Studii de Caz In Europa Si Romania pe Tematica Aerofotografierii

CAPITOLUL IV: STUDII DE CAZ ÎN EUROPA ȘI ROMÂNIA PE TEMATICA AEROFOTOGRAFIERII.

Surse de fotografii aeriene și imagini luate din satelit. Principalul factor de urmărit în studiile de caz.

Fotografiile aeriene și imaginile luate din satelit se găsesc în cantități, la scări și în rezoluții diferite în diverse țări.

Fotografiile verticale arată tot ce se află la sol vizibil de la altitudinea respectivă în momentul expunerii și sunt, de obicei, făcute dintr-un avion care zboară pe o traiectorie dreaptă, având intervalele de expunere stabilite, astfel încât fiecare imagine să o suprapună pe cea de lângă ea în proporție de 60%.

Și în România s-au făcut astfel de fotografii în perioada interbelică, de exemplu, la Histria, în 1938) și apoi la sfârșitul anilor 1960 și în anii 70 ai secolului trecut. Mai recent, programe de zboruri de observație au fost efectuate de CIMEC – Institutul de Memorie Culturală din București, în cadrul unui program de repertoriere arheologică în sudul României și de către Universitatea din Glasgow, Marea Britanie, în cadrul unui proiectimportant de cercetare în sud-vestul Transilvaniei și în sudul Dobrogei.

Imaginile satelitare de rezoluție diferită acoperă, la rândul lor, întreg teritoriul României și multe din ele pot fi văzute pe Internet.

Din punct de vedere al calității, ele variază de la cele Landsat6, în care fiecare pixel acoperă 28 sau 15 m de teren, până la QuickBird și WordView7 care au rezoluție maximă la sol de 50 cm. Exemple ca acestea și imagini din alte surse, precum SPOT8, se pot analiza pe Google Earth9, unde imaginile cu ceamai înaltă rezoluție pot fi luate deasupra marilor orașe sau metropole și pot proveni de la fotografii aeriene, mai degrabă decât de la imaginile din satelit.

Alte fotografii satelitare utile datează din perioada războiului rece și provin din surse americane și sovietice. Fotografiile americane au fost făcutela sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 și au cea mai bună rezoluție la nivelul solului, de 1,8 – 2,0 m. Aceste fotografii, de la US CORONA10 și alte programe, au fost folosite cu succes în cercetarea arheologică din Orientul Apropiat, Armenia, Mongolia și România, și au un potențial arheologic considerabil.

Urmele ce sunt interpretate prin imaginile satelitare pot fi:

Urme arheologice.

Tell-urile neolitice s-au format prin acumulări de resturi de locuire și prin construirea unei case pe ruinele alteia. Multe din acestea se prezintă acum sub formă de movile, dar la suprafață nu apare nici o dovadă despre existența caselor respective sau despre alte complexe culturale.

Mormintele, de obicei cele din perioadele preistorice mai târzii, au fost uneori acoperite de o movilă de pământ, care s-ar putea să fi fost folosită la marcarea mormintelor respective și la comemorarea morților. Ambele tipuri de movile pot fi ușor de identificat pe fotografiile aeriene și pe imagini satelitare cu rezoluție mare.

Tell-urile nivelate din Siria au fost identificate în acest fel pe fotografii satelitare declasificate din timpul războiului rece (Beck, Philip, Abdulkarim și Donoghue 2009) și numeroși tumuli, drumuri antice, valuri și șanțuri de pământ au fost depistate pe fotografii aeriene din Al Doilea Război Mondial și pe imagini satelitare Corona în Dobrogea.

Valurile de apărare pot împrejmui un sit, care poate fi situat pe un deal, sau pot închide un promontoriu. În trecut, astfel de fortificații au fost făcute prin tăierea unui șanț adânc în stratul de rocă și prin aruncarea conținutului său în partea interioară a așezării, pentru a forma fie o ridicătură simplă, fie o fortificație mai solid construită, acoperită cu lemn sau piatră.

Unele fortificații ar fi putut fi în mod deliberat distruse de dușmani pentru a împiedica refolosirea lor sau, în cazul în care au fost abandonate, este posibil să se fi degradat pe cale naturală, valul de pământ prăbușindu-se și căzând în șanț.

În cazul în care siturile de apărare sunt în prezent aplatizate, acestea se pot vedea de sus în două moduri: pe arătură, se poate observa un contrast de culoare, prin care un șanț poate apărea ca o linie întunecată din cauza unei umpluturi cu conținut organic mai ridicat și un val de pământ poate fi marcat printr-o linie a solului.

Astfel de semne lăsate pe solul neaoperit de culturi, numite uneori marcaje pe arătură (soil marks), reprezintă resturile vizibile ale complexelor din trecut, care au fost distruse de culturile moderne.

Bordeiele (locuințe îngropate și semi-îngropate) au fost utilizate în timpul mai multor perioade ale așezărilor din trecut. În cazul în care acestea au fost umplute din nou cu pământ și nivelate, se pot vedea de sus sub forma unor diferențe de culoare între culturi sau pe solul necultivat.E puțin probabil ca alte tipuri de locuințe, cum ar fi corturile, structurile temporare, casele suspendate sau pe platforme de lemn și gropile izolate, să fie văzute sau identificate pe fotografiile aeriene, cuexcepția cazului în care acestea apar în concentrații sau se află, de exemplu,în interiorul unor incinte de apărare.

Peșterile cunoscute pot fi ilustrate cu fotografii aeriene și acest lucru poate fi un mod util de a arăta localizarea lor și contextul în care se află.

Castrele, drumurile și clădirile romane au rezistat până azi într-o varietate de forme. Se poate ca unele castre să fi fost făcute prin construirea unui șanț și a unei întărituri de pământ pe care s-a ridicat un zid din piatră sau din lemn. Porțile și incintele erau protejate de turnuri.

După ce au fost părăsite și s-au degradat, acestea pot fi văzute acum, în cel mai bun caz, sub forma unor amenajări din piatră sau a unor proeminențe de pământ, lăsând contraste de culoare evidente în sol.

Drumurile, sau cel puțin cele principale, au fost în mod similar bine construite și traseele unora din ele continuă să fie folosite și astăzi. Este posibil ca, inițial, traseul să fi fost marcat de un val de pământ lat, sau agger, peste care s-a depus un strat compact de piatră tasată.

Satele medievale au fost cândva comunități prospere, care acum pot fi pierdute în vatra așezărilor moderne, deși vestigii ale unor sate părăsite ar fi putut rămâne sub formă de amenajări de pământ pe întinderi de pășune.

Când era părăsit un sat posibil, după ce locuitorii ei au fost loviți de ciumă sau alte calamități, casele respective se degradau și se prăbușeau, putând fi și jefuite pentru materialele de construcții respective, iar în final se transformau în ridicături ondulate, acoperite de iarbă.

Aceste ridicături pot fi identificate pe teren și pot fi cartate de investigația analitică de teren, dar ele pot fi văzute clar în fotografiile aeriene, dacă iarba nu este prea înaltă. Se pot vedea formele caselor și “grădinile” lor și nu este neobișnuit ca sate întregi, împreună cu drumurile și zonele verzi aferente să fie înregistrate în acest fel.

Carierele de piatră au reprezentat o sursă vitală de materiale denconstrucții pe plan local și multe din acestea rămân la marginea așezărilor moderne. Cu toate acestea, de multe ori eleapar în mod clar pe fotografiile aeriene și ar putea indica posibilitatea ca un sat modern să aibă o vatră cu mult mai veche și mai restrânsă.

Urme recente.

Complexele liniare includ conducte, cărări, drumuri, valuri de apărare, căi ferate și foste marcaje de hotar. Toate acestea pot fi văzute în unele fotografii aeriene străbătând zonele rurale. Atunci când acestea sunt noi sau se află la suprafața solului, o identificare greșită este puțin probabilă.

Conducte îngropate pot afecta creșterea cerealelor într-un mod asemănător cu vestigiile arheologice și, în timpul verii, ele se pot uneori depista de-a curmezișul câmpurilor printr-un aliniament în cultură care arată diferit de restul, ca și cum ar indica fie un șanț, fie un val de pământ.

Complexele care acoperă o zonă includ foste clădiri sau cariere de piatră. Fostele clădiri, în special dacă sunt dispuse regulat și încadrate de o cărare sau împrejmuire, uneori pot avea aspectul unui castru roman.

