Studii Floristice In Cheile Sohodolului

Diverse2

Studii Floristice In Cheile Sohodolului

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE CHEILE SOHODOLULUI

1.1. Așezare și limite

1.2. Relieful

1.3. Hidrografie

1.4. Geografia

1.5. Geologia și geomorfologia

1.6. Solurile

1.7. Clima

CAPITOLUL II. ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN TERITORIUL CERCETAT ȘI ÎMPREJURIMI

CAPITOLUL III. FLORA SPONTANĂ DIN CHEILE SOHODOLULUI

3.1. Materialele și metodele de lucru utilizate

3.2. Prescurtări și semne convenționale folosite

3.3. Conspectul sistematic al florei identificate în teren

3.4. Analiza florei

3.4.1. Analiza bioformelor

3.4.2. Analiza geoelementelor

Concluzii

Bibliografie selectivă

INTRODUCERE

Încă din anul premergător celui în care îmi dau licența, m-am tot gândit, mai în glumă, mai în serios, la tema în jurul căreia îmi voi organiza lucrarea de diplomă. Alegerea a fost de multe ori destul de dificilă, cu atât mai mult cu cât nici nu prea știam de unde să încep procesul de căutare a temei perfecte.

În urma unei drumeții efectuate în județul Gorj, în rezervația Cheile Sohodolului toate dubiile referitoare la alegerea temei de licență s-au spulberat. M-am decis că frumusețea acestor “chei” este și mai mare atunci când știi ce plante vegetează aici.

Primul pas a fost consultarea cu cadrul didactic cu care am făcut disciplina botanică pentrui a obține acordul acestuia. Ulterior, consultând pozele făcute în această zonă în timpul drumeției mele am constatat, din panoul de la intrare în chei, că este o arie naturală protejată de interes natural. M-am documentat referitor la ce sunt ariile protejate și am aflat că acestea sunt zone terestre sau marine destinate special pentru protecția și menținerea diversității biologice, a resurselor naturale cât și a celor culturale asociate.

Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.

Caracteristicele peisajului sunt în strânsă legătură cu flora și vegetația locului.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legatură cu acest subiect deoarece este unul extrem de important.

Cel care cercetează o temă trebuie sa dețină anumite informații despre acel subiect de cercetare și trebuie să reușească să îmbine teoria cu practica, iar pentru ca studiul meu de caz sa fie unul reușit și din punct de vedere practic, voi aduna informațiile bibliografice. Am vrut să compar datele obținute de mine cu cele existente în literatura de specialitate despre acestă arie și să observ dacă există modificări în compoziția floristică din Cheile Sohodolului.

Pe de altă parte acest studiu efectuat de noi pune la dispoziția celor interesați un inventar floristic ce cuprinde speciile vasculare, necesare descrierii corecte și complete a habitatelor vizate în formularul standard al sitului Natura 2000 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest, sit din care face parte și teritoriul cercetat de noi.

CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE CHEILE SOHODOLULUI

1.1. Așezare și limite

Legătura municipiului Târgu Jiu cu zona Sohodolului este asigurată pe șoseaua națională nr. 76 D până la km 10; în continuare, prin satul Răchiti, pe o șosea pietruită se ajunge până în satul Runcu, apoi un drum forestier bine amenajat conduce pe Vale. Bătrânii satului, spun ca primii oameni care s-au instalat în Sohodol, au fost nevoiți să escaladeze aceste stânci.

Cheile Sohodolului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Runcu (Fig. 1).

Fig. 1. Panoul de la intrarea în aria Cheile Sohodolului (orig.)

Cheile Sohodolului se află la limita nordică a județului Gorj cu județul Hunedoara, în Munții Vâlcan, în partea nordică a satului Runcu și este străbătută de valea Sohodolului (Fig. 2).

Rezervația naturală se întinde pe o lungime de aproximativ 6 km, cuprinzând sectorul sudic al cheilor, cel mai spectaculos și important. Cheile

Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 350 hectare a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000.

Fig. 2. Localizarea arie naturale Cheile Sohodolului (preluare de pe internet)

1.2. Relieful

În zona Cheile Sohodolului există numeroase vârfuri ce depășesc 1000 m: Vârful Cioaca Berna 1248 m, Vârful Șiglăul Mare 1882 m, Vârful Măcrișului 1422 m, Vârful Pleștioara 1465 m, Vârful Pleșa 1444 m, Vârful Ștersurii 1366 m, Vârful Șaua Dâlma Căzută 1152 m și Vârful Rotunda 1423 m.

Circulația subterană a apei în această zonă este un fenomen foarte complex.
Apa a creat forme diversificate de relief – doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupruri stâncoase. Printre cele mai interesante formă de pe râu sunt "nările" gigantice, care "respiră apa" și "inelul doamnei" sau "Inelul de Piatră" (Fig. 3), o gaură perfect rotundă în fâșia în stâncă, prin care se vede cerul și seamănă izbitor de mult cu o verighetă, Pestera Gârla Vacii, Cheile Vidrei ș.a.

Tot aici mai există și alte două forme de relief, care dețin recorduri mondiale în domeniul speologiei: Clocoticiul din Scoaba Sărăturii (-99 m) unde se află cel mai mare grup stalagmitic din țară (10 m) și Clocoticiul din Cârca Părețeilor (-149 m) unde se află cel mai mare puț vertical din țară (-121 m).

Fig. 3. Inelul de Piatră din Cheile Sohodolului (orig.)

1.3. Hidrografie

Râul Sohodol izvorăște de sub vârful Siglaul Mare (1682 m ), înaltime ce se leagă printr-o culme domoala cu vârful Straja. Străbate la obârșie șisturi cristaline, apoi intercalații granitice, aspectul văii fiind cu versanți abrupți (Fig. 4) și bine împăduriți.

Fig. 4. Râul Sohodol (orig.)

Apele Sohodolului au o curgere mixtă, de suprafață ,combinată cu cea subterană. La aproximativ 2 km amonte de limita sudică a rezervației, Sohodolul străbate două scurte tuneluri naturale (Nările și Cuptorul), după care, intră parțial în peștera Gârla Vacii, pentru ca după un traseu subteran de peste 1 km, să reapară în două izbucuri puternice (izbucul Jaleșului și izbucul Vâlceaua).

De pe la km 12 al soselei forestiere, pe directia nord-sud, se lupta cu platforma Gornovita, in care a creat, in calcare, chei de un pitoresc deosebit. Gornovita este cea mai joasă platforma din cadrul Munților Carpati. Se evidentiaza mai bine in Muntii Valcan, sub forma de văi și plaiuri, la întâlnirea munților cu ulucul depresionar subcarpatic oltean, denumirea ei fiind data, de Emm. de Martonne (Enculescu, 1923), de la satul cu castani din comuna Tismana. Privita din satul Rachiti din depresiunea Runcu-Arcani, ea prezinta cresteri de la vest spre est, ondularile interfluviilor fiind mai dese cu cat te indepartezi de satul Runcu spre satul Gureni.

La “Gura Apelor”, întalnește râul Jales, născut tot din Sohodol prin izvorul din satul Runcu. Sohodolul obosit parcă, de atâta lupta, îsi cheamă fiul, confluează și, înfrățite, curg prin zavoaiele răcoritoare, ca apoi să predea “sceptrul” râului mai tânăr. Jaleșul unit în amonte cu pâraiele limpezi Vâlceaua și Livadea, udă ogoarele roditoare de pe teritoriul satelor Arcani, Campofeni, Stolojeni și altele, apoi își continuă cursul până întâlnește râul Bistrița.

1.4. Geografia

Cheile au o întindere de peste 12 km lungime (inclusiv zona denumită Cheile Pătrunsa), cuprinzând întreaga fâșie calcaroasă tăiată de apa Sohodolului, din amonte de luncile Contului și până în apropierea marginii de nord a satului Runcu. Se întrerup doar pe mici porțiuni, în două locuri, datorită unor sectoare de roci necalcaroase.

1.5. Geologia și geomorfologia

Cheile Sohodolului sunt alcătuite din calcare cretacice care au favorizat fenomenul de carstificare, ce reprezintă nota specifică a acestui peisaj. Fiind preponderent o zonă carstică, cheile adăpostesc un mare număr de peșteri, grote și avene (Peștera Liliecilor, Peștera Gârla Vacii). Valea Sohodolului a creat în chei câteva tunele hidrologice (Nările). Circulația subterană a apei în această zonă este un fenomen foarte complex. Scheletul cristalino-mezozoic reprezintă structura de bază de la care au derivat formele actuale de relief. Zona studiată face parte din cel mai extins bloc cristalin al Carpaților Meridionali, care aparține seriei mezometamorfice a Autohtonului Danubian. Sub raport litologic, această grupă a Vâlcanului este unitară, predominant granitică și metamorfică. Sub aspect hipsometric, se remarcă o asimetrie e reliefului, cu cele mai mari înălțimi în vârful Sigleul Mare, Straja. Relieful de eroziune peneplenizat se întâlnește în toata zona,sub forma de trepte largi. Complexul sculptural superior (Borescu) are extindere mare în vârful Borescu, în jurul cotei de 2000 m; complexul Râul Șes se dezvoltă în jurul cotelor de 1500-1600 m; complexul inferior Gornovița se dezvoltă în jurul cotelor de 800-1200 m. În zona sudică a crestei principale se dezvoltă un imens glacis de eroziune cu mai multe trepte, începând de pe platforma Igirosu.

Relieful calcaros din nordul zonei studiate se continuă prin laterite, depozite de roci lustruite, câmpuri de blocuri haotic depuse, între care s-a dezvoltat scoarța de alterare.

Rezervația naturală Cheile Sohodolului se prezintă prin versanți abrupți, cu aspect impunător, variat, de un deosebit interes peisagistic, fiind considerate printre cele mai frumoase chei din țară. Peisajul este dominat de platforma de eroziune Gornovița cu trei nivele:

a. nivelul inferior (Gornovița I) – cuprins între 400-750 m altitudine, prezintă o discontinuitate între râurile Șușița Verde și Sohodol, orizontalitatea acestuia permițând dezvoltarea unui relief carstic bogat și spectaculos. Cheile Sohodolului prezintă un deosebit interes din punct de vedere al evoluției geomorfologice și din punct de vedere genetic. Caracteristica întregii platforme Gornovița I este marea densitate a dolinelor formate dintr-o suită de prăbușiri;

b. platforma Gornovița II – diferită, prezinta o înclinare mai mare, cuprinzând multe ridicături cu aspect de dealuri (Tufoaia, Babele, Cioclovina);

c. platforma Gornovița III – alcătuiește treapta cea mai înaltă, făcând trecerea către zona muntoasă propriu zisă Rezervația naturală are două zone distincte, zona de sud fiind reprezentată prin chei calcaroase, iar partea de nord, deși fizic face parte tot din zona cheilor Sohodolului, este împădurită, cu versanți stâncoși mult mai puțin spectaculoși, predominante fiind pantele abrupte împădurite, cu sol superficial și grohotiș.

1.6. Solurile

Munții Vâlcan sunt alcătuiți în principal din roci cristaline și magmatice solurile din zona ariei naturale Cheile Sohodolului sunt de urmatoarele tipuri:

a. renzina – bogate în carbonat de calciu (litosoluri renzinice, cu orizontul A foarte scurt). În partea de sud a rezervației naturale, în porțiunea cheilor (acolo unde ele

s-au dezvoltat);

b. cambisoluri roșii – pot apărea atipic. S-au format într-o perioadă anterioară, cu climat tropical umed.

c. brune tipice – clasa cambisolurilor (cu tipurile brun-roșcate și brune acide). Se întâlnesc între 1000 -1700 m altitudine.

– podzolite

– solurile montane acide

– podzolurile.

d. terra rossa – s-au dezvoltat pe calcare.

1.7. Clima

Clima zonei este specific submediteraneeană (veri toride și secetoase și ierni blânde). Suprafețele calcaroase de pe poalele sudice ale Munților Vâlcan, prin albedoul mic, își măresc temperatura în spațiul microclimatic, îndeosebi în timpul verii.

Climatul de adăpost al văilor orientate transversal pe direcția circulației maselor de aer reci din est, oferă condiții prielnice pentru menținerea unor temperaturi mai ridicate, mai ales pe interfluvii, ceea ce contribuie la păstrarea pe versanți (Pocruia, Tismana, Sohodol), a vegetației termofile. Existența culoarului duce la formarea vânturilor locale, de vale.

