Studiul Diversitatii Biologice a Solurilor Situate In Diverse Conditii de Cultura din Zona Luncii Sucevei (depresiunea Radautilor)

Studiul diversității biologice a solurilor situate în diverse condiții de cultură din zona Luncii Sucevei (Depresiunea Rădăuților)

Cuprins

Scopul și obiectivele lucrării

Localizarea cercetărilor

Cadrul natural

Observații de ordin geologic

Elemente de geomorfologie

Soluri

Vegetație

Climă

Hidrografia regiunii

Metodologia de lucru

5. Rezultatele cercetarilor

6. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Scopul și obiectivele lucrării

Scopul:

Scopul lucrării este de a evidenția cum diversitatea faunei și florei este influențată de caracteristicile morfologice și fizice ale solurilor de luncă aflate sub diverse folosințe (vegetație forestieră, plantații de plopi, plopi hibrizi, pășune, teren agricol).

Obiective:

Amplasarea de profile principale de sol pentru a reliefa diversitatea condițiilor edafice .

Studiul repartiției adâncimii de apariție a sistemului radicelar al speciilor lemnoase din plantațiile de plop și din zăvoaiele naturale din Lunca Sucevei.

Identificarea adâncimii maxime de apariție a faunei și microfaunei din solurile analizate (râme, coleoptere, micromamifere).

De menționat este faptul că cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului de cercetare STROMA (SUSTAINABILITY OF SHORT-TERM ROTATION CULTURES OF TREES ON MARGINALS LANDS), PROIECT PN-II-PCCA-2011-3.2-1574, CONTRACT 119/2012, având drept parteneri Facultatea de Silvicultură Universitatea ,Ștefan cel Mare’’ Suceava, I.C.A.S. și compania EGGER Dornești

Localizarea cercetărilor

Situată în interiorul județului Suceava, Depresiunea Rădăuți este cea mai nordică și cea mai veche unitate depresională din estul Carpaților Orientali. Se întinde pe o suprafată de 627 km², reprezentând 2,3% din suprafața Podișului Moldovei. Este situată între granița de nord a țării cu Ucraina, la est Podișul Dragomirnei, Masivul Ciungi la sud și Obcinile Bucovinei la vest. Pe direcția nord vest-sud est, depresiunea ține de la Straja până la Milișăuți, iar de la est la vest se întinde între Dornești și Marginea.

Cercetările au fost efectuate în luncile și terasele râului Suceava (pe partea dreaptă tehnică a râului) din zona Depresiunii Rădăuți (între localitățile Satu Mare și Dornești) (Fig.2). Pentru studiul biodiversității au fost alese patru categorii de suprafețe, cu folosință diferită: teren agricol, pășune, pădure naturală, plantații de plopi hibrizi.

Cadru natural

3.1 Observații de ordin geologic

Situată în nord-vestul Podișului Moldovei, Depresiunea Rădăuți este amplasată pe un substrat geologic ce aparține Platformei Est-europene. Este alcătuită dintr-un fundament de vârstă sarmatică, peste care se suprapun depozite ce aparțin Cuaternarului. Fundamentul de vârstă sarmatică este reprezentat prin argile marnoase, slab nisipoase cu o cromatică cenușie (Ionesei, 1994).

Figura 3 Profil de sol ce caracterizează litologia zonei.

Adancimea la care este întâlnit acest complex crește de la nord-vest către sud-est. Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluvionare de pietrișuri, nisipuri grosiere mijlocii și din bolovănișuri.

Figura 4 Profil de sol cu depozite ce aparțin Cuaternarului.