Urme naturale.

Este greu, dacă nu imposibil, să se reconstituie cu precizie acele peisaje din trecut în care au trăit și au murit comunități din timpuri străvechi.

Pentru a vizualiza un mediu natural din perioada preistorică trebuie să „străbatem" mai bine de 2.000 de ani, timp în care s-a exploatat teritoriul, și să ne închipuim cum ar fi putut să arate topografia și vegetația pe vremeaunei familii din epoca fierului, de exemplu.

Pe fotografiile aeriene se văd o serie de caracteristici fizicogeograficeși acestea pot furniza indicii vitale, care îi ajută pe arheologi să reconstituie peisajele din trecut, să înțeleagă de ce un anumit sit se află în locul în care se află sau de ce nu a fost amplasat într-un alt loc și să ofere date despre natură și despre mediul înconjurător.

De multe ori așezările erau amplasate în apropierea râurilor sau a pârâurilor și acestea probabil rămase acum sub forma unor văi secate se pot identifica lesne pe fotografiile aeriene, ca paleo-canale.

Diferențe în soluri sau depuneri geomorfologice ajută specialistul care interpretează fotografiile să evalueze dacă datele arheologice înregistrate pe fotografiile aeriene sunt complete și să explice lipsa urmelor din unele zone.

Un exemplu de citire a fotografiilor. Citirea fotografiilor este procesul de descriere a ceea ce se poate vedea într-o imagine fotografică.

Trebuie subliniat că pentru orice tip de cercetare arheologică în care se folosesc imagini aeriene, este neobișnuit ca o singură fotografie săfurnizeze toate informațiile despre un sit sau o zonă.

Chiar și siturile ce mai sunt încă vizibile la sol probabil cel mai ușor de văzut își pot schimba aparența odată cu schimbarea direcției și înălțimii soarelui, iar umbre adânci create pot masca informații.

Diverse soluri și roci influențează diferit dacă și în ce fel se pot vedea urmele arheologice, iar condițiile optime apar atunci când, de exemplu, un șanț a fost săpat în rocă tare, cum ar fi calcarul, sau în pietrișuri.

Anumite culturi, precum grâul și orzul, se pot hrăni din această sursă suplimentară de apă și pot crește altfel deasupra complexelor îngropate, indicându-le prezența. Aceste diferențe evidente în culturi, numite uneori marcaje de cultură (crop marks), nu sunt întotdeauna vizibile și, dacă sunt, pot avea un aspect variat pe parcursul dezvoltării culturilor.

Aceste marcaje se pot vedea cel mai bine pe fotografiile aeriene sau de sus, cu toate că uneori se pot vedea și la nivelul solului. Cereale precumgrâul și orzul sunt considerate „cereale fine” și uneori arată detaliiremarcabile, cum ar fi gropile de pari.

Alte variabile de care depinde vizibilitatea complexelor îngropate sunt tratamentele aplicate de agricultor (de exemplu, ce fertilizatori au fost folosiți și cât de des), precum și starea vremii în timpul anotimpului de dezvoltare a culturilor. De exemplu, dacă sezonul a fost prea umed, toate culturile vor avea suficientă apă și nu vor crește diferit pentru a indica variații în adâncimea din subsol.

Prezența unor cursuri de apă mai vechi poate avea semnificație pentru modul în care înțelegem o zonă din punct de vedere arheologic, dat fiind faptul că, pe de o parte, pot fi sursă de apă, iar pe de alta, e posibil ca revărsările de mai târziu să fi acoperit siturile vechi cu depozite de aluviuni, care pot masca aspectul complexelor arheologice.

De asemenea, unele complexe recente sunt vizibile uneori, cum ar fi în cazul conductelor, canalelor, al drumurilor recente și al căilor ferate, cât și al carierelor reumplute. Conductele și cărările ar putea fi confundate cu drumuri mai vechi și e posibil ca acestea, ca și carierele de piatră, să fi distrus sau afectat contextele arheologice.

Transformare, interpretare, cartare.

Fotografiile aeriene pot fi utilizate ca atare, drept material ilustrativ, pentru verificarea stării de conservare și a gradului de distrugere a unor situri și peisaje arheologice, in scopuri didactice și în alte scopuri, însă când sunt necesare dimensiunile exacte și localizarea precisă a vestigiilor arheologice, contextul și relația lor cu mediul înconjurător, trebuie să producem interpretări și hărți pe baza fotografiilor aeriene.

În activitatea arheologică acest proces poate fi împărțit în două etape: fotointerpretare și interpretare arheologică.

În prima se identifică și seclasifică informația relevantă de pe o fotografie; în cea de a doua se analizează rezultatul și iau în considerare alte dovezi disponibile pentru a evalua descoperirile arheologice. Primele interpretări se pot face folosind creioane colorate cu care se desenează pe o folie transparentă suprapusă peste fotografie dacă e posibil.

Pentru a transforma o fotografie sau pentru a transfera o interpretare de la o fotografie la o hartă, mai întâi trebuie să poziționăm cu precizie fotografiile pe o hartă făcută la scară corespunzătoare sau pe ortofotografii și să identificăm un set de „puncte de control", cum ar fi colțurile clădirilor sau intersecțiile drumurilor, care sunt prezente atât pe fotografie cât și pe hartă.

În funcție de utilizarea dată hărții, se pot identifica complexe arheologice cum ar fi șanțuri, gropi, ziduri și valuri de pământ aflate într-un cadru natural, care poate cuprinde cursuri de apă din trecut și anumite diferențe geologice și pedologice.

8. Studii de caz din România.

8.1. Aplicații ale imaginii digitale aeriene in cercetarile arheologice ale zonei Cornești, Banat.

În câmpia Banatului între Timișoara și Arad se află o fortificație antică construită din pământ. Situl se află la 18 km nord de Timișoara în apropierea localității Cornești numită mai demult Jadani Situl este compus din valuri de pămînt concentrice întinse pe o suprafață mare.

Situl este compus din valuri concentrice de pământ întinse pe o suprafață de peste 1700 de hectare. Lungimea maximă a sitului este de 5,5 km pe direcția est-vest și de 3,9 km pe direcția nord-sud. Este compus din patru valuri concentrice. Despre trei valuri se știa cu siguranță până în 1989. Tot atunci se bănuiește și existența unui al patrulea val și a celei de a patra incinte.

Ca și altitudine a fost nevoie a ne ridica la peste 2000 de metri, până la aproximativ 2300 pentru a cuprinde tot situl arheologic. Suprafața estimată la sol s-a dovedit a fi mult mai mare.

Fotografiile obținute au fost prelucrate cu programe speciale de grafică gen Adobe Photoshop, pentru înlăturarea efectului de ceață și poluare dar și pentru corectarea distorsiunilor optice.

Fotografiile obținute au fost salvate într-un format de fișier brut (RAW) pentru o prelucrare mai precisă, ulterior.

8.2. Impactul cuceririi romane în Dacia și Moesia.

Primul proiect adevărat de cercetare aeriană în scopuri arheologice a fost întreprins de Bill Hanson și Ioana Oltean (Marea Britanie), între 1998 – 2004, în sud- vestul Transilvaniei, urmărind peisajul din epoca târzie a fierului și din perioada romană.

Investigațiile au început în sud-estul Transilvaniei, din 1998 (Mureș-Hațeg), în cadrul unui proiect finanțat de Leverhulme Trust și de British Academy (1998–2004), și au fost extinse în nordul Crișanei, în zona dacilor liberi și sudul Dobrogei (2005–2006).

S-au făcut circa 30de ore de zbor pentru fotografiere în fiecare an, iar rezultatele au fost prezentate în câteva articole și o carte.

Între obiectivele arheologice investigate se numără: fortificațiile auxiliare și așezările lor civile (vici) de la Micia și Cigmău, pe Mureș, clădirile din colonia și municipium de la Apulum (Alba Iulia, jud. Alba), fermele romane (villae rusticae) de la Oarda și Vințu de Jos, așezările de época fierului de la Uroi și Simeria, așezările medievale sau nedatate de la Mirăslău și Cozia.

