Studiu Privind Posibilitatile de Folosire a

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE…………………………………………………….4

1.1. SCURT ISTORIC…………………………………………………………………….4

CAPITOLUL 2 – GENERALITĂȚI PRIVIND ENERGIA GEOTERMALĂ………….9

2.1. PARTICULARITĂȚI ALE ENERGIEI GEOTERMALE……………………………9

2.2. POTENȚIALUL ENERGETIC GEOTERMAL…………………………..………….10

2.3. IDENTIFICAREA LOCAȚIILOR FAVORABILE…………………………….….12

2.4. DISTRIBUȚIA RESURSELOR GEOTERMALE……………………………………13

2.5. CLASIFICAREA ENERGIEI GEOTERMALE ÎN FUNCȚIE DE POTENȚIALUL TERMIC……………………………………………………………………………………….13

2.5.1. ENERGIA GEOTERMALĂ DE POTENȚIAL TERMIC RIDICAT………..……14

2.5.2. ENERGIA GEOTERMALĂ DE POTENȚIAL TERMIC SCĂZUT………………16

2.6. POTENȚIALUL TEORETIC AL SURSELOR REGENERABILE…………………….17

CAPITOLUL 3 – ZĂCĂMINTE GEOTERMALE……………………………………..19

3.1. TIPURI DE ZĂCĂMINTE GEOTERMALE………………………………………19

CAPITOLUL 4 – MODALITĂȚI DE UTILIZARE A ENERGIEI GEOTERMALE….25

UTILIZAREA DIRECTĂ A ENERGIEI GEOTERMALE…………………..25

4.1.1.UTILIZĂRI INDUSTRIALE………………………………………………..25

4.1.2. UTILIZĂRI AGRICOLE……………………………………………………29

4.1.3. ACVACULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ…………………………………….30

4.1.4. ÎNCĂLZIREA SERELOR ȘI A FERMELOR ZOOTEHNICE………….…30

4.2. UTILIZAREA ÎN CASCADĂ E ENERGIEI PROVENITE DIN APA GEOTERMALĂ………………………………………………………………..…32

4.3. TEHNOLOGII PENTRU GEOTERMIE……………………………………..34

CAPITOLUL 5 – ASPECTE ECOLOGICE PRIVIND ENERGIA GEOTERMALĂ…..36

5.1. POLUAREA ESTETICĂ A PEISAJULUI………………………………………..…36

5.2. POLUAREA FONICĂ ……………………………………………………………..37

5.3 POLUAREA TERMICĂ……………………………………………………………37

5.4 EFECTE FIZICE DATORATE EXTRAGERII FLUIDULUI……………..………..38

5.5. EMISIILE POLUANTE……………………………………………………………….38

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………40

Capitolul 1

INTRODUCERE

Scurt istoric

Unele manifestări geotermale de suprafață ca de exemplu erupțiile de apă fierbinte (geyserele), erupțiile de vapori (fumarolele), noroaie care fierb și izvoarele de apă termală se întâlnesc pretutindeni în lume, o parte fiind însoțite de manifestări vulcanice și seismice.

Energia geotermală a fost folosită încă din perioada preistorică în special pentru spălat și fierberea hranei, ulterior utilizarea apei geotermale fiind extinsă pentru scopuri terapeutice ca de exemplu îngrijirea pielii, vindecarea rănilor, hemostaze, etc.

Această energie geotermală a fost cel mai intens utilizată în perioada de maximă înflorire a Imperiului Roman. Termele construite de romani în apropierea surselor naturale de apă geotermală erau locuri de igienă, agrement, odihnă și terapie.Localitatile în care existau terme au devenit importante centre culturale, economice, politice și militare.

În România astfel de terme au existat la Aque ( Călan, Hunedoara ), Germisara ( Geoagiu ), Ad Medium ( Herculane ) și Calatis ( Mangalia ).

Odată cu decăderea Imperiului Roman a scăzut și utilizarea acestei energii.

Cea mai intensivă exploatare a început la sfârșitul secolului trecut și a luat amploare în prima jumatate a acestui secol cînd a devenit accesibilă tehnologia necesară acestui scop.

Printre țările care s-au ocupat de dezvoltarea unor proiecte geotermale moderne se numară Italia, Islanda, Statele Unite ale Americii, Japonia și Noua Zeelandă. Prima instalație industrială de producere a energiei electrice din energie geotermală a fost realizată în 1931 la Larderello, în Italia. Prima instalație industrială care folosea abur uscat pentru producerea energiei electrice a fost dată în funcțiune în 1958 la Wairakei, în Noua Zeelandă.

În prezent, energia geotermală, este folosită în mai mult de 50 de țări în întreaga lume deoarece aceasta este o sursă indigenă de energie și este mult mai puțin poluantă decât arderea combustibililor fosili.

În 1990, puterea instalată totală pentru producerea de energie electrică din energia geotermală, a fost de 600 MW, iar în 1992 a ajuns la 8000 MW ( Schomberg ).

Tot în 1990, sursele noi și refolosibile, categorie în care intră și energia geotermală, au furnizat 2 % din consumul mondial de energie.

Consiliul Mondial al Energiei a elaborat o prognoză pe 30 de ani a consumului mondial de energie și a distribuției acestuia pe surse de energie ( Dickson și Fanelli, 1990).

Studiul a afost elaborat pe 3 scenarii de evoluție diferite. În cazul de referință (Ref.), se consideră că rata anuală medie de creștere a consumului mondial de energie va rămâne constantă și egală cu cea din 1990. Pentru cazul dezvoltării economice avansate ( D.E.A ) se consideră că rata anuală va crește cu rata medie pe ultimii 5 ani. În ultimul caz, și anume în cazul dezvoltării ecologice (D.E.) se consideră că dezvoltarea se va face astfel încât să se asigure o protecție maximă a mediului înconjurător. În acest caz ponderea surselor noi și refolosibile de energie va atinge maximul de 13 %.

În tabelul 1.1 avem prezentate rezultatele acestora.

Tabelul 1.1 Distribuția consumului de energie pe surse

* Gtep = gigatone echivalent petrol (Hi = 40,2 MJ/kg)

** în special combustibili necomerciali

Puterea termică a instalațiilor de utilizare directă a energiei geotermale a fost de 11.400 MW în 1990 ( temperatura de referință fiind de 30 °C), rata anuală medie de creștere fiind evaluată la 10 %.

În tabelele 1.2 și 1.3 sunt prezentate puterea instalată și energia produsă în 1990 în țările cu o utilizare semnificativă a energiei geotermale.

