Stil de Viata Sanatos la Studentii din Facultatea de Sociologie Si Asistenta Sociala

Concluzie

Referințe bibliografice

Anexe

Introducere

Stilul de viață sănătos este un concept destul de general și greu de definit din științele sociale. Adesea, îl întâlnim cu sensul de ,, mod de a trăi”, ,, cultură”, ,,subcultură”, ,, timp liber”. Acest concept este des menționat în reviste și emisiuni de lifestyle, unde se încearcă a se explica importanța urmării unei diete sănătoase, a practicării unui sport.

2. Conceptul stil de viață- Generalități

Conceptul de stil de viață apare la începutul secolului al XX-lea. Unii dintre primii utilizatori ai conceptului stil de viață sunt Max Weber (1946), Alfred Adler (1927) sau William Lazer (1963). ( în M. Vasile, 2010). Din perspectiva sociologului Max Weber, stilul de viață reprezintă un indicator al statusului social. Max Weber distinge între clase sociale și grupuri de status și le asociază cu stilul de viață. Pentru Alfred Adler, stilul de viață exprimă efortul de adaptare al individului la mediu.

Relansarea economică de dupa cel de-al Doilea Război Mondial a avut o importanță majoră în reluarea studiilor asupra stilurilor de viață. Nevoia unei cunoașteri cât mai profunde a pieței, a cumpărătorilor și a caracteristicilor acestora- motivații, aspirații, atitudini, nevoi, a determinat apariția studiilor comportamentelui de consum și clasificarea indivizilor în funcție de stilul de viață adoptat.

După Comșa (2006) studiile despre stilurile de viață pot fi grupate în cinci mari clase: mecanicistă, socio-styles- systemes (CCA), psihografică, culturalistă, sociografică. Metoda mecanicistă are ca obiect de studiu modul cum se organizează viața materială a unei gospodării, comportamentele membrilor acesteia. Metoda socio-styles-systeme a fost creată de Centrul de Comunicări Avansate ( CCA) și are ca obiect de studiu, motivațiile, așteptările și atitudinile indivizilor. Studiile psihografice se ghidează spre măsurarea unor trăsături de personalitate, în timp ce cercetătorii stilurilor de viață se concentrează la un nivel mai general spre trenduri culturale sau mai specific spre nevoi și valori. Abordarea culturalistă definește stilul de viață ca un sistem de valori. În schimb, abordarea sociografică prezintă stilul de viață ca un mod de a gândi ce este la modă.

În literatură distingem între mod și stil de viață. Modul de viață este „efectul condițiilor sociale date”. Spre deosebire de conceptul de ,,mod de viață”, care oferă mai degrabă o perspectivă exterioară individului, conceptul ,,stil de viața” tinde să ofere o perspectivă ,,interioară” de descriere a vieții. Stilul de viață este asociat cu punerea în evidență a unui profil interior al vieții (Rebedeu, Zamfir, 1982).

Stilul de viață exprimă “modul de comportare al oamenilor în societate, de stabilire, de selectare a gamei lor de trebuințe în raport cu idealurile lor” (E. Zaharia,1991). Acesta este diferit chiar dacă oamenii provin din aceeași subcultură, clasă socială și au chiar aceeași ocupație, datorită faptului că au mai multe surse de venit, un tip de personalitate, o strategie generată de viață, un model determinat de anumite condiții sociale, tipuri de realizare a diferitelor activități care compun viața. (Zamfir, 1986). Astfel, stilul de viata poate fi centrat pe profesie, pe familie, pe hobby-uri, pe distracție, pe consum etc. Centrarea pe o anumită sferă a vieții impune realizarea unei serii de activități specifice, făcând-o astfel, pe aceasta dominantă în raport cu celelalte.

Un concept complementar modului și stilului de viață este ,, tip social”. La nivelul societății, dupa Sandu (1996) întâlnim diferite tipuri sociale și anume: reformatorul ideatic, reformatorul pragmatic, reformatorul prin oportunități de status sau cumulative, conservatorul prin constrângere de status, conservatorul prin constrângeri cumulative, moderatul sarac, moderatul înstărit etc. Aceste tipologii de indivizi trăiesc și realizează tranziția în funcție de spațiul social în care ,,locuiesc”. Nomenclaturistul, activistul, contestatarul, specialistul și speculantul sunt tipurile sociale majore, pe care interacțiunea socială le-a produs și recunoscut ca atare în perioada socialismului real. Conștiința comună a structurat aceste tipuri prin combinarea mai multor dimensiuni și categorii corespunzătoare lor. Nomenclaturiștii și activiștii formează nucleul de control simbolic al societății. Nomenclaturistul este cel care deținea puterea la vârful piramidei politice, iar la polul opus se afla tipul constestatarului, care acționa solitar ca disident sau in grupuri de rezistenta organizata. Activistul reprezintă ,,interfața dintre elita nomenclaturistă și mase”. Aceste trei tipuri de indivizi se definesc în raport cu sfera politicului. Specialistul reprezenta tipul de individ axat pe performanțele profesionale, iar speculantul reprezenta tipul social de conexiune între mase, elitele politice și cele profesionale.

