Studiu Privind Surse DE Contaminare A Alimentelor Prin Ambalaje DIN Hartie

STUDIU PRIVIND SURSE DE

CONTAMINARE A ALIMENTELOR PRIN AMBALAJE DIN HARTIE

Cuprins

INTRODUCERE

I.CLASIFICAREA AMBALAJELOR

I.1 Clasificarea ambalajelor dupa destinatia ambalajului

I.2Clasificarea ambalajelor dupa functionalitate

I.3 Clasificarea ambalajelor dupa materialul folosit

II.AMBALAJE DIN HARTIE

II.1 Clasificarea ambalajelor din hartie si carton

II.1 Obtinerea ambalajelor din fibre celulozice

II.2 Obtinerea ambalajelor din hartia reciclabila

III.LEGISLATIA PRIVIND FOLOSIREA HARTIE SI CARTONULUI LA AMBALAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

IV.CONTAMINAREA CHIMICA DIN AMBALAJE

V.CONTAMINARAE MICROBIOLOGICA DIN AMBALAJE

VI.CERCETARE PRIVIND CONTAMINAREA MICROBIOLOGICA DIN AMBALAJE DIN HARTIE

VII.CONCLUZII

Referinte bibliografice

În România, conceptul de ambalare este definit în standardul 5845/1-1986, precum si în Ordonanta Guvernului 39/29 august 1995, reactualizate în 2000, la care se face referire la ambalajul produselor alimentare. În spiritul acestor documente“Ambalajul reprezinta un mijloc destinat si contine un produs, fiind un sistem fizico chimic cu functia de conservare si pastrare temporara din punct de vedere fizic, chimic si biologic, în scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia în decursul manipularii, transportului, depozitarii si vânzarii, înlesnind acestea pâna la consumare sau pâna la expirarea termenului de valabilitate”.

Ambalarea și ambalajul în industria alimentara au o importanță deosebitä asupra calității, conservării și valorii comerciale a unui produs alimentar cuprinsa între realizarea materiilor prime, condiționarea și conservarea produsului finit, distribuția, comercializarea și consumul acestuia.

Tehnologiile de ambalare, materialele de ambalare și ambalajele au evoluat foarte mult in ultimele decenii. Ambalarea avand un rol important in păstarea produselor agroalimentare, de origine vegetală sau de origine animală.

Interesul pentru ambalarea produselor în ceea ce priveste conservarea au apărut încă din cele mai vechi timpuri. Preocupări majore au apărut de când au început să se facă deplasări masive de oameni, în special, de când se deplasau armate mari, Ia distanțe mari de baza de aprovizionare cu alimente.

În societățile moderne produsele alimentare trebuie să parcurgă o cale Iungă, de Ia producător până la consumator, în timpul respectiv fiind necesar să fie depozitate corespunzator , pentru păstrarea în vederea consumării în perioadele când nu se mai produc. În acest fel, ambalarea și conservarea multor produse devine imposibila pentru asigurarea alimentelor necesare omului.

Alegerea materialului pentru confecționarea ambalajelor și a metodei de ambalare implică o cunoaștere detailata a acestora și a proceselor care au loc in produsele conservate, pe perioada păstrării. Materialul folosit Ia confecționarea ambalajelor nu trebuie să transmită alimentelor conținute mirosuri și gusturi străine, ori substanțe poluante. Modul de ambalare are o importanță deosebita pentru produsele horticole, fructe și legume, precum și pentru produsele prelucrate, care se depreciază mai ușor când vin în contact cu ambalajele necorespunzătoare. Acestea pot intra în diferite reacții chimice cu substanțe din ambalaj, sau se pot impregna cu diferite substanțe toxice sau care au mirosuri neplăcute. În consecință, pentru a se păstra o perioadă de timp mai lungă decât perioadele de timp în care se pot păstra în starea Ior naturală după recoltare, produsele trebuie introduse în ambalaje, ambalaje care se pot confecționa din diferite materiale. Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se pot păstra pe o perioadă de la câteva luni până la câțiva ani. Important este să se foloseascã materialul corespunzător pentru confecționarea ambalajelor respective

I. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

Ambalajele pot fi clasificate in functie de cum vor fi folosite,ambalajele pentru produse alimentare fiind clasificate astfel:.

Clasificarea după destinatia ambalajelor :ambalaje pentru uz intern, ambalaje pentru export, ambalaje pentru industrializare.

Clasificarea după funcționalitatea ambalajelor : ambalaje propriu-zise, ambalaje-utilaje , ambalaje de transport cum ar fi remorci tehnologice, bene, cisterne, containere.

C. Clasificarea după natura materiaIuIui folosit Ia confecționarea lor : ambalaje din lemn, ambalaje din hârtie sau carton, ambalaje din stilcă, ambalaje din metal, ambalaje din materiale plastice, ambalaje din fibre textile.

I.1.Clasificarea după destinatia ambalajelor :

a. După modul în care vin în contact cu produsele conținute, ambalajele sunt de mai multe feluri:

Ambalaje primare sunt ambalajele care vin in contact direct cu alimentele oferindu-le protectie.Ambalaje primare pot fi cutiile metalice de conserve, buteliile din sticlă sau din material plastic, pungi din hartie sau din material plastic.

Ambalaje secundare sunt ambalajele care conțin mai multe ambalaje primare în care sunt produse precum mijlocul fizic de transportare și de distribuire a produselor aflate în ambalajele primare,precum:.cutiile de carton, navetele de material plastic sau din lemn, foliile din polietilenã pentru ambalat cutii cu produse, sau pontru ambalat borcane ori butelii cu produse.

Ambalajele terțiare sunt ambalajele care grupează mai multe ambalaje secundare cu produse. Cel mai mult folosită este paleta din Iemn, confecționată din mai multe tipuri de materiale

Ambalaje cuaternare sunt ambalajele care grupează mai multe ambalaje terțiare, Sunt folosite in special pentru comerțul internațional și cuprind containere metalice, pentru transportarea cu trenul, vaporul sau mijloacele rutiere.Aceste containere trebuie să permită dirijarea temperaturii, a umiditații și a compoziției atmosferei din interior, condiții necesare pentru menținerea unor produse în stare bună pentru consum.

b. Dupã modul în care iși mențin forma când conțin produse, ambalajele se pot clasifica astfel:

Ambalaje rigide sunt ambalajele care nu își schimbă forma când sunt umplute cu produse;

Ambalaje flexibile sunt ambalajele care iși schimbă forma

c. Dupã modul cum comunicá cu exteriorul după umplere, ambalajele sunt:

Ambalaje deschise sunt ambalajele care nu sunt prevăzute cu capac, pot comunica cu exteriorul

Ambalaje etanșe sunt ambalajele care se închid după introducerea produselor pentru păstrare si nu mai permit contactul produsului cu mediul exterior, oferind o bună izolare a acestora.

d. Dupä numărul de cicluri de folosire, ambalajele sunt:

Ambalaje refolosibile sunt ambalajele care se preteaza Ia utilizări repetate doar daca asigura conditiile de igiena a produselor.

AmbaIaje nerefolosibile sunt ambalaje de unică folosință care se folosesc o singură dată, după care sunt considerate deseuri.

Ambalaje de inventar sunt ambalajele care se folosesc mai mulți ani, ele aparținând unei unitați economice sunt înscrise în inventarul acesteia și trebuie restituite după preluarea mărfii sau se transferă vatoarea sa de inventar către noul proprietar.

I.2. Clasificarea după funcționalitatea ambalajelor 

Una din cele mai importante cerințe actuale pentru circulația mărfurilor, aceea de a asigura inocuitatea acestora, impune ca majoritatea produselor alimentare să fie comercializate în stare ambalata.Prin aceasta, ambalarea devine o componentă a noțiunii complexe de calitate a produsului. Ca urmare, ambalajul devine un mijIoc important de comerciatizare a produselor alimentare, datorită funcțiilor sale. Funcțiile ambalajelor sunt următoarele:

a. Funcția de a conține produsul

Produsele alimentare, lichide sau solide trebuie introduse intr-un recipient, pentru a se menține o formă și pentru a fi comercializate , în procesul de circulație a mărfii, fără a se pierde din produs. Ambalajul cuprinde o anumită cantitate de produse pe o perioadă de timp până ajunge Ia consumator. În toată această perioadă, ambalajul nu trebuie să modifice însușirile senzoriale și chimice ale produselor , care să ducă la pierderea valorii lui de comercializare si intrebuintare.

b. Funcția de protectie și conservare a produsului

Prin această funcție, ambalajul asigură protecția produsului conținut în el împotriva acțiunii dăunatoare a mediului înconjurător. Ambalajul trebuie să izoleze produsul fata de mediul exterior, să nu permita schimburi de gaze cu mediul si să fie etanș.In urma ambalarii asigurandu-se conservarea produselor. Aceasta funcție are mai multe componente:

Protecția mecanicâ a produsului, împotriva unor șocuri mecanice, care pot să apară în timpul circulației și desfacerii produsului ca marfă. Pentru a asigura o bună protecție mecanică a produsului ambalat se aleg un material potrivit pentru cofecționarea ambalajelor: lemn, metale, materiale pastice, hârtie sau carton.

Protecția chimică a produsului, prin care ambalajul trebuie să izoleze produsele de factorii cu acțiune chimică ce vin din exterior, care pot produce diverse reacții chimice Ia suprafața de contact a produsului cu mediul: oxigenul, vaporii de apă, ozon, substanțe poluante.

Protecția împotriva microorganismelor , care se asigura prin folosirea unor ambalaje libere de microorganisme și care să nu permită contaminarea produselor cu microorganisme prin sigilarea copleta a produsului.