Tabelul 1. 2 Producția de energie electrică în 1990

Tabelul 1.3 Utilizarea directă în 1990

– = necunoscut sau zero

Temperatura Pământului crește dinspre suprafață spre centru, unde atinge o valoare de cca. 6000° C, care însă nu a fost precis determinată de oamenii de știință.

În figura 2.2 este prezentată variația aproximativă a temperaturii în interiorul Pământului.

Fig. 2.2. Variația temperaturii dinspre scoarța spre centrul Pământului

Energia geotermală este utilizată la scară comercială, începând din jurul anilor 1920, când a început să fie utilizată în special căldura apelor geotermale, sau cea provenită din gheizere, pentru încălzirea locuințelor, sau a unor spații comerciale.

2.2. Potențialul energetic geotermal

Pe teritoriul României, un număr de peste 200 foraje pentru hidrocarburi au întâlnit la adancimi situate între 800 și 3500 m resurse geotermale de joasă și medie entalpie (40-120 ° C). Exploatarea experimentală a circa 100 de foraje în cursul ultimilor 25 de ani a permis realizarea unor evaluări a potențialului energetic al acestui tip de resursă.

Utilizarea energiei geotermice extrase este folosită în proporție de 37 % pentru încălzire, 30 % pentru agricultură (sere), 23 % în procese industriale, 7 % în alte scopuri.

Dintr-un număr de 14 sonde geotermale săpate în intervalul 1995-2000 la adâncimi de 1500-3000 de m, numai 2 au fost neproductive, înregistrandu-se o rată de succes de 86 %.

Tabelul de mai jos prezintă o sinteza a principalilor parametrii din perimetrele geotermale importante din România, inclusiv a potențialului energetic teoretic.

Notă : * – calculată considerând ca apa geotermală se răcește până la 30 ° C.

2.3. Identificarea locațiilor favorabile

Criterii generale de selecție a locațiilor:

Selectarea locațiilor favorabile acestei aplicații energetice se face având în vedere unele criterii care includ condiții și restricții tehnice, economice și de mediu.

Principalele criterii de selecție:

Potențialul energetic al sursei regenerabile în zona de interes;

Condițiile concrete din teren ( morfologie, rugozitate,natura terenului );

Apropierea de așezări umane;

Rezervații naturale, zone turistice, istorice, arheologice;

Zone interzise, aeroporturi;

Existența și starea căilor de acces;

Condițiile de folosire a terenului: concesionare/cumpărare;

Posibilitățile de conectare la rețeaua electrică: distanța, nivel de putere, etc;

Existența unui consumator în zonă;

Potențiali investitori în zonă;

Potențiali autoproducători în zonă;

Posibilitatea unui parteneriat public/privat.

Locații pentru aplicații energetice geotermale

Zonarea locațiilor pentru aplicațiile geotermale are în vedere distribuția rezervelor de ape geotermale în teritoriu în funcție de temperaturile maximale de emergență de 120° C, respectiv 140° C. În ambele cazuri aplicațiile predominante sunt cele termice.

Zonele de interes pentru aplicațiile termice, în particular cu pompe de caldură geotermice sunt următoarele:

Caciulata-Olănești

Baia Sprie-Cavnic

Felix ( 1 Mai ) Oradea

Toplița

Miercurea Ciuc-Jigodin

Geoagiu

Mangalia

2.4. Distribuția resurselor geotermale

Prospecțiunea geotermică realizată prin măsurători ale temperaturii a permis elaborarea unor hărți geotermice pentru întreg teritoriul României, evidențiind distribuția temperaturii la adâncimi de 1,2,3 și 5 km.

Aceste hărți indică ca zone favorabile pentru concentrarea resurselor geotermale suprafețe circumscrise de 60-120° C, ( pentru exploatarea apelor geotermale pentru producția de energie termică ) și suprafețe în care temperatura la 3 km adâncime depășeste 140° C ( zone posibile pentru exploatarea energiei geotermice în vederea generării de energie electrică ). Pentru primul tip de resurse sunt caracteristice ariile din Câmpia de Vest, în timp ce pentru cel de-al doilea tip sunt caracteristice ariile aflate în zona de dezvoltare a vulcanismului neogencuaternar din Carpații Orientali: Oaș-Gutâi-Țibles și, respectiv Călimani-Gurghiu-Harghita.

2.5. Clasificarea energiei geotermale în funcție de potențialul termic

Din punct de vedere al potențialului termic, energia geotermală poate fi clasificată în două categorii:

– Energie geotermală de potențial termic ridicat;

– Energie geotermală de potențial termic scăzut.

2.5.1 Energia geotermala de potențial termic ridicat

Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul ridicat al temperaturilor la care este disponibilă și poate fi transformată direct în energie electrică sau termică.

În figura 2.3 este prezentată o schemă de principiu a unei centrale electrice geotermale, iar în figura 2.4. este prezentată o asemenea centrală electrică geotermală. Energia electrică se obține în prezent din energie geotermală, în centrale având puteri electrice de 20…50MW, care sunt instalate în țări ca: Filipine, Kenia, Costa Rica, Islanda, SUA, Rusi, etc.

Fig. 2.3. Părțile componente ale unei centrale electrice geotermale:

1 – foraj pt. injecția apei și pompe de injecție; 2 – zona de joncțiune între foraje; 3 – foraje de producție; 4 – schimbător de căldură;5 – turbinele și generatoarele electrice; 6 – sistem de răcire; 7 – stocare energie de potențial termic ridicat în sol; 8 – sistem de monitorizare seismică; 9 –consumatori electrici.

Fig. 2.4. Centrală electrică geotermală din Kamchatka, Rusia

Energia electrică se obține în prezent din energie geotermală, în centrale având puteri electrice de 20…50MW, care sunt instalate în țări ca: Filipine, Kenia, Costa Rica, Islanda, SUA, Rusia, etc.

Din categoria surselor de energie geotermale de potențial termic ridicat, fac parte și gheizerele cu apă fierbinte sau abur, de tipul celor prezentate în figura 2.5.

Fig. 2.5. Gheizer

2.5.2. Energia geotermala de potențial termic scazut

Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul relativ scăzut al temperaturilor la care este disponibilă și poate fi utilizată numai pentru încălzire, fiind imposibilă conversia acesteia în energie electrică.

Energia geotermală de acest tip, este disponibilă chiar la suprafața scoarței terestre, fiind mult mai ușor de exploatat decât energia geotermală de potențial termic ridicat, ceea ce reprezintă un avantaj.

