Statul Islamic In Irak Si Levant

Stabilitatea Orientului Mijlociu este percepută ca fiind un echilibru extrem de delicat. Specialiștii consideră că sursa stabilității este o funcție a interdependenței economice, a răspândirii democrației și a emergenței instituționalismului sau o rezistență față de prezența unor forțe militare care generează cadrul strategiilor de securitate a mai multor state din regiune.

Ca urmare a fenomenelor tradiționale sau mai recent apărute, Orientul Mijlociu este caracterizat de un grad ridicat de instabilitate. Problemelor mai vechi (terorismul, programul nuclear iranian) li s-au adăugat tensiunile politice, economice, sociale, religioase, disputele interconfesionale și lupta pentru hegemonia regională.

În ultimii ani regiunea a experimentat fenomenul numit „Primăvara Arabă”, aflată în diferite faze de intensitate și care se află în derulare în unele state.

O altă problemă cu care se confruntă Orientul Mijlociu este criza siriană care a căpătat valențele unui conflict deosebit de complex, iar efectele acestuia se propagă dincolo de limitele Levantului, marcând astfel schimbarea de comportament a unor actori regionali, precum Iran Turcia, Arabia Saudită și Israel.

Pe fondul acestor probleme, atenția întregii comunității internaționale s-a concentrat asupra recent apărutei organizații Statul Islamic în Irak și Levant, în condițiile în care gruparea a preluat contolul asupra unor zone importante din Irak și Siria.

Implicațiile SIIL în regiune

Luând în considerare eșecurile din mai multe zone controlate de grupuri afiliate care au aplicat metode rigide de implementare a ideologiei salafite și conștient de faptul că sprijinul populației reprezintă cheia succesului, liderul actual al Al-Qaeda a solicitat adoptarea unor măsuri, astfel încât să câștige încrederea și sprijinul din partea acesteia.

Solictarea a fost făcută în concordanță cu strategia actuală a organizației Al-Qaeda, cunoscută sub denumirea de „Glocal – gândește global, dar acționează local”. Această strategie viza înființarea Marelui Califat având la bază adoptarea tipului și modului de acțiune la cutumele locale.

Aproape toți liderii grupurilor afiliate au pus în practică intenția liderului Al-Qaeda, totuși liderul Al-Qaeda în Irak – transformată în Al-Qaeda din Irak și Levant a acționat agresiv asupra populației din Irak și Siria prin grăbirea impunerii legii islamice într-o formă rigidă. Urmare a unei opoziții fragmentate și disfuncționale, Abu Bakr al-Bagdadi s-a impus ca Emir al noului stat islamic, iar în 2010, după ce foștii săi lideri au fost uciși într-un atac de către trupele americane și irakiene, acesta devine lider al organizației din Irak.

Deși organizația se află într-un declin al evoluției sale, aceasta a fost „reînviată” în 2011 de revolta suniților din Siria, precum și de o serie de atentate care au fost planificate în Irak și Siria.

Profitând de tensiunile în creștere dintre minoritățile sunite și guvernul shiit din Irak, dar și de angajarea Siriei într-un război civil intra-jihadist cu Jabhat al-Nusra, Ahrar al-Sham și alte grupări, la 9 aprilie 2013 are loc declarația de fondare a Statului Islamic în Irak.Organizația Al-Qaeda din Irak și Frontul Al-Nusra, grupare jihadistă activă în Siria vor fuziona pentru a forma Statul Islamic în Irak și Levant.

Statul Islamic în Irak și Levant (SIIL, ISIS, SI) este o grupare sunită insurgentă afiliată Al-Qaeda, care desfășoară activități în Irak și Siria și un stat islamic care nu este recunoscut având capitala la Ar-Raqqah, în Siria. În cele din urmă, Frontul al-Nusra a refuzat să adere la această nouă entitate, cele două grupări au acționat separat, și începând cu ianuarie 2014, acestea se află în conflict armat.

Statul Islamic în Irak și Levant a contestat autoritatea conducătorului Al-Qaeda, Ayman Al-Zawahiri, respingând solicitarea acestuia de a se concentra doar asupra Irakului și de a lăsa Siria, Frontului Al-Nusra, considerând astfel că, prin acțiunile sale, subminează ideologia și obiectivele strategice stabilite de liderul Al-Qaida.