Temperatura media anuală = +10,2oC, iarna înregistrându-se ușoare inversiuni de temperatură. Temperatura medie în timpul lunii iulie estepe poalele sudice ale Munților Vâlcan, prin albedoul mic, își măresc temperatura în spațiul microclimatic, îndeosebi în timpul verii.

Climatul de adăpost al văilor orientate transversal pe direcția circulației maselor de aer reci din est, oferă condiții prielnice pentru menținerea unor temperaturi mai ridicate, mai ales pe interfluvii, ceea ce contribuie la păstrarea pe versanți (Pocruia, Tismana, Sohodol), a vegetației termofile. Existența culoarului duce la formarea vânturilor locale, de vale.

Temperatura media anuală = +10,2oC, iarna înregistrându-se ușoare inversiuni de temperatură. Temperatura medie în timpul lunii iulie este de 19-21oC, iar in timpul lunii ianuarie de 5 oC. Perioadele de cădere maximă a precipitațiilor sunt în mai-iunie și octombrie. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 900 mm/an iar adâncimea maximă de îngheț de 0,80-0,90 m.

CAPITOLUL II

ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN TERITORIUL CERCETAT ȘI ÎMPREJURIMI

Poziția geografică a țării noastre, aflată la interferența a numeroase districte și provincii floristice, diversitatea geomorfologică și pedoclimatică de la câmpie până în etajul alpin al Carpaților, precum și amprenta seculară a activităților umane au condus la instalarea unui covor vegetal specific de o amplă complexitate floristică și fitocenologică, adăpostind un mare număr de endemite carpatice și dacice, pe lângă o mulțime de elemente pontice și meridionale.

Studii floristice și de vegetație din județul Gorj sunt numeroase.

Informații generale despre vegetația din Bazinul Gilortului se cunosc din cercetările lui Grecescu D. 1898, Enculescu P. 1923 ș.a.

În 1943 Al. Borza face o călătorie de cercetare a vegetației în județul Mehedinți și ”prin Vâlcea“, din care citează câțiva taxoni din județ, însă niciunul din teritoriul studiat de noi.

În lucrarea “ Pajiștile din zona subcarpatică a Olteniei “M. Păun, I. Zaharia, Gh. Popescu, prezintă informații sporadice de floră și vegetația din zonă.

Importante date floristice și de vegetație din Bazinul râului Amaradia se regăsesc în lucrări elaborate de Mariana Cârțu (1969-1976), iar din bazinul Gilortului de către Ilie Zaharia (1974).

Păun M., Georgescu L. & Fulga G. 1971 prezintă date referitoare la Rezervația de Narcise din localitatea Miloștea.

De asemenea, date cu totul sporadice din teritoriul cercetat sunt întâlnite și în lucrarea de referință a florei României (volumele I-XII, 1952-1972), coordonată de n Tr. Săvulescu.

Un studiu amănunțit cu scopul identificării florei și vegetației văii Sohodolului a fost efectuat de către cei doi mari botaniști ai Olteniei: Marin Păun și Gheorghe Popescu (1968). Deplasarea acestora în mai multe perioade de timp a permis observarea și descrierea vegetației cu diferitele sale aspecte de sezon pe care le îmbracă în cursul unui an.

Odată cu numeroasele deplasări pe care aceștia le-au făcut a fost colectat și un bogat material floristic ce a fost ulterior inclus în herbarul Universității din Craiova. (CRA).

CAPITOLUL III

FLORA SPONTANĂ DIN CHEILE SOHODOLULUI

3.1. Materialele și metodele de lucru utilizate

Prima pas în realizarea inventarului florei a acestei arii a constat în consultarea materialului bibliografic.

În acest sens o parte din publicațiile inserate la bibliografie au reprezentat un material de referință prin similitudinea zonei geografice cu cea în care se află teritoriul cercetat.

Pornind de la aceste informații bibliografice, au efectuat în repetate rânduri cercetări în teren colectând și conservând materialul floristic.

Colectarea materialului s-a făcut în numeroase exemplare aflate în diverse stadii de vegetație.

După colectare, materialul a fost pus în pungi de plastic alături de un bilet în care se menționa localitatea, colectorul și data. Această operație s-a repetat pentru fiecare punct botanizat.

Pentru taxonii a căror determinare obiectivă nu a fost posibilă în teren, s-a luat material proaspăt în pungi separate în vederea verificării imediate în laborator.

Restul pungilor în care se afla materialul colectat au fost aduse în laborator unde s-a trecut la conservarea acestuia prin presare în sugativă.

Materialul conservat prin uscare în sugativă a fost lipit pe coli A3, fiecăreia atașându-i-se în partea dreaptă jos eticheta în care sunt scrise: denumirea științifică, localitatea și punctul de unde a fost colectată, data, persoanele care au făcut colectarea și identificarea.

Identificarea taxonilor s-a făcut pe acest material conservat în stare uscată sau pe material viu, folosind sursele recente de informație taxonomică (Săvulescu T. & al. 1952 -1976; Tutin T. G., Heywood V. H., Burges N. A., Valentine D. H., Walters S. M., Webb D. A., et al. 1964 –1980; Beldie Al. 1977, 1979; Ciocârlan V. 2000 ș.a.).

Abrevierile autorilor au fost făcute după Brummitt & Powell (1992).

Familiile au fost trecute în ordinea sistematică dată de A. Cronquis, A. Tahtadjean și W. Zimmermann (1966) și adaptată de M. A. Fischer (1994). În cadrul fiecăreia, genurile și speciile au fost inserate în ordine alfabetică. Sinonimiile pentru fiecare specie au fost trecute în paranteză după denumirea științifică actuală a fiecăreia dintre ele.

După identificarea materialului colectat s-a alcătuit o listă floristică, care cuprinde 283 taxoni, la fiecare aflându-se caracterizarea complexă corespunzătoare și apartenența cenotică în care a fost găsit, adică: taxonomică, geografică, biologică și ecologică.

Numărul de elemente carpatice românești din totalul general al speciilor, denotă existența unor condiții de viață diferite care au dus la delimitarea unor taxoni infraspecifici din flora țării.

3.2. Prescurtări și semne convenționale folosite

3.3. Conspectul sistematic al florei identificate în teren

PteridÓphÝta

LYCOPODIÓPSIDA

LYCOPODIÁCEAE

Lycopódium annótinum L. – Cornișor. Ch., 2n = 68. Spor. loc. umede, păd., tuf., Mez-mezohigr. Circ. Piceetalia excelsae.

L. clavátum L. – Pedicuță. Ch., 2n = 68. Spor. tuf., paj., marg. păd. Mez. Med. Cosm. Car. Piceetalia excelsae.

L. selágo L. (Hupérzia selágo (L.) Bernh. ex Schrank & C.F.P.Mart.) – Ch., 2n = 90, 264, 272. Frecv. păd., tuf., marg. păd. Mezohigr. Med. Cosm. Car. Piceetalia excelsae.

SELAGINELLÁCEAE

Selaginélla helvética (L.) Spring – Ch., 2n = 18. Frecv. paj., pe substrat stâncos, calc. Mezohigr. Euras. Seslerion.

EQUISETÓPSIDA (Sphenópsida)

EQUISETÁCEAE

Equisétum hyemále L. – Pipirig. G., 2n = 216. Frecv. malul apelor, tuf. Higr. Circ. Car. Alno-Ulmion.

POLYPODIÓPSIDA

OPHIOGLOSSÁCEAE

Botrýchium lunária (L.) Sw. – Limba cucului. G., 2n = 90, 96. R., pe stâncării calcaroase. Xeromez.-mez. Cosm. Nardetalia strictae.

ASPLENIÁCEAE

Asplénium adiántum-nígrum L. – Părul Maicii Domnului. H., 2n = 144. R., paj. pe substrat stâncos. Mez. Circ. Car. Vaccinio-Piceion.

A. ramosum L. (A. viride Huds.) – Pocitoc. H., 2n = 72. Frecv. pe stânc. calcaroase. Mez. Circ. Car. Vaccinio-Piceion.

A. rúta-murária L. – Ruginiță. H., 2n = 143. Frecv. pe stânc. calcaroase. Mez. Euras. Car. Asplenietalia rutae-murariae.

A. scolopéndrium L. (Phyllítis scolopéndrium (L.) Newman) (Fig. 5) – Năvalnic, Limba cerbului. G., 2n = 72. Frecv. în rariști de păd. de fag. Mezohigr. Circ. Car. Tilio-Acerion.

Fig. 5. Asplenium scolopendrium în locuri stâncoase (orig.)

A. trichómanes L. subsp. quadrívalens D. E. Mey. – Strașnic. H., 2n = 144. Frecv. pe stânc. calcaroase în regiunea mont.. Xeromez. Cosm. Car. Asplenietea trichomanis.

POLYPODIÁCEAE

Ceterach officinarum Willd. – Unghia ciutei (Fig. 6). H., 2n = 144. Spor. stâncării calcaroase. Sp. Xer.-xeromez., sax., calc. Atl. Medit.

Fig. 6. Ceterach officinarum în locuri calcaroase de la intrarea în chei (orig.)

Polypódium vulgáre L. – Feriguță. G., 2n = 148. Frecv. păd., stâncării umbroase. Mez. Circ. Car. Asplenietea trichomanis.

ATHYRIÁCEAE

Athýrium fílix-fémina (L.) Roth – Spinarea lupului. H., 2n = 80. Frecv. păd., bur. Mezohigr. Cosm. Adenostyletalia, Car. Fagetalia sylvaticae.

Cystópteris frágilis (L.) Bernh. – Feriguță de stâncă. H., 2n = 168. Frecv. stânc. Mez. Cosm. Car. Asplenietea trichomanis.

Dryópteris expánsa (C. Presl) Fraser-Jenkins & Jermy (D. assímilis F. S. Walker) – H., 2n = 168. Spor. în apropierea râului Latorița de la nivelul păd. de molid. Mez. Circ. Vaccinio-Piceion.

D. fílix-mas (L.) Schott – Ferigă. H., 2n = 164. Frecv. păd., tuf., bur. Mez. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

Gymnocárpium dryópteris (L.) Newman (Phegópteris dryópteris Fée) – G., 2n = 160. Spor. păd. (Fig. 7), bur. Mez.-mezohigr. Circ. Vaccinio-Piceion.

G. robertiánum (Hoffm.) Newman (Phegópteris robertiána (Hoffm.) A. Br.) – G., 2n = 160. Spor. rariști de păd. Mez.-mezohigr. Circ. Thlaspietalia rotundifolii.

Fig. 7. Gymnocarpium dryopteris în locuri stâncoase, umbroase (orig.)

SPERMATÓPHÝTA

PINOPHÝTINA (Coniferophýtina, Gymnospérmae)

PINÓPSIDA (Coniferópsida)

PINÁCEAE

Ábies álba Mill. – Brad (Fig. 8). Ph., 2n = 24. Spor. păd. Mez.-mezohigr. Ind., tan., orn. Centr. Eur.-Mont. Vaccinio-Piceetalia.

Fig. 8. Abies alba – ramură cu conuri femeiești (orig.)

Lárix decídua Mill. – Larice, Zadă. Ph., 2n = 24. Frecventă. În rezervația de lariță din arie se află exemplare viguroase, într-o stare de conservare excepțională (Fig. 9). Mez. For., ind., tan., orn. Alp. Vaccinio-Piceion.

Fig. 9. Larix decidua – ramură cu conuri femeiești (orig.)

Pícea ábies (L.) Karst. (P. excélsa (Lam.) Link) – Molid. Ph., 2n = 22-24. Frecv. în regiunea mont. superioară unde formează păd. compacte. Mez.-higr. For., ind., tan., orn. Centr. Eur. și N. Car. Vaccinio-Piceion.

CUPRESSÁCEAE

Juníperus commúnis L. var. intermédia – Ienupăr. Ph., 2n = ?. Spor. paj. subalpine, la marg. și rariști de păd de molid (Fig. 10), paj. mez. Med., cond. Circ. Junipero-Bruckenthalion.

Fig. 10. Juniperus communis var. intermedia în rariști de pădure de molid (orig.)

MagnolioPHÝTINA (Angiospérmae)

MAGNOLIÓPSIDA (Dicotyledónatae)

RANUNCULÁCEAE

Aconítum taúricum Wulf. – H., 2n = ?. Spor. sol. schel. Mezoxer., calc. Tox., med. Alp.-Carp. Adenostylion alliariae.