În figura 2.6. se observă că începând de la adâncimi foarte reduse, temperatura solului poate fi considerată relativ constantă pe durata întregului an:

– La 1m temperatura solului variază între 5…15°C;

– La 1,5…3m temperatura solului variază între 7…13°C;

– La 4,5m temperatura solului variază între 8…12°C;

– La 6…10m temperatura solului variază între 9…11°C;

– La 10…18m temperatura solului variază cu mai puțin de 1°C în jurul valorii de 10°C;

– La peste 18m temperatura solului este constantă, având valoarea de 10°C.

Fig. 2.6. Variația temperaturii în sol, în zona de la suprafața scoarței terestre

Exploatarea energiei geotermale de potențial termic scăzut necesită echipamente special concepute pentru ridicarea temperaturii până la un nivel care să permită încălzirea și/sau prepararea apei calde, ceea ce reprezintă un dezavantaj față de energia geotermală de potențial termic ridicat. Echipamentele menționate, poartă denumirea de pompe de căldură și au același principiu de funcționare ca al mașinilor frigorifice, funcționând cu energie electrică.

2.6. Potențialul teoretic al surselor regenerabile de energie din România:

Sursă: Strategia energetică a României pentru perioada 2007 – 2020

Producția prognozată de energie electrică din surse regenerabile de energie pe termen mediu

În funcție de temperatura înregistrată la sursele hidrogeotermale (valorificate prin foraj și extracție) din România, geotermia de „joasa entalpie“ se înregistrează la ape de adâncime (cu temperaturi cuprinse între 25º C și 60º C) și, respectiv, geotermia de temperatura medie („ape mezotermale“), cu temperatura de la 60º C până la maximum 125º C.

Resursele geotermale de joasă entalpie se utilizează la încălzire și la prepararea apei calde pentru consum, în imobile rezidențiale (locuințe), anexe industriale, terțiare – servicii (birouri, spații de învățământ și educație, spații comerciale și sociale, spitale etc.) sau construcții agrozootehnice (sere, solarii, ferme pentru creșterea animalelor s.a.). Limita economică de foraj pentru ape geotermale nu depășește, în general, 3.300 m și a fost atinsă numai în anumite zone (de exemplu, bazinul geotermal București Nord sau perimetrele Snagov – Balotești).

În anul 1990, în România se aflau în exploatare curentă 64 de sonde, pentru utilizări locale diverse, precum asigurarea încălzirii și apei calde la ansambluri de locuințe, clădiri cu destinație publica sau industriale, construcții agrozootehnice etc. În prezent se află în funcțiune aproximativ 75 de sonde de tip hidrogeotermal, în zone geografice diferite, iar potențialul energetic exploatabil în condiții economice depășește 100 mii tep/an.

Energia echivalentă produsă și livrată utilizatorilor conectați la capul de exploatare al sondei depășește 30 000 tep, cu un grad mediu de folosire anuală a potențialului maxim de peste 20%. În etapa actuală se află în conservare sau rezervă un număr relativ ridicat de sonde cu potențial energetic atestat.

Materialele și echipamentele utilizate „in situ“ au un grad ridicat de uzură fizică și morală (schimbatoare de căldură neperformante, nivelul avansat de coroziune, înfundări, depuneri, conducte și vane din oțel fără izolație termică, fiabilitate redusă etc.).
Durata de exploatare a instalațiilor în funcțiune este mai mare de 20 ani, iar gestiunea energetică (sistemul de facturare a energiei livrate – utilizate) se înregistrează în regim pausal, cu baza de calcul prin citire periodică a parametrilor la gura sondei, cu aparatură de tip industrial (lipsa de contoare de căldură și aparatură de precizie ridicată)

Capitolul 3

Zăcămintele geotermale

3.1. Tipuri de zăcăminte geotermale

Pentru a evalua valoarea energetică a resurselor geotermale este necesară o clasificare a acestora în funcție de temperatura care determină scopurile în care este folosita energia geotermală.

Clasificarea resurselor geotermale propusă de Consiliul Mondial al Energiei:

Resurse cu temperaturi înalte ( peste 225 ° C )

a ) Zăcăminte predominant lichide;

b ) Zăcăminte predominant vapori;

c) Soluții cu concentrație mare de solide dizolvate ( > 100g/kg);

d) Zăcăminte vulcanice.

Resurse cu temperatură medie ( 125 -225 ° C )

Zăcăminte predominant lichide;

Fluide efluente din zăcăminte cu temperaturi înalte;

Fluid rezidual de la utilizarea fluidului de tip A

Resurse cu temperatură joasa ( < 125° C )

Zăcăminte în intregime lichide;

Fluide efluente din zăcăminte cu temperaturi medii;

Fluid rezidual de la utilizarea fluidului de tip B;

Resurse din roci fierbinti

Acestea sunt roci aflate la adăncimi accesibile prin foraj dar care pot conține apă. În general este necesară crearea artificială a fisurilor pentru circulația apei prin roca fierbinte ( permeabilitate artificială ) prin explozii subterane. Temperatura rocii trebuie să fie suficient de mare pentru a încălzii apa până la o temperatură utilizabilă. În prezent utilizarea acestui tip de resursă nu este rentabilă economic.

Resurse geopresurizate

Se găsesc la adâncime mare unde energia termică a fluidului conținut în roci poroase este marită de presiunea litostatică mare datorată adâncimii. Aceste resurse sunt foarte putin atractive economic

În prezent sunt utilizate doar primele 3 tipuri de resurse deoarece acestea conțin o mare cantitate de fluid în straturi de roci cu porozitate mare de unde poate fi extrasă prin sonde de producție. Aceste zăcăminte se numesc hidro-geotermale.

Pentru formarea unui astfel de zăcământ hidro-geotermal este necesar să fie îndeplinite simultan condițiile:

să existe structuri sau formațiuni de roci care să permită apei să coboare la adâncimi suficient de mari pentru a se încălzi;

să existe apă disponibilă ( din precipitații de suprafață sau reinjecție );

să existe o sursă de caldură la adâncime: – flux de căldură regional;

– intruziuni locale de magmă;

– roci cu conținut de substanțe radioactive;

– timp și suprafaâă de schimb de caldură pentru încălzirea apei meteorice la o temperatură ridicată;

– existența unei căi de revenire spre suprafață cel puțin până la adâncimi accesibile prin foraj.

Zăcămintele hidro-geotermale sunt împărțite în 2 grupe:

zăcăminte de entalpie joasă, cu temperaturi < de 150° C la adâncimea de 1 kilometru;

zăcăminte de entalpie înaltă , cu temperaturi > de 150° C la adâncimea de 1 kilometru.

