Studiu Asupra Activitatii de Manipulare, Depozitare Si Transport Intr Un Depozit de Marfuri Generale
STUDIU ASUPRA ACTIVITĂȚII DE MANIPULARE, DEPOZITARE ȘI TRANSPORT ÎNTR-UN DEPOZIT DE MĂRFURI GENERALE
CUPRINS
REZUMAT – limba română
REZUMAT limba engleză
CUPRINS
Capitolul I. INFORMAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DINTR-UN DEPOZIT
1.1. Clasificarea activităților de manipulare, depozitare, transport și distribuție a mărfurilor
1.2. Rolul activităților de manipulare, depozitare și transport în economia societăților comerciale
1.3. Metode moderne folosite în transportul uzinal
1.3.1. Paletizarea
1.3.1.1. Principalele tipuri de palete
1.3.1.2. Caracteristicile și domeniile de utilizare a containerelor
1.3.2. Containizarea mărfurilor
1.3.2.1. Principalele tipuri de containerizare
1.3.2.2. Caracteristici și domenii de utilizare a containerelor
Capitolul II. UTILAJE FOLOSITE LA MANIPULARE, DEPOZITARE ȘI TRANSPORT
2.1. Noțiuni referitoare la utilaje existente în depozit
2.2. Clasificarea utilajelor care ajută la activitățile logistice
2.2.1. Utilaje cu furcă pentru manipularea uzinală
2.2.2. Dispozitive auxiliare
2.2.3. Mijloace de transport a unităților de încărcătură paletizate
Capitolul III. CALCULUL DE DINAMICĂ ȘI STABILITATE A UNUI STIVUITOR
3.1. Stabilitatea dinamică
3.2. Stabilitatea statică
3.3. Stabilitatea statică și dinamică pe pantă longtitudinală.
3.3. Grafice pentru studiul stabilității sistemului .
Capitolul I.
INFORMAȚII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA
DINTR-UN DEPOZIT
Organizarea activităților de manipulare, depozitare, transport și distribuție a mărfurilor face parte integrantă din problematica organizării producției și a muncii.
Influența progresului tehnic asupra industriei se desfășoară pe mai multe planuri. Un rol important revine îmbunătățirii organizării și modernizării tehnologiei și echipamentelor de manipulare, transport și distribuție. Mișcarea materialelor și a produselor generează cheltuieli care pot influența negativ costurile societății comerciale.
1.1. Clasificarea activităților de manipulare, depozitare, transport
și distribuție a mărfurilor
Mișcarea mărfurilor (produselor) în interiorul întreprinderilor, respectiv activitățile de deplasare, manipulare și depozitare, este foarte complexă. Complexitatea și problemele pe care le ridică variază foarte mult, în funcție de caracteristicile procesului tehnologic, a materiilor prime și produselor finite și a desfacerii produselor etc.
Activitățile menționate sunt următoarele:
Activități de transport uzinal, care cuprind deplasarea materialelor de tot felul în cadrul unei societăți comerciale.
În funcție de locul desfășurării transportului, acesta se clasifică în:
transport interfazic în cadrul procesului de producție din unitate;
transport între subunitățile de producție ale întreprinderii;
transport între subunitățile de producție și depozitele întreprinderii.
În funcție de conținutul activităților desfășurate, transportul uzinal cuprinde: deplasarea, manipularea și depozitarea.
Prin deplasare, se înțelege acea activitate care asigură mișcarea obiectelor muncii de la intrarea lor în fabrica și până la ieșirea din fabrică a produsului finit, subproduselor și deșeurilor.
Prin manipulare, se înțelege de regulă, mișcarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, ambalajelor (obiectelor muncii), produselor finite etc., efectuată în raza locului de muncă sau în imediata sa apropiere.
Operațiile de ridicare și așezare, încărcare-descărcare în și din mijloacele de transport și stivuire-destivuire reprezintă forme complexe de manipulare și de transport. În practică, întrucât distanțele pe care se efectuează deplasarea obiectelor muncii sunt mici, aceste activități sunt tratate ca manipulări.
Prin depozitare se înțelege așezarea mărfurilor pe suprafețele destinate staționării. Acestea se împart în:
așezarea pentru o depozitare intermediară, care reprezintă o întrerupere în succesiunea operațiilor, denumită și „așteptare”;
depozitarea propriu-zisă, având ca scop păstrarea și protecția mărfii, uneori conservarea ei pe timp mai îndelungat.
b) Activități de transport extrauzinal, care cuprind deplasarea mărfurilor de tot felul între diferite societăți comerciale, până la rețeaua comercială.
Între transportul uzinal și transportul extrauzinal trebuie să existe o corelație perfectă, aceasta influențându-se reciproc. Corelația se asigură prin folosirea unor tehnologii care să permită continuarea procesului de transport din faza uzinală în cea extrauzinală, cu minimum de efort uman, material și financiar.
1.2. Rolul activităților de manipulare, depozitare și transport
în economia societăților comerciale
Procesul de producție cuprinde în mod inseparabil procesul de transport al materiilor prime și al materialelor.
Prin transportul materialelor se înțelege deplasarea materiilor prime, semifabricatelor, materialelor auxiliare, ambalajelor etc. de la furnizor la fabrica prelucrătoare, deplasarea în cursul procesul tehnologic de producție și apoi la depozitare și expediere sub formă de produs finit.
Sarcina organizării transportului constă în aplicarea unor metode organizatorice și tehnice care să asigure fluxului de materiale o mișcare rapidă și ordonată, cu cheltuieli minime de materiale sau de forță de muncă.
Activitatea de mișcare a materialelor nu trebuie înțeleasă și tratată doar între granițele societății comerciale respective.
Circulația (mișcarea) materialelor în afara întreprinderii, sub forma de materii prime, semifabricate, materiale auxiliare și ambalaje, de la locul unde au fost produse până la fabrica prelucrătoare, precum și a materialelor sub formă de produse finite, subproduse și deșeuri, transportate de la fabrică la verigile exterioare, conduce la creșterea ponderii cheltuielilor de transport în costul produselor sau mărfurilor respective.
Circulația mărfurilor spre întreprindere se efectuează din aceeași localitate sau din mai multe localități, astfel:
materiile prime pot veni direct de la furnizori, prin intermediul unor transportatori sau a unor societăți colaboratoare;
produsele industriale pot veni direct de la unitățile industriale producătoare, dar și prin centre și depozite de distribuție mai mult sau mai puțin specializate.
Circulația mărfurilor prezintă o varietate de situații:
necesitatea aprovizionării zilnice cu produse proaspete (în cazul produselor alimentare);
aprovizionarea periodică cu materii prime și materiale necesară unităților producătoare.
Fig. 1.1. Fluxul deplasării materialelor în cadrul unei întreprinderi
Circulația materialelor în interiorul întreprinderii a fost împărțită în trei grupe:
grupa I, cuprinzând stadiile 1-6, reprezintă circulația materialelor până la faza premergătoare intrării acestora în procesul de fabricație;
grupa a II-a, între stadiile 7 și 8, cuprinde circulația materialelor în cadrul procesului de fabricație unde au loc transformări ale obiectului muncii;
grupa a III-a, respectiv stadiile 19-25, reprezintă circulația produselor de la ultima fază a procesului de fabricație până la expediția din întreprindere.
Fiecare săgeată care simbolizează intrarea sau ieșirea obiectului muncii din lanțul operațiilor, reprezintă activitate de transport intern desfășurată în unitate, respectiv activități de manipulare, încărcare-descărcare, stivuire-destivuire, deplasare etc.
Legătura între verigile procesului de producție, inclusiv aprovizionarea și distribuția, respectiv transportul mărfurilor între unitățile producătoare și unitățile consumatoare, se asigură pe calea ferată, cu mijloace rutiere, aeriene sau navale.
Imaginea reală a volumului manipulărilor poate fi obținută numai dacă se ține seama de faptul că fiecare unitate cantitativă este manipulată de mai multe ori în cursul procesului de aprovizionare-producție-livrare, ajungându-se uneori ca aceeași cantitate de marfă să fie transportată de până la 10 ori.
Soluțiile tehnice și organizatorice privind îmbunătățirea activității de transport trebuie corelate cu soluțiile din celelalte verigi sau zone, cu mijloace de transport și cu situația tehnico-organizatorică de la furnizori, transportatori, beneficiari. Numai în acest mod se pot respecta cerințele logisticii industriale și comerciale, obținându-se maximum de eficiență.
1.3. Metode moderne folosite în transportul uzinal
Efortul de modernizare a tehnologiilor de transport este dirijat în două direcții, și anume:
îmbunătățirea procedeelor clasice de transport;
introducerea de metode bazate pe manipularea mecanizată a unităților de încărcătură.
a) Îmbunătățirea procedeelor clasice de transport se referă în principal la:
modernizări ale transportului gravitațional, sau cu ajutorul transportoarelor a unor produse în ambalaje, vrac sau preambalate;
transportul prin conducte, care a căpătat o largă extindere în transportul unor lichide ca: lapte, vin, ulei, bere etc.
transportul anumitor materiale în amestec cu gaze (pneumatic, prin fluidizare), care se folosește la materialele granuloase și pulverulente;
transportul hidralic.
b) Introducerea de metode bazate pe manipularea mecanizată a unităților de încărcătură. Aceste metode sunt:
pachetizarea, paletizarea, containcrizarea, transcontainerizarea.
Dintre acestea, se tratează în continuare metodele de paletizare, containerizare și transcontainerizare, care au o largă aplicabilitate în manipularea, depozitarea, transportul și distribuția mărfurilor.
În vederea rezolvării problemelor referitoare la manipularea, depozitarea și transportul mărfurilor sunt necesare cunoștințe despre materialele care trebuie încărcate, despre paletizare și containerizare, despre construcția depozitelor și modul de depozitare cel mai eficient, dar și despre tehnologii de manipulare, depozitare și transport și mijloacele tehnice care pot îndeplini aceste tehnologii – cu aplicabilitate practică pentru fiecare tip de produs.
1.3.1. Paletizarea
În preocuparea permanentă de modernizare a activităților de manipulare, depozitare, transport și distribuție a mărfurilor, paletizarea ocupa un loc principal datorită unor largi posibilități de aplicare și a avantajelor economice apreciabile.
Apărute în timpul celui de-al doilea război mondial, paletizarea s-a dezvoltat în perioada postbelică atât în interiorul granițelor unei țări, cât și în relațiile dintre țări.
În cadrul organizației internaționale de standardizare ISO s-au realizat lucrări de unificare a caracteristicilor de bază a principalelor tipuri de palete, containere și utilaje.
Pe plan mondial s-a dezvoltat o industrie diversificată producătoare de mijloace și echipamente adecvate, precum și o bogată literatură de specialitate.
Inițial, paletizarea a apărut din nevoia deplasării semifabricatelor în interiorul unei societăți comerciale producătoare. Astfel au apărut primele benzi rulante. Dar, pentru că deplasarea de la mașinile-unelte la instalațiile de transport consumau prea mulți bani și timp, s-a hotărât gruparea acestora în loturi, care puteau fi deplasate mai ușor, cu utilaje mai mici de ridicare și, desigur, cu costuri mai mici. După această etapă, aceste loturi mai mici au putut fi grupate astfel încât să se poată realiza manipularea unei singure încărcături formate din mai multe loturi.
Au urmat apoi necesitatea folosirii verticale spațiului din depozite prin suprapunerea mai multor platforme (palete), ceea ce a dus la necesitatea folosirii stivuitoarelor ca metodă de manipulare a platformelor.
Următorul pas în realizarea paletizării globale a fost identificarea unei paletizări interne, în interiorul societăților comerciale, și a celei externe – care presupune livrarea către depozite a produselor pe palete, ajungându-se astfel la o paletizare complexă.
Printre efectele paletizării se numără: creșterea vitezei de circulație a materiilor prime, mărfurilor și produselor de la societatea producătoare până la beneficiarul final; păstrarea calității și integrității produselor de-a lungul procesului de manipulare, depozitare și transport; reducerea costurilor prin eliminarea ambal au apărut primele benzi rulante. Dar, pentru că deplasarea de la mașinile-unelte la instalațiile de transport consumau prea mulți bani și timp, s-a hotărât gruparea acestora în loturi, care puteau fi deplasate mai ușor, cu utilaje mai mici de ridicare și, desigur, cu costuri mai mici. După această etapă, aceste loturi mai mici au putut fi grupate astfel încât să se poată realiza manipularea unei singure încărcături formate din mai multe loturi.