Elemente de geomorfologie

Depresiunea Rădăuți, din punct de vedere geomorfologic este constituită ca parte integrată a Podișului Moldovei. Fiind o depresiune de contact formată la confluența râului Suceava și a afluentului său Sucevița, condițiile geomorfologice au fost influențate în mod firesc de evoluția acestor râuri, evoluție care și-a pus amprenta asupra reliefului din depresiune. Altitudinea medie a depresiuni este situată între 400 și 500 m, având o cotă absolută a terenului de 330 m la limita sud-estica și 415 m la limita vestică, iar pe direcția nord-nord vest către sud-sud est este o pantă aproape continuă, având o valoare medie de 4-5%o, cea mai înaltă cotă se înregistrează în spațiul grindurilor cursului de apă, iar cea mai scăzută înregistrându-se în zona dintre acestea (Albu,2010).

Depresiunea Rădăuți este reprezentată de zone cu relief neted, uneori terasat și cu altitudini mai coborâte. Suprafețele cele mai joașe sunt formate din lunci și terase de-a lungul râurilor , principala caracteristică este reprezentată de faptul că pe mari întinderi nivelul apei freatice este relativ ridicat, rezultând zone cu exces de umiditate. Văile principale ale Sucevei și Suceviței, sunt subsecvente, văile obsecvente fiind specifice sectoarelor din apropierea aliniamentelor de cueste. Platourile structurale derivate apar în extremitatea sud-vestică și nord-estică. Teritoriul depresiuni este înconjurat de coline de 450-550 m, având pante situate între 3 și 20 %.

3.3 Solurile

Depresiunea Rădăuți este dominată de soluri gleice, semigleice și humiogleice cu textură fină (argiloasă) și mijlocie-fină, cu pânza freatică la mică adâncime. În funcție de regimul hidric al solurilor în Depresiunea Rădăuți se evidențiază patru categorii de teren (soluri):

Terenuri slab sau rar afectate de exces de umiditate: sunt situate între albia regularizată a pârâului Pozen și șoseaua Rădăuți-Gălănești și ocupă 8,5% din suprafața depresiunii. În general, solul se menține umed o perioadă relativ scurtă de timp, umezirea se datorează slabei permeabilități a orizonturilor de la suprafață, motiv pentru care solurile sunt afectate de stagnogleizare.

Soluri moderat afectate de exces de umiditate: reprezintă 4,5% din suprafața totală a depresiunii și sunt reprezentate de aluviosoluri, luvosoluri și gleiosoluri. Drenajul extern fluctuează de la lent pană la moderat, iar infliltrarea apei în adâncime se face mai încet. Solurile sunt imperfect drenate și soluri moderat drenate.

Soluri puternic afectate de excesul de umiditate: ocupă o suprafață de 37,6% din depresiune și cuprinde soluri de tip Gleiosol.

Soluri foarte puternic afectate de exces de umiditate: ocupă cea mai mare suprafață a Depresiuni Rădăuți, 49,4% și cuprinde urmatoarele unitați de soluri: gleiosoluri; gleiosol slab mlăștinos; gleiosol periodic înmlăștinit.. Terenurile se află in zonele cu cea mai joasă cotă, atât pe formele negative de relief, cât și pe zone mai plane (Albu,2010).

Figura 6 Repartiția suprafeței Depresiunii Rădăuți după regimul hidric al solurilor.

Specific Depresiunii Rădăuți, ca fenomen, este predominarea hidromorfismului cu procese negative pe care le generează, gleizarea și argilizarea orizontului de glei.

În concluzie, solurile zonale sunt din Clasa Protisoluri (aluviosolul) și din Clasa Hidrisoluri (gleisolul). Aluviosolurile se găsesc în Lunca Sucevei, fiind formate din materiale aduse de apă și se caracterizează printr-un orizont A ce depășește 20 cm, fiind urmat de materialul pariental, cu o grosime de cel puțin 50 cm.

Figura 7 Imagine din Lunca Sucevei cu soluri de tip aluviosol.

Specific zonei depresionare studiate sunt solurile gleice, formate pe terasele inferioare de luncă și luncile neinundabile ale Sucevei și Suceviței.