Zăcămintele geotermale sunt localizate în apropierea zonelor de contact dintre plăcile tectonice .

Zăcămintele de entalpie înaltă sunt asociate regiunilor tectonice și vulcanice active din spatele munților de încrețire formați în zonele de ciocnire dintre plaăile tectonice, la alunecarea uneia sub alta, sau regiunilor în care plăcile tectonice se îndepartează una de alta facilitând ieșirea magmei la suprafață sub forma unor erupții de-a lungul faliilor.

Zăcămintele de entalpie joasă sunt în general localizate în bazine sedimentare din zone cu grosimi mici ale scoarței terestre, aflate în apropierea marginilor plăcilor tectonice. Ca exemple avem Bazinul Parizian, Bazinul Panonic și marele bazin sedimentar din partea de nord-est și centrală a Chinei.

Aceste tipuri de bazine au un potențial energetic ridicat, deși temperaturile sunt mici, datorită cantităților mari de apă geotermală conținută de rocile sedimentare cu porozitate mare. Viteza de curgere a apei în rocile sedimentare este de circa 1-10 cm/an, apa având aceeași vârstă cu roca gazdă și un conținut ridicat de săruri și carbonați care sunt solide dizolvate și de asemenea CO2 și CH4, putând cauza dificultăți în exploatare datorită depunerilor și coroziunii.

Zăcămintele geotermale de entalpie joasa mai pot fi întâlnite în zone vulcanice cu vechime foarte mare, inactive, având ca sursă de caldură intruziuni magmatice de mare adâncime sau deja reci. Aceste zăcăminte sunt de obicei mici ca extindere și localizate in roci vulcanice cu porozitate mică având un potențial energetic redus.

Zăcămintele geotermale de entalpie înaltă sunt întâlnite numai în regiuni vulcanice active, în regiunile de contact între plăcile tectonice ( falii și rifturi ). Sursa de caldură o reprezintă intruziunile magmatice tinere aflate la adâncimi mici. Transmiterea căldurii în interiorul zăcămantului se produce în principal prin convecție.

Temperatura fluidului geotermal poate atinge valori foarte ridicate ( peste 380° C ) în multe cazuri acesta ajungând la saturație.

Foarte rar se găsesc zăcăminte care produc abur supraîncălzit ( Larderello – Italia, The Geysers – SUA ). Potențialul energetic al acestor zăcăminte este relativ ridicat chiar dacă porozitatea rocilor vulcanice este mică datorită temperaturilor foarte ridicate. Cantitatea de solide dizolvate este mică, dar cantitatea de gaze de origine vulcanică ( în principal hidrogen sulfurat ) este mare, aciditatea fluidului produs fiind uneori atât de mare încât produce coroziune foarte rapid în tubulatura de sondă, necesitând inchiderea acesteia cu ciment.

Activitățiile de cercetare și explorare geologică a zăcămintelor geotermale în România au început în 1962, primele sonde geotermale fiind forate în zona Câmpiei de Vest, respectiv Oradea, Felix, Călacea și Timiș. Au fost forate peste 200 de sonde care au confirmat prezența unor resurse geotermale semnificative în unele regiuni din România.

Exploatarea unui numar de peste 100 de sonde a permis în ultimii 20 de ani evaluarea resurselor de căldură din zăcămintele geotermale deja identificate.

Rezervele se ridică la o valoare de 200.000 TJ suficiente pentru o perioada de 20 de ani.

În evaluările privind energia geotermală se utilizează unităâi de masură tolerate, care nu fac parte din Sistemul Internațional, și notații specifice.

Megawattora (MWh) este o unitate de măsură tolerate utilizată pentru energia electrică și termică, iar relația de echivalență dintre aceasta și unitatea de măsură din Sistemul Internațional este următoarea: 1 MWh = 3.600 MJ sau 3,6 GJ.

În cazul utilizării energiei geotermale, dar și a altor resurse neconvenționale de energie în detrimentul resurselor convenționale, cantitatea de energie se exprimă în tone pentru a evidenția economia combustibililor fosili.

Majoritatea zăcămintelor geotermale sunt localizate în Vestul țării noastre și în Estul Bazinului panonic care s-a format după ce regiunea Carpatică a fost afectată de o tectogeneză miocenă.

Zăcămintele geotermale aflate în Câmpia de Vest sunt compuse din acvifere închise multi-stratificate sau din acvifere de intindere mică cum sunt calcarele și dolomitele Mezozoice aflate în zăcămintele din zona Borș – Oradea – Băile Felix – Băile 1 Mai.
Temperatura surselor hidrogeotermale este cuprinsă între 25 și 125° C.

Cele mai adânci foraje pentru extracția acestor ape au o adâncime de 3300 m, atinsă în anumite zone precum bazinul geotermal București-nord – Otopeni, anumite perimetre din aria Snagov și Balotești. Activitatea de exploatare a zăcămintelor geotermale a început, în România, în anul 1962, primele sonde fiind forate în Oradea, Timișoara, Călacea și Felix.

Principalele zăcăminte geotermale din România: în Câmpia de vest sunt localizate cele mai multe zăcăminte geotermale, precum și în partea de nord-vest, în localitățile Satu Mare, Tășnad, Acâș, Marghita, Salonta.

Principalele zăcăminte geotermale din România sunt:

1. Acviferul geotermal Oradea – dispus aproape în întregime în subsolul municipiului Oradea, cu o suprafață de aproximativ 75 km² ,dispus la o adâncime de 2200–3200 m. La suprafață, temperatura apelor geotermale din acest zăcământ crește de la 70 °C în partea de est, până la 105 °C în partea de vest. Temperatura medie ponderată a

apei din cele 11 sonde de producție este de 87 °C în erupție liberă și 90 °C în pompaj.

În prezent, în Oradea energia geotermală se folosește pentru termoficarea campusului universitar și pentru 2000 de apartamente, prepararea apei calde menajere pentru 4000 de apartamente și obținerea energiei electrice într-o instalație experimentală (500 kWe) de

la Universitatea din Oradea. Acest tip de energie se mai folosește și pentru pasteurizarea laptelui (circa 80 000 l/zi), uscarea lemnului sau încălzirea serelor.

2. Zăcământul geotermal Băile Felix- 1 Mai. Este alcătuit din complexul I ( la adâncimi cuprinse între 45 -175 m) și complexul II ( la adâncimi cuprinse între 200 – 500 m), întins pe o suprafață de 111aproximativ 20 km2. Apa geotermală din acest zăcământ este utilizată pentru balneoterapie și agrement.