Au urmat apoi necesitatea folosirii verticale spațiului din depozite prin suprapunerea mai multor platforme (palete), ceea ce a dus la necesitatea folosirii stivuitoarelor ca metodă de manipulare a platformelor.
Următorul pas în realizarea paletizării globale a fost identificarea unei paletizări interne, în interiorul societăților comerciale, și a celei externe – care presupune livrarea către depozite a produselor pe palete, ajungându-se astfel la o paletizare complexă.
Printre efectele paletizării se numără: creșterea vitezei de circulație a materiilor prime, mărfurilor și produselor de la societatea producătoare până la beneficiarul final; păstrarea calității și integrității produselor de-a lungul procesului de manipulare, depozitare și transport; reducerea costurilor prin eliminarea ambalajelor; economii atât la transportul din cadrul întreprinderii cât și la transportul extern, datorită posibilității mecanizării operațiunilor de încărcare-descărcare etc.
1.3.1.1. Principalele tipuri de palete
Paletele sunt standuri portabile, orizontale și rigide, care se folosesc la ambalarea unitară a mărfurilor, la depozitarea, manipularea și transportarea lor.
Majoritatea sunt confecționate din lemn dar, în funcție de specificul mărfii transportate, pot fi și din plastic, metal, hârtie, aluminiu, oțel, fibră de carbon sau din sticlă.
Organizația internațională de standardizare a standardizat șase dimensiuni de paleți:
EUR 1, dimensiune: 800 x 1200 mm, cu o capacitate de 1250 kg;
EUR 2, dimensiune: 1200 x 1000 mm, cu o capacitate de 1500 kg;
EUR 3, dimensiune: 1000 x 1200 mm, capacitate: 1500 kg;
EUR 6, dimensiune: 800 x 600, capacitate: 750 kg.
Paletele cu largă utilizare din punctul de vedere al destinației și al sistemului lor de circulație, sunt următoarele:
a. Paletele care circulă în sistemul de schimb, adică plin contra gol, prin intermediul stațiilor de cale ferată deschise traficului paletizat, pe baza contractelor încheiate cu acestea. Aceste palete sunt:
paleta plană din lemn pentru uz general;
paleta lada europeană metalică pentru uz general.
b. Paletele care circulă în regim de restituire între expeditori și primitori; prin acte normative sunt stabilite cote de restituire minime și termene maxime de restituire (în zile), diferențiate în cazul circulației paletelor în aceeași localitate sau în alte localități. Dintre acestea principalele tipuri sunt:
paleta ladă de uz comercial;
paleta plană de distribuție.
În sistem de restituiri pot circula și paletele de uz general în cazurile în care nu se poate aplica regimul de schimb.
Acestea sunt palete de largă circulație care pot fi folosite pe întreg circuitul de transport uzinal și extrauzinal, pentru o gamă mare de mărfuri.
Caracteristicile dimensionale și constructive ale acestor palete sunt determinate în standarde și norme interne
c. Palete de uz special care au o folosință mai limitată.
în interiorul întreprinderilor pentru mărfurile care nu se pretează expediției paletizate;
în relații restrânse între întreprinderi și unii beneficiari, în situații care nu permit utilizarea paletelor de circulație largă ,
pentru export, ca palete nerecuperabile.
1.3.1.2. Caracteristicile și domeniile de utilizare a containerelor
Elementele principale ale unei palete sunt platforma – cu diferite variante constructive – și locurile necesare furcilor utilajelor de manipulare.
Din punct de vedere al formei constructive, paletele pot fi în general clasificate în palete plane, palete plane cu aripi, palete cu montanți, palete-ladă și palete-ladă pliabile.
Fig. 1. 2. Paletă plană
Fig. 1. 3 Paletă plană cu aripi
Fig. 1. 4. Paletă ladă
Fig. 1. 5 Paletă ladă
Din punct de vedere al utilizării, paletele pot fi de uz general (pentru mai multe produse) sau palete speciale (pentru un anumit grup de produse). De exemplu, există palete pentru produse pulverulente, pentru butoaie, pentru obiecte rotunde sau lungi etc.
Fig. 1. 6. Paletă pentru butoaie
Fig. 1. 7 Paletă pentru corpuri rotunde
Fig. 1. 8. Paletă pentru corpuri lungi
Din punctul de vedere al posibilității reutilizării, paletele pot fi reutilizabile sau nu, recuperabile sau nu.
Palete plane din lemn pentru uz general
Se pot utiliza la formarea unităților de încărcătură, în cazul în care manuale sau ambalajele lor îndeplinesc următoarele condiții:
au o formă regulată, cu dimensiuni modulate, prin clădirea cărora pe rânduri, în mod ordonat, se formează o unitate de încărcătură. care are stabilitatea necesară la manevrele ce se execută în timpul deplasării sau în depozitare;
au o rezistență suficientă care să permită stivuirea suprapusă a paletelor.
Asemenea condiții sunt îndeplinite de o gamă largă de produse ca: navete cu lichide îmbuteliate (ulei, băuturi alcoolice, bere), lăzi din lemn, carton sau material plastic pentru pește, zahar cubic, produse zaharoase, țigări, conserve de legume, fructe, carne, peste, brânzeturi, unt; legume și fructe în stare proaspătă; butoaie cu brânzeturi, bere etc.; pachete cu produse preambalate în pungi (zahăr, făină, orez, mălai, legume și fructe etc.), saci și altele.
Fig. 1. 9. Paletă plană din lemn pentru uz general
Se recomandă a fi folosite la paletizarea produselor care se expediază către întreprinderi industriale și depozite și mai puțin celor destinate rețelei comerciale, datorită dificultăților de descărcare și manipulare la magazinele comerciale, care nu sunt dotate cu mijloace specializate pentru manipularea lor.
Sunt confecționate din lemn de foioase, cu o placă de așezare a încurcăturii (nereversibile), cu 4 intrări ale furcilor stivuitorului sau transpaletei și au următoarele caracteristici principale:
lungimea: 1 200 mm
lățimea: 800 mm
înălțimea: 144 mm
Sarcina maximă la manipulare (pe furcile stivuitorului) este de 1000 kg.
Sarcina maximă la stivuire în depozitare este 4 000 kg.
Pentru a se asigura dotarea cu palete de bună calitate trebuie avute în vedere următoarele:
confecționarea lor să se facă în unități specializate, evitându-se improvizațiile;
să fie cunoscute și respectate atât de producători, cât și de beneficiari (la recepție, întreținere și reparații) prescripțiile standardizate privind:
condițiile tehnice, dimensiunile constructive;
modul de verificare a rezistențelor mecanice;
regulile de verificare a calității (verificarea dimensiunilor, a calității și umidității lemnului, a execuției);
mărimea probei asupra căreia se face verificarea în funcție de mărimea lotului de palete.
De subliniat câteva elemente esențiale:
Paletele trebuie să respecte dimensiunile prescrise, planeitatea și paralelismul scândurilor și suporturilor,.
Pentru a permite trecerea rolelor transpaletelor, muchiile scândurilor plăcii inferioare să fie teșite sub un unghi de 45°.
Pentru a evita avarierea mărfurilor, colțurile plăcii superioare să fie teșite la 45°, iar capetele șuruburilor îngropate.
Umiditatea la recepție să nu depășească 22%.
Crăpături exterioare să fie admise numai dacă nu depășesc adâncimea de 2 mm, iar cele longitudinale cu lungimea de peste 30 mm să fie consolidate prin agrafe.
Suporturile să fie montate cu fețele paralel cu lățimea paletei.
Paletele să fie marcate prin pirogravare, sau cu vopsea rezistentă la apă, inscripționându-se EUR pe fața frontală a suporturilor din dreapta și CFR a celor din stânga, pe ambele părți ale laturii de 1.200 mm.
Palete plane cu montanți.
Reprezintă o variantă a paletei plane destinată formării unităților de încărcătură din mărfuri care au rezistență redusă, sau forme neregulate: saci cu zahăr, amidon, lapte praf, cutii de carton cu înghețată etc.
Montanții îndeplinesc următoarele două roluri:
sunt elemente de rezistență, preluând sarcina rândurilor de palete suprapuse;
constituie limitatoare pentru mărfurile ce se așează pe paletă și care, datorită formei lor, nu asigură stabilitatea necesară.
Dimensiunile montanților sunt standardizate stabilindu-se trei înălțimi (paleta + montanți): 640, 970, 1520 mm; lungimea maximă = 1 240; lățimea maximă = 835 mm. În cazuri speciale se pot obține derogări și pentru alte dimensiuni.
Montanții se execută într-o gamă variata de tipuri și soluții constructive.
Fig. 1. 10. Montant nedemontabil
Există două tipuri de montanți:
a. Montanți nedemontabili (figura de mai sus), care prin construcție sunt fixați de paletă. Prezintă avantajul că se elimină operațiile de montare-demontare a acestora.
Au două dezavantaje:
în stare goală, în timpul depozitării și transportului, ocupa un volum mare.
paleta plană cu montanți nedemontabili devine o paleta specială și nu poate circula în regim de schimb. Acest tip se poate folosi deci în manipulare internă, sau în relații directe cu unu beneficiari.
b. Montanți demontabili care se atașează paletei la nevoie, transportul și depozitarea paletelor în stare goală efectuându-se cu montanții demontați. Paleta plană își păstrează regimul de schimb, soluție avantajoasă pentru expediția mărfurilor.
Din punct de vedere constructiv, montanții demontabili sunt:
montanți formați din câte 2 perechi de pereți verticali care se așează pe cele patru laturi ale paletei, solidarizându-se între ei la colțuri, prin elemente de prindere (formând practic o paletă ladă)
Fig. 1. 11. Diverse tipuri de montanți demontabili cu patru pereți verticali
montanți formați din 2 elemente verticale;
Fig. 1. 12. Montanți demontabili pe două laturi ale paletei.
Pentru alegerea și folosirea montanților sunt de reținut următoarele:
Unele tipuri de montanți, prin atașarea la paletă, ocupă o parte din suprafața acesteia, ceea ce nu permite așezarea coletelor cu dimensiuni modulate, care pot ocupa toată suprafața paletei. Asemenea montanți pot fi folosiți la paletizarea sacilor.
Pentru alte ambalaje (navete, lăzi etc.), în cazul în care au dimensiunile modulate, trebuie alese tipurile constructive de montanți care prin atașare la paletă rămân în exteriorul acesteia și nu ocupă nimic din suprafața de așezare a mărfurilor.
Montanții sunt folosiți în special în depozitare pe mai multe nivele de palete. Unele produse, cum ar fi: sacii cu zahăr, lapte praf etc. pot fi expediate fără montanți, fiind așezate în mijlocul de transport pe una sau două rânduri de palete suprapuse.
Aceasta necesită scoaterea montanților la expediție. Unele tipuri de montanți permit demontarea de pe paletă la expeditor și remontarea lor la destinatar, fără a dezmembra încărcătura (figura de mai jos).
Fig. 1. 15. Paletă ladă, pentru uz general
Palete ladă. Sunt destinate produselor cu volum mic, cu forme și structuri diferite, precum și celor cu valoare ridicată, putând fi asigurate împotriva sustragerii. Produsele se introduc în paleta ladă vrac sau preambalate, eliminându-se astfel ambalajele de transport ca: navete, cutii, lăzi, pachete etc., ceea ce prezintă un avantaj economic substanțial, atât prin economisirea unor cantități importante de materiale de ambalat cum ar fi hârtie, lemn, carton, material plastic, cât și prin reducerea consumului de muncă la ambalare și manipulare.
O gamă largă de produse agroalimentare se pretează folosirii paletelor ladă:
lichide îmbuteliate: ulei, vin, băuturi, la care ambalarea sticlelor pline se face manual etc.;
produse preambalate în pungi: zahăr, făină, mălai, orez, paste făinoase etc.;
produse preambalate în cutii: macaroane, biscuiți, produse zaharoase, produse de panificație, lapte praf etc.;
unele sortimente de brânzeturi fermentate (cașcavaluri).
În cadrul unor produse mai fragile, care nu permit o stivuire pe întreaga înălțime liberă a paletei de circa 800 mm, se pot monta rafturi intermediare.
Din punct de vedere constructiv, paletele ladă sunt construcții metalice, unitare, cu patru intrări, putând fi prevăzute cu capac.
