Specificitatile Impuse Utilizarii Terenurilor de Cadrul Natural

3.2.1. Caracteristicile impuse de relief și structura geologică

3.2.1.1. Relieful

3.2.1.1.1. Specificul elementelor morfometrice ale reliefului

Unitatea administrativ teritorială a orașului Fierbinți-Târg se suprapune pe trei câmpii componente ale Câmpiei Vlasiei, și anume Câmpul Maia, Câmpul Snagovului și Câmpul Moviliței, și pe o porțiune a luncii râului Ialomița la confluența acestuia cu râul Cociovaliștea.

Din punct de vedere morfometric câmpia Vlăsiei are proprietățile unei câmpii piemontană-terminală, compusă din două conuri de dejecție complexe, unul dintre acestea fiind conul Ialomița – Cricovul Dulce. Confluența râului Ialomița cu râul Cociovaliștea formează o convergență locală a râurilor (una din caracteristicile câmpiei Vlăsiei). Caracteristic câmpurilor componente Câmpiei Vlăsiei, este înălțarea acestora cu 5-20 m peste lunci(xxx. Tratat V). În cazul unității administrative studiate, altitudinea medie este de 75m. Diferența altitudinală între lunca râului Ialomița și cele trei subunități ale Câmpiei Vlăsiei este de 5-10m, altitudinea cea mai mică fiind în partea de Est spre confluența cu râul Prahova.

Cota altitudinală cea mai mare și în același timp și zona cea mai înaltă a regiunii este localizată în Nordul regiunii în Câmpul Maia, cu 78,2m.

Lunca râului Ialomița este singura luncă din cadrul Câmpiei Vlăsiei cu o singură terasă, este mai îngustă, lățimea medie fiind e aproximativ 1000m.

Direcția de curgere a râului este V-E, pe suprafața administrativă a orașului, formează o pantă mică, lungima luncii fiind de aproximativ 7.6 km iar diferanța altitudinală este de 5m, 70m în Vest respectiv 65m în Est. Diferența altitudinală este de 0.65m pe km. Forma câmpurilor peste care este suprapus orașul Fierbinți-Târg, este orizontală/cvasiorizontală.

3.2.1.1.2. Tipuri genetice de relief

În arealul orașului Fierbinți-Târg, întâlnim două tipuri genetice de relief, câmpie și luncă.

Din punct de vedere ierarhic unitatea adiministrativă a orașului Fierbinți-Târg se suprapune unității geomorfologice Câmpia Română, în cadrul Câmpiei Ialomiței, care reprezintă subregiunea centrală a Câmpiei Române. Câmpia Ialomiței este formată din mai multe tipuri genetice de câmpii, Câmpia Vlăsiei(cea pe care se suprapune orașul Fierbinți-Târg) fiind piemontan-terminală. Câmpia Vlăsiei este alcătuită din mai multe câmpuri dintre care teritoriul orașului Fierbinți-Târg se suprapune pe trei din acestea. Cea mai mare suprafață este ocupata de Câmpia Moviliței care ocupă 64% din suprafața totală a unității administrativ teritoriale și din punct de vedere genetic este o câmpie piemontan-terminală cu dublă înclinare(Vest-Est și Nord-Sud). A doua ca suprafață este Câmpia Maia care ocupă 32% din suprafașa totală și este localizată în partea de N-E a regiunii, este o câmpie piemontan-terminală, recentă, cu areale fost subsidente și cu loess subțire. Cea de a treia câmpie ca suprafață este Câmpia Snagovului, localizată în partea de N-V a regiunii și este o câmpie terminală foarte netedă, fără terase (numărul de terase ale râului Ilomița este una, iar în partea de vest a regiunii studiate, este greu de observat).

Partea central-nordică a regiunii este străbătută de către râul Ialomița care prin fragmentarea câmpiei formează alte două tipuri genetice de relief, respectiv lunca și terasa în cazul acesta, deoarece Ialomița prezintă doar o terasă în Câmpia Vlăsiei. Câmpiei Vlăsiei în general nu există popine, însă pe suprafața administrativ teritorială a orașului Fierbinți-Târg, în partea centrală a regiunii și în partea de Nord a orașului, în luncă există o popină cu o altitudine de 75m numită „Dealul lui Bolete”. Terasa Ialomiței este mai vizibă pe partea dreaptă a râului Ialomița, și este comparată adesea cu lunca înaltă a Argeșului ca altitudine.

Atât lunca cât și terasa sunt forme de relief recent formate(din punct de vedere geomorfologic), unii autori(G.Vâlsan, 1916), consideră că inițial râul Ialomița curgea spre Prahova și că ulterior s-a produs o captare la Fierbinț-Dridu, unde apare un mic defileu. Litologic, lunca râului Ialomița este alcătutiă din aluviuni recente.