3. Zăcământul geotermal Borș – aflat la o adâncime cuprinsă între 2000 și 3000 m, este închis tectonic, cu o suprafață de 12 km². La adâncimea de 2500 m, fluidul geotermal atinge temperatura de 130° C.

Deoarece acest zăcământ este închis, apa geotermală extrasă este reintrodusă printr-un puț de injecție.

Temperatura apei geotermale extrase este de 115° C și este folosită pentru încălzirea serelor (6 ha).

4. Acviferul geotermal Panonian – dispus la o adâncime de 800 – 1200 m, pe o suprafață de 2,5 km2, de-a lungul graniței de vest a României, având ca limite la nord Satu Mare iar în partea sudică Timișoara și Jimbolia. Temperatura fluidului geotermal este cuprinsă între 50 și 85°C.

Energia geotermală din acest zăcământ este utilizată pentru prepararea apei calde menajere (2200 apartamente), termoficare (2460 apartamente), încălzirea serelor și în diferite procese industriale.

5. Zăcământul geotermal Ciumeghiu – se afla la o adâncime de 2200 m, între Oradea și Arad. Fluidul geotermal are temperatura de 105° C la suprafață, exploatat cu ajutorul unei singure sonde cu o putere instalată de 5 MWt.

6. Zăcământul geotermal Otopeni – are o suprafață (cunoscută până în prezent) de 300 km2 și este cantonat la nord de București. Temperatura fluidului geotermal este de 58 –75° C, folosit pentru termoficare (circa 2000 de apartamente).

7. Zăcământul geotermal de pe valea Oltului (Cozia – Călimănești – Căciulata) – este exploatat cu ajutorul a 3 sonde care produc artezian apă geotermală cu temperatura de 92 95°C.

Printre gazele dizolvate în fluidul geotermal se regăsește și metanul care este separat și valorificat.

Deși, în prezent se utilizează doar circa 130 MWt din totalul rezervelor de 200000 de TJ, pe viitor energia geotermală poate deveni o sursă importantă de energie în România.

Capitolul 4

Modalități de utilizare a energiei geotermale

4.1. Utilizarea directă a energiei geotermale

Prin utilizarea directă a energiei geotermale se înțelege în general utilizarea energiei termice conținute de fluidul geotermal. Domeniul de utilizare depinde în principal de temperatura cu care fluidul geotermal ajunge la suprafață precum și de compoziția sa chimică, în cazul în care acesta este utilizat direct, nu pentru încălzirea unui fluid secundar într-un schimbător de căldură primar. Principalele domenii în care energia geotermală poate fi utilizată direct în condiții de eficiență economică, în funcție de temperatura fluidului geotermal, au fost studiate de Lindal (1973 ) și sunt împărțite în 4 grupe și anume :

utilizări industriale;

încălzire centrală;

utilizări agricole;

balneologie.

4.1.1 Utilizări industriale

Există multe domenii în care energia geotermală poate fi utilizată în industrie, existând o gamă destul de largă de procese industriale în care este utilizată energia geotermală, ca de exemplu: deshidratarea legumelor și fructelor, uscarea cerealelor, a peștelui și a lemnului, procesarea celulozei și hârtiei, procesarea diatomitului, recuperarea unor substanțe chimice, tratarea apelor reziduale, spălarea și albirea lânei, topirea inului și cânepei, conservarea alimentelor, pasteurizarea laptelui, a berii și a băuturilor răcoritoare.

Pentru a fi atractivă ca sursă de energie în industrie, energia geotermală trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

costul energiei geotermale pe unitatea de produs să fie mai mic decât al energiei utilizate în prezent;

calitatea energiei geotermale este egală sau mai bună decât a celei utilizate în porezent;

energia geotermală este disponibilă pe toată durata proiectată de funcționare a fabricii.

În proiectarea sistemelor de utilizare a energiei geotermale se pot utiliza două metode de abordare a diferitelor aplicații. Metoda uzuală de abordare pentru utilizarea energiei geotermale în procesele industriale care presupune adaptarea tehnologiei la fluidul geotermal disponibil, atunci când este posibil. Cea de- a doua metoda este de a adapta fluidul geotermal la cerințele unui process tehnologic dat.

Pentru majoritatea proceselor industriale agentul termic trebuie să aibă temperaturi ridicate, deci vor fi utilizate în general resursele geotermale cu temperaturi medii și mari. În cazul în care temperatura fluidului geotermal disponibil nu satisface cerințele procesului tehnologic, aceasta poate fi ridicată cu pompe de căldură, boilere cu combustibili fosili, etc.

În unele cazuri, fluidul geotermal ( abur sau lichid ) este utilizat ca agent primar în schimbătoare de căldură pentru încălzirea agentului termic utilizat în procesul tehnologic. Atunci când compoziția chimică a fluidului geotermal nu are o influență negativă asupra procesului tehnologic sau a produsului, este preferată utilizarea directă a acestuia ca agent termic. Această soluție este evident cea mai favorabilă din punct de vedere economic, necesitând investiția minimă.

În unele cazuri, de exemplu la spălarea lânei și la topirea inului și a cânepei, utilizarea directă a apei geotermale duce, datorită compoziției chimice favorabile a acesteia, la reducerea timpului de desfășurare a procesului și la ridicarea calității produsului. Câteva dintre cele mai semnificative realizari de utilizare industrială a energiei geotermale sunt prezentate mai jos.

Fabrica de cherestea, celuloză și hârtie de la Kawerau, Noua Zeelandă, este cea mai mare întreprindere industrială care utilizează energie geotermală. Amplasamentul fabricii a fost determinat de disponibilitatea resursei de energie geotermală. Fabrica este alimentată cu abur geotermal de la 4 sonde de producție, la presiunile de 16, 5 bar și 8 bar și având un debit masic total de aproximativ 320 kg/s. O parte din aburul geotermal este utilizat de o turbină cu contrapresiune de 10 MW, aburul evacuat din turbină și restul aburului furnizat de sonde fiind utilizat ca abur tehnologic pentru spălare, uscare, antrenarea unor mașini și producerea aburului curat necesar în procesul de fabricare al hârtiei.Energia geotermală furnizează aproximativ 30 % din necesarul de abur tehnologic și 4 % din consumul de energie electrică.