Sunt două tipuri de palete ladă:
a) Paleta ladă pentru uz general (europeană), având caracteristicile:
Lungimea exterioară = 1 240 mm
Lățimea exterioară = 835 mm
Înălțimea totală = 970 mm
Înălțimea liberă pentru încărcare = 790 mm
Sarcina maximă la manipulare = 1 000 kg
Sarcina maximă la stivuire = 4 000 kg
b) Paleta ladă de uz comercial, având caracteristicile:
Lungimea exterioară = 835 mm
Lățimea exterioară = 640 mm
înălțimea totală = 980 mm
înălțimea liberă pentru încărcare = 800 mm
Sarcina maximă la stivuire = 2 000 kg
Sarcina maximă la manipulare = 500 kg
Are patru picioare, sau 2 picioare și 2 roți, cei de-al doilea tip permițând și manevrarea manuală cu o timonă cu două roți.
Se confecționează în două variante:
cu pereți ficși;
cu pereți pliabili, care au avantajul ocupării unor spații reduse în stare goală.
Paletele sunt superpozabile atât în stare plină, cât și în stare pliată.
Comparând cele două tipuri de paleta ladă, se pot desprinde următoarele:
Din punct de vedere funcțional, ambele se pretează paletizării produselor menționate anterior;
Paleta ladă tip comercial, datorită gabaritelor reduse și posibilităților de manipulare manuală pe distanțe scurte, se manevrează mai ușor în spațiile comerciale, descărcarea din mijloacele de transport nu necesită echipamente specializate și poate fi folosită și ca mobilier în sălile de vânzare. Totodată, încărcătura unitară de marfă, care pentru produsele agroalimentare variază între 200-400 kg pe paleta ladă tip comercial, se pretează mai bine formării loturilor sortimentale de expediție, corespunzător cerințelor foarte diverse ale beneficiarilor.
Fig. 1. 18, Paletă ladă utilizată ca mobilier comercial
Din punct de vedere al costurilor, paleta ladă europeană prezintă avantajul unor cheltuieli de dotare mai reduse la expeditor, paleta circulând în sistem de schimb cu transportatorul; paleta ladă comercială, circulând în sistem de restituire cu beneficiarii, necesită dotarea cu un stoc important de palete destinat expediției produselor. Cheltuielile de exploatare sunt mai reduse la paleta ladă europeană, căci pentru o manipulare a acesteia se execută două manipulări cu paleta ladă comercială.
Se poate concluziona, că folosirea paletei ladă comercială trebuie avută în vedere în special pentru expediții în rețeaua de distribuție la magazinele mici și mijlocii, în timp ce paleta ladă europeană pentru expediții către beneficiarii dotați cu utilaje de manipulare mecanizată: unități industriale, depozite și magazine de mare suprafață.
Palete plane de distribuție. Sunt destinate cu precădere manipulării produselor proaspete ambalate în navete cu dimensiuni modulate, de exemplu: 600 x 400 mm, expediate direct în rețeaua comercială.
Se pot folosi și pentru produse preambalate în pungi, pachete etc., însă nefiind superpozabile în depozitare, soluția este mai puțin avantajoasă pentru aceste mărfuri.
Principalele caracteristici ale acestor palete sunt:
Lungimea 800 mm
Lățimea 600 mm
Înălțimea 150 mm
Capacitatea maximă 500 kg.
Fig. 1. 19. Paletă plană de distribuție (cu 2 roți)
Se construiesc cu și fără montanți, cu 2 role și 2 picioare; se pot manipula cu mijloace mecanizate, precum și pe distanțe scurte manual, cu timone (pârghie cu role). Sunt superpozabile numai în stare goală.
Folosirea acestei palete prezintă avantaje remarcabile:
Ușurința de manevră similară cu cea menționată la paleta ladă comercială.
Reducerea substanțială a manipulării în interiorul autocamioanelor și autodubelor, înlocuindu-se transportul manual prin purtare a câte 1-2 navete, respectiv a 10 4- 20 kg, pe distanțe de 4-10 m, cu tracțiunea pe role a 200-300 kg simultan. Odată cu reducerea efortului fizic, se scurtează cu circa 50% staționarea mijloacelor de transport la încărcare-descărcare, ceea ce are efecte pozitive și asupra calității produselor perisabile în perioadele călduroase (timpul de staționare cu ușile deschise a autodubelor frigorifice și izoterme este mult mai redus).
Eliminarea aproape integrală a capacelor metalice individuale folosite la asigurarea navetelor cu unele produse; o încărcătură de navete formată pe o asemenea paletă necesită pentru fiecare stivă de navete un singur capac amplasat pe ultima navetă superioară din stivă.
Aceasta înseamnă și o simplificare a operației de ambalare, sigilarea mărfii făcându-se pentru întreaga încărcătură și nu pentru fiecare navetă în parte.
Palete de uz special. Dintre acestea se pot menționa:
a. Palete pentru navete. Constructiv sunt asemănătoare celor de uz general, au însă dimensiuni deosebite corelate cu dimensiunile navetelor folosite.
b. Palete pentru depozitare și manipulare internă. Sunt unele produse care, datorită formei și dimensiunilor, nu au fost cuprinse în nomenclatorul produselor ce se expediază paletizat, paletizarea acestora limitându-se în interiorul societăților producătoare.
Pentru aceste produse se folosesc alte metode de mecanizare a operațiilor de încărcare-descărcare.
c. Palete pentru butoaie. Sunt palete metalice și se folosesc pentru butoaiele care pot fi manipulate și depozitate în poziție orizontală . Datorită formei sale, paleta asigură și stabilitatea butoaielor, fără a mai fi necesară folosirea unor dispozitive speciale.
Fig. 1. 22. Paletă pentru transportul butoaielor în poziție orizontală
De notat că butoaiele se pot așeza și pe palete plane, în poziție verticală, solidarizarea făcându-se cu mijloace adecvate.
d. Palete nerecuperabile pentru exportul unor produse alimentare. Caracteristica acestor palete constă în aceea că sunt destinate unui singur circuit, de la ambalare până la destinație, expediția făcându-se pe cale maritimă sau terestră.
De aceea, ele trebuie confecționate din materiale ieftine, de exemplu: PAL sau PFL, să fie de o construcție simplă, care să asigure securitatea deplină mărfurilor. Părțile componente se obțin prin debitare brută a plăcilor.
Aceste palete trebuie dimensionate pentru fiecare produs în parte, în funcție de dimensiunile coletelor (în unele situații nemodulate) și de încărcăturile cele mai adecvate.
1.3.2. Containizarea mărfurilor
Containerele și transcontainerele fac parte din aceeași familie a mijloacelor specializate de transport, fiind diferențiate între ele prin capacitate și mod de încărcare și manipulare. Au fost denumite containere cele cu o capacitate de până la 10 t, iar trans-continere cele cu o capacitate de peste 10 t.
Containerizarea este un procedeu de transport al mărfurilor grupate într-un utilaj denumit container. Containerul este un utilaj de transport cu un volum minim de 1 m3 care are un caracter permanent, este suficient de rezistent pentru o folosire repetată, permite o umplere și o golire ușoară a încărcăturii, poate fi transportat cu unul sau mai multe mijloace de transport: feroviare, auto, navale și deci transbordat din unul în altul fără modificarea intermediară a încărcăturii, realizându-se în acest fel așa-numitul transport „din poartă în poartă” (door-to-door). Este dotat cu dispozitive care permit manipularea sa de pe sol pe mijlocul de transport și transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul. Deci, containerul este „încăperea mărfurilor” comună mijloacelor de transport auto, feroviare, navale și totodată complet detașabilă de acestea.
Dezvoltarea traficului internațional de mărfuri în sistem containerizat a dus la necesitatea unificării dimensiunilor și construcțiilor principalelor tipuri de containere. Sfera de folosire a containerizării este determinată în general de natura mărfurilor, de condițiile de transport ce trebuie asigurate, de dotările necesare și de economicitatea sistemului.
În cazul produselor agroalimentare, trebuie avut în vedere că multe dintre aceste sortimente au greutate specifică mică. Totodată, unele transcontainere au raportul dintre volum și capacitate mai mic decât al altor mijloace de transport (cum ar fi unele tipuri de vagoane).
În asemenea situații, încărcarea chiar și completă a volumului transcontainerelor cu produse ușoare poate duce la folosirea incompletă a capacității acestora.
Trebuie deci reținută ideea că alegerea containerizării ca variantă a mijlocului de transport pentru mărfuri să fie rezultatul unei analize comparative multilaterale.
1.3.2.1. Principalele tipuri de containerizare
Pentru transportul mărfurilor agroalimentare în sistem containerizat își găsesc utilizarea următoarele tipuri de containere:
de uz general;
de uz special.
Sunt destinate transportului mărfurilor care nu reclamă condiții speciale. Aceste containere sunt, de regulă, proprietatea transportatorului.
După capacitate, containerele se împart în:
Containere mici, cu un volum util de 1-3 m3: și o greutate totală până la 1,5 t.
Containere mijlocii, cu un volum util de 3-7 m3 cu o greutate totală de 2,5-3,5 t.
Containere mari, cu un volum util de peste 7 m3 cu o greutate totală de 5-7 t.
Containere de mare capacitate (transcontainere), cu o greutate totală de peste 10 t.
În țara noastră au fost standardizate din punct de vedere al dimensiunilor și sunt folosite în mod curent turnătoarele tipuri de containere și transcontainere de uz general:
Tabel 1. 1. Containere standardizate
Containerele mici
Sunt construcții închise, cu pereți plini, confecționați din lemn, pe ramă metalică, sau complet din tablă. Nu se pot suprapune. Sunt prevăzute cu role, care permit deplasarea lor manuală cu ajutorul unui proțap pe distanțe scurte, pe rampe, în vagoane și camioane. Containerele au dispozitive de blocare în timpul transportului sau al staționării în depozite, pe rampe, sau în fața magazinelor comerciale. Construcția lor permite încărcarea în autocamioane cu ajutorul oblonului ridicător, prin folosirea rolelor containerului, sau cu ajutorul macaralelor cu braț rotitor. Containerele trebuie să asigure o bună etanșeitate care să permită transportul în vagoane și camioane deschise.
Sunt destinate transportului produselor care au o mare sensibilitate la intemperii. În aceste situații este recomandabilă folosirea mijloacelor de transport acoperite.
Transcontainere
Acestea sunt construcții metalice cu forme constructive variate. Dintre acestea cele mai utilizate sunt:
transcontainerele închise care pot fi cu o ușă frontală, la care operațiile de încărcare-descărcare sunt mai dificile sau cu o ușă frontală și uși laterale.
transcontainerele deschise care pot fi: cu prelată, fără prelată sau cu acoperiș demontabil.
Fig. 1. 23. Transcontainer închis
Manipularea transcontainerelor se face cu mijloace specializate adecvate, în stațiile terminale, amplasate aproape în toate centrele de mare trafic din țară.
Destinația containerelor de uz general trebuie privită din mai multe puncte de vedere:
al caracteristicilor mărfurilor și ambalajelor acestora, sub aspectul compatibilității produs-container;
al cantității de marfă ce poate fi transportată, respectiv dacă satisface cantitativ loturile produselor ce se expediază în mod curent către diverși beneficiari;
al beneficiarilor către care se face transportul: gradul de dotare cu mijloace mecanizate, prezența acestora în zona de acțiune a stațiilor terminale;
al economicității sistemului: costul manipulărilor la încărcare-descărcare în și din containere, costul expediției etc.;
al posibilităților de combinare cu paletizarea.
Așa cum s-a arătat anterior, alegerea containerizării ca sistem de transport, preferat celui auto sau feroviar, precum și alegerea tipului de container trebuie să fie rezultatul unei analize tehnico-economice, pentru diversitatea de situații care apar.
În principiu, se pot face unele recomandări cu caracter general:
Containerele mici, din punct de vedere funcțional, se pretează la produsele agroalimentare, băuturi îmbuteliate etc.
Oportunitatea folosirii containerelor trebuie determinată printr-o analiză multilaterală, luându-se în considerare următoarele elemente:
încărcarea containerelor mici se face în exclusivitate manual. De aceea, în întreprinderile în care se realizează integral paletizarea depozitării, va fi necesară dezmembrarea unui număr de palete; apare deci un consum suplimentar de manoperă.
O situație mai avantajoasă o reprezintă expediția vrac a unor produse acolo unde este posibil, întrucât se economisește ambalajul de expediție pe timpul transportului.