Actáea spicáta L. – Orbalț. G., 2n = 16. Spor. păd. Mezohigr. Tox. Euras. Tilio-Acerion, car. Symphyto-Fagion.

Anemóne nemorósa L. – Floarea paștilor. G., 2n = 28, 32. Frecv. păd., tuf. Mez. Circ. Fagetalia sylvaticae.

A. ranunculoídes L. – Păștiță. G., 2n = 32. Frecv. păd., tuf. Mez. Eur. Fagetalia sylvaticae.

Cáltha palústris L. – Calcea calului. H., 2n = 32 (24-72). Frecv. paj. înmlășt. Higr. Tox. Circ. Montio-Cardaminetalia, car. Calthion.

Helléborus odórus Waldst. & Kit.- Spânz, Cutcurig. H., 2n = 32. Frecv. în rariști de păd., tuf. (stejărete, șleauri, cvercinee – abundentă în unele locuri). Mez. Tox. Balc. Symphyto-Fagion.

Hepática nóbilis Mill. (Anemóne hepática L., H. tríloba Gilib.) – Trei răi. H., 2n = 14. Frecv. păd., tuf. Mez. Circ. Fagetalia sylvaticae,.

Isópyrum thalictroídes L. – Găinuși. H., 2n = 14. Spor. păd., tuf. Mez. Centr. Eur. Fagetalia sylvaticae.

Pulsatílla álba Rchb. – Sisinei de munte. H., 2n = 16. Spor. paj., tuf. Mez. Alp. Carp. Potentillo-Nardion, Vaccinio-Piceetea.

Ranunculus montánus Willd. subsp. pseudomontánus (Schur) Ciocârlan – H., 2n = 16, 32. Spor. paj. Mez.-mezohigr. Carp.-Balc. Juncetea trifidi.

Tróllius europáeus L. – Bulbuci (Fig. 11). H., 2n = 16. R., paj. Mezohigr. Eur. de V. și N. Molinietalia caeruleae.

PAPAVERACEAE

Chelidónium május L. – Rostopască, Negelariță, Iarbă de negi. H., 2n = 12. Frecv. loc. rud., tuf. Mez. Med., tox. Euras. Gallio-Alliarion, car. Arction lappae.

FUMARIÁCEAE

Corýdalis cáva (L.) Schweigg. & Körte subsp. marschalliana (Pall.) Hayek – G., 2n = 16. Spor. păd., tuf. Mez. Pont. Car. Fagetalia sylvaticae.

Fig. 11. Trollius europaeus în pajiști umede (orig.)

C. sólida (L.) Clairv. – Brebenei. (Fig. 12) G., 2n = 16, 24, 32. Frecv. păd., tuf. Mez. Eur. Car. Fagetalia sylvaticae.

Fig. 12. Corydalis solida în pădure de amestec de fag cu molid (orig.)

ULMACEAE

Úlmus glábra Huds. em. Moss (U. scábra Mill., U. montána Stokes) – Ulm de munte. Ph., r, 2n = 28. Frecv. diseminat în păd., zăv. Mez. (mezohigr.). Ind., orn. Euras. Fagetalia sylvaticae, Tilio-Acerion, car. Alno-Ulmion.

URTICÁCEAE

Urtíca diòica L. – Urzica mare. H., 2n = 48, 52. Com. în locuri târlite, rud., rariști de păd., zăv. din luncă. Mez-mezohigr. Alim., ind. și med. Cosm. Fagetalia sylvaticae, Galio-Alliarion.

Parietária lusitanica L. subsp. serbica (Pančic) P.W. Ball – T. Rară în locuri stâncoase, grohotișuri. Pont. Balc.

P. officinális L. (P. erecta Mert. & W. D. J. Koch) – Paracherniță. H., 2n = 14. Frecv., local abundentă în loc. rud., tuf. de păd. colinare, zăv. Mez. Medit.-Submedit. Arction lappae.

FAGÁCEAE

*Castánea satíva Mill. – Castan. Ph., 2n = 24. R., cult. și subspont. la ieșirea din regiunea mont. a râului Marița. Mezoxer. Alim., for. Medit. Fagetalia sylvaticae.

Fágus sylvática L. subsp. sylvática – Fag. Ph., 2n = 24. Frecv. la nivelul regiunii mont. Mez. Ind. Eur. Centr.-Atl. Fagetalia sylvaticae, car. Symphyto-Fagion.

Quércus cérris L. – Cerul. Ph., 2n = 24. R., Mezoxer. Ind. Submedit. Quercion frainetto.

Q. dalechámpii Ten. (Q. petrǽa (Matt.) Liebl. subsp. dalechámpii (Ten.) Soó) – Gorun. Ph., 2n = 24. Frecv. păd., formează asociație. Mez. Ind. E. Medit.-Carp.-Balc. Quercetea pubescenti-petraeae.

Q. polycárpa Schur (Q. petrǽa subsp. polycárpa (Schur) Soó) – Gorun ardelean. Ph., r, 2n = 24. Frecv. păd. alături de Q. dalechámpii. Mezoxer. For. Carp.-Balc.-Cauc. Quercetea pubescenti-petraeae.

BETULÁCEAE

Álnus glutinósa (L.) Gaertn. – Arin negru. Ph., 2n = 28. Frecv. zăv., lunci și pe malul apelor. Higr. Ind. tan., tinct. Euras. Car. Alno-Ulmion.

Bétula péndula Roth (B. verrucósa Ehrh.) – Ph., 2n = 28, 42. Frecv. în locuri însorite, tăieturi de păd. Xeromez. Ind., orn. Euras. Vaccinio-Piceion, Sambuco-Salicion.

CORYLÁCEAE

Córylus avellána L. – Alun. Ph., 2n = 22. Frecv. zăv., marg. de păd., în constituția stratului arbustiv, pe sol. reavene. Mez.-mezohigr. Alim., for., orn. Eur. Car. Querco-Fagetea.

CARYOPHYLLÁCEAE

Arenária biflóra L. – Ch., 2n = 22. Spor. pe pietrișuri, nis., zăcători de ape. Mez.-mezohigr. Euras.-Arct.-Alp.-Eur. Seslerietalia.

Cerástium arvénse L. subsp. calcícolum (Schur) Borza – T., 2n = 72. R., pe stâncării calcaroase. Mezoxer. Balc. Seslerietalia, Thlaspietea rotundifolii.

Diánthus spiculifólius Schur – H.(Ch.), 2n = ?. Frecv. paj. mont. pe sol schel., calc. Xeromez. Carp. Rom. Seslerietalia.

Lýchnis viscária L. (Viscária vulgáris Bernh., V. viscósa Asch., Siléne viscária (L.) Borkh.) – Lipicioasă. Ch.(H.), 2n = 24. Spor. paj. pe loc. pietroase. Mezoxer. Euras. Sedo-Scleranthetea.

Minuártia vérna (L.) Hiern subsp. collína (Neilr.) Domin (M. vérna subsp. montána (Fenzl) Hayek) – Mierluță. Ch., 2n = 48. R., loc. pietroase, erodate. Xeromez. Centr. Eur. Seslerietalia.

Siléne arméria L. – Milițea roșie. T.-HT., 2n = 24. R., loc. stânc., pietrișuri. Xeromez. Eur. Centr. Car. Festuco-Sedetalia.

S. nútans L. – subsp. dúbia (Herb.) Zapal. (S. dúbia Herb.) H. 2n = 24. – Spor. paj. pe stâncării. Xeromez. Carp. Rom. Seslerietalia, Asplenietalia.

S. vulgáris (Moench) Garcke (Behen vulgaris Moench) – Gușa porumbelului. H., 2n = 24. Frecv. tuf., bur. Pionieră. Xeromez. Euras. Quercetalia cerris, Arrhenatheretalia, Festuco-Brometea.

Stellária gramínea L. – Rocoțea. H., 2n = 26. Frecv. în paj. Mez.-mezohigr. Tox. Euras. Arrhenatheretalia, Molinio-Arrhenatheretea.

S. némorum L. – Steluță. e , H., 2n = 26. Spor. păd., zăv., bur. Mezohigr. Eur. Adenostylion alliariae, Tilio-Acerion, car. Alno-Ulmion.

POLYGONÁCEAE

Rúmex acetósa L. (Acetósa praténsis Mill.) – Măcriș. H., 2n = 14 pentru florile femeiești și 2n = 15 pentru florile bărbătești. Frecv. paj., pe sol. profunde, jilave. Mez.-mezohigr. Cosm. Car. Molinio-Arrhenatheretea.

R. alpínus L. – Ștevia stânelor. H., 2n = 20. Spor. în locuri din apropierea stânelor mont. Mezohigr., nitrofilă. Alp. Eur. Rumicion alpini.

R. arifólius All.(R. alpéstris auct., Acetósa arifólia (All.) Schur) – Măcriș ciobănesc. H., 2n = 14 pentru florile femeiești și 2n = 15 pentru florile bărbătești. Spor. paj., tuf. Mezohigr. Euras.-Mont. Car. Adenostyletalia alliariae.

CRASSULÁCEAE

Jovibárba heuffelii (Schott) A. & D. Löve (Sempervívum heuffelii Schott) – Ch., 2n = 38. Spor. stânc., calc. Xer. R. Carp.-Balc. Asplenietea trichomanis, Seslerio-Festucion.

Sédum hispánicum L. – Șoaldină aurie. T.-HT., 2n = 14, 28, 42. Spor. loc. uscate, însorite, pietrișuri. Xer., sax. Medit. Asplenietea trichomanis.

SAXIFRAGÁCEAE

Chrysosplénium alternifólium L. – Splină. H., 2n = 48. Spor. în loc. umede și umbroase, lunci inundabile, păd. Mezohigr.-higr. Circ. Fagetalia sylvaticae, Betulo-Adenostyletea.

Parnássia palústris L. – Șopârlaiță albă. H., 2n = 18, 36. Spor. paj. umede și înmlășt. Mezohigr.-higr. Circ. Molinietalia caeruleae, Caricetalia davallianae.

Saxífraga margináta Sternb. (S. rocheliana Sternb.) – Turturea. Ch., 2n = 28. R., stânc., calc. Xeromez. Carp. Balc. Seslerion rigidae.

S. paniculáta Mill. (S. aizóon Jacq.) – Iarba surzilor (Fig. 13). Ch., 2n = 28. R., stânc., sol. schel., pietroase. Xeromez. Euras.-Arct.-Alp.-Eur. Thlaspietea rotundifolii, car. Asplenietalia rutae-murariae.

Fig. 13. Saxifraga paniculata în locuri stâncoase din arie (rozeta de frunze) (orig.)

S. rotundifólia L. – H., 2n = 22. Spor. sol. schel. de pe lângă pâraie mont. și subalpine, sax. Mezohigr. Eur. Centr. (Mont.). Symphyto-Fagion, car. Adenostylion alliariae.

ROSÁCEAE

Alchemílla connívens Buser (incl. A. dolichotoma Plocek) – H., Frecv. paj. uscate. Mez. Eur. (Mont.). Potentillo-Nardion.

Cérasus ávium (L.) Moench (Prúnus ávium L. var. ávium) – Cireș sălbatic. Ph., 2n = 16, 24, 32. Frecv. păd., marg. păd. Mez. Alim., ind., med. Submedit. Carpinion betuli.

C. mahaleb (L.) Mill. – Vișin turcesc. Ph., 2n = 16. Spor. rariști și marg. păd. Sp. xer.-xromez., preferențial calc. Alim., ind. Submedit. Orno-Cotinetalia.

Cratǽgus monógyna Jacq. – Ph., 2n = 34. Spor. marg. și rariști de păd. Mezoxer.-mez. Tinct., med. Euras. Querco-Fagetea.

Filipéndula vulgáris Moench (F. hexapétala Gilib., Spirǽa filipéndula L.) – Aglică. H., 2n = 14, 16. Frecv. în paj., în locuri însorite, tuf. Xeromez.-mez. Euras. Car. Festuco-Brometea.

Fragária víridis Duchesne (F. collína Ehrh.) – Fragi de câmp. H., 2n = 14. Frecv. în paj., în locuri însorite. Mezoxer. Pont. Festucetalia valesiacae, Quercetalia cerris.

Géum montánum L. – Mărțișor. H., 2n = 28. Spor. marg. și rariști de păd., tuf. Mez. Alp. Eur. Potentillo-Nardion.

Málus sylvéstris Mill. (Pýrus málus L.) – Măr pădureț. Ph., 2n = 34. Spor. rariști și marg de păd., păd., tuf. Mez. Eur. Car. Carpinion betuli.