Fabrica de diatomit de la Namafjall, Islanda, este un exemplu concludent al modului în care energia geotermală ieftină poate face economic un process care nu ar fi justificat dacă nu ar utiliza integral surse convenționale de energie. Diatomitul este dragat de pe fundul lacului Myvatn și pompat 3 km până la bazinele de stocare de langă fabrică. Aburul geotermal cu temperatură de 183 ° C și presiune de 10,5 bar este utilizat pentru prevenirea înghețării bazinelor de stocare și pentru uscarea diatomitului în uscătoare tubulare rotative cu abur. Debitul masic total de abur consumat este de 50 t/h. Fabrica produce 24.000 t/an de diatomit cu diferite granulații pentru filtre.

Fabrica de dehidratare a legumelor de la Brady Hot Springs, Nevada, S.U.A., produce în principal ceapă uscată cu diferite granulații. Fluidul geotermal asigură întregul necesar de energie termică al fabricii, atât pentru încălzirea încăperilor cât și pentru încălzirea aerului din tunelurile de uscare. Fabrica utilizeaza un debit masic de 47 l/s de fluid geotermal cu temperatura de 154 ° C și presiunea de 13,5 bar. Presiunea este menținută permanent deasupra valorii de saturație, pentru a menține fluidul în stare lichidă. Se evită astfel problema depunerilor în conducte și schimbătoarele de căldură. Fluidul geotermal este evacuat la temperatura de 42 ° C și presiunea de 2,8 bar. Printre avantajele utilizării sistemului de încălzire geotermal se pot enumera: eliminarea consumului de combustibili convenționali, eliminarea pericolului de incendii, evitarea contaminării și colorării produsului finit, deoarece nu există produse de ardere în curentul de aer.

În România, deocamdată nu se pune problema producerii energiei electrice din resurse geotermale, acestea fiind mai potrivite pentru încălzire sau alte scopuri. Potențialul geotermal al României a fost relevat de forări și exploatări experimentale din ultimii 25 de ani. Rata de succes a sondelor geotermale săpate între anii 1995 – 2000 la adâncimi între 1.500 – 3.000 de metri a fost de 86%. În preajma municipiului Oradea, apele geotermale sunt exploatate de 100 de ani în scopuri terapeutice. 

Beiuș este singurul oraș din România care funcționează în prezent cu ajutorul resurselor geotermale pentru încălzirea locuințelor. Foraje realizate în 1995 – 1996 au relevat existența unui zăcământ bogat de apă geotermală la peste 2.500 de metri adâncime. Cu ajutorul unui proiect UE, zăcământul a fost cercetat și evaluat, apoi proiectul s-a finalizat cu un studiu de fezabilitate întocmit de specialiști islandezi și germani.

În Romania energia geotermală este utilizată în procese industriale în:

Oradea: uscarea lemnului la 2 fabrici de mobilă, pasteurizarea laptelui, spălare la abator;

Săcuieni, judetul Bihor: uscarea lemnului și uscarea cerealelor;

Palota, județul Bihor spălarea lânei și topirea inului și cânepei;

Sânnicolau Mare: uscarea cerealelor, topirea inului și a cânepei;

Jimbolia, județul Timiș: uscarea ceramicii, topirea inului și cânepei;

Procesele, tehnologiile și instalațiile industriale care funcționează cu energie geotermală nu diferă principial de cele care utilizează alte surse de energie. Aparatele și rețelele termice trebuie însă adaptate pentru utilizarea fluidului geotermal. Atunci când temperatura disponibilă este mai mică decât cea utilizată în mod curent se măresc corespunzător suprafețele de schimb de căldură. O mare atenție trebuie acordată materialelor din care sunt confecționate conductele și mai ales vanele și schimbătoarele de căldură, în care regimul de curgere este în general turbulent și există schimbări bruște ale secțiunii de curgere, deoarece probabilitatea de apariție a depunerilor și coroziunii este mult mai mare. Schimbătoarele de căldură sunt în general realizate din oțeluri inoxidabile, iar când fluidul geotermal este foarte coroziv, din titan. Vanele au muchiile durificate prin tratamente termice, sau termochimice sau chiar realizate din materiale speciale cu duritate ridicată pentru a putea îndepărta eventualele depuneri de pe suprafețele de închidere. În cazul instalațiilor automatizate, motoarele de antrenare a vanelor sunt supradimensionate din același motiv. Tijele de acționare a vanelor sunt în general mai lungi, pentru o etanșare mai bună. Garniturile se înlocuiesc la primul semn de umezire, pentru a prevenii depunerile și mai ales coroziunea.

4.1.2 Utilizări agricole

În agricultură, energia geotermală este utilizată pentru acvuacultură, piscicultură, încălzirea fermelor zootehnice și încălzirea serelor. În acest scop sunt utilizate în general resurse de entalpie joasă sau apă geotermală cu temperatură mică evacuate de la alte instalații ( utilizare în cascadă ).

4.1.3 Acvacultura și piscicultura

Cultivarea plantelor acvatice alimentare ( alge cu continut ridicat de proteine ), a puietului de pește și a peștelui pentru consum, se realizează în general în bazine cu suprafață mare și adâncime mică situate în aer liber. Pentru o rată optimă de creștere, fiecare specie necesită o temperatură optimă a apei, care trebuie menținută relativ constantă pe toată durata anului. Un bazin neacoperit schimbă căldură cu aerul atmosferic prin 4 mecanisme: evaporare, convecție, radiație și conducție ( Dimitrov, 1994 ).

Evaporarea este în general componenta cea mai importantă de pierdere de căldură din bazin. Viteza de evaporare depinde de suprafața bazinului, viteza vântului și de diferența dintre presiunea de saturație a apei și presiunea parțială a vaporilor de apă din aer.

4.1.4. Încălzirea serelor și a fermelor zootehnice

Cea mai amplă utilizare în agricultură a energiei geotermale pe plan mondial este pentru încălzirea serelor. În tabelul 4.1 sunt prezentate suprafețele de sere încălzite cu energie geotermală în țările care au astfel de instalații, comerciale sau experimentale. Motivele alegerii energiei geotermale în acest sector sunt:

-amplasarea serelor în zone cu zăcăminte geotermale de joasă entalpie;

-serele necesită instalații relativ simple de încălzire;

-serele sunt în general printre cele mai mari consumatoare de energie termică de joasă entalpie din agricultură;

-competitivitatea economică a energiei geotermale.