3.2.2. Structura geologică

Se cunosc diferențe în ceea ce privește numărul de microplăci, cum că acestea ar fi desprinse din placa Est-Europeană sau din cea Africană. După cum am precizat părerile se împart, unii autori consideră trei iar alții cinci microplăci. Tectonica orașului Fierbinți-Târg este strâns legată de una din cele două teorii, și anume, microplaca Moesică (S-SE) după unii autori continuă în Est numai până la „falia Dâmbovița – Fierbinți-Târg (est de București și Sudul Dobrogei)” (G.Posea, 2002), iar după alți autori locul în care este poziționat orașul este contactul dintre două microplăci tectonice și anume microplaca Moesică și microplaca Mării Negre.

Cadrul natrual aparține Câmpiei Vlăsiei la limita acesteia cu Câmpia Mostiștei. Din punct de vedere geologic în acestă zonă întâlnim pietrișuri fluviatile de origine quaternară, în subsolul câmpiei.

În pleisoticenul superior s-au depus depozitele de nisipuri peste care ulterior s-au depus depozitele loessoide (în care s-au dezvoltat forme de relief de tasare, precum crovurile, pe care le întâlnim pe întreaga regiune studiată).

Potrivit lui Mutihac teritoriul utității administrativ teritoriale studiate se suprapune pe zona de falie care face trecerea între platforma Sud-Dobrogeană, cuprinsă între Falia Palazu la nord și Falia Fierbiniți la sud, și între platforma Plafroma Valahă care este cuprinsă între Falia Fierbinți la nord-est și Dunăre la sud.

Soclul platformei Sud-Dobrogene este format din gnaise granitice și de șisturi cristaline mezometamorfice iar cel al platformei Valahe este format din șisturi cristaline mezometamorfice.

Cuvertura este alcătuită la ambele platforme, din sedimente depuse peste soclul acestora, cu grosimi care pot atinge chiar și mii de metri.

Principalele elemente tectonice ale platformei Sud-Dobrogene sunt faliile profunde care delimitează această platformă, Falia Palazu și Falia Fierbinți, iar în cazul platformei Valahe, principalul element tectonic îl constituie Falia Fierbinți care este numită de geologul Mircea Săndulescu, Falia transmoesică. Falia Fierbinți conform Mutihac este o falie crustală care s-a format o dată cu remobilizarea cristalinului din soclu, în ciclul cadomian(Mutihac V. 2004:44).

Această falie pe care se suprapune orașul Fierbinți-Târg, are o vârstă postcadomiană și s-a format în urma ridicării și rotirii Platformei Sud-Dobrogene.

M. Săndulescu, împarte platforma Moesică în două sectoare, și anume sectorul dogrogean și sectorul valah. Acestă împărțire în două sectoare distincte este produsă datorită faliei intramoesică/inframoesică(falia Călărași Fierbinți).

Soclul platformei Moesice este format în Dobrogea centrală de șisturi verzi, în Dobrogea de Sud formațiuni metamorfice(majoritatea forajelor au fost făcute în perioada aceea în compatimentul dobrogean) tot în Dobrogea se întâlnește și o serie de Altîn Tepe, vârsta acestor componente ale soclului fiind precambrian inferior- precambrian mediu. În restul Platformei Moesice au fost făcute puține foraje, din care au fost întâlnite roci metamorfice precambriane, însă constituția soclului este oarecum diferită față de cea a Dobrogei.

Cuvertura potrivit lui Săndulescu este formată în toate sectoarele sale cu depozite detritice din perioada Ordovicianului și a Cambrianului(Săndulescu M. 1984:91).

Printre principalele elemente tectonice ale Platformei Moesice face pare și falia intramoesică(Fierbinți-Călărași) care are o extindere foarte mare de pe platforma continentală a Mării Negre până în pânza getică.

În concluzie

3.2.3. Favorabilitatea si restrictivitatea rețelei hidrografice în structurarea funcționalității terenurilor

Deoarece orașul Fierbinți-Târg ocupă o suprafață mică, nu se poate vorbi de o rețea hidrografică proprie, având în vedere apele de suprafață, ci doar despre ceea ce este propriu acestei zone de studiu și anume, apele freatice datorită prezenței luncii râului Ialomița.

3.2.3.1. Apele de suprafață

Apele de suprafață sunt reprezentate de cele două râuri, Ialomița și afluentul acestuia, Ciocovaliștea. Râul Ialomița traversează suprafața orașului Fierbinți-Târg de la Vest către Est pe o distanță de aproximativ opt kilometri și formează o luncă cu lățimi cuprinse între 500 și 1000m, care desprate satul Fierbinții de Jos de satele Fierbinți-Târg și Fierbinții de Sus.