Potentílla heptaphýlla L. (P. opáca L., P. rúbens (Crantz) Zimm.) – Închegățică (Fig. 14). H., 2n = 14, 28, 30, 35. Spor. în paj., rariști de păd., tuf., pe sol. cu textură ușoară. Xeromez. Eur. Cont. Car. Festuco-Brometea.

Fig. 14. Potentilla heptaphylla în pajiști de la limita superioară a pădurii de molid (orig.)

P. micrántha Ramond ex DC. – Frăgurel. H., 2n = 14. Frecv. în paj. însorite, pe locuri uscate, marg. păd., tuf. Mezoxer. Centr. Eur.-Submedit. Querco-Fagetea, Quercion frainetto.

P. thuringíaca Bernh. ex Link – H., 2n = 42. R., pe stâncării calcaroase din păd. fag. Xeromez. Centr. Eur. Symphyto-Fagion.

Pýrus pyráster (L.) Burgsd. (P. áchras Gaertn.) – Păr pădureț. Ph., 2n = 34. Spor. păd. și marg. păd., tuf. Mezoxer. Eur. Quercetea pubescenti-petraeae, car. Querco-Fagetea.

Rósa canína L. (R. lutetiána Léman, R. touranginiána Déségl. & Ripart) – Măceșul. Ph., 2n = 35. Frecv. în paj., marg. păd. Xeromez.-mez., pionieră. Alim., med., mel., dăunătoare în pajiști. Eur. Fagetalia sylvaticae, car. Prunetalia spinosae.

R. micrántha Borrer ex Sm. – Ph., 2n = 21, 35. Spor. tuf., marg. păd. Mezoxer. Eur. Centr. și de S. Car. Prunetalia spinosae.

Rúbus idaéus L. – Zmeur. Ph., 2n = 14, 21, 28, 42. Frecv. marg. și tăieturi de păd., rariști, tuf., pionieră. Mez. Circ. Epilobietalia angustifolii.

Sórbus aucupária L. – Scoruș de munte. Ph., 2n = 34. Spor. rariști și tăieturi de păd. Pionieră. Mez. Eur. Vaccinio-Piceetea.

Spirǽa chamaedrifólia L. (S. ulmifólia Scop.) – Cununiță. Ph., 2n = 36. Spor. stânc. înierbate, tuf., sax. Mez. Euras. Asplenietea trichomanis, Thlaspietea rotundifolii.

FABÁCEAE

Anthýllis vulnerária L. – Vătămătoare. H., 2n = 12. R., paj. și tuf. Xeromez.-mez. Eur. Festuco-Brometea.

Chamaecýtisus álbus (Hacq.) Rothm. (Ch. leucanthus Waldst. & Kit.) – Drob. Ph., 2n = 24. Frecv. paj., tuf., marg. păd. Xeromez. Mel. Pont.-Pan-Balc. Festuco-Brometea, Quercetalia cerris.

Ch. hirsútus (L.) Link subsp leucotríchus (Schur) A.& D. Löve – Drob. Ph., 2n = 48, 96. Spor. paj., tuf., marg. păd., loc. însorite. Xeromez. Balc.-Pan. Quercetea pubescenti-petraeae, Carpinion betuli.

Genísta tinctória L. subsp. elátior (J. Koch) Nyman) – Drobiță. Ch., 2n = 48. Frecv. în paj., tuf., marg. de păd. Xeromez.-mez. Orn., tinct. Euras. Molinion caeruleae, Quercetea pubescenti-petraeae

Genistélla sagittális (L.) Gams (Cýtisus sagittális (L.) W.D.J. Koch, Genísta sagittális L., Chamaespártium sagittále (L.) P.E. Gibbs) – Grozamă. Ch., 2n = 44. Frecv. în paj., marg. păd. Xeromez.-mez. Orn. Atl.-Centr. Eur.-Medit. Arrhenatheretalia.

Láthyrus hallersteinii Baumg.- H., 2n = 14. Frecv. marg. păd., tuf. Mez. Carp.-Balc. Carpinion betuli, Symphyto-Fagion.

L. vénetus (Mill.) Wohlf. (Órobus vénetus Mill.) – G., 2n = 14. Frecv. păd. Mez. Orn. Pont.-Medit. Symphyto-Fagion.

L. vérnus (L.) Bernh. (Órobus vérnus L.) – Pupezele. G., 2n = 14. Frecv. păd. Mez. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

Trifólium alpéstre L. – H., 2n = 16, 20. R., paj., tuf. Xeromez. Fur. Eur. Centr. și SE. Geranion sanguinei.

T. répens L. – Trifoi târâtor. H., 2n = 32. Frecv. în paj., pe locuri umede, crovuri, loc. rud. Mez. Mel. Euras. Cynosurion cristati, Plantaginetea majoris.

ONAGRÁCEAE (OENOTHERÁCEAE)

Circǽa lutetiána L. – G., 2n = 22. Frecv. păd., tăieturi de păd., zăv. Mezohigr. Euras.-Medit. Fagetalia sylvaticae.

Epilóbium angustifólium L. (Chamaenérion angustifólium (L.) Scop., Chamerion angustifólium (L.) Holub) – Răscoage, Zburătoare. H., 2n =36. Frecv. marg., rariști, tăieturi, doborâturi și arsuri de păd. pionieră, mez. Circ. Car. Epilobietalia angustifolii.

E. montánum L. – Pufuliță. H., 2n = 36. Frecv. marg. și tăieturi de păd., tuf. Mez. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

THYMELEÁCEAE

Dáphne mezeréum L. – Tulichină. Ph., 2n = 18. Frecv. rariști de păd., tuf. Mez.-mezohigr. Orn., tinct., tox. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

CORNÁCEAE

Córnus austrális C. A. Mey. (C. sanguínea L. subsp. austrális (C.A. Mey.) Jáv.) – Ph., 2n = 22. Spor. malul apelor, zăv. din lungul izvoarelor de pantă. Xeromez.-mez. Daco.-Balc.-Pan. Prunetalia spinosae.

C. mas L. – Corn. Ph., 2n = 18, 27. Frecv. în păd. Xeromez.-mez. Alim., orn. Pont.-Medit. Quercetea pubescenti-petraeae.

CELASTRÁCEAE

Evónymus europǽus L. – Salbă moale. Ph., 2n = 64. Frecv. păd., tuf. Mez. Eur. Querco-Fagetea, Prunetalia spinosae.

EUPHORBIÁCEAE

Euphórbia amygdaloídes L. (Tithýmalus amygdaloídes (L.) Hill.) – Alior, Laptele câinelui, Laptele cucului. Ch., 2n = 18, 20. Frecv. păd., tuf. Mez. Tox. Centr. Eur.-Subatl.-Submedit. Car. Fagetalia sylvaticae.

Mercuriális perénnis L. – Brei (Fig. 15). G.(H.), Frecv. tuf., păd. Mez. Tox. Eur. Fagetalia sylvaticae, car. Querco-Fagetea.

Fig. 15. Mercurialis perennis în pădure de fag (orig.)

ACERÁCEAE

Ácer campéstre L. – Jugastru. Ph., 2n = 26. Frecv. păd., marg. păd., tuf. Xeromez.-mez. For. Eur. Car. Querco-Fagetea.

Á. platanoídes L. – Arțar, Paltin de câmp. Ph., 2n = 26, 39. Frecv. păd. Mez. Eur. Fagetalia sylvaticae, car. Tilio-Acerion, Querco-Fagetea.

A. pseudoplátanus L. – Paltin, Paltin de munte. Ph., 2n = 52. Frecv. păd., rariști de păd. Mez. For. Centr. Eur. Vaccinio-Piceetalia.

ANACARDIACEAE

Cotinus coggygria Scop. – Scumpie. Ph., 5 m. Spor. în rariști de păd., tuf. Sp. xer.-xeromez., terofită, subterm. Tan., tinct. și cult. orn. Pont.-medit.

Dictamnus albus – Frăsinel (Fig. 16). H., 2n = 36. Spor. marg. păd., stâncării înierbate. Sp. xer.-xeromez., term.-subterm. Tox. Centr. Eur. Submedit.

OXALIDÁCEAE

Óxalis acetosélla L. – Măcrișul iepurelui (Fig. 17). H.(G.), 2n = 22. Frecv. păd., în locuri umbroase, tuf. Mez.-mezohigr. Circ. Vaccinio-Piceetea.

Fig. 16. Dictamnus albus – detaliu inflorescență (orig.)

Fig. 17. Oxalis acetosella în pădure de molid (orig.)

GERANIÁCEAE

Geránium phǽum L. – Pălăria cucului. H., 2n = 14, 28. Frecv. loc. ± umede, marg. păd. Mezohigr. Orn. Eur. Centr. Filipendulo-Petasition, Alno-Ulmion, Adenostylion alliariae.

G. robertiánum L. – Năpraznică. T.-HT., 2n = 32. Frecv. păd., tuf. Mez.-mezohigr. Orn. Cosm. Thlaspietalia rotundifolii.

BALSAMINÁCEAE

Impátiens nóli-tángere L. – Slăbănog. T., 2n = 20, 40. Frecv. loc. umede și umbroase, zăv., în aninișuri pe malul râului Sohodol. Mezohigr.-higr. Euras. Alno-Ulmion, Fagetalia sylvaticae.

POLYGALÁCEAE

Polýgala amára L. subsp. brachýptera (Chodat) Hayek – Amăreală. e , H.(Ch.), 2n = 28. Spor. paj., pe substrat calcaros. Xeromez.-mez. Med., orn. Eur. Centr. (Mont). Festucetalia valesiacae.

ARALIÁCEAE

Hédera hélix L. – Iederă. Ph., 2n = 48. Frecv. păd., loc. umbroase, mez. Orn. Atl.-Medit. Fagetalia sylvaticae, Tilio-Acerion.

APIÁCEAE (UMBELLIFERAE)

Aegopódium podagrária L. – Piciorul caprei. H.(G.), 2n = 22, 42, 44. Frecv. rariști și marg. de păd., tuf., paj. umede. Mez.-mezohigr. Euras. Car. Alno-Ulmion.

Angélica archangélica L. – HT.-H., 2n = 22. R., paj. înmlășt., malul apelor, zăv., tuf. Mezohigr.-higr. Euras. Bor. Filipendulo-Petasition, Adenostyletalia.

A. sylvéstris L. – HT.-H., 2n = 22. Spor. paj. înmlășt., malul apelor, zăv., tuf. Mezohigr.-higr. Orn., mel. Euras. Alno-Ulmion, car. Molinietalia caeruleae.

Anthríscus sylvéstris (L.) Hoffm. – Hașmaciucă. HT.-H., 2n = 16, 18. R., marg. de păd., zăv., tuf., paj. Mez.-mezohigr. Euras. Alno-Ulmion, Molinio-Arrhenatheretea.

Athamánta turbith (L.) Brot. subsp. hungárica (Borbás) Tutin (A. hungárica Borbás) – Brie. H., Spor. stâncării însorite, sax., calc. Xer. R., Carp. Rom. Seslerietalia.

Bupleúrum falcátum L. – H., 2n = 16. Spor. paj., pe versanții abrupți, însoriți, tuf., stânc. înierbate. Mez. Alp.-Eur. Festuco-Brometea.

Chaerophýllum aromáticum L. – Antonică. H., 2n = 22. Spor. tuf., în lungul pâraielor. Mez.-mezohigr. Orn., mel. Eur. Centr. Fagetalia sylvaticae.

C. témulum L. – HT., 2n = 14, 22. Frecv. marg. păd., tuf., rud. Xeromez.-mezohigr. Orn., mel.. Eur. Fagetalia sylvaticae, Galio-Alliarion.

Cnídium silaifólium (Jacq.) Simonk. (Laserpítium silaifólium Jacq.) – H., Spor. paj., pe substrat pietros, sax., calc. Xeromez.-mez. Medit. Seslerio-Festucion.

Ferulago sylvática (Besser) Rchb. – Mărar păsăresc. H., 2n = ?. Spor. marg. și rariști de păd. Xeromez.-mez. Pont.-Medit. Quercion frainetto.

Laserpítium latifólium L. – Smeoiacă. H., 2n = 22. Spor. paj., stânc. înierbate. Xeromez.-mez. Eur. (Mont.). Car. Origanetalia vulgaris.

Sanícula europǽa L. – Sânișoară. H., 2n = 16. Frecv. păd., zăv. Xeromez.-mezohigr. Euras. Relict terțiar. Car. Fagetalia sylvaticae.