Apa freatică se întîlnește la o adâncime relativ mică 0,6 – 0,8 m, dar uneori poate fii întâlnită și la suprafață, datorită fluctuațiilor sezoniere foarte mari. Aceste soluri au în general o fertilitate naturală slabă și sunt utilizate ca pășuni și fânețe (Popp, 1972).

3.4 Vegetația

Vegetația în Depresiunea Rădăuți este influențată de excesul de umiditate din sol, de condițiile climatice și nu în ultimul rând de intervenția antropică, care a avut un impact major, mai ales în ceea ce privește suprafața de pădure.

Depresiunea Rădăuți se încadrează în zona pădurilor de foioase, în cele mai înalte zone ale depresiuni (Dealul Voitinelului, Dealul Fătului (Pădurea Runcu), zona Horodnic) întâlnim fragmente de păduri formate dintr-un amestec de fag și conifere (Fagus sylvatica, Picea abies, Abies alba). Pe lângă amestecul de fag cu conifere se mai găsesc în proporții mai mici: gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul (Acer pseudoplatanus). În zona de luncă apar în petice izolate păduri formate din: plop (Populus alba), salcie (Salix alba), arin (Alnus glutinosa).

Subarboretul este format din: sânger (Cornus sanguinea), ulm (Ulmus sp.), mur (Rubus sp.), soc (Sambucus nigra). În zonele mai abrupte și la marginea pădurilor crește măceșul (Rosa canina), și păducelul (Crataegus monogyna).

Pășunile și fânețele sunt reprezentate de o vegetație ierboasă în care predomină asociațiile de ierburi mezofile și mezohidorofile cu stepizare secundară. Dominante în aceste asociații sunt: păiușul (Festuca pseudovina), iarba câmpului (Agrostis sp.), firuța (Poa nemoralis), ghizdei (Lotus corniculatus), trifoi (Trifolium sp.). Pe pășuni și fânețe mai cresc și ciuboțica-cucului (Primula officinalis), coada șoricelului (Acchilea milefolium), patlagina (Plantago sp.). Condiții excelente de creștere găsesc și plantele medicinale ca: mierea ursului (Pulmonaria officinalis), păpădia (Taraxacum officinale), mentă (Mentha longifolia, Mentha aquatica).

În zonele umede apare vegetația hidrofilă: rogozul (Carex sp.), potbalul (Tussilago farfara), coada calului (Equisetum arvense), în zonele mlăștinoase apare stuful (Phragmites communis) și papura (Typha angustifolia).

Pajiștile naturale au o compoziție floristică bună în primii ani, ulterior fiind invadate de plante hidrofile care le diminuiază din calitate, în general pe solurile cu exces de umiditate (Popovici, 1996).

3.5 Clima

Din punct de vedere climatologic, Depresiunea Rădăuți prezintă o climă temperat continentală cu nuanțe excesive, mult mai răcoros și mai umed decât climatul Podișului Moldovei. Aceste variații sunt influențate de relef și de deschiderea dinspre nordul depresiunii (Depresiunile pericarpatice Mihodra și Cernăuți), pe unde pătrund cu ușurință mase de aer de proveniență baltică.

Regimul termic în Depresiunea Rădăuți măsurat pe o perioadă de 50 de ani, indică o valoare medie de 7,7°C. Clima depresiunii se caracterizează prin existența unor ierni reci, cu temperaturii medii de -3°C și veri nu tocmai calde, cu temperaturi de 14,5°C. Amplitudinea între maxima și minima absolută este de 70,2°C (maxima find de +37,7°C iar minima de -32,5°C).

Figura opt, prezintă temperatura medie anuală înregistrată în Depresiunea Rădăuți și se observă tendința de creștere a temperaturii, astfel: în 1960 temperatura medie era de 6,5°C, iar în 2010 temperatura medie anuală a ajuns la valoarea de 8°C.