Alte două publicații care au avut în vedere acest subiect sunt: ,, Leisure in Contemporary Society” ( 1999) scrisă de Ken Roberts și ,, Youth Lifesyles in a Changing World’’ (2000) de Steven Miles.

Roberts (1999) afirmă că ,,stilul de viață” a apărut inainte de studiul lui Max Weber prin ,, mods”, ,, hippies in 1960 în Marea Britanie. Condițiile postmodernității s-au caracterizat prin schimbări rapide și multe stiluri de viață au fost instabile. Roberts afirmă că stilul de viață implică unele aspecte ce țin de stilul de viață. În general, operaționalizarea stilului de viață, are în vedere timpul liber (leisure) ca una din componentele acestuia, având ca dimensiuni poziția socio-economică, factorii geografici, ocupație, modele de consum și atitudini.

Miles ( 2000) afirmă că ,, noțiunea de stil de viață al tinerilor este mai des utilizat decât conceptul de subcultură a tinerilor. Astfel, se poate spune că subcultura este o subramură (,, building block”) a culturii, stilul de viață se poate spune că a reînnoit legătura dintre studiile despre timpul liber și studiile culturale.

3. Stil de viață studențesc

Lucrarea de față are în vedere, practicile studenților în adoptarea unui stil de viață sănătos.

Studenția reprezintă o perioadă definită printr-un stil de viață distinct de celelalte etape din viața unui individ. Studentul este un tânăr abia ieșit din adolescență și neintrat complet în viața matură, cu activitățile și responsabilitățile specifice acesteia. Studenția este perioada cu cele mai satisfăcătoare părți- timp liber pentru familie, prieteni, scutirea de griji, posibilități culturale și de timp liber, are și aspecte mai puțin satisfăcătoare, program de studiu foarte încărcat, tensiunea asociată examenelor și diferitelor lucrări, limitări ale resurselor economice, probleme ridicate între sexe în faza de căutare a unui partener și incertitudinea în legătură cu profesia viitoare.

Preocupările în domeniu nu sunt noi. În 1980 a fost elaborată o cercetare, pe un eșantion de 1000 de studenți din centrul universitar București. A fost folosit un chestionar complex cu 206 întrebări referitoare la principalele aspecte ale vieții studențești: viața profesională, participare la cultură, petrecerea timpului liber, relațiile dintre sexe, baza economică a vieții studențești, orientarea sa în viață, sistemul de valori și gradul de satisfacție în viață.

După, Zamfir, Zamfir și Stefanescu (1980) o sursă de diferențiere între studenți este categoria socio-profesională a părinților. Un tânăr crescut într-o familie de intelectuali, se va adapta mai repede la mediul academic, decât ceilalți tineri. Studenții proveniți din mediul intelectual au o posibilitate mai mare de a avea o profesie intelectuală, iar pentru ceilalți studenți reprezintă o mobilitate ascendentă a statutului social. Diferențele dintre studenți apar dintr-o serie de factori obiectivi diferențiatori: sexul, vârsta, anul de studiu, categoria socio-profesională din care provine studentul, tipul de profesiune intelectuală pentru care se pregătește- facultatea, tipul de personalitate și experiența de viață a fiecaruia. Fetele consideră într-o proporție mai mare, ca fiind important sentimentul de dragoste în formarea unei relații decât băieții. Relațiile sexuale în afara sentimentului de dragoste sunt considerate normale pentru băieți, băieții- 56 %, iar 19 % dintre fete consideră a fi normale. Un element comun al stilului de viață studențesc îl reprezintă cărțile, astfel încât acestea par să ocupe locul cel mai important în cheltuielile făcute. Studentul este un consumator de artă, dar și un activ participant la mișcarea artistică. Astfel, 60 % declară că practică un hobby ( rebus, fotografie, filatelie) 25 % practică un sport de placere sau chiar de performanță, iar 30 % declară că nu practică deloc sport.

În sens larg, stilul de viață reprezintă maniera de a ne desfășura activitățile de zi cu zi, modalitatea de petrecere a timpului liber, locul unde preferăm să ne desfășuram mare parte din timpul nostru. Însă într-un sens mai restrâns, stilul de viață sănătos reprezintă modalitatea în care indivizii obișnuiesc să aibă grijă de sănătatea lor, greutatea corporală.