8.3. Tumuli funerari și fortificații preistorice de pământ în Câmpia Transilvaniei.

Proiectul „Repertoriul tumulilor funerari din Ungaria” a început în 1996 și a fost urmat, din 1998, de „Repertoriul așezărilor preistorice fortificate”, care și-au propus, într-o primă fază, identificarea, localizarea corectă și descrierea tuturor siturilor cunoscute din aceste categorii. A doua fază a început în 2001, cu documentarea prin fotografiere aeriană a fortificațiilor preistorice și, după trei ani, extinderea documentării aeriene la tumulii funerari.

În paralel cu activitatea de fotografiere aeriană (Zoltán Czajlik și László Rupnik, Budapesta), partenerii români au asigurat documentarea pentru tumuli și fortificații preistorice din județele Cluj, Mureș și Covasna. Autorii vor să realizeze o clasificare morfologică a fortificațiilor de pământ preistorice din Transilvania și să identifice starea de conservare a tumulilor funerari.

8.4. Cercetări în sudul Munteniei: situl de la Iepurești.

Alexandru Morintz și Raluca Kogălniceanu au întreprins un studiu multidisciplinar asupra sitului preistoric de la Iepurești, jud. Giurgiu, punctul “la Izlaz”, pe valea Neajlovului, descoperit în 2004 și cercetat în 2007, 2008 și 2009, încercând să localizeze situl pe imagini satelitare din Google Earth și Bing Maps pentru a determina forma și mărimea structurilor arheologice și ale pune în conexiune cu rezultatele unor investigații geofizice și topografice.

8.5. Repertoriere arheologică prin fotografie aeriană în Banat.

În Banat s-a întreprins în ultimii trei ani o documentare topografică completăasupra siturilor înscrise în Lista Monumentelor Istorice (programul E-GisPat), ce au permis completarea informațiilor pentru cartografierea siturilor și monumentelor din Lista monumentelor istoricepentru județul Timiș.

Autorii, Dorel Micle și Adrian Cântar, de la Universitatea de Vest din Timișoara au reușit să identifice peste 350 de structuri arheologice noi, dintre care 50 au o valoare deosebită.

Autorii au adunat informații despre cele trei linii de fortificații de apărare care străbat Banatul de la nord la sud, incluzând șanțuri și valuri, „valuri romane”. Studierea imaginilor satelitare din Google Earth a permis completarea informației de teren și urmărirea traseului acestor structuri defensive pe suprafețe mari.

De asemenea, imaginile satelitare au dus laidentificarea unui drum de pământ între Bega Veche, la nord de Timișoara și Valea Mureșului, orientat nord-sud, ce a dus la descoperirea a două fortificații pătrate de cărămidă, asemănătoare ca formă și rol, datând din sec. XVI – XVII, judecând după materialul ceramic recoltat la fața locului, una la Frumușeni din jud. Arad, pe malul sudic al Mureșului, iar alta la est de localitatea Sânandrei jud. Timiș, pe malul nordic al pârâului Nerad.

8.6. Un viitor pentru trecut. Fotografiile aeriene în repertorierea siturilor arheologice din România.

Fotografii aeriene au fost făcute sporadic și înainte de 1940, mai ales pentru a ilustra situri arheologice în curs de cercetare. Este binecunoscută fotografia aeriană a Histriei (com. Istria, jud. Constanța) din 1938, când director al șantierului arheologic era Scarlat Lambrino.

Un rol important în promovarea fotografiei aeriene l-a jucat un student al lui Scarlat Lambrino, Dinu Adameșteanu (1913 – 2004).

Încă din anii 50 ai secolului XX, Dinu Adameșteanu a utilizat fotografiile aeriene la explorările arheologice din Afganistan, Orientul Mijlociu și Sicilia unde a identificat, cu ajutorul acestora, numeroase situri arheologice, unele necunoscute, altele cunoscute doar din izvoare scrise.

Ioana Bogdan-Cătăniciu a folosit fotografii aeriene în cercetări pentru perioada romană, începând din 1969, la Direcția Monumentelor Istorice (DMI), în principal fotografii pentru limesul roman din Muntenia apoi în Dobrogea, la Troesmis (com. Turcoaia, jud. Tulcea) și la Adamclisi (jud. Constanța), lansând ipoteza incintei mici. Tot ea a studiat valurile din centrul Dobrogei și Colonia Aurelia Apulum (Alba Iulia, jud. Alba) unde a stabilit, pe baza fotografiilor aeriene, rețeaua stradală si a dedus proporția care a stat la baza trasării ei.

În octombrie 1979, Al. Simion Ștefan a făcut zboruri la obiectivele dacice din Munții Orăștiei.

În 1980 s-au făcut fotografii aeriene pentru alte 30 de situri arheologice. Pe baza interpretării, s-au comandat la I.G.F.C.O.T. planuri stereo-restituite la scara 1:1000.

Printre zonele cercetate prioritar au fost: Dobrogea (județele Tulcea și Constanța), linia Dunării, zona Porților de Fier II (Drobeta, Hinova, Cetatea Severinului).

Un alt obiectiv al colectivului condus de Al. Simion Ștefan a fost acela de a orienta eficient și economic cercetările în situri arheologice la care săpăturile sistematice începuseră de puțină vreme: Beștepe, Murighiol (jud. Tulcea), Albești, Ovidiu (jud. Constanța), Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia (jud. Hunedoara), Turnu Măgurele (jud. Teleorman), Piua Petrii (Giurgeni, jud. Ialomița).

Totuși, singurul proiect adevărat de cercetare aeriană în scopuri arheologice a fost întreprins de Bill Hanson și Ioana Oltean, de la Universitatea din Glasgow, între 1998 – 2004, în sud-vestul Transilvaniei, urmărind peisajul din epoca târzie a fierului și din perioada romană, în colaborare cu muzeele din Cluj și Alba Iulia. Cercetarea, finanțată de Leverhulme Trust și de British Academy,a însemnat circa 30 de ore de zbor pentru fotografiere în fiecare an, iar rezultatele au fost prezentate în câteva articole și o carte.

8.7. Proiectul pilot de repertoriere arheologică pe valea râului Mostiștea.

Am ales ca zonă de studiu valea râului Mostiștea, la sud-est de București, în bazinul inferior al Dunării, acolo unde se află una din zonele bogate din punct de vedere arheologic din România, de la începuturile preistoriei până în epoca modernă.

Multe situri arheologice au fost distrusesau se află în pericol de deteriorare sau dispariție din cauza factorilor antropici și dezvoltării moderne (mai ales reamenajarea hidrotehnică a cursului râului acum trei decenii) cât și a cultivării intensive a pământului, ceea ce a făcut investigarea noastră utilă. Multe alte urme arheologice așteptau să fie descoperite prin tehnici aeriene care s-au dovedit fructuoase în alte părți ale Europei.

În cadrul zonei studiate, proiectul a avut următoarele obiective: îmbogățirea Repertoriului Arheologic Național prin determinarea localizării exacte a siturilor cunoscute și prin descoperirea și înregistrarea celor necunoscute până atunci în urma studierii fotografiilor aeriene, a surselor din arhive, fotografiere digitală și cartografiere digitală; folosirea materialul strâns la compilarea hărții siturilor arheologice, monumentelor și peisajelor și crearea unei arhive digitale asociate; identificarea schimbărilor intervenite în peisaj în ultimele decenii prin compararea fotografiilor aeriene mai vechi cu cele mai recente;

Mostiștea este un râu lung de 90 de km care curge prin Câmpia Română și se varsă în Dunăre printr-un liman. Bazinul hidrografic al Mostiștei acoperă 1700 km2.

Fiind o zonă propice pentru agricultură, pescuit și creșterea animalelor, dar și o cale comercială de-a lungul râului care făcea legătura între dealurile subcarpatice bogate în sare și Peninsula Balcanică, la sud de Dunăre, lipsită de această resursă, zona a fost locuită continuu din neolitic și Latène până în perioada medievală și modernă, cu suișuri și coborâșuri, în funcție de evoluțiile istorice.

Prima etapă a proiectului a constat în achiziționarea, studierea și procesarea unei serii de peste 150 de materiale cartografice și altele similare, dintre care amintim: 49 de hărți din anul 1960, scara 1:25.000, 16 planuri cadastrale la scara 1:5.000, datând din anii 2003 – 2005, 26 de ortofotoplanuri din perioada 2003 – 2005, 26 de fotografii aeriene verticale din anii 1972, 1977 și 1986 (toate necesitând geo-referențiere) și 5 imagini satelitare digitalizate (CORONA), datând din perioada 1968 – 1972, recent desecretizate.