Costul transportului, calculat după reglementările tarifare, variază în funcție de distanța de transport și de greutatea încărcăturii. Este deci necesar să se calculeze aceste costuri pentru fiecare caz concret, comparându-se cu alte posibilități de transport: auto, coletărie etc.
Un factor de prim ordin îl poate constitui însă cererea unor beneficiari care în condiții improprii practicării altor tehnologii de manipulare și transport. Pentru aceste situații, containerul mic prezintă avantaje funcționale, el fiind coborât cu mijloace proprii ale autovehiculelor cu care a fost transportat, iar la sol poate fi deplasat manual pe distanțe mici și depozitat perioade scurte de timp în fața magazinelor.
În consecință, aria de folosire a containerelor mici este relativ redusă, ceea ce se reflectă și în volumul de mărfuri expediate mai redus comparativ cu al celorlalte sisteme moderne: paletizat și transcontainerizat.
Transcontainerele își găsesc o utilizare mai largă în transportul produselor, întrucât satisfac mai bine cerințele privind mărimea loturilor de transport uzuale pentru expediția unor produse de masă, iar încărcarea-descărcarea mărfurilor în și din transcontainere se poate face mecanizat, prin combinare cu sistemul paletizat. Există însă și aici unele îngrădiri în folosirea transcontainerelor și anume:
Produsele care necesită condiții speciale de transport, cum ar fi menținerea temperaturii scăzute (produse lactate, carne etc.) exclud folosirea transcontainerelor de uz general.
Atât expeditorul, cât și beneficiarul, trebuie să se găsească în raza de acțiune a unor stații terminale.
Costurile diferă în funcție de o serie de factori: natura produsului, modul de încărcare a mărfurilor în transcontainer: vrac (manual), paletizat sau combinat (paletizat, cu completarea vrac a încărcăturii), modul de transport al transcontainerului: auto sau combinat, auto și C.F., distanța de transport, tarifele aplicate etc.
De aceea și în cazul transcontainerelor costurile manipulărilor la expediție și ale transportului trebuie comparate pentru fiecare caz în parte cu costurile altor tehnologii și sisteme de transport, de exemplu: cu costul expediției paletizate, în mijloace auto sau feroviare.
În ultimul timp s-a extins utilizarea containerelor specializate care prin construcție și dotări adecvate răspund condițiilor specifice cerute de transportul anumitor produse.
De regulă, asemenea containere sunt proprietatea beneficiarilor de transport și circulația acestora în circuitul expeditor-primitor și retur duce în majoritatea cazurilor la un grad dc folosire mai redus (dus-plin, întors-gol).
1.3.2.2. Caracteristici și domenii de utilizare a containerelor
Construirea și dotarea întreprinderilor cu containere specializate cere o analiză economică atentă atât din punct de vedere al investițiilor inițiale, cât și al cheltuielilor de exploatare.
Principalele tipuri de containere specializate sunt:
Containere izoterme
Sunt destinate transportului mărfurilor sub regim de temperatură controlată: carne refrigerată, congelată, semiconserve, produse lactate: unt, înghețată, brânzeturi, produse zaharoase perisabile: ciocolată etc. Se construiesc containere:
izoterme, care mențin temperatura produselor până la o limită necesară, prin izolarea pereților;
refrigerente care, în afară de izolația pereților, folosesc și un agent refrigerent pentru menținerea temperaturilor scăzute;
frigorifice, care utilizează agregate de frig.
Fig. 1. 24. Container frigorific dotat cu agregat de fric
Construcția acestor containere impune realizarea unor condici deosebite cum sunt: o etanșeitate cât mai perfectă, precum și posibilitatea realizării unui grad înalt de igienă, respectiv pereții să reziste acțiunii agresive a unora dintre produse, să poată fi ușor spălați, să nu rețină mirosuri. Rezultate bune s-au obținut folosindu-se oțelul inoxidabil sau placajul din lemn acoperit cu rășini poliesterice armate cu fibră de sticlă, cu o protecție de „gel coat”. De asemenea, este necesară o bună circulație a aerului în interior, care se obține prin practicarea pe pardoseală a unor grătare cu nervuri și prin nervurarea celorlalți pereți interiori.
Pentru transportul carcaselor de carne în poziție verticală sunt prevăzute pe plafon șine pe care culisează rolele cârligelor și sisteme de blocare a acestora.
Containere pentru lichide
Sunt destinate transportului vrac a unor lichide. Construcția acestora trebuie să răspundă atât condițiilor generate în general de produs (sisteme de umplere, golire etc.), cât și celor specifice anumitor produse (agresivitate, limite de temperatură, suprapresiune).
Pe plan mondial se practică câteva sisteme constructive:
Containere cisternă, formate dintr-un vas cisternă de formă cilindrică, ancorat într-un cadru metalic paralelipipedic, având dimensiunile corespunzătoare celor adoptate de ISO pentru containere și sisteme de prindere în utilajele specializate pentru manipulare și transbordare.
Fig. 1. 25. Container cisternă
S-a adoptat și soluția constructivă a cisternei paralelipipedice, în interiorul căreia sunt secțiuni cilindrice.
Folosirea containerelor de uz general în interiorul cărora sunt introduse rezervoare flexibile, pliabile, rezistente. Soluția este avantajoasă din punct de vedere economic, valoarea inițială fiind mai redusă, iar posibilitățile de folosire mult lărgite; la cursa de înapoiere rezervoarele interioare se pliază, iar containerul poate fi folosit pentru alte mărfuri.
Rezervoarele interioare pliabile se confecționează din materiale plastice: PVC sau neopran, pe țesătură de nailon sau poliester.
Containere pentru produse pulverulente
Pot fi folosite la transportul vrac al unor produse ca: făină, zahăr, amidon, malț, nutrețuri combinate etc., destinate în special expediției către întreprinderi industriale.
Un sistem constructiv care s-a impus îl constituie containerul pliabil, confecționat din PVC pe suport de țesătură din nailon sau pol ester, PVC; datorită calităților sale (este inodor) a fost standardizat în unele țări pentru produsele alimentare.
Construcția sacului (1) este următoarea:
La partea superioară are un guler metalic (2) destinat prinderii în furcile stivuitorului; un ciorap de umplere (3) care se cuplează cu gura de alimentare a instalației în întreprinderea expeditoare: după umplere, ciorapul se pliază și se închide prin șnuruire.
La partea inferioară are: o porțiune conică (4) care ușurează golirea conținutului; un ciorap de golire (5); după golire acesta se pliază și se închide prin șnuruire; suport metalic circular (6) cu patru intrări care are trei funcții: asigură ghidajul sacului plin în timpul transportului; permite intrarea furcilor stivuitorului pentru manipulări; sacul pliat are înălțimea suportului metalic în care este introdus; în această stare containerele se pot suprapune pentru transportul în gol, ocupând 10—15 % din volumul celor pline.
Și în cazul produselor pulverulente s-au căutat soluții pentru folosirea prin adaptare a transcontainerelor de uz general. Rezolvarea a constat din introducerea în transcontainerele de uz general a unor containere interioare pliabile, fiind necesară practicarea în plafon și pe ușile laterale a gurilor de umplere și scurgere.
Tehnologia containerixării
Cuprinde trei categorii de operații: formarea-dezmembrarea unității de transport, încărcarea-descărcarea containerelor în și din mijloacele de transport și transportul containerelor.
Cea de a doua categorie de operații se execută, în cazul transcontainerelor de către transportator și numai în cazuri rare de beneficiarii traficului containerizat.
Tehnologia containerizării este mai complexă în cazul containerelor de uz general, datorită diversității de produse care pot forma Încărcătura, condițiilor și situațiilor în care se execută încărcarea și descărcarea.
În cazul containerelor specializate (pentru lichide și produse pulverulente în vrac) tehnologia este determinată prin însăși construcția containerelor, a căror sistem de umplere-golire trebuie să permită cuplarea cu cel existent la beneficiarii de trafic — producătorul și primitorul mărfurilor.
Tehnologia formării și dezmembrării unităților de transport în și din containere — transcontainere
Această parte a tehnologiei containerizării se referă la încărcarea-descărcarea mărfurilor în și din containere și la asigurarea stabilității încărcăturii pe timpul transportului.
Pentru containere mici. Operația se face numai manual, produsul fiind ambalat în ambalaj de expediție: saci, navete, lăzi etc.
Dacă depozitarea în întreprindere se face în sistem paletizat, mărfurile sunt manipulate mecanizat până în apropierea containerului, aici făcându-se manual dezmembrarea paletei și introducerea mărfurilor în container. În cazul paletelor plane, produsele sunt în general ambalate în ambalajul de expediție (saci, navete, lăzi). În cazul paletelor ladă (conserve, lichide îmbuteliate etc.), după dezmembrarea paletei, produsele trebuie mai întâi introduse manual în ambalajul de expediție, apoi în container.
În situații particulare, la unele produse, cum ar fi lichiorul, spirtul etc., care se produc în cantități relativ mici, iar frecvența manipulărilor interne și a expedițiilor este redusă, se poate practica și următorul procedeu: sticlele sunt scoase din navete și introduse vrac în containere, luându-se măsuri de protejare a produsului cu talaș, carton etc. Rezultă o oarecare creștere a manoperei la expediție, însă se elimină ambalajul de transport în circuitul expeditor-destinatar.
Așa cum s-a mai arătat, în cazul expedițiilor cu mare frecvență (bere, ulei), un asemenea mod de manipulare nu este recomandabil. Poziționarea produselor trebuie să se facă ordonat, având grija să se ocupe integral suprafața, eliminând golurile dintre stiva de marfa și pereți. Poziționarea sticlelor orizontal se poate face numai daca sistemul de închidere a sticlei o permite, în caz contrar se poziționează vertical, cu carton de protecție între straturile de sticle (asemănător paletelor ladă).
Pentru transcontainere, încărcarea-descărcarea se poate tace în trei moduri: în vrac, paletizat și combinat (palete și vrac).
De menționat că dimensiunile transcontainerelor nu sunt corelate cu ale paletelor modulate, deci în transcontainer rămân spații neocupate de palete.
Încărcarea paletizată este recomandabilă în situația în care, prin introducerea numărului de palete posibil, se folosește integral capacitatea transcontainerului. În caz contrar, este recomandabilă încărcarea combinată, spațiile rămase libere fiind, după introducerea paletelor, ocupate cu mărfuri vrac, care joacă și rolul de element de consolidare a încărcăturii, aceasta este situația cea mai frecventă.
Se asigură o bună folosire a transcontainerului și un grad destul de înalt de mecanizare a operațiilor, dacă ținem cont că doar circa 20% din încărcătură se completează vrac, prin depaletizare și așezare manuală.
Încărcarea-descărcarea vrac a întregii încărcături asigură cea mai completă folosire a volumului transcontainerului întrucât se elimină pierderea volumului ocupat de palete, dar are două mari dezavantaje: necesită muncă manuală și prelungește durata operației, deci timpul de staționare a mijlocului de transport. De aceea, metoda încărcării vrac este recomandabilă acolo unde, din diferite motive, nu se practică paletizarea.
Indiferent de metoda adoptată, tehnologia de încărcare cere respectarea unor reguli:
așezarea paletelor se face dinspre pereții laterali, spațiile libere care se formează spre interior sunt apoi umplute cu mărfuri;
presiunea pe pereții laterali și uși să fie cât mai redusă;
se va căuta să se ocupe integral suprafața transcontainerului, iar înălțimea de stivuire să fie uniformă;
rândurile orizontale să fie uniforme, cu mărfuri de același fel și aceeași dimensiune;
dacă în containere se încarcă vrac mărfuri diferite (de exemplu: saci cu zahăr, pachete cu zahăr, lăzi cu zahăr cubic etc.), mărfurile grele și cele cu forme geometrice regulate se așează la partea inferioară a încărcăturii, respectiv întâi lăzile, apoi sacii;
dacă ambalajele o permit, cea mai bună așezare o reprezintă sistemul țesut..
Tehnologia de încărcare se compune din următoarele operații:
a) Verificarea curățeniei și stării tehnice a containerului pus la dispoziție de transportator: pereții, ușile, piesele de colț, sistemul de închidere, pardoseala, dispozitivele de fixare și etanșeitatea (se închid ușile și se observă pătrunderea luminii prin plafon, uși, pereți, pardoseală).
b) încărcarea mecanizată a paletelor în transcontainer se tace de pe rampe fixe sau platforme mobile cu transpaleta manuală sau electrică, în cazul așezării pe un rând de palete, sau cu electrostivuitorul cu catarg redus (de vagon) în cazul încărcării suprapuse a paletelor.