Cercetătorul Charles Lister de la Brookings Doha Centre arata că organizația avea la acea dată aproximativ 5.000 de combatanți în Irak și 6000 de combatanți în Siria.

Treptat, numărul acestora a crescut, iar în perioada iunie – decembrie 2014, SI controla nordul Irakului. Anterior, au fost capturate orașe ca Deir al Zawr și Raqqa – în Siria și Mosul, Ramadi, Fallujah – în Irak, exemplificate în Figura nr. 1.

Figura nr. 1: Teritorii controlate de Statul Islamic din Irak și Levant

Sursa: Syria Needs Analysis Project: The Economis

Urmare a amenințărilor de către militanții SI, irakienii creștini au început să părăsească orașul Mosul, fiind amenințați că dacă nu se vor converti la Islam sau dacă nu plătesc o taxă de protecție, aceștia vor fi executați. Comportamentul deviant al militanților SI, a făcut ca Al-Qaeda să se dezică de această grupare, spunând că noul stat islamic din Irak încalcă legile sharia.

Avansul fulgerător al fundamentaliștilor în Irak, precum și crearea unui califat și impactul pe care aceștia îl au asupra Orientul Mijlociu a făcut ca lumea întreagă să fie consternată.

Dacă ar fi să comparăm bugetul anual al talibanilor din Afganistan, care este estimat a fi undeva între 60 și 300 de milioane de dolari, cei 200 până la 400 de milioane ai Hezbollah și chiar și cei 300 pe care FARC reușește să-i strângă, atunci putem afirma că militanții islamici sunt cei mai bogați teroriști din lume. Un exemplu în acest sens îl reprezintă interviul unui ofițer din serviciul irakian de securitate, acordat reporterilor de la The Guardian, acesta a transmis că ultima lovitură a grupului le-a adus un plus de capital de peste 800 de milioane de dolari, deși cifrele oferite de autoritățile din Mosul estimează prejudiciul la o sumă mult mai mică, în jurul a 300 de milioane. În concluzie, bugetul pe care SI îl are la dispoziție este estimat a fi între unu și trei miliarde de dolari.

Pe lângă jaful bancar, gruparea islamică a creat un sistem foarte bine organizat în ceea ce privește traficul și șantajul, astfel încât importante cuceriri, atât în Siria cât și în Irak, au permis organizației să-și extindă activitățile ilegale și să-și mențină sau chiar să-și sporească bugetul pentru acțiunile militare. La început, grupul a obținut fonduri din donații de la persoane fizice bogate din Arabia Saudită și Kuweit, cu scopul de a sprijini lupta sa împotriva președintelui Bashar al-Assad.

Conform relatărilor prezente, principalele venituri ale SI provin din suprafețele petroliere pe care le controlează în estul Siriei, în urma vânzării a unei părți din aceste resurse chiar către guvernul sirian.

Începând cu 2004, gruparea și-a consolidat puterea prin influența puternică asupra acțiunilor grupului Al-Qaeda, până în momentul în care au fost excluși datorită atacurilor executate chiar și împotriva musulmanilor.

Expert în domeniul organizațiilor teroriste, Myriam Benraad consideră că anumite state din Golf ar finanța activitățile SI, însă această sumă nu depășește pragul de 10% din totalul fondurilor militanților. Totuși, el consideră că cei mai mulți bani provin din donații din state precum Arabia Saudită și Qatar.

Studiile recente, realizate asupra unor rapoarte, scrisori și arhive personale ale militanților care au fost capturați, arată că bugetul impresionant a fost colectat preponderent din activități ilegale desfășurate și pe teritoriul Irakului. Conform rapoartelor, organizațiile au fost obligate să trimită 20% din profiturile obținute din șantaj și răpiri la eșaloanele superioare. La rândul lor, comandanții distribuiau fondurile în funcție de priorități și nevoile fiecărei filiale pentru a desfășura noi atacuri teroriste.