Râul Ialomița potrivit lui I. Ujvári în cartea „Geografia apelor României” are o lungime de 414 km și o suprafață bazinală totală de 10 430 km2 , izvorește din Masivul Bucegi, de la o altitudine de 2 390 m, de sub Piatra Obîrșiei. Arealul orașului Fierbinți-Târg se află în sectorul din aval de Cricov, în zona de divagare, unde panta medie a râului până la confluența cu râul Prahova scade până la 1.1 m/km. Râul Ialomița străbate orașul Fierbinți-Târg pe o suprafață de aproximativ 7.7 km. Afluenții râului Ialomița cei mai apropiați zonei de studiu sunt Prahova(cel mai mare afluent al Ialomiței) aceasta fiind și limita cu sectorul Câmpiei Bărăganului, iar în amonte în lacul Căldărușani se varsă râul Vlăsia.

Râul Cociovaliștea este afluentul râului Ialomița în nordul zonei intravilane orașului Fierbinți-Târg conform hărții topografice și a cercetării în timpul etapei de teren, însă I. Ujvári menționează faptul că acest afluent, cu o lungime de 40 km și o suprafață bazinală de 196 m2 , se varsă în amonte de Orașul Fierbinți-Târg, în lacul Căldărușani.

3.2.3.3. Evoluția spațio-temporală a rețelei hidrografice de suprafață

Pe teritoriul orașului Fierbinți-Târg, albia majoră a râului Ialomița a suferit mai multe modificări în timp, conform localnicilor în perioada interbelică cursul apei a suferit o serie de modificări, de la poziția inițială care era la o distanță egală a apei atât față de satul Fierbinții de Jos cât și față de satul Fierbinții de Sus, cursul și-a schimbat direcția către satul Fierbinții de Jos, prin partea de S a acestuia. Autoritățile din acea perioadă au îndiguit cursul râului Ialomița deoarece aveau loc inundații în partea sudică a satului (parte aflată la o altitudine mai joasă). După anul 1975, din cauza inundațiilor provocate de către râul Ialomița, mai ales la confluența cu râul Prahova, s-au început lucrările pentru barajul de acumulare Fierbinți-Dridu.

Acest proiect a avut trei scopuri, primul scop a fost oprirea inundațiilor, în primul rând cele care afectau orașele Urziceni și Slobozia dar în cazul nostru, cele care afectau satul Fierbinții de Jos, pentru care au fost construite dale de ciment pentru a proteja această regiune. Al doilea scop a fost realizarea unei micro-hidrocentrale, și acesta a fost atins cu succes, dar al treilea scop și anume cel de irigare a terenurilor agricole a fost un eșec din cauza fondurilor.

Construirea acestui lac Fierbinți-Dridu, a fost o modificare ecologică ce a schimbat semnificativ cadrul natural al regiunii, deoarece în luncă exita o suprafață considerabilă de pădure, ce a fost defrișată, iar astăzi au rămas doar terenuri mlăștinoase, zone cu exces de umiditate și pășuni.

3.2.3.2. Apele subterane

Apele freatice prezente în această regiune sunt localizate la baza depozitelor loessoide care s-au depus peste depozitele fluvio-lacustre. Nivelul freatic este mai oscilant sub câmpiile Snagov și Maia, între 8 și 15m dar și 2-8m (Figura nr. 1). Câmpia Moviliței are însă apă la 10-15m adâncime, urcând către est la 2-5m. Apele freatice se întâlnesc sub forma apelor zonale a căror continuitate este întreuptă de văile care fragmentează câmpia, în cazul zonei studiate lunca râului Ialomița întrerupe continuitatea apelor zonale. Aceste întreruperi sunt puse în evidență de o serie de izvoare, care se întâlnesc în zona studiată atât pe malul stâng al râului Ialomița, cât și pe malul drept. Pe malul stâng se regăsesc patrusprezece astfel de izvoare, iar pe malul drept aproximativ douăzeci și șase de izvoare. Apele freatice sunt împortante pentru că reprezintă principala sursă de alimentare cu apă potabilă dar și pentru irigații.