Protecția biologică împotriva dăunătoilor-insecte acarieni de depozit , rozătoare, păsări. În acest caz ambalajul trebuie să asigure izolarea acestor produse față de dăunători, să nu permită accesul acestora la produsul conținut. Astfel de ambalaje sunt cele din sticlă, materiale, plastice dure, lemn, etc. Activitatea apei reprezinta continutul de apa la dispozitia microorganismelor. La

activitati ale apei de 0,60-0,65 se dezvolta drojdiile osmofile, între 0,65-0,75 mucegaiurile xerofile, între 0,75-0,85 bacteriile halofile, iar între 0,91-1,00 toate celelalte bacterii. Pentru a evita deteriorarile microbiologice se tine cont de modul de prelucrrae,ambalare si depozitare.. Fiind recomandata fabricarea produselor si utilizarea unor ambalaje impermeabile sau cu permeabilitate scazuta nu numai la oxigen, substantele de aroma dar si la vapori de apa, depozitarea la temperatura sub valoarea de 18…20ºC, evitarea variatiilor de temperatura care pot modifica activitatea apei chiar daca numai în interiorul ambalajului ceea ce duce la dezvoltarea microorganismelor.

Protecția față de lumina și radiațiile ultraviolete. Acești factori fizici ar putea schimba însușirile senzoriale și nutriționale ale multor produse.Materialele din care se confecționează ambalajele trebuie să fie impermeabile pentru aceste radiații: ambalaje din hârtie colorată, din sticlă colorată, din unele metale . Lumina este un factor fizic ce provoaca decolorari si degradari fotochimice ale produselor. Produsele alimentare sunt sensibile la actiunea luminii, care intiaza reactii fotochimice ce duc la modificari calitative. Protectia împotriva luminii se asigura prin folosirea ambalajelor din materiale opace. Rolul ambalajului este de a filtra lungimile de unda care produc modificarea calitatii produselor sau de a opri patrunderea tuturor radiatii lumininoase în interiorul ambalajului. De exemplu, sticla si materialele plastice opresc trecerea radiatiilor ultraviolete.Uneori ambalajele se coloreaza în negru, brun închis sau verde. Lumina actioneaza asupra:grasimilor, asupra acelor ce au în structura lor acizi grasimii nesatura si; unor aminoacizi :histidina, triptofan, tirozina, fenilalanina si vitamine vit.A, B2, B6, B12, C, D, E, K, acid folic, substantelor de culoare: clorofila, caroten, mioglobina, nitrozomioglobina.Lumina provoaca deteriorari calitative ce apar in asa zisul gust de lumina, gustului si mirosului de rânced sau închiderea la culoare, sau decolorari.

Deteriorarea sub influentalor sau de a opri patrunderea tuturor radiatii lumininoase în interiorul ambalajului. De exemplu, sticla si materialele plastice opresc trecerea radiatiilor ultraviolete.Uneori ambalajele se coloreaza în negru, brun închis sau verde. Lumina actioneaza asupra:grasimilor, asupra acelor ce au în structura lor acizi grasimii nesatura si; unor aminoacizi :histidina, triptofan, tirozina, fenilalanina si vitamine vit.A, B2, B6, B12, C, D, E, K, acid folic, substantelor de culoare: clorofila, caroten, mioglobina, nitrozomioglobina.Lumina provoaca deteriorari calitative ce apar in asa zisul gust de lumina, gustului si mirosului de rânced sau închiderea la culoare, sau decolorari.

Deteriorarea sub influenta luminii cuprinde patru faze: oxidarea incipienta, autooxidarea, fotooxidarea si oxidarea.Sensibilitatea mare la lumina prezinta în principal toate produsele alimentare complexe ce contin lipide în proportii mari sau mici, si substante colorate.

c. Funcția de comunicare

Funcția de comunicare a ambalajului se referă la cerința ca toți consumatorii să fie bine informați cu privire la produsul din ambalaj. Acesta ajuta la promovarea produsului. Informarea se face prin înscrierea informatiilor pe etichetă sau direct pe ambalaj :denumirea și prețul produsului, cantitatea conținută în ambalaj, valoarea energetică și compoziția chimică a produsului, data de fabricație și termenul de valabilitate, modul de folosire a produsului sau modul de preparare.

Uniunea Europeana, încă din 1977, a emis Directiva 79/112/CEE, actualizată ulterior, pentru reglementarea acțiunii de etichetare, prezentare și reclamă a produselor alimentare pentru vânzare către consumator. Etichetarea alimentelor ambalate este obligatorie în România, obligație prevăzută în Hotărârea de Guvern Nr. 106/2002, privind etichetarea alimentelor, care a preluat prevederile Directivelor 2000/13/CE, 1999/CE, 89/396/CEE și 87/250/CEE.

Promovarea produsului cu ajutorul ambalajului se poate realiza prin forma, culoarea, grafica ambalajului, Culoarea poate avea un efect psihologic important asupra consumatorului sau a cumpărătorului prin declanșarea unor reacții care să îl stimuleze în a consuma un anumit produs.

Pe lângă rolul de informare a consumatorului și de promovare a produsului, funcția de comunicare beneficiaza la educarea consumatorului. Aceasta se realizează prin înscrierea pe ambalaj sau pe etichetă a valorii energetice a produsului, a conținutului în proteine, glucide, lipide si vitamine.

I.3.Clasificarea după natura materialuIui folosit Ia confecționarea lor.

AMBALAJE DIN STICLĂ

Aceste ambalaje se confecționează din sticlă de diferite calități, în difente forme: borcane, baloane, butelii, damigene.

1. Borcanele folosite pentru ambalarea produselor agroalimentare se confecționează din sticlă calco-sodică, cu capacități cuprinse între 120 ml și 15000 ml și de forme diverse: borcane triunghiulare, borcane înalte, borcane obișnuite .Borcanele cu inchidere după sistemul OMNIA au profilul gurii cu marginea proeminentă pentru fixarea capacului prin presare, ceea ce asigură etanșeitatea. În interiorul borcanului se creeaza depresiune prin introducerea de abur sau fierbere în apă, pentru încălzirea aerului aflat intre capac și produs. Se folosesc capace din aluminiu, de diferite dimensiuni, corespunzătoare dimensiunii gurii borcanului.

Borcanele cu închiderea după sistemul TWIST-off au profilul gurii cu niște nervuri, pentru înfiletarea capacului, cu patru începutun sau cu șase începuturi. Borcanele sunt contecționate din tablă cositorită cu garnitură de etanșare și au pe margine cele patru sau șase profile pentru înfiletarea capacului Acest tip de borcane se recomandă pentru ambalarea produselor care nu se consumă integral Ia o deschidere a capacului : gem, miere, dulceață .

2. Buteliile din sticlă sunt recipiente cu sectiune transversală cilindrică, în cele mai multe cazuri, mult mai mică decât înălțimea. Au capacități de Ia 25 ml până Ia 10000 ml. Pentru produsele alimentare se foIosesc butelii din sticlă calco-sodică, cu capacitate de 100-2000 ml. Dupa destinația lor, buteliile pot fi:

AMBALAJE METALICE

Se folosesc ca ambalaje metalice : foliile metalice, cutiile metalice, tuburile si bidoanele metalice, butoaie metalice etc.

1. Foliile metalice se obțin prin laminarea unor metale: plumb staniu, aluminlu,

• Foliile de plumb, mult folosite Ia începutul sec al XX-lea pentru calitățile sale: maleabilitate, ductibilitate, impermeabilitate etc. S-a renunțat Ia ele pentru că sunt toxice dacă vin în contact nemijlocit cu alimentele Se mai folosesc pentru învelirea Ia exterior a unor pachete, care au nevoie de o bună impermeabilitate pentru lumina etc.

• Foliile de staniu (staniolul) so folosesc, simple sau acoperite cu hârtie, Ia ambalarea brânzeturilor, pateului de ficat, a ciocolatei etc, pentru că nu sunt toxice

• Foliile de aluminiu cu grosimi de 5—200 microni, au proprietăți foarte bune ca ambalaj: impermeabiitate Ia gaze și arome, opacitate Ia razele ultraviolete. Se folosesc frecvent prin lăcuire sau prin laminare cu hârtie kraft, hârtie parafinată sau hârtie muselina. Are numeroase domenii de utilizare : ambalarea untului ciocolatei, nuga, drajeurilor, bomboanelor fine, a biscuiților, a țigaretelor. Se folosesc Ia confecționarea de etichete, Ia aplicarea unei folii do aluminiu peste capsula-coroană la unele butelii dn sticlă. Din materialele complexe cu folii de aluminiu se confecționează pungi, pachete, pliculețe, capace prin presare sau înfiletare, pentru borcane, pentru diferite tipuri de cutii, sau cartoane aseptice .

2.Tuburile metalice, deformabile sau nedeformabile, sunt larg folosite mai ales în ultima perioadă. Tuburile deformabile și tuburile rigide se confecționează în principal din aluminiu și asigură o protecție foarte bună produselor conținute. Ele se pot Iăcui Ia interior și se pot imprima diferite desene și texte. Se închid cu bușon, prin înfiletare.Se folosesc la ambalarea laptelui concentrat, a unor produse cu vâscozitate mare .

3. Cutille metalice se confectienează din tablă de oțel moale, cositorită sau din tablă de aluminiu, prin falțuire și lipire, cu corpul lipit prin suprapunere, sau cu corpul ambutisat. Au formă de paralelipiped sau forma ovoidă, iar capacul trebuie detașat pentru a folosi conținutul. Interiorul cutiei poate fi lăcuit.

Pentru bere, bătuturi răcoritoare, sucuri, unele băuturi,alcoolice etc, se folosesc cutii metalice din oțel inoxidabil sau tablă din aluminiu, obținute prin ambutisare și lăcuite, în interior. Pentru aceste produse se confecționează cutii cu capacitatea de 300 ml și Deschiderea se face cu o limbă de rupere pe o porțiune din capac, care este mai subțire și de care este prinsă limba de rupere.

4 Bidoanele metalice se confecționează din aluminiu și se folosesc în principal pentru transport lapte, smântână etc. Pe interior se protejează împotriva coroziunii, prin decapare. Se confecționează bidoane cu capacitatea de 5 l, 10 l, 25 I, cu capac din același material, fixat cu o toartă rabatabilă, care se prinde în două bolțuri aflate pe corpul bidonului.

5. Butoaiele metalice se confectionează din aluminiu, oțel inoxidabil sau tablă decapată. Pot fi cilindrice sau bombate, situație în care sunt prevăzute cu două inele din cauciuc, pentru a ușura rostogolirea. Se folosesc pentru bere sau pentru vin. Au capacități de 50 l, 100 l, de 30 I, de 50 I sau de 220 I .