Dacă nu avem rampe la înălțimea platformei containerului, se vot folosi rampe înclinate sol-autovehicul.
Fig. 1. 27. Rampă sol-transcontainer
c) Datorită faptului că paletele nu se modulează pe platforma transcontainerului, este necesară rigidizarea încărcăturii prin introducerea de materiale de calare (calupuri de lemn, anvelope auto uzate, perne pneumatice, chingi) între stivele de palete, pentru a evita răsturnarea acestora în timpul transportului.
d) Pentru încărcarea combinată a transcontainerului, cu palete și mărfuri vrac, se procedează astfel: se încarcă mecanizat paletele în transcontainer cu transpaleta sau cu electrostivuitorul de vagon după care se manipulează mecanizat un număr de palete până în transcontainer, aproape de locul de stivuire, unde se face dezmembrarea paletei și completarea manuală a încărcăturii cu mărfurile vrac. Mărfurile se stivuiesc vrac în interiorul transcontainerului, atât în locurile rămase libere între palete, cât și deasupra paletelor, dacă este necesar și dacă rezistența ambalajelor permite aceasta.
e) Pentru încărcarea vrac se procedează ca mai sus, stivuindu-se mărfurile în transcontainer până la atingerea capacității maxime de transport.
În alegerea unei variante de încărcare a transcontainerelor, se va ține seama și de posibilitățile beneficiarilor de a descărca produsele, urmărindu-se totodată asigurarea unei cât mai bune folosiri a capacității mijlocului de transport.
După încărcare, transcontainerul se închide și se sigilează, el fiind preluat de autovehiculul specializat (semiremorcă) și transportat la stația terminală. O mare atenție trebuie acordată la încărcarea transcontainerelor aflate pe semiremorci, pentru a evita răsturnarea acestora. În cazul existenței diferenței de nivel între suprafața de rulare a mijloacelor de manipulare și nivelul platformei transcontainerului, se va utiliza un podeț de legătură.
Predarea mărfii către transportator se face în unitatea expeditoare în momentul preluării transcontainerului.
Tehnologia încărcării și descărcării containerelor-transcontainerelor în și din mijloacele de transport
Pentru containere mici
Operația de încărcare-descărcare a acestor containere se efectuează la beneficiarul de transport. Pentru umplere sau golire cu mărfuri, containerele pot fi aduse pe rampe sau chiar în depozite. Aceasta implică ridicarea și coborârea lor în și din mijlocul de transport. Mijlocul de transport cel mai răspândit îl constituie autocamioanele cu platformă deschisă, prevăzute cu ghidaje de blocare a containerelor în timpul transportului.
Dispozitivele de manipulare a containerelor sunt cele expuse anterior: oblonul ridicător, macaraua cu braț rotitor atașate autocamioanelor.
Pentru transcontainere
Manipularea acestora se produce de regulă la transportator, în stațiile specializate denumite terminale și constă în principal din transbordarea acestora de pe mijloacele auto pe cele feroviare, cu mijloace specializate adecvate.
Există tendința la unii beneficiari de a se dota cu mijloace proprii de manipulare a transcontainerelor, mai ales atunci când marfa trebuie încărcată sau respectiv descărcată în mai multe puncte din întreprindere, aflate la anumite distanțe între ele, situații ce duc la imobilizarea îndelungată a transcontainerului.
Actele normative care reglementează utilizarea containerelor prevăd termene de încărcare-descărcare pentru a reduce la minimum imobilizarea acestora. Pentru aceste situații, s-au produs utilaje de manipulare a transcontainerelor în unitățile beneficiare de trafic și anume: seturi formate din patru cricuri identice, care sunt amplasate la colțurile transcontainerelor și servesc la ridicarea pe verticală; rolpalete, care sunt folosite la transportul transcontainerelor pe orizontală; sau macarale portal mobile, care pot ridica și transporta transcontainerele.
Pentru produsele agroalimentare în marea majoritate a cazurilor dotarea cu asemenea utilaje nu apare oportună. Ciclurile de fabricație ale produselor sunt scurte, deci traficul (intrările-ieșirile) mărfurilor în întreprinderi este rapid. Analiza modului de organizare a primirii și expediției arată că în întreprinderi, în general, nu avem de-a face cu multe puncte de primire și expediție, dispersate la diferite distanțe, care ar necesita deplasarea transcontainerelor și deci prelungirea imobilizării acestora.
În caz de necesitate, transcontainerele aflate pe semiremorci pot fi lăsate în întreprinderi pentru încărcare și descărcare, sar dacă există posibilități, pot fi aduse în întreprinderi direct pe vagoane platformă specializate pentru transportul feroviar al transcontainerelor.
Mecanizând operațiile de încărcare și descărcare a mărfurilor se poate asigura respectarea termenelor de restituire a transcontainerelor.
Mijloacele de manipulare a transcontainerelor în stațiile terminale sunt: transtainere pe șine sau pe pneuri, transportator portal etc.
Transportul containerelor și transcontainereior
Se practică următoarele sisteme:
transportul combinat auto-cale ferată;
transportul combinat auto-naval;
transportul combinat auto-cale ferată-naval.
În unele țări s-a extins folosirea combinată a transcontainerelor și în traficul aerian.
Transportul combinat auto-cale ferată
În acest sistem autovehiculele cu semiremorci distribuie sau colectează transcontainerele care au sosit, sau care urmează a fi expediate pe calea ferată. Raza de acțiune este stabilită în funcție de zona de influență a stației de cale ferată deschisă traficului de transcontainere (terminal). Acest mod de deservire este practicat atât în cele două stații terminal de capăt ale traseului feroviar, cât și în stații intermediare.
Transportul combinat auto-naval și auto-cale ferată-naval. Sistemul este asemănător cu cel descris mai sus, cu precizarea că și porturile deschise acestui trafic sunt dotate cu instalații de transbordare a transcontainerelor.
Avantajele containerizării
Aprecierea efectelor unor metode de manipulare și transport trebuie să derive dintr-o analiză bazată pe două criterii fundamentale:
Să se refere la întreg traseul de transport, adică din momentul formării unității de transport la expeditor, până la beneficiarul la care aceasta se dezmembrează. Dacă analiza se restrânge numai la anumite verigi ale traseului, imaginea este incompletă.
Să fie multilaterală, adică să cuprindă și aspectele funcționale, organizatorice etc.
În acest capitol s-au prezentat atât posibilitățile, cât și unele restricții de aplicare a containerizării pentru produsele agroalimentare din punct de vedere al expeditorului sau primitorului de marfă. Pentru o apreciere completă este necesar însă să fie cunoscute avantajele containerizării pe întregul circuit al traficului. Aceste avantaje sunt:
a) Se obține o utilizare superioară a mijloacelor de transport și în special a vagoanelor prin:
Mărirea indicelui de utilizare a capacității cu circa 25%. Aceasta se explică, printre altele, prin faptul că prin containerizare se pot forma unități de transport mai mici decât ale unui vagon. La expediția unui vagon încărcat incomplet acesta este sigilat și în consecință capacitatea disponibilă nu mai poate fi folosită de alt beneficiar; în transportul containerizat, vagoanele platformă specializate sunt încărcate la întreaga capacitate cu containere provenind de la unul sau de la mai mulți beneficiari, care au însă aceeași stație de destinație;
Reducerea timpului de staționare la operațiile de transbordare, încărcare, descărcare;
Creșterea vitezei comerciale, prin formarea unor garnituri marșrutizate care circulă direct între diferite stații terminale;
Permite folosirea vagoanelor și autovehiculelor neacoperite;
Realizează transportul integral și combinat din „poartă în poartă” (door-to-door) indiferent de distanță și de mijloacele de transport care trebuie folosite: auto, C.F., naval, aero, putându-se combina cu paletizarea;
b) Se asigură integritatea cantitativă și calitativă a produselor;
c) Se reduc sau elimină, în unele situații, ambalajele de transport costisitoare și grele;
d) Se reduc investițiile necesare depozitelor acoperite, containerele putând fi depozitate și în aer liber și folosite drept depozite temporare;
e) Se simplifică formalitățile și evidențele la operațiile de predare-primire.
Capitolul II.
UTILAJE FOLOSITE LA MANIPULARE, DEPOZITARE ȘI TRANSPORT
2.1. Noțiuni referitoare la utilaje existente în depozit
Echipamentul necesar sistemului paletizat de manipulare, depozitare și transport se compune din palete și utilaje de manipulare și transport a unităților de încărcătură. Acestea din urmă cuprind:
utilajele cu furcă pentru manipulare uzinală;
mijloace de transport extrauzinal feroviare, rutiere, navale, aeriene etc.;
dispozitive auxiliare.
Cu ajutorul utilajelor de manipulare munca manuală este înlocuită, realizându-se mecanizarea activității de depozitare. Alegerea acestor utilaje este determinată de felul mărfurilor necesar a fi manipulate, de tehnologia aleasă de manipulare, de tipul de ambalaj
Utilajele de manipulare, depozitare și transport folosite în depozite sunt:
Utilaje cu furcă manuale, electrice sau cu motor termic;
Stivuitoarele
Transpaletele
Translatoarele
Poduri rulante stivuitoare
Cărucioare liză.
În categoria dispozitivelor auxiliare enumerăm:
Rampe ridicătoare mobile sau fixe;
Podețe de trecere;
Furci echilibrate.
Printre mijloacele de transport a unităților de încărcătură paletizate sunt:
Autocamioane izoterme și frigorifice cu oblon hidraulic ridicător coborâtor;
Autocamioane cu macara cu braț rotitor;
Cunoașterea, alegerea și exploatarea rațională a utilajelor, mijloacelor și a dispozitivelor auxiliare are o influență directă, hotărâtoare asupra funcționalității sistemului și a obținerii avantajelor economice dorite.
2.2. Clasificarea utilajelor care ajută la activitățile logistice
2.2.1. Utilaje cu furcă pentru manipularea uzinală
Utilajele cu furcă sunt utilizate la manipularea, depozitarea și transportul mărfurilor în interiorul întreprinderilor. Sunt mijloace rulante, dirijabile, manipulate manual sau autopropulsate. Aceste utilaje sunt destinate în special manipulării unităților de încărcătură paletizate, fiind prevăzute cu locașuri de introducere a furcilor. Se pot folosi și la manipularea mărfurilor nepaletizate, utilizându-se sisteme speciale de prindere a încărcăturii.
Manipularea și transportul se fac fie pe orizontală, fie pe orizontală și verticală, la încărcarea și descărcarea mărfurilor în și din mijloacele de transport, în depozite, secții de producție etc.
Utilajele cu furcă sunt generic denumite utilajele care, în funcție de destinația lor, respectiv de natura mărfurilor și ambalajelor pe care le manipulează și de modul lor de grupare, sunt dotate cu diverse sisteme de prindere a încărcăturii: furci cu două sau mai multe brațe fixe sau rotitoare, fălci laterale drepte sau rotunde, dornuri diferite etc.
Aceste utilaje se împart în:
utilaje cu furcă manuale;
utilaje cu furcă electrice;
utilaje cu furcă cu motor termic.
Utilajele cu furcă cuprind:
Stivuitoarele cu furcă, acestea fiind destinate atât ridicării pe verticală a încărcăturilor la înălțimi de până la 10-12 m, cât și deplasării lor pe orizontală. Se pot folosi la toate tehnologiile de depozitare: în stive libere, în stelaje bloc și stelaje pe rânduri.
Din punct de vedere funcțional stivuitoarele, indiferent de tipul constructiv, se împart în:
stivuitoare de depozit caracterizate prin înălțimi mari de ridicare a încărcăturii;
stivuitoare de vagon, destinate manipulării în vagoane, camioane, transcontainere, caracterizate prin înălțimi mai mici de ridicare a furcii și înălțimi gabaritice reduse.
O dotare corespunzătoare necesară realizării unui complex de activități de manipulare într-o întreprindere, în general trebuie să cuprindă atât stivuitoare de depozit, cât și de vagon. De aceea, de obicei, firmele constructoare livrează pentru diverse tipuri de stivuitoare ambele variante funcționale.
Transpaletele sunt utilaje cu furcă, cu înălțime mică de ridicare a încărcăturii, destinate transportului pe orizontală al mărfurilor. Acestea ridică sarcina de la sol la o înălțime de până la 150 mm, pentru a o putea transporta pe orizontală. La aceste două tipuri de utilaje deplasarea este dirijată în direcția dorită prin manevrele executate de manipulanți.