Fig. nr.1 – Adâncimea pânzei freatice, metoda de interpolare Kriging

Apele de adâncime. Acestea apar sub depozitele fluvio-lacustre(formate din nisipuri și pietrișuri aduse din Carpați). Alimentara acestora se face dinspre Carpați dar și dinspre Dunăre în special în zona bălților din estul județului Ialomița. Potrivit volumului V din „Geografia României” „Orizonturile acvifere de adâncime ajung, uneori, până la adâncimi de 2000 m, unde devin termale așa cum se remarcă în zona Bucureștiului….au un caracter ascensional sau chiar artezian”. Un fenomen care atestă prezența acestor ape cu caracter ascensional sau artezian s-a petrecut în anul 1940, în timpul cutremurului din data de 10 noiembrie, când au avut loc rupturi de teren, late de câțiva metri, pe o lungime de aproape un kilometru, din care a țâșnit apă fierbinte cu noroi cenușiu, ce a format mici ridicături de pământ.

3.2.4. Caracteristicile climatice – elemente definitorii în utilizarea terenurilor

Climatul orașului este în primul rând influențat de către poziția geografică a țării, și anume un climat temperat continental, caracterizant prin valori termice mari, cantități reduse de precipitații fiind frecvente secetele și viscolele. Caracteristicile acestui climat sunt determinate de poziția țării față de mai mulți centri barici. Astfel există centri barici de înaltă presiune precum anticiclonii și centri barici de joasă presiune, ciclonii. Pe teritoriul țării noastre există asemenea centri barici cu frecvență mai mare dar și cu frecvență mai mică. Printre cei cu frecvență mare se numără anticiclonul azorelor, anticiclonul islandez, ciclonul est-europen și ciclonii mediteraneeni. Ciclonii mediteraneeni influențează în mare parte sudul țării, provoacă schimbări de vreme și precipitații bogate iarna, primavara și toamna. Iarna, la contactul cu aerul rece aceștia determină intensitatea vântului, apariția precipitațiilor abundente și aprația viscolului. Anticiclonul est-european are un caracter semipermanent, se formează foarte rar vara iar atunci când se întâmplă acest fenomen acțiunea acestuia favorizează deplasarea maselor de aer cald în estul și sud-estul României, și implicit atât acest anticiclon cât și ciclonii mediteraneeni influențează condițiile climatice de pe teritoriul orașului Fierbinți-Târg.

Ceilalți centri barici, cei cu frecvență mai redusă „au o influență mai mică asurpa României”. Cei care se remarcă pentru schimbările bruște sunt, anticiclonul scandinav care determină schimbări bruște în sezonul rece și anticiclonul gorenlandez care determină schimbări bruște în sezonul cald.

Suprafața subadiacentă activă reprezintă „suprafața terestră cu toate particularitățile ei(relief, vegetație, rețea hidrografică, sol etc.), influențate sau nu de activitățile omului” (*xxx, 1983:203). Dintre toate particuaritățile suprafeței terestre, relieful reprezintă cea mai important rol, acesta impune anumite caracteristici climatice. În primul rând Carpații prin poziția acestora reprezintă o barieră orografică au o influență hotărâtoare asupra distribuției maselor d aer. Datorită lanțului Carpatic, ciclonii mediteraneeni își exercită influențele în sudul și sud-estul țării, iar anticiclonul est-european în estul și sud-estul țării. În al doilea, datorită marilor categorii ale formelor de relief ale României dispus concentric altitudinal, se poate vorbi despre o etajarea a releiefului care generează climatele locale numite topoclimate. Relieful de câmpie pe care se suprapune unitatea administrativ teritorială a orașului Fierbinți-Târg influențează climatul prin panta slab accentuată a reliefului, deoarece zonele cu pantă lină primesc o cantitate mai ridicată de energie solară față de versanții abrupți care primesc o cantitate mai scăzută. Potrivit menționărilor anterioare etajarea reliefului generează formează climate locale numite topoclimate. Astfel, etajului climatic de câmpie peste care se suprapune și suprafața orașului Fierbinți-Târg, îi corespund topoclimatele de câmpie. Topoclimatul de câmpie reprezintă etajul climatic cuprins între 7 și 200m altitudine, și este caracterizat prin contraste termice de la vara la iarna, sau de la zi la noapte. Aici se produc cele mai ridicate temperaturi maxime, dar și cele mai scăzute temperaturi, formând cea mai mare amplitudine termincă din țară. În timp, regiunea studiată a cunoscut termenul de secetă excesivă, în mai mulți ani, cea mai recentă fiind seceta din anul 2001.

În cazul de față, datorită reliefului, teritoriul orașului Fierbinți-Târg are o deschidere largă către toate direcțiile maselor de aer, o altitudine scăzute cu pantă slab înclinată și microforme de relief care determină variații slabe ale parametrilor climatici. Prezența vegetației, a tipurilor de sol specifice reliefului de câmpie și prezența suprafeței de teren acoperite cu apă au o influență particulară asupra elementelor climatice. Principalele medii prin care aceste componente ale cadrului natural influențează clima, sunt: vegetația prin fenomenul de transpirație al plantelor care poate ridica gradul de umiditate a aerului și atenuează asorbția de radiații a solului; solul prin capacitatea de reflexie a razelor solare(în cazul de față fiind predominante tipurile de cernoziom, culoare închisă a acestuia reflectă o cantitate mai mică de raze solare); hidrografia poate favoriza în zona înconjurătoare temperaturi mai scăzute datorită capacității de absorpție a razelor solare.