Figura 8 Temperatura medie anuală înregistrată la stația meteo Rădăuți.

În figura nouă am realizat suma temperaturilor înregistrate în sezonul cald și se observă aceiași tendință de creștere a temperaturi, astfel, din 1960 până în 1980 temperatura avea o medie de 13,7 °C, iar din 1980 până în 2000 temperatura înregistrează o creștere ajungând la o medie de 14,5°C, iar în ultimii zece ani temperatura are o medie de circa 15°C.

Figura 9 Temperatura medie anuală înregistrată în sezonul cald la stația meteo Rădăuți.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 660 mm/an, totuși distribuția lor multianuală este destul de mare (346 mm în 1986 și 855mm în 1991), aceste date se observă foarte bine în figura 10.

Figura 10 Precipitațiile medii anuale înregistrate la stația meteo Rădăuți.

Analizând figura 11 se observă faptul că, în general, cantitățile minime de precipitații se înregistrează în sezonul rece (lunile: decembrie, ianuarie, februarie), având valori situate între 18-30 mm, iar cantitățile cele mai mari de precipitații se înregistrează în sezonul cald (lunile: mai, iune și iulie), cu valori de peste 80 mm, având o pondere de 45% din cantitatea totală căzută într-un an.

Figura 11 Precipitațiile medii, maxime și minime lunare înregistrate la stația meteo Rădăuți (1960 – 2010)

Cantitățile mari de precipitații sunt o consecință a incursiunilor maselor de aer umed de origine atlantică.

Diferența dintre precipitațiile căzute și evapotranspirația potențială este pozitivă (circa 70mm/an), în timp ce Podișul Moldovei înregisrează un deficit în această privință.

Umiditatea relativă a depresiunii este destul de ridicată (80%), în nici o lună a anului neajungând sub 70%.

Viteza medie a vântului în Depresiunea Rădăuți este de 3,1-4,5 m/sec, iar direcția dominantă este nord – vest (31%). Pe durate scurte de timp, se produc uneori, vânturi violente care se datorează cel mai adesea apariției unor minime de presiune în depresiune (Popovici,1996).

3.6 Hidrografia regiunii

Teritoriul Depresiunii Rădăuți este constituit ca parte componentă a bazinului hidrografic al râului Suceava, care este principalul drenor al județului Suceava, fiind la rândul său, afluent de ordinul I al râului Siret.

Depresiunea Rădăuți se încadrează în tipul de regim hidric fluvial moderat cu alimentare subterană moderată (ape mari de primăvară și viituri de vară). Depresiunea este străbătută de numeroase pâraie având direcția de curgere paralelă cu panta generală a terenului. Umiditatea ridicată este corelată cu condițiile de relief ale depresiuni (platitudinea reliefului limitează scurgerea) și cu umiditatea climatică.

Numărul mare de afluenți alimentați din pânza freatică arată faptul că regiunea nu este deficitară privind cantitatea de apă, fiind însă deficitară din punct de vedere al calității apei.

Apele freatice apar în cele mai multe zone ale depresiunii la adâncimi relativ mici în strate acvifere locale sau discontinui în petrișuri și nisipurile din șesurile aluvionare.

Adâncimi ale apei freatice de 1-2 m sunt întâlnite în terasa de luncă a Sucevei, pe grinduri, în albiile minore ale Sucevei și Suceviței.

Din punct de vedere chimic apele din Depresiunea Rădăuți sunt potabile, fiind sărace în săruri și cu predominarea bicarbonatului de calciu, având un pH slab alcalin (7,4-7,6), iar duritatea apei este bună pentru consum (Popp, 1972).

Metodologia de lucru

Pentru a analiza influența caracteristicilor morfologice și fizice asupra diversității faunei și florei am executat 20 de profile în zone de teren aflate sub diverse folosințe (5 în teren agricol, 5 în pădure, 5 în pășune și 5 în plantația de plopi) și 20 de sondaje.