În a doua etapă am beneficiat de colaborarea muzeelor arheologice din apropierea zonei cercetate – Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița (dr. Done Șerbănescu) și Muzeul Dunării de Jos din Călărași (dr. Marian Neagu), dr. George Trohani de la Muzeul Național de Istorie a României, care au verificat situri pe teren, le-au fotografiat, au înregistrat coordonatele geografice ale acestora cu GPS și au explorat surse documentare publicate și inedite (bibliografice, cartografice și fotografice).

Cei care au făcut aceste vizite în zonă au identificat localizările precise ale siturilor, au înregistrat starea lor actuală de conservare, au notat coordonatele GPS, au făcut fotografii digitale fiecărei localizări și au marcat siturile pe hărțile topografice.

Echipa a fost constituită din Ionuț Șandric (Univ. București), Cătălin Nicolae (Seminarul de arheologie, Univ.București), Carmen Bem (CIMEC) și Cătălin Prunariu, pilot – AeroJet Service.

A fost survolată zona cu un avion Cessna SkyHawk 172H și s-aufăcut 221 de fotografii cu o cameră foto Canon EOS 400D, coordonatele geografice ale siturilor și traseul de zbor fiind înregistrate cu un GPSMap 196 și GPSMap 76 Garmin. În timpul zborului s-a realizat și o fișă-tip pentru marcarea tipurilor de urme ce pot fi identificate la sol. Un avantaj al acestei incursiuni l-a constituit faptul că pilotul cunoștea zona destul de bine.

8.8. Sultana – Malul Roșu (Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călărași).

Un exemplu caracteristic este dat de un studiu detaliat al evoluției peisajului din jurul unui important sit arheologic eneolitic, cel de la Sultana – Malu Roșu, aflat pe malul iezerului Mostiștea. Situl este localizat pe o terasă înaltă a iezerului Mostiștea, erodată în mare parte. Se mai păstrează doar o zonă de circa 30 x 35 m.

În zona sitului arheologic s-a observat, prin compararea fotografiilor aeriene vechi cu ortofotoplanurile achiziționate, o eroziune destul de accentuată a malului, pe parcursul a 30 de ani (1972 – 2003), care a afectat în proporție de 70% așezarea preistorică.

Prin folosirea și geo-referențierea fotografiilor aeriene verticale s-a putut demonstra eroziunea progresivă a promontoriului și ilustra impactul drenajului solului umed și al construirii de diguri și sisteme de irigații asuprapeisajului din zona înconjurătoare și asupra siturilor arheologice, din care unele se află acum sub nivelul apei.

8.9. Coconi – Piscul Căldarea (Coconi, com. Mănăstirea, jud. Călărași).

Așezarea medievală cercetată de către N. Constantinescu (Constantinescu 1972) în punctul Piscul Căldarea a constituit un alt punct de interes ale cercetării noastre aeriene. Comparând fotografiile aeriene actuale cu fotografiile aeriene vechi și imaginile satelitare am surprins șanțurile de apărare atât ale așezării medievale, cât și pe cele ale așezării din cea de a doua epocă a fierului.

8.10. Tăriceni, com. Frăsinet, jud. Călărași.

În zona satului Tăriceni s-a putut constata că o parte a așezării, care se afla pe malul drept al Mostiștei în anul 1972 nu mai este vizibilă pe un ortofotoplan din 2003, fapt care ne-a determinat să presupunem că aria de locuire s-a restrâns datorită inundării periodice a suprafeței din apropierea lacului.

Parcurgând bibliografia de specialitate am constatat că sunt menționate pe terasa joasă, pe malul lacului, fragmente ceramice care aparțin epocii fierului Latène, secolului IV p.Chr. și epocii medievale timpurii (cultura Dridu), iar urmele în vegetație pe care le-am surprins în fotografiile aeriene (mai 2008) au relevat prezența unei locuiri specifice perioadei.

8.11. Preasna, com. Gurbănești, jud. Călărași.

Cercetările de teren efectuate între 1970 – 1973 de către Done Șerbănescu și George Trohani au determinat descoperirea a 10 situri arheologice în zona satului Preasna.

La Preasna Veche am putut preciza existența unei necropole pe ostrovul din dreptul bisericii, dar fără cercetarea de teren nu am fi putut-oîncadra cu certitudine unei perioade istorice, au fost surprinse urmele în vegetație ale unor construcții care suprapuneau necropola caracteristic unei anumite perioade istorice de exemplu, șanțurile de fortificație specifice epocii fierului din zona piscului Căldarea.

Sistemul realizat pentru valea Mostiștei a oferit instrumente de căutare, interogare, vizualizare și tipărire a hărților și fotografiilor aeriene cu situri arheologice de pe Internet prin intermediul unei interfețe ușor de folosit, precum și de suprapunere a straturilor din prim plan peste o diversitate de informații din planul secund fotografii aeriene, ortofotoplanuri, modele de elevație – DEM-uri și de măsurare a distanțelorși suprafețelor.

Baza de date spațiale conține:date generale despre geografia bazinului Mostiștei (râuri, lacuri, drumuri, elevație, exploatarea terenurilor și acoperirea cu vegetație a terenurilor), la o scară de 1:100.000, cu o rezoluție temporală 1997 – 2000; hărți topografice detaliate la scara 1:25.000, din anii 1978 – 1980; fotografii aeriene alb-negru la scara 1:15.000 din anii 1972, 1977 și 1986; ortofotoplanuri la scara 1:5.000, din anii 2003 și 2005; imagini satelitare Landsat cu rezoluție spațială de 30 m și rezoluție temporală 2000-2002; situri arheologice cunoscute, clasificate pe perioade, categorii și culturi arheologice.

9. Studii de caz din Europa.

Fotografii aeriene și peisaje din Primul Război Mondial din regiunea Flandra.

Inventariere, digitalizare, prospectare și cartare.

Studiu de față a fost realizat de Jean Bourgeois, Birger Stichelbaut din cadrul Departamentului de Arheologie și Istorie Antică a Europei din cadrul Universității din Gent are o experiență de peste 25 de ani în fotografía aeriană arheologică, în principal în realizarea și folosirea fotografiilor aeriene oblice. Totuși, din 2003 s-a pus accentul și pe fotografiile istorice din cel de-Al Doilea Război Mondial – o resursă arheologică importantă, doar rareori exploatată în trecut.

Obiectivele specifice ale contribuției belgiene la proiectul Cultura 2000 au fost:căutarea unor arhive cu fotografii aeriene militare nevalorificate până acum și folosirea lor la înregistrarea și cartarea obiectivelor arheologice, atât a celor tradiționale cât și a celor legate de conflict; efectuarea de noi zboruri de explorare cu scopul de a compara urmele care se pot recupera prin noi acțiuni de fotografiere cu cele vizibile pe imaginile istorice;organizarea unei conferințe despre Arheologie și Fotografia Aeriană Militară.

Cercetare arhivistică: fotografiile aeriene din primul război mondial.

În plus, din când în când apar fotografii aeriene în alte arhive, cumar fi „Arhiva Moscova” de la KLM/MRA, care conține aproximativ 400 de fotografii, care nu par să fie reprezentate în colecția principală. Deasemenea, există un număr mare de poze făcute de alte forțe pe terenbelgian, care acum se află depozitate în arhive din Europa și din StateleUnite.

Cartarea în GIS.

S-au scanat la o rezoluție de 400 dpi aproape 6.500 de fotografii aeriene selectate și s-au introdus într-o bază de date. Din acestea, 5.200 au fost localizate și georeferențiate în GIS, acoperind o fâșie dearheologice tradiționale, pe lângă cele legate de Primul Război Mondial.

Printre urmele istorice și arheologice se numără multe situri medievale înconjurate cu un șanț de apă și fortificații post-medievale. Dar cele mai multe obiective vizibile aparțin structurilor și pozițiilor militare din Primul Război Mondial.

Analiza stereoscopică a reprezentat o necesitate absolută și s-au creat 150 de imagini stereoscopice digitale (anaglife) din perechi stereo ale pozelor suprapuse, folosind programe care dau posibilități avansate de obținere a informațiilor geografice și de procesare a imaginilor.

Imaginile stereo au arătat obiective în elevație, cum ar fi buncărele, parapetele, poziții aleartileriei, îndiguiri, metereze, case, situri și chiar copaci clar reliefați, obiective scufundate, cum ar fi șanțurile cu apă, trapele de tancuri, craterele miniere și craterele mari făcute de bombe.