Séseli libanótis (L.) Koch (Libanótis montána Crantz) – Smeoaie. HT.-H., 2n = 22. Spor. paj., pe versanți abrupți, tuf., marg. păd., sax. Xeromez.-mez. Euras. Cont. Seslerietalia.

TILIÁCEAE

Tília cordáta Mill. – Tei pucios. Ph., 2n = 82. Spor. în păd. și la marg. acestora. Xeromez.-mez. Mel., med., for., orn. Eur. Tilio-Acerion.

T. tomentósa Moench (T. argéntea DC.) – Tei argintiu, Tei alb. Ph., 2n = 82. Frecv. păd. Mez. Mel., med., ind., orn. și for. Balc.-Pan. Quercion frainetto, Symphyto-Fagion.

VIOLÁCEAE

Víola álba Besser (incl. subsp. scotophylla (Jord.) Nyman) – Viorele albe. H., 2n = 20. Frecv. păd. și marg. păd., tuf. Xeromez.-mez. Orn., mel. Centr. Eur. (Submedit.). Querco-Fagetea.

V. odoráta L. – Toporași. H., 2n = 20. Frecv. păd. și marg. păd., tuf., zăv. Mez. Mel. Atl.-Medit. Querco-Fagetea, Prunetalia spinosae.

V. reichenbachiána Jord. ex Boreau (V. sylvéstris Lam. & Rchb.) – Colțunii popii. H., 2n = 20. Frecv. păd. Mez. Mel. Euras. Querco-Fagetea, car. Fagetalia sylvaticae.

V. trícolor L. subsp. trícolor (incl. var. lutéa Peterm.) – Trei frați pătați. T.-HT., 2n = 26. Frecv. paj., loc. cult. Xeromez.-mez. Med., orn., mel. Euras. Molinio-Arrhenatheretea.

BRASSICÁCEAE (CRUCIFERAE)

Alliária petioláta (M. Bieb.) Cavara & Grande (A. officinalis Andrz.) – Usturoiță.. H., 2n = 36, 42. Frecv. loc.± umbroase, păd., marg. păd., tuf. Mez. Euras. Alliarion, Querco-Fagetea.

Árabis hirsúta (L.) Scop. s. str. – Gâscariță. HT.-H., 2n = 32. Spor. paj. degradate, tuf. Mez. Euras.-Medit. Festuco-Brometea.

Á. turríta L. – HT.-H., 2n = 16. Spor. marg. păd., tuf., stânc. Xeromez.-mez. Centr. Eur.-Medit. Seslerio-Festucion pallentis.

Cardámine amára L. – Stupitul cucului. H., 2n = 16, 32. Frecv. paj. înmlășt., pe malul pâraielor. Higr. Orn., mel. Euras. Car. Alno-Ulmion.

C. impátiens L. – Râjnică. HT., 2n = 16. Spor. loc. ± umede, ± umbroase, păd., zăv., tuf. Mezohigr. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

Cardaminópsis arenósa (L.) Hayek (Sisýmbrium arenósum L., Árabis arenósa (L.) Scop.) – Frigurele. T.-HT., H., 2n = 28, 32. Frecv. paj., pietrișuri, nis. sax. (Fig. 18) Xeromez.-mez. Mel. Centr. Eur. Sedo-Scleranthetea.

Fig. 18. Cardaminopsis arenosa în locuri pietroase, grohotișuri (orig.)

Dentária bulbífera L. (Cardámine bulbífera (L.) Cr.) – Colțișor. G., 2n = 96. Frecv. păd. Mez. Orn., mel. Centr. Eur. Fagetalia sylvaticae, car. Symphyto-Fagion.

D. glandulósa Waldst. & Kit. (Cardámine glanduligera O. Schwartz) – Breabăn. G., 2n = 48. Spor. păd. de fag. Mez.-mezohigr. Carp. Rom. Symphyto-Fagion.

Erýsimum comátum Pančic. (E. banaticum auct. E. saxosum Nyár.) – HT.-H, 2n = 24. R., pe substrat stâncos (Fig. 19). Sp. sax. Carp. Balc. Seslerio-Festucion pallentis, Thlaspietalia rotundifolii.

Lunária redivíva L. – Lopățea. H., 2n = 30. Spor. tuf., văi, chei, pe sol. bogate în humus. Mez.-mezohigr. Orn., mel. Eur. Tilio-Acerion.

Peltária alliácea Jacq. (P. perénnis (Ard.) Markgr.) – H., 2n = 14, 28. Spor. tuf., marg. păd., văi. Mez.-mezohigr., calc. R. Alp.-Carp.-Balc. Car. Peltarion.

Roríppa pyrenáica (L.) Rchb. (R. stylósa (Pers.) Mansf. & Rothm.) – H., 2n = 16. Frecv. paj., loc. rud. Mez. Eur. Car. Arrhenatheretalia.

Fig. 19. Erysimum comatum pe stâncării calcaroase (orig.)

Thláspi kovatsii Heuff. (T. avalanum Pančic.)- Punguliță. H., 2n = 14. Frecv. paj. (Fig. 20). Mez. Carp. Balc. Cynosurion.

Fig. 20. Thlaspi kovatsii în pajiștile de la limita inferioară a sitului (orig.)

Turrítis glábra L. (Árabis glábra (L.) Bernh.) – Turicel. HT., 2n = 12, 16, 32. R., tuf., marg. păd. Xeromez. Orn., mel. Circ. Prunetalia spinosae, Galio-Alliarion.

SALICÁCEAE

Pópulus trémula L. – Plop tremurător. Ph., 2n = 19, 38, 57. Frecv. păd., tuf., marg. și tăieturi de păd. Eurif. Ind. Euras. Car. Sambuco-Salicion.

Sálix cáprea L. – Salcie căprească, Iovă. Ph., 2n = 38, 57, 76. Spor. rariști, marg. și tăieturi de păd. Mez.-mezohigr. Euras. Car. Sambuco-Salicion.

S. cinérea L. – Zălog. Ph., 2n = 76. Frecv. loc. înmlășt., lunci, zăv. Higr. Euras. Alno-Ulmion, Alnetea glutinosae.

ERICÁCEAE

Bruckenthália spiculifólia (Salisb.) Rchb. – Coacăză. Ph.(Ch.), t, 2n = 36. Frecv. paj., rariști de păd., stânc., calcifugă Xeromez.-mez. Orn. Carp. Balc. Car. Junipero-Bruckenthalion.

Vaccínium myrtíllus L. – Afin, Afin negru. Ch.(Ph.), 2n = 24. Frecv. rariști și tăieturi de păd., tuf., paj. Xeromez.-mezohigr. Alim., med. Circ. Car. Piceetalia excelsae.

V. vítis-idǽa L. – Merișor. Ch.(Ph.), 2n = 24. Spor. tuf., paj., rariști de păd., turbării. Mezoxer.-mezohigr. Alim., tinct. Circ. Car. Piceetalia excelsae.

PYROLÁCEAE

Orthília secúnda (L.) House (Pýrola secúnda L.; Ramíschia secúnda (L.) Garcke) – Perișor. Ch., 2n = 38. Spor. păd. Xeromez.-mez. Orn. Circ. Car. Piceetalia excelsae.

Pýrola mínor L. – H., 2n = 46. R., păd., tuf., turbării. Xeromez.-mez. Orn. Circ. Car. Piceetalia excelsae.

PRIMULÁCEAE

Prímula véris L. (P. officinális Hill) subsp. columnae (Ten.) Maire & Petitm. – Ciuboțica cucului (Fig. 21). H., 2n = 22. Frecv. paj., marg. și rariști de păd. Mez. Med., orn. Medit. Seslerion rigidae.

Soldanélla hungárica Simonk. subsp. májor (Neilr.) S. Pawl. – Degetăruț. H., 2n = 40. Frecv. păd., tuf., paj., marg. păd. Mez.-mezohigr. Orn. Alp.-Carp.-Balc. Car. Vaccinio-Piceion.

OLEÁCEAE

Fráxinus órnus L. – Mojdrean. Ph., 2n = 46. Spor. rariști și marg. de păd., tuf. Xeromez.-mez. Ind., orn. Submedit. Quercetalia cerris.

Ligústrum vulgáre L. – Lemn câinesc. Ph., 2n = 46. Frecv. păd., tuf., în special în cvercinee, mai ales în colinar. Xeromez.-mez. Ind., tinct., orn. Eur. (Submedit.). Querco-Fagetea, Carpinion betuli.

Fig. 21. Primula veris subsp. columnae în pajiști (orig.)

Syrínga vulgáris L. – Liliac. Ph., 2n = 44, 46. Spor. subspont., tuf. Xeromez. Orn. Carp.-Balc.-Anat. Quercetalia cerris.

SOLANÁCEAE

Átropa bélla-dónna L. – Mătrăgună. H., 2n = 72. Spor. loc. umede și umbroase, păd., tuf. Mez. Tox., med. Centr. Eur.-Atl.-Medit. (Mont.). Atropion, Symphyto-Fagion.

BORAGINÁCEAE

Lithospérmum purpurocaerúleum L. (Buglossoídes purpurocaerúlea (L.) I. M. Johnst.) – Mărgelușe (Fig. 22). H.-G., 2n = 16. Spor. tuf., marg. păd. Xeromez.-mez. Orn., mel. Eur. Centr.-Submedit. Quercetea pubescenti-petraeae.

Myosótis scorpioídes L. (M. palústris (L.) Hill) – H., 2n = 64, 66. Frecv. paj. umede, mlaștini. Higr. Orn., mel. Euras. Car. Calthion.

M. sylvática Ehrh. ex Hoffm. – HT., 2n = 18 (20). Frecv. păd., zăv., tuf., paj. târlite. Mez.-mezohigr. Orn., mel. Eur. Car. Betulo-Adenostyletea.

Pulmonária móllis Wulfen ex Hornem. (P. montána auct. non Lej.) subsp. mollíssima (A. Kern.) Nyman – H., 2n = 18. Spor. păd., tuf.. Xeromez.-mez. Orn., mel. Eur. Centr. Quercetalia cerris, Fagetalia sylvaticae, Prunetalia spinosae.

P. officinális L. (P. maculósa Liebl., P. officinális subsp. maculósa (Liebl.) Gams) – Mierea ursului, Cuscrișor. H., 2n = 14. Spor. păd. Mez. Orn., mel. Eur. Tilio-Acerion, Carpinion betuli, car. Fagetalia sylvaticae.

Fig. 22. Lithospermum purpurocaeruleum la margine de tufărișuri (orig.)

Pulmonária rúbra Schott – H., 2n =14. Spor. păd. Mez. Orn., mel. Carp.-Balc. Vaccinio-Piceion.

P. officinális L. (P. maculósa Liebl., P. officinális subsp. maculósa (Liebl.) Gams) – Mierea ursului, Cuscrișor. H., 2n = 14. Spor. păd. Mez. Orn., mel. Eur. Tilio-Acerion, Carpinion betuli, car. Fagetalia sylvaticae.

Sýmphytum tuberósum L. – H., 2n = 144. Spor. păd., tuf., zăv., paj. umede. Mezohigr. Orn., mel. Eur. Centr. și V. Carpinion betuli, Querco-Fagetea, car. Fagetalia sylvaticae.

LAMIÁCEAE (LABIATAE)

Calamíntha sylvática Bromf. (Calamíntha officinális auct., C. menthifólia Host) – Izmă de pădure. H., 2n = 24. Spor. paj., tuf. și marg. păd., zăv. din lungul izvoarelor de pantă. Mezoxer. Eur. excl. N. Geranion sanguinei, Origanetalia vulgaris.

Galeópsis bifida Boenn. – T., 2n = 32. Spor. loc. rud., tuf. Mez. Euras. Epilobietea angustifolii.

G. speciósa Mill. (G. versícolor Curtis) – Cânepiță, Zabră. T., 2n = 16. Spor. tăieturi de păd., zăv., în lungul pâraielor. Mez.-mezohigr. Euras. Epilobietalia angustifolii.

Lámium álbum L. – Urzică moartă (Fig. 23). H., 2n = 18. Frecv. marg. păd., tuf., loc. îngrășate. Mez. Med. Euras. Arction lappae, car. Galio-Alliarion.

Fig. 23. Lamium album la margine de pădure în apropiere de râul Sohodol (orig.)