Deoarece în regiunea de studiu, nu există o stație meteorologică, cercetările asupra componentei climatice se realizează la stația meteorologică a Municipiului Urziceni care se află la o distanță de arpoximativ 20km, iar datele utilizate sunt înregistrate în intervalul 1995-2004.

Temperatura medie anuală variază pe teritoriul țării noastre de la nord la sud. În sud se desfășoară izoterma de 11°C, iar media anuală la nivelul orașului Fierbinți-Târg, în intervalul 1995-2004 este de 11,5°C aceasta fiind o valoare peste temperatura medie anuală din această zonă, fiind asemănată temperaturilor din Delta Dunării sau de pe litoralul Mării Negre.

Temperatura medie lunară. Cele mai mici valori ale mediilor lunare multianuale au fost înregistrate în luna ianuarie (-1.6°C), aceasta fiind și luna cea mai rece, caracterizată prin advecția aerului rece arctic continental și răcirile radiative sub influența anticiclonilor. Cele mai mari valori s-au format sub influența advecțiilor de aer cald, media lunară multianuală fiind înregistrată în luna iulie(23,9°C),(Tabelul nr. 1).

Fig. nr. 1. – Temperaturile medii lunare și temperatura medie anuală ale aerului,

în intervalul 1995 – 2004, la stația Urziceni

Sursa datelor: Stația Meteorologică Urziceni

Tabelul nr. 1 – Temperaturile medii lunare pentru perioada 1995-2004 (în °C)

Sursa datelor: Stația Meteorologică Urziceni

Temperatura la suprafața solului. Temperatura medie anuală pe perioada 1995-2004, la stația din orașul Urziceni a solului este de 13,17°C. Temperatura variază pe parcursul celor doisprezece luni de la una la alta, putându-se înregistra o valoare minimă și o valoare maximă. Asemenea minimei temperaturii medii anuale, luna în care s-a înregistrat temperatura medie lunară cea mai scăzută la suprafața solului, este luna ianuare(-1,9°C), aceasta fiind mai mică cu trei procente decât temperatura aerului. Valoarea maximă se înregistrează tot în luna iulie(29,2°C), valoarea fiind mai mare cu 5,3°C decât cea a temperaturii medii.

Fig. nr. 2 – Temperaturile medii lunare și la suprafața solului,

în intervalul 1995 – 2004, la stația Urziceni

Tabelul nr. 2.. – Temperaturile medii lunare ale suprafeței solului

pentru perioada 1995-2004 (°C)

Umiditatea aerului. Reprezintă cantitatea de vapori de apă existentă în atmosferă, provenită din sursele hidrografice de la suprafața terestră. Astfel bazinele hidrografice ale râurilor Ialomița și Cociovaliștea constituie surse permanente de evaporație, fapt ce determină creșterea gradului de umiditate în regiuena studiată. Umiditatea aerului este redată de raportul dintre umezeala relativă și umezeala absolută. Umezeala relativă medie anuală pentru perioada 1995-2004 a fost de 75,6% la stația meteorologică a Municipiului Urziceni.

Tabelul nr. 3. – Umezeala relativă medie lunară pentru perioada 1995-2004 (%)

Sursa: Stația Meteorologică Urziceni

Nebulozitatea. Acesta este un alt element climatic cu consecințe asupra climei, prezintă o dependență față de particularitățile circulației generale ale atmosferei. Gradul de acoperire cu nori duce pe de-o parte la diminuarea cantității de raze solare iar pe de altă parte la face ca pierderile termice ale solului să fie mai reduse. Alt factor care influențează gradul de nebulozitate este relieful prin evoluția fronturilor de aer și o anumită orientare a deplasării norilor.

Din tabelul de mai sus se observă faptul că în timpul verii zilele senine sun mai multe decât în alte perioade ale anului, iar cea mai mică frecvență a zilelor cu cer senin este înregistrată în luna ianuarie când se determină o nebulozitate crescută.