Ioan Negru, Iuliana Boros- Balint, Dan Octavian Balica, profesori ai Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Educație Fizică și Sport au realizat cercetarea ,,Atitudinea tinerilor raportată la activitățile fizice de petrecere a timpului liber și nutriție”. Tinerii nu acordă suficientă atenție adoptării unui stil de viață sănătos, în care să manifeste o reală preocupare față de activitățile fizice, nutritive și petrecerea utilă a timpului liber. Metoda principală de cercetare a fost ancheta pe baza chestionarului FRESH- activitatea fizică și stilul de viață.

W. Cockerham (2005) „încercând să elaboreze o teorie a vieții sănătoase, identifică patru categorii de factori care influențează practicile unei persoane cu impact asupra sănătății acesteia: 1. circumstanțele legate de apartenența la o clasă; 2. vârsta, sexul, rasa /etnia; 3. colectivitățile; 4. condițiile de locuit” (Vasile, 2010: 68–69).

Diversele fenomene și procese care apar într-o societate, urbanizarea rapidă, telecomunicațiile, posibilitățile de a călători și migrația oferă tinerilor oportunități noi, care în același timp, implică riscuri noi. Majoritatea factorilor sociali cum ar fi: sărăcia, șomajul, investițiile reduse în sectorul social; accesul redus la educație și servicii medicale, precum și calitatea redusă a acestora contribuie la formarea comportamentului riscant al tinerilor își au originea in mediul lor de provenienta. Tinerii de vârstă mai mică și-au evaluat starea de sănătate mai frecvent ca bună și excelentă, în comparație cu cei mai în vârstă. Capacitatea de a-și evalua starea de sănătate este probabil, mai puțin dezvoltată la o vârstă mai fragedă. Însă, cu timpul, tinerii capătă o atitudine mai realistă/ critică față de sănătatea lor. (UNICEF, 2004) O altă cercetare realizată în 2009, pe tema stilul de viață sănătos la tineri, a avut ca obiectiv investigarea preocupărilor pentru propria greutate corporală și a metodelor folosite pentru managementul acesteia în rândul elevilor de școală generală, liceu și universitate din Transilvania. Potrivit acestei cercetări se remarcă o asemănare între stilul de viață sănătos al fetelor și cel al băieților (fetele apelează în ultimul an la diferite metode pentru a slăbi a crescut de la 52% în școala generală, la 57% la liceu, respectiv la 60% în rândul studentelor, astfel principala metoda pentru slăbit, atât pentru fete cât și pentru băieți, a fost practicarea unor activități fizice și adoptarea unor diete specifice ( Lotrean, Lotrean, Laza, Maria del Olivo del Valle, 2009).

Conform Organizației Mondiale a Sănătătii prin modificarea stilului de viață ar putea fi prevenite 80% din bolile cardio-vasculare, 90% din cazurile de diabet zaharat tip II si 40% din unele forme de cancere. Banca Mondială avertiza printr-un comunicat de presă în anul 2011, asupra faptului că bolile de inimă, obezitatea, cancerul, diabetul, afecțiunile respiratorii cronice amenință tot mai mult sănătatea și securitatea economică a numeroase țări, inclusiv din Europa de Est.

Sănătatea se promovează printr-o serie de comportamente care alcătuiesc stilul de viață sănătos. Formarea și dezvoltarea acestor comportamente reprezintă buni predictori ai stării de sănătate a populației. (Comportamente de risc și promovare a sănătății la adulții cu factori de risc cardiovascular, C.Vlad, F. Mocean, 2012).

4. Definiții- Stil de viață sănătos

Organizația Sănătății Lumii (World Health Organization) definește sănătatea ca fiind o stare de bine fizică, mentală și socială și nu numai absența unei boli sau leziuni. Astfel, ,, a fi sănătos înseamnă a avea de asemenea un sens de a se simți confortabil”.

Stilul de viață sănătos ,, accentuează realizarea de exerciții, sport, urmarea unei diete sănătoase, evitarea unor practici nesănătoase cum ar fi fumatul și altele, care își au originea în clasa burgheziei, au început să se răspândească dincolo de frontierele de clasă din societatea occidentală” ( Featherstone, 1987).

Stilul de viață sănătos reprezintă ,, o colecție de modele comportamentale legate de sănătate bazate pe opțiunile disponibile oamenilor în funcție de șansele lor de viață”. (Cockerham, 1998). Astfel, stilul de viață este dependent de poziția socială și de condițiile politice, economice și sociale din societatea în care trăiește.