Observatorul grupurilor teroriste din Orientul Mijlociu, Brown Moses, a estimat că, banii pe care gruparea i-a obținut în urma jafului băncii din Mosul asigură recrutarea a peste 50 de mii de luptători plătiți cu 500 de dolari pe lună. De asemenea, gruparea este bănuită că ar primi suport financiar considerabil din vânzarea unor materiale brute, dar și a unor artefacte arheologice aflate pe teritoriul Sirian. Pentru a atrage mai multe donații, începând cu 2012, SIIL a produs un raport anual privind situația financiară, asemănător marilor corporații sau state.

După ce a intrat în posesia teritoriilor bogate în petrol din Siria, SIIL a continuat același efort și în Irak, în special în nord, unde resursele petroliere sunt abundente.

Un lider tribal sunit din Irak, care dorește să-și păstreze anonimatul a declarat că SIIL a început să cucerească teritorii din Irak în momentul în care suniții a trebuit să aleagă între a se autoapăra, a fi uciși sau a se refugia. Pentru a se autoapăra, aceștia puteau fie să se alăture grupării islamice, fie să procure armament.

În ultima perioadă gruparea a cunoscut un succes militar considerabil, iar în ianuarie 2014, profitând de tensiunile care au apărut între minoritățile sunnite din Irak și guvernul condus de șiiți, a reușit să contoleze orașul Fallujah aflat în provincia vestică Anbar, având populație majoritară sunnită. De asemenea, gruparea a reușit să contoleze o mare parte din capitala provinciei Ramadi, dar și un număr însemnat de orașe aflate în apropiere de frontierele cu Turcia și Siria.

În zonele controlate, SI este cunoscut ca fiind represiv. Cucerirea orașului Mosul, în iunie 2014, a avut un impact substanțial. Forțele irakiene au părăsit orașul în momentul în care militanții grupării islamice au avansat. În acest context, căderea unui alt oraș sub autoritatea SI a fost privită ca o amenințare pentru Orientul Mijlociu.

Dacă, la început, SI avea ca obiectiv obținerea de fonduri financiare (prin mijloacele pe care le-am prezentat anterior), în prezent, aceștia își concentrează eforturile pe ideologia sa și pe religie, considerând că, prin aceasta vor reuși să atragă cât mai mulți adepți, în mod special pe tinerii din comunitățile irakiene.

Dimensiunea religioasă prin care SI încearcă să atragă câți mai mulți adepți, este minimizată din două motive: primul se referă la faptul că religia are un rol important, se recunoaște că nu pot fi întreprinse demersuri pentru a stopa extinderea grupării islamice. Al doilea motiv la care nu poate fi dat un răspuns încă, este acela că, dacă SI este asociat cu religia, atunci cum se face că majoritatea dintre musulmani condamnă această mișcare?

Referitor la ideologia SI, aceasta poate fi definită, astfel: lupta împotriva liderilor care au fost cooptați de occident; lupta împotriva celor care încearcă să reprime sau să ucidă alți musulmani; combaterea celor care nu sunt credincioși; glorificarea califatului având la bază teologia salafistă (statul trebuie să fie condus de un calif și guvernat de perceptele islamului așa cum sunt ele interpretate de SI); înfrângerea Iranului în lumea arabă pe fondul rivalității istorice dintre persani și arabi, folosită pentru a avansa ideea că Iranul intenționează să controleze teritorii cu populație sunită din Siria și Irak, precum și dominațiile asupra Libanului și Yemenului.

Câștigurile, ce au crescut constant, dar și victoriile obținute, au făcut ca SI să atragă atenția tuturor statelor ce au interese în regiune. În acest sens, SI este considerat grupul care unește interesele naționale de securitate ale unor jucători precum Iran, Siria, Statele Unite, Rusia, Iordania, Israel, UE, și țările din Golf. Toate acestea sunt amenințate de evoluția sa, de organizare, de îndrăzneală și, nu în ultimul rând, de capacitatea sa de a deveni unul dintre cele mai finanțate grupuri teroriste din lume.

Evenimentele petrecute în ultima perioadă arată că, gruparea islamică i-a executat cu brutalitate pe mulți dintre oponenții săi, inclusiv musulmani sau alte confesiuni religioase.

