113 la 100 de barbati.

Tabelul 2.4 – Evoluția populației pe sexe la recensăminte (1810-2011)

Populatia dupa starea civila

In ultimii ani, populatia a suferit o schimbare a mentalitatii ceea ce condus la o descrestere a numarului de persoane casatorite in schimb, numarul divorturilor a crescut considerabil.

Structura etnica si confesionala

Primul recensamant realizat pe baza nationalitatii a fost facut in 1930. Structura etnică era următoarea: 67364 români (87.1%), 3708 evrei (4.8%), 1591 maghiari (2%), 1314 germani (1.7%), 1045 țigani (1.4%) etc.

In anul 1936 structura etnica a suferit schimbari, devenind omogena: numărul românilor a crescut la 112330 (98.1%), comunitatea evreilor înca era cea mai numeroasă minoritate, dar a scăzut drastic la 964 (0.9%), maghiari 414 (0.4%), germani 191 (0.2%) și un lucru suprinzător, doar 98 de rromi declarați.

In anul 1992 români alcătuiau 98.5 procente din totalul populației, minoritatea majoritară a ajuns cea rromă cu 3515 (1.4%).

În 2002 erau: 225770 români (97.1%) în scădere; 5873 țigani (2.5%) în creștere; se remarcă și o creștere a numărului de greci și turci.

In cadrul recensamantului din 2011 s-a remarcat o scadere a populatiei romane in timp ce numarul rromilor a ramas aproape neschimbat.

Tabelul 2.7 – Structura etnică la recensăminte (1930-2011)

Privind populatia din punct de vedere confesional, in anul 1899 constatam existenta a 3 religii: cea ortodoxă cu 40564 persoane, toate riturile catolice cu 1585 și cea musulmană cu 14 persoane.

In anul 1930 se regasesc 87.6% ortodocși, 5% iudaici, 3.4% catolici de rit latin, 1.4% catolici de rit bizantin și 1.5% creștini după Evanghelie.

In anul 2011, structura este una mai omogena: 90.7% ortodocși, iar religiile adventisă, penticostală, creștină după Evanghelie sau romano-catolică au valori procentuale asemanatoare, 0.4%.

Tabelul 2.9 – Structura confesională (1899-2011)

Structura populației active și ocupate

Conform AJOFM Prahova, in anul 2011 numarul persoanelor salariate era de 94297 persoane, majoritatea lucrand in industrie si servicii. Rata medie a somajului s-a inregistrat ca fiind de 5.7%.

Tabelul 2.17 – Structura ocupațională a municipiului Ploiești (2011)

Cap X – Evolutia teritoriala a orasului Ploiesti.Elemente istorice, cartiere, cladiri.Extinderea cartierelor dupa 1989.Harti

In cadrul teritoriului orasului Ploiesti,s-au realizat sapaturi arheologice ce au scos in evidenta existenta unor vestigii mezolitice si a unor unelte microlitice ce erau folosite la vanatoarea cu arcul si un corn de cerb fosilizat,acestea fiind conservate in stratul loessoid.In zona de nord a Ploiestiului s-au descoperit urme ale unor asezari neolitice pretracice apartinand culturii de tip Boian.

Vestigii din epoca bronzului si fierului au iesit la iveala, accestea apartinand culturilor Glina III si Tei respectiv cultura Hallstatt care demonstreaza existenta asezarilor geto-dacice de pe teritoriul orasului Ploiesti(monumente tumulare de incinerare, pumnale, vârfuri de lance etc).

În secolul IV în vremea lui Constantin cel Mare este construit zidul defensiv supranumit Brazda lui Novac, acesta venea dinspre Mănești, Târgșoru Vechi și intra în Ploiești, continuându-și traseul până la Mizil (Chirulescu M., 2010, pp. 4-5).

În secolul al XIV-lea, în legătura cu geneza și numele Ploieștiului legenda presupune că un anume moș Ploae a poposit într-o poiană din miazănoaptea codrului Vlăsiei împreună cu familia și cu turmele, plăcându-i locul nu a mai pelcat de aici, întemeind o așezare careia i-a dat numele său – ”Ploești” (Sevastos M., 2002, p. 17).