Tabelul nr. 4. – Numărul mediu lunar al zilelor cu cer senin și al celor cu cer noros (media anilor 1995-2004 la stația Urziceni):

Sursă: Stația Meteorologică Urziceni

Regimul precipitațiilor. Datorită prezenței celor patru centri barici principali de pe suprafața României cât și datorită prezenței lanțului carpatic sub forma unei bariere orografice se distinge o inegalitate în regimul precipitațiilor. În cazul orașului Fierbinți-Târg, media anuală a cantității de precipitații pentru perioada 1995-2004(înregistrate la stația meteo. Urziceni) a fost de 518,95 mm, valoare sub meida anuală a României care este de aproximativ 600 mm.

Fig. nr. 3 – Cantitatea anuală de precipitații pentru perioada 1995 – 2004, la stația

meteorologică Urziceni

Sursa datelor: Stația Meteorologică Urziceni

Vântul. Cel mai frecvent vântul bate dinspre Nord-Est (24,32%), iar calmul atmosferic predomină în proporție de 43,98%. Această direcție reprezintă direcția vânturilor din nord-est și celor din nord. Viteza variază între 1,74 m/s și 4,40 m/s. În luna Ianuarie putem observa direcția din care bate vântul cel mai frecvent către Sud-Vest (18,29%), iar direcția vântului din Nord-Est cu 6,12 m/s. Luna Iulie este caracterizată prin vânturi ce bat din direția Nord-Est și o viteză către Sud-Vest, calmul atmosferic fiind 43,98%.

Calm atmosferic 49.76 % Calm atmosferic 43.98 %

Fig. nr. 4. – Graficul frecvenței și vitezei vântului în lunile ianuarie și iulie în intervalul 1995-2004,

la stația Urziceni;

Sursa datelor: Stația Meteorologică Urziceni

3.2.5. Caracteristicile pedologice și degradarea solurilor

Principalul factor care determină compozitia solului îl reprezintă materialul parental, dar mai sunt și factori precum clima, relieful ,vegetația și animalele, care acționează asupra acestuia și pot determina structura acestuia. Toți acești factori sunt corelați cu factorul timp . Pentru solul din această zonă(câmpie), materialul parental este loess-ul. Dar pentru luncă materialul parental nu mai este loess-ul ci sunt depozitele fluviatile. Textura acestor depozite aluviale este mai groiseră în apropierea cursului de apă și devine mai fină spre terasă.

Pentru unitatea de relief Câmpia Vlăsiei clasele de sol predominante sunt molisolurile, argiloiluvisolurile, solurile halomorfe și solurile neevoluate. Regional, Câmpia Moviliței este predominată în est de Faeziomuri, cernoziomurile cambice și cele argiloiluviale devenenind Faeziomuri după ultima clasificare pedologică. Câmpia Maia în estul aceseia predomină tot Faeziomurile, cernoziomurile argiloiluviale după ultima clasificare. Aceste soluri devin freatic-umede acolo unde apa freatică se află la 3-5 m adâncime, astfel pe o bună suprafață a orașului Fierbiniți-Târg, întâlnim prezența Faeziomurilor freatic-umede. Argiloiluvisolurile precum solurile brun-roșcate prezente în vestul Câmpiei Maia și sudul Câmpiei Snagovului, devin Preluvosoluri roșcate după noua clasificare. Dar apr și soluri dintre cele neevoluate în lunca râului Ialomița. (XXX vol V, 2005)

În urma analizei SIG, pe baza hărții pedologice scara 1:200,000 și pe baza hărții unităților de relief, am realizat o clasificare a solurilor din regiunea studiată. Astfel, în vestul unității administrative, respectiv estul câmpiei Snagovului apar solurile de tip Faeziomuri freatic umede (Cernoziomuri argiloiluviale tipice, freatic-umede – clasificare veche). În partea de nord din și nord-est a zonei studiate, începând cu lunca râului Ialomița, regiunea se află în sud-estul Câmpiei Maia unde se regăsesc soluri de tip Aluviosoluri entice, Faeoziomuri freatic-umede (în luncă) dar și în restul regiunii deoarece după ultima clasificare a solurilor, Cernoziomurile argiloiluviale devin tot Faeoziomuri. Câmpia Moviliței ocupă restul suprafeței analizate și prezintă mai multe tipuri de sol în zona studiată. Orașul Fierbinți-Târg se localizează în nordul acestie câmpii. Solurile predominante sunt Faeoziomurile tipice și Faeozimorile freatic-umede și insular Preluvosoluri roșcate și Stagnosolurile umbrice.