AMBALAJE DIN MATERIALE CELULOZICE

Materialele celulozice folosite pentru confecționarea ambalajelor sunt: lemnul, cartonul, hârta, placajul, PAL, PFL. Ambalajele din lemn sunt din cele mai vechi ambalaje, ca timp de când se folosesc pentru ambalarea produselor alimentare. În ultimul timp sunt tot mal mult înlocuite de ambalajele din material plastic. Se confectionează lăzi de diferite tipuri, mărimi, palete, plane de transport, palete, butoaie din lemn .

1. Tipurle de ambalaje din Iemn se confectionează din șipci de lemn. Puse una lânga alta (pentru confecționat lăzi), sau din porțiuni de lemn înguste și lungi, geluite, curbate sau drepte, care se asamblează una lângă alta (pentru confecționarea butoaielor).

Lazile din Iemn se confectionează din șipci de lemn, din placaj sau din plăci fibrolemnoase . Se folososc ca ambalaje secundare , sau ca ambalaje primare .În ultimul timp, cea mai mare parte din ele au fost înlocuite cu lăzi din material plastic, cutii de carton

Lăzi tip P, sunt folosite pentru recoltarea, transportarea, depozitarea și desfacerea fructelor și legumelor cu pulpă tare. Pot avea capac sau să nu aibă , cu un volum util de 63,833 dm3 . Dimensiunile exterioare ale lungimii și lățimiii trebuie să asigure folosirea integrală a suprafeței paletelor .

Lăzi tip C, confecționate fără capac, se cofecționează din lemn de fag sau alte foioase, au ca destinație recoltarea, transportarea, depozitarea de scurtă durată și desfacerea legumelor și fructelor perisabile, a strugurilor etc

Lăzi pentru conserve alimentare, cu înălțime mai mică, se folosesc ca ambalaj de ordinul II, pentru ambalarea cutiilor de conserve, a borcanelor, în vederea transportării sau depozitării.

Palete, folosite pentru stivuirea și transportarea ambalajelor de ordinul II, în tehnologiile moderne de manipulare paletizată a produselor.

Butoaie din lemn, sunt mult mai folosite decat alte ambalaje din lemn. Se folosesc pentru producerea/prelucrarea, transportarea și depozitarea vinului și a băuturilor alcoolice distilate, pentru pește sărat, pastă de tomate etc. Se confecționează din lemn de stejar, fag, salcâm. Lemnul trebuie să fie de bună calitate, bine uscat, expus timp de trei ani la diferite intemperii. De obicei, butoaiele au forma bombata și o capacitate foarte diferită, în funcție de destinație : de la 50 l, până la câteva mii de litri.

2. Tipuri de ambalaje din hârtie

Ambalajele din hârtie se folosesc pe scară largă : pungi, saci simpli sau saci straficați, pliculețe etc.Unele ambalaje din hârtie sunt dublate cu pelicule sau folii de material platic sau de metal, pentru a mări rezistența la șocuri mecanice sau pentru a se asigura o mai buna izolare hidrică și luminoasă a produselor.

a. Pungile din hârtie, de diferite forme și mărimi, se confecționează în cinci tipo-variabile conform STAS 3111/1986 : pot avea capacitatea de încărcare de 5-1000 g pentru tipul S, sau de 1-10 g pentru alte tipuri.

b. Sacii din hârtie sunt folosiți Ia ambalarea în vederea manipulării, transportării sau depozitării produselor alimentare în stare de granule sau pulbere. Se pot confecționa prin lipire sau coasere, ambele tipuri putând să fie deschiși la gura de umplere. Pot fi confecționati dintr-un strat de hârtie sau din mai multe straturi. La interior, se pot acoperi cu un strat de material termoplastic, pentru a asigura o buna izolare hidrică și pentru a mări rezistența mecanică

3. Ambalaje din carton

Ambalajele din carton se folosesc mai puțin ca ambalaje primare, mai mult ca ambalaje secundare. Ambalaje care se confecționeaza din carton: cutii, lăzi, suport alveolar

Cutiile de carton se obțin din folii de carton, asamblate cu cleme, benzi adezive, adezivi etc. Sunt folosite mai mult ca ambalaje secundare pentru ambalarea bomboanelor de ciocolată, a pliculetelor sau pachetelor din difenite produse etc. Se pot confecționa în mai multe variante : cu posibilitatea de pliere, cu o clapa-capac, cu 3-4 clape de închidere, cutie cu fereastră amplasată lateral (pentru vizionarea produsului), cutie cu capac dublu, cutie cu sertar.

LăziIe de carton sunt ambalaje mai mari, de obicei folosite ca ambalaje terțiare pentru ambalarea produselor în vederea manipulării, transportării sau depozitării acestora pentru diferite durate mai scurte de timp .

Sunt confecționate dintr-o singura piesă și prevăzute cu clape de închidere la un capăt, sau din două piese dispuse telescopic, fiecare având clape de închidere, care se inchid pe rând, pe măsură ce se introduc una în alta.

Suporturile aIveolare sunt destinate pentru ambalarea ouălelor . Acestea se pot confecționa cu 10 alveole, cu 15, cu 18 sau cu 30 alveole etc.

AMBALAJE DIN MATERIALE PLASTICE ȘI DIN MATERIALE COMPLEXE

Din material plastic se confecționeaza ambalaje folosite Ia preambalarea sau ambalarea produselor alimentare în vederea transportării, manipulării sau depozitării acestora. Se confecționează folii termocontractibile sau extensibile, pungi, sacoșe și saci, butelii și flacoane, bidoane și butoaie, cartoane din materiale complexe care cuprind materiale plastice, lăzi de difente tipuri etc.

1. Pungi, sacoșe și saci din folii de material plastic .Se folosesc pentru ambalarea produselor alimentare ca ambalaj primar, sau pentru confecționarea huselor folosite Ia acoperirea produselor paletizate și altor unității de ambalare (butelii, borcane etc). Ambalajele pot fi cu pliuri sau fără pliuri, imprimate sau neimprimate, perforate sau neperforate. Se folosesc Ia ambalarea produselor granulare, pulverulente (sare, zahăr mălai, orez, mazăre verde congelată, paste făinoase, biscuiți, carne de porc, de vită sau de pasăre, lapte ambalat aseptic). Sacii se folosesc pentru ambalarea unor produse aflate în ambalaje primare, în vederea manipularii.

2. Sacii din țesătura din material plastic se obțin din polipropilenă și se folosesc pentru ambalarea zahărului, sarii, orezului, precum și a unor produse ambalate în pungi, pliculețe sau pachete mai mici.

3. Foliile termocontractibile sunt folii din polietilenă care iși micșorează volumul când se incălzesc. Pentru folosirea lor la ambalare, produsul se acoperă cu folia respectivă, apoi se încălzește pentru a se contracta. Prin contractare, folia se lipește ca o manușă de suprața produsului. Foliile termocontractibile sunt folosite Ia ambalarea unor produse Ia care se folosește și efectul lipsei de aer pentru coservare: carne proaspătă și produse din carne, brânzeturi, castraveți proaspeți cașcaval, unele fructe etc. Se mai folosesc pentru acoperirea tăvițelor sau caserolelor care conțin alimente semipreparate sau preparate.

4. Buteliile și flacoanele deformabile din material plastic se confecționează din ploietilena, mai puțin din ploliclorură de vinil. Aceste ambalaje tind să înlocuiască buteliile din sticlă la amblarea produselor lichide ca apă minerală, lapte pasteurizat, ulei, vin, băuturi răcoritoare etc), sau a produselor lichide cu un anumit grad de vâscozitate (nectar de fructe, ketch-up, concentrate din fructe). Buteliile se închid cu bușon cu filet, cu două sau cu patru începuturi, ori cu dop din material plastic.

5. Bidoanele și butoaiele din material plastic se confecționează din plietilenă și sunt destinate transportării produselor lichide: apă, băuturi alcoolice, sucuri în curs de procesare, etc. Bidoanele se confecționează la capacități de 5l, 10 l, 20l, 30l, 40 l, iar butoaiele, folosite pentru bere în Franța, Belgia, Luxemburg, au capacitate de 40 l, 50 l, 60l.

6. Cartoanele se confecționează din materiale complexe : carton acoperit cu pelicule de material plastic, pentru a-i crește proprietățile de protecție. Pot avea diferite forme și mărimi. Se folosesc la ambalarea laptelui, a cremelor și a băuturilor preparate cu ciocolată, a sucurilor de legume sau de fructe, a nectarurilor de fructe. Se confecționează o gamă foarte variată de cartoane :

7. Lăzile din material plastic sunt cofecționate din PVC colorat de diferite colori. Sunt folosite pentru recoltarea și manipularea fructelor și legumelor, precum și pentru produse alimentare preambalate în unități mici de ambalaj. Se folosește lada MODEL – 1, cu capacitate de circa 6 Kg, lada MODEL – 2, cu capacitate de circa 12 Kg, lada MODEL – 3, cu capacitate medie de circa 21 Kg, lada MODEL – 4, cu aceeași capacitate. Se mai confecționază lăzi compartimentate pentru butelii din sticlă, care au înlocuit în mare parte lăzile compartimentate din lemn .

II. AMBALAJE DIN HARTIE

Ambalajele din hartie sunt folosite in secolul 17 cu o mare utilizare in secolul 19 .Denumirea de hartie vine din planta Papirus folosita de egipteni producand primul material de scris din lume prin presarea si baterea impreuna a straturilor subtiri a tulpinii plantii.

Primul care a facut hartia a fost Ts’ai-Lun in china in anul 105 AD folosind bambus ,si carpete,diferite Frunze ,fibre din lemn,copaci pana in anul 1867 cand a fost prelucrat din miezul lemnului.

Proprietăți fizice Formula: (C6H10O5)n

Culoarea: poate fi opacă sau transparentă; deoarece este foarte stabilă poate rezista la umezeală sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusă la contactul cu acizii.

Punctul de topire: necunoscut

Punctul de fierbere: necunoscut

Temperatura de descompunere: 2600°C

Densitatea (în stare naturală): între 1,27 – 1,60 g/ml

Masa: 162g

Compoziția: 44,4% din componența celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.