Din modelul stereo s-au generat un model de elevație digital (DEM) și o ortofotografie corespunzătoare au fost găsite puncte de control potrivite în câmp, din cauza distrugerilor masive ale peisajului datorate focurilor de artilerie, extinderii satului și reorganizărilor de după război.

Ortofotografia oferă o poziționare geografică foarte precisă a fotografiilor aeriene. Mai importante au fost harta de contur și DEM-ul, care permit reconstituirea și vizualizarea peisajelor din trecut în trei dimensiuni, scoțând la iveală obiective care altfel ar fi rămas ascunse.

Aproape 20.000 de obiective individuale au fost inventariate și cartate în GIS, cuprinzând tranșee din Primul Război Mondial, rețele de sârmă ghimpată, cazărmi, cimitire, locuri de amplasare a puștilor, buncăre, dar care mai includ și situri mai vechi, cum ar fi șanțurile cu apă medievale, ziduri ale unor orașe cu bastioane și fortificații.

9.2. Cercetarea și prezentarea peisajelor în Republica Cehă.

Studiu de caz referitor la Republica Cehă a fost realizat de către Martin Gojda, L. Smejdași a avut ca și obiective, obiectivele contribuției Universității Boemiei de Vest la proiect au fost încurajarea folosirii fotografiilor aeriene și a altor forme de detectare la distanță în explorarea și conservarea peisajelor.

Acest lucru urma să se realizeze prin: cercetare, implicând folosirea combinată a tehnicilor noi și inovatoare, inclusiv noi investigații aeriene și studiul fotografiilor aeriene existente în Republica Cehă; instruire, implicând pregătirea unui film video și a unei Enciclopedii a arheologiei aeriene și detectare la distanță on-line; prezentare publică, prin pregătirea unei expoziții mari despre rolul investigației aeriene și al tehnicilor relaționate în explorarea, analizarea și conservarea peisajului.

9.2.1. Cercetarea de teren.

Cercetarea de teren într-o regiune selectată a fost efectuată prin folosirea unor tehnici variate, cum ar fi recunoașterea aeriană, recoltarea obiectelor de la suprafață, prospecțiunile geofizice și săpăturile de verificare pe o arie din jurul legendarului deal Řip, la nord de Praga. S-a intenționat explorarea dinamicii proceselor așezării din trecut aflată în vecinătatea acestui munte „sacru”, care are legături legendare cu începuturile istoriei cehe din evul mediu timpuriu.

Săpăturile de verificare într-o incintă dublă, descoperită inițial în timpul unei investigații aeriene, au dus laobținerea unor informații importante despre datarea și funcția acestei suprafețe, care aparține începuturilor feudalismului rural în Boemia.

Ceramica provenind din straturile inferioare ale șanțurilor împrejmuirii și de la două bordeie din interior indică că situl datează de pe la 1150 – 1250 d.Ch., prima fază a perioadei de înflorire a evului mediu în Boemia.

Magnetometrul cu cesiua contribuit la perfecționarea metodologiei de lucru pe teren și la eliminarea problemelor inițiale legate de strângerea de date și de erori de măsurare. Testele, multe din ele întreprinse pe situri inițial identificate din avion, au arătat că noul instrument a oferit posibilități bune de reperare a componentelor aflate la adâncime; de asemenea, s-a dovedit eficace la dezvăluirea formei și dimensiunilor împrejmuirilor cu șanțuri și la distingerea cu succes a componentelor aflate la adâncime și a zonelor de producție din cadrul așezărilor preistorice.

Identificarea a adus la suprafațăaproximativ 40 de situri marcate prin vegetație, necunoscute până atunci efectuându-se investigații aeriene intense în trei zone: regiunea Řip (cam 20 de ore pe an pe durata proiectului), bazinele râurilor Labe și Ohre, din centrul și nord-vestul Boemiei (cam 15 ore pe an) și Boemia de Vest (cam 10 ore pe an).

În urma zborurilor s-au obținut cca. 1.500 imagini color și 3.000 digitale, procesate ulterior în cadrul Departamentului. Pe lângă siturile nou descoperite, s-au fotografiat și situri și monumente cunoscute, precum și componente non-arheologice arhivate pentru diverse scopuri, educație, instruire în domeniul interpretării fotografiilor aeriene.

9.3. Repertorierea patrimoniului din Estonia. Înregistrarea siturilor pe baza investigațiilor aeriene sau la sol întreprinse în parteneriat.

În Estonia studiul realizat ăn urma proiectului întreprins de Ants Kraut sugerează faptul că tehnicile tradiționale de sondaj arheologic sunt bine dezvoltate în Estonia, dar în trecut s-a practicat mai puțin prospecțiunea geofizică și aproape deloc investigația aeriană, nici pentru explorare, nici pentru conservare.

Pe parcursul desfășurării proiectului, activitatea la înălțime a fost strâns legată de observația de la sol și prospecțiunile geofizice, odată cu aplicarea tehnicilor nepracticate anterior în Estonia. S-a întreprins cercetare de teren selectivă și observație aeriană a unor situri alese cu grijă, în cea mai mare parte în zonele de coastă din nord și nord-est, unde întinderile de pădure nu sunt atât de dense și unde există potențial pentru înregistrarea navelor eșuate și a altor componente cufundate.

Principalele activități au cuprins testarea diverselor metode ale arheologiei aeriene în condițiile de mediu specifice Estoniei, inclusiv descoperirea unor situri neînregistrate anterior de la înălțime și inspectareaunor situri cunoscute deja atât arheologice cât și arhitecturale pentru o definire mai precisă a limitelor lor și a stării de conservare.

Activitatea aeriană a fost suplimentată de investigația de teren pe întinderi mari a siturilor și zonelor studiate. În total s-au efectuat 27 de ore de zbor de recunoaștere aeriană pe parcursul proiectului și s-au făcut cam 1.000 de fotografii reprezentând 200 de situri și locuri, multe din ele neînregistrate până atunci de la înălțime.

S-au întreprins investigații în peste 100 de situri individuale ca și pe întinderi mari de peisaj cu semnificație potențială pentru patrimoniu.

Explorarea aeriană a dezvăluit câteva aglomerări complexe de componente arheologice, inclusiv situri constituite în evul mediu și care prezintă urme de fortificații, cum ar fi ruinele unei cetăți feudale medievale dintr-o așezare din epoca vikingilor de la Angerja, districtul Rapla.

În majoritatea cazurilor, zborurile de recunoaștere au fost sprijinite de investigația de teren, fotografiile aeriene au oferit imagini de ansamblu reușite ale unor complexe adesea întinse pe distanțe mari și ale relației exacte dintre clădirile individuale, în special privind eventualele legături ale conacelor cu fostele zone cu așezări arheologice.

Comisia pentru Patrimoniu Național consideră că obiectivele proiectului au fost pe deplin realizate: s-au efectuat zboruri exploratorii și s-a acumulat experiență valoroasă în munca aeriană activă; pe baza zborurilor s-a creat o bază de date cu fotografii aeriene; rezultatele înregistrării fotografiilor aeriene au fost testate pe teren;în zonele cercetate prin zboruri de recunoaștere s-au digitalizat hărțile istorice pentru a fi cercetate și în viitor; s-a elaborat o metodologie pentru analiza comparativă a hărților istorice și a fotografiilor aeriene realizate recent, o tehnică puțin folosită în prezent în Estonia.

9.4. Interconexiunea dintre mediul aerian și cel acvatic. Repertorierea inovatoare a peisajelor din zona de coastă din nord-estul Germaniei.

Datorită proiectului Cultura 2000, Autoritatea de Stat a acumulat cunoștințe noi despre siturile datate și nedatate și despre descoperirile din regiunea maritimă a Mării Baltice, cât și despre caracteristicile peisajelor scufundate aflate de-a lungul coastei.

Obiectivele proiectului au fost urmărite prin patru domenii principale de activitate: fotografii aeriene de explorare, pentru combinarea repertorierii obiectivelor aflate la suprafață cu a celor subacvatice; cursuri de pregătire anuale cu durata de 5 zile în domeniul arheologiei aeriene și atelier internațional de 3 zile; folosirea GIS în cartarea, analizarea și vizualizarea informațiilor din diverse surse de date; crearea unor modalități de predare pentru școlari și tineri și asigurarea materialului pentru expoziții și pentru diverse prezentări.