Pe teritoriul orașului Fierbinți-Târg se evidențiază trei tipuri de sol și anume:

Cernoziom (S.R.C.S., 1980; S.R.T.S., 2003), (face parte din clasa de sol denumita Cernisoluri, și este format dintr-un orizont Amolic,urmat de un orizont intermediar, cu o nuanță superioară mai închisă) care se găsește pe cea mai mare suprafață și este caracterziat prin cantitate mare de humus. Cernoziomurile predominante sunt: Cernoziomurile argiloiluviale tipice, în care apare orizontul Bt, și care ocupă cea mai mare suprafață a regiunii studiate; Cernoziomurile cambice freatic-umed în partea central-SE, în care apare orizontul Bv și Cernoziomurile cambice tipice. Cernoziomul cambic este specific câmpiei plane. Apare în condițiile prezenței unei temperaturi medii anuale ridicate 11,5°C și precipitații reduse sub 500 mm. Materialul parental este alcătuit din loess și depozite loessoide. Vegetația predominantă este cea de stepă însă actual este înlocuită de culturile agricole.

Cernoziomuri cambice (S.R.C.S., 1980)/Faeoziom (S.R.T.S., 2003). Se regăsește pe o suprafață destul de mare pe teritoriul orașului Fierbinți-Târg, acesta este caracterizat printr-un orizont A molic și unu Bv. Condițiile fizico-geografice sunt asemănătoare cernozimurilor tipice temperaturi medii anuale 11,5°C și precipitații medii anuale cuprinse între 500-600 mm. Materialul parental este același, specific Câmpiei Vlăsiei. Vegetația naturală este cea de silvpstepă, înlocuită în prezent de culturi agricole. Conține mult humus.

Cernoziomuri argiloiluviale (S.R.C.S., 1980)/Faeoziomuri freatic umede (S.R.T.S., 2003). Primul orizont este A molic însă de data aceasta orizontul Bv devine Bt. Se regăsește mai ales în zonele cu temperturi medii anuale de aproximativ 9°C și precipitații de aproximativ 600 mm. Se formează pe acelați material parental precul Faeoziomul.

Preluvosoluri roșcate (S.R.T.S. 2003)/soluri brun-roșcate (S.R.C.S. 1980) care este restrâns în zona centrală cu o cantitate mai mică de humus, în care carbonații se întâlnesc sub 130 cm. Acesta face parte din categoria solurilor argiloiluviale având ca orizont de sol, orizontul Bargiloiluvial(Bt) de culoare roșcată în partea inferioareă. Este răspândit în continuarea cernoziomurilor argiloiluviale (S.R.C.S. 1980), Faeoziomuri (S.R.T.S. 2003), care se găsește pe cea mai mare suprafață a orașului. Condițiile fizico-geografice ale zonei studiate sunt prielnice Preluvosolurilor roșcate, acestea fiind caracterizate prin TMA peste 11°C și cantiăți scăzute de precipitații sub 600 mm/an. Materialul parental al acestui tip de sol este alcătuit din loess și depozite loessoide. Vegetația naturală întâlnită acestui tip de sol este cea specifică zonei de stepă.

Protosolul aluvial (S.R.C.S., 1980)/aluviosolul entic (S.R.T.S., 2003). Se numesc și soluri neevoluate, le regăsim în zona de luncă și au ca orizont superior, orizontul A sau orizontul O, urmat de rocă. În zona de luncă, unde apa freatică este aproape de suprafață sau în alte zone băltește la suprafață, apar procesele de gleizare și stagnogleizare, care se manifestă numai în condițiile existenței în sol a excesului de umiditate, care pot proveni atât din pânza freatică(gelizare) cât și din precipitații(stagnogleizare). Acest tip de sol este răspândit în luncile râurilor, acest sol este legat de procesul de inundare și de umezire freatică. Se numesc neevoluate deoarece procesul de formare este întrerupt de către depunerea d aluviuni. Din punct de vedere biogeografic este valorificat silvic (în cazul orașului Fierbinți-Târg pădurea de luncă a fost defrișată în urma construirii lacului Dridu-Fierbinți), dar și pajiști (prezente și în regiunea studiată.

Cea mai mare suprafață din teritoriul studiat este ocupat de cernoziomuri și sol brun-roșcat în proporție de aproximativ 4000ha iar restul de aprox 300ha reprezentând zona de luncă.

Solurile sunt importante în dezvoltarea regiunii deoarece aceste tipuri de sol întâlnite în Fierbinți sunt prielnice agriculturii, care reprezintă principalul mod de utilizare al terenurilor din această regiune.

Pe teritoriul orașului Fierbinți s-au realizat profile de sol de către Oficiul de studii pedologice și agrochimice (O.S.P.A) din Slobozia și au concluzionat faptul că în această zonă întâlnim procese de degradare precum gleizarea, eroziunea etc..