Molecule de glucoză înlănțuite formând celuloza

Celuloza este o substanță amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă sau în solvenți organici. Deși se umflă nu se dizolvă în apă. Este solubilă în hidroxid de tetraaminocupru [Cu(NH3)4](OH)2, numit și reactiv Schweizer.

Celuloza este hidroscopică, reține apa prin legături de hidrogen și de aceea se recomandă purtarea lenjeriei de corp confecționată din bumbac.

Celuloza este utilizată la obținerea substanțelor explozibile de tip pulbere fără fum; a mătăsii artificiale de tip vâscoză și a mătăsii acetat; a nitrolacurilor și nitroemailurilor ; a celofanului. Este o materie primă de mare valoare economică și constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante, dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal.

Compozitia lemnului:

Celuloza este un lant intreg de polimeri liniari construiti intr-un numar de molecule de glucoza. Hemiceluloza acestea au continut scazut de amestec de zahar polizaharid si cantitatea determina proprietatile hartiei.Acestea contin 500-3000 unitati de zahar opus cu 7000 -15000 molecule de glucoza pe polimer din celula.

Lignina este un constituient de legare naturala a celulelor din lemn actionand ca un lipici sa lipeasca fibrele de celuloza impreuna .Prin expunere la soare in prezenta ligninei se transforma in culoare galben.Tipurile de hartii ce utilizeaza beneficiile ligninei sunt hartia maro folosita la pungile de cumparaturi,carton.Peretele celular al lemnului moale contin 40-44% celuloza,25-29%hemiceluloza,si 25-31%lignina din greutate.

Hartia si cartonul sunt bucati de materiale facute din inlantuierea fibrelor celulozice din lemn folosind sulfat si sulfiti.Fibra mai apoi este sau nu inalbita sau tratata cu substante chimice cum ar fi produse antimucegai si agenti de consolidare din care sa rezulte hartia.Hartia si cartonul sunt folosite de obicei la hartia de ambalat,cartoane pentru lapte,sacose ,saci,farfurii din carton si pahare.

Hartia nu este folosita sa protejeze alimentele pentru o perioada indelungata pentru ca are slabe bariere folosim primul ambalaj hartia este in mare parte tratata acoperita,laminate sau impregnate cu minerale cum ar fi ceara,lacuri cu rol functional si protectiv.

Hartia Kraft:este produsa prin tratarea cu sulfate gasinduse in diferite forme :maro natural,nedecolorata si decolorata alb.Hartia naturala Kraft este cea mai puternica hartie folosita in general pentru sacose si ambalare.Folosita la ambalarea fainiii ,zaharului,fructe uscate si legume.

Saci din hartie kraft .

Hartie sulfiite: este mai usoara si mai slaba .Hartia sulphite este tratata sa imbunatateasca aparentele sa imbunatateasca rezistenta la umezeala si ulei,poate fi acoperita cu imprimeuri de calitate si de asemenea laminarea cu plastic sau folie.Este folosita pentru confectionarea sacoselor mici sau ambalaje pentru biscuit dulciuri.

Hartie de pergament rezistenta la grasimi rezulta in urma procesului de batere in care fibrele de celuloza merg mai mult decat o perioada normal de hidratare ce cauzeaza ruperea fibrelor devenind gelatinoase.Aceste fibre formeaza o substanta rezistenta la ulei dar nu la agenti de umezire. Hartia de pergament este folosita sa ambalam sandwishuri, ,bomboane,si produse uleioase recent fiind inlocuite cu filme de plastic.

Hartie de pergament este rezistenta la grasimi intr-o cantitate mai mare care produce un strat cu o grosime si terminatie lucioasa.este folosit pentru biscuiti prajituri ,fast food si produse de patiserie.

Hartia de pergament este o hartie provenita in urma tratamentului acid .Acidul modifica celuloza facando mai neteda si impermeabila la apa si ulei ce adauga o urma de umezeala.Nu prezinta o bariera buna impotriva aerului,umezelii fiind folosita la ambalarea untului.

Carton din hartie este mai gros decat hartia cu o greutate mai mare facuta de obicei din mai multe straturi.Aceasta este folosita pentru containere pentru vapoare cum ar fi cutiile,cartoanele.dintre care intalnim:

Cartonul alb facuta din numeroase straturi si decolorate chimic.cartonul alb paote si acoperit cu ceara sau laminata cu polietilena pentru pastrare termica fiind singurul carton ce paote veni in contact cu alimentele.

Cartonul solid prezinta rezistenta si durabilitate cand este laminat cu polietilena este folosit sa creeze cutii din carton pentru lapte ,sucuri.

Palul este facut din hartie reciclabila si de obicei contine impuritati de la hartia original ace o face nepotrivita pentru contactul direct cu alimentele .este de obicei acoperita cu parti albe pentru aparente.

PfL care poate fi solid in interior se afla un strat alb iar in afara un strat de pergament ce ofera buna protectie impotriva impacturilor si compresiei.acetea pot fi laminate cu plastic sau aluminiu ,fibra solida folosita la impachetarea produselor uscate cum ar fi cafea si laptele praf.

Hartia si cartonul au fost unele din cele mai importante material de ambalat de ani de zile.Productia de hartie si carton in Europa este de 30 milioane de tone pe an .S-a estimat ca jumatate din volum vine in contact cu produsele alimetare.Alarmele posibilelor riscuri si progresul tehnologic au contribuit la faptul ca ambalajele alimentare sa respecte reguli stricte. Pentru a obține hârtia trebuie parcurse 2 etape importante care la rândul lor sunt formate din mai multe procese fizice și chimice.

II.1. Obținerea fibrelor și celulozei din lemn

Fibrele din lemn se obțin pe două căi, prin metode diferite de tratare a materiei prime:

a) Obținerea fibrelor pe cale mecanică (pastă albă) .Lemnul, materia primă pentru fabricarea hârtiei este format din elementele de bază: C,O, H și puțin N, care provine din proteine.

Lemnul trebuie pregătit înainte de prelucrare – după cubaj acesta este stivuit și cojit la alb cu ajutorul unor mașini cu discuri de oțel rotative prevăzute radial cu cuțite reglabile. Următorul proces este defibrarea – pietrele defibratoare antrenează fibrele și mănunchiurile de fibre destrămate de pe bucățile de lemn. Astfel se obține pasta mecanică brută. Aceasta este ulterior strecurată și rafinată obținându-se o pastă fină apoi, dacă este necesar transportul, e trasă în foi pe o mașină de deshidratat. Ulterior pasta este înălbită cu agenți reducători timp de mai multe zile.

b) Obținerea fibrelor pe cale mecanică după o pretratare chimică și termică a lemnului La fabricarea pastei brune, înaintea defibrării lemnului cojit are loc un tratament de 5ore cu abur la aproximativ 6 at și 170 °C. Această tratare are loc în fierbătoare orizontale,rezistente la acțiunea acidului formic și acidului acetic ce rezultă în timpul aburirii. Fibra de pastă mecanică brună este mai flexibilă decât cea de pastă mecanică albă.

Celuloza

În afară de celuloza propriu-zisă, care este un hidrat de carbon macromolecular,celuloza tehnică din lemn conține, în cantități mai mici, toate substanțele din lemnul de origine. Pentru celuloza folosită la fabricarea hârtiei e suficient să se realizeze o dezîncrustare pentru desfacerea fibrelor prin procedeul de fierbere. Există 2 metode de lucru: procedeul sulfit (cojire, tocare, fierbere, defibrare și sortare) și procedeul sulf(fierbere,deshidratare,prelucrare, concentrare și caustificare). Aprecierea calitativă a celulozei se face după caracteristici vizibile, număr de impurități, culoare și după gradul de dezincrustare . Ulterior celuloza este înălbită folosindu-se mai ales clorul și hipocloriții.Tot pentru obținerea celulozei de hârtie se mai folosesc ca materii prime și paiele de cereale, ierburile și alte plantece capată caracter lemnos când ajung la maturitate. În urma procesului de fabricare a celulozei rezultă mai mulți produși reziduali cum sunt cimolul și alcoolul din soluțiile acide reziduale bisulfitice. Cimolul apare în cantități foarte mici și poate fi utilizat în industria lacurilor și dizolvanților. Soluția acidă reziduală este clarificată, neutralizată cu lapte de var și carbonat de calciu la temperaturi mai mici de 90 °C și apoi răcită la temperatura de fermentare (~ 34 °C). .

Prelucrarea pastei mecanice și celulozei în hârtie

Materii prime

Materiile prime pentru obținerea hârtiei sunt de două tipuri: materialul fibros și materialele auxiliare sau aditivii care pot fi de 2 feluri:

a)Aditivi de proces ;biocizi,biodispersanti ,floculanti,coagulanti,reglari de ph,retentori.

b)Aditivi functionali:amidon , clei animal,clei de colofoniu,polimeri pentru cresterea reszistentei in stare uscata sau umeda,coloranti,inalbitori optici.

Mașina de hârtie

Materialul parcurge un drum lung de la pasta mecanică până la hârtia finală. Mai întâi curge pe sub o țesătură metalică fină ce trece pe sub numeroase valțuri, fiecare cu funcții diferite. Apoi trece peste cutiile sugare și peste valțuri de întindere unde o mare parte din apa e evacuată din pastă. Stratul de fibre rămas e stors pe numeroase prese, condus la cilindrii uscători, la flanela umedă și mai departe la flanela uscată. Urmează o netezire umedă și hârtia ajunge pe cilindrii uscători și cilindrii răcitori. După dispozitivul de netezire uscat hârtia este înfășurată în suluri și tăiată.Există numeroase tipuri de masini de hârtie în funcție de produsul final dorit și fiecare tip de hârtie este preparat după diverse scheme de fabricație . O parte din apa scursă de la sitele și presele mașinii de hârtie este reintrodusă ca apă de diluare înaintea denisiparului. Surplusul de apă trebuie să fie evacuat la canal dar numai după separarea și recuperarea fibrelor. Din acest motiv se folosesc diferite procedee:

a) Recirculația apelor: surplusul este folosit, în amestec cu apă proaspătă la presiuni ridicate, ca apă de stropit pentru conductele de pulverizare ce mențin curate valțurile conducătoare ale sitei, împiedicând astfel sedimentarea fibrelor;epozitat materialul măcinat de holendre care agitat și repompat continuu pentru a împiedica Recircularea, reprezintă o cale însemnată de reducere a consumului de apă și poate fi

realizată astfel încât cantitatea de apă proaspătă completată să compenseze pierderile prin evaporare. În mod practic acest lucru cauzează o serie de dificultăți, cum ar fi:

creșterea salinității apei, cu consecințe nefavorabile asupra coroziunii instalațiilor;

apariția mucilagiilor și ciupercilor, care impune utilizarea periodică a unor agenți

toxici de curățire (biocizi);

apariția mirosului neplăcut, ca urmare a proceselor de degradare biologică;

creșterea temperaturii apei, cu influențe negative în tehnologiile de fabricație.