9.4.1. Investigația aeriană a zonei de coastă și a apelor maritime.

Pe parcursul derulării proiectului, Autoritatea începând din anul 1992 și-a folosit propriile fonduri pentru finanțarea unui program de investigație aeriană continuu, pe termen lung, întreprins de Dr. Otto Braaschde-a lungul coastei Mării Baltice, atât în vederea înregistrării componentelor subacvatice epave, păduri scufundate și diverse structuri aflate sub ape, cât a siturilor de la suprafață așezări antice, fortificații și vestigii din Al Doilea Război Mondial.

S-au adăugat date noi sistemului GIS intern, prin careinformațiile devin accesibile întregului personal pentru a fi folosite în activitatea de conservare și educare. Arhivele sub formă de text au fost actualizate, iar diapozitivele color și imaginile alb/negru au fost scanatepentru a putea fi consultate în viitor.

S-a inițiat o bază de date cu imaginidigitale și, spre sfârșitul derulării proiectului, peste 5.000 de imagini au fost introduse și indexate. Această activitate va continua în beneficiul muncii de zi cu zi a inspectorilor de patrimoniu ai Autorității.

Investigații geomagnetice, seismice, sonare sau radar se pot obține de la autoritățile naționale, regionale sau militare, maritimeînsărcinate să strângă informații despre obstacole sau pericole posibile de-an lungul coastei și de-a lungul canalelor de navigație.

9.5. Cetățile princiare din Hallstatt-ul târziu și peisajele lor. Investigație aeriană, imagini lidar, prospecțiuni geofizice și cercetarea de teren.

Micro-peisajele din jurul cetăților de pe dealuri sunt cartate sistematic prin fotografii aeriene și imagini lidar, o nouă tehnică care folosește scannerul cu laser la înălțime, care poate crea modele de suprafețe digitale chiar și în zone dens împădurite, dând la iveală porțiuni de peisaj, care altfel ar fi rămas ascunse sau invizibile.

Cercetarea fotografiilor aeriene și lidar a fost suplimentată de sondaje de teren și prospecțiuni geofizice întreprinse de proprii experți LAD și de o companie specializată.

Noi investigații aeriene pentru o mai bună înțelegere a micro-peisajelor care înconjoară cetățile de pe dealuri, verificarea și, pe cât posibil, datarea siturilor prin sondaje de teren, prospecțiuni geofizice și săpături pentru obținerea probelor; documentarea structurilor cercetate prin scanare cu laser 3D (tridimensională) și integrarea cu datele obținute din investigația prin scanare altimetrică cu laser.

Investigația aeriană s-a continuat și intensificat în jurul cetăților princiare de pe dealuri pe parcursul derulării proiectului. Fotografii aeriene mai vechi și mai noi au fost comparate cu datele lidar în zonele de cercetare Heuneburg și Hohenasperg pentru a depista și verifica structurile așezărilor arheologice.

În plus, s-au întreprins prospecțiuni geofizice nedistructive în zonele cercetate: Ipf, Heuneburg și Hohenasperg. Săpăturile demonstrative din fortificațiile Heuneburg și Ipf au arătat că elementele depistate prin fotografii aeriene și investigație lidar ar putea fi identificate drept componente arheologice importante ale așezărilor, poartă de intrare în oraș, șanț cu apă, drum principal din Heuneburg, gospodării de lângă Ipf.

Modelul digital al terenului construit pe baza datelor lidar, în combinație cu o simulare a apelor care inundă valea Dunării, au furnizat informații noi despre o posibilă cultivare a peisajului în perioada evului mediu timpuriu și în preistorie.

Zone deosebit de extinse care nu au fost inundate, în special din centrul văii, pot fiprivite acum ca locuri unde se poate să fi existat așezări sau cimitire, așacum ilustrează atât de impresionant așezarea din Hallstatt de-a lungul cimitirului Bettelbühl, pe o ridicătură cu pietriș destul de bine apărată de ape, din mijlocul văii.

Platoul Heuneburg-ului n-a fost cercetat doar prin scanare lidar, ci și explorat prin prospecțiuni geofizice, care au dezvăluit multe structuri noi pe porțiunile nesăpate ale platoului. În cursul cercetării arheologice în zona incintei Heuneburg-ului, s-a făcut o descoperire spectaculoasă: o poartă de piatră care face parte dintr-un sistem de fortificații din epoca timpurie afierului, impresionantă (12 x 8 m), construită din blocuri mari de calcar, a fost scanată în timpul unei investigații cu laser 3D (tridimensional).

9.6. Investigația LIDAR pentru studii arheologice și de peisaj. Dincolo de zonele împădurite.

Motivul pentru care s-a participat la proiectul Cultura 2000 ca partener asociat a fost interesul declanșat de experiența Universității din Freiburg dobândită în cadrul activității de scanare aeriană cu laser (lidar) aplicată la documentarea și evaluarea peisajelor, cu precădere referitor la explorarea și analizarea culturilor de pe suprafețele arabile aflate în regiunile împădurite din sud-estul Germaniei.

Pe lângă aplicațiile din cartareatopografică și arheologie, tehnica permite folosirea într-o gamă largă de discipline, precum studiile geografice, forestiere și cercetarea peisajelor.

Impulsurile scanerului cu laser se reflectă mai întâi de pe suprafața copacilor, a clădirilor sau a câmpurilor deschise, producând o imagine a lor.

Folosind o tehnică de filtrare adecvată, ultimele impulsuri/semnale ecou pot produce o reprezentare tridimensională extrem de precisă a suprafeței reale a pământului (un model digital al terenului), chiar acolo unde aceasta nu poate fi zărită din cauza densității copacilor.

9.7. Fotografii aeriene pe valea Rinului.

Rinul nu este uriaș in comparație cu cele mai mari fluvii din lume. Izvorind din Alpii elvețieni și austrieci, străbate numai 1200 km pină se varsă in Marea Nordului pe coastele olandeze.

Istorie nu inseamnă numai faptele oamenilor, ci și transformări le materiale pe care ei le-au imprimat inmediul înconjurător. Într-o regiune de mare efort uman,cum e valea Rinului, aceste urme materiale sintnumeroase. Întregul peisaj a fost răscolit, lucrat și iarlucrat cel puțin de la inceputurile agriculturii, acum peste 6000 de ani.

Dată fiind rapiditatea cu care se schimbă peisajul inzilele noastre, arheologul a fost obligat să țină pasul și să folosească cele mai moderne mijloace pentrudescoperirea și conservarea monumentelor importanteale timpurilor apuse.

Printre artefactele sau vestigiile, monumentele sau alte tipuri de monumente arheologice, activitatea de aerofotografiere asupra întinse văii a Rinului a adus la lumină numeroase astfel de rezultate precum: așezări preistorice fortificate sau deschise, nefortificate, evidențiate prin șanțuri sau dâmburi ce le indică locul, drumuri vechi, sisteme de delimitare a ogoarelor, a pământurilor agricole, fortificații impunătoare, care s-au prăbușit în timp și au fost nivelate de plug prin arat, obiecte marcate prin arat, obiecte marcate prin umbră sau shadow marks, obiecte marcate prin diferențele de culoare ale solului sau soil marks, numeroase temple și incinte din perioada romană, vilae rusticae, case complexe susținute de stălpi falnici și solizi, necropole tumulare și complexe de tumuli, castre romane ce păstrează urme ale via principales sau a șanțurilor de fundații sau de apărare, diverse construcții cu funcționalitate cultică sau religioasă, așezări întinse, civile, așezări a căror geneză se află în timpul migrației barbariilor, sub formă de forturi mici cu șanțuri largi, adânci, abrupte și cu colțuri rotunde numite burgus sau burg.

9.8. Repertorierea, valorificarea și protejarea peisajelor în districtul Baranya din Ungaria.

În ciuda recunoașterii importanței lor pentru arheologii maghiari, fotografiile aeriene și alte metode moderne, precum GIS și bazele de date privind munca de cercetare prin mijloace electronice, au fost foarte puțin folosite până acum în cercetarea arheologică și activitatea muzeală din Ungaria.

După 40 de ore de recunoaștere aeriană pe timpul derulării proiectului s-a reușit identificarea a 172 de situri arheologice potențial „noi”, precum și fotografierea în cele mai multe cazuri, pentru prima oară a numeroase situri deja cunoscute, peisaje tipice și priveliști din mediul urban.