3.2.6. Importanța componentei biogeografice în dinamica utilizării terenurilor

3.2.4.1. Vegetația

În ceea ce privește acest capitol, subiectul privind vegetația a fost dezbătut în diferite moduri de geografii români. Profesorul Vintilă Mihăilescu, clasifică vegetația în lucrarea numită „Geografia Fizică a României” ca fiind un tip de vegetație de stepă și silvostepă, dar argumentează faptul că denumirea de „câmpie” a fost atribuită unei astfel de zone de vegetație. Această denumire de vegetație de „câmpie” nu are legătură cu unitatea de relief ci cu faptul că „populația a dat un nume regiunilor lipsite de vegetație lemnoasă”(Mihăilescu V. 1969:240). Acesta tratează ambele tipuri de vegetație împreună însă, alți autori precum Alexandru Roșu tratează atât stepa cât și silvostepa separat. Oricum ar fi tratate vegetațiile specifice câmpiei, orașul Fierbinți-Târg se suprapune unei vegetație de câmpie în care este prezentă atât stepa cât și silvostepa. Vegetația specifică stepei a fost însă înlocuită astăzi în mare parte cu plante de cultură deoarece solurile din această zonă sunt cele mai fertile.

Profesorul Raul Călinescu, în lucrarea „Biogeografia României” consideră silvostepa ca fiind parte a stepei, silvostepa fiind zona arboricolă din stepă „pădurea coboară și ea pe alocuri în câmpie”(Călinescu Raul, 1969:173).

Vegetația de stepă. România se află în zona de stepă cea mai vestică a stepei siberiene, care la rândul acesteia se continuă cu stepele turanice. Regional, în Câmpia Română, aceasta ocupă partea de est și nord est. Inițial, aceasta era o zonă de pajiști unde pe la sfârșitul secolului XIX se practica pășunatul, pe harta din anul 1864(Charta Meridională a României) o treime din suprafață din unitatea administrativ teritorială ocupată astăzi de orașul Fierbinți-Târg, avea ca mod de utilizare al terenurilor, fânețe. Însă, prin extinderea culturilor agricolo modul de utilizare al terenurilor a fost modificat, majoritatea pășunilor nu mai există în prezent, dar nici o bună parte a zonei forestiere de acum aproape un secol.

Caracateristic cadrului natural ar fi prezența pajiștilor cu plante xerofile, care sunt adaptate zonelor foarte uscate, iar ca elemente vegetale cele mai întâlnite erau gramineele din genurile Stipa (coliile – Stipa joannis), Festuca (păiușul – Festuca valesiaca), Achillea (coada șoricelului de stepă – Achillea setacea) etc.

Vegetația de stepă este cea mai răspândită pe suprafața studiată, aceasta putând fi identificată în prezent doar în zonele în care modul de utilizare al terenului cadrului natural nu a fost modificat prin înlocuirea acestuia cu plante de cultură specifice domeniului agricol.

Vegetația de slivostepă. În sens general, aceasta se identifică prin zone cu vegetație predominantă de stepă și de pădure, pe o suprafață mai mică sau mai mare. În regiunea studiată, pădurea ocupă doar 7,6 % din totalul suprafaței administrativ-teritoriale actuale, însă în secolul XIX suprafața împădurită raportată la aceaiași suprafață actuală, ocupa peste 15 % din total. Vegetația este predominată de genul Quercus cum ar fi stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos(Quercus pubescens) etc. Altă specie foarte întâlnită în acestă categorie a vegetației arboricole din zona de silvostepă este genul „Fraxinus” cu speciile: frasinul pufos(Fraxinus pallissae) sau frasinul obișnuit(Fraxinus Excelsior).

Vegetație de luncă. Specific luncilor este vegetația de păduri de stejar și frasin(Fraxinus angustifolia), care pentru zona studiată ocupa o suprafață destul de mare care a fost înlocuită cu o zonă predominant mlăștinoasă în urma îndiguirilor și lucrărilor hidroenergetice ce au avut loc în perioada de construcție a barajului Dridu. Specific vegetației de luncă sunt plantele higrofile precum stuful(Phragamites australis) sau papura(Typha latifolia) pipirigul(Scirpus lacustris) etc. Toate aceste specii se întâlnesc pe o suprafață relativ mare în cadrul regiunii studiate.

3.2.4.2. Fauna

Această regiune reprezintă un raport mai slab în ceea ce privește speciile faunistice față de zonele colinare sau montane, excetând zona alpină care este mult mai slab dezvoltată. Fauna Câmpiei Române este populată de specii care trăiesc în medii cu terenuri deschise, multe din aceastea fiind diseminate în regiunea aceasta, din stepele și silvostepele estice (siberiene). Mamiferele predominante sunt rozătoarele precum: șoarecel de stepă (Sicista subtilis), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șoarecele de câmp (Micromys minutes pratensis), dar și vulpea(vulpes vulpes) (Geacu, 1997:52).