Lámium maculátum L. subsp. cúpreum (Schott., Nyman & Kotschy) Hadač – Urzică moartă. H.(Ch.), 2n = 18. Spor. păd. mont. Mez.-mezohigr. Euras. Fagetalia sylvaticae, Alno-Ulmion.

Melíttis melissophýllum L. subsp. melissophýllum (M. grandiflóra Sm.) – Dumbravnic. H., Frecv. marg. păd., tuf. Xeromez.-mez. Eur. Centr. și de V. Carpinion betuli.

Prunélla laciniáta (L.) L.- H., 2n = 28, 32. Frecv. paj., tuf., loc. însorite. Xeromez.-mez. Centr. Eur.-Medit. Festuco-Brometea.

P. vulgáris L.- Busuioc de câmp. e , H., 2n = 28. Com. paj., tuf. Mez.-mezohigr. Cosm. Molinio-Arrhenatheretea.

Sálvia glutinósa L. – Cinsteț. H., 2n = 16. Spor. păd., zăv. Mezohigr. Mel., orn. Euras. (Mont.). Car. Fagetalia sylvaticae.

S. verticilláta L. – Urechea porcului. e , H., 2n = 16. Spor. paj., tuf., loc. rud. Xeromez. Mel., orn. Centr. Eur.-Medit. Festuco-Brometea, car. Onopordion acanthii.

Scutellária altíssima L. – Gura lupului. H., 2n = 34. R., păd., tuf. Xeromez-mez. Pont.-Medit. Tilio-Acerion, Symphyto-Fagion.

Thýmus comósus Heuff. ex Griseb. – Cimbru, Cimbrișor. Ch., 2n = 28. Spor. paj. însorite pe stânc. Nt. Xeromez. Mel., arom. Carp. Rom. Seslerio-Festucion.

T. pulegioídes L. – subsp. chamaedrys (Fr.) Gușuleac (T. chamadrys Fr., T. serpýllum subsp. chamǽdrys (Fr.) Čelak.) – Cimbrișor. Ch., 2n = 28, 30. Frecv. paj. Mezoxer. Eur. (Mont.). Festuco-Brometea, Sedo-Scleranthetea;

SCROPHULARIÁCEAE

Digitális grandiflóra Mill. (D. ambígua Murray) – Degețel galben. H., 2n = 56. Frecv. rariști și marg. de păd. Mez. Tox. Centr. Eur. Symphyto-Fagion.

Euphrásia salisburgénsis Funck – Floarea mucezii. T., 2n = 44. Spor. paj., sax. Mez. Alp. Eur. Seslerietalia.

E. strícta D. Wolff ex J. F. Lehm. (incl. subsp. pectináta (Ten.) P. Fourn., E. tatárica auct. p.p.) – Silur. T., Frecv. paj., tuf. Mez. Eur. Arrhenatheretalia, Festuco-Brometea.

Lathrǽa squamária L. – Muma pădurii. G., 2n = 36, 42. Spor. păd., zăv. Dăunătoare. Parazită spor. pe răd. de Álnus glutinósa, Córylus avellána, Fágus sylvática. Mez.-mezohigr. Euras. Querco-Fagetea, Fagetalia sylvaticae, Alno-Ulmion.

Melampýrum sylváticum L. – Ciormoiag. T., 2n = 18. R., marg. păd., tuf., paj., mez. Mel. Euras. Car. Piceetalia excelsae.

Pediculáris verticilláta L. – Vârtejul pământului. H., 2n = ?. Spor. paj., mez.-mezohigr. Mel., orn. Circ.-Arct.-Alp.-Euram. Nardetalia strictae, Seslerietalia.

Scrophulária scopolii Hoppe (S. glandulósa Waldst. & Kit.) – Brânca porcului, Buruiană de pocitură. H., 2n = ?. R., paj., tuf., loc. umbroase și ± umede. Mez.-mezohigr. Pont.-Pan.-Balc. Fagetalia sylvaticae, Galio-Alliarion.

Verbáscum lychnítis L. – HT., 2n = 26, 32, 34. Frecv. loc. însorite, pietroase, paj., marg. păd. Xeromez. Mel., orn. Eur. Geranion sanguinei.

V. nígrum L. – subsp. abietínum (Borbás) I. K. Ferguson (V. abietínum Borbás) – Somnoroasă. H., 2n = 30, 34. Spor. marg. păd., mez. Daco-Balc. Arction lappae.

V. speciósum Schrad. (V. longifólium DC.) – Lumânărică, Coada vacii. HT., 2n = ?. R., loc. însorite, paj., tuf. Xeromez. Mel., orn. Pont.-Pan.-Balc. Festucetalia valesiacae.

V. thápsus L. – Coada vacii. HT., 2n = 32, 36. R., loc. pietroase, însorite, tuf., marg. de păd. Xeromez. Mel., orn. Euras. Epilobietalia angustifolii, Onopordion acanthii.

Verónica bachofénii Heuff. (V. média Baumg. non Schrad.) – Șopârliță. H., 2n = ?. Spor. pe stânc. din lungul pâraielor de munte. Mez.-mezohigr. Mel., orn. R. Carp.-Balc.-Anat. Asplenion septentrionalis.

V. chamǽdrys L. subsp. chamǽdrys – Stejărel. H.-Ch., 2n = 16. Frecv. paj., tuf., marg. păd. Xeromez.-mez. Euras. Querco-Fagetea, Prunetalia spinosae.

V. serpyllifólia L. – Sopârliță. H., 2n = 14. Frecv. loc. umede, paj., tuf. Mez. Cosm. Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae.

V. teúcrium L. – H., 2n = 64. Spor. paj., tuf. Xeromez.-mez. Cont. Euras. Festucetalia valesiacae.

V. urticifólia Jacq. – Iarba șarpelui. H., 2n = 18. Spor. loc. ± umede și umbroase, văi, tuf. Mezohigr. Centr. Eur.-Submedit. (Mont.). Tilio-Acerion.

CAMPANULÁCEAE

Campánula abietína Griseb. – Clopoței. H., 2n = 40. Frecv. paj., marg. păd. și tuf. Mez.-mezohigr. Mel., orn. Carp.-Balc. Piceetalia excelsae.

C. pátula L. – Clopoței. HT., 2n = 20, 40. Frecv. paj., marg. păd. Mez.-mezohigr. Mel., orn. Eur. Arrhenatheretalia.

C. serráta (Kit.) Hendrych (C. napulígera Schur) – H., 2n = 34. Spor. paj. subalpine, tuf. Mez. Mel., orn. Carp. Rom. Potentillo-Nardion, Junipero-Bruckenthalion.

RUBIÁCEAE

Cruciáta pedemontána (Bellardi) Ehrend. (Gálium pedemontánum (Bellardi) All.) – T., 2n = 18. Spor. paj. (Fig. 24) și tuf. uscate. Xeromez. Submedit. Festucion valesiacae.

Fig. 24. Cruciata pedemontana în pajiști (orig.)

Gálium álbum Mill. (G. eréctum Huds., G. mollúgo auct. non L.) – H., 2n = 44. R., paj., sax. Xeromez.-mez. Eur. Seslerio-Festucion, Thlaspietalia rotundifolii.

G. flavéscens Borbás – H., 2n = 44. R., paj. aride pe substrat calcaros. Xer. Carp.-Balc. Festucetalia rupicolae.

G. kitaibeliánum Schult. & Schult. f. – H., 2n = 22. R., rariști de păd., tuf., pe substrat pietros. Mez. Carp.-Balc. Carpinion betuli.

G. pseudaristátum Schur – H., 2n = 22. Frecv. rariști de păd., tuf., pe substrat pietros. Xeromez. Orn., mel. Carp.-Balc. Festucetalia valesiacae.

CAPRIFOLIÁCEAE

Sambúcus nígra L. – Soc. Ph., 2n = 36. Frecv. marg. păd., tuf., zăv. Mez.-mezohigr. Med. Eur. Prunetalia spinosae, Alno-Ulmion, Epilobietea angustifolii.

S. racemósa L. – Soc roșu. Ph., 2n = 36. Spor. marg. și tăieturi de păd. Mez. Orn., mel. Circ. Car. Sambuco-Salicion.

ADOXÁCEAE

Adóxa moschatellína L. – Frăguță. G., 2n = 36. R., păd., zăv., tuf. Mezohigr. Circ. Fagetalia sylvaticae, Alno-Ulmion.

VALERIANÁCEAE

Valeriána montána L. – H., 2n = 32. Spor. stânc. înierbate, calc. Mezohigr. Alp.-Eur. Adenostyletalia alliariae, Asplenietalia.

V. officinális L. (V. o. subsp. officinális, V. exaltáta J.C. Mikan ex Pohl) – Odolean. H., 2n = 14. Spor. paj. umede, marg. păd. Mez.-mezohigr. Orn., med., mel. Euras. (Submedit.). Molinietalia caeruleae, Alno-Ulmion, Filipendulo-Petasition.

ASTERÁCEAE (COMPOSITAE)

Subfam. Tubuliflórae (Asteroideae)

Achilléa dístans Waldst. & Kit. ex Willd. – Coada șoricelului. H., 2n = 54. Spor. paj., marg. păd. Mez. Alp.-Carp.-Balc. Potentillo-Nardion, Adenostylion alliariae.

A. millefólium L. – Coada șoricelului. H., 2n = 54. Frecv. paj., tuf. Mez. Euras. Molinio-Arrhenatheretea.

Adenostýles alliáriae (Gouan) A. Kern. var kerneri (Simonk.) G. Beck – Ciucurași. H., 2n = 38. Spor. păd., pâraie, loc. ± umbrite. Mezohigr. Alp. Eur. Car. Adenostyletalia.

Antennária dióica (L.) Gaertn. – Parpian, Siminic. Ch.(H.), 2n = 28. Spor. paj. sărace, pe substrat nisipo-pietros. Mez. Orn. Euras. Car. Nardetalia strictae.

Ánthemis tinctória L. – Floare de perină. H., Frecv. loc. uscate, însorite, paj., tuf. Xeromez. Orn. Euras. Cont. Festucetalia valesiacae.

Árnica montána L. – Arnică. H., 2n = 38. R., paj., mez. Med., orn. Eur. (Mont.). Nardetalia strictae.

Áster améllus L. – Steliță vânătă. H., 2n = 18, 36, 54. R., loc. însorite, paj., marg. păd., tuf. Xeromez. Eur. Cont.Festucetalia valesiacae.

Cárduus kerneri Simonk. – H., 2n =? Spor. paj., pe versanți abrubți. Mez. Carp. Balc. Seslerietalia.

C. personátus (L.) Jacq. subsp. albidus (Adamović) Kazmi – H., 2n = 18. R., bur. în lungul pâraielor, tuf. Mezohigr. Carp. Balc. Filipendulo-Petasition, Alno-Ulmion.

Carlína acaúlis L. subsp. acaúlis – H., 2n = 20. Frecv. paj. Xeromez.-mez. Centr. Eur.-Medit. (Mont.). Potentillo-Nardion.

Centauréa atropurpurea Waldst. et. Kit. – H., 2n = 18. Spor. tuf., paj. de pe stâncării (Fig. 25). Sp. xeromez., subterm., calc. Balc. Asplenietea.

Fig. 25. Centaurea atropurpurea pe stâcării la intrarea în chei (orig.)

C. stenólepis A. Kern. – H., 2n = ?. Frecv. paj., tuf., marg. păd. Xeromez. Centr. și SE. Eur. Arrhenatherion.

Círsium candelábrum Griseb. – HT., 2n = ?. Spor. loc. pietroase, tuf. Mezohigr. Balc. Epilobietea angustifolii.

C. erisitháles (Jacq.) Scop. – Colțul lupului. H., 2n = 34. Frecv. marg. păd., paj., văi umbroase și umede, calc. Mez.-mezohigr. Centr. Eur. (Mont.). Fagetalia sylvaticae, Filipendulo-Petasition.

C. oleráceum (L.) Scop. – Nilocea, Crăstăval. H., 2n = 34. Spor. paj. umede, înmlășt., zăv. Higr. Euras. Filipendulo-Petasition, car. Calthion.

C. waldsteinii Rouy – H., 2n = 68. R., paj. umbroase și umede, pe stânc. Mezohigr. Alp.-Carp. Filipendulo-Petasition.

Dorónicum austríacum Jacq. – Iarba ciutei. G., 2n = 60. Spor. în lungul pâraielor, zăv. Mez.-mezohigr. Orn., mel. Eur. (Mont.). Filipendulo-Petasition, car. Adenostylion alliariae.