În anii 50-60 industria de celuloză și hârtie reprezenta unul din cei mai mari consumatori de apă proaspătă, precum și unul din poluanții principali ai râurilor și lacurilor.Luând în considerare faptul că aceasta reprezintă și principala sursă de apă potabilă, a apărut necesitatea diminuării încărcării apelor uzate rezultate de la fabricarea celulozei și hârtie. În plus, în vederea îmbunătățirii caracteristicilor fizice, chimice, și biologice au fost luate măsuri de natură legală care au reglementat reducerea consumului de apă proaspătă, precum și introducerea unor metode eficiente de tratare a efluentului. În ultima decadă, industria de

hârtie europeană a contribuit semnificativ la atingerea acestor scopuri, ajungându-se la o medie a consumului de apă proaspătă de mai puțin de 15 m3 /t, precum și la valori foarte mici

ale caracteristicilor efluenților, cum ar fi concentrația metalelor grele, suspensii, toxicitate.

Principalele chimicale toxice de la fabricarea celulozei sulfat sunt:

− acizii rezinici: abietic, dihidroabietic, isopimaric, palustric, pimaric, sandaracopimaric,

ncoabietic;

− acizi grași nesaturați: oleic, linoleic, linolenic, palmitoleic;

− acizi rezinici clorurați: mocloro și diclorodihidroabietic;

− derivați de acizi grași nesaturați: acid epoxistearic, acid diclorostearic, 3,4,5

tricloroguaicol, 3,4,5,6 tetraclorguaicol;

O problemă deosebită o constituie și problema metalelor grele. Principalele metale grele găsite în industria de celuloză și hârtie sunt: Al, Cr, Ca, Ni, Ti, Fe, Hg și Zn, sursa lor

principală fiind chimicalele din procesul de fierbere, aditivii utilizați la fabricarea hârtiei, coroziunea echipamentului.

II.2 Obtinerea ambalajelor reciclabile

Reciclarea este operatia de prelucrare intr-un proces de productie pentru a fi reutilizate. In urma a numeroase teste s-a descoperit ca ambalajele din fibre virgina au continut scazut de substante chimice comparative cu hartia reciclabila care are un risc foarte mare.Prelucrarea ambalajelor din fibra virgina este mai delicata folosind diferiti agenti de inalbire ,lacuri.Aceste au concentratii mai scazute comparativ cu fibra recuperate .Prin reciclare se reduc cantitatile de energie si materii prime ,reda circuitul economic prin importatnte cantitati de materie prima,reduc cantitatile depozitate la rampele de gunoi sau incineratoare.

Reciclarea hartiei aduce numeroase avantaje prin economisirea pana la 70% energie si 80 % mai putina apa comparative cu cea din fibre natural.

Prin reciclarea unei tone de hartie se economisesc :

15 copaci

2,5 barili de petrol

26.497 litri de apa

26.8 kg material poluante ale aerului

Reciclare hartiei nu este mai ieftina la vanzare decat hartia obisnuita dar se fac economii cu privire la costurile de salubrizare,cum ar fi depozitarea in gropile de gunoi sau arderea in incineratoare.Managmentul deseurilor duce la cresterea locurilor de munca ,colectarea desesurilor hartiei devenind o industrie tot mai puternica.Pentru fiecare 15000 tone de ziar reciclate annual sunt create 30 posturi pentru colectarea hartie,alte 40 pentru procesare si alte 75 pentru fabricarea hartiei.

Reciclarea hartiei are contributii benefice in ceea ce priveste caliattaea mediului.Prin reducerea presiuni asupra padurilor,reducerea presiunii asupra gropilor de gunoi si prin reducerea consumului de energie si apa mediul se polueaza mai usor.

III.Legislatia privind folosirea hartiei si cartonului la ambalarea produselor alimentare

Problema ambalajelor, in particular a celor papetare destinate sa vina in contact direct cu alimentele, a constituit si este in continuare un subiect deosebit de important.

Aceasta preocupare pentru ambalajele alimentare constituie o tema si pentru Comisia Europeana de specialitate (EC) inca din anul 1976, cand s-a elaborat in acest sens prima Directiva 76/893/EEC. De atunci, s-au adus numeroase completari si imbunatatiri, astazi fiind in vigoare Directiva Cadru 89/109/eec in care sunt precizate principiile generale referitoare la toate ambalajele destinate sectorului alimentar. Modificarile aduse in timp, mai ales in ultimii 20 ani, sunt considerate de multi ca perfectibile, atat din punct de vedere al continutului actelor normative din domeniu, cat si aplicarii acestora din punct de vedere juridic in diferitele tari ale Europei.

Sunt in discutii, natura si numarul testelor specifice necesare, limitele maxim admisibile ale contaminantilor anorganici si organici, posibilitatea testarii migratiei elementelor contaminante din ambalaj spre aliment, dar in deosebi, problema admiterii ambalajelor obtinute din maculatura.

Problema cu care se confruntă astăzi producătorul de ambalaje destinate sectorului alimentar este că în România pe lângă lipsa unor norme clare care să stabilească limitele maxime admisibile a unor substanțe cu acțiune potențial periculoasă (toxică) pentru organismul uman în ambalajele respective, a inexistenței unei metodologii clare de determinare a contaminanților din ambalaje alimentare și ghidului legislativ de bună practică a sortimentelor de hârtii și cartoane procesate în ambalaje alimentare, se confruntă cu concurența neloială a folosirii hârtiilor de tip offset, a celei provenite din deșeuri sau chiar hârtie rezultată ca deșeu de la tipografii.

Pe lângă hârtia sau cartonul propriu-zis , de orice proveniență, nu se ține seama de potențialii factori nocivi care pot avea surse diverse și cu acțiuni directe sau indirecte, într-o perioadă scurtă sau mai lungă atât asupra alimentului ambalat în asemenea sortimente de hârtie și carton cât mai ale asupra consumatorului, și nu în ultimul rând asupra echilibrului ecologic.

Problema cu care se confrunta azi producatorul de ambalaje destinate sectorului alimentar este ca in Romania pe langa lipsa unor norme clare care sa stabileasca limitele maxime admisibile a unor substante cu actiune periculoasa pentru organismul uman in ambalajele respective,a inexistentei unei metodologii clare de determinare a contaminantilor din ambalajele alimentare si ghidul legislativ de buna practica a sortimentelor de hartii si cartoane procesate in ambalaje alimentare ,se confrunta cu oncurenta neloiala a folosirii hartiei reciclabile provenite din deseuri sau hartie provenita de la tipografii.Se poate concluziona ca ne confruntam cu un fapt generalizat in toata tara ,cel a utilizarii in scopul profitului imediat ,de hartie si cartoane procesate in ambalaje alimentare necorespunzatoare pentru produsele alimentare ambalate.

IV .CONTAMINAREA CHIMICA

Piata Comunitatii Europene cat si cea SUA are reglementari stricte in privinta folosirii hartiei si cartonului procesate in ambalaje destinate sectorului alimentar vizand urmatoarele aspecte:

Puritatea ridicata ,

Continutul redus de metale grele (Pb,Cd,Cr,Hg),

Compozitia fibroasa sa fie doar pasta virgina 100%celuloza,

Toti componenti de aditivare sa fie avizati sanitar,

Interzicerea folosirii inalbitorilor optici ,

Impunerea verificarii migrarii orcaror contaminati in alimente,

Verificarea incarcarii microbiene si normarea acesteia.

Problema ambalajelor in particular a celor ce vin in contact direct cu alimentele ,a constituit si este in continuare un subiect important.

In urma unui studiu efectuat la University of Ioannina ,Laboratorul de chimia alimentelor Grecia s-a constat ca in functie de procesul de obtinerii a hartiei acestea contin diferite substante chimice.Aceste substante chimice avand afect negativ asupra sanatatii populatiei.

Cei mai importanti contaminanti din hartie reciclabila sunt aldehide, ketone, ftalati ,

hycrocarburi,metale grele,cerneala de la imprimante,agenti de masurare ,lacuri.Migrarea substantelor in alimente depinde de tipul de hartie,continutul de grasime,caracteristicile chimice si volatile a substantelor ce migreaza.Contaminarea din imprimeurile de cerneala sunt greu de identificat deoarece poate proveni in urma contactului cu un alt produs .In urma contactului cu imprimeurile de cerneala cum ar fi solvent ca alkylbenzen ,uleiuri minerale,sau adipate doar o mica cantitatea din substantele ce migreaza pot modifica proprietatile produsului ca gust si miros.

Hartia este unul din cele mai importante materiale de ambalat,fiind folosita pentru diferite tipuri de produse tinde sa se dezvolte din ce in ce mai mult.

Studiul s-a facut atat pe hartie virgina cat si cutie de carton ,analizele s-au facut pe hartie la temperature de 20-400C ce vin in contact cu alimentele.

Lucrarea urmareste determinarea a numerosi compusi ce pot fi determinati in hartia virgina si cutie de carton folosita la ambalarea produselor alimentare.

Principalul obiectiv fiind determinarea cat mai rapida si usoara a cantitatilor acestor compusi.

Rezultatele obtinute au fost discutate privind siguranta ambalajelor din hartie si in special cele din carton cu un continut de hartie reciclabila aflate in contact direct cu alimentele .In urma cercetarilor efectuate valorile obtinute sunt sub limita maxima stabilita de Guvernul European.