Inceputurile Ploiestiului ca asezare propriu-zisa i se datoreaza domnitorului Mircea cel Batran ce infiinteaza Căpitănia Ploieștiului din ”județiul Săcuieni”, condusă de un pârcălab. (Popescu Paul D., 1964, p. 8).

La sfarsitul sec.XV, catunul Ploiesti sufera defrisari si reuseste sa se extinda spre Calea Oilor in nord si pana la izvoare in vest.

Numele localitatii Ploiesti apare intr-un hrisov in 1567 semnat de Petru cel Tanar, acesta fiind primul document intern in care apare acest toponim.Prin acest hrisov, domnitorul Tarii Romanesti se întărea o vânzare a cinci răzoare de vie între un anume Avrut din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești (Sevastos M., 2002, p. 19).

În anul 1557 Mihai Viteazul își stabilește curtea domnească la Ploiești.Atunci a dăruit ploieștenilor un târg domnesc săptămânal, atrăgând oameni din toate colțurile principatelor și astfel a favorizat comerțul. Urbea nou formată avea o conducere cu 12 pârgari în frunte, aleși de orășeni. Ridicarea Ploieștiului a însemnat decăderea unui alt oraș aflat în apropiere, Târgșor, ce va deveni un simplu sat (astăzi comuna Târgșoru Vechi) (Chirulescu M., 2010, p. 6).

Pe data de 8 august 1870 a avut loc asa numita „Republica de la Ploiesti” care a avut scopul de a-l detrona pe regele Carol I,insa aceasta a durat pana seara atunci cand soldati veniti din Bucuresti au restabilit ordinea,iar toti membrii miscarii revolutionare antimonarhica au decedat (Popescu Paul D., 2000, pp. 19-21).

In timpul Razboiului de Independenta al Romaniei (1877-1878), orasul Ploiesti a servit ca resedinta pentru tarul Alexandru al II-lea si pentru cartierul general al armatei ruse.

La sfarsitul secolului al XIX-lea,orasul Ploiesti a devenit un important centru comercial in care ramura economica de baza era comertul ce a asigurat un vad bun afacerilor cu hanuri si carciumi. (statistica din 1880 dădea cifra de 448 cârciumi și 33 rachieri și 1 restaurant) (Popescu Paul D., 1964, pp. 43-45).

Incepand cu secolul XX, Ploiestiul a inceput sa se dezvolte pe plan industrial chiar si in conditiile celor doua razboaie mondiale urmate de proclamarea Regatului Romaniei Mari.Populatia a reusit sa se refara rapid inregistrand in anul 1948 un numar de 95632 de locuitori.Totodata, industria petroliera si-a revvenit rapid sporindu-si productia in mod considerabil.

In perioada comunista, importanta orasului a scazut,Ploiestiul avand doar un rol industrial.Dupa anii 90’, orasul a cunoscut un avand cultural.

Cap XI – Economia.Industria- principalele obiective.Agricultura- daca este ceva specific.Serviciile:reteaua sanitara,invatamant,centre de cultura.Turismul – hoteluri,pensiuni, muzee.

Partea a III-a Zonele functionale ale Municipiului Ploiesti

Orasul Ploiesti se desfasoara concentric-radial, de aici se deduce faptul ca orasul este intr-o continua dezvoltare, avand un contur neregulat.Un mare dezavantaj ar fi supraaglomerarea si asta datorita concentrarii populatiei in zona centrala a Ploiestiului

Orasul s-a dezvoltat la intersectia unor drumuri importante,avand un nucleu central.

Pentru a realiza aeasta harta a zonelor functionale am folosit ca harti de baza atat harta topografica 1:25000 cat si Planulul Urbanistic General al orasului pe care l-am putut accesa la sediul Primariei Ploiestiului.

Zona rezidentiala

Aceasta zona ocupa o mare parte a teritoriului orasului Ploiesti fiind distribuita neregulat,atat in interior cat si spre periferie..Aceasta zona este formata atat din cartiere cu blocuri cat si cu cele de case insa exista cartiere unde exista atat blocuri cat si case.Exista cartiere unde numarul de case este considerabil mai mare decat cel al blocurilor.In acest exemplu se regasesc cartierele Bereasca si Rudului..