Translatoarele și podurile rulante stivuitoare sunt utilaje electrice cu furcă a căror deplasare se face dirijat pe căi de rulare și sunt alimentate de la rețea.
Cărucioarele-liză sunt destinate transportului manual grupat, pe distanțe scurte, a unor părți componente ale încărcăturii paletizate, provenite din descompunerea acesteia.
Dintre aceste utilaje, în condițiile constructive și organizatorice ale întreprinderilor în care se manipulează produse agroalimentare, cele mai răspândite sunt stivuitoarele și transpaletele, iar pentru rețeaua de distribuție și cărucioarele-liză.
Stivuitoare
Electrostivuitoare. Pentru tehnologiile de paletizare a produselor agroalimentare își găsesc utilizare următoarele tipuri:
Electrostivuitoarele cu furcă frontală, pretabile manipulării oricărui tip de paletă.
Fig. 2. 1. Electrostivuitor cu furcă frontală
Aceste stivuitoare se caracterizează, din punct de vedere constructiv, prin aceea că au catargul, furca și sarcina situate în afara șasiului, deci și a poligonului de sprijin.
Se creează un sistem de pârghie articulat în centrul osiei punții din față. Un braț al pârghiei îl constituie catargul, furca și sarcina care dau naștere la un moment de răsturnare față de osia din față, iar al doilea braț este constituit din șasiu, partea motrice și bateriile de acumulatori, care dau naștere la un contramoment și care-l echilibrează pe primul.
Pentru realizarea acestui echilibru, la nevoie, în spate se pune o contragreutate.
Astfel, se asigură stabilitatea ansamblului stivuitor-încărcătură care trebuie să corespundă unor norme de siguranță reglementate pe plan mondial.
Momentul care tinde să răstoarne stivuitorul este dat de o forță care se consideră concentrată în centrul de greutate al încărcăturii, aflată la o distanța până la calcâiul furcii denumită „cota centrului de greutate".
Din punct de vedere al stabilității ansamblului stivuitor-încărcătură, stivuitorul este definit prin:
greutatea încărcăturii;
cota centrului de greutate.
Modificarea acestor două elemente, adică a greutății sau a cotei centrului de greutate, duce atât la pierderea stabilității, întrucât momentul ce se naște depășește pe cel calculat, cât și la suprasolicitarea unor piese ale utilajului.
Toate stivuitoarele au determinată prin construcție diagrama de încărcare, care prezintă relația dintre greutatea încărcăturii și cota centrului de greutate în condițiile menținerii stabilității.
Catargul poate fi înclinat spre înapoi în scopul plasării centrului de greutate al sarcinii cât mai spre interiorul poligonului de sprijin; prin aceasta se asigură o stabilitate mai mare ansamblului stivuitor-încărcătură în timpul deplasării.
Catargul realizează, și o înclinare înainte, care trebuie utilizată cu mare atenție la așezarea încărcăturii în stivă, sau degajarea încărcăturii de pe furcile stivuitorului.
Stivuitoare cu furcă frontală se construiesc de obicei pentru capacități de 0,5-3 t.
Înălțimea de ridicare foarte larg răspândită la stivuitoarele de depozit este cuprinsă între 3,2 și 3,3 m, întrucât asigură suprapunerea a patru palete cu înălțimea de 1 m. S-au realizat stivuitoare de depozit cu înălțimea de ridicare de 5-6 m, ba chiar până la 10 m.
Electrostivuitoarele de vagon au două înălțimi de ridicare a încărcăturii: una de 1,2-1,5 m pentru stivuire în interiorul mijloacelor de transport, la care catargul nu atinge înălțimea plafonului acestora, și a doua de 2,3-2,5 m pentru stivuire în afara mijloacelor de transport, acestea din urmă fund mai redusă decât a stivuitoarelor de depozit.
Înălțimea gabaritică a stivuitoarelor de vagon permite intrarea acestora pe ușa mijloacelor de transport.
Din punct de vedere al poziției manipulatorului, stivuitoarele cu furcă frontală se construiesc în două variante:
a) cu operator purtat:
șezând
în picioare.
b) cu operator pietonal.
Fig. 2. 5. Electrostivuitor cu operator manual
Cele cu conducător purtat în picioare au proporțional dimensiuni mai mici decât cele cu conducătorul șezând. Conducătorul este plasat în picioare pe o platformă între ansamblul de baterii, putându-se deplasa la stânga și la dreapta, pentru a avea vizibilitate mai bună.
Electrostivuitoarele cu operator pietonal sunt o combinare a elementelor transpaletei electrice și a stivuitorului cu furcă. Acestea au o turelă motrice pivotantă, care acționează pe o roată, sau pe două roți îngemănate, adică cu poligonul de sprijin pe 3 puncte. Direcția de mers se imprimă prin pivotarea manuală a turelei cu ajutorul | timonei. Pe turela timonei este plasat tabloul de comandă. Manevrarea timonei în poziție verticală sau orizontală duce la frânarea sau defrânarea stivuitorului. Prezintă avantajul unui gabarit și al unei greutăți reduse, comparativ cu stivuitoarele cu conducător purtat; au dezavantajul că din cauză că operatorul este pieton, este necesar un oarecare efort fizic și au o viteză de translație redusă.
Electrostivuitoarele cu furcă în interiorul poligonului de sprijin (cu proțap).. La aceste stivuitoare longeroanele prevăzute cu roți sunt ieșite în afara construcției și sunt plasate în mod obișnuit sub furcile purtătoare de sarcină. Prin această construcție se realizează o mare stabilitate a ansamblului, sarcina va cădea totdeauna în interiorul poligonului de sprijin, nemaifiind în consolă față de poligonul de sprijin, ci numai față de furcă. De aceea nu mai este necesară contragreutatea.
Fig. 2. 6. Electrostivuitor cu furcă în interiorul poligonului de sprijin
Aceasta explică faptul că stivuitoarele cu proțap, la aceeași capacitate, comparativ cu cele cu furcă frontală, au un gabarit mai mic ceea ce duce la reducerea spațiilor necesare pentru manevră și la greutate redusă cu 40-50%, avantaj foarte important mai ales pentru manipularea pe pardoseli cu portanță redusă.
Prezintă însă dezavantajul că pot fi folosite numai dacă longeroanele pot intra într-un spațiu liber sub stivă, sau numai pentru manipularea paletelor de un anumit tip, de exemplu palete ladă. Pot fi folosite și la manipularea paletelor plane de uz general însă numai prin introducerea furcilor pe latura mică de 800 mm, unde legătura dintre picioarele de sprijin este realizată numai la partea superioară a acestora.
Longeroanele se construiesc în două moduri:
apropiate, adică în dreptul furcilor;
depărtate, plasate în afara furcilor; în această situație încărcătura intră între longeroane, ceea ce îi conferă o stabilitate
foarte mare, însă necesită spații libere între stive pentru pătrunderea longeroanelor.
Electrostivuitoare cu catarg retractabil la care furca are posibilitatea de a culisa înainte și înapoi între longeroane în acest fel în timpul deplasării pe orizontală încărcătura este plasată în interiorul poligonului de sprijin, ceea ce îi conferă o stabilitate sporită.
Această construcție este de fapt o combinație între stivuitoarele cu furcă frontală și cele cu proțap, având avantajele ambelor tipuri, adică pot fi folosite la toate tipurile uzuale de palete, având greutatea proprie, gabaritul și spațiul de manevră reduse.
Prezintă dezavantajul că datorită diametrului mic al roților au un consum mărit de energie electrică și sunt ceva mai dificile la întreținere.
Electrostivuitoare cu furcă laterală au șasiul de formă dreptunghiulară, cu un sistem de longeroane în mijloc, pe care lucrează — amplasat perpendicular pe axa longitudinală — un catarg retractabil.
Prezintă avantajul unui gabarit redus, însă au inconvenientul că pot depune sarcina numai într-o sigură parte a sensului de mers; pentru a putea lucra și pe cealaltă parte, trebuie manevrat stivuitorul și adus în poziție corespunzătoare, există stivuitoare care elimină acest neajuns prin aceea că ansamblul port-furcă poate fi rotit lateral și dispus perpendicular pe axa longitudinală a stivuitorului atât pe partea stângă, cât și pe partea dreapta.
Stivuitoare cu furcă, manuale
Acestea sunt cele mai simple stivuitoare la care translația pe orizontală se realizează manual, iar ridicarea la înălțime a încărcăturii se face cu un dispozitiv mecanic sau hidraulic. Au longeroanele plasate fie sub furci, fie lateral acestora. Sunt destinate secțiilor și depozitelor cu rulaj redus, precum și magazinelor de desfacere. De mare utilitate este folosirea acestora la magazinele de desfacere pentru descărcarea mărfurilor din mijloacele auto.
Atrage atenția construcția unor asemenea stivuitoare, specializate, cum ar fi cele destinate manipulării butoaielor.
Stivuitoarele cu furcă cu motor termic (motostivuitoare)
Motostivuitoarele au același principiu de funcționare ca și electrostivuitoarele, cu deosebirea esențială că sursa de energie este furnizată de un motor cu combustie internă: diesel sau cu benzină.
Motorul transmite puterea printr-oi cutie de viteze, care în mod obișnuit are două viteze: înainte și înapoi. În cazuri rare se construiesc cu convertizor de cuplu.
Se fabrică pentru o gamă foarte largă de capacități, de la 0,6-40 t, însă în mod curent se găsește pentru greutăți cuprinse între 1-5 t.
Din punct de vedere constructiv, se produc următoarele motostivuitoare:
cu furcă frontală și operator purtat, șezând, care sunt cele mai uzuale;
cu furcă frontală și operator în picioare, mai rar întâlnite.
cu furcă frontală și operator pietonal; la acestea, timona de direcție este echipată cu pârghii de comandă care acționează asupra accelerației și ambreiajului. Când se ia mâna de pe timonă, sau aceasta este ridicată în poziție verticală, în mod automat se produce debreierea și frânarea stivuitorului;
cu furcă laterală.
Transpalete
Sunt utilaje destinate transportului pe orizontală. Brațele furcii îndeplinesc rolul longeroanelor de sprijin; cu ajutorul rolelor din față, acestea traversează terestrele plăcilor inferioare ale paletelor și ridică paleta de la sol cu 100-150 mm.
Transpaletele pot fi:
Electrice, care au o timonă pivotantă, asemănătoare cu cea descrisă la stivuitorul cu furcă frontală și operator pietonal.
Fig. 2. 10. Transpalete electric și manual
Se construiesc în mod curent cu operator pietonal, însă în ultimul timp s-au fabricat și cu operator șezând sau în picioare.
Manuale, la care translația pe orizontală se face manual, iar ridicarea încărcăturii de la sol se realizează prin acționarea manuală a unui mecanism mecanic sau hidraulic.
Translatoare
Sunt utilaje cu furcă destinate depozitelor cu stelaje înalte de 7-30 m; deplasarea acestora pe orizontală se face dirijat pe căi de rulare aflate pe sol, sau suspendate, amplasate pe căile de acces dintre stelaje.
Poduri rulante stivuitoare
Deplasarea acestora se face pe căi de rulare suspendate. Se utilizează în depozite cu înălțimi de peste 6 m, atât la stivuirea liberă cât și la stelaje.
Fig. 2. 11. Pod rulant
Cărucioare-liză
Sunt utilaje de construcții simple, destinate manipulării manual-mecanice a mărfurilor ambalate. Menționarea acestora între utilajele legate ele paletizare este determinată de faptul că în unități și depozite mici, în special cele din rețeaua de distribuție, datorită condițiilor și dotărilor improprii nu este posibilă mecanizarea descărcării încărcăturilor mari, care la expeditor au fost încărcate în mijloace auto pe palete plane (bere, ulei etc.), sau în sistem grupat (navete cu sticle cu lapte). Și în aceste situații, folosirea lizelor și a oblonului ridicător permite realizarea unui grad de mecanizare destul de ridicat; încărcătura este descompusă, manipularea făcându-se în sistem grupat și nu bucată cu bucată. Timpul și efortul fizic se reduc substanțial față de manipularea prin purtarea pe brațe.
Se construiesc lize pe două roți, care prezintă dezavantajul că o parte din greutatea încărcăturii este preluată de manipulant.
Fig. 2. 14. Cărucior lisă cu platformă
Lizele pe 3 sau 4 roți (două fixe, una sau respectiv două pivotante) elimină acest neajuns, manipulantul făcând numai efortul de a împinge și dirija liza.