Eupatórium cannábinum L. – Cânepa codrului. H., 2n = 20, 40. Frecv. loc. umede, zăv., tuf. Mezohigr. Euras. Epilobietea angustifolii, Filipendulo-Petasition.

Gnaphálium sylváticum L. (Omalothéca sylvática (L.) Sch. Bip. & F.W. Sch.) – Floarea patului. H., 2n = 56. Spor. marg. și tăieturi de păd., paj. Mez. Circ. Car. Epilobietea angustifolii.

Homógyne alpína (L.) Cass. – Rotunjoare. H., 2n = 120, 160. Spor. marg. păd., tuf., paj. Mez.-mezohigr. Alp. Eur. Car. Vaccinio-Piceion.

Leucánthemum waldsteinii (Sch. Bip.) Pouzar (L. rotundifólium (Waldst. & Kit.) DC., Chrysánthemum rotundifólium Waldst. & Kit.) – H., 2n = 18. R., păd. molid și buruienișuri, pe lângă pâraie, paj., tuf., marg. de păd. Mez.-mezohigr. Carp. și Jug. Centr. Adenostylion alliariae, Symphyto-Fagion, Chrysanthemo-Piceion.

Petasítes álbus (L.) P. Gaertn. (Tussilágo álba L.) – Cucuruz. G., 2n = 60. Spor. în lungul pâraielor. Mezohigr. Euras. Symphyto-Fagion.

P. hýbridus (L.) P. Gaertn., B. Mey. & Scherb. (Tussilágo hýbrida L.) – Captalan, Brusture. G., 2n = 60. Frecv. malul apelor, zăv. Mezohigr.-higr. Euras. Filipendulo-Petasition, Adenostyletalia alliariae.

Senécio ovátus (P. Gaertn., E. Mey. & Scherb.) Willd. (S. fúchsii C.C. Gmel.) – Cruciuliță, Spălăcioasă. H., 2n = 40. Frecv. în lungul pâraielor, zăv., tuf., marg. de păd. Mez.-mezohigr. Orn. Centr. Eur.-Submedit. Epilobietea angustifolii.

S. rupéstris Waldst. & Kit. (S. squálidus L. p.p.) – Cruciuliță, Spălăcioasă. HT.-H., 2n = 20. Spor. paj. Xeromez. Centr. Eur. și de S. (Mont.). Thlaspietea rotundifolii.

S. subalpínus Koch – Cruciuliță, Spălăcioasă. H., 2n = 40. Spor. păd., pe malul apelor, paj., tuf. Mezohigr. Alp.-Carp.-Balc. Adenostylion alliariae.

Telékia speciósa (Schreb.) Baumg. – H., 2n = 20. Frecv. loc. umede și umbroase din lungul pâraielor. Mezohigr.-higr. Orn. Carp.-Balc.-Cauc.-Anat. Filipendulo-Petasition.

Subfam. Liguliflórae (Cichorioideae)

Crépis paludósa (L.) Moench. – H., 2n = 12. Spor. paj. umede, bur., în lungul pâraielor mont. Mezohigr. Eur. (Mont.). Adenostyletalia alliariae, car. Calthion.

Hierácium bauhíni Schult. in Besser subsp. bauhíni – Culcușul vacii. H., 2n = 45. R., în paj. neîncheiate, izlazuri, tuf., marg. păd. Xer.-xeromez. E. și Centr. Eur. Festucetalia valesiacae

Prenánthes purpúrea L. – Salata iepurelui. G., 2n = 18. Spor. păd., rariști de păd. Mez.-mezohigr. Orn. Centr. Eur. (Mont.). Vaccinio-Piceion, Adenostylion alliariae, car. Symphyto-Fagion.

Taráxacum officinále Web. ex Wiigg. – Păpădie. H., 2n = 24. Com. ca bur. seg. și rud. Xeromez.-mez. Alim. Euras. Plantaginetea majoris, car. Arrhenatheretalia.

LiliÓPSIDA (Monocotyledonatae)

LILIÁCEAE

Erythrónium déns-cánis L. subsp. níveum (Baumg.) Buia & Păun (Fig. 22.) – Măseaua ciutei, Cocoșei. G., 2n = 24. Frecv. rariști de păd., paj. Mez. Orn. R. Carp. Rom. Carpinion betuli.

Gágea mínima (L.) Ker.-Gawl. – G., 2n = 24. Frecv. păd., tuf., paj. (Fig. 26). Xeromez.-mez. Orn. Euras. Cont. Carpinion betuli.

Fig. 26. Gagea minima în pajiștile de la nivelul pădurii de molid, lângă drum (orig.)

Lílium mártagon L. – Crin de păd. G., 2n = 24. Spor. păd., marg. păd. Mez. Orn. Euras. Fagetalia sylvaticae.

Paris quadrifolia L. – Dalac. G., 2n = 20. Spor. tuf., păd. Mez.-mezohigr., eutr., helscia. Tox. Euras. Querco-Fagetea.

Polygónatum latifólium (Jacq.) Desf. – Pecetea lui Solomon. G., 2n = 20. Frecv. tuf., păd. Mez. Orn., tox. Pont.-Pan.-Balc. Querco-Fagetea.

P. multiflórum (L.) All – Pecetea lui Solomon. G., 2n = 18, 32. R., tuf., păd. Mez. Orn., tox. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

Scílla bifólia L. subsp. bifólia – Viorele. G., 2n = 18, 36, 54. Spor. tuf., paj. Mez. fo. uniflóra G. Grinț. Vaccinio-Piceetea; subsp. drunénsis Speta Centr. Eur. și Sudică. Mez. Vaccinio-Piceetea.

Verátrum álbum L. subsp. lobeliánum (Bernh.) Arcang. – Știrigoaie. H., 2n = 32. Spor. paj., loc. târlite. Mez.-mezohigr. Med., tox. Euras. Car. Betulo-Adenostyletea.

ALLIÁCEAE

Állium ursínum L. subsp. ucraínicum Kleopow & Oksner – Leurdă. G., 2n = 14. R ., păd. Mezohigr. Pont.-Medit. Fagetalia sylvaticae.

AMARYLLIDÁCEAE

Galánthus nivális L. – Ghiocei. G., 2n = 24. Spor. păd., tuf., paj. Mez. Orn. Frecv. În păduri la limita inferioară a ariei. Centr. Eur.-Submedit. Querco-Fagetea.

IRIDÁCEAE

Crócus vérnus (L.) Hill (C. heuffeliánus Herb.) – Brândușe de munte, Brândușe de primăvară (Fig. 27). G., 2n = 8, 10, 12, 16, 18, 19, 20, 22, 23. Spor. rariști de păd., paj. Mez. Orn. Carp.-Balc. Potentillo-Nardion.

Fig. 27. Crocus vernus în pajiștile din subalpin (orig.)

ORCHIDÁCEAE

Anacámptis pyramidális (L.) Rich. – G., 2n = 36. Spor. paj., tuf. Xeromez.-mez. Orn.. Centr. Eur.-Submedit.-Atl. Festuco-Brometea.

Pseudórchis álbida (L.) A. & D. Löve (Gymnadénia álbida (L.) Rich., Leucórchis álbida (L.) E. Mey.) – G., 2n = 40, 42. Spor. paj. Mez. Eur. (Mont.). Potentillo-Nardion.

JUNCÁCEAE

Júncus articulátus L. em. Richt. (J. lampocárpus Ehrh. ex Hoffm.) – Pipirig. H., 2n = 80. Spor. paj. umede, uneori înmlășt., aluviuni nisipoase. Mezohigr. Circ. Agropyro-Rumicion.

J. trífidus L. – Părul porcului. H., 2n = 30. Spor. paj., în stațiuni vântuite. Xeromez. Circ. Arct. Alp. Juncetea trifidi.

Lúzula campéstris (L.) DC. – Mălaiul cucului. H., 2n = 12. Frecv. paj., marg. păd. Xeromez.-mez. Circ. Arrhenatheretalia.

L. fórsteri (Sm.) DC. – Horști. H., 2n = 24. Spor. păd., tuf. Mez. Centr. Eur.-Atl.-Medit. Symphyto-Fagion, Carpinion betuli.

L. luzuloídes (Lam.) Dandy & Wilmott (L. álbida (Hoffm.) DC., L. angustifólia Wender, L. nemorósa (Pollich) E. Mey.) – Mălaiul cucului. H., 2n = 12. Spor. păd., tăieturi de păd., tuf., paj. Mez. Centr. Eur. Symphyto-Fagion.

L. sylvática (Huds.) Gaudin – H., 2n = 12. Spor. păd. (Fig. 28). Mezohigr. Atl.-Medit.-Centr. Eur. Piceetalia excelsae.

Fig. 28. Luzula sylvatica la limita inferioară a pădurii de molid (orig.)

CYPERÁCEAE

Cárex digitáta L. – H., 2n = 48, 50, 52, 54. Frecv. păd., tuf., stânc. înierbate. Mez. Euras. Car. Fagetalia sylvaticae.

C. ovális Gooden. (C. leporína auct. non L.) – e , H., 2n = 64, 66, 68. Frecv. paj. înmlășt. pe substrat ± nis. Mezohigr. Circ. Nardetalia strictae.

C. vulpína L. – H., 2n = 68. Frecv. paj. înmlășt., pe malul apelor. Mezohigr.-higr. Euras. Agrostion stoloniferae.

Eleócharis palústris (L.) Roem. & Schult. – Pipiriguț. G.(HH.), 2n = 16, 38. Frecv. mlaștini, în lungul apelor. Higr. Cosm. Phragmitetea australis.

Erióphorum latifólium Hoppe – H., 2n = 54, 72. R., paj. înmlășt. Higr. Orn. Circ. Caricetalia davallianae.

Scírpus sylváticus L. – Pipirig. G., 2n = 62, 64. Frecv. loc. înmlășt. ± umbroase. Higr. Circ. Calthion, Alno-Ulmion.

POÁCEAE (GRAMINEAE)

Agróstis capilláris L. (A. ténuis Sibth.) – Iarba câmpului. H.(G.), 2n = 28. Com. paj., tuf., rariști de păd. Mez. Fur. Circ. Molinio-Arrhenatheretea.

A. stolonífera L. – Iarba câmpului. H., 2n = 28, 35, 42. Frecv. paj. umede, adesea înmlășt., lunci. Mezohigr.-higr. Fur. Circ. Car. Agrostion stoloniferae.

Arrhenátherum elátius (L.) P. Beauv. ex. J. & C. Presl – Ovăscior. H., 2n = 28. Frecv. paj. Mez. Fur. Euras. Molinio-Arrhenatheretea, Arrhenatherion.

Calamagróstis arundinácea (L.) Roth – Trestie de câmp, Trestioară. H., 2n = 28. Frecv. rariști și tăieturi de păd. Mez. Euras. Cont. Car. Epilobion angustifolii.

Deschámpsia caespitósa (L.) P. Beauv. (Áira caespitósa L.) – Târsă. H., 2n = 24, 26. Frecv. paj., rariști și tăieturi de păd. Mezohigr.-higr. Cosm. Car. Molinietalia caeruleae.

Festúca gigantéa (L.) Vill. – Păiuș. H., 2n = 42. Spor. păd., zăv. Mezohigr. Euras. Fagetalia sylvaticae, car. Alno-Ulmion.

F. rúbra L. – Păiuș roșu. H., 2n = 14, 28, 42, 56, 70. Frecv. paj., rariști de păd., tuf. Mez.-mezohigr. Circ. Molinio-Arrhenatheretea.

F. rupícola Heuff. subsp. saxátilis (Schur) Rauschert (F. saxátilis Schur) – H., 2n = 42. Spor. pe stâncării calcaroase. Xer.-xeromez. Carp. Rom. Festucetalia valesiacae.

Koeléria macrántha (Ledeb.) J.A. & J.H. Schult. subsp. transsilvánica (Schur) A. Nyár. – H., 2n = 14, 28, 42, 70. R., paj. Xeromez. Nt. Carp. Rom. Seslerion bielzii.

Mélica ciliáta L. – Mărgică. H., 2n = 18. Spor. stânc. înierbate, tuf., loc. însorite. Xer.-xeromez. Orn. Centr. Eur.-Medit. Thlaspietalia rotundifolii, Seslerio-Festucion pallentis, Festucetalia valesiacae.

M. uniflóra Retz. – Mărgică. H.(G.), 2n =18. Frecv. păd., tuf. Mez. Centr. Eur.-Submedit. Fagetalia sylvaticae, Carpinion betuli.