Locația profilelor a fost înregistrată cu ajutorul G.P.S-ului și fiecare profil a fost fotografiat. La executarea profilelor am avut în vedere ca fața profilului să fie orientată spre soare, pentru a putea identifica cât mai corect orizonturile și caracteristicile morfologice ale profilului.

În etapa de teren am efectuat următoarele determinări:

am executat profile de sol;

am identificat orizonturile pedogenetice;

am efectuat o caracterizare morfologică a fiecărui orizont pedogenetic;

am efectuat sondaje cu ajutorul burghiului pedologic;

am preluat probe de sol din fiecare orizont pentru analize de laborator;

am determinat adâncimea maximă la care apar rădăcinile și galerile de larve, râme, insecte, cârtițe și alte mamifere.

Figura 12 Profil de sol executat în pădurea naturală de luncă

Fiecare profil a fost analizat, iar într-o fișă au fost înregistrate următoarele date:

succesiunea orizonturilor;

grosimea orizonturilor de sol;

tranziția dintre orizonturi;

textura;

tipul morfologic de structură.

Figura 13 Prelevarea probelor de sol la profilul 11 (teren agricol)

Probele de sol au fost recoltate în pungi de plastic și etichetate dupa cum urmează:

locul și data prelevării;

numărul profilului de sol;

denumirea taxonomică a solului;

denumirea orizontului pedogenetic;

adâncimea la care sa prelevat proba.

Rezultatele cercetărilor

Cercetările au fost realizate cu scopul central de a observa dacă există legături între profunzimea profilului de sol și nivelul maxim la care ajung rădăcinile și galeriile.

De menționat este faptul că primele zece (P1-P10) profile au fost amplasate în suprafața acoperită de plantația de plopi hibrizi și pădurea naturală, unde am determinat adâncimea maximă de apariție a galeriilor și adâncimea maximă la care au pătruns rădăcinile speciilor lemnoase, iar următoarele zece profile (P11–P20) au fost amplasate în zonele cu folosință agricolă și pășune și am determinat adâncimea maximă de apariție a galeriilor și adâncimea la care au pătruns rădăcinile speciilor ierboase.

În figura 14 sunt prezentate suprafețele analizate în care au fost amplasate profilele de sol.

Figura 14 Suprafața cercetată (după Google Earth, 2013)

Pentru a stabili daca există legături corelative între profunzimea profilelor de sol și nivelul maxim de apariție al rădăcinilor și galeriilor, fiecare profil de sol a fost analizat și descris, iar datele obținute au fost notate în tabele de sinteză.

Profilul de sol nr. 1 a fost amplasat în zona centrală a suprafeței acoperite de plantația de plopi hibrizi. Solul identificat este unul foarte profund de tip eutricambosol aluvic. Adâncimea maximă la care ajung galeriile este de 87cm, dar marea lor majoritate fiind înregistrate între 10 si 40 cm, iar rădăcinile reușesc să ajungă la 110 cm.

Profilul de sol nr. 2 a fost amplasat în partea dreaptă a plantației de plopi hibrizi, profilul fiind la o distanță de 200 m de albia râului Suceava. Tipul de sol este aluviosol tipic. Galeriile și diferitele specii de insecte apar doar în primii 34 cm, deoarece la o adâncime mai mare de 34 cm apare orizontul C format din balast, totuși rădăcinile rerușesc să pătrundă pâna la o adâncime de 90 cm.

Profilul de sol nr. 3 a fost amplasat în plantația de plopi hibrizi pe aceeași direcție cu profilul nr.2 la o distanță de 200 m . Tipul de sol este aluviosol tipic. Acest profil se aseamănă foarte bine cu profilul nr. 2, atât în ceea ce privește structura si textura solului cât și în ceea ce privește nivelul maxim de apariție al galeriilor și rădăcinilor. Acest lucru se datorează faptului că ambele profile sunt situate paralel cu direcția de curgere a râului Suceava, la o distanță de 200 m.