Materiale folosite sunt bucati din hartie virgina si bucati din carton reciclabil de la o companie localizata in Grecia folosita la ambalarea diferitelor produse alimentare.

Mod de lucru: 3 g din fiecare proba de hartie a fost taiat in bucatele mici amestecat cu 3 gr sulfat de sodium anhidru si filtrate de 2 ori cu diclorometan timp de 30 min la 250C ,apoi amestecul a fost filtrate si spalat cu 5 ml de diclorometan de 2 ori.Faza organica a fost evaporate sub nitrogen pana la uscare si rediluata cu 1 lm methanol si capsula pentru analiza.Determinarea de substante s-a realizat prin injectarea de extract de methanol in aparatul GC-MS.Valorile obtinute ale contaminantilor sunt raportate la diluatia folosita intre 0.01-0.5µg/ml pentru obtinerea liniilor de calibrare.

Instrumentele si parametrii GC-MS folosite sunt gazcromatrograful echipat cu Hewlett-packard 5973 cu detector a fost folosit pentru toate analizele.Probele au fost separate pe un diamnetru de 60mx0.25mm .Temperaura a fost programata la 1000 C pentru 2 min apoi ridicata la 3400 C apoin la 60 C pentru 3 minute .S-a folosit helium de puritatae ridicata ca si gaz .Temperatur ade transfer a fost tinuta constant la 2200 C .Substantele au fost identificate in comparative cu timpul si masa spectrala a compusilor.

Hewlett Packard 6890/5972 GCMS System

Tab: Concentratii a poluantilor organic din hartie virgina si hartie carton folosind UAE-GC-MS.

In urma analizelor efectuate pe diferite clase de poluanti organic din hartie reciclabila sunt compatibile pentru ambalarea diferitelor produse alimentare,metoda permite determinarea unor concentratii foarte mici precum si punctele de fierbere.

Rezulatatele au fost comparate cu limitele propuse de Industria si Ghidul materialelor din hartie si carton pentru contactul cu alimentele .Multi poluanti au fost detectati sub limita impusa ,parte din ei nu au fost detectati.Doar benzofenolul a fost detectat in cantitati mari dar sub limitele impuse.Benzofenolul aste prezent in ambalaje din carton rezultat din urmele de curatare a cernelurilor si lacurilor folositi la imprimarea ambalajelor din carton.

Ftalatii sunt folositi la plasticare nefolositi in general in hartie si carton fiind folosite in lacuri ,adezivi,lipici si cerneluri.Acestea au fost determinate in cantitati inacceptabile.

Diisopropylnaphtalenes DIPN a fost detectat in diferite materilae reciclabile cat si detectate ca si contaminant in alimente provenite in urma ambalarii cu ambalaje din hartie.

PAH sunt contaminanti ce provin din imprimarea cernelurilor si pot aparea in in urma procesului tehnologic.

Tab :Limite propuse de Industria si Ghidul materialelor si articolelor din hartie ce vin in contact cu alimentele.

Substante toxice din ambalaje si efecte negative asupra sanatatii.

Bisphenol A, BPA :

A fost gasit in hartia de invelit ciocolata si de ambalat faina .cat si apa de spalare a fibrelor reciclabile.

Doza admisa este de 0.05mg/kg /zi

Aceasta provoaca schimbari la nivelul creierului fiind suspecatbil acu privire la cancer.

Se mai gaseste in plasticurile polycarbonate ,cutiile de ambalej,sticle de lapte pentru copii.

Bis(2-ethylhexyl)phthalate, DEHP:

Este folosit din 1930 ca aditiv in pvc imbunatatind flexibilitatea.

Se foloseste in adezivi,lacuri,vopsele,cerneala,cosmetice.

Se gaseste in ambalajele de carton si contamineaza alimentele neprocesate sau procesate.

Provoaca problem endocrine .

Doza admisa este de 0.05mk/kg/zi

Benzophenonul,BP ;

Se gaseste in cerneluri lacuri in hartie.

Provoaca modificari al nivelul creirului si cancer.

Doza admisa:0.05mg/kg

Ftalati.(DEP)

Se gaseste in deodoranti,fixative,spuma de par ,parfumuri.Deoarece sunt substante ieftine se folosesc la diferite produse cosmetice precum folositi la inmuiat cremele ,creste rezistenta stratului de oja.

Provoaca diabet de tip 2 in urma studiilir facute pe persoanele bolnave de diabet au un nivel crescut de ftalati. Acestia patrund in piele si sange dupa ce sunt aplicati pe piele.Pot afecta sistemul hormonal la adolescenti.

Metoda bazata pe UAE urmata de GC-MS a fost realizata pentru determinarea a diferiti poluanti in amabalajele din carton si hartie pentru contactul lor direct cu alimentele. Rezulatatele obtinute au concetratii foarte mici .In urma analizelor privind examinare plouantilor indica faptul ca amablajele din hartie si carton reciclabil sunt considerate compatibile in ceea ce priveste contactul direct cu alimentele ,cercetatorii inca studiaza riscurile ce pot aparea .

III.CONTAMINAREA MICROBIOLOGICA DIN AMBALAJELE DIN HARTIE.

Hartia este unul din cele mai importante materiale folosit la ambalaje ce vin in contact cu alimentele.Microbii prezenti in hartie si carton pot patrunde in alimente afectand sanatatea consumatorilor.In UE nu s-a stabilit inca reguli stricte care sa previna sanatatea consumatorului in urma infestarii cu ambalaje contaminate.Analizelele s-au facut pe diferite tiputi de hartie si carton folositi la ambalarea alimenetelor .

Au fost studiate metodele utilizate si acceptate in Europa care conduc la identificare si aprecierea de microorganisme precum si stabilirea limitei de toxicitate a produselor papetare destinate ambalajelor alimentare .Aceste fiind grupate dupa o serie de indicatori specifici:

Numarul total de colonii

Indice de coonii de suparafata

Bacterii endosperme

Constituienti antimicrobieni

Rezistenta fungilor

Proprietati de bariera antimicrobiana pentru materiale

Proprietati toxicologice.

Eliminarea sau limitarea factorilor daunatori din hartie si carton destinata pentru ambalarea diferitelor alimente a constituit o problema majora atat pentru cercetatori cat si pentru producatori si procesorii de ambalaje devenind o problema de interes public.Legislatia europeana si nationala are in vedere cerintele de utilizare si asigurare a securitatii,puritatii si toxicitatii ambalajelor si analiza produselor finite.

In lucrare de cercetare “Cercetari privind puritatea microbiologica si toxicologica a hartiei destinate industriei alimentare” in cadrul SC CEPROHART SA BRAILA se va prezenta analiza efectelor pe care le induce utilizarea unor agenti antimicrobieni asupra incarcarii cu microorganisme si asupra proprietatilor toxicologice ale hartiilor si cartoanelor.Puritatea microbiologica a fost studiata prin evalauarea numarului de microbi (bacterii si fungi)de pe suprafat produselor din hartie.Un aspect important luat in discutie de legislatia europeana este introducerea unor cerinte si reglementari referitoare la admiterea hartiilor si cartoanelor cu continut de fibra reciclabila ca ambalaj.Contactul alimentelor cu sortimente de hartii si cartoane din maculatura ar trebui sa se faca dupa ambalarea cu hartie si cartoane pe baza de celuloza.

In prezent majoritatea fabricilor de hartie utillizeaza pentru controlul microbiologic biocizi sau sisteme combinate de biocid /biodispersant.Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele proprietati:sa nu fie corozive,sa nu emane miros,sa nu modifice gradul de alb,culoarea si propritatile fizicco-chimice ale hartiei,sa nu genereze produsi toxici care sa se acumuleze in apele reziduale.

Utilizarea agentilor antimicrobieni in special cele bazate pe biocizi ,in special cele bazate pe biocizi,in sisteme de apa si pasta pentru fabricarea hartiilor care vin in contact direct cu alimentele este conditionata atat de limitele tehnice legale de aplicare cat si de reglementari privind toxicitatea ,protectia mediului si consumatorului.Efectul substantelor biocide utilizate la obtinerea hartiei si cartoanelor destinate contactului cu alimnetele trebuie studiate tinand cont de procesul tehnologic,criterii de calitate cerute pentru accpetarea amblajelor.

Biocizii sunt substante chimice toxice a caror uilizare este restrictionata de anumite cerinte .Regulile si cerintele actuale privind utilizarea biocizilor sunt descrise de Directiva 98/8/EEC intrata in vigoare in anul 2000.Directiva face o diferentiere intre substantele active ,produse de biocide si substante de baza .Aceasta se aplica pentru 23 tipuri de produse :dezinfectanti ,conservanti pentru lemn ,slimcide,insecticide,produsi antifungici.Problemele referitoare la puritatea microbiologica si toxicologica sunt importante pentru consumator ,ele fiind examinate in legatura cu criteriile de calitate ale ambalajelor pentru produse alimentare.

Puritatea microbiologica a hartiei si cartoanelor poate fi evaluata prin numarul total de microbi pe suprafata(ICS=nr .colonii/100cm2).Experimentul de laborator are scop analiza efectelor unor substanet biocide asupra proprietatii microbiologice si toxicologice ale hartiilor si cartoanelor destinate ambalarii produselor alimentare precum si metode care sa identifice evaluarea toxicitatii produselor din hartie si carton.Astfel s-a studiat influenta substantelor biocide asupra caracterissticilor hartiei,influenta substantei biocide asupra inacrcarii cu microorganisme.

Testele microbiologice s-au efectuat pe probe de hartie din 100%celuloza si monstre de hartie recoltate din timpul procesului tehnologi din 70%celuloza si 30% maculatura.

Tab.1. Determinarea ICS a probelor de hartie tratate cu biocid (0-10-20-50-100ppm)

Conform datelor prezentate in tabel la dozarea unica a biocidului se constata o eficienta deosebita fata de incarcarea cu bacterii si fungi.Produsul contribuie la o reducere semnificativa a bacteriilor si fungilor.La doze de 100ppm se conduce la inactivarea totala atat a bacteriilor cat si a fungilor.