Bineinteles, ca orice lucru brazdat de trecerea timpului,aceasta zona a suferit o evolutie determinanta.Astfel s-a trecut de la microraioanele de blocuri construite in primele cincinale la construirea unor intregi cartiere, unor complexe urbanistice ce ofera toate conditiile.Aici avem ca exemplu:Cartier Ploiesti-Nord ce are peste 10000 de apartamente, Cartier Ploiesti-Vest 1 ce are peste 8000 de apartamente, Cartier Ploiesti-Vest 2 cu peste 12000 apartamente.In cadrul acestor mari cartiere s-au dezvoltat si alte cartiere mai mici precum:Cartier Malu Rosu,Cartier 9mai.

In ultimii ani s-au dezvoltat cartiere de lux ce fac cumva nota discordanta si asta datorita arhitecturii diferite de cea a restului orasului.Ca si exemplu, se regaseste cartierul Albert care este reprezentat de vile si nu de blocuri asa cum sunt majoritatea cartierelor.

S-a observat o dezvoltare a orasului in partea de nord si asta din cauza interferentei cu zonele industriale si de transport a orasului care nu a permis dezvoltarea decat in aceasta zona.

Dezvoltatorii imobiliari au demarat constructii de locuinte in afara Ploiestiului,in apropierea soselei de centura pe fostele terenuri agricole.Acest lucru s-a realizat in favoarea clientilor pentru ca acestia sa aiba spatii mai largi.Locuitorii pot opta pentru imobile situate in ansambluri rezidentiale noi din afara orasului, in apropiere de Cartierul Ploiesti-Nord.Aici se regasesc importante centre comerciale:Ploiesti Shopping City,Bricostore,Carrefour,Metro la iesire spre orasul Campina.

Un proiect care este in derulare este cel de a transforma orasul Ploiesti intr-o zona metropolitana, acest lucru realizandu-se prin extinderea catre comunele invecinate.Exista foarte multe discutii referitoare la aces lucru si asta deoarece locuitorii comunelor sunt de parere ca acest proiect va aduce doar o marire a taxelor, conditiile de viata ramanand aceleasi.

Cap XIII – Harta cu zona industriala

Zona industriala a orasului Ploiesti este bine definita, orasul avand functii complexe.Ca si ramuri industriale, Ploiestiul intregeste aproape toate ramurile industriale,cea mai dezvoltata fiind cea a industriei petrochimice.Industria automobilelor s-a dezvoltat considerabil in ultimul timp fiind amenajat Parcul Industrial.

Zonele industriale sunt localizate in extremitatile orasului, la periferie dupa cum urmeaza:

Vest-Parcul Industrial

Sud-Zona Industriala Sud

Est-Zona Industriala Teleajen

Nord-Zona Industriala Nord

Exista o serie de rafinarii care se ocupa cu industria petrochimica si anume:

Vega (aici se prelucreaza materii prime alternative, solventi organici,bitum,carburanti ecologici)

Lukoil (produce carburanti)

S.C.Rafinaria “ASTRA ROMANA

Petrotrans S.A

Conpet S.A

Ultimele doua rafinarii  se ocupa de transportul produselor petroliere prin conducte,cisterne auto si CFR

Uztel S.A (aici se produc utilaje de extractie a petrolului)

Uzuc S.A

Ciprom S.A (aici se construiesc pompe si conducte de petrol)

Inspet S.A

In sudul Ploiestiului mai precis, la Brazi se afla o zona industriala de o mare influenta.Aici se afla o centrala termoelectrica,un combinat petrochimic si o rafinarie.Pe langa toate acestea, aici se afla si o serie de firme insa tot cu profil petrolier.Acest complex se dezvolta la aproximativ 4km distanta de Ploiesti.Acest complex are avantaje si dezavantaje.Un avantaj al existentei ei ar fi concentrarea fortei de munca din oras, iar un dezavantaj major ar fi faptul ca afecteaza environmentul prin poluare majora.

In Parcul Industrial isi fac „veacul” o serie de companii multinationale cum ar fi:Yazaki(companie ce produce componente electrice pentru autovehicule si motoare;detine 20% din piata internationala de profil),Calsonic Kansei,Johnson Controls(produce huse pentru scaune de automobile)Crisvo Serv,Kaufland retail,Baumix,Alka Co,Cameron,Lufkin etc.