În acest context, comunitatea internațională a luat hotărârea fermă de a învinge această grupare extremistă. Anunțul a fost făcut cu ocazia comemorării victimelor de la 11 septembrie 2001, atunci când președintele SUA, Barack Obama, a anunțat strategia pentru diminuarea puterii Statului Islamic și distrugerea acestuia.

În septembrie 2014, la Paris, s-a desfășurat o Conferința Iinternațională, la care au participat delegații din 30 de state, cu scopul de a constitui o coaliție internațională. În afara statelor europene, au mai participat Rusia, China, Japonia, Turcia, Canada și SUA, precum și state arabe.

În urma discuțiilor purtate, s-a ajuns la concluzia că, SI reprezintă o amenințare nu numai la adresa Irakului, ci și asupra întregii comunități internaționale. De asemenea, statele participante au condamnat crimele comise de această grupare și actele de violență în masă și s-au angajat să susțină guvernul din Irak în lupta împotriva grupării islamice prin toate mijloacele necesare.

Cu toate acestea, în rândul membrilor coaliției există obiective diferite și chiar divergențe. Astfel, SUA nu doresc să fie percepute că desfășoară acțiuni militare unilaterale împotriva SI, în timp ce partenerii de coaliție au viziuni și obiective comune.

Spre deosebire de SUA, Rusia și China, dar și o parte din țările europene și arabe, se opun desfășurării de atacuri militare pe teritoriul Siriei, acestea fiind considerate o violare a suveranității acestui stat.

Faptul că Iranul nu a participat la Conferința de la Paris, în prezent, nu se cunoaște care este rolul și în ce constă participarea sa în campania împotriva grupării islamice. În acest sens, oficialii americani au declarat că prezența Iranului nu ar fi oportună, datorită implicării sale în războiul din Siria, acesta fiind totodată și cel mai important aliat regional al regiumului Al-Assad. Cu toate acestea, influența sa atât în Irak, căt și în Siria, semnifică faptul că, Iranul are un rol deosebit în cadrul războiului global sau regional împotriva terorismului.

Dezacordul destul de vizibil din rândul liderilor americani, precum și viziunea contradictorie privind rolul SUA în campania împotriva SI, a creat o oarecare confuzie în rândul partenerilor, încurajând într-un fel pe militanții islamici. În acest context, obiectivele declarate, dar și strategia împotriva grupării islamice pare a fi lipsită de realism. Deși, au fost executate atacuri aeriene asupra zonelor controlate de SI, puterile regionale, cât și cele internaționale, trebuie să colaboreze cu partenerii interni din Irak și Siria pentru a reuși să ajungă la o înțelegere politică extinsă.

În urma dezbaterilor publice, dar și a știrilor prezentate în mass-media, SI este considerat ca fiind cea mai bogată organizație teroristă din lume. Sub ideologia sa, se ascunde o avere importantă obținută în urma unor activități ilegale.

Rolul actorilor regionali în combaterea SIIL

Turcia

Legăturile istorice și culturale, granița de peste 1600 km cu Siria, Irak, Iran, precum și aproape 10 milioane de cetățeni turci de origine kurdă, fac din Turcia un actor implicat în afacerile regionale.

În ultima perioadă, Turcia și-a intensifict prezența politică, culturală și economică, atât în Balcani, cât și în Orientul Mijlociu. Acest proces reprezintă o prioritate, fiind un răspuns al transformărilor post Război Rece în mediul relațiilor internaționale și o consecință a poziției sale geopolitice. În acest context, Ankara și-a reajustat principiile de politică internă și externă în conformitate cu schimbările majore din politica mondială.

Pentru a stabili acest obiectiv, Turcia și-a propus: „să devină o putere status-quo în lumea islamică. În acest sens, va utiliza toate instrumentele de care dispune, pentru a-și crea vectori în cele trei direcții: Balcani, Caucaz și Orientul Mijlociu.”

Ahmet Davutoglu, ministrul de externe al Turciei, susținea că: „secolul al XXI-lea trebuie abordat ca o perioadă de restaurare, construcție și cooperare: restaurare, în sensul de a dezvolta un spirit de acțiune comună și reconstrucție, ca o metodă de a depăși frustrările ultimelor decenii și de a răspunde la provocările următoarei perioade.”