Nárdus strícta L. – Țăpoșică. H., 2n = 26. Frecv. paj., tuf. de ericaceae, sau de Juniperus, dăunătoare. Mez.-mezohigr. Euras. (Circ.). Nardetalia strictae.

Phléum alpínum L. (P. commutátum Gaudin; P. alpínum subsp. comutátum (Gaudin) K. Richt.) – Timoftică. H., 2n = 28. Spor. paj., loc. târlite. Mez. Fur. Circ. Alp. Nardetalia strictae.

Póa ánnua L. – Hirușor. T.-H., 2n = 28. Frecv. loc. cult. și rud., paj. ± umede. Mez. Cosm. Polygonion avicularis.

Sesléria rígida Heuff. – Coada iepurelui. H., 2n = ?. R., paj., pe stânc. calc., însorite. sax. Mez. Carp. Balc. Seslerietalia.

Fig. 29. Sesleria rigida pe stâncăriile de pe Vârful Ștersurii (orig.)

3.4 Analiza florei

3.4.1. Analiza bioformelor

Din analiza spectrului bioformelor (Fig. 30) se remarcă predominarea hemicripto-fitelor, lucru explicabil dacă ținem seama că ele alcătuiesc covorul vegetal ierbos din pădure, pajiști și stâncării. La mare distanță sunt urmate de geofite, ce se găsesc în principal în pădure și care sunt în totalitate specii care înfloresc primăvara. Menționăm că speciile de la celelalte categorii floristice sunt fie înflorite, fie în stadiu vegetativ (stadiu ce le permite să fie recunoscute cu ușurință). Locurile trei și patru sunt ocupate de fanerofite și chamefite. Acestea formează pădurile și tufărișurile din arie. Speciile bienale și anuale au o slabă reprezentare în arie, lucru explicabil dacă ținem cont de condițiile climatice din sit.

Fig. 30. Spectrul bioformelor (orig.)

3.4.2. Analiza geoelementelor

Analiza preliminară a geoelementelor din aria protejată Cheile Sohodolului, reliefează participarea a peste 10 categorii cu origini florogenetice diferite. Procentul cu care participă fiecare element este diferit, fapt explicat de interferențele arealgeografice din teritoriul cercetat. Ca și în alte câteva regiuni ale țării, structura teritoriului cercetat constituie de fapt rezultanta istorică a tuturor schimbărilor de ordin calitativ care au avut loc aici și în împrejurimi. Ea diferă însă de structura fitogeografică a vegetației, care este determinată de raporturile cantitative în care participă diferitele elemente la alcătuirea grupărilor vegetale.

Unele grupe au un număr mare de specii (Eurasiatice, Circumpolare, Europene, ș.a.), la acestea adaugându-se alte categorii cu puțini reprezentanți în flora a acestei arii. Pentru a putea oferi o imagine sintetică generală, s-au folosit grupele mai mari de geoelemente, fapt ce a permis și reprezentarea grafică sugestivă a acestora (Fig. 31).

În urma analizei acestor categorii se poate observa predominarea elementului Eurasiatic la care se adaugă cele Circumpolare și Europene. Un număr important de specii au proveniență Carpato-Balcanică sau Alpină. De asemenea, se remarcă prezența a 9 taxoni caracteristici Carpaților Românești.

Fig. 31. Spectrul geoelementelor (orig.)

CONCLUZII

Rezervația naturală, Cheile Sohodolului are ca scop protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante, sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic și speologic.

Se prezintă prin versanți abrupți, cu aspect impunător, variat, de un deosebit interes peisagistic, fiind considerate printre cele mai frumoase chei din țară.

Alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Gorj, pe teritoriul administrativ al comunei Runcu.

În zona Cheile Sohodolului există numeroase vârfuri ce depășesc 1000 m: Vârful Cioaca Berna 1248 m, Vârful Șiglăul Mare 1882 m, Vârful Măcrișului 1422 m, Vârful Pleștioara 1465 m, Vârful Pleșa 1444 m, Vârful Ștersurii 1366 m, Vârful Șaua Dâlma Căzută 1152 m și Vârful Rotunda 1423 m.

Circulația subterană a apei în această zonă este un fenomen foarte complex.
Apa a creat forme diversificate de relief – doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupruri stâncoase. Printre cele mai interesante formă de pe râu sunt "nările" gigantice, care "respiră apa" și "inelul doamnei" sau "Inelul de Piatră", o gaură perfect rotundă în fâșia în stâncă, prin care se vede cerul și seamănă izbitor de mult cu o verighetă, Pestera Gârla Vacii, Cheile Vidrei ș.a.

Tot aici mai există și alte două forme de relief, care dețin recorduri mondiale în domeniul speologiei: Clocoticiul din Scoaba Sărăturii (-99 m) unde se află cel mai mare grup stalagmitic din țară (10 m) și Clocoticiul din Cârca Părețeilor (-149 m) unde se află cel mai mare puț vertical din țară (-121 m).

Clima zonei este specific submediteraneeană (veri toride și secetoase și ierni blânde).

Un studiu amănunțit cu scopul identificării florei și vegetației văii Sohodolului a fost efectuat de către cei doi mari botaniști ai Olteniei: Marin Păun și Gheorghe Popescu (1968). Deplasarea acestora în mai multe perioade de timp a permis observarea și descrierea vegetației cu diferitele sale aspecte de sezon pe care le îmbracă în cursul unui an.

După identificarea materialului colectat de noi s-a alcătuit o listă floristică, care cuprinde 283 taxoni, la fiecare aflându-se caracterizarea complexă corespunzătoare și apartenența cenotică în care a fost găsit, adică: taxonomică, geografică, biologică și ecologică.

Din analiza spectrului bioformelor se remarcă predominarea hemicripto-fitelor, lucru explicabil dacă ținem seama că ele alcătuiesc covorul vegetal ierbos din pădure, pajiști și stâncării.

Analiza preliminară a geoelementelor din aria protejată Cheile Sohodolului, reliefează participarea a peste 10 categorii cu origini florogenetice diferite.

În urma analizei acestor categorii se poate observa predominarea elementului Eurasiatic la care se adaugă cele Circumpolare și Europene.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Beldie Al. 1967 – Flora și vegetația munților Bucegi. 578 pag. Edit. Acad. R.S.R, București.

Beldie Al. & Chiriță C. 1967 – Flora indicatoare din pădurile noastre. 216 pag. 224 planșe și 8 figuri. Edit. Agro-Silvică, București.

Beldie Al. 1977, 1979 – Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare. 406, 412 pag. Vol. I, II. Edit. Acad. R.S.R. București.

Belecciu C. 1985. Cheile Sohodolului, 3 ani de explorare, Buletinului Clubului de Speologie, București.

Borhidi A. 1996. Critical revision of the Hungarian Plant communities. Janus Pannonicus University. H-7601: 43-129. Pécs.

Boșcaiu N. 1971 – Flora și vegetația munților Țarcu, Godeanu și Cernei. 494 pag. Edit. Acad. R.S.R., București.

Boșcaiu N., Coldea Gh., Horeanu C. 1994 – Lista roșie a plantelor vasculare dispărute, periclitate, vulnerabile și rare din Flora României. Rev. Ocrot. nat. med. înconj. t. 38. nr.1: 45-56. București.

Brummitt R.K. & Powell C.E. 1992 – Authors of plant names 732 pag. Royal Botanic Gardens. Kew. (EDS.)

Buia Al. 1959 – Plante rare pentru flora R.P.R. existente în Oltenia. Buletinul comisiei pentru Ocrotirea monumentelor Naturii. Edit. Acad. R.P.R.: 13-42. București.

Buia Al., Păun M. 1960 – Plante noi și rare din Oltenia. Contrib. Bot.: 141-148. Cluj.

Buia Al., Păun M., Maloș C., Olaru Mariana. 1961 – Ghid geobotanic pentru Oltenia. 46 pag. Societatea de Științe Naturale și Geografice din R.P.R. Întreprinderea Poligrafică Craiova.

Buia A. 1963 – Les associations à Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue de Biol. 196, 8, 2, 119-37.

Ciocârlan V. 2009 – Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. 1038 pag. Edit. Ceres, București.

Ciurchea Maria 1963 – Flora teritoriului Raionului Vâlcea din dreapta Oltului. 31 pag. Autoreferat. București.

Ciurchea Maria 1962 – Analiza comparativă a elementelor florei vasculare din raionul Vîlcea. Contrib. Bot.: 161-170. Cluj.

Ciurchea Maria 1966 – Aspecte din vegetația de pe valea Oltului între Gura Văii și Cornetu (r. Rîmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot.: 127-140.Cluj.

Ciurchea Mariam 1970 – Vegetația stâncăriilor de pe Valea Călinești (jud. Vâlcea). Contrib. Bot.: 145-165. Cluj.

Constantinescu T. 1975. Considerations sur les grottes situee entre rivieres Sușița Verde et Sohodol, Institutul "Emil Racovitza", București.

Corneanu G., Corneanu Mihaela, Niculescu Mariana & Răduțoiu D. 2003. The intraspecific and intraspecific variability in Crocus flavus and Crocus vernus species. Acta Horti Botanici Bucurestiensis 30: 61-70. București.

Dihoru G. 1975 – Învelișul vegetal din muntele Siriu. 216 pag. Edit. Acad. Române București.

Dihoru G. 1986 – Galeopsis tetrahit et Galeopsis bifida. Revue Roumaine de Biologie. Serie de Biologie Végétale. Tome 31. nr. 1.: 3-9. București.

Dihoru G. & Dihoru Alexandrina 1994 – Plante rare, periclitate și endemice în Flora României – Lista roșie. Acta Botanica Horti Bucurestiensis: 173-197. București.

Enculescu P. 1923 – Zonele de vegetație lemnoasă din România. 268 pag. Instit. Geologic București.

Grecescu D. 1898 – Conspectul Florei României: 836 pag. București.

Grecescu D. 1909 – Suplement la Conspectul Florei României.: 220 pag. București.

Maloș C. 1971 – Cercetări asupra unor fitocenoze cu Sesleria din Oltenia. Anal. Univ. Craiova, Ser. 3, 3 (3): 43-54. Craiova.

Maloș C. 1973 – Vegetația ierboasă calcofilă din muntele Piatra Cloșanilor. Anal. Univ. Craiova, 5 (15): 22-29. Craiova.

Nýaradý E. I. 1958 – Flora și vegetația Munților Retezat. 195 pag. Edit. Acad. R.P. Române. București.

Oltean M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru Gh., Sanda V. & Mihăilescu S. 1994 – Lista roșie a plantelor superioare din România. Studii, Sinteze, Documentații de Ecologie. Acad. Română: 5-52. București.

Oprea A. 2005. Lista critică a plantelor vasculare din România. 668 pag. Edit. Univ. "A.I. Cuza" Iași.

Păun M. & Popescu G. 1971 – Flora spontană din cursul superior al văii Oltețului. Com. Bot. Vol. XII: 163-172. București.

Popescu G. 1974 – Studiul floristic și geobotanic al Bazinului hidrografic al Bistriței-Vîlcii. 303 pag. Teza de doctorat, București.

Popescu G. & al. 2001 – Flora pajiștilor din nordul Olteniei (Cap. 3); in I. Ionescu (ed.). Pajiștile permanente din nordul Olteniei. 63-116 pag. Edit. Universitaria, Craiova.

Răduțoiu D. 2005. Importante arii de protecție din Bazinul Cernei de Olteț (Important protection areas of the Cerna of Olteț Basin). Stud. Com. Științele Naturii. Muzeul Olteniei: 213-215. Craiova.

Răduțoiu D. 2006. Specii endemice și de interes floristic identificate în Bazinul Cernei de Olteț. Bul. Grăd. Bot. Iași. Tom 13: 109-112. Iași.

Sanda V. & al. 1980 – Cenotaxonomia și corologia grupărilor vegetale din România. Stud. Com. (24) Supliment Științele Naturii Muzeul Brukenthal: 171 pag. Sibiu.

Săvulescu T. & al. (Edit.) – 1952-1976. Flora R.P.R. – R.S.R. – Vol. I-XIII. Edit. Acad. Române. București.

Tutin T. G., Heywood V. H., Burges N. A., Valentine D. H., Walters S. M., Webb D. A., et al. 1964 -1980. – Flora Europaea. Vol. I-V. Cambridge University Press. Cambridge.

* Stas-urile pentru determinarea caracteristicilor fizice ale solurilor