Sistemele de preluare cu liză a stivelor de navete sunt:
cu ajutorul unei mici platforme amplasate la partea inferioară a lizei; stiva de navete este aplecată puțin spre față, pentru a crea spațiu de intrare platformei;
cu ajutorul furcilor lizei care sunt introduse între sticlele ultimei navete inferioare din stivă; în momentul preluării încărcăturii, liza se află cu roțile fixe pe sol și cu cele pivotante suspendate, iar după aducerea lizei cu toate roțile pe sol, stiva este suspendată și deci poate fi deplasată.
Furcile trebuie să fie glisante pe orizontală pentru a putea prelua navetele pe oricare din laturi.
Dacă stivele de navete, pentru a fi manipulate, trebuie coborâte de pe palete, se pot folosi următoarele construcții de cărucioare-liză:
Lize „pășitoare“ care pot rula peste denivelări de 10—20 cm. Sistemul de rulare are, în locul celor două roți fixe, două grupe de roți așezate în stea, care se rotesc în jurul unui ax central (fig. 34).
Lize „stivuitoare", a căror sistem hidraulic de ridicare-coborâre este asemănător celui folosit la transpalete manuale.
Se pot construi în caz de necesitate lize combinate având sistemul de rulare al celor „pășitoare" și sistemul de ridicare-coborâre al celor „stivuitoare”.
Pentru manipularea stivelor de navete, capacitatea lizelor trebuie calculată la 150-200 kg.
Părțile componente și principalele caracteristici ale electrostivuitoarelor. Părți componente. Electrostivuitoarele se compun din următoarele părți principale:
cadru șasiu executat în formă de caroserie portantă;
puntea conducătoare care este puntea din față pusă în funcțiune de un motor electric cu curent continuu, mișcarea fiind transmisă printr-un reductor și diferențial;
puntea din spate cu care se asigură direcția stivuitorului, care se pune în mișcare cu un sistem de direcție tip auto manevrat de la volan;
mecanismul de acționare hidraulic, care este compus din: pompă hidraulică cu distribuitor hidraulic, pusă în mișcare de un al doilea motor electric de curent continuu, 2 cilindri de înclinare cilindru de ridicare și rezervor de lichid;
baterii de acumulatori; tipurile de baterii sunt tipizate pe baza recomandărilor adoptate de ISO și anume: — seria I: 12, 24, 36, 38, 72 V pentru baterii cu plumb și feronichel:
seria II: 40, 80 V pentru baterii cu plumb.
Tensiunile de 12 și 24 V sunt folosite la stivuitoarele de mică capacitate, celelalte pentru capacități medii și mari.
Capacitatea bateriilor pentru stivuitoarele cele mai uzuale este cuprinsă între 200-500 amperi-oră.
Caracteristici tehnice. Construcția electrostivuitoarelor șl transpaletelor cunoaște o mare diversificare. De aceea, pentru alegerea corespunzătoare a unui utilaj este necesară cunoașterea amănunțită a caracteristicilor sale, unele dintre acestea având o legătură directă cu elementele de organizare și construcție a depozitelor, rampelor și cu tehnologia de manipulare adoptată. Este deci necesară o atentă studiere a prospectelor utilajelor, o corectă interpretare a informațiilor obținute, pentru a realiza o bună corelare între tehnologie, construcție și utilaj.
Fig. 2. 16. Caracteristicile dimensionale ale unui stivuitor
Principalele caracteristici ale stivuitoarelor sunt:
Capacitatea de ridicare.
Cota centrului de greutate.
Curba capacității de ridicare în funcție de cota centrului de greutate.
H1 – înălțimea maximă de ridicare a încărcăturii;
H2 – înălțimea liberă specială este înălțimea la care se pot ridica furcile, fără a se atinge cu catargul plafonul mijloacelor de transport: vagon, transcontainer etc.
Unghiurile de înclinare ale catargului înainte — a și înapoi — ,3.
Dimensiuni de gabarit:
L1 – lungimea totală cu furci
L2 – lungimea fără furci
l – lungimea furcilor
B – lățimea totală
H3 – înălțimea stivuitorului cu catarg coborât
H4 – înălțimea stivuitorului cu catargul ridicat la maximum,
y – distanța între roți
h – garda de la sol cu încărcătura maximă în centrul ampatamentului
R – raza de virare
N – lățimea minimă a căii de acces pentru manevre perpendiculare pe calea de acces.
Numărul roților conducătoare și conduse
Diametrul exterior al roților
Felul roților: cu bandaj sau pneuri
Înclinarea maximă admisibilă a rampelor ce pot fi urcate de stivuitor.
Greutatea în gol cu și fără baterii
Vitezele:
de translație plin și gol
de ridicare plin și gol
de coborâre plin și gol
Frânele:
de serviciu
de parcare
Bateriile: plumb sau feronichel
tensiunea
capacitatea
Motoarele electrice:
de tracțiune – putere/oră
al pompelor – putere/oră
Numărul de viteze:
la mers înainte
în marșarier.
La transpalete caracteristicile sunt asemănătoare cu câteva deosebiri: au o singură înălțime de ridicare și o singură viteză, cea de translație.
Recomandări privind alegerea utilajelor de manipulare. Alegerea utilajelor de manipulare se face ținând seama de o serie de factori care determină eficiența acestora din punct de vedere funcțional și economic.
La organizarea unui sistem mecanizat de manipulare un element prioritar îl constituie alegerea utilajului de manipulare în funcție de următoarele elemente:
Tehnologia de lucru, care determină: sarcinile pe care le are de îndeplinit utilajul: deplasarea pe orizontală, manipularea pe verticală (stivuire-destivuire), greutatea încărcăturii, înălțimea de stivuire etc.
Condițiile de lucru, în spații descoperite sau în încăperi închise: depozite, secții sau mijloace de transport, starea și portanța pardoselilor și rampelor, pantele, culoarele, ușile, pe care circulă utilajul, existența unor condiții speciale: mediu exploziv, temperaturi scăzute etc.
Eficiența economică a utilizării unui anumit tip de utilaj, influențată în principal de: frecvența manipulărilor, distanțele de transport intern, posibilitățile de întreținere și exploatare etc.
Ținând seama de aceste criterii, în alegerea utilajelor de manipulare pentru produsele agroalimentare se pot avea în vedere unele recomandări:
Pentru activități de manipulare și transport în curte, în locuri deschise, supuse intemperiilor: zăpadă, ploaie etc., unde starea terenului este mai accidentată, iar gazele de eșapament nu produc impedimente, se pretează folosirea motostivuitorului.
În încăperi închise, pe rampe acoperite, se pretează folosirea transpaletelor și stivuitoarelor manuale sau electrice.
În locuri cu pericol de explozie, se vor folosi mijloace prevăzute cu protecție specială antiexplozivă, sau transpalete și stivuitoare manuale.
Transpaletele și stivuitoarele manuale sunt recomandate și în unitățile industriale cu frecvență redusă a manipulărilor, unde nu se justifică economic folosirea mijloacelor electrice, îndeosebi a stivuitoarelor, întrucât gradul de încărcare a acestora este mic, iar cheltuielile necesare amenajărilor constructive și întreținerii sunt mari.
Pentru unitățile comerciale la care folosirea utilajelor mecanizate nu este posibilă primirea mărfurilor în sistem paletizat sau grupat impune un minimum de dotare cu utilaje manuale:
stivuitoare pentru descărcarea din autocamioane;
transpalete pentru transportul paletelor;
lize pentru manipularea grupată a încărcăturii provenită din descompunerea paletei.
În funcție de distanța de transport pe orizontală există trei modalități principale de rezolvare:
utilajul preia, transportă și depune câte o unitate de încărcătură
utilajul preia unitatea de încărcătură, o depune pe o remorcă, formează un tren de remorci pe care tot el îl tractează, având de asemenea pe furcile sale o unitate de încărcătură;
la cele două capete ale traseului se află câte un stivuitor, care încarcă trenul de remorci, acesta fiind tractat de un electrocar sau electrotractor.
Pentru alegerea unei soluții economice din punct de vedere al distanțelor de transport, orientativ, se pot folosi următoarele date:
Pentru deplasarea pe distanțe scurte de 5-10 m este indicată folosirea transpaletei manuale, pentru distanțe peste 10 m a transpaletei electrice, până la 70 m în spații închise a electrostivuitorului, până la 170 m în spații deschise a motostivuitorului, peste 70 m în spații închise și 170 m în spații deschise a stivuitorului tractând un tren de remorci.
O folosire rațională a mijloacelor de manipulare mecanizată se obține dacă destinăm stivuitoarele în special pentru stivuirea pe înălțime și mai puțin pentru deplasarea pe orizontală.
În cazul în care utilajele electrice funcționează în mai multe schimburi de lucru, un grad superior de folosire se obține atunci când se practică metoda schimbării bateriei cu una de rezervă încărcată.
Dotarea întreprinderilor cu un parc de utilaje de manipulare necesită și prevederea utilajelor destinate rezervei active, care să- fie introduse în activitate în momentul în care unele utilaje sunt în reparație, sau cînd intervin momente deosebite de vîrt de manipulare. La unele întreprinderi va fi cazul ca parcul de utilaje să cuprindă atît stivuitoare de vagon, cît și de depozit. Se recomanda ca pentru rezerva menționată să se aleagă stivuitoare de vagon, care pot fi folosite și în depozit, în timp ce cele de depozit nu pot fi folosite în vagon.
Pe cât posibil este recomandabil să se realizeze o dotare omogenă din punct de vedere al furnizorului de utilaje, întrucât ușurează și ieftinește costul pieselor de schimb și materialelor de întreținere.
Corelarea caracteristicilor utilajelor cu tehnologia cu organizarea activităților di manipulare, depozitare și transport. Cunoașterea caracteristicilor utilajelor este necesară nu numai pentru a stabili performanțele acestora ci și pentru a le corela în mod corect cu diferitele aspecte ale tehnologiei și organizării activităților de manipulare, depozitare și transport. Astfel:
Tipul constructiv trebuie să corespundă tipului de paletă și anume: stivuitoarele cu furcă frontală sau cu furcă retractabilă pentru orice tip de paletă; stivuitoarele cu proțap pentru palete ladă sau pentru palete de uz general cu folosire limitată (pe latura de 800 mm).
Capacitatea și cota centrului de greutate ale stivuitoarelor trebuie să corespundă greutăților și gabaritelor încărcăturilor ce se vor manipula.
Înălțimea maximă de ridicare a furcilor trebuie să asigure stivuirea la înălțimea dorită, iar la stivuitoarele de vagon înălțimea liberă să permită suprapunerea a două palete în mijlocul de transport.
Dimensiunile gabaritice trebuie să fie corelate cu dimensiunile ușilor, coridoarelor, rampelor, căilor de acces.
Greutatea stivuitoarelor și a încărcăturii manipulate, tipul roților (cu bandaj sau anvelopă) sunt elemente importante în caicului și construcția pardoselilor a căror portanță și calitate a stratului de uzură trebuie să concorde cu aceste caracteristici ale stivuitoarelor utilizate.
De reținut faptul că presiunea specifică exercitată de stivuitoare asupra produselor este pentru cele cu anvelopă aproximativ de 10 kg/cm2, iar pentru cele cu bandaj 40 kg/cm2.
Lățimea coridoarelor de manevră a utilajelor influențează asupra gradului de folosire a suprafeței depozitelor; cu cât coridoarele sunt mai reduse, pierderile de suprafață utilă sunt mai mici.
Înclinarea rampelor trebuie să corespundă cu cea maxim admisibilă a stivuitoarelor alese.
Orice omisiune în realizarea acestor concordanțe aduce prejudicii funcționale și economice, uneori greu de remediat.
Alegerea utilajelor de manipulare constituie un element hotărâtor în aplicarea unor tehnologii moderne de manipulare, depozitare și transport și în obținerea efectelor scontate, de aceea trebuie să fie rezultatul unei analize profunde, tehnice, organizatorice și economice corespunzător condițiilor concrete ale locului de muncă unde acestea vor fi utilizate.
2.2.2. Dispozitive auxiliare
Dintre dispozitivele auxiliare cele mai des întâlnite în manipularea mecanizată a mărfurilor sunt de menționat următoarele: Rampe ridicătoare mobile sau fixe. În cazul depozitelor aflate la sol, fără rampă, dacă este necesară folosirea stivuitoarelor de vagon pentru a stivui pe două rânduri paletele în mijloacele de transport, existența rampei este obligatorie.