Considerată cea mai mare putere musulmană din regiune și totodată un pivot geopolitic, aceasta își dorește să înlocuiască regimul Al-Assad cu un regim sunit, și astfel să redobândească influența în lumea arabă.

După izbucnirea războiului din Siria și apariția Statului Islamic, Turcia se confruntă cu probleme mari la frontierele cu Siria și Irak, acolo unde Iranul deține o influență predominantă asupra celor două state arabe.

Conștienți de structura etno-confesională din Irak și influența Iranului în regiune, Ankara este tot mai interesată de o acțiune militară a SUA mai mult în Siria decât în Irak. De asemenea, Turcia este conștientă de faptul că interesele sale vor intra în contradicție cu cele ale Arabiei Saudite. În consecință, Turcia este obligată să conlucreze cu Qatarul, având aceiași perspectivă comună în regiune.

O altă problemă majoră pentru Turcia o reprezintă conflictul armat cu militanții kurzi. Deși până acum a dus o politică fermă împotriva constituirii unui stat independent kurd în nordul Irakului, în prezent înclină să accepte posibilitatea înființării unui asemenea stat, care ar putea juca rolul unui tampon, relativ stabil, între granițele sale și actualele zone de conflict dintre suniți și șiiți.Dincolo de asta, turcii și kurzii au început să colaboreze împotriva forțelor guvernamentale siriene.

De asemenea, Turcia este preocupată de algerile generale din luna iunie (2015), alegeri ce se vor desfășura pe fondul unei creșteri economice în scădere față de anul anterior, a unei rate în creștere a șomajului, precum și a criticilor tot mai numeroase la adresa politicii externe promovate de Partidul Justiției și Dezvoltării.

În concluzie, apreciem că, reținerea sa în plan militar, precum și susținerea grupurilor islamiste, va îndepărta Turcia de cea mai mare parte a lumii arabe.

Iran

Pentru Iran, este important ca aliații săi shiiți să colaboreze cu populația kurdă pentru a domina în Irak, iar în Siria, guvernul condus de alawiți să nu piardă puterea. Din acest punct de vedere, SI trebuie îndepărtat din Irak, iar în Siria, aceste forțe trebuie diminuate, însă nu eliminate, astfel încât să nu poată să își proiecteze puterea în Irak.

Existența SI într-un conglomerat de grupări, servește intereselor Iranului de a menține pe rebeli divizați și de a prezenta această rezistență drept un demers jihadist, ceea ce ar limita, în schimb, sprijinul SUA pentru rebeli, și ar împiedica Arabia Saudită să folosească Siria drept rampă de lansare pentru subminarea sa în Iran și Libia.

Arabia Saudită

Poziția geopolitică a Arabiei Saudite în regiune este una nefavorabilă, pentru faptul că este amenințată de șiiții din Iran, de fenomenul Primăvara Arabă, dar și de islamul republican, aflat în plină ascensiune și delupta jihadistă condusă de către gruparea SIIL.

Pentru a îndepărta de la putere regimul Al-Assad, Arabia Saudită se folosește de SI, cunoscut pentru atitudina sa anti-shiită, diminuând astfel puterea din Irak cât și din Siria. Problema este că aceștia nu dețin controlul asupra SI.

Scopul principal al Arabiei Saudite aflată în competiție cu grupări, precum SI și AQ pentru conceptele de salafism și jihad, îl reprezintă înlăturarea de la putere a regimului Al-Assad. Deși nu deține controlul asupra SI, aceasta se folosește de gruparea anti-shiită pentru a diminua puterea atât din Irak, cât și din Liban.

În situația în care Turcia se confruntă cu probleme, statele membre ale Consiliului de Cooperare din Golf, conduse de Arabia Saudită, vor încerca să ocupe vidul din regiune, astfel încât să securizeze interesele arabilor suniți. Aceste măsuri sunt luate și pentru faptul că ele nu se pot baza doar pe SUA pentru a le apăra.