Profilul de sol nr. 4 a fost amplasat în plantația de plopi hibrizi, între partea stângă și mijlocul ei. Tipul de sol este aluviosol tipic. Galeriile și urmele de râme sunt prezente în A ocric, ajungând la adâncimea de 32 cm, iar rădăcinile pătrund până la 70 cm, grosul lor fiind înregistrat între 50 -60 cm.

Profilul de sol nr.5 a fost amplasat în colțul din stânga a plantației de plopi hibrizi, la o distanță de 78-80 m față de pădurea naturală. Solul întâlnit aici este de tip eutricambosol aluvic. Rădăcinile reușesc să pătrundă până la 110 cm, iar adâncimea maximă de apariție a galeriilor este de 80 cm, dar procentul cel mai mare este situat între 20 și 40 cm.

Profilul de sol nr. 6 a fost amplasat în Lunca Sucevei, la o distanță de 80 m de râul Suceava, vegetația în această zonă fiind formată din: salcii, plopi, anini, sânger. Solul identificat este aluviosol tipic. Galeriile ajung pâna la 30 cm, iar rădăcinile reușesc să ajungă la o adâncime maximă 70 cm.

Profilul de sol nr. 7 a fost amplasat tot în Lunca Sucevei la o distanța de 300 m față de profilul nr. 6 și 60 m față de albia râului Suceava. Tipul de sol este aluviosol entic. Acest profil este asemănător cu profilul nr. 6 în ceea ce privește textura și structura, dar diferit în ceea ce privește adâncimile la care ajung rădăcinile și galeriile. Rădăcinile pătrund 20 de cm în sol, iar galeriile și insectele sunt întâlnite doar în primii 15 cm.

Profilul de sol nr. 8 a fost amplasat în suprafața acoperită de pădurea naturală, formată din: plopi, tei, mesteacăn. Solul identificat este de tip aluviosol pasmic. Galeriile ajung până la 100 cm, procentul cel mai mare aflânduse între 50 și 60 cm, de menționat este faptul că în acest sol am întâlnit larve de Melolontha melolontha, la o adâncime de 40 -50 cm. În ceea ce privește rădăcinile ele pătrund în sol până la 110 cm.

Profilul de sol nr. 9 a fost amplasat în zona de teren ocupată de pădurea naturală, la o distanță de 200 m fața de profilul nr.8. Solul întâlnit aici este de tipul aluviosol tipic. Galeriile , insectele, râmele, larvele de Melolontha melolontha au fost întâlnite până la 65 cm, iar rădăcinile au ajuns până la 70 cm adâncime.

Profilul de sol nr. 10 a fost amplasat în suprafața de teren acoperită de pădurea naturală la o distanță de 150 m față de o plantație artificială de pinet. Tipul de sol este aluviosol psamic. Rădăcinile pătrund până la 90 cm adâncime, iar galeriile ajung și ele foarte aproape de adâncimea maximă a rădăcinilor la 85 cm, dar marea lor majoritate fiind întâlnite la 40-50 cm.

Profilul de sol nr. 11 a fost amplasat în zona centrală a suprafeței ocupate de terenul agricol, mai exact intr-o cultură de porumb. Solul identificat este eutricambosol aluvic. Rădacinile speciilor ierboase pătrund pâna la 30 cm adâncime, iar galeriile ajung până la 70 cm, predominante și abundente fiind în primii 40 cm.

Profilul de sol nr.12 a fost amplasat pe suprafața de teren agricol la o distanța de 200 m fată de profilul 11. Solul întâlnit aici este de tip eutricambosol aluvic. Galeriile ajung până la 100 cm, dar marea lor majoritate fiind abandonate, activitatea insectelor și râmelor desfășurându-se în primii 30 de cm, iar rădăcinile ajung la 20 cm adâncime.