Fiecare specie de plante și animale necesită un interval relativ mic de temperaturi pentru o rată optimă de creștere. În plus, au o mare importanță umiditatea aerului și conținutul de CO2 pentru plantele de seră ( legume, fructe, flori ), respectiv de O2 pentru animale. Din acest motiv se optează pentru un sistem de ventilație forțată cu aer cald, la care se poate totuși renunța, dar atunci aerul trebuie îmbogățit artificial cu CO2 .

Dacă temperatura fluidului geotermal disponibil este suficient de mare ( > 90° C ) instalațiile de încălzire nu sunt diferite de cele care utilizează agent termic de la centralele electrice cu termoficare. Fluidele geotermale care nu prezintă pericol de depuneri sau de coroziune pot fi utilizate ca agent termic în instalațiile de încălzire. În caz contrar se preferă utilizarea unui agent termic secundar încălzit cu energie geotermală.

În unele zone climatice care necesită sere, se întâlnesc și zăcăminte geotermale de înaltă entalpie, dar acestea sunt utilizate mai ales pentru producerea energiei electrice (SUA, Islanda,Japonia,Italia, Noua Zeelandă).

4.2. Utilizarea în cascadă a energiei provenite din apa geotermală

Un pas înainte în optimizarea sistemului de valorificare a energiei geotermale implică găsirea unor noi întrebuințări ale apei geotermale prin utilizarea în cascadă. Diagrama Lindal este un punct de pornire în identificarea eventualelor utilizări în cascadă a căldurii provenite din apa geotermală.

Utilizarea în cascadă reprezintă folosirea directă a energiei apelor geotermale provenite de la o sondă geotermală de către mai mulți beneficiari conectați în serie, fiecare dintre aceștia având drept agent termic primar apa uzată termic evacuată de precedentul consumator. Pentru exemplificare: producerea de energie electrică – încălzirea spațiilor – prepararea apei calde menajere – uscarea lemnului – pasteurizarea laptelui – sere – creșterea animalelor – piscicultura – acvacultura – balneologie – recuperarea căldurii reziduale cu ajutorul pompelor de căldură. Aceasta este doar o enumerare teoretică a posibilităților de utilizare în cascadă, deoarece este foarte puțin probabil ca în cadrul unei comunități rurale să poată fi întâlnite – în același timp – toate aceste valorificări ale apei geotermale. În mod uzual se poate face o grupare a lor, înseriind 3 – 4 tipuri de utilizări, în funcție de principalii parametri ai apei geotermale disponibile la capul sondei (debit, temperatură, mineralizare), precum și de specificul zonei în care este utilizată această resursă.

SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA

În România, gradul de valorificare a surselor de energie de origine geotermală este redus, cauza principală fiind determinată de lipsa unui suport financiar corespunzător, care nu favorizează dezvoltarea acestui sector energetic cu efecte economico-financiare superioare.Utilizarea apei geotermale constituie o opțiune viabilă atunci când agentul extras la suprafață asigură o alimentare a sistemului la debit constant, iar variația necesarului de energie la consumator în diferite perioade ale anului nu este mare.

Sistemul recomandat este cel cu mai multe puțuri active, dintre care unele să fie de repompare. Avantajele acestui sistem, pe langă energia asigurată, sunt conservarea rezervei de apă și conservarea presiunii stratului de apă. În SUA, din energiile obținute din surse regenerabile, 5% proveneau din sursa geotermală și 1 % din sursa solară. Exploatarea apei geotermale trebuie să se realizeze prin utilizarea pompelor submersibile. La alegerea pompei corespunzătoare se au în vedere: înălțimea de pompare, temperatura maximă a apei, debitul de apă și puterea motorului electric.

4.3. Tehnologii pentru geotermie

Principalii parametrii ai sistemelor geotermale identificate în România ( în exploatare ) sunt prezentate în tabelul 4.2.

Capitolul 5

Aspecte ecologice ale energiei geotermale

Sunt dorite în aprecierea obiectivelor industriale, o consecință fiind o re-evaluare a resurselor de energie.

Energia geotermală ocupă un loc favorabil în comparatie cu celelate surse de energie utilizabile în prezent, cu toate că nu este complet lipsită de efecte adverse asupra mediului ambient. Cele mai importante efecte produse asupra mediului de utilizarea energiei geotermale sunt:

poluarea estetică a peisajului;

poluarea fonică;

poluarea termică;

efecte fizice datorate extragerii de fluid;

emisii poluante.

5.1 Poluarea estetică a peisajului

Sondele și conductele sunt cele mai caracteristice semne de exploatare a energiei geotermale. Zona de activitate însă este în general mică. În unele cazuri este considerat convenabil să se sape mai multe sonde direcționate de pe aceeași platformă de foraj, reducând astfel suprafața totală necesară.

Energia geotermală este de obicei utilizată în apropierea sondelor, astfel încât conductele sa fie relative scurte, cu excepția instalațiilor de încălzire centrală sau a celor industriale. Pe durata săpării sondelor, instalațiile de foraj și bazinele pentru noroi pot avea un aspect neplăcut, dar acestea dispar odată cu terminarea activității de foraj.

Pericolul alunecărilor de teren poate impune unele restricții asupra plasării sondelor și a construcțiilor auxiliare. Peisajului însă trebuie să-i fie acordată o atenție sporită deoarece zăcămintele geotermale sunt situate de multe ori în zone de o frumusețe deosebită sau în zone importante din punct de vedere istoric, fiind atractive pentru turism.

Extragerea fluidului geotermal poate cauza schimbări în manifestările naturale de suprafață prin modificarea, deplasarea sau chiar dispariția acestora. Emisia de abur de la separatoare, amortizoare de zgomot sau sonde deschise poate constitui chiar o atracție pentru turiști.

Aceste aspecte trebuie tratate în raportul de impact ecologic împreună cu metodele și mijloacele de protecție stabilite de comun acord cu factorii de raspundere locali sau naționali. Dezordinea în vecinătatea sondelor și a clădirilor aferente le conferă un aspect neplăcut. Inspectarea acestora trebuie inclusă într-un program de monitorizare și control al autorităților locale sau guvernamentale.

5.2 Poluarea fonică

Poluarea fonică specifică utilizări energiei geotermale este zgomotul produs în timpul săpări sondelor care nu depășește în general 90 dB, și zgomotul sondelor deschise de înaltă entalpie, care poate depăși 120 dB. Acesta din urmă poate fi redus prin amortizoare de zgomot cilindrice sau amortizoare de zgomot cu pat de pietriș în cazul sondelor care produc aer saturat uscat pana la valori sub 80 dB. În zgomotul produs la descărcarea liberă a sondelor predomină sunetele cu frecvențe joase , care provoacă senzații de oboseală și somn motiv pentru care se recomandă utilizarea antifoanelor atât în timpul forajului cât și în timpul testelor de finalizare și de producție. Odată cu pornirea instalație de utilizare amortizoarele de zgomot pot fi realizate suficient de eficient pentru a reduce valoarea zgomotului chiar sub limita de 65 dB , impusă de U.S.Geological Survey.