Tab.2. Determinarea ICS a probelor de hartie tratate cu biodispersant (0-10-20-50-100ppm)

In tabel se constata ca biodispersantul nu manifesta actiune biocida propriuzisa .Rolul sau nu consta in inactivarea totala a microorganismelor ci doar la limitarea lor si la dispersia depunerilor de biomasa in sistem.

Tab 3.Determinarea incarcarii cu bacterii tratate in sistemul combinat biodispersant/biocid.Biodispersant constant 70% ,biocid :0-10-20-50-100ppm

Conform datelor din tabel se constata o reducere a incarcarii bacterieri ICS de pe suprafata monstrelor de hartie biocidate 73%.Caracterizarea morfologica a coloniilor de bacterii evidentiaza rezistenta la biocid a bacteriilor filamentoase prezente majoritar in monstra de hartie nebiocida si in numar redus in montre de hartie biocide.S-a constatat o reducere cu 63% a incarcarii fungice comparativ cu martorul.Caracterizarea morfologica a coloniilor de fungi evidentiaza prezenta a doua tulpini diferite.

Tab4.Incarcarea microbiologica a monstrelor de hartie din fibra virgina comparativ cu hartie din fibra reciclata.

In urma studiilor efectuate se constata ca in cazul fibrei reciclate tratamentul de control microbiologic aplicat induce un mecanism de inhibare a florei microbiene la suprafat hartiei.Valorile indicatorului de control ICS scad de la 467 la 17 colonii /100cm2 si de la 78 la 13 colonii fungi/100cm 2ceea ce duce al un grad de reducere de 83%a numarului de fungi.

Utilizarea pe scara cat mai larga a produselor reciclabile la fabricarea hartiei a condus la o serie de intrebari daca prin intermediul maculaturii se introduc germeni patogeni care pot influenta calitatea produselor finite.In general prin procesul de inalbire ,macinare descernelizrae sunt eliminate o mare parte din microorganisme.Sistemele de fabricarea a hartiei sunt medii ideale pentru dezvoltarea rapida a diferitelor microorganisme ca bacterii ,ciuperci si alge .Dezvolatarea lor depinde de umiditate ,temperatura,pH,surse de nutrienti.

Microorganismele ramase in hartie in stare de germeni pot fi aerobe sau anaerobe.Germeni precum specia Baccillus sau bacterii gram negative ,pot declansa imbolnaviri microbiene,virotice sau parazitare la om atunci cand patrund la nivelul ambalajului.

Prezenta bacteriilor Clostridiu, in baloti de maculatura este cauza principala a aparitiei mirosurilor si izurilor neplacute din hartie.Efectele toxice sunt multiple datorita structirii carae variaza de la o specie la alta.Caracterul de patogenitatea dominant al speciilor Clostridium este toxigeneza .Toxinele sunt de natura proteica ,iar aspectele clinice ale unor infectii cu specii ale genului Clostridium par sa fie legate de prezenta sau absenta echipamentului enzimatic accesoriu toxigeneze.

Utilizarea unui dispersant in combinatie cu biocid constituie o solutie optima de control a microbiologic ,chiar in conditiile fabricarii hartiei cu continut de fibra reciclata .Acestea dezvolta un mecanism de inhibare a florei microbiene contribuind la reducerea numarului de bacterii si de fungi de pe suprafata hartiei.

Efectul agentilor antimocrobieni asupra continutului de metale grele.

Aspectul toxicologic a fost studiat pe esantioane de hartie ,hartie prelucrata in laborator la adaosuri de agenti de biocidare urmarindu-se controlul microbiologic asupra continutului de metale grele toxice ,transferul de componenti antimicrobieni ,gradul de toxicitate.

Scopul acestui studiu a fost identificarae unei metode care sa permita anticiparea efectului toxic al compusilor de biocidare.

Toxicitatea metalelor grele s-a studiat atat pe hartie virgina,hartie reciclabila cu si fara tratament microbilogic.

Determinarea continutului de metale grele:

continutul de metale grele din monstrele de hartie s-a realizat prin determinarea din extractul apos la rece conform SR EN645. Din extractul apos sau determinat continutul de Pb,Cd,Cr,Hg prin metoda spectofotometrica cu absorbtie atomica.

Determinarea extrasului apos la rece se face respectand SR EN 645

Proba este rupt a taiata si extra in apa la 23 0C,timp de 24 h ,agitand din cand in cand,Extractul se filtreaza daca este neceasr,dupa extractie.Filtratul se pastreaza pentru analizarea constituientilor extrasi.

Aparatura necesara:

balanta,pahar conic 500 ml ,material de filtrare,cilindru gradat,balon cotat,manusi de protectie ,foarfece de ceramica.

Mod de lucru:Proba se taie folosind manusile.Se cantaresc 10 g proba si se introduc in pahar conic.Se adauga 200 ml apa in balon si se inchide.acesta se lasa 24 h la 230C .Se decanteaza si se clatesc de 2 ori bucatile ramase in balon.se filtreza se aduce la semn cu apa.Din extractul apos s-au efectuat determinari pentru continutul de Pb,Cd,Cr,Hg prin metoda spectofotometrica cu absorbtie atomica.

Tab:Continutul de metale grele din hartiile tratate si netratate cu biocizi.(mg/kg S.U)

Determinarea continutului de metale grele a relevat faptul ca indiferent daca s-a aditionat sau nu agenti de biocidare,Pb este prezent peste limitele impuse de legislatia europeana pentru hartii si cartoane destinate constactului cu alimentele ,la toate probele luate in lucru.Monstrele cu maculatura contin cantitatea cea mai mare de Pb 16mg/kg hartie,respectiv 19,4 mg /kg fata de 3mg/kg hartie recomandarile BgVV.

Folosirea rezulatatelor pentru stabilirea efectului indus de actiunea agentilor antimicrobieni asupra continutului de metale grele din probele de hartie este discutabila cu atat mai mult cu cat se stie ca determinarea continutului de meteale grele prin metoda spectofotometrica cu absorbtie atomica este o analiza cu probleme fiind puternic influentatat de calitataea apei distilate utilizata la efectuarea analizei,de prezenta de metale grele in atmosfera de lucru din laborator,de manipularea mostrelor.

Institutul de biopolimeri si chimia fibrelor din Polonia a publicat un articol”Investigarea puritatii microbiologice a ambalajelor din hartie si cartonce vin in contact cu alimentele”

Avand in vedere ca In UE nu s-a stabilit inca reguli stricte care sa previna sanatatea consumatorului in urma infestarii cu ambalaje contaminate Institutul de biopolimeri a facut numeroase analize pe diferite tiputi de hartie si carton folositi la ambalarea alimentelor .

Materialele hartiei de ambalat pot fi infectate cu diferite microorganisme in moduri diferite.Contaminanti se pot gasi atat in aer,substante chimiec,hainele operatorilor cat si suprafele de lucru.O adevarata sursa de contaminare fiind apa tehnologica datorita continutului bogat de substante nutritive,temperaturilor ridicate 25-450C fiind o adevarata sursa de dezvoltare a microorganismelor.

Microorganismele pot aparea prin feluri diferite ce pot deteriora produsul :Enterobacter cloacae,Bacillus subtilis,generatoare de mirosuri straine:Clostridium,Acetinomycetes,produc mucus:Bacillus,Burkholderia,Klebsiella.O parte din ele pot afecat sanatatea consumatorului Bacillus cereus,Staphylococcus.Atat bacteriile cat si fungi prezenti in amabalaje din hartie si carton pot fi mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor si ciupercilor.

Cercetatorii au studiat infectiile microbiologice a diferitelor ambalaje din hartii si cartoane ce vin in contact cu alimentele.In urma studiului legislatiei in vigoare si metodelor de analiza s-a studiat numarul total de microorganisme ce pot fi detectate folosindu-se cele trei metode.

Materiale folosite:

pentru determinarea contamianrii microbiologice s-au luat proobe ambalaje din carton si hartie ce vin in contact direct cu alimentele cum ar fi pungi de hartie si faina ,ambalaje

pentru bomboane ,cutii de pizza cat si ambalaje ce nu vin in contact direct cu alimentele cutii pentru ciocolata cutii pentru bomboane.

1)Examinarea numarului total de microorganisme prin metoda difibering.

1 g din proba a fost dezintegrat in solutie Ringer (compozitia NaCl 2,5.KCl -0,105g,CaCl2-0,12g,NaHCo3-0.05 g. apa -100ml )s-a omogenizat in conditii sterile obtinunaduse o conc de 1%.Suprafata de lucru a fost sterilizata cu 70%etanol apoi 1%a fost diluata pentru a se putea masura nuamrul de bacterii si ciuperci.2ml din fiecare dilutia au fost puse in 5 vase petri si umidificat cu mediu nutritive TGEA 5,0g,glucoza 1,0g,;agar 15.0 ,apa 1000ml,ph=7 si PDA Pentru fiecare mediu s-au preparat 7 vase.Vasele fiind incubate la 37 0C pentru 48 ore pentru bacterii si 300C pentru 5 zile.Numarul de colonii au fost numerate si numarul de bacteria si fungi pe 1g hartie uscata .

2)Examinarea numarului total de microorganisme prin metoda umidificarii cu agar.

Probe de 20 mm 20 mm dimensiuni au fost pregătite ce cantaresc 1 g.Două straturi preparate au fost folosite în timpul examinării cu strat de sus și de jos de mediu agar nutritive între care a fost plasat proba testată. Suprafața testata a fost direcționata către partea de jos a vaselor Petri. Incubare a fost făcut la 37°C timp de 48 ± 2 ore pentru microorganisme pe substrat, iar la 28 ± 1°C pentru 5 zile pentru ciuperci . După ce sa terminat incubarea,au fost numarate numarul de colonii de bacterii si ciuperci pentru fiecare probă. Numărul de microorganisme a fost calculat la 1 g de probă testată, per masă uscată de hârtie și pe 100 cm2 de hârtie.

3)Examinarea numarului total de microorganisme din hartie prin metoda frotiu.