S-au realizat hărți ale unor situri folosind imagini aeriene ortorectificate. Sau cercetat pe teren 69 de situri nou identificate în cadrul unui program de vizite.

În afară de câteva cimitire și locuri de înmormântare, majoritatea siturilor „noi” așezări de diverse tipuri sau elemente liniare, cum ar fi drumurile, diviziunile de teren și limitele așezărilor.

Un număr neașteptat de mare de situri nou descoperite au fost 18, din diferite epoci și cu diferite funcțiuni, erau înconjurate de șanțuri de apăraresau incinte. Zece din cele 18 par să se încadreze, judecând după materialul arheologic adus la suprafață de arături, în cultura Lengyel din central Europei din Calcolitic (sfârșitul neoliticului), datând cam de 6.500 – 6.000 de ani.

9.9. Cercetarea de la Szemely-Hegyes.

Monumentul de la Szemelz-Hegzes a fost cel mai semnificativ dintre siturile nou descoperite, fiind cel mai impresionant vestigiu de acest fel cunoscut în Europa.

Investigația nedistructivă preliminară a cuprins explorare aeriană și cartare, crearea unor modele digitale ale terenului, pentru a determina dacă urmele depistate din avion au supraviețuit ca relief de suprafață, sondare în scopul stabilirii stratigrafiei de bază a sitului, precum și cercetare magnetometrică pentru a crea un plan amănunțit al sitului.

Mai târziu s-au inițiat două săpături de verificare, pe o lățime de 2 m și o lungime de 360 m, în unghi drept, pentru a trece prin interiorul sitului și perimetrul lui, format din trei rânduri de șanțuri masive și aproximativ concentrice. Activitatea ulterioară săpăturilor a cuprins datarea cu radiocarbon a două probe de cărbune pentru a stabili cu mai multă precizie cronologia sitului.

Spațiul interior este aproape gol, dar – spre deosebire de majoritatea siturilor de acest fel conține un număr limitat de componente atent așezate, poate sugerând că partea centrală a sitului avea un rol special, fie sacru, social sau de altă natură. Axa mai lungă a monumentului duce exact spre vârfulSzársomlyó, un deal de formă triunghiulară care se vede din orice direcție din cadrul peisajului local.

Dealul poate avea un rol semnificativ pentru oamenii care au construit monumentul. Activitatea de cercetare ce se prevede să se desfășoare în viitor la Szársomlyó ar putea clarifica posibilele legături cu monumentul de la Szemely. Investigațiile aeriene, cercetarea de teren și săpăturile au scos la iveală alte câteva așezări aparținând culturii Lengyel din vecinătatea monumentului Szemely.

9.10. Peisaje ascunse pe meleagurile Pugliei, Foggia, Apulia, sudul Italiei.

Deși relativ nouă, secția de arheologie a Departamentului de Discipline Umaniste de la Universitatea din Foggia a inițiat un studiu de arheologie cuprinzător despre peisajele străvechi, care se concentrează asupra regiunii culturale Daunia, din nordul regiunii Puglia, în partea superioară a Peninsulei italice.

Viziunea departamentului este aceea de „arheologie totală”, implicând folosirea integrată de multiple surse arheologice, epigrafice, literare și documentare, precum și tehnologii noi și tehnice inovatoare derivate atât din disciplinele umaniste cât și din lumea științei.

Această viziune dă posibilitatea studierii peisajului de la distanță și poate să umple un gol din arheologia italiană între studierea așezărilor individuale și cea a peisajului ca un întreg. Universitatea este pe cale să înființeze un laborator de arheologie a peisajelor pentru a se specializa în investigația aeriană, fotografii aeriene și teledetecția și pentru a promova cercetarea aeriană intensă deasupra câmpiei din jurul Foggiei.

După trei ani de muncă la proiect, arhiva de fotografii aeriene a Universității conține în prezent în jur de 46.000 de imagini tradiționale și arhivă completă de fotografii aeriene verticale făcute între 1954 – 1955 în scopul de a realiza cartarea la nivel național.

Datorită descifrării fotografiilor, interpretării și geo-referențierii, fotografiile oblice și ocazional verticale conținând cele mai multe informații au fost rectificate și apoi importate într-un sistem GIS, pe categorii de subiecte, în funcție de genul de arheologie înregistrat, rezultând o documentație vastă asupra întregului material existent de fotografii aeriene.

În mai 2005, Universitățile din Foggia și Lecce au aflat, prin relațiile pe care le au la Cultura 2000, că scanări lidar și alte tipuri de imagini rezultate în urma scanării laser de la înălțime ale cetății antice de la Arpi, lângă Foggia, au fost realizate pentru Universitatea din Durham, CNR Potenza și Consiliul de Cercetare a Mediului Natural din Marea Britanie.

Peisajul de la Tavoliere prezintă un ansamblu complex de peisaje din trecut suprapuse unele peste altele, datând din neolitic până în epoca preistorică târzie, epoca romană și medievală, practic, până în zilele noastre.

Numai prin integrarea rezultatelor recunoașterii aeriene, a altor metode de teledetecție și tehnici tradiționale precum sondajele arheologice și săpăturile de verificare pe suprafețe limitate, pot duce la o înțelegere deplină a acestor urme păstrate timp îndelungat și la protejarea lor, cel puțin în parte.

Cercetarea pe scară largă a unor zone întinse, de fapt întreaga câmpie de la Tavoliere) și studiul intens al mai multor zone restrânse, a însemnat în special verificarea la fața locului a probelor arheologice în zonele cercetate în mod special de Universitate cum ar fi Celone, valea Ofanto și văile Carapelle.

S-au adus îmbunătățiri pe parcursul derulării proiectului în sistemul GIS al Universității pentru a ajuta la integrarea probelor aeriene cu datele din sondaje.

9.11. Explorarea, interpretarea și conservarea peisajelor din Toscana, centrul Italiei.

Datorită faptului că zborurile suplimentare se bucură de sprijin în cadrul proiectului Cultura 2000, s-a zburat 150 de ore pentru investigație aeriană pe parcursul derulării proiectului, înregistrându-se peisaje, priveliști urbane și situri arheologice din sudul Toscanei.

S-au înregistrat 45 de situri necunoscute până atunci, multe aflate în pericol de deteriorare sau distrugeredin cauza arăturilor sau a altor lucrări moderne. Arhiva de fotografii aerienea Universității conține în prezent peste 33.000 de imagini tradiționale șidigitale. Pentru a ajuta la analizarea și valorificarea lor, câțiva studenți aufost instruiți în cartarea și interpretarea fotografiilor aeriene.

În cadrul proiectului s-a avut grijă să se testeze și să se evalueze echipamentul geofizic pentru achiziția de date pe scară largă – important în special în Toscana, datorită naturii și modului de folosire a solurilor din regiune.

De aceea, testele s-au efectuate în cadrul proiectului pe sistemul GSSI TerraVision (cu antena radar de 14 și rezoluție de 12 cm) și sistemul Foerster MultiCAT (gradiometru debit 4). Ambele sisteme au dat rezultate extrem de interesante și acum Universitatea are în plan completarea echipamentului geofizic existent în vederea creșterii.

Scopul principal în cadrul proiectului a fost identificarea potențialului de scanare lidar din avion în vederea cartării componentelor arheologice care nu pot fi reperate de aparatele de fotografiat tradiționale, fiind acoperite de păduri aproape jumătate din suprafața de uscat a Italiei este împădurită.

Există un potențial uriaș de a afla lucruri noi, deoarece multe din siturile și peisajele neexplorate încă zac„protejate” de păduri, spre deosebire de cele din zonele agricole, undemajoritatea siturilor arheologice au fost distruse sau șterse de secole de arat.

9.12. Investigația aeriană și peisajele medievale din sudul regiunii Apulia. Combinarea tehnologiilor moderne cu cele tradiționale.

În cadrul proiectului „Peisaje europene”, Laboratoarele de Topografie și Fotogrammetrie Antică și de Arheologie Medievală din cadrul Universității din Salento au urmărit aplicarea unei combinații dintre tehnicile tradiționale și cele noi pentru a contribui la înțelegerea orașelor, așezărilor și peisajelor din sudul regiunii Apulia din antichitate până în prezent.