Poluarea termică

În cazul produceri energiei electrice eficiența utilizării energiei geotermale este în general redusă. Excesul de căldură care ajunge în atmosferă odată cu aburul geotermal poate afecta nebulozitatea și chiar cauza modificări locale ale climei . Acolo unde apa geotermală reziduală este deversată în râuri, lacuri sau chiar pânze freatice de mică adâncime poate afecta mediul biologic local și întreg ecosistemul .

Mare parte din energia termică reziduală poate fi recuperată prin utilizarea în cascadă a fluidului geotermal în domenii care necesită temperaturi din ce în ce mai mici ale agentului termic, sau chiar prin reinjectarea fluidului rezidual cu temperatură relativ ridicată.

Efecte fizice datorate extrageri fluidului

Extragerea fluidului geotermal poate cauza coborârea nivelului solului și scăderea nivelului apei în pânzele freatice. Coborarea nivelului solului poate să apară atunci când debitul extras este mai mare decât alimentarea naturală a zăcământului. Scăderea presiuni de zăcământ facilitează compactarea unor formațiuni mai slab consolidate , în special a argilelor și sedimentelor.

Efectul este în general mic, coborâri ale nivelului solului de ordinul centimetrilor fiind măsurate la Larderello, Italia și la Svartsengi, Islanda. La Wairakei, Noua Zeelandă , aceasta a ajuns la 14 m. Chiar dacă efectul este local și relativ mic trebuie luat în considerare la proiectarea clădirilor și a sistemului de conducte . Scăderea presiunii sau a nivelului apei în pânzele freatice poate provoca infiltrarea unor fluide poluante din alte acvifere în zonele de alimentare cu apă potabilă sau pentru irigații. În unele cazuri este necesară urmărirea continuă a calității acestora , ca de exemplu la Seltjarnarnes, Islanda. Acestea pot fi reduse sau chiar evitate prin reinjecția lichidului geotermal rezidual sau a apei din alte surse .

Studii efectuate în câmpurile petroliere au aratat ca injectarea apei reci în zone cu falii active poate iniția cutremure , dar că efectul extragerii de fluid este mai mic. Observații similare au fost făcute la zăcământul geotermal de la The Geysers, S.U.A. acest effect poate fi în general evitat prin alegerea adecvată a zonei de reinjecție .

Emisiile poluante

Substanțele chimice poluante conținute de fluidele geotermale ajung în atmosferă odată cu aburul și în sistemul apelor de suprafață și subterane odată cu fracțiunea lichidă.

Hidrogenul sulfurat (H2S) este pricipalul gaz poluant , datorită faptului că este toxic în concentrații relative mici și a mirosului său neplăcut. În S.U.A.este absolut obligatorie îndepărtarea completă a H2S din gazele emise în atmosferă . Mai multe procedee au fost utilizate în acest scop, cel mai des utilizat până în prezent a fost procedeul Stretford, în urma căruia rezulta sulf pur. Acum se utilizează un procedeu de ardere în urma căruia rezultă SO2 care este dizolvat în H2SO3 și apoi trecut în H2SO4 , care este un produs vandabil , reducând astfel costul de epurare .

Bioxidul de carbon (CO2) care este în general conținut în cantități mari de fluidele geotermale , împreună cu metanul (CH4), sunt considerate ca fiind poluante datorită aportului lor la crearea efectului de seră. Emisia de CO2 din fluidele geotermale este însă cu câteva ordine de mărime mai mică decât în cazul arderi combustibililor fosili, astfel încât înlocuirea ultimei surse cu prima este de dorit din acest punct de vedere.

Emisia de CH4 din fluidele geotermale este în general neglijabilă, cu unele excepții în cazul unor zăcăminte din bazine sedimentare. Alte gaze potențial nocive ca de exemplu Hg , B, NH3 , nu au fost încă identificate în gazele geotermale în concentrații îngrijorătoare.

Lichidele geotermale reziduale pot conține substanțe potențial nocive ca As, Hg, B, Pb, Cd etc. Separatoarele de condens la presiunea atmosferică și amortizoarele de zgomot deschise nu sunt în general eficiente, cantități mari de picături fine de lichid sunt evacuate în atmosferă, iar substantele nocive se depun pe sol pe arii extinse. Aceste substante nu sunt toxice în concentrații foarte mici pe care lichidele geotermale reziduale le conțin , dar unele se acumulează în plante până ajung la concentrații toxice (As, Hg).

Deși există unele procedee de tratare a apelor geotermale reziduale, până în prezent utilizarea lor a fost considerată neeconomică. Evaporarea în bazine mari poate ajuta la reducerea efectului poluant dar reinjecția este evident cea mai eficientă metodă de combatere a poluării cu fluide geotermale reziduale.

BIBLIOGRAFIE

1. Roșca, M., Geotermalism și centrale geotermale, curs, 1999.

2. * * * Studiu privind evaluarea potențialului energetic actual al surselor

regenerabile de energie în România, http://www.minind.ro/domenii_sectoare/

energie/studii/potential_energetic.pdf

3. Roșca, M., Geothermal energy use in Romania, Renexpo International

Conference, Budapesta, 20 Apr. 2007.

4. Bălan, M., Energii regenerabile, Ed. UT PRES, Cluj Napoca, 2007

5. * * * Strategia energetică a României în perioada 2007 – 2020, 16 mai 2007,

http://w w.minind.ro/presa_2007/mai/Strategia_16_mai.pdf w

6.* * * http://www.rehau.ro/constructii/infrastructura/caldura.terestra..energie.

geotermala/caldura.terestra..energie.geotermala.shtml

7. Ghergheleș, V., Energia viitorului. Surse regenerabile, Editura Mediamira,

Cluj Na oca, 2006. p

8. * * * http://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_energetic%C4%83_%C3%A

En_Rom%C3%A2nia

9. Armannsson,H., Kristmannsdottir, H.: Geothermal Environmental Impact, in Geothermics, vol 2, No.5/6, Pergamon Press, Oxford, U,k., 1992.

10. Dickson, M. H., Fanelli, M: Small Geothermal Resources. A Guide to Development and Utilisation, UNITAR/UNDP, Roma,1990