În locul rampelor fixe se pot folosi rampe mobile, cu acționare mecanică sau hidraulică. Acestea se pot face prin autoutilare, sau comandate prin unități specializate.
Fig. 2. 17. Rampă ridicătoare
Asemenea rampe sunt utile și în cazurile în care între rampele fixe existente și platformele mijloacelor de transport există diferențe de nivel mari.
Podețe de trecere
Între rampe și pardoselile mijloacelor de transport există o distanță în plan orizontal și în unele situații și o oarecare diferență de nivel în plan vertical. De aceea, trecerea de pe rampe în mijloacele de transport auto sau CF, sau direct dintr-un mijloc de transport în altul, necesită așezarea unui element de legătură dintre acestea.
Aceste podețe (rampe sau punți de legătură) sunt făcute în mod curent din tablă striată sau ondulată și trebuie să îndeplinească următoarele condiții principale: să aibă rezistența corespunzătoare greutății utilajului și încărcăturii acestuia și să asigure stabilitatea necesară în timpul manipulării printr-o bună ancorare de rampă și de vehicul.
Pe podețele de trecere trebuie să fie marcate vizibil greutatea pe care o suportă în manipulare, informație absolut necesară pentru manipulanți și pentru cei ce supraveghează operațiile de manipulare.
În funcție de greutatea ce trebuie să o suporte, acestea sunt prevăzute cu elemente de rezistență, într-o gamă variată de construcții.
În figura de mai jos este prezentată una dintre acestea.
Fig. 2.18. Podeț de trecere
Fig. 2.19. Furcă echilibrată
Furca echilibrată
Este un dispozitiv cu care se pot manipula paletele folosind brațul macara al autocamioanelor. Este o construcție metalica unitară, formată din:
2 furci orizontale, aflate la partea inferioară, asemănătoare celor ale stivuitorului, care au rolul de a prelua paleta;
partea superioară prin care furca echilibrată se prinde de cârligul macaralei autovehiculului;
partea intermediară care leagă între ele pe primele două, având înălțimea corespunzătoare înălțimii încărcăturii; unele variante prezintă posibilitatea modificării acestei înălțimi adoptând-o, între anumite limite, diverselor înălțimi ale încărcăturilor.
Principiul funcțional al dispozitivului constă în faptul că furcile se află totdeauna în poziție orizontală, atât în stare goală, cât și cu diferite încărcături determinate. Aceasta se realizează prin poziția diferită a locului de prindere a dispozitivului de cârligul macaralei, corespunzător centrului de greutate al încărcăturii. Astfel, dacă furca echilibrată este destinată manipulării paletelor cu un produs îmbuteliat, vom avea trei poziții ale prinderii furcii echilibrate de cârligul macaralei: pentru furca goală, furca cu paleta cu sticle goale și furca cu paleta cu sticle pline. Prin mișcarea de translație a dispozitivului pe orizontală furcile sale pot fi introduse și scoase din intrările paletei.
2.2.3. Mijloace de transport a unităților de încărcătură paletizate
Paletele se pot transporta în vagoane, autocamioane, transcontainere și nave maritime. Este necesar ca pardoselile acestor mijloace de transport să fie rezistente și fără denivelări, pentru a permite o manevrare ușoară și în deplină siguranță a utilajelor și o așezare stabilă a stivelor de palete.
Platformele mijloacelor de transport nu sunt integral modulate cu dimensiunile paletelor. Pentru fiecare tip de mijloc de transport și tip de paletă s-au determinat modalități de aranjare a încărcăturii pentru a folosi cât mai bine capacitatea de transport și a se realiza spații cât mai mici între stivele de palete.
În afara mijloacelor de transport de uz general, sunt câteva tipuri specializate de mijloace auto dotate cu mijloace proprii de încărcare a paletelor.
Fig. 2. 20. Oblon ridicător-coborâtor
Autocamioane și autoduba izoterme și frigorifice cu oblon hidraulic ridicător coborâtor. [Pentru o funcționalitate mai bună este util ca oblonul să aibă o prelungire rabatabilă longitudinală și două laterale, de asemenea rabatabile. Prima are rolul de a face legătura dintre sol și oblon, care în poziția coborâtă are o anumită înclinație: cele laterale realizează legătura dintre oblonul coborâtor adus până la nivelul trotuarelor și trotuare. Pentru sporirea gradului de securitate, se folosesc dispozitive de fixare a palete în timpul manevrării.
Autocamioane cu macara cu braț rotitor. Construcția macaralei, manevrele cele poate efectua și poziția acesteia pe platforma autovehiculului trebuie să asigure manipularea oricărei palete, indiferent de amplasarea acesteia pe platformă.
S-au construit autocamioane cu macaraua amplasată în partea anterioară lângă cabină, sau în mijlocul platformei.
Capitolul III.
CALCULUL DE DINAMICĂ ȘI STABILITATE A UNUI STIVUITOR
3.1. Stabilitatea dinamică
Schema generală a forțelor exterioare care acționează asupra motostivuitorului la coborâre unei pante cu unghiul în mișcare decelerată (frânare) cu sarcina în coborâre frânată (situație cea mai defavorabilă din punctul de vedere a stabilității) este prezentată în figura de mai jos.
Fig. 3. 1. Schema unui încărcător în poziția orizontală.
Asupra sistemului acționează următoarele forțe exterioare:
forța datorită greutății motostivuitorului gol (fără încărcătură) W, aplicată în centrul de greutate al acestuia, poziționat de coordonata longitudinală Lf în raport cu puntea din față a motostivuitorului și coordonata normală (înălțimea) H în raport cu suprafața căii de rulare;
forța datorită greutății încărcăturii (sarcinii) manevrate Q, aplicată în centrul de greutate ale acesteia, plasat la distanța Lq în raport cu axa punții din fața a motostivuitorului și la distanța (înălțimea) Hq în raport cu suprafața căii de rulare;
Forțele datorită greutății W și Q se descompun după cele două direcții: componenta Wsin paralelă cu suprafața drumului și, respectiv, componenta Q sin normală la suprafața drumului.
La deplasarea în la coborâre a motostivuitorului în mișcare decelerată (frânare) cu decelerația a, asupra masei motostivuitorului acționează forța de inerție aW/g iar asupra masei sarcinii (încărcăturii) acționează forța de inerție aQ/g, ambele aplicate în centrele de masă ale maselor respective, ambele forțe fiind paralele cu suprafața drumului.
La coborârea sarcinii Q în mișcare decelerată (frânarea furcii motostivuitorului) cu adeceletrația aq asupra acesteia acționează forța de inerție aqQ/g perpendiculară pe suprafața drumului
Factorul (coeficientul) de rezervă a stabilității la răsturnare longitudinală este definit prin raportul:
(2.1)
sau procentual se exprimă cu relația
unde:
A este momentul static de stabilitate;
B-momentul de răsturnare datorat pantei;
C-momentul de răsturnare datorat accelerației autovehiculului;
D-momentul de răsturnare datorat accelerației încărcăturii.
În cele ce urmează va fi prezentat exemplul de calcul al factorului de stabilitate pentru motostivuitorul ce va fi supus cercetării teoretice și experimentale (M 30), care are următorii parametri constructivi și funcționali: W=4750 kg; Lf=1170 mm; H=750 mm; Q=3200 kg; Lq=1020 mm.
În exemplul de calcul se consideră următoarele condiții de deplasare și funcționare:
înclinarea pantei: = 8,50 ;
decelerarea motostivuitorului: a= 7.2 ms-2 ;
decelerația sarcinii: aq= 1.96 ms-2.
Momentul static de stabilitate A este dat de relația:
Momentul de răsturnare datorat pantei B este dat de relația:
Momentul datorat de răsturnare accelerației autovehiculului este dat de relația:
Momentul de răsturnare datorat accelerației încărcăturii Q este dat de relația:
3.2. Stabilitatea statică
În figura 2.2 este arătat un încărcător stivuitor în poziția statică orizontală. Pentru determinarea stabilității statice a stivuitorului cu încărcătura Q, în practică este suficient cunoașterea poziției centrului de greutate al vehiculului (coordonata verticală H și orizontală Lf ) și al sarcinii (coordonata verticală Hq și orizontală Lq ).
Fig. 3. 2. Stabilitatea statică a motostivuitorului pe orizontală.
Factorul de stabilitate statică este dat, în acest caz, de relația:
(2.2)
Rezultă că stabilitatea statică nu este determinată numai de greutatea sarcinii Q ci și de momentul sarcinii din jurul punctului de sprijin, adica de produsul ().
Pentru un factor de stabilitate dat, produsul dintre greutatea Q și brațul este constant. O asemenea relație este interpretată grafic printr-o hiperbolă (fig. 2.1). Deși ambele valori sunt teoretic nelimitate, practic mărimea sarcinii de încărcare Q este restricționată din motive de rezistență a structurii mecanice a vehiculului iar lungimea limitată a brațului Lq este restricționată din considerente constructive.
În cele ce urmează va fi prezentat un exemplu de calcul a stabilității pentru motostivuitorul ce va fi supus cercetării teoretice și experimentale (M 30), la care se consideră următorii parametri constructivi și funcționali:
W=4750 kg; Lf=1170 mm; H=750 mm; Q=3200 kg; Lq=1020 mm.
(2.3)
În funcție de limitele de stabilitate dorite, factorii corespunzători de stabilitate sunt 1,00, 1,25 și, respectiv, 1,50. Prin alocarea unei serii de valori lui Q, poate fi calculată distanța corespunzătoare Lq. Astfel au rezultat curbele trasate în figura 2.2.
Pentru capacitatea nominală de încărcare a vehiculului (Q = 3200 daN) factorul de stabilitate statică are valoarea:
(2,4)
3.3. Stabilitatea statică și dinamică pe pantă longtitudinală.
Pentru aceeași capacitate nominală, o verificare a stabilității va fi făcută pentru diferite condiții statice și dinamice.
Înălțimea centrului de greutate variază între 1016 mm (sarcina în poziție minimă) și 2540 mm (sarcina în poziție maximă).
Pentru condiții statice se calculează mai întâi unghiul pantei la care autovehiculul își pierde stabilitatea longitudinală (adică se răstoarnă), ceea ce corespunde factorul de stabilitate statică Ținând seama de ecuația ( ) se obține expresia:
(2.5)
Pentru condițiile limită ale înălțimii sarcinii (considerate anterior) se obțin următoarele rezultatele:
Pentru : sau , respectiv 15%;
Pentru , sau respectiv 8,2%;
Decelerația maximă a mișcării de translație a autovehiculului la limita stabilității longitudinale ( =1,0) pe teren orizontal se determină în baza relației ( ), din care rezultă expresia:
(2.6)
Înlocuind încă o dată valorile limită pentru înălțimea , se obțin următoarele rezultatele:
Pentru , .
Pentru , .
Decelerarea maximă de siguranță a motostivuitorului la limita stabilității longitudinale () când sarcina este în poziția ca mai de jos se determină cu relația:
. (2.7)
Efectuând diferite combinații dintre unghiul pantei și decelerații se poate analiza stabilitatea motostivuitorului pe baza modelului matematic dat de relația (2.1).
3.3. Grafice pentru studiul stabilității sistemului .
În cele ce urmează se va analiza comportarea sistemului din punct de vedere a stabilității pentru diferiți parametrii constructivi și funcționali, ținând seama de relațiile de calcul stabilite în paragrafele anterioare.
Variația funcției Lq(Q) în baza relației (2.3) pentru
Tabel 3. 1
Graficul construit pentru datele calculate în tabelul 2.1 este prezentat în figura 2.3
Fig. 3. 3. Variația distanței Lq în funcție de sarcina Q la limita stabilității ( =1,0).
Variația funcției amax(Hq) în baza relației (2.7)
Tabel 3. 2
Graficul construit pentru datele calculate în tabelul 2.2 este prezentat în figura 2.4
Fig. 3.4. Variația decelerației maxime a în funcție de înălțimea sarcinii Hq la limita stabilității ( =1,0).
Variația funcției (Hq) în baza relației (2.5)
Tabel 3. 3
Graficul construit pentru datele calculate în tabelul 2.2 este prezentat în figura 2.5
Fig. 3. 5. Variația pantei maxime max în funcție de înălțimea sarcinii Hq la limita stabilității ( =1,0).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Asupra Activitatii de Manipulare, Depozitare Si Transport Intr Un Depozit de Marfuri Generale (ID: 124171)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.