Principalele domenii de interes în cadrul proiectului în península Salento au fost:crearea unor proceduri specifice de explorare arheologică și de peisaj;combinarea metodelor tradiționale de sondaj cu analiza fotografiilor aeriene;dezvoltarea arhivei de fotografii aeriene cu cele verticale și oblice recent realizate deasupra regiunii Apulia și cu studiile despre folosirea imaginilor prin satelit;crearea unei baze de date și a unui mediu GIS pentru gestionarea datelor;instruirea studenților în vederea formării lor ca cercetători și arheologi, care să folosească atât investigația aeriană, cât și sondajul de teren și datele prin satelit;crearea unui sit web specific, atât în engleză cât și în italiană.

În cadrul proiectului se explorează arheologia relației dintre Lecce, o așezare preromană, care mai târziu a devenit colonie romană și apoi capitala modernă a provinciei și portul ei de la San Cataldo, la Marea Adriatică, la 12 km depărtare, unde se făcea comerț maritim în trecut. Peisajul dintre cele două se schimbă repede din cauza practicării intensive a agriculturii, extinderii urbane a orașului Lecce și dezvoltării turismului de-a lungul coastei.

Prin sondaje s-au scos la iveală 25 de situri noi, datând, în principal, din antichitatea târzie și evul mediu timpuriu, aflate pe teritoriul dintre Lecce și San Cataldo. S-au găsit dovezi de ocupație romană târzie și de activitate agricolă reprezentate prin fragmente de amfore (mai ales din Tunisia) și obiecte africane arse la roșu, inclusiv un fragment de lampă datând din secolele V – VI p.Ch.

S-a investigat și un cimitir din evul mediu timpuriu. S-a găsit puțină ceramică din evul mediu târziu, ceea ce sugerează o diminuare a numărului de așezări rurale. În schimb, s-a stabilit că marile proprietăți latifundiare saucomplexe de ferme datând din secolele al XVI-lea și al XVIII-lea semnificălocuire post-medievală și activitate agricolă.

În zona dintre orașul antic și mare, lângă Masseria Ramanno prezența unor urme de vegetație și umiditate înfotografiile aeriene oblice și verticale au permis o definire mai clară a așezării unde se produceau amfore care erau apoi transportate peste mări.

9.13. Patrimoniul lituanian văzut de sus. De la activitatea de înregistrare și colectare la cea de educare.

În ultimii 50 de ani teritoriul lituanian a fost fotografiat din avion de cinci ori. Fotografiile verticale și orto-fotografiile digitale rezultate, aflate în npăstrare în arhivele Institutului de Aero-geodezie din Kaunas și Centrul GIS din Vilnius, pot fi consultate de public și se pot achiziționa copii ale acestor fotografii la prețuri rezonabile.

La începutul proiectului arhiva de fotografii aeriene a Departamentului conținea peste 2.000 de fotografii aeriene oblice, reprezentând mai mult de 300 de situri și structuri din patrimoniul cultural lituanian.

S-au selectat fotografii verticale cuprinzând 150 de situri din arhive istorice și apoi s-au digitalizat. Baza de date digitală este structurată pe baza pachetelor de date, mai precis: colecții de fotografii aeriene, adesea făcute pe o perioadă de câțiva ani, cu texte atașate conținând informații despre siturile individuale de patrimoniu un castel, un oraș, o fortificație pe un deal, o împrejmuire preistorică. Pachetele conțin fotografii verticale alb-negru,ortofotografii și vederi oblice color făcute pe o perioadă de câțiva ani

Arhiva digitală realizată pe o perioadă de trei ani cât a durat proiectul s-au întreprins 45 de ore de investigație aeriană, producându-se cam 5000 de imagini color, 2.500 de imagini pentru aproximativ 400 de situri de patrimoniu cultural, din care vreo 15 cele mai multe, așezări din epoca pietrei și epoca fierului sau complexe de fortificații de pe dealuri, datând din epoca fierului până în evul mediu timpuriu au fost înregistrate pentru prima oară.

9.14. Foto-hărțile și fotografiile aeriene în Polonia. Resurse vechi și noi pentru patrimoniul peisagistic polonez.

Polonia și o mare parte din Europa posedă o resursă „de peisaj” în general nerecunoscută, sub forma unei cantități semnificative de foto-hărțimilitare din perioada 1930 – 1940, care arată peisajul așa cum a fost înainte de schimbările radicale din anii de după război. Întregul potențial istoric al acestor foto-hărți n-a fost încă evaluat îndeajuns.

În prezent s-a realizat un program Arhivelor Arheologice Poloneze sau AZP acoperă cea mai mare parte a Poloniei și are peste 700.000 de înregistrări. Existența AZP oferă o șansă neegalată pentru investigația aeriană poloneză de a fi chiar și mai eficientă, dând „formă” siturilor cunoscute numai din frânturi de suprafață de material arheologic și dezvăluind elemente arheologice și de peisaj pentru care un există dovezi care se pot vedea la nivelul solului.

O bază de date de peste 1.300 de foto-hărți și mozaicuri localizate până acum la Poznan, Slupsk și Varșovia, în Polonia și la Keele, în Marea Britanie a fost completată și afișată pe situl web central al proiectului.

S-au făcut descoperiri importante de către Dariusz Krasnodębski întimpul celor 15 ore de investigație deasupra văilor râurilor Vistula, Bug și Narew și câmpiile Bielsk din nord-estul Poloniei, zone puțin explorate anterior din avion. Cele 3.500 de fotografii făcute în timpul acestor zboruri au surprins un număr însemnat de situri necunoscute până atunci, inclusiv cetăți de la începutul evului mediu și morminte din epoca romană.

În total s-au întreprins de către Wlodek Rączkowski aproape 74 de ore de zbor în Wielkopolska, Kujawy, regiunea Lubusz, Silezia inferioară și vestul Pomeraniei, obținându-se aproape 5.000 de fotografii aeriene, înregistrându-se sute de situri arheologice, multe dintre ele necunoscute până atunci și care s-au dovedit a fi diferite din punct de vedere al culorii sau înălțimii în timpul recoltelor bogate.

Alte așezări erau reprezentate de grupuri degropi. S-au mai înregistrat de la înălțime și numeroase sate, orașe medievale, gospodării țărănești, conace, mânăstiri și biserici, precum și obiective industriale și militare mai recente, tipice peisajelor și săpăturilor actuale.

Dar cea mai senzațională descoperire a fost aceea a unui oraș medieval „pierdut”, Szamotuly, în regiunea Wielkopolska, despre care se știe că a ars în secolul al XIV-lea și care acum apare reconstruit practic în aceeași formă, la o oarecare distanță de situl original.

9.15. Slovacia: un fenomen din epoca pietrei.

Marea structură circulară din piatră de la Stonehenge, din sudul Angliei, care datează aproximativ din mileniul al III-lea a.Ch., este unul din cele mai vestite monumente preistorice din lume, dar cu mult înainte, aproximativ cu 6800 de ani în urmă, societățile preistorice din Europa Centrală au început să construiască structuri circulare de lemn împrejmuite de sisteme de șanțuri circulare monumentale. Aceste structuri monumentale străvechi cunoscute din Europa au fost dezvăluite prin investigație aeriană în Austria, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Polonia și Slovacia. Multe dintre acestea sunt situate pe loess fertil sau soluri nisipoase și acum se află în mare pericol de distrugere, agravat de lucrările agricole intensive și dezvoltarea industrială care afectează peisajul modern.

Datorită programului de investigație aeriană, s-au făcut cunoscute mai bine de 60, din care 20 în zona selectată pentru studiu, alături de aproximativ 120 de componente complet noi, inclusiv 15 împrejmuiri circulare noi.

Incintele au diametrul de la 30 la 300 m. Câteva din cele mai simple, în special cele de formă ovală, ar putea fi încadrate în epoca bronzului, împreună cu structurile circulare cu diametrul de la 5 la 20 m, care, probabil, că au avut întrebuințări legate de practici funerare în epoca bronzului sau în alte epoci ulterioare. Totuși, pare destul de clar că structurile circulare duble sau multiple cu diametrul de peste 60 m aparțin cu precădere epocii bronzului, în special culturii Lengyel din Europa Centrală.

Datele obținute prin recunoaștere aeriană, cercetare de teren și prospecțiuni geofizice, împreună cu informațiile topografice și cadastrale, caracteristicilor siturilor, vizibilității reciproce, tiparelor după care s-au format siturile, durabilității și potențialului agricol.