O metodă orizontală de prelevare de probe de pe suprafața utilizând contact produse și frotiuri precum și standardul de estimare a numărul total de bacterii si ciuperci în hîrtie. Microorganisme le au fost spalate de pe o suprafață de hârtie limitat de un model de șablon de 25 cm2 cu ajutorul unui tampon umezit cu lichid Ringer. Tamponul a fost apoi pus într-un balon deține 20 ml de lichid Ringer și stick-ul a fost tăiat. Balonul a fost amestecatde 30 de secunde. 4 feluri de vase Petri au fost inoculate cu 1 ml de lichid, dintre care 2 vase au fost umezite cu PDA mediu și 2 cu glucoza-amidon agar la 370C pentru 48-72 ore.Numarul de microorganism pe 1cm2 a fost testat.

Rezulatatele obtinute.

In urma studiillor s-a putu estima nuamarul de bacterii si ciuperci fiind prezentate in tabelele urmatoare,fiind la un nivel scazut depinzand de mnetoda aplicata.Numarul de bacteria prin metoda defibering este cuprins intre102-103µ/g.In cazul metodei de umidificare cu agar citirea a fost imposibila datorita contaminarii ridicate.

Tab1:Numarul total de bacterii din probele de hartie.

Tab 2:Numarul total de mucegaiuri din probele de hartie.

Numarul total de fungi prin metoda defibering a fost de 2.0X101u/gin cazul pungii de zahar.in cea mai mare parte nu au putut fi detectati.In cazul hartiei de invelit bomboane limita de detective a fost 1,0X101unitati pe 1 g nu a permis detectarea numarului de fungi.Numarul de ciuperci din probe dupa metoda umidificarii a fost 4,3X 100u/100 cm2 si calculate la 1g -5,7X100u.In una din probe nu a putut fi detectat.

Tab 3:Numarul total de bacterii din probele din carton”-“neestimat

Tab 4:Numarul total de ciuperci din probele din carton.

Numarul de microorganism determinate in ambalajele de carton sunt mult mai ridicate decta cele ale hartiei .Numarul total de bacteria din ambaljele de carton detectate prin metoda defibering au fost cuprinse intre 105-106u/g .Numarul de colonii de bacteria in cazul metodei de umidificare cu agar a fost imopsibil de determinat.In cazul ambalajului pentru pizza numarul de bacteria a fost intre 1,1-1.8 *102u/g mult mai redus decat in cazul metodei prin defibrilare.Numarul de bacteria si ciuperci a fost dificil de determinat prin metoda umidificarii.

In urmatoarele imagini sunt prezentate probe de bacteria si ciuoerci pe probe de ambalaje din carton.Numarul de fungi de pe ambalaje din carton estimate prin metoda defibering a fost de 2,6*103u/g.Numarul de fungi fiind mai mic in metoda umidificarii cu agar.

Metoda umidificarii cu agar fiind preferata in cazul conatminarilor microbiologice mici

Fig 1.Metoda umidificarii cu agar a)bacterii pe o proba de ambalaj carton ciocolata

b)bacterii pe o proba punga de faina.

a) b)

In Fig 2 sunt prezentate cum cresc numarul de ciuperci pe ambalaje din carton.Aici observandu-se o crestere intense a ciupercilor in probele studiate ceea ce depinde de tipul de proba ales si tipul de contaminanti.

Fig.2 Metoda umidificarii cu agar:ciuperci pe probe diferite probe de hartie.

a)Ambalaj pizza

b)ambalaj carton

c)cutie din carton

Numarul total de ciuperci a fost descoperit prin metoda defibering in punga de zahar.Numarul de ciuperci determinat prin metoda umidificarii cu agar este de 4,3*100 µ/100cm2 fiind calculate la on 1 g – 5.7×100 u.

In urma testelor se constata ca metoda frotiu nu este potrivita pentru testarea microbiololgica a ambalajelor de hartie si carton.Poate fi folosita daca materialul testat contine apa impermeata in folii de aluminiu sau plastic.

Metoda defibrilarii este cea mai potrivita pentru a testa contaminarea microbiologica a ambalajelor din carton si hartie.Metoda putand permite deteminarea unor valori precise atata in cazul valorilor mari de contaminare cat si cele mai scazute.

Concluzii contaminarea

Prin aprecierea si acceptarea ambalajelor din hartie si carton care vin in contact direct cu alimnetele se pot aplica regulile si cerintele din Directiva 89/109EEC .

Datele din literatura si experimentele prezentate evidentiaza urmatoarele:

-la obtinerea produselor papetare destinate contactului cu alimentele se pot utiliza hartii reciclate cu grad mare de contaminare numai daca se utilizeaza cantitati corespunzatoare de maculatura supusa unor procedee speciale de preparare cum este albirea,descernelizarea,decontaminarea.

-microorgamismele ramase in hartie in stadiul de germeni pot sta la baza unor serioase probleme specifice daca conditiile de germinare si vegetatie le sunt favorabile,astfel in aceste conditii formeaza germeni patogeni care patrund la nivelul ambalajelor la alimente declansand conatminarea si infestarea si implicit imbolnavirea consumatorului.

– atat reglementarile comunitare cat si cele nationale indica absenta germenilor patogeni in ambalajele papetare destinate conatctului direct cu alimentele.

VI.CERCETARE CU PRIVIRE LA PURITATEA MICROBIOLOGICA A AMBALAJELOR DIN HARTIE SI CARTON.

In urma studiilor efectuate se poate studia puritatea micobiologica a ambalajelor din hartie si carton prin cele trei metode:

Metoda defibering

Metoda umidificarii cu agar

Metoda frotiului

In urma analizelor efectuate de Institutul de de biopolimeri si chimia fibrelor s-a constat ca metoda difibering este cea mai potrivita in ceea ce priveste puritatea microbiologica a ambalajelor din hartei si carton.

In cadrul laboratorului de microbiologie am analizat puritatea microbiologica a trei tipuri de ambalaje din hartie si carton.

Ambalajele analizate sunt:

punga hartie ambalat faina noua nefolosita procurata din magazia Mopan

punga hartie amabalat faina folosita procurata din magazinul Mopan

Amblaj carton ciocolata

Mod de lucru:

1 g compozitie a fost dizolvat in solutie Ringer ce contineNacl 2,5 g, KCl 0,105 g,

CaCl2-0,12g, NaHCo3-0,05g,apa 1000ml fiind omogenizata in conditii sterile pana la omogenizarea texturii cu concentratie 1%.

Suprafata a fost sterilizata cu solutie etanol 70% fiind apoi clatita cu apa distilata.

Apoi suspensi de 1% a fost diluata de 10 ori.

2ml din fiecare diluatie a fost pus in pietre Petri si umezite cu mediul de cultura .

TEGA pentru bacterii pe fiecare din proba pentru 48 ore la temperaturi de 370C si

PDA pentru ciuperci pe celelate trei probe pentru 5 zile la temperaturi de 300C.

Numarul de colonii a fost numarat pe 1 g proba harti respectiv carton (µ/g)

Pentru mediu de cultura TEGA; s-au gasit formate pentru

proba de carton 35 unitati formatoare de colonii pe placa Petri

proba ambalaj nou 25 unitati formatoare de colonii pe placa Petri

proba ambalaj faina folosit 12 unitati formatoare de colonii pe placa Petri.

Determinarea numarului de unitati formatoare de colonii /g ambalaj din carton:

2cm3…………………………………………………………………………..35ufc

X10factorul de dilutie

2cm 3…………………………………………………………………………350ufc

100cm3……………………………………………………………………….x

X=350×100/2=17500ufc/g ambalaj

Determinarea numarului de unitati formatoare de colonii /g ambalaj din hartie nou

2cm3…………………………………………………………………………..25ufc

X10factorul de dilutie

2cm 3…………………………………………………………………………250ufc

100cm3……………………………………………………………………….x

X=250×100/2=12500ufc/g ambalaj

Determinarea numarului de unitati formatoare de colonii ambalaj din carton:

2cm3…………………………………………………………………………..12ufc

X10factorul de dilutie

2cm 3…………………………………………………………………………120ufc

100cm3……………………………………………………………………….x

X=120×100/2=6000ufc/g ambalaj

Ambalaj de faina cu mediu de cultura TEGA

Ambalaj nou cu mediu de cultura TEGA si PDA

Imagine ambalaj carton cu mediu de cultura TEGA si PDA.

Tab:Numarul total de fungi si bacterii determinate din ambalaje.

Imagini cu medii de cultura PDA.

In urma analizelor facute la ciuperci cu mediu de cultura PDA nu au fost gasite unitati formatoare de colonii. Deci nu exista surse de contaminare cu ciuperci in cele trei cazuri

Tab:Numarul total de fungi si bacterii determinate din ambalaje comparativ cu studiile .

Bibliografie:

Intenet:

1.Grant CNSIS 2 “Caracterizarea hartiilor si cartoanelor destinate ambalajelor alimentare”

2,“A study on the suitability of recycled paper and board intended for use as food packaging materials” (Laboratory of food chemistry GRECE)

3.Investigation in the microbiological purity of paper and board packaging intended for contact with food(Poland)

4.Cercetari privind puritatea microbiologica si toxicological a hartiilor si cartoanelor destinate industriei alimentare(SC CEPROHART SA BRAILA)

5.Ambalaje din hartie pentru produse alimentare problem de microbiogie(SC CEPROHART SA BRAILA)

6.”Ambalarea moderna a produselor alimentare” Turtoi Editura Agir 2006

7.”Pastrarea ,conditionarea si ambalarea produselor agroialimentare”Costel Scortiseanu

Bibliografie:

Intenet:

1.Grant CNSIS 2 “Caracterizarea hartiilor si cartoanelor destinate ambalajelor alimentare”

2,“A study on the suitability of recycled paper and board intended for use as food packaging materials” (Laboratory of food chemistry GRECE)

3.Investigation in the microbiological purity of paper and board packaging intended for contact with food(Poland)

4.Cercetari privind puritatea microbiologica si toxicological a hartiilor si cartoanelor destinate industriei alimentare(SC CEPROHART SA BRAILA)

5.Ambalaje din hartie pentru produse alimentare problem de microbiogie(SC CEPROHART SA BRAILA)

6.”Ambalarea moderna a produselor alimentare” Turtoi Editura Agir 2006

7.”Pastrarea ,conditionarea si ambalarea produselor agroialimentare”Costel Scortiseanu