Pornind de la definițiile găsite în literatura de specialitate, am formulat o definiție operațională conceptului : Stilul de viață sănătos reprezintă modalitatea de a trăi a unui individ, prin care se are în vedere, aspecte ce țin de viață personală- sănătatea fizică, psihică si cea socială- relațiile sociale pe care le are-familie, prieteni, colegi de muncă.

5. Factorii care influențează adoptarea unui stil de viață sănătos

Varsta reprezinta un factor important in adoptarea unui stil de viata sanatos. Indivizii tind să aibă mai multă grijă de sănătatea lor pe masură ce îmbătrânesc, prin selectarea cu atenție a mâncării, odihnă, fie prin abstinență sau reducerea consumului de țigări și alcool. (Backett si Davison 1995; Cockerham, Kunz, si Lueschen 1988a; Luschen și al. 1995).

Genul reprezinta un factor esențial în adoptarea unui stil de viață sănătos. Studii recente realizate de Catherine Ross și Chloe Bird (1994) au arătat că bărbații sunt mai predispuși la fumat și a fi supraponderali. De asemenea, bărbații se confruntă cu riscul de a avea probleme de sănătate, din cauza poziției sociale pe care o ocupă- salarii mari și roluri de leaderi într-o organizație, care, deseori, duce la consum de țigări, mâncare fast-food și o lipsă de exerciții. Alte studii arată că bărbații consumă în mod constant mai mult alcool și țigări decât femeile și ele sunt în general mai atente în ceea ce privește regimul alimentar. (Cockerham et al. 1988a; Dean 1989; Luschen et al. 1995).

Un alt factor important, în adoptarea unui stil de viață sănătos rămâne religia, pentru mulți oameni. Diferite studii au arătat că o atitutine pozitivă și un comportament orientat spre religie poate avea efecte benefice în numeroase activități legate de sănătate. Acestea includ excluderea consumului de țigări, alcool, multiple relații sexuale și promovarea unor diete sănătoase, a igienei și a exercițiilor fizice ( Dwyer, Clarke, si Miller 1990); Idler 1987; Jarvis si Northcott 1987; Musick 1996). Spre deosebire de perspectiva lui Weber, aceea că stilul de viață reprezintă o reflecție a poziției sociale pe care o ocupă în ierarhia socială, fiind determinată de trei indicatori: venit, educație și ocupație, există ,,o altă perspectivă, aceea religioasă care promovează practicile unui stil de viață sănătos”. ( Dwyer, Clarke si Miller, 1990, Musick, 1996).

Calnan (1987) a demonstrat faptul că nu există dfierențe între femeile din clasa de mijloc și clasa muncitoare din care fac parte femeile de la periferiile Londrei. Ambele grupuri au afirmat că o bună modalitate de a-și păstra sănătatea este urmarea unei diete echilibrate și exercițiile fizice.

Cockerham (2005) a identificat patru categorii de factori care influențează practicile unei persoane cu impact asupra sănătății acesteia. Un prim factor identificat este legat de apartenența la o anumită clasă. În urma studiilor realizate s-a remarcat faptul că un individ care se situează mai sus în ierarhia socială, va avea șanse mai mari să adopte un stil de viață sănătos. Situarea mai sus într-o ierarhie socială crește șansele adoptării unui stil de viață sănătos. Așadar, apartenența la o clasă socială superioară este asociată cu șansele mai mari de a accesa informații despre riscurile corelate cu sănătatea fiind mai capabili să adopte noi strategii de combatere a lor.

Alți factori care influențează adoptarea unui stil de viață sănătos sunt: vârsta, sexul, rasa/ etnia. Adoptarea unui stil de viață sănătos este mai probabil odată cu înaintarea în vârstă. Cele două variabile- vârsta și clasa socială corelează puternic, venitul celor din clasele de jos scad odată cu înaintarea în vârstă, iar acest lucru este asociat cu consumul de produse de mai slabă calitate (Shiffet, 1987). Totodată femeile sunt mai atente la starea lor de sănătate, însă relația dintre stilul de viață este influențată de clasa socială. Astfel, când avem în vedere această legătură, influența sexului dispare.

Un alt factor important este colectivitatea. Prin colectivitate, Cockerham înțelege colecțiile de actori legați între ei prin relații sociale particulare cum ar fi rudenia, job-ul, religia și politica. Acești actori au elemente comune precum norme, valori, idealuri și perspective sociale.

Un ultim factor identificat este condiția de trai/ locuit. Condițiile de locuire includ casa, accesul la utilități de bază precum electricitate, încălzire, canalizare, instalații în casă, apă caldă, acces în vecinătate la diferite facilități precum magazine, parcuri, posibilități de recreere, siguranță personală. Studiile indică faptul că există o corelație pozitivă între cele doua concepte.