Profilul de sol nr.13 a fost amplasat în zona ocupată de terenul agricol, între partea din stânga și mijlocul ei, într-o cultură de porumb. Solul identificat este de tipul eutricambosol aluvic. Rădăcinile speciilor ierboase pătrund până la 35 cm, iar galeriile ajung până la 100 cm. De remarcat este faptul că la acest profil la adâncimi de 80-90 cm am găsit rădăcini de arbori putrezite, iar la adâncimea de 190-200 cm am dat de pânza de apă freatică.

Profilul de sol nr.14 a fost amplasat în partea stângă a suprafeței acoperită de terenul agricol, pe o cultură de grâu. Tipul de sol este eutricambosol aluvic. Acest profil se aseamănă cu profilul nr. 13 atât în ceea ce privește structura si textura solului cât și nivelul de apariție al rădăcinilor și galeriilor. De menționat este faptul că și la acest profil am gasit rădăcini de arbori putrezite la adâncimi de 70-80 cm.

Profilul de sol nr.15 a fost amplasat în partea dreaptă a suprafeței acoperite de terenul agricol, într-o cultură de cartofi. Solul întâlnit aici este de tipul aluviosol tipic. Adâncimea maximă de apariție a galeriilor este de 50 cm, dar procentul cu cea mai mare densitate este întâlnit în primi 30 cm, iar rădăcinile pătrund 25 cm în sol.

Profilul de sol nr. 16 a fost amplasat în zona centrală a suprafeței acoperite de pășune. Solul identificat este de tip preluvosol tipic. Rădacinile reușesc să pătrundă 25 cm, iar galeriile ajung până la 95 de cm, dar procentul cel mai mare se înregistrează între 15-30 cm.

Profilul de sol nr. 17 a fost amplasat în partea dreapta a suprafeței acoperită de pășune. Solul întălnit aici este de tip preluvosol tipic. Rădăcinile ajung la 40 cm, iar adâncimea maximă la care ajung galeriile este de 80 cm.

Profilul de sol nr. 18 a fost amplasat în suprafața acoperită de pășune, între profilele 16 și 17. Solul identificat este de tipul preluvosol. Acest profil este asemănător cu precedentele două profile, atât din punct de vedere al texturii și structurii solului cât și al adâncimii maxime de apariție a rădăcinilor și galeriilor.

Profilul de sol nr. 19 a fost amplast în suprafața acoperită de pășune, între profilul din zona centrală (profilul nr.16) și profilul din partea stângă (profilul nr. 20). Tipul de sol este preluvosol gleic. Rădăcinile ajung până la 50 de cm, iar galeriile sunt întâlnite până la 80 cm. De remarcat este faptul că în această zonă pânza freatică este situată la o adâncime relativ mică de 170 cm.

Profilul de sol nr. 20 a fost amplasat în partea stângă a suprafeței acoperite de pășune. Solul identificat este de tipul preluvosol tipic. Adâncimea maximă la care ajung galeriile este de 70 cm, dar cele mai multe sunt întâlnite între 15 și 35 cm, iar rădăcinile reușesc să pătrundă 30 cm.

Descrierea morfologică a profilelor de sol și a caracteristicilor biometrice analizate.Tabelul 1

(continuare) Tabelul 1

Repartiția pe adâncime a rădăcinilor și a galeriilor. Tabelul 2

Pentru a analiza legăturile dintre profunzimea profilelor de sol și nivelul maxim de apariție al rădăcinilor respectiv galeriilor, se va aplica o metoda statistică a analizei corelației prin care se cercetează și se exprimă existența, tipul și intensitatea interdependenței dintre două sau mai multe variabile, în cazul de față: profunzimea profilului respectiv adâncimea maximă de apariție a rădăcinilor și galeriilor. Coeficinentul de corelație este notat cu ’’r,, . În practică acesta are valori de la 0 la 1 cu diferite subintervale de interpretare :

0 ≤ r ≤ 0,200 – situație în care nu există legătură de corelație;

0,200 < r < 0,500 – există o legătură slabă;

0,500 < r < 0,750 – legătura are intensitate medie;

0,750 < r < 0,950 – legătură puternică;

0,950 < r < 1,000 – legătura este funcțională (Horodnic, 2004).