Qatar

Starategia adoptată de conducerea de la Doha are la bază două principii. În primul rând, Qatarul nu dorește hegemonia saudită în lumea arabă sunită, iar în al doilea rând își dorește să fie un actor regional. Pentru a realiza acest obiectiv, Qatarul a acordat sprijin grupării Frăția Musulmană din întreaga regiune. De asemenea, acesta are o influență asupra grupărilor jihadiste salafiste, inclusiv asupra grupării Jabhat Al-Nusra, considerată în Siria ca fiind o ramură Al-Qaeda.

Spre deosebire de saudiți și iranieni, acesta dorește ca SUA să distrugă SI, pentru ca forțele islamiste naționale să poată înregistra o ascensiune în Siria și, în cele din urmă, să poată face parte dintr-un acord pentru împărțirea puterii cu regimul din Siria.

De-a lungul ultimului secol, disponibilitatea opiniei publice americare privind implicarea militară la nivel global a oscilat. În acest context, a fost realizat un studiu cu privire la sprijiunul față de atacurile aeriene împotriva SI, în care se arată că 76% dintre cei intervievați au fost de acord cu atacurile aeriene, în timp ce 21% se opun unei astfel de intervenții.

Referitor la sprijinul de forțe terestre în Irak, procentajul este mult mai scăzut – 45% fiind de acord, în timp ce 53% sunt împotrivă. Pe baza acestor studii, dar și opinia analiștilor, contribuția SUA la înfrângerea grupării jihadiste Statul Islamic va fi una limitată, în sensul că nu se va implica în operații terestre majore.

În opinia acestora, contribuția cea mai mare trebuie să vină din partea statelor din regiune, precum Iran, Turcia, Arabia Saudită și Qatarul, care vor trebui să lase de-o parte divergențele și să-și asume responsabilitatea de a gestiona situația din regiune pe termen lung.

În comparație cu acțiunile Al-Qaeda, combaterea Statului Islamic, care controlează teritorii din Irak și Siria, va fi mult mai dificilă deoarece modalitățile de acțiune ale acestuia sunt diferite de cele ale AQ.

În consecință, rolul SUA va fi de importanță redusă și limitat în timp și spațiu cu cel al puterilor din regiune. Deși, aceste state au obiective diferite de reconfigurare a regiunii, în ceea ce privește lupta împotriva grupării SI ele trebuie să se implice pentru a-și menține securitatea și interesele în regiune.

Concluzii

Succesul obținut de SIIL constituie o sursă de inspirație pentru grupările salafist-jihadiste din statele vecine Siriei (Liban, Iran, Iordania), în condițiile în care acestea sunt conștiente de faptul că frontul sirian le oferă posibilitatea de a-și spori finanțarea și experiența de luptă pe un câmp real, elemente ce constituie, în perspectivă, ca germeni ai proliferării fenomenului radical-terorist în țările de origine. Această formă de slafism-jihadist tinde să submineze autorități ale statelor din spațiulanalizat, să radicalizeze o pătură semnificativă a populației și să devină o amenințare mai puțin dramatică, dar cu efecte mult mai puternice. În acest sens, puterea tot mai mare și influența SIIL au creat un dezacord regional privind natura amenințărilor reprezentate de extremiști jihadiști.

Deși, SUA a depus eforturi considerabile în ultimii doi ani, totuși SI a continuat să primească resurse, fie prin frontiera turcă, fie prin Golf. În ultima perioadă această situație s-a ameliorat, însă mai sunt multe de făcut pentru a obține o cooperare unitară din partea aliaților regionali în acest efort. Pentru aceasta, statele cu interese în regiune vor trebui să-și concentreze eforturile pentru a reliza o cooperare politică, diplomatică, militară și economică deopotrivă.

Probabilitatea ca SUA să participe la diminuarea SI este posibilă, dar, în același timp, este puțin probabil ca acești actori regionali să acționaze unitar pentru a stabili o nouă ordine regională cu scopul de a ține sub control califatul.