In anul 2006 Unilever South Central Europe si-a concentrat productia pe marginea Ploiestiului.

British American Tobacco este al doilea mare producator de tigarete care a decis sa inchida unitatile de productie din Marea Britanie si Irlanda si sa deschida in Romania mai precis in Ploiesti.

O alta companie importanta este Coca-Cola HBC Romania care se regaseste pe teritoriul orasului Ploiesti.

Acest municipiu a devenit foarte atractiv in ultimii ani pentru mariile companii insa exista si motive bine fondate pentru care aceste companii aleg Ploiestiul.

Un prim argument ar fi forta de munca ieftina si calificata( Institutului National de Statistica, salariul mediu lunar net in Prahova a fost in 2006 de 240 euro, fata de 325 de euro in Capitala).Un alt argument este legat de cheltuielile legate de teren care sunt mult mai mici fata de Bucuresti.

In concluzie, aceste mari companii aduc un mare beneficiu orasului intrucat ofera locuri de munca locuitorilor.

Cap XIV – Harta cu zonele de agrement

Zonele de agrement sunt destul de reduse in comparatie cu celelalte zone.Principalele spatii verzi sunt:Parcul Tineretului,parcul “Mihai Viteazu”, parcul ”Andrei Mureșan”, parcul ”Prof. Arhitect Toma T. Socolescu”, Bulevardul Independenței, Piața Victoriei, parcul Dorobanț,.

Parcul Mihai Viteazul este situat pe Bulevardul Republicii avand o suprafata de 4ha.Are o forma triunghiulara cu alei trasate rectangular imbinate cu cele circulare ceea ce faciliteaza accesul in toate directiile.

Bulevardul Independentei mai este supranumit si Bulevardul Castanilor are o suprafata de 4.4ha a fost initial o gradina publica.Stilul de arhitectura e geometric fiind impartit in doua aliniamente de carosabil.

Parcul Tineretului este singurul parc prorpiu-zis al orasului avand o suprafata de 25ha.Stilul de arhitectura este unul mixt.Este situat in partea de sud-vest al orasului.

Parcul Nichita Stanescu este situat la kilometrul 0 al Ploiestiului si are o suprafata de 3ha.Stilul de arhitectura peisagera este geometric avand portiuni distincte si alei largi.Acestea faciliteaza tranzitul.

Parcul „Prof.Arhitect Toma Socolescu” se afla in centrul orasului mai precis in fata Halelor Centrale.Acesta are o suprafata de 1.4ha.Stilul de arhitectura peisagera este cel geometric cu alei longitudinale.

Zona mixta

Aceasta zona este repreznetata de improtante institutii publice.Majoritatea sunt concentrate in jurul centrului orasului.Aici se afla Primaria orasului si Prefectura Judetului Prahova.Pentru cultura exista numeroase edificii precum:

Palatul Culturii.Aceasta este cea mai impunatoare si printre cele mai vechi cladiri ce a fost construit pentru Tribunalul Judetean.Are doua aripi principale.Este o cladire masiva cu o arhitectura de exceptie.Palatul gazduieste Muzeul de Biologie Umana,Muzeul de Etnografie si nu in ultimul radn Biblioteca „Nicolae Iorga”.

Palatul Postei.Este o cladire realizara in anii 60’.Aceasta cladire aminteste de monumentele Egiptului Antic si asta datorita intrarii adancite,a acoperisului plat si ferestrele drepte.

Palatul Justitiei.Aceasta cladire are doua „bastioane” ce sunt usor iesite in afara.

Alte cladiri care prezinta un important interes cultural sunt:Teatrul „Toma Caragiu”,Filarmonica „Paul Constantinescu”, Casa de cultura a Sindicatelor.

Muzee importante:Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Muzeul Memorial „Nichita Stanescu”,Muzeul Memorial „I.L.Caragiale”,Muzeul National al Petroului,Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”,Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova.

Ploiestiul dispune de 32 de gradinite cu program normal si prelungit 32 de scoli cu clase I-VIII, 18 licee,scoli profesionale si bineinteles, Universitatea de Petrol si Gaze.