Vom testa și semnificația legături de corelație (r), pentru a vedea dacă valoarea obținută estimează corect coeficientul de corelație pentru toate profilele de sol sau a rezultat datorită unor erori.

Figura 15 Corelația dintre profunzimea profilelor și adâncimea de apariție a rădăcinilor la arbori.

Semnificația coeficientului de corelație. Tabelul 3

Analizînd graficul de mai sus (fig.15) se observă un tip de corelație puternic pozitivă cu un coeficient de corelație de 0,779*** ceea ce indică o legătură puternică, foarte semnificativă (tabelul 3) între profunzimea profilelor și nivelul maxim de apariție al rădăcinilor la arbori.

Analizând graficul anterior (fig.16) observăm că nu există corelații între profunzimea profilului și adâncimea de apariție a rădăcinilor speciilor ierboase, iar valoarea coeficientului de corelație ( r ) de 0,165 indică o situație în care nu există legăturii corelative și este nesemnificativă.

Semnificația coeficientului de corelație. Tabelul 4

În graficul de mai sus (fig.17) se observă un tip de corelație slab pozitivă cu un coeficient de corelație de 0,509** care indică o legătură de intensitate medie, distinct semnificativă între profunzimea profilului de sol și nivelul maxim de apariție al rădăcinilor.

6. Concluzii

În urma realizării lucrării de licență se pot desprinde următoarele concluzii:

În suprafețele cu folosință diferită (pădure, plantație de plopi hibrizi, teren agricol, pășune) situate în lunca râului Suceava, au fost identificate următoarele tipuri de sol: aluviosol tipic, aluviosol psamic, aluviosol entic, eutricambosol aluvic. În zona acoperită cu fâneață situată pe un versant limitrof Luncii Sucevei, solurile sunt de tip preluvosol (subtip: tipic și gleic).

Solurile aluviale sunt divers stratificate cu alternanțe de nisipuri, prundișuri și petrișuri.

În urma cercetărilor efectuate cu privire la relația dintre grosimea solului până la depozitele de petriș sau bolovăniș și adâncimea maximă de apariție a rădăcinilor respectiv a galeriilor se poate concluziona faptul că între profunzimea profilului de sol și adâncimea speciilor lemnoase există o legătură puternică și foarte semnificativă, în timp ce între profunzimea profilelor și rădăcinile speciilor ierboase nu există nici o legătură corelativă.

În ceea ce privește coeficientul de corelație dintre profunzimea profilelor și nivelul de apariție a galeriilor se constată o legătură de intensitate medie și distinct semnificativă.

În concluzie profunzimea solului până la depozitele aluvionare grosiere influențează, în special, cantonarea sistemului radicelar al speciilor lemnoase.

Bibliografie

Albu I., (2010) – Evidențierea impactului amenajărilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Tehnică de Construcții București.

Horodnic S., (2004) – Elemente de biostatistică forestieră, Editura Universității Suceava.

Iațu C., (2002) – Depresiunea Rădăuților – Studiu de geografie umană, Editura Corson, Iași.

Ionesei L., (1994) – Geologia unităților de platformă și a orogenului nord-dobrogean, Editura Tehnică, București.

Popovici D. și colab., (1996) – Pajiștile din Bucovina, Editura. Helios, București.

Popp N., (1972) – Cadrul natural al județului Suceava, în Comunicări și referate-geografie, Suceava.

https://maps.google.ro/

Anexe foto:

Foto.3 Diversitatea faunei și florei (radacinile) din solurile analizate.