BIBLIOGRAFIE:

ANCUȚ, Isabela, „Reactivarea competiției regionale în Asia-Pacific. Disputele teritoriale din Marea de Sud și Est a Chinei”, Infosfera nr. 2/2013, București, Editată DGIA

BARBU, Mircea, „Statul Islamic-cea mai bogată organizație teroristă din lume. În spatele ideologiei se ascunde o avere impresionantă”, 8 iulie 2014 http://adevărul.ro/international/in-lume/statul-islamic-cea-mai-bogata-organizatie-terorista-In-spatele-ideologiei-ascunde-avere-impresionanta, accesat la data de 25 august 2014

DAVUTOGLU, Ahmet, „Reîntregirea Balcanilor. O perspectivă turcească asupra viitorului spațiu Balcanic”, în Foreing Policy România, nr. 25, noiembrie/decembrie 2011, accesat la 29 noiembrie 2014

KEYMAN, E.,Fuat, „Globalization, Modernity and Democracy”, în Turkish Foreing Policy 2009 and Beyond, http://sam.gov.re/wpontent/uploads/2011/12/efuat_keyman.pdf., accesat la data de 27 octombrie 2014

GRUMAZ, Alexandru, „Un nou stat islamic în Orientul Mijlociu”, Adevărul, accesat la data de 20 noiembrie 2014

GLODEANU, Antonio, Statul islamic îi alungă pe creștinii irakieni: „Vă convertiți la Islam sau muriți”, în Adevărul, accesat la data de 21 noiembrie 2014

DUMITRU, Elena, „Al-Qaeda se dezice de SIIL, califatul și conducătorul său. Ideologii al-Qaeda spun că noul stat islamic din Irak încalcă legile sharia și este deviant”, în Adevărul, http://adevarul.ro/international/in-lume/al-qaeda-dezice-siis-califatul-conducatorul-sau-ideologii-al-qaeda-spun-noul-stat-islamic-incalca-legile-sharia-deviant_53be5afb0d133766a84c5301/index.html10 iulie 2014, accesat la data de 21 septembrie 2014

MALIȚA Mircea, (coord.) Statele lumii, Editura științifică și enciclopedică, București, 1985, p. 577

MARIN, Viorica, „Jihadiștii vor să-și extindă califatul până în Balcani, inclusiv în România” Adevărul, 30 iunie 2014, http://adevarul.ro/ internațional/în-lume/, accesat la data de 17 octombrie 2014

NAFEEZ, Ahmed, „Syria intervention plan fueledby oil interests, not chemical weapon concerns”, The Guardian, 30 august 2013, accesat la data de 15 decembrie 2014

RADU, Cătălin, Turcia noul pivot geopolitic din Orientul Mijlociu; Foring Policy 2009, România, octombrie 2011

RUSU, Diana, „Bătălia pentru Bagdad. SUA și Iran, pregătite să se implice militar”, în Adevărul, http://adevarul.ro/ internațional/în-lume/Irak:, 15 iunie 2014, accesat la data de 18 noiembrie 2014

VIDU, Valentin, „Gruparea Stat Islamic este organizată ca un adevărat stat. Cine sunt conducătorii grupului terrorist”, Mediafax, 11 noiembrie 2014, accesat la data de 10 octombrie 2014

WITHNALL, Adam, „Iraq crisis: Isis changes name and declares its territories a new Islamic state with 'restoration of caliphate' in Middle East”, The Independent, accesat la data de 21 noiembrie 2014

*** http://independent.co.uk//news/world/midlle-est/ Iraq crisis: Isis changes name and declares its territories a new Islamic state with 'restoration of caliphate' in Middle East. The Independent, accesat la data de 14 septembrie 2014

*** http://www.thenational.ae/Hassan, Hassan Political reform in Iraq will stem the rise of Islamists. The National, accesat la data de 17 noiembrie 2014

*** http://news.siteintelgroup.com/Jihadist-News, ISIS Spokesman Declares Caliphate, Rebrands Group as Islamic State”, html, accesat la data de 21 noiembrie 2014

***http://ro.wikipedia.org/wiki/Statul Islamic, accesat la data de 21 august 2014

***http://adevărul.ro/international/foring-policy/Profilul-grupării-isil-siimplicatiile-regiune, accesat la data de 25 august 2014

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titlul „Rețea Transnațională de Management Integrat al Cercetării Doctorale și Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Științe Militare”, “Securitate și Informații” și “Ordine Publică și Siguranță Națională” – Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită –“ SmartSPODAS”.”